Cenușăreasa de Frații Grimm [616565]
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
LUCRA RE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI
DIDACTIC I
Coordonator științific,
Conf. univ. dr. Carmen Ban ța
Candidat: [anonimizat] 1 Bustuchin, G orj
Seria 2016 -2018
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
VALENȚELE FORMATIVE ALE
BASMULUI ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI
COPIILOR
Coordonator științific,
Conf. univ. dr. Carmen Ban ța
Candidat: [anonimizat] 1 Bustuchin, Gorj
Seria 2016 -2018
CUPRINS:
ARGUMENT ………… ……………………… …………………………………………………………… ……………….. 4
CAPITOLUL I
Basmul -aspecte teoretice
I.1. Definiție. Clasi ficare ……… ……… ……………… …………………………………… …… 6
I.2. Personaj ele ……… …………….. …………………………………………………………. 11
I.3. Basmul popular/ basmul cult …… ……………. …………………………………………. 18
CAPITOLUL II
Valoarea formativă a basmelor la preșcolari ………….. ……………………………… ..….. 21
CAPITOLUL III
Educarea limbajului la preșcolari
III.1. Dezvoltarea creativității și expresi vității limbajului oral ………… …………… ……. . 26
III.2. Specificul activităților de educare a limbajului ………………… …………… ………. . 29
III.3. Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii la preș colari ………… ………….. …….. 51
CAPITOLUL IV
Desfașurarea cercetării, analiza și interpretarea rezultatelor
IV.1. Formularea ipotezei și a obiectivelor pe baza cărora s -a desfășurat cercetarea … … 66
IV.2. Metode de cer cetare ……………………………………………………… ………… ….. 67
IV.3. Constatarea nivelului de însușire / îmbogățire a vocabularului cu expresii populare
prin jocuri didactice și alte mijloace realiz are a educării limbajului ………… ………… … 72
CONCLUZ II …………………………………………… ……….. …………………………… 84
BIBLIOGRAFIE ……………………… ………………………………… …………………… . 86
ANEXE …………………………………………………………………………… ………. ….. 90
4
ARGUMENT
Literatura s -a născut din necesitatea omului de a cunoaște și a se cunoaște, a viețui și a
supraviețui, a comunica.
Literatura ca ”artă a cuvântului” prin intermediul căreia r ealitatea este recreată în toată
complexitatea ei, oferă copilului de vârstă preșcolară un întreg univers de sentimente, de aspirații
și îndrăzneli, de idealuri înalte.
Literatura pentru copii începe cu literatura populară, basmul.
Basmul este o specie a genului epic, de obicei în proză, de proveniență cultă sau
populară, în care se relatează întâmplările fantastice ale unor personaje imaginare, care se luptă
cu forțele răului pe care le înving.
Înfățișând o lume aparte, basmul are o acțiune complexă și amplă, desfășurându -se pe
mai multe planuri narative, în locuri și timpuri diferite. Locul și timpul acțiunii basmului nu sunt
bine precizate, întâmplările petrecându -se fie pe tărâmul acesta (al oamenilor, unul real), fie pe
tărâmul celălalt (unul fabulos , ca și lumea pe care basmul o creează).
Sub aspect etic, prin lumea pe care o creează, basmul contribuie la impunerea unor idei și
norme morale, sancționând cu asprime abaterile de la moralitate.
Basmul are trăsături specifice la nivel stilistic, caract erizându -se prin oralitate, cu
determinări stilistice locale. Se remarcă îmbinarea vorbirii directe cu cea indirectă, presupusa
prezență a unui auditoriu, exclamațiile, interjecțiile , repetițiile și comparațiile de tip popular.
În lucrarea cu titlul: ”Valențele formative ale basmului în educarea limbajului copiilor”
voi prezenta câteva aspecte teoretice ale basmului, valoarea formativă a acestuia la preșcolari,
importanța activităților de educarea limbajului cu formele și mijloacele de realizare specifice ,
metodele didactice folosite (tradiționale și interactive de grup) și desfășurarea unei cercetări
practico -aplicative.
Am ales această temă deoarece basmele sunt cele mai îndrăgite de preșcolari și mai tot
timpul am fost preocupată de contribuția acestor a la dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a
proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voință și caracter precum și de dezvoltarea
dorinței de a le asculta cu atenție și de intrarea preșcolarilor în contact cu acea lume minunată a
personajelor.
Basmele îi ajută pe copii să înțeleagă complexitatea aspectelor vieții și să -și formeze
reprezentări și noțiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotă râre, perseverență și hărnicie și
au un puternic substrat real, deoarece au izvorât din năzuința popo rului pentru o viață mai bună,
5
din dorința de a învinge răul și greutățile provocate fie de forțele naturii, fie de asuprirea claselor
dominante.
Lectura basmelor prezintă o deosebită importanță educativă și prin reliefarea calităților
eroilor, care const ituie pent ru copii modele demne de urmat.
De-a lungul anilor, am constatat că, majoritatea copiilor intră în grădiniță cu un vocabular
sărac , dar prin intermediul jocurilor didactice și celorlalte mijloace de realizare a educării
limbajului, am reușit să le formez copiilor un limbaj corect, cursiv și fluent.
Am încercat permanent să urmăresc la preșcolari următoarele: relatarea unor întâmplări,
evenimente folosind un limbaj adecvat, să povestească în mod liber pe ba za imaginilor folosind
cuvintele noi învățate, util izarea în vorbire a expresiilor populare însușite, diferențierea
personajelor pozitive și negative și să argumenteze de ce vor să semene cu unele personaje.
Consider că, basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât și p entru
dezvoltarea limbajului. Copiii au sesizat odată cu conținutul de idei și expresiile poetice, și
însușindu -și-le, și -au îmbogățit vocabularul cu expresii din limba vie a poporului. Astfel că,
expresiile limbii poporului intră în limbajul lor.
Admirân d într eaga comoară de înțelepciune pe care o cuprind basmele, – creații specifice
ale poporului cu o complexă și multiplă valoare, – copiii învață să prețuiască poporul pentru
înaltele și deosebitele sale calități.
6
CAPITOLUL I
Basmul -aspec te teoretice
I.1. Definiție. Clasificare
În general, basmul este definit drept o creație epică , de origine populară, în care
elementele realului se îmbină cu cele fantastice. Termenul este derivat din vechea slavă (unde
“basnî” însemna “născocire”, “sco rnire”). Privit ca specie a epicii populare (de regulă, în proză)
și culte, basmul cuprinde narațiunea unor întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare
(feți-frumoși, zâne, animale năzdrăvane etc.) aflate în luptă cu forțe nefaste ale naturii sau al e
societății, simbolizate prin balauri, zmei, vrăjitoare, etc., pe care ajung să le biruiască în cele din
urmă. “Basmul pornește de la realitate, dar se desprinde de ea , trecând în suprareal, unde
imaginează nu o lume a visului, ci o lume a dorințelor omul ui, de fapt o transpunere în această
lume cu ajutorul fanteziei. Este o lume opusă realității cotidiene nu prin personaje și întâmplări,
ci prin atmosfera ei interioară, prin esența ei. Elementele fundamentale imaginate ale acestei
lumi au preexistat în cu lturile primitive, dar în basm, ele au căpătat o funcție nouă fiind altfel
organizate și structurate ”1.
„Basmul este o operă de creație literară, cu geneză specială, o oglindire în orice caz a
vieții în moduri fabuloase”2. Basmul trebuie delimitat de pov este (care este mai realistă) , de
legendă (care urmărește explicarea unor fe nomene naturale sau istorice) Ede snoavă (scurtă
narațiune anecdotică). Basmele au un puternic substrat real, deoarece au izvorât din năzuința
poporului pentru o viață mai bună, di n dorința de a învinge răul și greutățile provocate fie de
forțele naturii, fie de asuprirea claselor dominante. Poporul a introdus în basme expresia dorinței
sale de libertate, de dreptate, de bine și de frumos. Neînțelegând anumite fenomene din natură,
poporul, cu imaginația, înțelepciunea și iscusința sa, le -a întruchipat adesea în ființele fantastice
din basme ( Strâmbă -Lemne, întruchiparea furtunilor, ori Sfarmă -Piatră, întruchiparea torenților ).
Basmele oglindesc primele istorii ale relațiilor omenești și ale luptei omului cu mediul. Din
basme se desprind începuturile luptei dintre cei asupriți și asupritori, basmele povestesc despre
săraci și bog ați, despre răi și buni, ele arată cum pedepsește colectivitatea de răufăcatori, arată
lupta omului cu eleme ntele naturii și reliefează năzuințele oamenilor de a se elibera de ignoranță,
de a-și alcătui instrumente de luptă și eliberare, de a -și ușura munca și viața.
Tema basmelor este lupta dintre bine și rău, care se termină întotdeauna cu victoria
binelui . Adeseori tema basmului se sprijină pe conflictul cauzat de inegalitățile sociale, pe
1 Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, Editura didactică și pedagogică, București , 1976, pag.263 –
264.
2 G. C ălinescu, Estetica basmului , Editura pentru Literatură, București, 1965 , pag. 5 .
7
contrastul dintre bogăție și sărăcie, dintre hărnicie și lene , dintre modestie și îngâmfare, curaj și
lașitate, viclenie și cinste, dintre adevăr și minciună.
Subiectele basmelor sunt foarte variate, atât prin diversitatea peripețiilor înfățișate cât și
prin complexitatea aspectelor de viață din care se inspiră. Varietatea subiectelor se datorește și
multitudinii însușirilor po zitive pe care le pun în lumină basmele, precum și diversității
manifestărilor negative, pe care le combat. În basme există o mulțime de motive. De pildă,
motivul “însărcinării” eroului. Acesta este supus mai multor încercări sau probe pentru a -și
dovedi vrednicia: un împărat cere să i se clădească un palat într-o noapte; o împărăteasă pretinde
fetei sărace să toarcă o cantitate enormă de lână sau să aleagă un sac de semințe de mac din
nisipul cu care erau amestecate. Motivele mai obișnuite care constituie subiectul basmelor sunt:
executarea unui legămâ nt, întrecerea prin forță, dibăcie sau iscusință cu elementele răului,
nimicirea farmecelor unei vrăjitoare, eliberarea prizonierilor ori lupta cu asupritorii cu chip de
om sau de monstru.
În basmele diferitelor popoare se găsesc subiecte sau personaje as emănătoare, fapt care
dovedește apropierea spiritual ă a popoarelor, identitatea lor de aspirații de -a lungul veacurilor și
pe întreaga suprafață a globului. Astfel universalitatea basmelor e dovedită prin asemănarea
subiectelor și prin prezența acelorași personaje în basmele diferitelor popoare. Același motiv și
aceleași personaje care apar în povestea “Motanul – Încălțat”, prelucrată de Ch. Perrrault după un
basm popular francez, se găsesc și în povestea popular rusească “Kuzma cel peste noapte
îmbogățit” . Motive asemănătoare au și poveștile “Albă ca Zăpada ” din colecția de basme
germane a Frațiilor Grimm, “Basmul cu domnița adormită și cei șapte voinici”, creat de
A.S.Pușkin după modelul unui basm popular rusesc, și “Florița din codru” de I. Slavici, insp irată
din folclorul poporului roman. Personajul “Cenușăreasa” îl aflăm la francezul Perrault, la Frații
Grimm, la povestitorii ruși. Aceleași asemănări le descoperim în subiectele, motivele și
personajele din basmele” Scufița Roșie ”, “Frumoasa adormită”, e xistente în diferite literaturi.
Structura basmului relevă:
– serie de formule tipice: inițiale, mediane și finale;
– gamă de procedee specifice;
– personaje -cheie;
– disponibilitate pentru transfigurarea realității până la idealizare.
„Basmul e ca un râu în car e se varsă toate celelalte torente ale culturii populare: mituri,
legend e, credințe și practice religioase, concepții despre lume, dar creatorul popular creează
acum din plăcerea de a plăsmui, de a gusta narațiuni care tratează problemele majore ale
8
existe nței, ficțiuni care încep cu un capăt în frământările vieții economico -sociale și se sfârșesc
cu celălalt în virtualitatea ideală a ceea ce ar trebui să fie”3.
După caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominanța
elementelor m iraculoase sau a aspectelor concrete de viață, basmele se clasifică în:
– basme fantastice ;
– basme nuvelistice ;
– basme despre animale .
Basmul fantastic oglindește punctu l de vedere străvechi al maselor popular e, și anume
faptu l că binele învinge răul, personaj ele negative fiind întotdeauna pedepsite, iar cele pozitive
răsplătite.
Ca specie folclorică narativă în proză, basmul fantastic (numit și basmul propriu -zis)
poate fi caracterizat și definit prin câteva caracteristici și funcții: funcția rituală (sau ecou ri ale ei
transpuse la nivelul culturii tradiționale orale în “ceremonializarea” povestitului) ; funcția
apotropaică (vizând scopul protecției sau transformării magice a spațiului și timpului în care se
povestește basmul); funcția de divertisment (secundară , deși devenită în vremurile moderne
preponderentă, ea se bazează totuși pe vechea “funcție magică” a basmului de a revela/impune
realității un model ideal -deziderativ )4.
O caracteristică importantă a basmului fantastic este îmbi narea realului cu fantasti cul.
Acțiunea basmului se desfășoară pe o linie ascendentă, cu suișuri și coborâșuri care sunt menite
să sublinieze caltățile eroului, motivând ascensiunea lui. Întâlnim în basmul fantastic acel tip
compozițional cu profil biografic ce urmărește eroul din copilărie sau de la naștere până în
momentul culminant, căsătoria și ascensiunea pe tron. Compoziț ia basmului reflect ă evoluția
adolescentului și trecerea probelor la care este supus și îl arată apt pentru a -și întemeia o familie.
De exemplu, condiția de a izbuti o întâlnim și la cel de -al treilea fiu: Harap -Alb; la sfatul babei
miluite, va cere tatălui său hainele, sabia și calul pe care le avea în momentul când a fost mire,
acest lucru părând să indice elemente specific perioadei de inițiere.
Câteva bas me înscriu în final întâlnirea cu moartea inevitabilă . Tema apare în opoziție cu
mitul tinereții eterne, acesta preocupând omenirea încă din antichitate. Mai cunoscut în acest
sens este primul basm publicat de Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe și vi ață fără de
moarte. Pentru a se naște, tatăl îi promite lui Făt -Frumos lucrul acesta. În momentul în care îl
găsește pe teritoriul zânelor, el calcă interdicția de a păși în Valea Plângerii și astfel i se face dor
de părinți. Revenind pe tărâmul său găseșt e doar dărâmături și buruieni și coboară în pivniță „ cu
3 Ovidiu Bîrlea, Antologie de proză populară epică , București, Editura pentru Literatu ră, 1966, pag. 70
4 Ioan Viorel Boldureanu, Cultură tradițională orală. Teme concepte, categorii ,Timișoara, Editura Marineasa, 2006,
pag. 67.
9
barba albă până la genunchi, ridicându -și pleoapele ochilor cu mâinile și abia umblând, nu găsi
decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichiței, și un glas
slăbănogit îi zise: – Bine ai venit, că de mai întârziai, și eu mă prăpădeam. O palmă îi trase
Moartea lui, care se uscase și se făcuse cârlig în chichiță, și căzu mort, și îndată se și făcu
țărână. ”5
Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme îndepărtată, in illo tempore,
„când o umblat D umnăzău cu Sfântu Pătru pă Pământ, când erau viteji cu urieși ”, adică într -un
timp mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute într -un timp atât de îndepărtat și insondabil
chiar cu percepția omului modern , există accepțiunea: „nu credea nimenea, toată lumea vede că -s
bazme de pierdut vremea, poate copiii ăștia mai mici cred c -așa a fost. Nu, ce să crezi în
minciuni? Niciodată n -o existat oameni care să creadă, chiar dacă n -o știut carte”. Inserția în
timpul m itic este dată de formulele inițiale și finale, care fixează timpul narativ în care se
proiectează narațiunea, iar la sfârșit închide această buclă temporală, prin revenirea în timpul
real. Formulele pot fi di versificate, uneori foarte expresive și dezvolt ate, precizând și atitudinea
naratorului față de faptele povestite și caracterul lor miraculos, aproape paradoxal, dar toate au
ca nucleu precizarea de ordin temporal: „ A fost odată ca niciodată; că, de n -ar fi, nu s -ar mai
povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de
când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrățindu -se; de când se potcovea puricele la un
picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s -arunca în slava cerului de ne aducea povești: De
când scria musca pă perete,/Mai mincinos cine nu crede. ” (Petre Ispirescu)
Formulele mediane mențin discursul narativ în același timp al fabulei, facând conexiunea
între secvențele narative, arătând durata, continuitatea, deplasarea făra sfârșit: „Și se luptară,/ Și
se luptară, / Zi de vară până seară” sau: „ Zi de vară/ Până seară,/ Cale lungă,/ Să -i ajungă”.
Basmul nuvelistic este o narațiune cu caracter general, în care eroul este urmărit din
copilărie până la o vârstă a împlinirii în viață. Din om simplu, el ajunge împărat sau dobândește
alte măriri. Eroul combină, în acest tip de basm, inteligența cu viclenia, reușind, în cele din urmă,
să depășească orice întâmplare potrivnică. Din punct de vedere al vechimii, basmul nuvelistic
este mai recent de cât basmul fantastic, marcând și o anume demitizare a perso najului, care este
ales din lumea comună. În literatura română, basmele nuvelistice populare sunt cele cu Păcală,
Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este „Dănilă Prepeleac”, de Ion Creangă.
O mare parte di n basmele nuvelistice sunt farse erotice. Celelalte teme au caracter istoric –
social și sunt tipice secolului trecut. Tehnica narării este deosebită de a basmului cu zmei și zâne,
lipsindu -le formulele inițiale și reducându -se la „a fost odată ”.
5 Petre Ispirescu, Legendele sau basmele românilor , Editura Litere Internațional, București & Chișinău, 2003,
pag. 6.
10
„Dacă basmul fantastic are o lume proprie, cu un mediu fabulos și o tehnică uneori mai
complexă alteori mai simplă, în basmul nuvelistic întâlnim mediul real al diferitelor categorii
sociale; primul oferă cititorului zone epice dintr -o lume proprie, de pe celălalt tărâm, cel de -al
doilea are un evident caracter național și de epocă, realist ”6
„Cercetările din ultimul deceniu (n.n. 1956 -1966) au a rătat că basmul nuvelistic e o
subspecie încă vie, datorită profilului lui realist, el corespunzând acelei m entalități mai evoluate
care gustă numai narațiunile verosimile ”7
Basmul despre animale este o narațiune în proză, de origine populară străveche, în care
sunt relatate particularităț i ale animalelor în mod veridic.
„Povestirile care au ca protagoniști an imale, imaginând întâmplări din viața acestora sau
relații anectodice între animale și om sunt grupate în basme despre animale. Omul are un rol
secundar în aceste narațiuni, șters și câteodată chiar subordonat animalelor. În unele dintre ele,
rolul omului câștigă importanță mai mare și acestea fac puntea de legătură dintre basmul despre
animale și basmul propriu -zis. În atari cazuri, clasificarea tipurilor e anevoioasă și problema este
de obicei elucidată în chip arbitrar ”8
Basmul despre animale poate fi d efinit drept o categorie arhaică a basmului, întrucât
„personajele” – animale sau obiecte „însuflețite”, „animate” – nu sunt personificări ale omului sau
ale anumitor ipostaze ale lui, ci sunt întruchipări ale atotputernicului și atotcuprinzătorul
animism a rhaic. De aceea din punct de vedere antropologic aceste personaje au aceeași geneză și
factură ca și acelea din străvechile legende totemice și mituri originare – concepția animistă
arhaică a umanității 9
În concluzie, în totalitate basmul este o specie „ populată” cu animale: așadar toate
basmele sunt cu animale. Dar în basmele obișnuite animalele sunt doar „personificări” – alegorii
ale omului sau ale forțelor „alegorizate” ale naturii. Putem spune că, în basmele despre animale,
respectivele personaje nu p ersonifică, nu sunt alegorii pentru ceva, ci sunt întruchipări izvorâte și
populând o viziune străveche a lumii – animismul arhaic.10
Originea basmelor
Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai impo rtante fiind: teoria
mitologică, teoria a ntropologică, teoria ritualistă și teoria indianistă. Mitul, is toria sacră, î nscrisă
6 Carmen Banța, Epica Populară.Basmul. Legenda. Clasificări structurale , Editura Aius, Craiova 2014, pag. 57.
7 Ovidiu Bîrlea, Antologie de proză populară epică, București, Editura pentru Literatură, 1966, pag.73.
8 Ovidiu Bîrlea, Antologie de proz ă populară epică, București, Editura pentru Literatură, 1966, pag. 33.
9 Ioan Viorel Boldureanu , Universul legendei , Timișoara, Editura Universității de Vest, 2003, pag. 71 -73.
10 Ioan Viorel Boldureanu, Cultură tradițională orală . Teme, concepte, categori i, Timișoara, Editura Marineasa,
2006, pag. 66.
11
în timpul „circular, reversibil și recuperabil”, vorbește despre zei, despre ființe fantastice, cu
abilități pentru călătorii cosmice și terestre. Basmul induce și ideea d e lume repetabilă, existentă
în tipare arhaice, atemporale, încă de la începutul începuturilor. Unele gesturi sunt magice, cum
ar fi scuipatul de trei ori în urmă ; la fel, petele de sânge de pe batistă pot arăta că fratele de cruce
este mort. Plantele pot adăposti copii: un dafin are în el o fată care iese doar noaptea pentru a
culege flori. Zmeii sau balaurii aleargă după carne de om sau o miros de departe când se întorc
acasă și aruncă buzduganul de la distanță. Unele pedepse cum ar fi aceea de a decapita persoana
și a o arde, aruncând cenușa în patru direcții, sunt de certă inspirație arhai că, din comunitățile
primitive.
În folcloristica românească, B.P.Hașdeu a lansat teoria „originii onirice” a basmului, pe
baza unor similitudini între lumea basmului ș i aceea a v isului. După Hașdeu, basmul popu lar
românesc a fost studiat comparativ cu cele balcanice și cu cele din culturile mai îndepărtate, în
relațiile cu mitul și cu credințele religioase, în structura și valențele lui artistice de către Lazăr
Șăineanu , Mircea Eliade, G. Călinescu, Ov. Bîrlea ș.a.
I.2. Personajele
Personajele basmelor sunt, în majoritate, investite cu puteri supranaturale. Ele sunt
grupate în două categorii: unele reprezintă forțele binelui și altele forțele răului. Fiind dotate cu
însușiri excepționale, unele sunt personificări ale bunătății, dreptății, frumuseții, curajului,
vitejiei, cinstei, iar altele sunt simboluri ale fățărn iciei urâțeniei, răutății și laș ității.
În basmul românesc există personaje pozitive ori negative, person aje intermediare nu
există, pentru că în concepția populară nu se află nimic între bine și rău. Așadar, victoria va fi
totdeauna de partea binelui.
Referitor la gruparea și caracterizarea personajelor din basm, studiile modern e de folclor
au trecut de la clasificare simplistă (în pozitive/negative) la una bazată pe esența ființei umane și
a caracterului, nu după rang soci al, ci după “starea biologică”.
După acest e criterii personajele din basm se clasifică în:
– grupa seniorilor sau bătrânilor , caracteriz ați prin pasivitate ;
– grupa eroilor activi sau virili;
– grupa opozanțil or sau adversarilor celor activi;
– grupa actanților, co mpusă din confidenți, adjuvanți.
Grupa personajelor bătrâne și pasive îi cuprinde pe împărați, pe sihastru, pe moșneag și
pe babă, p e frații mai mari ai eroului. Împărații bătrâni ori chiar mai tineri suferă pentru că nu au
copii. A ceștia pot apărea cu o singură fiică, cu o fată și un fecior, însă, de cele mai multe ori, cu
trei fii sau trei fiice. Funcționând după regula pasivă, pers onajul din această categorie nu
întreprinde nimic în planul acțiunii. Chiar când declară război, împăratul nu se remarcă prin fapte
12
de vitejie, cursul evenimentelor este schimbat de feciorul cel mic și oropsit. Rolul împăratului (al
bătrânului) se limiteaz ă la declanșarea acțiunii basmului. Deci personajul de acest fel se
caracterizează prin neputință, senilitate. Unii nu au copii datorită sterilității (slăbiciunii umane),
alții au un copil năzdrăvan, dar la bătrân ețe.
Cu toate defectele amintite, rolul ac estui personaj în discursul fabulos al basmului este
necesar . Prin prezența lui se stabilește cadrul de început al acțiunii, care este unul arhaic, exotic
și pitoresc, înlesnind efuziuni lirice. Oriunde în basme ipostaza împăratului este ștearsă, pasivă,
el nu hotărăște nimic, nici chiar când e vorba de familia sa. De pildă, în basmul: Fata de împărat
și fiul văduvei , unde fiica împăratului păcătuiește cu un „vântișor” și rămâne însărcinată, iar
pentru rușinea adusă casei, împăratul convoacă „sfatul împărăț iei” spre a o judeca și pedepsi.
În general, împărații din basmele populare românești sunt conturați asemănător regilor
din basmele occidentale. Ei simbolizează ideea imperială, care are rădăcini în tradiția romană,
completată de splendoarea și prestigiul curților împărătești bizantine.11 Faptul că în producțiile
românești ei sunt denumiți și prin culori: Roșu -Împărat, Verde -Împărat, nu are corespondenț e cu
anumite valori morale, ci denumirile respective sunt „simple nume distinctive”. Precum cei din
basmel e altor popoare, împărații din cele românești sunt atât de bătrâni „de își ridică genele cu
cârja”, fiind preocupați fie de rotunjirea împărăției, fie de destinul odraslelor lor. În un ele
narațiuni, împărații devin năzdrăvani, se prefac în urși sau balaur i pentru a testa curajul
feciorului sau fetei hotărâți să plece în lume.
