Ceobanu Gheorghiță -Mădălin [620898]

1
Ceobanu Gheorghiță -Mădălin
Teoria și Prac tica Formării Religioase
Anul I, Semestrul I

Educația r eligioasă – cale spre împlinire umană și spirituală

Plecând de la premisa că pregătirea profesională, intelectuală, civică și spirituală se
realizează pentru început, în formă embrionară, în sânul familiei, iar mai apoi în Biserică și în
școală, eu consider că școala este mediul și spațiul propi ce pentru pregătirea individului atât în
formarea lui ca om, cât mai ales în dezvoltarea spirituală. Studierea unor game largi de discipline
ajută individul în evoluția sa, îl așează pe un drum, însă interiorizarea cunoștințelor nu pot atinge
cote mari dec ât prin raportarea la un transcendent, la o entitate metafizică cu caracter personal.
Într-o astfel de perspectivă, studierea disciplinei Religie încă din clasele primare, pe de o
parte îl va ajuta pe individ să amplifice cunoștințele moșten ite de la părinți referitoare la
Dumnezeu, iar pe de altă parte îl va ajuta în procesul de desăvârșirea a studiilor nu doar în
direcția orizontală, ci -i va oferi o perspectivă mult mai largă, facilutându -i o creștere pe verticală.
În această privință sunt grăitoare cuvintele neuroștiințelor, ce demonstrează astăzi pe baza unor
teste făcute pe o masă de copii, faptul că cei cei merg la Biserică sau se roagă, având în
activitățile lor preocupări de ordin religios și cei ce studiază disciplina Religie, au un
comportament adecvat, sunt mai delicați și expresivi decât copiii ce nu studiază această
disciplină.
În marele carusel al vieții, studierea disciplinei Religie îl va ajuta pe individ să filtreze
suferința în interiorul ființei sale și să scoat ă oazele de lumină din aceasta. Fiind altoit de mic pe
principii creștine, deprinse atât de la părinți cât și din mersul la Biserică, individul își va contura
în ființa sa un set de valori și principii pe care și pentru care va opta mereu să le desăvârșeas că.
În demersul său de desăvârșire intelectuală sau spirituală, studierea disciplinei Religie îl va ajuta
pe individ să depășească anumite sincope de ordin existențial și îi va oferi sprijin moral.
Preocupările de ordin reli gios îi oferă tânărului o încred ere într -o nădejde eschatologică, ceea ce
îl va determina și -i va dărui un imbold în parcursul de perfecționare intelectuală și spirituală.
Nădejdea pe care o primește tânărul izvorăște din persoana divino -umană a Mântuitorului
Iisus Hristos, recunoscut drept: ,,Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Beneficiul acesta nu este

2
de ordin fizic sau istoric ci de ordin metafizic și metaistoric deoarece modelul tânărului nu va fi
un lucru sau o ființă epuizabilă cu caracter imanent ci va fi Hristos -Dumnezeu -Omul, cu caracter
transcendent după firea divină și imanent după firea umană.

Educația religiosă – metodă de autocunoaștere și coagulare a tinerilor

Nu de puține ori se întâmplă ca oamenii să sufere de blocaje psihologice, sentim entale
sau sociologice pe parcursul vieții. Angajarea omului în diverse preocupări obișnuite și studierea
la școală a unor discipline cu caracter laic îl ajută să progreseze intelectual.
Omul având o natură psiho -somatică, are nevoie de resur se atât fizice pentru trup cât și
psihice pentru cultivarea sufletească. Există o imensă literatură scrisă de diverși autori ce
urmăresc scoaterea cât mai în evidență unor sensuri literare, însă fără caracter edificator. L -am
putea încadra în această categ orie pe domnul Mircea Cărtărescu. De obicei, școala ne furnizează
o multitudine de informații, însă nu ne oferă posibilitatea să ne deschidem sufletul, să acaparăm
și să asimilăm sensuri spirituale din ele.
Astfel, uneori tinerii se află în i mpasuri greu de descifrat cu ochiul liber. Mersul regulat
la Biserică și studierea disciplinei Religie le va oferi posibilitatea de fortificare interioară, îi va
ajuta să se autocunoască prin raportarea la Prototipul Absolut, Mântuitorul Iisus Hristos. Put em
certifica afirmația aceata prin cuvintele lui Mântuitorului Iisus Hristos: ,,Învățați de la Mine, că
sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11, 29).
Mergând pe filonul învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, observăm că desăvârșirea
intelec tuală și spirituală nu se poate realiza decât prin raportarea la un altul, la o altă persoană.
Omul se poate descoperi pe sine prin raportarea la cineva: ,,Unde sunt doi sau trei adunați în
numele Meu, acolo sunt și Eu, în mijlocul lor” (Matei, 18, 20).
În concluzie, în urma argumentelor de mai sus, susțin că edificarea spirituală aduce după
sine disciplinarea fizică și intelectuală. Marele Pedagog prin excelență, Mântuitorul Iisus Hristos
reprezintă în procesul de desăvârșire atât calea cât și ținta noastră, după cum afirmă părintele
Dumitru Stăniloae. Prin actul Întrupării, Mântuitorul Iisus Hristos, Noul Adam, are calitatea unui
om central. Însăși așezarea lui Hristos ca principiu în pedagogie, constituie nucleul perfect al
pedagogiei.