Din clasa eroilor activi sau virili fac parte cei cu inițiative. Ei se „caracterizează prin
spirit de aventură, prin cur aj și replică juvenilă, eroică.
Personajul sau eroul central al basmului popular românesc este fiul cel mic (Prâslea)
caracterizat prin antiteză cu frații săi mai mari. De obicei, el este numit Făt -Frumos . „Făt” este
un cuvânt arhaic și înseamnă „bărbat tânăr”. El apare în puține cazuri dublat de „fratele de
cruce” . Protagonistul poate fi „năzdrăvan” din naștere și atunci este viril, activ, energic,
înfăptuind acțiuni de unul singur. Confruntarea lui cu antagoniștii are loc pe tărâmul minții. În
majoritatea situațiilor, protagonistul este un neajutorat și atunci reu șita lui depinde de „auxiliari”,
pe care trebuie să știe cum să -i câștige de partea sa.
Fiind opus fraților și adversarilor, Făt -Frumos se distinge prin bunătate, înțelepciune,
curaj – calități pe care le dovedește treptat. Datorită adjuvanților, el știe să lupt e, să moară și apoi
să reînvie.
În partea de început a narațiunii, viitorul erou este înfățișat cititorului lipsit de trăsături
eroice menite să -i justifice ascensiunea. El este fiul cel mic, slab și neajutorat, chiar „prostănac”,
11 Viorica Nișcov , A fost pe unde n -a fost. Basmul popular românesc, București, Editura Humanitas, 1996. pag.
75.
13
de care râd frați i și părinții. În basm, idealizarea lui este reală pentru că în societatea patriarhală,
la moartea tatălui, fiul cel mare ramâne „capul familiei”, devenind păstrătorul bunurilor și cu
drepturi nelimitate asupra celorlalți frați. Datorită acestui obicei, fi ul cel mic este, din capul
locului, un prigonit, o victimă, „de aceea simpatiile se îndreaptă spre el și basmul îl transformă în
erou”.12 Sigur, în basmul fantastic mai există și alte personaje pozitive, dar unul singur devine
erou sau eroină, celelalte sun t subordonate lui. Reușita lui Făt -Frumos depinde de o serie de
condiții:
– de nașterea neobișnuită;
– de calitățile lui pozitive;
– de patosul erotic;
– de ajutorul confidenților și adjuvanților;
– de sursa și forța adversarului.
Singur, Făt -Frumos nu po ate înfăpt ui nimic. El are nevoie de „confidenți”, care îi dau
sfaturi bune, arătându -i drumul fără pericole (calul năzdrăvan, Sf. Vineri ș.a.), pe drum capătă
„adjuvanți” (animale, păsări, gâze) care-l ajută pentru că și el a fost generos când i -a întâlnit. De
asemenea, Făt -Frumos se servește de anumite obiecte miraculoase (paloș, suliță, bici, pălărie)
numite „auxilia”. Cu toții au fost numiți în studiile de folclor, cu termenul de „actanți”, de care
ne ocupăm altundeva.
Pe tot parcursul călătoriei, eroul se află într-o continuă ”inițiere”, prin care el rămâne
pământean. Dacă era o ființă fantastico – mitologică, atunci nu mai avea nevoie de „inițiere”.
Eroina din basmul popular românesc și din multe basme culte este „fata de împărat ”, cu
nume ornante, compuse cu rime și alternanțe eufonice, precum: Ileana Cosânzeana, Lina –
Rujulina – floare – din – grădină etc.
Calitatea dominantă a eroinei este frumusețea strălucitoare, comparată cu astrul zilei: „la
soare te puteai uiata, dar la dânsa ba”. În mod frecvent e fiica unui împărat sau a unei zâne,
uneori e zămislită din rouă. În majoritatea basmelor e „nubilă” și „năzdrăvană”, fiind căutată și
găsită de Făt -Frumos, cu care se va căsători. Când nu are origine împărătească, eroina se
aseamănă cu fata din popor, săra că dar înzestrată cu calități apreciate de colectivitatea de
proveniență: este modestă și harnică, îndură multe suferințe din partea mamei vitrege ori este
slujnică la o stăpână bogată și rea. În cele din urmă, prin modestie, perseverență și istețime,
învinge toate greutățile și este fericită alături de soțul ales (basmele din colecția lui Petre
Ispirescu: Fata moșului ce cuminte și Fata săracului cea isteață, precum și Fata unchiașului din
culegerea lui D. Stăncescu). Aceste cazuri în care eroina este acti vă și cu inițiative proprii sunt
12 Nicolae Roșianu , Eroul basmului fantastic, , în vol. Eseuri despre folclor , București, Ed itura Univers, 1981, pag.
129.
14
rare. De cele mai multe ori, eroina este fată de împărat care se distinge prin frumusețe și
înțelepciune, contribuind foarte rar la ascensiunea eroului. În principal, eroina basmului fantastic
este simbolul ideii de „frumus ețe râvnită” . De regulă, personajele de acest gen sunt „pasive” și
există pentru a fi „răpite”, de zmei, iar apoi, să fie salvate de erou. În majoritatea subiectelor,
eroul pleacă de acasă în căutarea fetei de împărat răpită de zmeu, în cătarea logodnicei sau soției
dispărute sau pentru a -și salva sora din captivitate.
Deși nu sunt personaje „active”, zânele apar în basmele fantastice ca antiteză
zmeoaicelor. Ele simbolizează tinerețea cu toată frumusețile ei. Zânele sunt ființe cu farmec, cu
calități mora le ideale. Pentru frumusețea și puritatea lor angelică, eroii se îndrăgostesc de ele și
uneori se însoțesc cu ele pentru restul vieții.
Grupa opozanților sau adversarilor îi cuprinde pe cei care împotrivesc eroilor virili:
zmei, balauri, monstruozități. F iind operă epică , basmul se axează pe ideea de intrigă și conflict.
Eroilor le stau în cale opozanții. În timp ce eroii sunt iubiți prin felul lor de a fi și de a lupta,
adversarii sunt respinși prin viclenia și perfidia lor. Dintre opozanții de diferite c ategorii și grade,
zmeii apar cel mai des, apoi balaurii: Muma – Pădurii, Gheonoaia, Scorpia, diavolul. Lor li se
adaugă frații răutăcioși, mamele viclene etc.
Datorită celor două tabere, în basm se dezvoltă constant ideea de conflict, fapt care
menține i nteresul cititorului.
Zmeii cunosc diferite iostaze , pot fi: antropofagi, șchiopi, și slugi. Ca și în basmul altor
popoare, și în cel românesc, creatorul anonim nu insistă pe înfățișarea fizică a zmeului. Cititorul
află că el este o făptură pluricefală. P oate avea trei, șase, nouă, douăsprezece capete. Zmeul este
o făptură zburătoare, poate sufla flăcări pe nări și pe gură, iar ca trup este de dimensiunea
uriașilor.
În basm îl întâlnim pe zmeul „răpitor” care răpește fulgerător, neașteptat ființe de pe
tărâmul oamenilor, îndeosebi fete de împărat; pe zmeul „amenințător” și „asediator”, asediază un
oraș pentru a i se da o fată ca s -o ia de nevastă sau s -o mănânce, pe zmeul „păzitor” al hotarelor
de pe tărâmul celălalt și pe zmeul „devorator”, dornic mereu să-i înghită pe eroi.
De fe lul său, zmeul este nemuritor și invincibil, știe dinainte de existența eroului,
singurul care -l poate răpune. Nu încearcă să -l ucidă cu arme, cu labele sau cu colții, ci se
străduiește să -l bage în pământ pentru a -l distruge .13 Zmeul este oponentul cel mai puternic al lui
Făt-Frumos. Este o ființă cu putere herculeană, cu dezvoltat simț olfactiv. Este violent și crud.
Alfel trăiește în castel și are chiar și familie. Apare uneori ca o ființă gânditoare și vorbitoare și
se poartă ca un potențat social: este stăpânitor de domenii, gospodării și bogății aflate pe
13 V.I.Propp, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic , București, Editura Univers, 1973, pag. 268 -275.
15
„tărâmul celălalt”. Timpul și -l petrece ca un senior: merge la vânătoare, are pofte gastronomice;
bucatele să -i fie servite „nici prea calde, nici prea reci, tocmai bune de mâncat”.
De obicei, zmeul are un buzdugan ori un bici năzdrăvan prin care i se vestește sosirea
acasă. Urmărindu -l pe erou, el se poate metamorfoza într -un balaur, buștean, fântână, în pomi și
flori. Metamorfoza lui este un mijloc de apărare , de persecuț ie sau de mistificație.
Jocul de -a „metamorfoza” este plăcut și antrenant pentru cititor, pentru că basmul devine
o proză dinamică, exprimată prin imagini stranii. Deși zmeul are repulsie congenitală pentru
oamenii de pe tărâmul acestora, el manifestă tră sături omenești, se angajează în „luptă dreaptă”,
cu Făt -Frumos, fără să folosească armele, labele sau colții străduindu -se să -l bage pe erou în
pământ pentru a -l distruge. Cu toată forța lui fizică supranaturală, zmeul este fricos, lipsit de
facultatea de a raționa, chiar nătâng, fapt pentru care poate fi păcălit și omorât de un pământean
isteț.
Mai rele chiar decât zmeii sunt zmeoaicele. Zmeoaica bătrână își iubește cu patimă
feciorii, răzbunându -i cu cruzime când sunt omorâți. Ea are puteri uriașe: zboa ră, se cațără pe
munți, îi împietrește pe dușmani, mănânca pomii și găurește piatra. În general, zmeul este o ființă
dizgrațioasă, telurică, dușman al naturii omenești.
Balaurul este un dușman des întâlnit în basme. El est e închipuit ca o „reptilă mare”,
trăitor în medii acvatice, mai ales în fântâni, pe care le stăpânește tiranic și nu le cedează decât în
schimbul unui „cap de om”. Este monstruos prin dimensiuni, putere și vitalitate, crescându -i la
loc capetele tăiate. Datorită înfățișării lui de spaimă, balaurul este pu s de pază la moșii sau
grădini.
În basmul românesc, balaurii sunt de mai multe feluri : unii au aripi, aruncă pe gură foc și
smoală și au până la dopuăsprezece capete.alții ajung prietenii eroului, fiindcă le vin în ajutor.
Balaurul este, în majoritatea ca zurilor, distrugător și rău, el reprezintă piedica în drumul spre
restabilirea dreptății pe care merge Făt -Frumos.
În basmul fantastic românesc, diavolul este un personaj complex. Într -o ipostază, el
întruchipează chipul Satanei ca dușman ireductibil al omului: fură fete pe care le chinuiește sau
le sugrumă și, în schimbul serviciilor prestate către cineva, pretinde să i se dea „ce are mai
scump”. Există, apoi, ipostaza benignă a personajului, asemănat cu o brută tâmpă, panicardă,
care ced ează unor trucuri ieftine și se lasă manipulată de Păcală sau de anumite personaje din
basm.
Pe lângă zmeu și balaur, Gheonoaia este o altă făptură teratologică (cu malformații,
monstruozități), cu apucături malefice. Face parte din specia ciocănitoarei. Ea personifică pe
femeia urâcioasă, cicălitoare. Înfățișarea ei este fioroasă, ca dimensiune este uriașă, iar ca mod
de manifestare este aprigă la mânie. Surata Gheonoaiei este Scorpia. În basm și în mentalitatea
16
populară, Scorpia personifică femeia haină. Ca personaj este policefală, varsă foc și smoală pe
gură, datorită răutății pare „turbată” în manifestările ei. Ambele personaje stăpânesc moșii
întinse și pedepsesc aspru pe oricine se încumetă să le calce. Tot atât de fioroasă este Muma –
Pădurii, antropo fagă, folosind încălzitul la foc ca o viclenie pentru a -i prinde pe voinici să -i
mănânce sau să le smulgă inimile.
În basmul fantastic mai apar ca antagoniști Statu -palmă -barbă -cot și ielele, fiind
pedepsite cu ușurință de către Făt -Frumos.
Grupa actanț ilor – Regula confidenței
Actanții sunt agenți narativi. Fără obiecte miraculoase (numite auxilia), fără sfatul unor
intimi cărora eroul li se destăinuie (confidenți) și fără ajutorul unor ființe (adjuvanți) , el nu poate
reuși.
Obiectele care intră în ca tegoria auxiliilor au rostul decorativ de podoabă, însă unele îl
ajută în luptele care le dă cu opozanții. Când pleacă la drum, eroul ia paloș, suliță, arc și t olbă cu
săgeți. „Marama” sau „cuțitul” sunt semne fatidice, „buzduganul” aruncat de zmei e un se mn că
se apropie de casă. Aceste obiecte constituie „agenți narativi” care conferă povestirii curgere
epică, proprie basmului fantastic.
Prezența auxiliilor se face simțită în relația basm – element miraculos. Obiecte precum
biciul, mărgica și pălăria au calitatea de a fi subordonate eroului, îndeplinindu -i dorințele. Ele
erau considerate manifestări „animistice”.
Când eroul se află la o răscruce a drumului său, el nu se poate salva fără calul cu 12 aripi,
care îi vine în ajutor, fără „chimirașul” cu care se încinge. Un erou de basm, Trifon hăbăucul nu
poate exista fără mărgica miraculoasă, pe care o obține de la împăratul șerpilor. Cu ea, el obține
alte obiecte miraculoase: sabie, băț, pălărie, bici. Cu ajutorul lor Făt -Frum os are tot ce vrea:
– masă cu mul te bunătăți;
– pălărie care, ridicată de pe cap, î mpietrește cătanele împăratului.
Așadar apar în basm tot felul de obiecte fermecate care acționează la porunca omului,
contribuind la reușita eroului: furca sau vârtelnița care lucrează singure, căciula car e-l face
nevăzut pe cel ce o poartă, covorul sau cizmele cu care zboară prin văzduh. Ele slujesc unui om
drept, harnic și cinstit. Cu ajutorul lor, eroul basmului învinge piedicile puse înaintea sa și
săvârșește „minuni”.
În concluzie, așa cum există bas me cu cai năzdrăvani, cu zmei și zâne, există și basme cu
obiecte miraculoase. Ele încifrează idei morale și sociale, deci valori simbolice. Ele conțin mit și
legendă, substraturi arhaice.
Confidenții dau sfaturi eroului și -i arată drumul cel bun. Pot fi confidenți ființe precum:
un moș sau o babă, un câine, calul, Vântul turba t, Gheonoaia etc. C onfidenții sunt necesari
17
mișcării epice și -i conferă basmului mult pitoresc. În categoria acestora intră elemente fabuloase
din mitologia păgână: Luna, Soarele, V ântul turbat, altele din mitologia creștină: Sfânta Luni,
Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri. Din necesități estet ice, elementele cosmice sunt î nsuflețite. Pot
avea familie numeroasă: soră, mamă și fii.
În acțiunea de basm, confidenții apar după un anumit t ipic, comportarea lor se deosebește
de a eroilor, ei au inițiative proprii. Uneori, ei au rol de ajutoare, sunt adevărate monstruozități –
elemente cosmogonice: Zor ilă, Miezilă, Murgilă; alteori capătă rol primordial și intră în rândul
„eroilor ”. De exempl u, Crâncu, vânătorul codrului (din Povești ardelenești de Ioan Pop –
Reteganul) caută foc și îl întâlnește în drum pe Decuseară, convorbind ca doi săteni care se
întâlnesc la hotar.
După încreștinare, Sfânta Lună și Sfântul Soare sunt înlocuiți de Sfânta Mi ercuri, Sfânta
Vineri, Sfânta Duminică. Eroul bate la poarta acestora, le cere ajutor, dialoghează cu ele, deși
locuiesc pe „celălalt tărâm”.
Calul năzdrăvan este sfetnicul și prietenul cel mai apropiat al lui Făt -Frumos. El trece de
multe ori din sfera c onfidenților în aceea a adjuvanților. În multe basme, fără intervenția lui nu se
pot petrece fapte eroice. Ca la toate popoarele, și în basmele românești calul „zboară ca vântul și
ca gândul”, anticipând mijloacele de locomoție moderne. În studiul său, Estetica basmului ,
George Călinescu afirma: „mitolo gia hipică e vastă, în fond se reduce la ideea străbaterii
fulgerătoare a spațiului”14. La începutul începutul narațiunii, calul este răpciugos, bubos și slab.
El mănâncă jar, orz fiert în lapte, devine năzdră van și zboară peste moșia Gheonoaiei și a
Scorpiei. Prin sfaturile sale, calul îl ajută pe erou să treacă cu succes peste opozițiile ivite în cale.
Fiind năzdrăvan, calul vorbește și dă sfaturi în limba voinicului, arătând modul cum să acționeze.
Uneori se substituie lui Făt -Frumos, care nu poate face nimic fără animalul miraculos.
Adjuvanți i eroului formează o clasă bogată și diversă, pentru că el săvârșește acte
generoase tovarășilor vremelnici de drum. Pentru binele făcut ființelor umile, ele îi fac, d rept
recompensă, daruri și, la nevoie, îl ajută. Din rândul adjuvanților fac parte:
– ființe -animale și păsări;
– creații c urioase ale fanteziei populare;
– abstracții cosmice însuflețite;
– obiecte și lucruri care înlesnesc succesul eroului.
Pe lângă cal, care t rece din clasa confidenților în aceea a djuvanților, mai apar bivolii
năzdrăvani, păsări precum Sur -Vultur etc. Apoi, în lupta lor pentru victoria binelui, eroii sunt
ajutați de personaje cu însușiri supranaturale, create de fantezia populară, cum sunt Flă mândul și
14 George Călinescu, Estetica basmului, Editura Pergamon, București, 2006, pag.82.
18
Setosul (din basmul: Țugulea, fiul unchiașului și al mătușii, din colecția lui Petre Ispirescu). De
asemenea, apar uriașii, care se leagă, uneori, frați de cruce cu eroul principal. Unii întruchipează
forțele și anomaliile naturii: copacii răsuci ți de furtună, gerul, seismele și torenții, alții
simbolizează fenomene meteorologice: Mama Crivățului, Vântoasele, după cum alții personifică
momentele zilei: Miază -Noapte, Murgilă, Serilă (din Balaurul cu șapte capete din colecția lui
Petre Ispirescu) , apoi zilele săptămânii: Sf. Luni, Sf.Miercuri, Sf. Vineri etc. În categoria
monstruozităților uriașe apar unele ființe care sunt o hiperbolizare a simțurilor omenești: Ochilă,
Fugilă, Păsări -Lăți-Lungilă, Gerilă, Flămânzilă, Setilă. Cu toții îl ajută pe erou, bazându -se pe
deformarea lor fiziologică.
I.3. Basmul popular / basmul cult
Basmul este specia epicii populare și culte, în proză sau mai rar în versuri, de mare
întindere, cu o răspândire mondială, în care se narează întâmplări reale ce se împlete sc cu cele
fantastice. Are o strucrură schematizată, în general respectată.
După autor, basmele pot fi: populare și culte.
Basmul popular crează o atmosferă de optimism. Poporul a crezut întotdeauna într -un
viitor mai bun, oricât de greu ar fi prezentul ; de aceea în basm ies învingătoare forțele binelui,
care doboară forțele vrăjmașe omului . În basmul popular apar formulele introductive, mediane
sau finale, care sunt ironice și care stimulează umorul și buna dispoziție a ascultătorului, deși
prin conțin utul lor este negată veridicitatea faptelor relatate. În basmele româ nești și în cele
străine se întâlnesc formule ale imposibilului de acest gen: “ când se potcovea purecele ”, “când
râurile erau lapte și malurile mămăligă”, “când porcii vorbeau în versuri” , “Când găinile aveau
dinți” etc. Form ulele tradiționale au, mai ales pentru cititor și funcții educative și terapeutice.
De pildă, cele introductive îl transpun în atmosfera feerică a basmului, în lumea irealului
și-i capte ază atenția. De la începutul na rațiunii, ele situează acțiunea într -un timp vag, neprecizat,
ca și locul unde se petrec faptele din poveste: „ Afost odată ca niciodată, că de n -ar fi nu s -ar fi
povesti…” De o savoare aparte sunt formulele finale cu rolul de a -l readuce pe cititor din pla nul
ficțiunii în cel real, din lumea fantasticului în aceea în care viețuiește. Obiectivitatea naratorului
din cuprinsul basmului e înlocuită de un pronunțat ton subiectiv, adeseori ambiguu și șăgalnic,
care atenuează într -un fel regretul c ă basmul s -a terminat: „ Eram și eu p -acolo și căram la vatră
lemne cu frigarea, apa cu ciurul și gluma cu căldarea…”(Făt -Frumos cu părul de aur, din colecția
lui Petre Ispirescu) . Formulele mediane au și funcția de liant între diferite episoade ale narațiunii,
precipitând ori condensând per ipețiil e și timpul în care se petrec: „ Un tăciune și -un că rbune,
spune poveste, spune…”; „ Și se luptară zi de vară, până -n seară”. Pe lângă aceste formule,
basmul popular are ca specific sti listic repetiția. Eroii și acțiunea sunt grupat e îndeosebi pe
principiul trinității: ei luptă cu trei zmei, eliberează pe cele trei fete, lupta se dă pe podul de
19
aramă, de argint sau de aur. Basmul popular impresionează și prin stilul „ expresiv”, vădit în
formulele tradiționale amintite.
Stilu l carac terizat prin oralitate („dară până una alta”, „ vai de mine! ”), împletirea
armonioasă a celor trei moduri de expunere -narațiunea, descrierea și dialogul -dau farmec
basmului, creație ce răspunde nevoii de bine, dreptate și frumos a poporului român.
Basmul cult apare paralel cu efortul de fixare în scris a basmulului popular, prin preluarea
motivelor și tehnicilor narative ale acestuia. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori, ca în
cazul lui Petre Ispirescu, care acualizează și recreează basmul, păst rând funcțiile principale,
formulele fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau aluzii
mitologice de sorginte livrescă. Scriitorii devin ei înșiși autori de basme, cunoscuți fiind Nicolae
Filimon, Alexandru Odobescu, Io n Creangă, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu. Basmul cult,
împlinit printr -o inserție expresivă specific stilului marilor scr iitori, își armonizează struct urile
narative, dobândind unitate și fluență discursivă, preluând viziunea scriitorului și integrâ nd tem e
și motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă structura și tipologia
basmului popular, dar poate ad uce modificări ale viziunii naratorului, alternând persoana a treia
cu persoanele întâi și a doua, creând o comunicare mai di rect cu cititorul și dând uneori o nuanță
subiectivă expunerii faptelor. În același timp, se pot identifica particularități ale stilului,
modalități portretistice și motive proprii în scensriul basmului, care îi conferă originalitate și
atractivitate. Mih ai Eminescu face, de pildă, în „ Făt-Frumos din lacrimă”, numeroase popasuri
descriptive, în care se recunoaște natura eminesciană din poezie, iar Ion Creangă excelează prin
arta dialogului și prin oralitatea specific întregii sale opere, dată de o continuă schimbare a
planurilor na rative între nar ator și cititor și prin selecția expresiilor populare strict a decvate
respective secvențe narative. Personajele dobân desc și ele particularități com une universului
operei: Făt -Frumos din Lacrimă este un personaj ro mantic tentat de atracția absolutului și de
aventură, în timp ce Harap -Alb este un Nică a lui Ștefan a Petrei ghinionist, ușor de păcălit, însă
mai norocos decât acesta, pentru că, urmând linia narativă a basmului, iese în cele din urmă din
încurcătură. Ma i pregnant conturate, personajele oferă și prilejul observației psihologice, fiind
mai reflexive decât personajul basmului popular , uneori dilematice, înclinate către conflicte
lăuntrice, motivându -și acțiunile prin sentimente puternice, mai puțin convenți onale.Basmul cult
estompează de cele mai multe ori miraculosul și fant asticu l, dându -le o mai mare verosimilitate ,
și în același timp reduce caracterul c onvențional al unor secvențe na rative, adăugându -le
semnificații și efecte specifice literaturii culte.
Dacă basmul popular exprimă viziunea întregii colectivități reprezentate de autorul
anonim, având așadar, caracter colectiv, basmul cult exprimă viziunea proprie scriitorului,
determinată de orientarea lui filozofică și concepția sa asupra folclorului, de orientarea propriei
20
creații, dar și de momentul istorico -literar în care este redactatată opera. Basmul cult merge de la
respectarea fidelă a modelului folcloric până la aspecte originale, care ating toate nivelurile
textului, nu numai cele structurale.
În literatura română, datorită originalității lor, există o tipologie diversificată a basmelor
culte, acestea putând fi în proză, în versuri sau dramatizate: basmul -feerie (de obicei dramatizat):
„Sânziana și Pepelea” de V.Alecsandri, basmul -nuvel ă (mai apropiat de realitate): „ Soacra cu
trei nurori” de Ion Creangă, basmul -poem (cu numeroase și accentua te note stilistice originale):
„Făt-Frumos -din-Lacrimă” de M. Eminescu, basmul -parodie ( cu accent pe caricatură ): „Dămult,
mai dădămult” de I.L.Caragiale, basmul -idilă (în c are elementele lirice domină): „ Crăiasa
zânelor” de G.Coșbuc, basmul -științific (unde fabulosul este mai puțin frecvent sau vizează un
domeniu științifico -fantastic): „ Ber-Căciulă” de I.C.Vissarion.
21
CAPITOLUL II
Valoarea formativă a basmelor la preșcolari
Valoarea formativ ă a basmelor constă în faptul că ele stimulează procesele cognitive și
afective ale copiilor, contribuie la formarea trăsăturilor de voință și caracter. Conținutul lor
impresionează to cmai prin pr oblematica majoră a existenței, prezentată într -o formă accesibilă:
nașterea și moartea, căsătoria și fericirea, bogăția și sărăcia, timpul și spațiul, valoarea conduitei
morale ș.a. Ascultând basme, copiii își formează reprezentări și noțiuni despre drept ate, cinste,
curaj, vitej ie, perseverență, hărnicie etc.
Basmul, datorită aspectului preponderent imaginar, stimulează cu precădere afectivitatea,
care este fundamentală în formarea caracterului moral al conștiinței și al comportamentului la
vârsta preșco lară. Imaginarul basmului devine domeniul tuturor reprezentărilor în opoziție cu
domeniul percepțiilor imediate. Odată trecut de etapa senzorie -motrică, copilul poate să
retrăiască mintal acțiuni imaginare. El poate urmări a evea acțiuni petrecute sau acțiu ni despre
care i se povestește (desfășurate cândva), fie că e vorba despre o acțiune care s -ar fi putut petrece
efectiv, fie despre una care pe plan real nu ar fi fost cu putință. Copilul își construiește astfel un
univers imaginar pe baza unui ”posibil re al”, tărâmul basmelor dezvoltându -i capacitatea de a -și
construi și verbaliza trăirile și proiecțiile fără să -i primejduiască viața, nici existențial și nici etic.
Ficțiunea, pentru copil, are valoarea ei de trăire „aevea”. Ceea ce este imposibil, pentru e l se
transformă în re al, cu valori stimulative pe planul imaginarului -care, pornind de la bucuria de „a
face ca…”, de a tr ăi o existență care nu e a lui, – contribuie la trep tata dezvoltare a altruismului.
Copilul se transpune în locul unui personaj, s e închipuie un alt „eu”, realizâ ndu-se perspectiva
dualistă de care are nevoie comunicarea inter -umană.
Prin asimilarea eroilor din basm, se produce pe plan mintal o lume a rolurilor, o lume
prin definiție a reprezentărilor sensibile despre o altă lume, dec ât cea cunoscută prin experiența
personală.
Basmul răspunde primei etape a copilăriei în care spititul, după cum spunea H.Wallon,
„…depășește concretul și se ridică la figuri și simboluri”. Miracolul devine un instrument al
modelării morale a copilului . Contactul cu aceste lumi imaginare stimulează curiozitatea
(surprizei), cultivând astfel capacitatea copilului de a se bucura pentru că dezvăluie o parte
necunoscută a lucrurilor și a ființelor.
Lumea basmelor le dezvoltă preșcolarilor capacitatea de a -și organiza și verbaliza trăirile,
dezvoltându -le cu rajul de a se lupta pentru dreptate. De exemplu: „Prâslea cel Voinic și merele
de aur”, de Petre Ispirescu, copiii se transpun în personajul principal, caută soluții; în acest caz ei
își imaginează poziți a pe care trebuie să o ia. Narațiunea basmului are și funcția de educare a
22
simțului logic – un component al atitudinii etice, care -l determină pe cititor/ascultător să caute
dreptatea. Se știe că atenția micului cititor/ascultător nu este constantă, ci flu ctuantă. Atenția
prelungită se menține doar prin suuccesiunea peripețiilor și impresiilor conse cutive, legate între
ele printr -un fir logic. Însă acesta trebuie completat și susținut de „absorbirea” atenției lui
involuntare de către basmele care -l subjugă prin vraja faptelor narate. Pe parcursul citirii
basmulului, atenția copilului este atrasă și de răspunsul la anumite întrebări , care îl determină să
caute fie „cauza”, fie „efectul” unei acți uni întreprinse de Făt -Frumos. „ De ce” -ul stăruie mereu
în mint ea lui și îi sporește curiozitatea:
– de ce îm păratul cu cele trei fete (din basmul: „Porcul cel fermecat”), când pleacă la luptă
și le lasă cheile casei, le interzice să intre într -o anumită cameră din palat?
– de ce pe fata cea mică, în loc s -o pețească un f ecior de împărat, o pețește tocmai un porc?
De asemenea, basmul îi sugerează cititorului/ascultătorului o conduită orientată spre fapte
bune, urmând ca ele să fie răsplătite. De pildă, „fata moșului” lipește și repară cuptorul părăsit și
stricat, fără să fie obligată de cineva și fără vreun interes personal, iar la întoarcerea din călătorie
găsește cuptorul plin de pâine caldă, fiind astfel răsplătită pentru grija și hărnicia de bună
gospodină dovedită anterior. Surorile fetei cuminti manifestă o conduită contrară și, ca urmare,
rămân flămânde și pedepsite. Din astfel de exemple, preșcolarul va reține faptul că, numai cel
care se identifică pe deplin cu eroul poate obține, până la urmă, darurile minții și calitățile inimii:
iscusința, prevederea, hărnicia ș i generozitatea.
Ca urmare, basmul influențează comportarea morală a copiilor pentru că ei ascultă
povestea, retrăiesc întâmplările din realitate și proiectează altele proprii, posibile prin adoptarea
punctului de plecare. Astfel, copilul își imaginează f ără să confunde pl anurile și le trăiește
paralel.
Basmul îi dă copil ului posibilitatea să călătorească imaginar, iar el este fericit,
participând afectiv și însoțind eroii pe tărâmuri fictive sau în țări reale, pentru el, deși fantastice,
toate sunt posib ile pe baza premiselor acceptate. Prin ecourile sale afective, basmul îl ancorează
pe copil în real, pentru că el nu rămâne în „țara zânelor”, decât spre a privi lumea în jurul său,
dintr -o perspectivă mai largă și mai accesibilă lui.
După părerea lui Charles Perrault , copiii nu pot gusta în abstract virtutea, ea trebuie să le
fie administrată în doze mici, abil învăluite în ficțiune, aspect pe care educatoarele îl pot realiza.
Ieșirea eroilor din impas echivalează cu o ieșire la lumină, latura morală și e ducativă a basmului
fiind astfel evidentă. Pe parcursul desfășurării basmului, câte o reflecție judicioasă vine să
întrerupă mirajul povestirii, deznodământul fericit cheamă, negreșit, morala. Detaliile realiste
cuprinse în basm, întăresc miracolul, dându -i un fundament veridic. Acțiunea basmului se
corelează treptat și cu alți factori intelectuali și etici.
23
Cu partea lui de previzibil și imprevizibil, basmul trezește interesul copilului. Imaginar,
el participă la rezolvarea unor conflicte, este încântat să fie martorul peripețiilor, al întâmplărilor
prin care trec eroii.
Sarah Cone Bryant spunea că: „bucuria copiilor rezultă și din gimnastica intelectuală spre
care sunt antrenați pentru a urmări, fără să ceară ceva, o înlănțuire de peripeții. Această înlă nțuire
nu este destul de simplă încât să fie amuzantă, dar nici atât de ușoară încât să lase mintea
neocupată”.
Miracolul din basm apare ca o cale de „asimilare a noului” de către copil, iar tema
basmului apare copilului stranie, pentru că personajele cu caracterul lor extraordinar îl tulbură.
Dinamismul îl impresionează puternic pe copil și, de multe ori, cei mai sensibili reacționează
prin lacrimi. Copilul nu suportă, de pildă, ca lupul să o mănânce pe Scufița Roșie sau Albă ca
Zăpada să moară. De asemen ea, el se înspăimântă la apariția Zmeului sau a Zgripțuroaicei. Cu
toate acestea, copilul dorește să asculte povestea până la sfârșit și simte plăcerea de a trece încă o
dată prin emoțiile primei ascultări, de a se întrista sau a se înspăimânta de fiecare dată și așteaptă
ca la o nouă poveste să treacă prin stări asemănătoare. Astfel, copilul este satisfăcut nu numai de
deznodământul basmului, dar și de întreaga lui acțiune, el nu admite „ să sară ” peste episoade,
cerând reproducerea întocmai a momentelor ba smului și odată cu eroiii basmului, el își închipuie
că învinge monștrii. În această situație alături de personajele basmului crede că poate înfrunta
cele mai mari primejdii și cele mai înspăimântătoare amenințări, este stăpânit de teama pe care
și-o înfrâ nge și luptă cu zmeii și alți vrăjmași pe care îi biruie. Asemenea situații nu decurg din
caracterul ireal al întâmplărilor în sine, ci din cadrul în care se produce însuși actul ascultării.
Copilul revine mereu și cu plăcere asupra itinerariilor parcurse de eroi, întrucât îi dă
satisfacție regăsirea acelorași formule ca și efortul de a le reține în memorie cu rigurozitatea unei
ordini de nezdruncinat, gravă ca într -un ritual și animată de bună voie ca în joc.
În basm, cu ajut orul stereotipiei, se realize ază imagini afective, reprezentări de personaje
cu comportamente stabile ce devin astfel portrete față de care copilul își manifestă simpatia sau
antipatia și din care își alege modele etice sau față de care își exprimă respingerile. Imaginarul
capătă astf el – arată Bianca Bratu „ ponderea unui univers al criteri ilor morale, inteligibile pentru
copilul care se regăsește într -o lume în care virtuțile sunt răsplătite, iar ticăloșiile pedepsite. El
trăiește imaginar înt âmplările eroilor săi preferați și s imțin du-se viteaz , deși se știe mic și fricos,
încearcă să devină mai curajos”15.
Preșcolarul nu i se „alătură” lui Făt -Frumos, ci se „confundă”, cu acesta într -un fel de
„condensare” ca în vis, care îi permite, imaginar, să fie în același timp el și altul, d upă cum
15 Bianca Bratu, Preșcolarul și litera tura, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977 , pag.16.
24
celălalt este, în același timp, d istinct de sine și confundat cu sine. Tot prin stereotipia basmului,
copilul își construiește, iamaginar, canoane și își creează astfel obligații la care noi, adulții, nici
nu ne gândim , de pildă, să păstreze o tain ă sau să -și frâneze curiozitatea.
Basmul îl face pe copil să se simtă puternic, să trăiască satisfacția învingătorului pentru
că el se identifică pe plan imaginar cu eroul basmului. Ascultând basmul cu atenție, preșcolarul
reface drumul străbătut de eroul pozitiv, intrând dintr -o dată în rândul oamenilor mari. Povestea
eroului terminându -se în chip fericit, îl determină pe preșcolar să treacă prin re alitatea gravă a
faptelor, care -l duc de la neștiință și imaturitate la vârstele adultului.
Din desfășurare a peripețiilor basmelor pe care le descoperă în grădiniță, copilul înțelege
și astfel învață că și el va trebui să treacă prin încercări care -i vor verifica înțelepciunea, curajul,
îndrăzneala, puterea de a păstra o taină, de a -și impune legi de conduită, de a asculta sfaturile
celor mari, de a nu se lua după aparențe și a nu se lăsa amăgit de ele. Receptivitatea basmelor o
garantează eroii lui, care, mereu alții, își urmează drumul spre fericire, întâlnind zmei, uriași și
alte ființe cu dimensiuni de însuș iri ieșite din comun. Această receptivitate se datorează și
întâmplător basmului, întâmplări care respectă un tipic folosit mereu cu „împărați de peste nouă
mări și nouă țări”, cu păduri misterioase…
Înțelegerea unor legi elementare și fundamentale ale lumii îi este astfel înlesnită copilului
prin specificitatea confruntărilor din lumea basmelor, care se întemeiază întotdeauna pe ciocnirea
dintre esență și aparență, dintre lă udăroșenie și modestie, dintre ascultare și neascultare adică pe
ciocnirea dintr e virtuți și defecte, dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună. Caracterul simplu
liniar al personajelor receptate în cupluri opuse permite, la nivelul psihologiei infantile această
confruntare pe care nuanțarea de tipul realist i -ar face -o incomprehe nsibilă. Preșcolarul nu
sesizează ceea ce este și el însuși are nevoie de scheme caracterologice. Cel ce este frumos este
și bun, urâtul este legat de rău, Albă ca Zăpada este întruchiparea frumosului pe toate planurile,
după cum Zmeul este al răului.
Cara cterul înș elător poate fi și al oamenilor, dar, cu excepția unei dezvoltări precoce,
copilul nu poate accepta un asemenea caracter decât personajelor negative: vorba dulce poate fi
fățarnică, înfățișarea plăcută să ascundă pe dinăuntru o ființă rea, dar er oul pozitiv este
întotdeauna evident prin fizic și comportare. Gustul pentru contraste antitetice ține de asemenea
de mentalitatea ușoară, de ceea ce Wallon numea : „gândirea prin perechi de opoziții ”. Fata babei
și fata moșneagului reprezintă un model al tuturor acestor perechi și, prin aceasta, o constantă
etică: fata săracă și oropsită este înzestrată cu toate calitățile și oferă modelul alegerii ideale, care
răsplătește modestia; cealaltă răstoarnă pur și simplu da tele, este bogată și răsfățată.
25
Copiii iubesc și ascultă cu plăcere basmele pentru că răspund necesității lor de a ști, de a
cunoaște, de a înțelege, cum se împlinesc năzuințele spre mai bine, spre frumos. Basmele sunt și
puternice mijloace de dezv oltare a atenției și a memoriei
Ascultându -le sau citindu -le, copiii își exersează atenția urmărind cu încordare
peripețiile narate. Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât și pentru
dezvoltarea limbajului.
Copiii sesizează odată cu conținutul de idei și expresiile poetic e și, însușindu -și-le, își
îmbogățesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, ajutându -i sa-și însușească mai
bine limba maternă, cu expresivitatea și bogăția ei, cu frământările de limbă, cu figurile poetice,
cu zicătorile pline de înțelepciune , care aduc o însemnată contribuție la dezvoltarea personalității
copilului. Citind basmele, copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute și se bucură
atunci când le știu. Ei memorează cuvintele cu care încep și se încheie basmele, precum și ac elea
care se repetă, astfel expresiile proprii limbii poporului intră în limbajul lor.
Basmul este un mijloc de educare a gustului pentru frumos, prilejuind copil ului puternice
emoții estetice.
Admirând întreaga comoară de înțelepciune pe care o cuprind basmele, – creații specifice
ale poporului cu o complexă și multiplă valoare, – copiii învață să preț uiască poporul pentru
înaltele și deosebitele sale calități.
Desigur, spre sfârșitul copilăriei, copiii își dau seama că nu există nici balauri, nici zmei
ori vrăjitoare și, de aceea, acceptă situațiile din basm ca pe o „convenție” ce se stabilește între
spectatorii din sală și actorii de pe scenă. Naivitatea unor soluții, ușurința cu care iese dintr -o
situație îi poate chiar amuza, dându -și seama de precarit atea unor scene, de forțarea unor
conflicte. În acest stadiu se declanșează în mintea lor o situație antinomică între raționamentul
logic, care se înfiripă, și „vraja” basmului de care nu s -au despărțit . Cu alte cuvinte, se produce
în percepția lor un pro ces de „ demitizare” a lumii încorporată în basme, pe care le părăsesc
pentru alte lecturi.
Cu toată invazia tehnologiei moderne, basmul rămâne o lectură plăcută și accesibilă
pentru copii. Înșiși marii creatori și -au dat seama de potențele educative ale acestuia. În acest
sens, Charles Perrault afirma în prefața volumului său de basme (din 1965) că cei aflați la o
vârstă fragedă nu au încă limpezite noțiunile de bine și rău, de aceea este nevoie în copilărie de
haina plină de vrajă și de mister a basmului .
26
CAPITOLUL II I
Educarea limbajului la preșcolari
III.1 Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral
Viața omului nu este posibilă în afara comunicării pentru că omul comunică în mediul în
care trăiește, iar dezvoltarea lui psihică est e legată de comunicare. Comunicarea este un schim b
de informații între două persoane, între o persoană și un grup este un liant, un factor de articulare
și de coeziune a indivizilor în viața socială.
Comunicare înseamnă transmitere de informații, iar, din punct de vedere structural,
comunicarea dintre două persoane presupune existența următoarelor componente: emițătorul,
codul, canalul de comunicare, mesajul, receptorul sau destinatarul și conexiunea inversă de la
destinatar la emițător. Procesul de comuni care se realizează cu ajutorul codurilor care pot sa fie
de diferite tipuri. Prin notiunea de cod înțelegem un sistem de semne prin care se semnifică ceva,
adică se transmite sau se receptează um mesaj informațional. Comunicarea umană este o
comunicare int electivă sau semantică și se realizează cu ajutorul sistemului de coduri care este
limba vorbită.
Limba este o entitate specifică, distinctă de limbaj, obiectivată prin intermediul unor
sisteme de semne și al unor reguli logico -gramaticale de punere în c orespondență cu cuvintele
orale și de combinare în propoziții purtătoare de mesaj.
„Apărută în cadrul comunității umane din nevoia de comunicare, de transmitere a
gândurilor, a sentimentelor și a experiențelor de viață, limba este învelișul material al g ândirii;
este unul dintre stimulentele apari ției și dezvoltării conștiinței”16.
Din punct de vedere psihologic, limbajul este activitatea de comunicare dintre oameni,
activitate realizată cu ajutorul limbii și al tuturor resurselor ei. Forma concretă, natu rală a
limbajului este vorbirea, adică limbajul oral. Limbajul se află în interdependență cu dezvoltarea
gândirii. El stimulează dezvoltarea gândirii și reflectă nivelul și calitățile acesteia. Ca principal
mijloc de comunicare interumană, limbajul este un considerabil factor de dezvoltare spirituală și
de progres social. ”Limbajul este forma individuală psihologică a limbii”17.
„Limbajul nu numai că este un indicator de bază în aprecierea dezvoltării psihice
generale a copilului, dar el realizează un progre s, o evoluție continuă și evidentă atât pe direcția
cantitativă cât și pe cea calitativă.”18
16 Florica Mitu, Ștefania Antonovici , Metodica activităților de educare a limbaj ului în învățământul preșcolar , Ed.
Humanitas Educațional, București, 2005, pag.14.
17 Romulus Crăciunescu, Psihologie pentru pregătirea profesorilor , Ed. Universitaria Craiova, 2005, pag. 204 .
18 Ursula Șchiopu, Emil Verza, Psihologia vârstelor, Ciclurile vieții, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981,
pag.342.
27
După forma de exprimare, limbajul este de două feluri: intern și extern.
Limbajul intern este limbajul care se desfășoară în sfera lăuntrică, mintală. Este vorbir ea
în gând cu sine însuși și pentru sine. Limbajul extern este adresat unor destinatari din afară și se
realizează în două forme: limbaj oral și limbaj scris. Limb ajul oral este limbajul vorbit.
Indicatorii limbajului oral sunt:
– volumul de cuvinte;
– fluența;
– diversitatea vocabularului;
– rapiditatea, adică frecvența cuvintel or în unitatea de timp -minutul;
– tăria, adică forța pronunției;
– claritatea dicției;
– intonația;
Limbajul scris constă în codarea mesajelor orale în formă grafică.
În activitatea de comunic are umană, limbajul are mai multe funcții:
– funcția principală este cea de comunicare, de transmitere a unui conținut semantic de la o
persoană la alta.
– funcția de cunoaștere sau de conceptualizare și, în general, de elaborare a gândirii.
– funcția de repreze ntare simbolică, adică de substituire a unor obiecte sau fenomene și
relații, prin formule verbale sau prin alte semne;
– funcția reglatorie, adică de conducere a conduitei altei persoane și a propriului
comportament;
– funcția expresivă, adică de exprimare a unor idei sau imagini atât prin cuvinte, cât și prin
intonație, gestică, mimică și pantomimică;
– funcția persuasivă, de convingere sau de inducție la o altă persoană a unor idei și stări
emoționale;
– funcția ludică sau de joc, adică de asociere de cuvinte cu efecte deosebite, ciocniri de
sensuri, construcți i artistice, consonanțe ritmice
Evoluția limbajului la copil este strâns legată de evoluția gândirii , pentru că limbajul
impune gândirii exigențele sale culturale, contribuind, în felul acesta, la restru cturarea ei.
Extinderea și complicarea raporturilor dintre copil și realitatea înconjurătoare, sporirea
independenței copilului se răsfrâng direct asupra limbajului său.
Limbajul copiilor este egocentric și socializat până la intrarea în școală. În grădin iță,
copilul învață vorbirea mai mult spontan, experiența verbală a copilului din primii 6 -7 ani de
viață influențând întreaga lui evoluție psihică. Dezvoltând capacitatea de comunicare, copilul
urcă anumite trepte de însușire a vorbirii:
28
– treapta viziunii globale, sincretice, în care se deosebesc ansambluri ma i mult sau mai
puțin conturate;
– treapta analizei, mai subtilă, care d ă naștere unor imagini mentale;
– treapta schematică, formată din contopirea imaginilor mentale, redusă la esența
obiectului, care for mează conceptul căruia rămâne să i se aplice eticheta cuvântului.
„În vederea formării capacității de comunicare la preșcolari, educatoarea trebuie să aibă
în vedere caracteristicile esențiale ale limbajului la vârsta preșcolară. Printre acestea se enumer ă:
– sporirea expres ivității realizate prin conținutul și structura propoziției, prin epitete, prin
comparații;
– trecerea de la limbajul interior la cel exterior -adesea, jucându -se copil ul își susține singur
dialogul;
– dezvoltarea morfologiei și a sintaxei vor birii;
– are loc dezvoltarea limbajului concomitent cu apariția funcțiilor de comunicare, de fixare
a experienței cognitive și de organizare a activității. ”19
„Capacitatea de comunicare nu se reduce la suma cuvintelor, expresiilor și structurilor
gramaticale însușite, ci este dependentă și de creativitate”20
„Creativitatea reprezintă combinarea cunoștințelor în diferite situații pentru a obține ceva
nou, original, flexibil și fluid, schimbător. Este posibilă la orice vârstă și la orice om.
Capacitatea de a crea poate fi formată, ea se bazează pe unele premise ce pot fi dezvoltate prin
muncă, străduință, efort. Copilul nu are formate aceste capacități, dar motivându -l, el poate să
obțină niște rezultate interesante. ”21 Cultivarea creativității la copii dispune de un fond
psihologic deosebit: dinamismul, expresivitatea proprie a acestei vârste, exteriorizare spontană,
acel freamăt permanent ce conferă copiilor note specifice de dinamism creator.
Preșcolarul dispune de un potențial creativ care nu se dezvoltă de la sine, ci în urma unor
acțiuni educative: dezvoltarea imaginației reproductive , familiarizarea cu principalele procedee
imaginative.
La vârsta preșcolarității , cadrul cel mai important de manifestare, dar și de stimulare a
potențialului creativ este jo cul. Jocul cu subiect din basme și povești aduce modificări, adăugiri,
19 Dumitru Gherghina, Nicolae Oprescu, Ioan Dăn ilă, Cornel Novac, Vali Ilie, Claudiu Bunăiașu, Gina Cămărașu,
Anca Păunescu , Metodica activităților instructiv -educative în învățământul preprimar , Editura Didactica Nova,
Craiova 2007, pag. 53.
20 Dumitru Gherghina, Nicolae Oprescu, Ioan Dănilă, Corne l Novac, Vali Ilie, Claudiu Bunăiașu, Gina Cămărașu,
Anca Păunescu , Metodica activităților instructiv -educative în învățământul preprimar , Editura Didactica Nova,
Craiova 2007, pag. 52.
21 Ștefania Antonovici, Paula Neațu , Jocuri și activități alese , Biblioteca CD, Ed.Aramis, București, 2008, pag. 17.
29
combinări de replici, de acțiuni. Preșcolarul modifică evoluția acestuia în funcție de trăirile sale
emoționale față de personaj. Manifestă independență în alegerea personajului și spon taneitate în
interpretarea rolului asumat, se transpune cu plăcere în lumea mirifică a personajelor îndrăgite.
Copilul este capabil să interpreteze toate rolurile din aceeași poveste fără să imite alți colegi sau
pe educatoare, utilizează un vocab ular și o pantomimă personală.
Potențialul creativ se manifestă, deși mai puțin pregnant, și în domeniul verbal (ceea ce
este explicabil, întrucât creația ver bală impune stăpânirea limbii ).
Literatura pentru copii (basmul, povestea) îl introduce pe copil într -o adevărată
sărbătoare a limbajului, îl inițiază în viața colectivității, îl ajută să descopere și să înțeleagă legile
elementare ale vieții sociale, să construiască un univers în care irealul devine real, iar
imposibilul, posibil . Prin intermediul poveștilor , copilul se eliberează de egocentrism, întrucât se
identifică în plan imaginar cu personajele în care se regăsește ceva din el însuși, și ceva din
personaje, în el. P rin povestirile create de el ( după modelul adultului, după imagini, cu ajutorul
jucăriilo r sau după propriul desen ) proiectează asupra personajelor propriile dorințe, preferințe,
probleme.
Tablourile reprezintă adevărate texte pe care copilul învață să le citească în mod creativ.
Descifrarea conținutului lor nu se limitează numai la descriere a de imagini, ci devine chiar o
creație verbală. Copii i își pun întrebări și se completează unii pe alții.
O atitudine rigidă, dominatoare, care exclude dialogul, întrebările și, în general,
interacțiunea va induce la preșcolarii mari un sentiment de auto apărare ce va conduce la
inhibarea capacităților creatoare.
Creativitatea este o capacitate complexă , care face posibilă crearea de produse reale sau
pur mintale, constituind un proces în plan social. Componen ta principală a creativității o
constituie ima ginația, dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a
realiza ceva nou .
III.2. Specificul activităților de educare a limbajului
Specificul activităților de educare a limbajului desfășurate în grădinița de copii este
determinat de trei factori esențiali:
– idealul educational ;
– particularități le de vârstă ale preșcolarilor;
– caracteristicile limbajului :
Idealul educational reprezintă modelul sau prototipul după care trebuie format orice
copil, orice tânăr, cu ajutorul educației. Id ealul educaț ional este expresia aspirațiilor societății.
În curriculum -ul preșcolar, idealul educational se regăsește în următoarele obiective :
30
– asigurarea dezvoltării normale și depline a copiilor preșcolari, prin valorificarea
potențialului fizic și psih ic al fiecăruia, ținând seama de ritmul propriu al copilului, de
nevoile sale afective și de activitatea sa fundamental;
– dezvoltarea capacității copilului preșcolar de a intra în relație cu ceilalți copii și cu
adulții, de a interacționa cu mediul, de a -l cunoaște și de a -l stăpâni prin explorări,
exerciții, încercări, experimente;
– stimularea copilului preșcolar pentru dobândirea cunoștințelor, capacităților și
aptitudinilor necesare activității viitoare în școală și, ulterior în societate.
Învățământul pr eșcolar constituie prima formă de instruire și educare organizată,
sistematică și competentă; de asemenea, reprezintă prima formă de socializare a copilului. În
grădiniță se creează condiții optime ca preșcolarii să se ma nifeste activ, dirijați permanent d e
cadre specializate. În toate activitățile desfășurate în grădiniță, aceștia realizează achiziții
cognitive, își formează deprinderi de a acționa la comandă, de a stabili relații de cooperare cu
educatoarea și cu ceilalți copii, își dezvoltă capacitatea d e a comunica verbal și nonverbal, își
formează deprinderi intelectuale și motrice.
Activitățile desfășurate în învățământul preșcolar permit lărgirea orizontului cognitiv și
afectiv al copilului:
– dezvoltarea capacităților senzoriale și perceptive se struc turează prin reprezentările
memoriei și ale imaginației;
– percepția realității se realizează emoțional și stimulează imaginația;
– copilul este interesat de spectacolul relaționării cu ceilalți și c u mediul natural și social;
– progresele în plan senzorial -perceptiv se asociază dezvoltării motricității, creșterii atenției
a cărei concentrare sporește de 5 -7 minute la preșcolarul mic, la peste 20 minute la
preșcolarul mare în joc, audiții, vizionări de diafilme.
Conduita verbală și afirmarea personalității fac p rogrese prin dezvoltarea capacității de
exprimare verbală: crește volumul vocabularului activ, se manifestă intens limbajul situațional,
se exersează însușirea structurii gramaticale a limbii.
În a ctivitățile de educare a limbajului se folosesc metode ve rbale (povestirea,
repovestirea, conversația, explicația) , de simulare (jocul de rol, dramatizarea) și metode
interactive de grup.
„Metodele utilizate în educarea copilului preșcolar sunt, desigur, adaptate manifestărilor
specifice dezvoltării acestuia în diferitele subetape care marchează evoluția lui în această
perioadă de vârstă. Ele nu sunt exclusiv metodele de lucru al e psihologiei și nici exclusive
metodele de lucru ale pedagogiei, ci o îmbinare măiestrită a acestora în baza unei logici
31
elementare în conformitate , cu care intervenția educațională vizează un produs subiectiv:
personalitatea copilului și se realizează printr -o interacțiune subiectivă: educator (adult) -copil ”22
„Metoda didactică este o cale eficientă de organizare și desfășurare a predăr ii-învățării și
se corelează cu celelalte component e ale instruirii”23
„Metoda nu are valoare în sine, ci o dobândește prin eficie nța activității în care este
angrenată, prin modul cum ea este aplicată de educator. Pentru obiective complexe, metoda este
inclusă într -o strategie didactică, adică într -un ansamblu de metode în care se completează, se
compensează și devin un demers coerent de educare și instruire ”24
Metodele folosite în predarea basmelor sunt : povestirea, repovestirea, conversația,
explicația, dramatizarea, jocul.
„Povestirea este o m etodă de învățământ expozitivă prin care educatoarea , învățătorul
sau profesorul transmite unele cunoștințe care nu pot fi dobândite de copii prin experiența
personală. ”25 Povestirea este una dintre activitățile de educare a limbajului cele mai plăcute
copiilor, întrucât le satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate, le stimulează imaginația și
constituie cadrul optim de exersare a capacităților de comunicare.
Ca activitate specifică învățământului preșcolar , povestirea dezvoltă următoarele procese
psihice:
– gândirea logică, datorită succesiunii întâmplărilor din conținutul poveștilor și
povestirilor;
– memoria voluntară, copiii trebuind să rețină desfășurarea evenimentelor și s ă le expună
pe baza unor procedee și mijloace specifice ;
– imaginația -proces cognitiv complex de ex ersare prin creearea unor imagi ni noi pe baza
prelucrării reprezentărilor și experienței cognitive anterior formate;
– limbajul ca mijloc fundamental de comunicare.
Povestirea contribuie la dez voltarea atenției datorită căreia copiii memorează numele
personajelor, fragmente de povestiri și povești, rețin succesiunea întâ mplărilor, trăsături și
comportamente ale personajelor.
În grădinița de copii se desfășoară două tipuri de povestiri:
22 Liliana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, Laborator preșcolar – ghid metodologic, Ed. V&I Integral, București,
2001, pag. 122.
23 Constantin Cucoș, Pedagogi e, Ed. Polirom, Iași, 1996, pag. 81
24 Elisa beta Voiculescu, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, București, 2003, pag.69.
25 Dumitru Gherghina, Nicolae Oprescu, Ioan Dănilă, Cornel Novac, Vali Ilie, Claudiu Bunăiașu, Gina Cămărașu,
Anca Păunescu, Metodica activităților instructiv -educative în învățăm ântul preprimar, Editura Didactica Nova,
Craiova, 2007, pag. 58.
32
– povestir ile educatoarei;
– povestirile copiilor ;
Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare realizate de către
educatoare. Aceste activități se organizează cu întreaga grupă, ca activități obliga torii sau în
timpul jocurilor și activitățil or alese cu toată grupa sau pe grupe mici de copii. Prin conținutul ei,
această activitate lărgește sfera de cunoștințe ale copiilor. Aceștia urmăresc cu atenție
întâmplările basmului, memorează, descoperă trăsături și comportamente ale personajelor,
anali zează și compară, stabilesc anumite relații între fapte și pe rsonaje, ajung la generalizări.
Receptarea atentă a povestirilor contribuie la familiarizarea copiilor cu structura limbii,
cu bogăția și expresivitatea limbajului; ei își însușesc cuvinte cu se nsuri proprii și figurate,
expresii poetice, formule specifice acestor creații literare, construcții ritmate și rimate, zicale,
proverbe, structuri gramaticale. Poveștile au atât o valoare formativă, cât și etică, contribuind la
formarea conștiinței morale ; copiii descoperă trăsături de caracter , își aleg modele de viață,
cunosc întruchipări și manifestări ale binelui și răului. (de exemplu: „Scufița Roșie” de Charles
Perrault, „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, „Alba ca zăpada și cei șapte p itici” de Fra ții
Grimm, „Prâslea cel Voinic și merele de aur” de Petre Ispirescu, „Povestea lu i Harap – Alb” de
Ion Creangă,
„Făt-Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu etc. ) De pildă , povestirile și basmele,
expuse de educatoare, scot în evidență calitățile eroilor pozitivi.
„Caracterul nuanțat și emoțional al exprimării celui care povestește, participarea sa
directă și afectivă la conținutul povestirii trezesc un registru larg de trăiri emotive „răscolitoare”
în sufletul copiilor, de la cele de iubire, de compătim ire sau de bucurie, până la cele de ură, de
indignare și durere…”26
Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste, cât și cele fantastice, care
corespund nevoilor lor de cunoaștere și de afectivitate și care le pot influența comportare a.
Poveștile și povestirile au teme variate:
– lumea copilăriei și viața adulților;
– povestiri despre viețuitoare;
– povești în care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice.
Multe basme au ca temă relația dintre copii și părinți (de exemplu: mama vit regă,
împărăteasa cea rea din „Alba ca Zăpada și cei șapte pitici” de Frații Grimm, baba din „ Fata
babei și fata moșneagului” de Ion Creangă ș.a.)
26 Ioan Cerghit, Metode de învățământ , Editura Polirom, București, 2006, pag. 131.
33
Tematica operelor literare expuse în activitatea de povestire se diferențiază de la o grupa
de vârstă la al ta. La gr upa mică, povestirile trebuie să fie scurte, accesibile, atractive, să dezvolte
sentimente și stări afective pozitive. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care să -i
familiarizeze pe copii cu diverse aspecte ale vieții și să le influențe ze comportamentul. La grupa
mare, povestirile devin mai complexe, au ca scop sesizarea planului real și a celui ireal,
stimularea creativității copiilor, exersarea capacităților de comunicare.
Povestirile copiilor
Preșcolarii învață atât să -și exprime l iber și cu ușurință impresiile despre poveștile sau
basmele audiate, cât și să reproducă conținutul acestora. Printre multiplele forme de povestiri ale
copiilor, în grădiniță se practică: re povestir ea, povestirea după modelul educatoarei, povestiri cu
început dat, povestiri după plan, după ilustrații, povestiri pe o temă dată.
Prin toate activitățile de educarea a limbajului desfășurate în grădinița de copii, se
urmărește formarea capacității de exprimare exactă, cursivă. Copiii preșcolari trebuie să fie
capabili să comunice între ei și cu adulții.
„Repovestirea este o metodă colaterală povestirii. ”27 Repovestirea, ca o activitate
organizată în grădiniță, reunește întreaga grupă de copii și are ca scop transformarea calitativă în
sfera vorbirii, deprinzân du-i să se exprime cursiv, logic, sub toate aspectele. Prin repovestire,
copilul își formează deprinderea de a sesiza valoarea de sugestie a comparației: exemplu :
„Cenușăreasa era bună și cuminte ca fata moșului, ” sau/și a antitezei: ex. „Fata babei era leneșă,
și a moșului harnică. ” Nu toate povestirile educatoarei necesită repovestirea lor de către copii.
La vârsta preșcolară sunt indicate acele povești care conțin dialoguri, cu acțiuni simple, puține
personaje și pot fi reproduse cu ușurință.
Reprodu cerea conținutului unor povestiri (povești, basme) are ca scop formarea
deprinderii de a le expune cursiv și logic și de a exersa vorbirea contextuală și monologată.
Indiferent că se apelează la repovestiri liberte, fără sprijin intuitiv sau verbal, la rep ovestiri pe
baza unui plan verbal ori pe baza unui suport intuitiv, c opiii au prilejul să învețe teh nica
memorării și reproducerii.
Conversația este o metodă verbal -activă pentru că ea îl aduce pe copil în poziția de
partener de discuție cu adultul (educa toarea). Se înțelege că, pentru ca acest lucru să fie posibil,
este nevoie ca micuțul să dețină anumite abilități verbale, un anumit fond perceptiv de ordin
lingvistic.
În cadrul grădiniței, conversația poate îmbrăca și forma particulară a dialogului cu
întreaga grupă de preșcolari. În acest caz grupa de copii devine un interlocutor colectiv.
27 Liliana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, Laborator preșcolar – ghid metodologic, Ed. V&I Integral, Bucur ești,
2001 pag. 126.
34
Educatoarea pune întrebări, iar copii răspund în cor atunci când răspunsurile sunt standard.
Desfășurarea activităților în această formă prezintă avantajul că le perm ite copiilor un anumit
anonimat pe care îl folosesc cei timizi pentru a nu ieși prea mult în evidență.
Se creează astfel posibilitatea atragerii tuturor copiilor în activitate, știut fiind că ei se
plictisesc repede și se sustrag cu uș urință din preocupăr ile comune.
Utilizarea metode i conversației în activitățile cu preșcolarii ajută, de asemenea, într -o
măsură extrem de semnificativă la dezvoltarea capacităților de comunicare ale copilului,
înțelegând prin aceasta nu atât dezvoltarea capacităților de ve rbalizare, cât, mai ales,
îmbunătățirea comportamentului social: a intra cu ușurință în relație cu ceilalți, a avea inițiativa
dialogului , a asculta i nterlocutorul, a asculta activ.
Explicația este o metodă verbală la care recurge educatoarea ori de câte ori conținuturile
prezentate copiilor se cer argumentate suplimentar pentru a fi mai bine înțelese. De bună seamă
efortul de accesibilizare a acestor cunoștințe trebuie adaptat unei logici intuitive ( singură pe
măsura posibilităților de înțelegere a copilu lui preșcolar ).
Educatoarea recurge în permanență la explicație atunci când lucrează cu copiii având în
vedere că ei au experiențe de viață și de învățare destul de sărace și că aproape tot ceea ce li se
oferă cunoașterii li se cere explicat.
Prin interm ediul ex plicației, sarcinile de instruire sunt mai bine înțelese, mai bine
conștientizate, mai bine conectate la ansamblul cunoștințelor anterioare pe care le deține
copilul. ”28
Jocul este principala metodă instructiv -educativă utilizată în grădiniță și ce a mai
importantă modalitate de exprimare a copilului preșcolar. Din această cauză, jocul reprezintă o
formă de activitate preferată și adecvată specificului activităților realizate în grădiniță , dar și
principala metodă de instruire și educație utilizată î n act ivitățile cu copiii preșcolari.
Valoarea activităților de joc este apreciată după capacitatea acestora de a -l ajuta pe copil
să se integreze în mediul natural și social și pentru a înțelege lumea înconjurătoare .
Jocul devine „didactic” atunci când p rin modul de formulare al sarcinii de învățare
copilul este adus în situația de a -și utiliza energiile și potențialul psiho -fizic pentru a -și optim iza
parametrii comportamentali.
Prin jocul didactic se asigură înțelegerea , fixarea sau repetarea anumitor c unoș tințe în
mod plăcut, fără ca interesul celor care comunică să scadă. Jean Piaget denumește jocul ca fiind
un anumit tip de activitate, înțele asă ca un exercițiu funcțional.
28 Liliana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, Laborator preșcolar – ghid metodologic , Ed. V&I Integral, București,
2001, pag. 127 -128.
35
„Jocul exprimă experiența socială a copilului sub forma comunicării cu cei din jur.”29 În
învățământul preprimar și primar se poate apela la o largă paletă de jocuri, precum:
– jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a pronunța corect sunetele;
– jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a efectua analize fonetice;
– jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de a folosi corect substantivele la singular
și plural;
– jocuri didactice pentru folosirea corectă a adjectivului;
– jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de a construi propoziții și fraze cu sens
logic ș i pentru formarea unei vorbiri expresive;
– jocuri -exercițiu pentru analiza fonetică.
Foarte important la vârsta preșcolară este și jocul de rol.
„Jocul de rol este o metodă care constă în provocarea unei discuții plecând de la un joc
dramatic pe o problem ă cu incidență directă asupra unui subiect ales” .30
Jocul de rol este și o metodă de simulare ut ilizată în grădinița de copii.
Metodele de simulare au ca particularitate faptul că propun și produc transpunerea
copilului în situații greu accesibile în mod direct ori în situații imaginare ce permit exersarea
unor comportamente așa cum au fost ele receptate de către copil.
Jocul de rol este jocul în cadrul căruia copilul este atras către transpunerea spontană în
diverse situații sociale . Exersarea rolului a les îl solicită sub aspect imaginativ și creator deoarece,
în acest caz, el se transpune în situație așa cum o simte și o intuiește.
Prin jocul de rol, preșcolarul învață cu plăcere, iar impactul acestuia asupra dezvoltării
copiilor este semnificativ.
În plan cognitiv :
– se dezvoltă capacitatea de a realiza conexiuni între noțiuni, cauză -efect, comportament
urmări;
– se dezvoltă gând irea creativă;
– își exersează imaginația;
– își dezvoltă memoria, amintindu -și de oameni, evenimente recreându -le în jocul lor;
– își dezvoltă limbajul, exersându -l în comunicare cu grupul de copii.
În plan socio -afectiv:
29 Dumitru Gherghina, Nicolae Oprescu, Ioan Dănilă, Cornel Novac, Vali Ilie, Claudiu Bunăiașu, Gina Că mărașu,
Anca Păunescu , Metodica activităților instructiv -educative în învățământul prepr imar, Editura Didactica Nova,
Craiova 2007, pag. 56.
30 Constantin Cucoș , Pedagogie , Ed. Polirom , Iași, 1996, pag. 94 .
36
– își exprimă impresiile în relațiile cu lumea din jur;
– jocul îi dă posibilitatea să imite anumite personaje; în interpretarea unor roluri, copiii pot
exprima și sentim ente negative pe care nu și le pot face cunoscute prin cuvinte, p ot
exprima dorințe, temeri, antipatii;
– se stabilesc relații de prietenie, tovărășie în cadrul cărora trăiesc bucurii și satisfacții;
– învață să -și comunice gândurile, emoțiile, sentimentele;
– își dezvoltă empatia;
– își formează deprinderi de comportare civilizată.
Metoda jocului de rol este foarte atrăgătoare pentru copii, deoarece creează copiilor
sentimentul apropierii de lumea adulților.
Dramatizarea este ca și jocul de rol o metodă de simu lare folosită în gr ădinita de copii.
Dramatizarea este o modalitate de anticipare a tipurilor de relații de comunicare pe care
le va avea de realizat copilul pe parcursul întregii sale dezvoltări. Ea este cel mai eficace
corespondent al jocului de rol la vârsta preșcolară, constând în interpretarea rolurilor și
raportarea la un set minimal de reguli, ce poate forma un cadru ordonat pentru dezvoltarea
vorbirii și familiarizarea lor anticipativă cu multe dintre sarcinile pe care le avea de îndeplinit ca
școlari. Copilul este pus în situația de a urmări, de a contempla, de a cerceta sistematic rolul ce -l
interesează cu scopul de a se orienta în ambianța bogată de fenomene, acțiuni, dialog, elemente
de decor. Este o activitate specifică vârstei preșcolare ce presupune o percepere activă, conștientă
și sistematică a obiectelor și a fenomenelor din lumea înconjurătoare, a persoanelor, a legăturilor
dintre acțiuni, a dialogurilor dintre personaje, desfășurate în prezența adultului ce -l poate stimula
și îndruma.
„Dramatizarea plasează copii i în situații imaginare, îi fac s ă trăiască sentimente reale.
Dramatizarea îi atrage pe copii, le creează o bună dispoziție, îi obligă să fie atenți, să
conștientizeze importanța acțiunilor făcute, să trăiască rolul pe care -l repetă. ”31
Cadrul în care trebuie să se desfășoare dramatizarea este neglijat frecvent de către copii
în încercările lor spontane, datorită posibilităților limitate de a -și reprezenta ambianța pe care o
evocă materialul epic dat. totuși, importanța acestui c adru este demonstrată de încercările
preșcolarilor mari de a modifica mediul obișnuit de joc prin adăugarea unor elemente noi care să
sugereze atmosfera cerută sau chiar tendința copiilor de a se refugia într -un colț izolat, mai
liniștit, obținând eliminar ea unor efecte cotidiene deranjante. Acest cadru este amenajat în
funcție de particularitățile textelor epice ce vor fi dramatizate, dar și în funncție de viziunea
31 Ștefania Antonovici, Paula Neațu, Jocuri și activități alese , Biblioteca CD, Ed.Aramis, București, 2008, pag. 58.
37
educatoarei.astfel, la dramatizarea poveștii „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, imaginea u nei
case țărănești poate fi sugerată cu ajutorul unei măsuțe joase, pe ea un ștergar cu o strachină, un
ulcior și trei scăunele.
În mod similar, se poate proceda și la dramatizarea poveștii „Albă -ca-Zăpada” , mărind
numărul mobilierului din încăpere, adăug ând câteva obiecte sugestive, iar pe un perete se poate
așeza un pitic.
Creațiile literare destinate copiilor reprezintă o formă de cunoaștere a vieții, de înțelegere
a unor partcularități comportamentale și caracteriale, de învățare a cunoștințelor despr e natură.
Copiii își însușesc cuvinte noi despre ființe, acțiuni , animale, trăsături caracteriale, mod de viață.
Textul influențează gândirea copiilor, mobilitatea acestora.
Lumea mirifică a basmelor îi poartă pe copii spre eroii îndrăgiți care, pentru ei sunt
modele. În povești, prin dramatizarea acestora, copiii descoperă modele de viață, cunosc
întruchipări și manifestări ale binelui și ale răului. De exemplu: „Scufița Roșie” de Charles
Perrault, „Capra cu trei iezi”de Ion Creangă etc.
Eficiența preșc olarului depinde nu numai de capacitatea de asimilare a cunoștințelor, de
formare a priceperilor și a deprinderilor, dar și de anumite trăsături de personalitate. Fără
imaginație este imposibilă acumularea acelorași cunoștințe, priceperi și de prinderi, es te cu
neputință formarea personalității în ansamblu a preșcolarului.
Pe lângă metodele prezentate mai sus se mai folosesc și metodele intrac tive de grup care
acționează asupra modului de gândire și de manifestare a copiilor. Prezentate ca niște jocuri de
învățare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive, învață copiii să
rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii de grup și să aplaneze conflictele.
Aplicarea metodelor solicită timp, diversitate de idei, angajare în ac țiune, descoperirea
unor valori, responsabilitate didactică, încredere în ceea ce s -a scris și în capacitatea personală de
a le aplica creatorul pentru eficientizarea procesului instructiv -educativ.
Situațiile de învățare rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea
democratică deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un
personaj, comportamentul unui copil, o faptă, un eveniment, ei critică comportamentul, fapta nu
critică personajul di n poveste sa u copilul, adultul.
Metodele învață copiii, că un comportament întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat
pentru a -l învăța cum să -l criticăm. Este foate importantă alegerea momentului din lecție,
personajul -copil și fapta lui deoarece ele reprezintă punctul cheie în reușita aplicării metodei și
nu trebuie să afecteze copilul.
După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii le percep și -i fac
responsabili în rezolvarea sarcinilor viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este
38
diferită, dar încurajați își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup.
Grupul înțelege prin exercițiu să nu -și marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei,
exersându -și toleran ța reciproc.
„Metodele inter active de grup implică mult tact din partea dascălilor deoarece trebuie să –
și adapteze stilul didactic în funcție de tipul de copil timid, pesimist, nerăbdător pentru fiecare
găsind gestul, mimica, interjecția, întrebarea, lauda, aprecierea, entuziasmul în concordanță cu
situația și totul va fi ca la carte. ”32
Exemple de metode interactive de grup utilizate la grupă : explozia stelară, Diagram a
Venn, piramida, pălăriile gânditoare, brainstorming, ciorchinele, puzzle și turul galeriei.
„Explozia stelară ( eng. „star”= stea; eng. „burst”= a exploda), este o metodă nouă de
dezvoltare a creativității, similară brainstorming -ului ” 33
Explozia stelară este o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de
întrebări pentru rezolvarea de probl eme și noi descoperiri.
Descrierea metodei:
1. Copiii așezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau
sedesenează ideea centrală.
2. Pe cinci steluțe se scrie câte o întrebare de tipul: CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂND?
iar cinci copii d in grupă extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei cinci își alege câte
trei-patru colegi organizându -se astfel în cinci grupuri.
3. Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor.
4. La expirarea timpului, copiii revin în semicerc în jurul steluței mari ș i comunică
întrebările elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie individual, în funcție de
potențialul grupei/grupului.
Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
5. Se apreciază întrebările copiilor, efortul a cestora de a elabora întrebări corecte precum și
modul de cooperare și interacțiune.
Familiarizarea cu metoda
Poveste
Tema: „Cenușăreasa” de Frații Grimm
Obiectiv: fixarea conținutului poveștii pe fragmente prin formularea de întrebări specifice
exploz iei stelare.
32 Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura
Arves, pag. 15.
33 Crenguța -Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interac tive – repere teoretice și practice , Ed. Didactică și
Pedagogică, R.A , București, 2007, pag. 214 .
39
Mijloace de învățământ: steluțe, silueta Cenușăresei.
Etape:
Copiii ascultă povestea expusă de educatoare. Pentru fixarea conținutului prin feed -back,
se solicită copiilor să asculte câte un fragment și să formuleze întrebări.
Exercițiu pent ru formarea grupurilor de lucru. Cenușăreasa împarte cele cinci steluțe cu
întrebări la cinci copii. Cei cinci copii își aleg colegii de lucru și constituie astfel cinci
grupuri corespunzătoare celor cinci tipuri de întrebări .
În grupă se formulează într ebări pentru fiecare fragment audiat .
După ce au audiat toate fragmentele și au elaborat întrebări se inițiază „Jocul întrebărilor”
prin care copiii adresează întrebările formulate în grup.
În final se aleg întrebări al căror răspuns creionează aspectele principale ale poveștii.
Sinteza întrebărilor formulate în grup
Fragmentul 1
Ce i-a spus mama fetei înainte de a muri?
Ce făcea fata zilnic?
Cine era fata?
Unde se ducea fata zilnic?
De ce a rămas fata singură?
Când a chemat -o mama pe fată la căpătâi?
Când și -a luat omul altă nevastă?
Fragmentul 2
Ce fel de femei a adus tatăl fetei în casă?
Ce i-au spus cele două surori vitrege fetei?
Cine o „batjocorea” zilnic pe fata orfană?
Unde au dus -o pe fata cea vitregă?
Unde dormea ea?
De ce i -au spus Cenușăreasa ?
De ce, cele trei o necăjeau și îi vorbeau urât Cenușăresei?
Când au început zilele pline de amărăciune pentru Cenușăreasă?
Fragmentul 3
Ce le -a întrebat tatăl fetei?
Ce au cerut cele trei fete tatălui lor?
Ce a făcut Cenușăreasa cu crenguța de alun?
Cine îi îndeplinea orice dorință Cenușăresei?
40
Unde a plantat Cenușăreasa crenguța de alun?
De ce mergea Cenușăreasa la mormântul mamei?
Când și -a amintit tatăl de rugămintea Cenușăresei?
Fragmentul 4
Ce s-a întâmplat întruna din zile?
Ce au făcut fetele și m ama lor?
Ce a făcut Cenușăreasa?
Cine a ajutat -o pe Cenușăreasă să aleagă lintea?
Unde au fost poftite fetele și mama lor?
Unde a alergat Cenușăreasa să ceră ajutor pentru a alege lintea, mazărea din cenușă?
De ce îi arunca maștera lintea, mazărea în cenuș ă?
De ce n -o luau și pe Cenușăreasă la petrecere?
Când a reușit Cenușăreasa să îndeplinească poruncile mamei vitrege?
Fragmentul 5
Ce l-a rugat Cenușăreasa pe alunul de la mormântul mamei?
Ce a primit Cenușăreasa pentru a merge la petrecere?
Ce a făcut fe ciorul de împărat pentru a nu pierde urma frumoasei fete cu care a dansat
toată noaptea?
Cine a ajutat -o pe Cenușăreasă să facă rost de haine alese pentru petrecere?
Unde mergea Cenușăre asa după petrecere pentru a nu fi descoperită de cei de acasă?
De ce p leca Cenușăreasa înainte de a se termina petrecerea ?
Când a reușit feciorul de împărat să -i ia condurul Cenușăreasei?
Fragmentul 6
Ce a făc ut tânărul Crai cu condurul rămas în smoală?
Ce-au făcut cele două fete pentru a le încăpea condurul?
Ce le -a învăța t mama lor să facă pentru a le încăpea condurul?
Ce-a făcut feciorul de împărat cu cele două fete?
Cine l -a atenționat pe Crai că cele două fete nu sunt miresele adevărate?
Cine era mireasa adevărată?
Unde și -a pierdut Cenușăreasa condurul?
De ce feciorul de împărat nu s -a lăsat pă călit de fete și de mama lor?
De ce maștera nu o lăsa și pe Cenușăreasă să încerce condurul?
Când a rec unoscut -o Craiul pe Cenușăreasa ?
41
Tabloul exploziei st elare din povestea „ Cenușăreasa ”
Cine era fata?
Cine îi înde plinea orice dorință Cenușăresei?
Cine era mireasa adevărată?
Ce știți despre Cenușăreasa? Unde se ducea fata zilnic?
Ce i s -a întâmplat Cenușăresei? Unde a plantat Cenușăreasa crenguța de alun?
Ce a cerut Cenușăreasa tatălui? Unde și -a pierdut Cenușăreasa condurul?
Când au început zilele grele pentru fată?
Când a reușit feciorul de împărat să-i ia condurul Cenușăreasei?
Când a recunoscut -o Craiul pe Cenușăreas a
De ce i -au spus Cenușăreasa?
De ce n -o luau și pe Cenușăreasă la petrecere?
De ce maștera nu o lăsa și pe Cenușăreasă să încerce condurul?
CENUȘĂREASA
CINE?
UNDE?
CE?
DE CE?
CÂND?
42
„Diagrama Venn se aplică cu eficiență maximă în activitățile de obs ervare, povestiri,
jocuri didactice, convorbiri pentru sistematizarea unor cunoștințe sau pentru restructurarea
ideilor extrase dintr -o poveste. ”34
Povesti: „Scufița Roșie” de Charles Perrault și „Alba ca zăpada și cei șapte p itici” de
Frații Grimm.
Se pregătește un poster sau o coală cartonată mare pe care se află realizată din hârtie
Diagrama Venn (două cercuri mari care se interesectează) și materialul didactic format din
imagini siluete animale, imagini cu personaje din po veste, desene etc. În cele două c ercuri se
prezintă personajele întâlnite în poveș ti, iar în cercul din mijloc asemănările.
SCUFIȚA ROȘIE ALBĂ CA ZĂPADA
Personaje din poveste Personaje din poveste
Asemănări
Scufița Roșie Personaje Albă ca Zăpada
Bunica – pozitive Mama vitregă
Lupul – negative Piticii
Mama Pădurea Vânătorul
Vânătorul Prințul
Metoda „ piramidei” are ca obiectiv de zvoltarea capacității de a „sintetiza” principalele
probleme, informații, idei ale unei teme date sau unui text literar.
Exemplu: Povestea „Motanul – Încălțat” de Charles Perrault
Etape:
Decuparea mai multor pătrate;
Construirea piramidei după îndrumările verbale formulate.
34 Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura
Arves, Craiova, 2002, pag. 240.
43
Material didactic folosit: imgini din poveste
1. Cum se numește povestea al cărui personaj este un motan?
2. Pe cine dorea regele să împreune? (identificare)
3. Ce personaje apar în acest fragment? (enumerare)
4. Cum era marchizul? (descriere)
Metoda „Pălăr iilor gânditoare ” este o tehnică interactiv ă, de stimulare a creativității
participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt șase
pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru.
Membrii grupului își aleg pălă riile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai
bine.
Repovestire: „Alba ca Z ăpada și cei șapte pitici” de Frații Grimm.
Culoarea pălăriei este cea care definește rolul astfel:
pălăria albă este povestitorul, cel care redă pe scurt con ținutu l textului. El este neutru –
informează;
pălăria roșie își exprimă sentimentele, emoțiile , supărarea față de personajele întâlnite –
spune ce simte;
Drăgăstos
Chipeș
Arătos
Respectuo
s
Marchizi
Slujitori
Regele
Fiica
regelui
Marchizul
de
Carabas
Motanul
Încălțat
44
pălăria neagră este criticul, prezintă aspectele negative ale întâmplărilor – identifică
greșelile;
pălăr ia galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, creează finalul –
efortul aduce beneficii;
pălăria verde este gânditorul, care oferă soluții alternative, idei noi, dă frâu liber
imaginației – generează idei;
pălăria albastră este lider ul, conduce activitatea, controlează discuțiile – clarifică.
Gânditorul pălăriei albastre definește problema și conduce întrebările, reconcentrează
informațiile pe parcursul activității și formulează ideile princi pale și concluziile la sfârșit;
Monitorize ază jocul și are în vedere respectarea regulilor..
Etape:
Prezentare a și intuirea materialului nou:
– sunt prezentate cele șase pălării de culori diferite care vor fi așezate pe măsuțe pentru
constituirea grupurilor;
– imagini din povestea: „ Alba ca Z ăpada și cei șapte pitici” de Frații Grimm .
Anunțarea temei: cu aceste pălării magice ne jucăm jocul „Pălăriile gânditoare”, fiecare
pălărie are puteri diferite;
Constituirea grupurilor – sunt împărțiți în șase echipe și sunt așezați la măsuțele cu
pălăriile color ate: sub fiecare pălărie mai mulți copii vor găsi soluții, răspunsuri, se vor
consulta și vor interpreta același rol fie completându -se, interpretând pe rând sau fiind
reprezentați de un lider.
Sunt explicate c opiilor rolurile fiecărei pălării în parte:
– pălăria albă prezintă faptele așa cum s -au întâmplat, fără a le comenta ;
– pălăria roșie are rolul de a exprima sentimentele trezite de poveste;
– pălăria neagră are rolul de a prezenta lucrurile negative (rele) din poveste;
– pălăria galbenă are rolul de a apreci a lucrurile pozitive (bune);
– pălăria verde are rolul de a găsi o altă rezolvare la problema din poveste;
– pălăria albastră are rolul de conducător al discuțiilor din celelalte pălării;
Activitatea în grupuri:
Pe rând copiii vor extrage bilețelele care se află în pălăriile de diferite culori și vor
expune ceea ce se cere pe bilet ( în pălării pot exista mai multe bilețele la care vor răspunde copiii
din același grup. Doar în caz că nimeni din grup nu poate da răspunsul corect se vor solicita
răspunsuri de la copiii făcând parte de la alt grup ).
45
Pălăria albastră definește problema, conduce întrebările, face sinteze și urmărește
respectarea regulilor prin simple interjecții; alege soluția perfectă. Sub această pălăriuță albastră
va sta și educatoarea.
Pălăria albă este purtătoare de informații despre temă: copiii din această grupă, ajutați de
întrebările extrase din pălărie relatează exact datele. Copilul care a extras bilețelul își va așeza
pălăria albă pe cap și va furniza informațiile:
– Ce informații avem de spre Alba ca Z ăpada ? De ce o ura mama vitregă?
– Ce știm de spe mașteră? Dar despre pitici?
– Ce informații lipsesc?
– Nu știm care a fost motivul pentru care împăratul, tatăl Albei ca Zăpada nu a intervenit s –
o apere pe prin țesă de răutatea mamei vitrege.
– Cum p utem obținem aceste informații?
– Povestind întâmplări văzute sau auzite, întâlnite în celelalte povești, despre copii i orfani,
rămași doar în grija tatălui, care se recăsătorește și nu -și poate manifesta autoritatea în
fața soției.
Pălăria roșie – interpret ându -și rolul spune ce simte, e interesată ce simt, ce cred, cum ar
acționa celelalte pălăriuțe. Se extrag pe rând biletele cu întrebările ajutătoare:
– Cui ar fi trebuit să -i ceară ajutor Albă ca Zăpada și n -a făcut -o?
– Cum priviți această situație? Ce simți ți față de aceste personaje?
„Uite cum privesc eu această situație! Albă ca Zăpada tre buia să -i povestească tatălui ei,
împăratul despre răutățile mașterei și să -i ceară ajutorul. Eu sun foarte supărată pe împărăteasa
cea rea care l -a trimis pe vânător s -o ducă în pădure și s -o omoare. Sunt supărată și pe vânător
pentru că a vrut să îndeplinească ordinul dat de mașteră, dar până la urmă i s -a făcut milă de
Albă ca Zăpada și n -a omorât -o sperând că o vor mânca animalele sălbatice. Și el îi putea spune
împăr atului că împărăteasa vrea să -i omoare fiica. Chiar ea, personal a încercat s -o omoare de
mai multe ori pe Albă ca Zăpada. Vă imaginați cât de mult a suferit această prințesă nevinovată?
Dar și ea a fost prea naivă, n -a ascultat sfaturile piticilor de mai multe ori și din această cauză era
să plătească cu viața? Voi celelalte pălăriuțe ce credeți? Copiii răspund la întrebare. C um credeți
c-ar trebui să se comporte o mamă vitregă cu copiii soțu lui ei? De ce? Sunt așa bucuroasă că
piticii au ajutat -o și că s -a măritat cu prințul. ”
În urma discuțiilor din cadrul grupului sunt prezentate sentimentele trezite de poveste:
– Tristețe și milă pentru Albă ca Zăpada, care este oropsită de mama vitregă.
– Ciudă pe maștera cea rea care era invidioasă pe frumusețea ei, sat isfacție că răutatea i -a
fost pedepsită: s -a făcut foarte urâtă, că nu mai avea curajul să se uite în oglindă și a
trebuit să fugă în pădure să n -o mai vadă nimeni.
46
Pălăria neagră critică atitudinea mamei vitrege.
Bilețelele extrase au următorul conținut :
– Ce este rău în comportamentul împărătesei? Ce a împins -o să facă lucruri atât de rele și
să omoare un copil nevinovat?
„Mama vitregă, maștera este o persoană foarte rea la suflet, degeaba era frumoasă că voia
să fie cea mai frumoasă. Invidia a împins -o la fapte necugetate -crima. Nu e bine să fii invidioasă,
iar crima e cel mai mare rău pe care îl poate face un om. ”
Este criti cată și atitudinea credulă a Albei ca Zăpada:
– Ce credeți despre comportamentul Albei ca Zăpada? A procedat corect? A ascultat ea
sfaturile prietenilor ei, piticii? De câte ori le -a încălcat și ce i s -a întâmplat?
Se va specifica ce s -ar fi întâmplat cu Albă ca Zăpada dacă nu era vânătorul; alt copil
zice:
– Ce se întâmpla cu Albă ca Zăpada dacă nu ajungea la casa piticilor?
– Ce se întâm pla cu Albă ca Zăpada dacă nu o primeau în casă?
– Ce s-ar fi întâmplat cu Albă ca Zăpada dacă nu cu mpăra cingătoarea și pieptenele? etc.
Pălăria verde oferă soluții – întrebări ajutătoare.
– Ce ați sfătuit -o voi pe Albă ca Zăpada să facă ca să scape de răută țile mașterei?
– Cum ar fi trebuit să procedeze?
– Voi cum ați fi procedat?
„Albă ca Z ăpada trebuia să -i spună tatălui ei ce -i face maștera. Vânătorul nu trebuia să
asculte de împărăteasa cea rea, el însuși putea să -l anunțe pe împărat că aceasta îi cere s -o ducă
în pădure și s -o omoare. Împăratul ar fi putut fi un tată mai bun, mai grijuliu și să se intereseze ce
s-a întâmplat cu fiica lui. Dacă Albă ca Zăpada asculta de sfaturile piticilor și n -o primea pe
maștera deghizată, aceasta n -ar fi putut încerca s -o omoare. ”
Pălăria galbenă prezintă aspecte pozitive ale poveștii, găsește beneficii:
– Ce învățăminte a tras Albă ca Zăpada din ce i s -a întâmplat?
„În urma acestor întâmplări care puteau s -o coste viața, Albă ca Zăpada, nu va mai avea
în viitor încredere î n oameni necunoscuți, nu va mai deschide ușa oricui și va asculta
sfaturile prietenilor adevărați.”
– Dar maștera ce a învățat?
„Maștera a învățat că răutatea strică la frumusețe. Dacă ești rea nimeni nu te va iubi, nu
vei avea prieteni, vei rămâne singură. S-a făcut atât de urâtă încât ea singură s -a speriat și
niciodată nu s -a mai privit în oglindă, ba a trebuit să fugă în adâncul pădurii să n -o vadă
nimeni. Poate că acolo se va gândi ce -a făcut, se va căi și va veni să -și ceră iertare de la
47
prințesă. Va fi apreciată atitudinea ei și Albă ca Zăpada o va ierta, ba ar putea deveni
chiar bune prietene. ”
Evaluare
Cu ajutorul pălăriei albastre se realizează un mic rezumat al concluziilor tuturor celorlalte
pălării, fiecare are dreptul de a -și spune părerea des pre ideile emise.
Copiii vor rezolva o fișă de evaluare: „Încercuiește numai imaginile care fac parte din
poveste.”
Brainstorming sau „furtună în creier”, „ efervescența creierului”, „evaluare amânată”,
„asalt de idei”, este o metodă de stimulare a creati vității ce constă în enunțarea spontană a cât
mai multe idei pentru soluționarea unei probleme într -o atmosferă lipsită de critică .35
Obiectiv
Exersarea capacităților creatoare a copiilor în procesul didactic – la diferite categorii de
activități – care s ă conducă la formarea unor copii activi, capabili să se concentreze mai mult
timp, în grupuri creative.
Descrierea metodei
Se desfășoară în grupuri de 5 -20 copii.
Grupul cu care se lucrează este preferabil eterogen. Durata optimă de timp pentru copiii
preșcolari este de 20 minute în funcție de problema supusă dezbaterii și de numărul de copii care
fac parte din grup.
Se impune respectarea unor cerințe/reguli și ele vizează:
Selectarea problemei puse în discuție:
a) problema să prezinte interes de studiu și dezbatere din partea copiilor;
b) să aibă șanse de rezolvare.
Selecționarea grupului participanților.
Creearea unui mediu educațional corespunzător stimulării creativității.
Admiterea de idei în lanț, pornind de la o idee se pot dezvolta altele pri combinați i,
analogii, asociații.
Înregistrarea exactă a ideilor în ordinea prezentată.
Amânarea aprecierilor și a evaluării ideilor emise.
Brainstorming -ul poate fi folosit la nivelul învățământului preșcolar în diferite momente
ca procedeu în cadrul activităților .
Exemplu: ”De ce imi plac poveștile?” – convorbire
35 Silvia B reben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura
Arves, Craiova, 2002, pag. 277.
48
La începutul activității, preșcolarii enumeră împreună cu educatoarea poveștile cunoscute
și după aceea se adresează între barea: De ce ne plac poveștile?
Fiecare copil răspunde printr -un enunț scurt în ordinea stabilită fără a repeta ideea
colegilor.
Exemple de enunțuri:
ne ajută să vorbim corect;
să povestim cu plăcere;
să facem fapte bune;
să fim prieteni;
să cerem ajutor atunci când avem o problemă de rezolvat;
să lucrăm împreună;
să ne comportăm fr umos;
să învățăm cuvinte noi;
Beneficiile metodei:
stimulează creativitatea în grup, spiritul competitiv;
creează multe idei noi și originale;
stimulează participarea activă;
crește productivitatea creativității individuale;
oferă posibilitatea manifestări i libere, spontane;
dezvoltă un climat pozitiv de lucru
stimulează competențele.
„Ciorchinele” este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiilor asupra unei teme și
facilitează realizarea unor conexiuni între idei deschizând căile de acces și actua lizând
cunoștințele anterioare.
Obiectiv:
Integrarea informațiilor dobândite pe parcursul învățării în ciorchinele realizat inițial și
completarea acestuia cu noi informații.
Tehnica contribuie la organizarea reprezentărilor.
Exersează capacitatea copiil or de a înțelege un anumit conținut.
Exemplu:
Se desenează un cerc, iar în interiorul lui se scrie un cuvânt sau o propoziție. Copiii
trebuie să găsească mai multe cuvinte care le vin în minte ce au legătură cu ceea ce s -a scris în
interiorul cercului.
Se trasează săgeți ce fac leg ătura între idei și temă.
49
Materiale necesare: carton , carioci.
„Puzzle” este un joc – exercițiu ce constă în reconstituirea unei imagini din forme,
figuri/piese, a unei propoziții din cu vinte, a unui cuvânt din silabe/litere.
Obiectivul urmărit: exersarea capacității de a reconstitui/asambla o imagine, un cuvânt,
stabilirea unei relații pozitive de comunic are între emițător și receptor.
Descrierea metodei
Este o metodă – exercițiu care necesită munca în grup.
Verb ul definitoriu al metodei este „ a reconstitui”. Imaginea reconstituită conține tematici
cunoscute de copii, preferate de ei: portrete, obiecte, scene dintr -o poveste, ființe fantastice ,
personaje din desene animate etc. Devin e interesant exercițiul, stimulând curiozitatea copiilor,
atunci când imaginea reconstituită conține și elemente noi pentru ei. Ea, imaginea, este
fragmentată în diferite forme care de alt fel constituie piesele jocului „Puzzle”.
Fata moșului
harnică
frumoasă
cuminte
bună
ascultătoare
50
Dacă se lucrează în mai mu lte grupuri tematica imaginii diferă, însă mărimea pieselor,
forma lor și numărul sunt la fel, ”identice”. Fragmentarea imaginii se face pe linii drepte sau
curbe.
De exemplu:
Povestea: „ Prâslea cel Voinic și m erele de aur”de Petre Ispirescu
La centrul „Bibliotecă” , se va reconstitui un puzzle cu scene din poveste; prin metoda
puzzle (copiii având rol de povestitor, manipulator și observator) vor spune replica personajului
reconstituit.
Beneficiile metodei:
activizează copiii;
se perfecționează;
copiii învață să formuleze enunțuri precise, directe;
exersează operațiile gândiri;
dezvoltă atenția voluntară;
exersează îndemânarea – strategia de lucru ”repede și bine”;
stimulează competiția.
Metoda ”Turul galeriei” stimulează gândirea, creativitatea și înv ățarea eficientă,
încurajând copiii să -și exprime opiniile cu privire la soluțiile propuse de colegii lor.
Obiectiv: elaborarea unui plan care să conducă la finalizarea unui produs ce constituie
concepția/opi nia tuturor membrilor grupului.
Descrierea met odei:
Se formează grupe de câte 3 -4 copii.
Copiii organizați în grupuri rezolvă o sarcină de lucru care permite mai multe perspective
de abordare sau mai multe soluții;
Produsele activității grupelor de copii: desene, postere, colaje.
Se expun pe pereții c lasei, care se transformă într -o galerie expozițională;
Exemplu:
Am utilizat metoda „ turul galeriei” la o grupă cu preșcolari de 5 -6 ani și am avut ca punct
de plecare poveste a: „Scufița Roșie” de Ch.Perrault. Le -am citit copiilor basmul „Scufița Roșie”
și după aceea am format 4 grupe. Fiecare grupă cuprindea câte 4 copii care trebuiau să redea prin
desen detaliile pe care le -au sesizat în povestea audiată.
În timpul lucrului, copiii au ascultat cântece, iar la finalul activității s -a făcut o expoziție
cu lucrările lor și s -au purtat discuții pe tema aspectelor care trebuiau să facă sau să nu facă parte
din anumite desene ralizate de ei.
51
În desenele lor s -au observat următoarele: pădurea, păsări, flori, personaje (Scufița Roșie,
mama, lupul, bunica, vână torul), cer, soare, casă, cosul cu merinde, drum.
În urma acestei metode, s -a realizat o evaluare a ideilor și anume: idei noi apărute,
valoarea ideilor și eventualele erori.
„Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale
imaginației și creativității.”36
III.3. Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii la preșcolari
Actul prin ex celență c aracteristic copilului este joc ul. Conduit a de joc a copilului implică
un element de gâ ndire reprezentativă, la alegere, mai bine spus, de inițiativă. Jucându -se, copilul
utilizează anumite cunoștințe, se implică afectiv și acțional, se descoperă pe sine, căci copilăria
reprezintă o miș care spre înainte, un avânt spre orizonturi multiple, cu o plenitudine de proiecte,
ca o îndrăzneală. Copilăria este vârsta speranței și a visului, iar copilul este ființa, unica ființă
care trăiește prin ea însăși “37
Grădinița de copii este și va rămâne p untea de plecare în formarea personalității
copilului, înzestrându -l cu acele cunoștințe, capacitate, atitudini care să stimuleze raportarea
efectivă și creative la mediul social și natural și să permit confirmarea educației.
Din ansamblul activităților instructiv -educative din gr ădiniță, un rol important îl are jocul
– în general, și cel didactic, în special. Acesta îmbină armonios buna dispoziție cu sarcina
didactică, regulile jocului, elementele de joc și totodată face apel la potențialul intelectual, m oral
și fizic, dezvoltă flexibilitatea gândirii, perseverența, spiritul de independent, stimulează
initiativa , creativitatea, asigură o activitate dinamică și plăcută .
Jocurile didactice au un rol de verificare și sistematizare a cunoștințelor referitoare la
conținutul poveștilor predate în grădiniță, încurajează vorbirea adresativă, reproductivă, dialogul
în comunicare și contribuie la cultivarea sentimentelor de dragoste față de frumusețea și armonia
limbii române, față de creațiile literare pentru copii , cât și l a formarea trăsăturilor morale.
Copiii trebuie să reproducă cu ușurință poveștile, fără abatere de la subiect, să -și
consolideze deprinderile de exprimare orală, corectă, prin înlănțuirea logică a ideilor în
propoziții și fraze, să respecte into nația, accentul, ritmul, pauzele, tonul, nuanțarea vocii în
timpul reproducerii fragmentelor din textul literar, să -și îmbogățească vocabularul activ și pasiv
și să-și dezvolte creativitatea în exprimarea orală.
36 Crenguța -Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive – repere teoretice și practice , Ed. Didactică și
Pedagogică , R.A , București, 2007, pag.191 .
37 Florinda Golu, Joc și învățare la copilul preșcolar – Ghid pentru educatori, părinți și psihologi, Editura Didactică
și Pedagogică, R.A, București, 2009, pag.37.
52
Jocurile didactice pot fi desfășurate ca a ctivități frontale cu întreaga grupă de copii sau
sub formă de joc în cadrul jocurilor și activităților libere, creative.
Exemple de jocuri didactice pe ntru dezvoltarea vorbirii: „ Scufița Roșie” , „Fata babei și
fata moșneagului”, „ Așază -mă la locul potriv it!”, „Povestea unei întâmplări”, „ Șezătoare”,
„Călătorie în țara poveștilor”, „ Cine știe câștigă”, „Ce știi despre personajul îndrăgit?”, „ Spune
ce face?” , „Cartea magică”.
Jocul „Scufița Roșie”
Obiective:
consolidarea priceperilor și deprinderilor de exprimare orală prin formularea de propoziții
și fraze corecte;
activizarea vocabularului, stimularea creativității;
dezvoltarea proceselor psihice.
Sarcina didactică : sesizarea cuvintelor omise, completarea propozițiilor cu cuvintele
potrivite pentru a l e da un sens logic, formularea de propoziții corecte, simple sau dezvoltate;
Regula jocului : preșcolarii vor fi solicitați să găsească cuvintele potrivite, să alcătuiască
propoziții corecte, simple sau dezvoltate, să reprezinte grafic propoziția, să enume re cuvintele
din propoziție.
Răspunsurile bune vor fi aplaudate, iar cele formulate greșit vor fi corectate cu ajutorul
copiilor.
Mijloace de învățământ : imagini cu personajele di n poveste, panou pentru afișaj.
Precizări privind dirijarea și desfășurare a jocului :
Educatoarea va purta o convorbire cu copiii despre frumusețea poveștilor, adevărate
izvoare de înțelepciune referitoare la aspectele de viață ale oamenilor. Ele reprezintă o comoară
fără seamăn a literaturii noastre.
După anunțarea temei și a obiectivelor, educatoarea va explica și demonstra modul de
desfășurare a jocului:
– va po vesti conținutul
– va omite intenționat anumite cuvinte;
Copiii vor completa propoziția enunțată cu cuvintele potrivit e, vor lua din coșuleț
imaginea corespunzătoare și o vor afișa pe panou.
Exemplu: „Și cum intra Scufița Roșie în rariștea codrului, numai ce se întâlni
cu……(copilu l numit completează propoziția cu cuvântul, alege din coșuleț imaginea, „lupul” și
o afișează pe panou ).
– Încotro așa de dimineață……, zise lupul (Scufiță Roșie )
– Mă duc până la……….(bunicuța) ”
53
La sfârșitul povestirii, când pe panou vor fi afișate mai multe imagini ale personajelor din
poveste, copiii vor formula propoziții corecte, simple sau dezvoltate, legate de aceste imagini
(Exemplu: Lupul est e un animal sălbatic. Lupul trăiește în pădure și mănâncă oi. etc. ) după care
vor reprezenta grafic propoziția prin scrierea liniuțelor corespunzătoare numarului de cuvinte.
În continuarea jocului, copiii vor inter preta cântecul „Scufița Roșie”.
În part ea a adoua a jocului, copiii vor interpreta rolul personajelor din poveste, folosind
în vorbire dialogul și cuvinte sau expresii literare specifice conținutului.
Jocul „ Fata babei și fata moșneagului ”
Obiective:
consolidarea deprinderii de a formula prop oziții dezvoltate, de a folosi corect singularul
și pluralul substantivelor în diferite cazuri;
activizarea vocabularului, educarea unor trăsături pozitive de voință și caracter.
Regula jocului : copiii vor asculta cu atenție povestirea, vor corecta greșel ile, vor
reformula ideile, vor alcătui propoziții și fraze legate de aspecte din poveste cu substantivele la
singular și plural. Răspunsurile bune vor fi aplaudate, iar cele greșite vor fi corectate.
Mijloace de învățământ : imagini cu aspecte din poveste, coșulețe cu bețișoare, rechizite.
Elemente de joc : aplauze, mișcarea
Precizări privind dirijarea și desfășurarea jocului :
După intuirea materialului, anunțarea temei și precizarea obiectivelor, educatoarea va
explica modul de desfășurare al jocului in sistând pe rezolvarea sarcinii didactice (sesizarea
greșelilor și corectarea acestora).
Exemplu: „Când se duceau amândouă fetele în sat la șezătoare, sara, fata moșneagului
nu se încurca, ci torcea câte un fus …)”. Copilul care se va anunța va formula prop oziția corect
(…fata moșneagului torcea un caier plin cu fuse );
– „….și merse ea ce merse până ce din întâmplare îi ieși înainte o cățelușă bolnavă, ca vai
de capul ei, de -i numărai coastele” ;
– „…isca ce vede un păr frumos și înflorit, pe c reanga căreia se af la o omidă”.
Jocul va continua în acest fel, copiii vor asculta cu atenție expunerea, vor sesiza greșelile,
le vor corecta și vor reformula propozițiile.
În continuarea jocului se vor folosi imagini cu aspecte din poveste (cuptor, fântână, păr,
cățelușă, ladă,…etc.) copiii vor alcătui propoziții referitoare la acestea ( Fântâna era plină cu apă
rece ca gheața și limpede ca lacrima ) după care vor trece substantivele de la singular la plural
realizând acordul între subiect, predicat și celelalte părți de pro poziție. (Fântânile erau pline cu
apă rece ca gheața și limpede ca lacrima) sau „Părul era plin de omizi , ” „Perii erau plini de
omizi”.
54
O propozi ție aleasă va fi reprezentată grafic pe tablă, apoi voi cere copiilor să
construiască din bețișoarele primit e în coșulețe, căsuța moșneagului, fântâna, cuptorul, părul,
după care vor reda prin pictură o scenă din poveste cu presarea și îndoirea foii peste unele pete
de culori completate cu linii și puncte.
În partea a doua a jocului, copiii vor interpreta rolul unor personaje din poveste.
Jocul „ Așază -mă la locul potrivit! ”
Obiective:
educarea capacității de a reflecta imaginile, de a le integra în conținutul poveștii la
momentul potrivit;
verificarea și sistematizarea cunoștințelor referitoare la poveștile în vățate;
educarea trăsăturilor de voință și caracter.
Sarcina didactică: cunoașterea momentelor principale ale acțiunii poveștilor,
recunoașterea personajelor, selectarea imaginilor conform conținutului și așezarea acestora la
locul potrivit.
Regula jocul ui: copiii vor audia un fragment dintr -o poveste, o vor denumi, vor preciza
personajele, vor alege de pe masa educatoarei imaginea din povestea respectivă, după care vor
căuta și vor selecta din coșulețele lor alte imagini și v or povesti conținutul acestor a.
Mijloace de învățământ : panou pentru afișaj, 2 -3 imagini de dimensiuni mai mari pentru
educatoare, coșulețe cu imagini mai mici pentru copii, siluete ale unor pers onaje din poveștile
propuse.
Elemente de joc : aplauze, mișcarea.
Precizări metodice: educatoarea va selecta poveștile în funcție de specificul grupei, de
posibilitățile intelectuale ale copiilor, se va urmări exprimarea clară și corectă la propoziții și
fraze cu folosirea unor cuvinte și expresii literare specifice conținutului poveștilor câ t și redarea
corectă a dialogului, expresivitatea vorbirii.
Desfășurarea jocului :
Mobilierul va fi așezat în careu deschis, în fața copiilor se vor afla coșulețe cu imagini
din setul „Recunoaște personajul!” și siluete ale personajelor, iar pe masa educ atoarei se află alte
imagini ale acelorași poveș ti, dar de dimensiuni mai mari.
După intuirea materialelor, anunțarea temei și a obiectivelor educatoarea va explica
modul de desfășurare al jocului: vor audia un fragment dintr -o poveste cunoscută; la solic itare
vor denumi povestea, vor recunoaște imaginea referitoare la această poveste; o vor afișa pe
panou; vor povesti conținutul imaginii, după care vor alege din coșulețele de pe măsuțele lor
imaginile acelorași povești, respectând momentele acțiunii; le v or afișa lângă cea inițială, vor
55
relata acțiunea sugerată prin formularea unor propoziții dezvoltate sau fraze corecte, folosind
cuvinte și expresii specifice textului.
Se va trece la desfășurarea jocului.
Educatoarea va povesti: „Seara fata cădea frântă de oboseală, că muncea de spetea
toată ziulica. Dar cum n -avea un pat unde să -și întindă oasele, se cuibărea în cenușă lângă
vatră, și până și somnul era numai chin și amar…”, după care va solicita răspunsuri la
următoarele întrebări:
– Cum se numește poves tea din care face parte fragmentul audiat?
– Care sunt personajele principale?
– Alegeți de pe masă imaginea specifică acestei povești și relatați conținutul acesteia, după
care o așezați pe panou.
Copiii numiți vor răspunde la întrebări, vor povesti conținut ul imaginii din povestea
precizată și o vor așeza pe panoul din fața lor.
Educatoarea va cere copiilor să selecteze din iamaginile pe care le au în coșulețe pe cele
specifice poveștii enunțate; cei ce se vor afirma, vor povesti conținutul imaginilor și le vor afișa
lângă ce inițială.
Jocul „Șezătoare ”
Obiective:
cultivarea vorbirii adresative, a dialogului în comunicare; stimularea creativității copiilor
în exprimarea orală;
verificarea și sistematizarea cunoștințelor referitoare la poveștile însușite an terior;
consolidarea deprinderilor de exprimare orală corectă prin înlănțuirea logică a ideilor în
propoziții și fraze.
Sarcina didactică: recunoaștere a fragmentelor audiate, denumirea poveștilor,
reproducerea unor fragmente propuse , interpăretarea corect ă a cântecelor.
Regula jocului : copiii vor audia un fragment dintr -o poveste, o vor recunoaște, vor
povesti un anumit moment al acțiunii, vor interpreta cântece legate de personaje, vor picta o
scenă din povest e, vor creea scurte întâmplări.
Mijloace de învățământ : casetofon, benzi înregistrate cu fragmente din poveștile
cunoscute , acuarele, pensule, coli albe.
Elemente de joc : aplauze, mișcarea, ghicirea.
Indicații metodice: jocul se poate organiza și desfășura cu copiii din toate grupele,
poveștile vo r fi selectate de educatoare conform particularităților de vârstă și individuale ale
copiilor; activitățile pe grupuri vor fi cât mai diferențiate, ținând seama de posibilitățile de
exprimare ale copiilor cât și de deprinderile formate.
56
Desfășurarea jocul ui:
Mobilerul va fi așezat în forma atelierelor (de pictură, desen); copii vor intra ordonați în
sala de grupă, vor fi invitați să privească materialele și să ia loc la măsuțele la care doresc,
conform capacităților de exprimare plastică. După precizarea sarcinilor pe care le au de
îndeplinit în cadrul atelierelor, după explicarea noțiunii de șezătoare și precizarea obiectivelor,
educatoarea va propune copiilor să audieze la casetofon un fragment din povestea „Ursul păcălit
de vulpe”:
– „Bună masă, cumătră!
– Tii, da ce mai de pește ai! Dă -mi și mie cumătră că tare mi -i poftă! ”
După ce le adresează următoarele întrebări:
– Din ce poveste face parte fragmentul audiat?
– Care sunt personajele?
– În ce anotimp se petrece acțiunea?
– Cine dorește să povestească momentul întâlnirii ursului păcălit de vulpe?
Copilul care se afirmă va povesti momentul respectiv prin formularea unor propoziții
clare și corecte, prin redarea dialogului dintre personaje, prin folosirea unor cuvinte și expresii
specifice conținutului, a unei in tonții corespunzătoare.
În continuare se vor interpreta cântece legate de personajele povestirii, se vor spune
ghicitori, la fel se va proceda și cu celelalte povești propuse pentru j oc.
Pe parcursul întregii activități, copiii din cadrul atelierelor vor picta scene din povești, vor
decora, iar atunci când se vor afirma să răspundă vor înceta activitatea.
Răspu nsurile corecte se vor aplauda.
În partea a doua a jocului, copiii vor crea scurte întâmplări legate de personajele din
povești.
Vor fi aprecia ți copiii care au pictat deosebit, care au cusut fru mos, ordonat, îngrijit, care
au răspuns la întrebări.
Jocul „Călătorie în țara poveștilor ”
Obiective:
verificarea și sistematizarea cunoștințelor despre poveștile cunoscute, pe baza
reprezentării unui e pisod ilustrat sau a unei caracterizări a personajelor;
consolidarea priceperilor și deprinderilor de exprimare orală, corectă, coerentă și
expresivă;
Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea poveștilor după imaginile prezentate sau
după caracterizar ea unor personaje, reproducerea momentelor acțiunii sugerate de imagini.
57
Regula jocului : copilul atins cu bagheta de piticul Barbă -Cot va privi imaginea, va
denumi povestea, va povesti prin formularea propozițiilor cerute, prin folosirea cuvintelor și
expresiilor specifice , prin reproducerea dialogului.
Elemente de joc : prezența piticului Barbă -Cot, mișcarea.
Indicații metodice: jocul se poate desfășura cu toate grupele de preșcolari, poveștile vor fi
selectate conform specificului grupei și proiectării semestriale sau anuale.
Mijloace de învățământ : un televizor jucarie realizat dintr -o cutie de carton, imagini cu
momentele principale ale acțiunii din poveștile propuse, o baghetă de sticlă, piticul Barbă -Cot,
siluete ale personajelor, panou pentru afișa j.
Desfășurarea jocului :
După intuirea materialelor, anunțarea temei și a obiectivelor va apărea piticul Barbă -Cot
care va propune copiilor o călătorie în țara poveștilor. La un semn al piticului, copiii vor închide
ochii și educatoarea va așeza pe ecra nul televizorului o imagine din povestea „Albă ca zăpada și
cei șapte pitici”, după care copiii vor deschide ochii. Cel care va fi atins cu bagheta magică de
pitic, va recunoaște povestea, va enumera personajele, va povesti momentul acțiunii sugerate de
tablou, exprimându -se în propoziții clare și corecte din punct de vedere gramatical, folosind
cuvintele și expresiile literare adecvate, ton ul și intonația potrivită. La întrebarea piticului „Cum
era Albă ca zăpada? ”, copilul va caracteriza personajul prin enunțarea trăsăturilor fizice și
morale.
În continuare Barbă -Cot va cere copiilor să construiască din figuri geometrice casa
piticilor și să interpreteze împreună cântecul „Noi suntem piticii”.
Barbă -Cot va caracteriza după aceea un personaj „fata era fru moasă, harnică,
ascultătoare și bună la inimă; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuietul în spate la moară, ea
în toate părțile după treabă, cât era ziulica de mare nu -și mai strângea picioarele, dintr -o parte
venea și -n alta se ducea… ”, după care va adr esa următoarea întrebare:
– Cine este personajul și cum se numește povestea?
După formularea răspunsului va cere copiilor să aleagă de pe masă imaginea specifică
acestei povești, să o așeze pe ecranul televizorului, să p ovestească conținutul acesteia.
În acest mod se va proceda și cu celelalte povești propuse; după ce vor fi discutate toate
tablourile „Barbă -Cot” va cere copiilor să aleagă din coșuleț siluetele personajele din povestea
„Sarea în bucate ”.
În continuarea jocului, piticul va propune copiil or să alcătuiască mulțimea personajelor
pozitive, cu silueta acestora întâlnite în călătoria lor, cu precizarea că întotdeauna copiii trebuie
să ia exemplu de la cei care fac fapte bune, să încerce să -i corecteze pe cei care nu se comportă
corect.
58
Încheie rea activității : se vor face aprecieri generale; Barbă -Cot se va declara mulțumit
(sau nemulțumit) de răspunsurile copiilor și -și va manifesta dorința de a mai participa și la alte
activități sau jocuri din grădiniță.
Jocul „Cine știe câștigă”
Obiective:
cultivarea sentimentelor de prețuire și dragoste față de creațiile literare pentru copii;
verificarea cunoștințelor despre poveștile cunoscute.
educarea trăsăturilor de voință și caracter;
consolidarea deprinderilor de exprimare orală, corectă, coerentă și logică.
Sarcina didactică : cunoașterea integrală a conținutului poveștilor, formularea
răspunsurilor corecte, aprecierea corectă a răspunsurilor, notarea acestora.
Regula jocului : echipele vor asculta cu atenție întrebările adre sate, copiii fiecărei e chipe
voi colabora în formularea răspunsurilor, iar juriul va aprecia răspunsurile fiecărei echipe și va
acorda bulina corespunzătoare.
Elemente de joc : aplauze, mișcarea
Forma de organizare : pe grupuri
Indicații metodice : jocul poate fi desfășurat la t oate grupele, dar probele vor avea grade
de dificultate conform grupei de preșcolari.
Copiii vor fi grupați în trei echipe, fiecare echipă va avea un semn caracteristic. Juriul va
fi format din trei copii care vor aprecia răspunsurile și le vor nota cores punzător (o bulină roșie –
răspuns foarte bun, o bulină albastră -răspuns satisfăcător, o bulină neagră -răspuns greșit).
Mijloace de învățământ : imagini din povești, casetofon, panou pt. afișaj, culori, rechizite,
buline pentru aprecierea răspunsurilor, reco mpense (diplome), semne caract eristice pentru
fiecare echipă.
Desfășurarea jocului :
Pentru reușita jocului, copiii vor fi grupați în cele trei echipe ținând seama de
posibilitățile lor intelectuale. Educatoarea va stabili și copiii care vor alcătui juriu l – cei capabili
să aprecieze corect răspunsur ile reprezentanților echipelor.
După anunțarea temei și a obiectivelor se va trece la desfășurarea jocului.
Echipele vor fi supuse unor probe :
– lecturarea unor imagini din poveștile cunoscute;
– recunoașterea p oveștilor și enumerarea personajelor după audierea unor fragmente la
casetofon;
– construirea unui castel dintr -o poveste dată, într -un minut;
– desenarea siluetelor unor personaje propuse de juriu;
59
– interpretarea rolului unor personaje;
– interpretarea unor cânt ece legate de personajele poveștilor.
Fiecare echipă va fi supusă la aceleași probe, iar răspunsurile vor fi apreciate de juriu și
notate corespunzător; se va avea în vedere gradul de dificultate al întrebărilor din fiecare probă.
La sfârșitul activități i, juriul va număra bulinele obținute de fiecare echipă; va declara
echipa câștigătoare care va primi ca recompensă diplome.
În încheiere vor fi apreciați copiii care au cele mai bogate cunoștințe referitoare la
pove știle învățate.
Se va accentua latura educativă.
Jocul „Ce știi despre personajul îndrăgit?”
Obiective:
precizarea trăsăturilor fizice și morale ale eroilor din poveștile selectate;
consolidarea deprinderii de a povesti faptele personajului îndrăgit într -o succesiune
logică;
consolidarea dep rinderii de exprimare corectă, coerentă în propoziții dezvoltate și fraze.
Sarcina didactică : recunoașterea personajelor prezentate, denumirea poveștilor, redarea
momentelor importante în care sunt implicate aceste personaje, precizarea trăsăturilor fizic e și
morale ale acestora.
Regula jocului : imaginile selectate vor fi așezate într -un buzunar în spatele unei oglinzi
care va circula din mână în mână; educatoarea va recita câteva versuri, iar la un semnal dat
„Oglinda” va fi oprită , copilul va lua o imag ine, o v a privi cu atenție, va recunoaște personajul și
povestea, va relata momentele în care sunt implicate personajele, va preciza trăsăturile fizice și
morale ale acestora.
Elemente de joc : aplauze, mișcarea
Mijloace de învățământ : panou pentru afișa j, o oglindă confecționată din carton și staniol
ce va avea în spate un buzunar în care vor fi așezate imaginile folo site, siluete ale personajelor.
Precizări metodice: jocul se poate desfășura cu toate grupele, poveștile vor fi selectate
conform grupei ș i proiectării calendaristice; omaginile vor fi prezentate pe rând, afișate pe panou
unde vor rămâne pentru a suscita diverse comentarii referitoare la subiectele epice sugerate; în
desfășurarea jocului vor fi antrenați cât mai mulți copii, iar răspunsurile corecte vor fi aplaudate.
Desfășurarea jocului :
După intuirea materialșelor, anunțarea temei și a obiectivelor, educatoare va explica
modul de desfășurare al jo cului, la recitarea versurilor:
„În oglinda fermecată
Dacă vrei să te privești
60
Povești mi nunate
Vei știi să povestești! ”- oglinda va trece din mână în mână; la cuvântul „stop” copilul va
scoate din buzunarul din spatele oglinzii o iamagine, va recunoaște personajul, va denumi
povestea, va relata momentele acțiunii în care este implicat person ajul respectiv, va preciza
trăsăturile fizice și morale ale acestuia . Se va trece la desfășurarea jocului; se va urmări în
permanență exprimarea corectă, coerentă, logică și expresivă în formularea răspunsurilor,
folosirea unor cuvinte și expresii literare specifice conținutului, utilizarea dialogului în
prezentarea momentelor acțiunii; vor fi reliefate trăsăturil e fizice și morale ale eroilor.
În activitate vor fi antrenați cât mai mulți copii, răspunsurile corecte vor fi aplaudate, iar
cele greșite vor f i corectate cu ajutorul colegilor.
În continuarea jocului voi cere copiilor să alcătuiască mulțimnea personajelor pozitive
prin afișarea pe panou a siluetelor acestora .
În partea a doua a jocului , copiii vor interpreta rolul unor personaje îndrăjite în scopul
construirii unor situații de dialog dintre eroii implicați în diferite a cțiuni ale poveștilor învățate.
Încheierea activității: se vor face aprecieri asupra desfgășurării activității, pun ând accent
pe latura educativă.
Jocul „Spune ce face? ”
Obie ctive:
consolidarea deprinderii de exprimare verbală din punct de vedere fonetic, lexical și
gramatical;
îmbogățirea vocabularului activ și pasiv pe baza experienței, activității personale;
stimularea creativității și expresivității vorbirii.
Sarcina dida ctică : precizarea acțiunilor realizate de unele personaje din poveștile
cunoscute, formularea de propoziții simple și dezvoltate corecte cu verbele la prezent,
„mimarea” rolului personajului îndrăgit.
Regula jocului : copilul atins cu bagheta magică va ale ge de pe masă o imagine, va
recunoaște povestea și personajele, va povesti momentul acțiunii sugerat de imagine. La
întrebarea educatoarei „Spune ce face?” colegii atinși cu bagheta vor formula răspunsuri corecte
în propoziții dezvoltate.
Elemente de joc : bagheta magică, mișcarea , „mimarea”, ghicirea, aplauze.
Mijloace de învățământ : imagini din conținutul poveștilor cunoascute copiilor, panou
pentru afișaj, bagheta.
Indicații metodice : jocul se poate desfășura la toate grupele, poveștile vor fi stabilit e de
educatoare în funcție de capacitățile preșcolarilor, de resursele materi ale ale unității de
învățământ.
61
Desfășurarea jocului : copiii vor sta pe scăunele așezate în semicerc. După anunțarea
temei și a obiectivelor, educatoarea va explica și demonstra modul de desfășurare al jocului:
copilul atins cu „bagheta magică” va alege de pe masă o imagine, va recunoaște povestea, va
enumera personajele și va povesti fragmentul sugerat de imagine. La întrebarea educatoarei
„Spune ce face? ”, colegii atinși cu bagh eta vor formula răspunsurile corecte folosind verbele la
timpul prezent.
În desfășurarea jocului se va urmări exprimarea corectă a copiilor în propoziții simple sau
dezvoltate, folosirea cuvintelor și expresiilor literare în povestirea momentelor sugerate de
ilustrații, folosirea verbelor la prezent. Cei care vor întâmpina greutăți în exprimare vor fi aju tați
cu întrebări suplimentare.
În partea a doua a jocului, copiii cu aptitudini artistice deosebite vor mima acțiuni ale
unor personaje, iar colegii vor descoperi personajul int erpretat și acțiunea realizată.
Evaluarea activității se va face oral pri n aprecieri asupra răspunsurilor formulate de copii,
asupra participării la activitate.
Jocul „Cartea magică ”
Obiective:
dezvoltarea creativității și expre sivității limbajului oral;
dezvoltarea exprimării orale și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale
orale;
educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere gramatical.
Sarcina didactică : recunoașterea poveștilor și personajelor , povestirea conținutului
imaginilor, recunoașterea personajelor din lecturile învățate, reproducerea dialogului dintre
personaje.
Regula jocului : copilul numit va trebui să recunoască personajele pe care le vom întâlni
în călătoria noastră, le va caracte riza, va interpreta rolul unor personaje îndrăgite, va formula
propoziții despre aceste personaje, va reprezenta grafic propozițiile, va găsi răspunsurile la
ghicitori.
Elemente de joc : surpriza, scrisoarea cu Cartea Magică, bagheta fermecată, jobenul cu
surprize, siluete pe tabla magnetică, fișe de muncă individuală.
Mijloace de învățământ : Cartea Magică cu imagini din poveștile cunoscute, baghetă
fermecată, plicuri cu ghicitori despre personaje, siluete ale personajelor pe tabla magnetică,
jobenul magic cu surprize, clopoțelul fermecat.
Desfășurarea jocului :
62
După crearea atmosferei de basm din sala de clasă va apare elementul surpriză: poștașul
va aduce o scrisoare neobișnuită pe care scrie „Lumea magică a poveștilor”, iar pe sc risoare este
desenat un castel
Voi deschide scrisoarea și voi citi următorul fragment:
„Într -o lume minunată
Veți păși acum
Cu bagheta fermecată
Veți porni la drum.
Personaje din povești
Voi veți întâlni,
Paginile cărții mele
Când veți răsfoi.
Timpul l -am oprit deodată
Pentru voi, copii,
În cartea mea uriașă
Cu toții veți păși… ”
Vom intra pe tărâ mul mirific al poveștilor, iar voi va trebui să recunoașteți personajele pe
care le vom întâlni în călătoria noastră, le veți caracteriza, veți preciza personajele cunoscute ,
veți interpreta rolul unor personaje îndrăgite, veți formula propoziții despre aceste personaje, veți
reprezenta grafic propozițiile, veți găsi răspunsurile la ghicitori. Vom putea deschide Cartea
Magică dac ă folosim formula de început a oricărei povești „Afost odată ca niciodată…”
Se va discuta despre fiecare imagine întâlnită în carte, conform obiectivelor propuse. În
continuare se vor așeza pe tabla magnetică siluete le personajelor, iar copii vor pr eciza poveștile
cărora aparțin.
În evaluare se folo sesc fișe individuale pe care sunt desenate personaje ale poveștilor, iar
copiii vor încercui doar personajele pozitive. Clopoțelul magic anunță sfârșitul activității, dar
pentru a ieși din această lume va trebui folosită formula de sfârșit a oricărui basm „Și-am
încălecat pe -o șa și v -am spus povestea – așa..”
Încheierea activității : se vor lua din jobenul magic ecusoane cu titlul „Cel mai bun
povestitor!”, „Cel mai bun interpret!” și se vor prinde copiilor în piept cu aprecierile de rigoare.
Jocul „Ce este, al cui este?”
Obiective:
consolidarea deprinderii de exprimare orală prin folosirea corectă a substantivelor în
cazul genitiv;
stimularea creativității și expresivității limbajului oral.
63
Sarcina didactică : recunoașterea și denumirea corectă a obiec telor folosite de eroii din
poveștile cunoscute, folosirea corectă a cuvintelor în vorbire în funcție de întrebare.
Regula jocului : copilul numit alege de pe suport imaginea unui obiect, îl denumește,
precizează personajul căruia îi aparține și denumește povestea, eventual reproduce dialogul
dintre personaj și obiectul respectiv.
Elemente de joc : mișcarea, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze.
Mijloace de învățământ : imagini ce redau obiecte folosite de eroii din povești, panou
pentru afișaj, silue te ale personajelor din povești, obiecte folosite de personaje, imagini tip
puzzle.
Indicații metodice : jocul se poate organiza cu toate grupele, prin diferențierea sarcinilor,
educatoarea va selecta poveștile în funcție de specificul grupei, de capacităț ile și abilităț ile
practice ale preșcolarilor.
Desfășurarea jocului : materialul didactic se află pe o măsuță în câmpul vizual al copiilor.
După anunțarea temei și precizarea obiectivelor învățării, educatoarea va explica și demonstra
modul de desfășurare al jocului: la o comandă dată copiii vor închide ochii, iar educatoarea va
așeza pe suport imaginea unui obiect ce aparține unui personaj dintr -o poveste cunoscută; la
întrebarea „Ce este și al cui este?”, copilul care se afirmă va denumi obiectul, va pre ciza
personajul căruia îi aparține și va denumi povestea. (Exemplu: Punguța este a cocoșului din
povestea „Punguța cu doi bani”) .
În desfășurarea jocului se va urmări în permanență folosirea corectă a substantivelor în
cazul genitiv, exprimarea clară și c orectă în propoziții și fraze , folosirea unor cuvinte și expresii
literare specifice fiecărei povești.
În continuarea jocului se va cere copiilor să selecteze din coșuleț siluetele personajelor și
obiectele pe care le folosesc în derularea acțiunilor, s ă le denumească, să relateze pe scurt
momentul sugestiv din poveste după care vor reconstitui, pe grupuri jocul tip puz zle.
Evaluarea activității se va face prin aprecierea orală asupra participării copiilor la
activitate, asupr a corectitudinii răspunsuri lor.
Jocul „Învățăm, propoziții să formăm ”
Obiective:
consolidarea deprinderii de a formula propoziții dezvoltate, corecte prin care să se
surprindă aspectul eaențial sugerat de o imagine;
verificarea și sistematizarea cunoștințelor despre poveștile cuno scute;
dezvoltarea proceselor psihice.
64
Sarcina didactică : recunoașterea personajelor, denumirea poveștii, formularea
propozițiilor dezvoltate sau a frazelor, stabilirea cuvintelor din componența propozițiilor, redarea
grafică a acestora.
Regula jocului : copilul numit va alege o imagine, va recunoaște personajul, va denumi
povestea, va alcătui o propoziție referitoare la imaginea respectivă, du pă care o va reprezenta
grafic.
Elemente de joc : căutare a, alegerea, mișcarea, aplauze.
Mijloace de învățământ : imagini cu personaje din poveștile cunoscute, suport pentru
afișaj, fișe de evaluare, cretă, cariocă.
Indicații metodice : jocul se poate desfășura cu grupele: mijlocie, mare; pot fi folosite
imagini cu personajele unei povești (la grupa mijlocie) sau imag ini cu personaje din mai multe
povești. La grupa mare se va insista pe formularea propozițiilor dezvoltate sau a frazelor folosind
cuvinte și expresii literare specifice conținutului.
Desfășurarea jocului:
Materialul didactic se va afla pe o măsuță în fa ța copiilor. După familiarizarea copiilor cu
tema și obiectivele, educatoarea explică modul de desfășurare al jocului: copilul numit va alege
de pe masă o imagine, va recunoaște personajul, va denumi povestea , va formula o propoziție
referitoare la imagine a respectivă; colegii vor alcătui alte propoziții legate de aceeași imagine,
după care se vor opri asupra uneia, o vor reprezenta grafic prin scrierea liniuțelor
corespunzătoare numărului de cuvinte, vor stabili ordinea cuvintelor în propoziție, le vor num ăra
și vor așeza alături cifra corespunzătoare.
Exemplu:
Cenușăreasa era bună și cuminte.
Răspunsurile corecte vor fi aplaudate. Se va trece la desfășurarea jocului.
Se va urmări formularea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatica l în
care să fie incluse cuvinte și expresii literare specifice conținutului, stabilirea cuvintelor din
componența propoziției, reprezentarea grafică corectă a propozițiilor.
Propozițiile alese de educatoare vor fi ritmate (fiecare cuvânt va fi rostit de întreaga
grupă și va fi urmat de o bătaie din palme).
Pentru evaluare vor fi folosite fișe pe care vor fi desenate personaje din povești; copiii
vor avea ca sarcină să alcătuiască propoziții legate de aceste personaje și să deseneze alături
atâtea cercule țe câte cuvinte are propoziția.
Se va face analiza individuală a fișelor și se vor face aprecieri asupra desfășurării
activității, asupra comportamentului copiilor făcând r eferire la obiectivele propuse.
Jocul ”Eu spun una, tu spui multe!”
65
Obiective:
consolidarea deprinderii de a folos i corect singularul și pluralul substantivelor, de a
alcătui propoziții simple și dezvoltate corecte din punct de vedere literar, respectând
acordul dintre părțile de vorbire;
stimularea creativității și expresivității limb ajului oral.
Sarcina didactică : folosirea corectă a singularului și pluralului substantivelor, formularea
de propoziții corecte simple sau dezvoltate, completarea propozițiilor eliptice cu substantivele
potrivite pentru a le da sens logic.
Regula jocului : preșcolarii vor fi solicitați să ridice câte un jeton de pe măsuță, să
recunoască personajul, să solicite colegilor să precizeze singularul sau pluralul, după caz, să
formuleze propoziții simple sau dezvoltate corecte cu cuvintele sugerate de imagini.
Elemente de joc : surpriza, întrecerea, aplauzele, mișcarea.
Mijloace de învățământ : imagini cu personaje din poveștile cunoscute de copii, panou
pentru afișaj, buline, cifre.
Desfășurarea jocului:
Grupa va fi împărțită în două echipe, copiii se vor afla față în față pe scăunelele dispuse
în semicerc. Pe o măsuță în dreptul fiecărei echipe se vor afla jetoane cu personaje din poveștile
cunoscute, coșuleț cu buline, panoul pentru afișaj. După intuirea materialelor, prezentarea
sarcinii didactice și a regul ilor jocului, un copil din prima echipă alege un jeton, denumește
imaginea și cere unui coleg din echipa a doua să spună pluralul (sau singularul) cuvântului dat
(exemplu: lup -lupi), apoi câte un reprezentant al fiecărei echipe va formula propoziții simple sau
dezvoltate cu substantivul la singular sau plural, după caz. Răspunsurile corecte vor fi aplaudate,
iar pentru fiecare răspuns corect echipele vor primi câte o bulină roșie.
Pentru fiecare echipă, voi formula propoziții eliptice, iar reprezentanții celor două echipe
vor completa propozițiile cu cuvintele potrivite la singular sau plural, realizând acordul între
părțile de propoziție, vor reprezenta grafic propozițiile și vor stabili numărul de cuvinte.
Se va stabili echipa câștigătoare prin numărarea bulinelor de pe panou, se vor face aprecieri
generale asupra desfășurării activității prin prisma obiectivelor stabilite și se vor premia
câștigătorii.
„Dezvoltarea vorbirii copiilor constituie o sarcină de bază a învățământului preșcolar,
știută fiind i mportanța pe care o are vorbirea la această vârstă, în dezvoltarea multilaterală și în
special intelectuală a copilului.”38
38 Tatiana Bădică , Eugenia Marinescu, Olga Duțu, Exerciți i pentru dez voltarea vorbirii preșcolarilor , Editura
Didactică și Pedagogică – București, 1979, pag. 5 .
66
CAPITOLUL IV
Desfă șurarea cercetării, analiza și inte rpretarea rezultatelor
IV.1. Formularea ipotezei și a obiectivelor pe baza că rora s -a desfășurat cercetarea
„Ipoteza înseamnă o idee provizorie – etimologic o supoziție, o presupunere în legătură
cu problema pedagogică luată în rezolvare. Ea implică întrebarea la care se caută răspuns prin
cercetarea ce urmează să se desfășoare, de cele mai multe ori ca opțiune între două sau mai multe
posibilități de a răspunde la acea întrebare.”39
„Ipoteza științifică se conturează ca o teorie ce orientează întreaga activitate de
investigație – documentarea, ipoteza de lucru, organizarea cercetăr ii experimentale, culegerea și
prelucrarea datelor, stabilirea concluziilor și soluțiilor de rezolvare și alegerea variantei optime
de rezolvare.”40
„Formularea ipotezei este activitatea centrală și fundamentală a oricărui proiect de
cercetare. ”41
Prin in termediul „ ipotezei” se urmărește perfecționarea activității didactice.
În cercetarea realizată am pornit de la următoarea ipoteză: “Basmele contribuie la
dezvoltarea personalității copiilor cât și la dezvoltarea limbajului ” dacă:
– voi utiliza metodele ad ecvate : povestirea – folosită mai des în nararea unei povești, unui
basm; repovestirea – folosită pentru consolidarea povestirii; copiii și -au însușit povestirile
educatoarei; conversația tradițională, dar mai ales cea euristică , și care poate fi : sub fo rmă
de dialog și pe grupuri mici – utilizată pentru a verifica mesajele transmise de textul
respec tiv, dar și pentru evaluarea cunoștințelor legate de o anumită temă; dramatizarea
folosită în interp retarea unor roluri din povești și basme, creându -le copi ilor sentimentul
apropierii de lumea adulților ; jocul de rol – în cadrul căruia copilul este atras către
transpunerea spontană în diverse situații sociale pe care și le asumă în formula jocului ;
exersarea rolului ales îl solicită sub aspect imaginativ și creator ; de altfel voi urmări în
cadrul activităților de educare a limbajului însușirea de cuvinte și expresii noi prin jocurile
didactice care asigură o participare activă și atractivă din partea preșcolarilor.
– voi desfășura jocuri și activități recreat ive referitoare la basme voi fa ce ca între educatoare
și copii să existe un dialog stimulativ, astfel încât preșcolarii să participe în număr mai
mare la activitățile de educare a limbajului prin care să -și însușească mai bine limba
maternă, cu expresivita tea și bogăția ei, dar să -și formeze totodată și trăsăturile morale;
39 Ioan Jinga, Elena Istrate, Manual de pedagogie , Editura All, București, 2006, 2008, pag. 64 .
40 Ioan Bontaș, Pedagogie , Editura All, București, 1994, pag. 303.
41 Vlăsceanu L. „Ipoteza în cercetare – funcții și forme de manifestare” în Revista de pedagogie nr.2/1989, pag. 17.
67
– voi folosi m ijloacele de învățământ adecvate am să reușesc să stârnesc mai bine
curiozitatea preșcolarilor, iar ei vor trăi scenariile poveștilor emoțional, dovedind o creștere
a gamei de nuanțe emoționale legate de personajele din basm, dar și de conflictul care se
realizează în cadrul acestora;
– după etapa desfășurării cercetării voi descoperi o îmbogățire a vocabularului la preșcolari
și o formare a trăsăturilor de voință și caracter, atunci voi remarca rezultatul acelor metode
pe care le -am utilizat.
„Funcția ipotezei este de a prezice, cu un anumit nivel de probabilitate, relațiile stabilite
într-un context dat”42
Obiectivele cercetării
„Cercetarea pedagogică este o activitate științ ifică de investigare a sistemului sau a
procesului de învățământ”43
„Finalitatea unei cercetări cu caracter pedagogic nu poate fi alta decât găsirea unor
modalități originale de inovare a practicilor instructiv – educative”44
În etapa de cercetare am stabi lit următoarele obiective :
– constatarea nivelului de însușire/îmbogățire a vocabularului cu expresii populare din
basme;
– utilizarea metodelor tradiționale și moderne, dar și folosirea mijloacelor de învățământ
corespunzătoare basmului pentru a -i atrage pe copii pentru a -și însuși mai bine expresiile
populare;
– folosirea unor jocuri didactice/creative importante pentru analiza basmului;
– formularea competențelor în cadrul activităților de educare a limb ajului la ambele niveluri
I, II.
– educarea unor comportam ente și deprinderi morale ;
– stimularea capacităților creatoare, a unor aptitudini estetice ;
– interpretarea și analiza rezultatelor metodelor folosite în etapa de cercetare și formularea de
propuneri destinate să contribui e la perfecționarea activității did actice.
IV.2. Metode de cercetare
Cercetarea pedagogică este o strategie desf ășurată în scopul surprinderii unor relații noi
între componentele acțiunii educaționale și al elaborării, pe această bază, a unor soluții optime
ale problemelor pe care le rid ică procesul instructiv -educativ în conformi tate cu exigențele
sociale ș i cu logica internă a desfășurării lui.
42 Ioan Jinga, Elena Istrate, Manual de pedagogie , Editura All, București, 2006, 2008, pag. 64.
43 Elisabeta Voiculescu, “Pedagogi e preșcolară” , Editura Aramis, București, 2003, pag.113.
44 Ioan Cerghit, „Etapele unei cercetări științifico – pedagogice” , în Revista de pedagogie nr.2/1989, pag.14.
68
Cercetarea pedagogică este o sursă de perfecționare a propriei activități ceea ce înseamnă
că, experiența la grupă dovedită de -a lungul anilor este f oarte importantă în procesul de
învățământ.
Activitatea instructiv -educativă desfășurată la grupă și contactul zilnic cu preșcolarii
reprezintă o perioadă în care cadrul didactic dobândește o experiență profesională sau
pedagogică.
Radu I. spune c ă: “se verifică tehnici de lucru, se selectează soluții eficace, se schițează
noi întrebări și proiecte, se evaluează rezultatele elevilor”.45
„Participarea personală la activitatea de cercetare pedagogică este una dintre cele mai
eficiente căi ale formări i și autoformării continue a cadrului didactic atât sub raport profe sional
cât și uman. Perfecționarea prin cercetare nu numai că a devenit astăzi indispensabilă
personalului didactic din învățământul de toate gradele, dar se dovedește a fi și una dintre
formațiile cele mai performa nte, contribuind în mod substanț ial la creșterea calității și eficienței
învățământului”.46
Metodologia cercetării pedagogice reprezintă un ansamblu de tehnici, metode, procedee,
instrume nte de investigare, de culegere , de preluc rare și interpretare a datelor empirice ale
realității educaționale supuse atenție cercetătorului.
Se poate vorbi de un sistem al metodelor de cercetare care c uprinde: observația,
experimentu l – metodă fundamentală, convorbirea, ancheta, analiza produselo r activității, testul,
studiul documentelor școlare, metoda istorică, metoda “brainstorming -ul”, metoda statistico –
matematică – ca metodă auxiliară de cuantificare a rezultateloir cercetării.
În realizarea obiectivelor propuse am utilizat următoarele metode: observația,
convorbirea, experimentul, analiza produselor activității și testul.
Observația
„Observația este o metodă principal ă de investigație direct ă, care se manifestă ca un act
sistematic de urmărire atentă a procesului instructive -educativ, în ansamblul său, ori sub
diversele lui laturi, aspecte, situații fără să se aducă vreo modificare acestora din partea
cercetătorului și are un caracter constatativ, de diagnoză educațională“.47 Datele obținute din
observație se înregistrează cât mai exact , fără interpretări într -un caiet de către profesor.
E. Planchard precizează: „Sunt atâtea obse rvații și documente pe care un profe sor le -ar
putea culege în contactul său zilnic cu elevii….Aceste însemnări, clasate metodic, ar constitui în
45 Radu I .,Cercetarea pedagogică. Aportul ei la realizarea obiectivelor învățământului în Pedagogie , E.D.P. 1979,
pag. 361.
46 Ioan Cerghit, “Cercetarea pedagogică în sprijinul autoperfecționării ”, Revista de pedagogie, nr. 12/1988, pag.18.
47 Ioan Bontaș, “Pedagogie ”, Editura All, București, 1994, pag. 305.
69
câțiva ani o su rsă foarte bogată și un ajutor si gur în îndeplinirea sarcinii sale și ar prezenta un
material prețios pentru cercetă torul specializat”48.
Pentru fiecare activitate de observare desfășurată la grupă, am ți nut cont de gr ila de
observație, de precizarea obiec tivelor urmărite, de condițiile în care s -a desfășurat cercetarea, dar
și de modul în care au fost înregistrate datele. Datele au fost culese în cadrul activităților
obligatorii, dar și în cadrul activităților extrașcolare.
Activitatea de observare s -a sfârșit întot deauna cu identificarea aspectelor pozitive și
negative.
Ca metodă de cercetare, observația a urmărit întreaga grupă de copii sau pe fiecare copil
în mod individual.
În cadrul basmului „ Albă ca Zăpada” de Frații Grimm am folosit o grilă de ob servare și
anume:
Citește imagini din cartea cu povești de la sectoru l „Bibliotecă”.
Spune care sunt personajele întâlnite în poveste .
Identifică trăsăturile de caracter ale personajelor pozitive și negative.
Povestește pe baza imaginilor exprimându -se în propoziții simple și dezvoltate.
Exprimă emoții, sentimente referitoare la basm.
Creează un alt final poveștii.
Toate datele observate au fost notate cu semnele „+” și „-” în dreptul fiecărui copil.
În cadrul observării efectuate am luat în considerare nu numai comunicarea verbală cu
preșcolarii ci și pe cea nonverbală.
Așadar, interpretarea corectă a datelor are un rol important în vederea realizării cercetării
pedagogice și fără această interpretare observația nu ar fi atât de eficientă.
În toat e etapele cercetării, am aplicat metoda observație i și am descoperit următoarele :
– nivelul de însușire, de îmbogățire a vocabularului cu expresii;
– capacitatea copilului de a înțelege și de a transmite sentimente, gânduri din basme;
– utilizarea eficientă a strat egiei didactice în scopul însușirii cuvin telor/expresiilor noi prin
jocuri didactice și alte mijloace de realizare a educării limbajului;
– participarea activă și inactivă a copiilor în cadrul activității de verificare a unui basm;
Metoda convorbirii
„Convorbirea este metoda de cercetare directă prin care se discută în mod intenționat cu
subiecții și factorii educativi pentru obținerea de date în legătură cu desfășurarea procesului
48 E. Planchard, “Cercetarea în pedag ogie” E.D.P. București, 1972, pag. 106.
70
instructiv -educativ. Ea se desfășoară sub formă de dialog, interviu sau sub formă de discuții
(dezbateri).”49
Convorbire a este o metodă considerată ca „ o logică a întrebărilor și răspunsurilor” în
cadrul activități i frontale, comune și este un „exercițiu euristic”, „ o formă socializată de
învățare”.
Întrebările trebuie să fie cl are pentru a duce la răspunsuri corecte (precise), iar
conversația purtată cu preșcolarul trebuie să aibă loc într -o atmosferă liniștită, plăcută pentru ca
acesta s ă nu simtă că este interogat.
Prin intermediul acestei metode, am descoperit că , preșcola rii își exprimă în mod liber
sentimentele și opiniile față de personajele din basme, iar intervenția mea este mult mai scăzută
în dialogul purtat cu preșcolarii. În acest caz, tema aleasă pentru convorbire este stimulativă, iar
copiii participă cât mai mul ți la dialog cu interes. Răspunsurile la întrebările a dresate au fost
consemnate pentru a nu fi date uitării, iar copilul nici nu a observat acest lucru.
În cercetarea mea am utilizat metoda convorbirii pentru a constata:
– capacitățile copiilor de a înțel ege mesajele transmise de basme;
– formarea unor deprinderi de comportament față de părinți și față de adulți;
– atracția preșcolarului față de basme;
– dezvoltarea capacității preșcolarului de a povesti pe baza imaginilor;
– argumente pro sau contra re feritoare l a faptele desăvârșite de personajele din basm;
– îmbogățirea vocabularului cu expresii populare;
– utilizarea eficientă a metodelor didactice și a mijloacelor de învățământ;
– interesele copi ilor pentru: activitățile obligatorii , jocul de rol, dramatizări, jocu ri didactice
Prin convorbire , copiii sunt puși în situația de a -și educa limbajul spontan, de a -și
disciplina câmpul cognitiv și verbal, de a -și organiza răspunsuri exacte și a pune întrebări
corecte.
În concluzie, convorbirea contribuie și la formarea d eprinderilor de comunicare socială,
civilizată.
Experimentul
Metoda experimentală este tot o metodă principală de investigație pedagogică directă,
fiind definită ca o observație provocată. Experimentul presupune modificarea fenomenului
pedagogic pe care -l investigăm, creându -i-se acestuia condiții speciale de apariție și desfășurare,
în mod repetat, orientat și controlat.
„Experimentul este metoda fecundă și totodată riguroasă în cercetarea pedagogică”.50
49 Ioan Bontaș, “Pedagogie ”, Editura All,București, 1994, pag. 306.
50 Stanciu Stoian, Cercetarea pedagogică, Ed. Politică, București, 1966.
71
În experiment intervin în principa l două categori i de variabile: independente și
dependente .
Variabilele independente se referă la schimbările introduse de cercetător în vederea
studierii efectelor produse de acestea.
Variabilele dependente sunt rezultatele constante în urma utilizării variabilelor
independente și sunt supuse măsurărilor și interpretărilor.
Prin activitățile de educare a limbajului unde am urmărit dezvoltarea limbajului și a
personalității copiilor am folosit ca metodă experimentală analiza basmului prin folosirea
metodelor adecvate.
Experimentul a cuprins trei etape:
1. Etapa constatativă – s-au folosit următoarele metode (observația, convorbirea) și am
urmărit cunoașterea stadiului în care se găsesc copiii la începutul experimentului
(niv. I)
2. Etapa formativă a constat din efec tuarea unor jocuri didactice care să corespundă
obiectivelor propuse.
3. Etapa de verificare în care copiii au fost supuși la aceleași probe ca și în prima etapă însă
cu un grad mai mare de dificultate.
Înainte de prezentarea celor trei etape, am realizat un eșantion de preșco lari pe care să se
să se desfășoare experimentul – grupul de copii (niv. I -niv. II) analizat și interpretat în timpul
activităților de educare a limbajului.
Metoda analizei produselor activității copiilor
Produsele activității reprez intă munca preșcolarilor desfășurată atât în grădiniță cât și în
afara ei, dar sub îndrumarea educatoarei.
Datele culese cu ajutorul acestei metode sunt supuse analizei pentru desprinderea unor
aprecieri și estimări asupa individualității preșcolarului, a comportamentului său, a preocupărilor
și înclinațiilor sale. Datele consemnate sunt corelate cu constatările desprinse în urma aplicării
altor metode de cercetare. Sunt incluse în aceste produse ale activității: cartea cu povești ce
cuprinde desene care ilustrează scene din basm pentru fiecare copil și obiecte confecționate, dar
și portofoliile personale a le copiilor.
În cercetarea mea am constatat prin metoda analizei produselor activității copiilor
următoarele:
– dezvoltarea imaginației, expresivității ș i creativității la preșcolari;
– utilizarea unui limbaj expresiv și adecvat;
– exprimarea sentimentelor estetice prin lucrările plastice.
72
Metoda testelor
„Testul este o probă bine definită, ce implică îndeplinirea unor sarcini identice pentru toți
subiecți i de examinat, în conformitate cu o strategie precisă. ”51
Testul furnizează date despre caracteristici psihofizice din diverse planuri: teste de
eficiență a actelor de cunoaștere, teste de personalitate, de caracter, de cunoștințe
(docimologice), atitudini , de aptitudini.
În grădiniță se folosesc testele docimologice care sunt niște probe ce permit o evaluare
mai obiectivă a performanțelor de învățare ale copiilor, pe baza unor criterii de apreciere
coerente și explicite.
Ele au următoarele caracteristici :
sunt formate dintr -un grupaj de întrebări sau sarcini (în limbaj tehnic – itemi) care permit
determinarea gradului de însușire a cunoștințelor de către copii sau a nivelului de
dezvoltare a unor capacități;
în structura lor sunt evitate formulările gener ale, vagi;
sunt utilizate mai mult pentru verificări periodice;
fac posibile măsurarea și aprecierea nivelului de pregătire al unui preșcolar, arătând
valoarea informației acumulate;
asigură condiții asemănătoare de verificare pentru toți copiii;
presupun un barem de verificare.
Prin intermediul testelor, se formează la copiii preșcolari deprinderi de învățare
sistematică.
Așadar, metodele de cercetare prezentate mai sus se referă la culegerea, organizarea,
prelucrarea și interpretarea datelor în cerceta rea pedagogică efectuată.
51 Constantin Cucoș , Pedagogie , Ed. Polirom, Iași, 1996, pag. 112.
73
IV.3. Co nstatarea nivelului de însușire / îmbogățire a vocabularului cu expresii populare
prin jocuri didactice și alte mijloace de realizare a educării limbajului
Jocurile didactice au un rol de verificare și sistematiza re a cunoștințelor referitoare la
conținutul poveștilor predate în grădiniță. Însușirea expresiilor populare din basme contribuie la
îmbogățirea vocabularului la preșcolari.
La intrarea în grădiniță, copilul se prezintă cu un limbaj adecvat vârstei pe ca re și l -a
însușit spontan în familie, iar prin activitățile desfășurate în sala de grupă pătrund în limbajul
acestuia formele de exprimare specifice atât limbii literare, cât și celei populare și se favorizează
însușirea fără dificultate a unor forme stili stice, expresii populare ( epitete, hiperbole ).
La grupă am aplicat metode ca: observația, convorbirea pentru a observa n ivelul de
însușire/îmbogățire a vocabularului cu expresii din basme, dar și nivelul de dezvoltare al
conduitei morale și estetice. Aces te metode au fost util izate la o grupă de preșcolari cuprinși între
3-6 ani, ținându -se cont de particularitățile de vârstă și individuale ale acestora.
După aplicarea acestor metode am reținut că , unii copii știu mai mult , iar a lții mai puțin
următoarele :
– nu cunoșteau termenul de poveste;
– vocabularul era sărac;
– nu erau interesați de povești, basme;
– se plictiseau foarte repede în timpul povestirilor;
– majoritatea copiilor păreau a fi timizi;
– manifestau o stare de oboseală în timpul povestirii.
În urma ana lizei efectuate am depistat că:
– preșcolarii su nt atrași mai mult de faptul că, Albă – ca -Zăpada și Scufița Roșie au fost
salvate de catre un vânător și nu conștientizează ceea ce s -ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost
salvate.
– la sosirea î n grădiniță, copii i din grupa mică (80%) confundă povestea / basmul cu
desenele animate ceea ce înseamnă că dispun acasă de mijoace moderne (calculator,
televizor) în mare măsură și nu mai fac diferența ”desene – povești”.
Pentru a constata nivelul de însușire / îmbogățire a vocabularului cu expresii populare la
preșcolari, am avut în vedere „ Noul curriculum pentru învățământul preșcolar”.
La nivelul I am ales basmul „ Albă ca Zăpada„ de Frații Grimm ca fiind punctul de
plecare în cerce tarea mea, iar la nivelul II : „ Fata babei și fata moșneagului„ de Ion Creangă și
„Cenușăreasa „ de Frații Grimm.
Scenariul zilei
Basmul ”Albă ca Zăpada„ de Frații Grimm – povestirea educatoarei
74
După apariția copiilor în grădiniță, a sosit în sala de grupă o fetiță frumușică cu păr lung
și negru care era îmbrăcată într -o rochie galbenă și lungă. Ea plângea pentru că s -a rătăcit și că
doar atât își mai amintește că vine dintr -o poveste și că vântul cel rău a adus -o la ei ca s -o ajute
să-și găsească drumul. Copiii i -au promis că o vor ajuta, dar merg la educatoare pentru a o
întreba din ce poveste face parte. I -am anunțat pe copii că, fetița este Albă – ca – Zăpada și vine
din povestea cu același nume și că am recunoscut -o după îmbrăcăminte și după aceea am
început să le -o povestesc.
Am reuș it să le captez atenția copiilor prin apariția acestei fetițe după care am c ontinuat
cu conținutul basmului ”Albă – ca – Zăpada„ folosind mijloacele care contribuie la
expresivitatea expunerii : vocea, tonul, pauzele, mimica și gesturile, pentru a -i atrage pe copii și
pentru a le stârni curiozitatea față de acest basm.
Imaginile din poveste au fost puse la dispoz iția copiilor în centrul numit „ Bibliotecă”. La
acest centru preșcolarii citesc imaginile, redând conținutul basmului, iar ca educatoare voi urmăr i
cu atenție prezentarea evenimentelor în ordinea lor cronologică, dar și exprimarea corectă a
acestora în propoziții și fraze din punct de vedere gramatica l. În cadrul centrului „ Bibliotecă”
pun întrebări preșcolarilor referitoare la trăsăturile de caract er ale personajelor (bune – rele), iar
după aceea merg la celelalte centre pentru a le prezenta materialele și sarcinile de lucru.
La centrul „ Artă”, copiii au avut de c olorat în contur rochița Albei ca Zăpada.
La centru l „Știință”, copiii au avut de rez olvat o fișă de lucru în care trebuiau să precizeze
numărul personajelor întâlnite în basm și să deseneze atâtea buline roșii câte personaje pozitive
sunt.
La sfârșitul activității, copiii sunt foarte bucuroși că au reușit prin intermediul sarcinilor
rezolvate să o ajute pe Albă ca Zăpada să se reîntoarcă în povestea ei. În încheiere, preș colarii
interpretează cântecul „ Noi suntem piticii”.
Albă ca Zăpada (fetița) le mulțumește preșcolarilor pentru faptul că datorită lor a
descoperit drumul ce duce spre t ărâmul poveștilor, basmelor.
La sfârșitul scenariului zilei, am constatat următoarele:
– 100 % din preșcolari au ascultat cu atenție basmul, iar 20% au răspuns la întrebările
adresate;
– 10% au povestit dupa imagini resp ectând momentele principale și demonstr ând că au
înțeles foarte bine textul.
La nivelul II: „ Fata babei și fata moșneagului ” de Ion Creangă
Scenariul zilei
Activitatea începe cu întâlnirea de dimineață când le voi prezenta copiilor noutatea zilei
sub formă de surpriză. După completarea calen darului naturii se face prezența copiilor și salutul
75
și se prezintă elementele surpriză și anume: „două fete (surori) îmbrăcate în costume populare
care își fac apariția în sala de grupă ”.
Ele precizează că au fost trimise de Zâna Poveștilor pentru că s -au cam rătăcit și nu mai
știu din ce poveste fac parte și speră că copiii le vor ajuta.
Atenția copiilor este captată prin intermediul unui dialog ce are loc între cele două fete.
Una dintre ele spune că este fata moșneagului și are în mâna un fus și că-i place să toarcă de
dimineață și până seara, iar cealaltă spune că este fata babei și că -i este mai drag jocul decât
munca. Ascultând cele spuse, copiii află de la educatoare că cele două fete vin din povestea cu
același nume: „Fata babei și fata moșneagu lui” de Ion Creangă.
Voi povesti în continuare în mod expresiv basmul având în vedere tonul, mimica și
gesturile pentru a -i atrage mai bine pe copii. Așadar, voi pune la dispoziția copiilor imagini cu
scene din poveste în zona centrului Bibliotecă , iar prin citirea imaginilor voi urmări cu atenție
următoarele: dezvoltarea capacității copilului de a se exprima clar și corect în propoziții simple și
dezvoltate, ordinea corectă a desfășurării evenimentelor din basm, utilizarea în diferite contexte a
expres iilor populare însușite, desprinderea învățăturii din basm și formarea unor trăsături de
caracter: dreptate, bunătate, hărnicie. După aceea voi trece pe la celelalte centre unde voi
prezenta materialele și sarcinile de lucru.
La centrul Artă , preșcolarii trebuie să realizeze p rin lipire din boabe de porumb „ Șiragul
cățelușei„. La centru l Construcții, copiii trebuie să constuiască cu ajutorul cuburilor din lemn
„Căsuța Sfintei Duminici„ , iar la centrul Nisip și apă trebuie să realizeze cuptorul pentru
plăcinte.
În cadrul activităților liber –alese (Ala 2), copiii trebuie să dramatizeze povestea
interpretând rolurile personajelor folosind mimica și gesturile adecvate.
În timpul activităților, preșcolarii ascultă un cântec despre personajele din basm, iar la
sfârș it ei sunt fericiți pentru că le -au ajutat pe fete să găsească povestea din care fac parte.
La sfârșitul acti vității desfășurate am remarcat următoarele:
– 80% dintre preșcolari au folosit în vorbire expresiile populare din basm, au vorbit în
propo ziții corecte din punct de vedere gramatical, au evidențiat calitățile personajelor
pozitive și defectele personajelor negative demonstrând că au înțeles textul;
– 20% din preșcolari nu au reușit să povestească corect și expresiv principalele momente
ale pov estirii, nu au utilizat în vorbire expresiile populare întâlnite în basm, nu au vorbit
corect în propoziții și nu au enumerat trăsăturile de caracter: pozitive și negative ale
personajelor.
La nivelul II: „ Cenușăreasa” de Frații Grimm – repovestire
76
Activi tatea debutează cu întâlnirea de dimineață (salutul, completarea calendarului
naturii) . Nouta tea zilei : elementul surpriză „ Poștașul” care le aduce copiilor un plic ce conține o
ghicitoare și imagini dintr -o poveste. Copilul care va răspunde pr imul la gh icitoare va fi numit
„Piticul Ațipilă”.
Dirijarea învățării s -a realizat prin întrebările adresate copiilor ce se refereau la conținutul
basmului și anume: Care sunt personajele di n povestea Cenușăreasa? Cu ce personaje din
poveste vreți să vă asemănați și de ce?, Care sunt personajele rele din poveste?
Răspunsurile date de copii sunt: Personajele din poveste sunt: Cenușăreasa, prințul,
mama vitregă și surorile, porumbițele și turturelele, pasărea albă; Vrem să ne asemănăm cu
Cenușăreasa pentru că era harnică, bună, cuminte și ascultătoare; Personajele rele sunt: mama
vitregă și surorile.
În etapa „ obținerea performanței”, copiii au fost împărțiți în două grupe și au avut de
povestit pe baza imaginilor aduse de poștaș , după care au mers să lucreze la centrele de interes.
La centrul Construcții, copiii au construit un castel cu ajutorul cuburilor, la centrul Artă au
decorat rochița Cenușăresei cu floricele, iar la centrul Joc de masă au avut de realizat un puzzle
cu personajele întâlnite în basm.
În timpul activităților, am urmărit cu atenție cum lucrează copiii, am oferit indicații în
realizarea sarcinilor și am observat interesul preșcolarilor față de aceste activități. Lucrările
realizate au f ost analizate și recompensate.
În cadrul activităților liber-alese (Ala 2), preșcolarii au dansat pe melodia Cenușăresei.
În urma acestor activități desfășurate la preșcolarii de nivelul I și II , am constatat că,
narațiunea sub formă de povestire incită imaginația copilului, tendința lui spre miraculos,
fantastic, imaginar, dar totodată reprezintă un excelent exercițiu pentru descoperirea aspectelor
morale și estetice ale caracterului copilului care povestește o întâmplare, un fapt la care au
participat sau pe care l -a auzit de la alții.
Așadar, povestiri le sunt cele mai îndrăgite de copii și contribuie în mod substanțial la
exersarea vorbirii, la educarea limbajului , îi familiarizează cu structura limbii, cu frumusețea și
experiența ei, dar prin intermediul acestora am reușit să antrenez întreaga activita te psihică a
copilului: atenția, m emoria, gândirea și imaginația.
În cadrul activităților de repovestire am format la preșcolari deprinderea de a expune
cursiv și logic povestirea, dar am contribuit și la exersarea vorbirii sub toate aspectele : fonetic,
lexical și gramatical.
După cum am observat, majoritatea preșcolarilor povestesc conținutul basmelor folosind
atât propozițiile simple cât și dezvoltate utilizând frecvent expresiile populare însușite.
77
Poveștile create sunt concepute în general de către copiii din grupa mare deoarece aceștia
și-au format un limbaj corect, cursiv și fluent în cadrul activităților de educare a limbajului
desfășurate în grădiniță de -a lungul anilor.
Există povestiri ale copiilor cu un început dat și povestiri după un șir de ilustrații. Acestea
reprezintă formele de evaluare a capacităților narative și a capa cităților de exprimare verbală.
Copilul creează în mod independent dezvoltându -și limbajul, imaginația și gândirea.
În cadrul acestor activități am avut în vedere următo arele:
– imaginile trebuie să fie necunoscute și adecvate vârstei copilului și să prezinte aspecte din
viața cotidiană și să aibă o valoare instructiv -educativă;
– întrebările referitoare la faptele bune – rele (trăsăturile de caracter: pozitive și negative)
dar și la locul, timpul și desfășurarea acțiunilor personajelor.
– imaginația liber – creatoare a preșcolarilor.
Din totalul de 15 preșcolari prezenți la grupă, 8 preșcolari s -au exprimat corect în
propoziții simple și dezvoltate, 4 preșcolari au avut un vo cabular sărac, iar 3 copii nu au reușit să
povestească deoarece nu frecv entaseră grădinița (copii noi).
Ca și poveștile create, lecturile după imagini sunt activități ce se desfășoară mai mult cu
copiii din grupa mare. După conținut, lectura după imagini poate fi narativă sau descriptivă. În
primul caz, copiii au de povestit pe baza unui subiect, cu eventuale personaje în conflict, iar în
cel de -al doilea, copiii lecturează un tablou din natură sau descriu un personaj, folosind epitete și
comparații.
Așad ar, în cadrul citirii imaginilor am ținut cont de următoarele:
– ilustrațiile să fie stimulative, colorate, reprezentative și estetice;
– planul de idei să fie clar, precis, logic și accesibil;
– formarea și educarea unei convorbiri libere , a unei exprimări oral e, corecte și logice
lipsită de inhibiție;
– dezvoltarea gândirii de a interpreta și a descrie imaginile.
Menționez câteva teme care au fost cercetate la cele două nivele de vârstă: nivelul I (3-5
ani) – „La pădure”, iar la nivelul II (5-6 ani) : „Personaje bune, personaje rele”.
„Scufița Roșie” – dramatizare la nivelul I (3 -5 ani)
În cadrul dramatizării am urmărit la preșcolari următoarele:
– dezvoltarea capacității de exprimare orală și rostire expresivă;
– formularea corectă a propozițiilor din punct de veder e gramatical;
– dezvoltarea capacității interpretative, estetice și creative.
Menționez o biectivele urmărite în activitatea ce urmează să se desfășoare :
– să interpreteze rolul care i -a fost dat;
78
– să imite vocile personajelor;
– să alcătuiască propoziții simpl e și dezvoltate;
– să recunoască imaginile ce ilustrează povestea.
Pentru ca obiectivele propuse să fie realizate cu succes, le -am captat atenția copiilor prin
expunerea materialelor și anume: două șorțulețe, o scufiță de culoare roșie, foarfece, pălărie,
copaci tridimensionali pentru ca dramatizarea să se desfășoare în condiții optime. Se poartă o
discuție cu preșcolarii referitoare la poveștile pe care ei le cunosc, li se prezintă o scufiță roșie și
după aceea trebuie să spună din ce poveste face parte.
Se aleg șase copii care vor interpreta personajele din basmul ”Scufița Roșie”. Copiii aleși
vor interpreta roluri le date cu replicile potrivite.
Prima scenă: discuția purta tă de Scufița Roșie cu mama ei;
A doua scenă : întâlnirea Scufiței cu lupul;
A trei a scenă: lupul ajunge la bunica pe care o mănâncă, în timp ce Scufița Roșie culege
flori;
A patra scenă: Scufița Roșie ajunge la casa bunicuței unde o așteaptă lupul. Ea îi
adresează acesteia multe întrebări și i se pare schimbată. Atunci când Scufița îl întreabă pe lup de
ce are gura așa de mare, acesta o deschide mâncând -o și pe ea.
A patra scenă: Vânătorul trece pe la casa bunicii unde îl găsește pe lup dormind. Acesta îi
taie burta cu o foarfece și vede că nu a mâncat -o numai pe bunicuță ci și pe nepo ata ei. Împreună
cu bunica și cu Scufița Roșie, vânătorul u mple burta lupului cu bolovani.
A patra scenă: lupul se trezește, se târăște câțiva metri și moare.
În timpul dramatizării acestei povești, am constatat că, preșcolarii au rostit replicile
person ajelor cât mai expresiv, au vorbit corect în propoziții și au interpretat corect rolurile care
le-au fost atribuite.
Prin jo curile didactice desfășurate la grupă, am ur mărit să le formez copiilor deprinderea
de a povesti întâmplări, evenimente, deprindere a de a le expune cu ușurință în mod coerent și
logic folosindu -se un limbaj adecvat. Mi -am propus prin aceste jocuri ca preșcolarii să relateze
corect întâmplări scurte folosind propoziții simple și dezvoltate, iar sarcina didactică și
elementele de joc să fie cât mai atractive.
Prin obiectivul cel mai urmărit în cercetarea mea :”însușirea / îmbogățirea vocabularului
cu expresii populare prin jocurile didactic e și a celorlalte mijloace de realizare a educării
limbajului ” , am avut în vedere faptul că, preș colarii trebuie să aibă un vocabular bine dezvoltat
cu un bogat volum de cunoștințe și că ei au nevoie de foarte multe exerciții pentru formarea
vorbirii expresive.
Menționez că, la vârsta preșcolară, copiii îndrăgesc fo arte mult basmele și poveștile.
79
Pentru activizarea vocabularului și consolidarea priceperilor și deprinderilor de exprimare
orală prin înlănțuirea logică a ideilor în propoziții și fraze am desfășurat jocul „Punguța cu
surprize” la copiii din grupa mare (5 -6 ani).
Pentru desfășurarea jo cului am avut ca mijloace de învățământ: o punguță realizată din
pânză, personaje din trusa de teatru de păpuși (fata babei, fa ta mosului, mosul, baba, căteluș a,
cuptorul, părul, fântâna, Sfânta Duminică, Cenușăreasa, prințul, mama vitregă și surorile,
păsările).
Regula jocului: copilul numit a luat din punguță un personaj, l -a recunoscut, a denumit
povestea din care a făcut parte și a povestit res pectând succesiunea momentelor.
Am folosit următoarele elemente de joc: aplauzele, ghicire a și mișcarea.
Prin intermediul acestui joc am observat că, preșcolarii se exprimă corect în propoziții și
fraze, redau corect dialogul dintre personaje și au o vorbire coerentă, clară. Cei care au
întâmpinat greutăți în redarea conținutului au fost ajutați prin formularea unor întrebări
suplimentare.
În partea a doua a jocului, copiii au interpretat roluri ale personajelor din poveste, au
folosit vorbirea adresativă, dialogul și intonația corespunzătoare.
Așadar, am verificat în cadrul acestui joc, stadiul în care preșcola rii stăpânesc cunoștințele și
deprinderile necesare unei însușiri logice a unor idei prin povestire, dar și dezvoltarea vorbirii
expresive.
Pentru a urmări respectarea acordului între subiect și predicat, activizarea gândirii logice
prin găsirea cuvintel or corespunzătoare ca sens și rapiditatea în gândire am inițiat în grădiniță
jocul: „ Spune mai departe!”
În acest sens, am f olosit textul povestirii „Albă ca Zăpada ” din care, intenționat, am omis
cuvinte. În timpul jocului, copiii au dat dovadă de multă atenție, ascultând povestea, pentru a
găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii.
Prin participarea activă a copiilor, am înțeles că ei cunosc foarte bine conținutul poveștii
și, în mod special, dialogurile dintre mama vitregă și Albă – ca – Zăpa da și dintr e pitici și Albă
ca Zăpada.
La grupa mare am desfășurat jocul ”Ce cuvânt lipsește?”, cu scopul de a -i introduce pe
copii în tehnica exprimării corecte din punct de vedere gramatical. Acest joc constă în
completarea propozițiilo r cu cuvintele co respunzătoare.
Exemple:
Albă – ca- Zăpada avea părul… ….…..ca abanosul.
În drumul spre bunica, Scufița Roșie l -a întâlnit pe ……….cel rău.
80
Fata moșnea gului era……………și bună la inimă.
Din totalul de 15 preșcolari, 10 au reușit să găsească cuvintele potriv ite, iar ceilalți au fost
absenți.
La nivelul II (5-6 ani) , prin „Jocul păcălelilor”, copiii trebuiau să găsească povestea din
care face parte personajul, dar să și corec teze propozițiile (De exemplu: „ Fata babei era harnică
și cuminte”, „ Cenușărea sa a fo st otrăvită cu un măr”, „ Lupul a mâncat -o pe Albă ca
Zăpada”,„ Scufița Roșie a ajuns la casa piticilor.”) În desfășurarea jocului nu s -a mai folosit
materialul didactic, deoarece copiii de 5 respectiv 6 ani au fost cuprinși în experiment pentru ca
au frecv entat grădinița timp de 3 ani.
Jocul păcălelilor a contribuit la verificarea și sistematizarea cunoștințelor despre poveștile
cunoscute, la corectarea propozițiilor enunțiative, dar și la dezvoltarea proceselor psihice .
O consolidare a activității desfăș urate la g rupă am realizat -o prin jocul: „ Cubul
întrebărilor ”, unde preșcolarii trebuiau să răspundă la întrebăr ile puse din cele două basme :
„Povestea lu i Harap -Alb” de Ion Creangă și „ Prâslea cel Voinic și merele de aur” de Petre
Ispirescu.
Obiectivul activității: analiza întrebărilor, formularea corectă a propozițiilor și precizarea
trăsăturilor fizice și morale ale eroilor în funcție de faptele desăvârșite.
De exemplu:
Se rostogolește un cub cu 6 fețe de către copii. Pe cele șase fețe ale cubului su nt scrise
următoarele întrebări:
1. Ce personaje întâlnim în basmele : „Povestea lu i Harap -Alb” de Ion Creangă și „ Prâslea
cel Voinic și merele de aur” de Petre Ispirescu.
2. Compară -i pe ce doi eroi .
3. Asociază imaginile în ordinea în care s -au desfășurat în ba sm.
4. Care sunt pericolele pe care le întâmpină cele două personaje: Harap -Alb și Prâslea.
5. Interpretează rolurile celor două personaje curajoase.
6. Avem nevoie de personaje bune sau rele? De ce?
Acest joc l -am desfășurat cu preșcolarii de la grupa mare (5 -6 ani).
În activitățile alese am organ izat cu preșcolarii concursul „ Cine știe câștigă!”, cu scopul
de a le dezvolta gustul de a povesti. Am lucrat diferențiat cu copiii, formând grupe care au avut
un vocabular și stăpâneau mai bine instrumentul vorbirii. P e aceștia i -am antrenat în a povesti la
început. Grupele de copii cu un vocabular mai sărac au fost antrenate separat în relatarea după
imagini a unei povestiri desfășurate în activitățile alese și, ajutați prin întrebări referitoare la
imagini, au reușit să se apropie de copiii cu un nivel dezvoltat de exprimare.
81
Am folosit în acest scop mijloace de învățământ variate: diafilme, jocuri cu jetoane pentru
recunoașterea unor personaje din povești.
Pentru a recunoaște mai bine particularitățile grupei, am apl icat un test verbal prin care
am urmărit: câți copii au format deprinderea de asculta colegii, câți au răbdare și câți dau dovadă
de oboseală sau dezinteres.
Din totalul de 15 copii prezenți, 10 au avut o exprimare relativ corectă și au fost atrași de
conținutul jocului, 3 copii au avut un conținut de idei sărac, iar 2 copii au prezentat nesiguranță
în a povesti.
Cunoscând particularitățile grupei și respectând principiul accesibilității, am trecut la
organizarea unor activități diferențiate prin care am solicitat toți copiii grupei, atât pe cei care
întâmpinau greutăți în acumularea cunoștințelor, în exprimarea corectă, cât și pe cei cu
posibilități de exprimare deosebită, asigurând stimularea dezvoltării lor până la nivel maxim,
ținând seama de interesel e și de aptitudinile fiecăruia în parte. În acest fel am căutat să
preîntâmpin decalajele de rămânere în urmă a unor copii, prin acordarea unui sprijin prompt.
De exemplu: fetița Roxana refuza să vorbească în majoritatea cazurilor când era solicicitată, de și
se exprima bine (relativ) și avea un bagaj de cunoștințe corespunzător, constatare făcută în
timpul jocurilor și activităților liber -alese. Mi -am dat seama că gradul de timiditate crește, deși
căutam pe cât posibil s -o atrag.
Folosind metoda studiului de caz, am urmărit atragerea ei în activități (stimularea
vorbirii, înlăturarea timidității). Am procedat astfel: dimineața, după sosirea copiilor la grădiniță,
adresam întrebarea:
– Cine vrea să se joace cu mine cu aceste jucării și cum ar dori să ne juc ăm?
Astfel am atras mai mulți copii care se jucau izolat. Din privirile Roxanei am înțeles că ar
dori să se joace cu mine, dar nu avea curajul.
Eu m -am apropiat de ea, spunându -i că aș dori să mă joc cu ea cu acele jucării, dar o rog
să-mi spună ea ce să ne jucăm. La început a fost necesar să sugerez eu tema jocului. Treptat,
Roxana s -a apropiat de mine și a început s ă propună singură tema jocului.
– Să ne jucăm de -a bunica!
Surpriza a fost că, atunci când m -a văzut bucuroasă, și -a manifestat dorința d e a îndeplini
ea rolul de bunică. Ea s -a antrenat cu copiii în dialog aceștia fiind introduși în joc ca nepoții
bunicuței. După mai multe jocuri, Roxana a început să relateze întâmplări sau povești
necunoscute.
În cadrul temei anuale de studiu „ Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”, tema
săptămânală „ Lumea minunată a basmelor!”, am desfășurat o activit ate integrată de o zi cu tema:
„Călătorie în lumea poveștilor” .
82
La nivelul domeniului „ Limbă și comun icare” (DLC) am inițiat jocul: „ Să facem ordine –
n povești!”
Scopul activității a fost: verificarea cunoștințelor despre poveștile cunoscute și aplicarea
acestora în diverse contexte de învățare.
Obiectivele operaționale urmărite au fost următoarele:
– să identifice pe baza imaginilor titlul poveștii și auto rul acesteia;
– să relateze pe scurt întâmplările pe baza imaginilor;
– să recunoască personajele după însușirile lor și după replicile spuse;
– să formuleze propoziții cu anumite cuvinte, expresii.
– să așeze imaginile din povești în ordinea întâmplării eveniment elor;
– să grupeze personajele după anumite criterii.
Am folosit ca materiale didactice : 4 seturi de imagini cu povești, siluetele unor
personaje, ghicitori despre personaje, cifre magnetice, tabla magnetică, buline, iar ca metode
didactice : explicația, p ovestirea, conversația, exercițiul, jocul, problematizarea.
Sarcina didactică: copiii au răspuns la întrebări ș i au rezolvat sarcinile date.
Regulile jocului: recunoașterea personajelor după replicile lor, însușirile lor și urmărirea
cu atenție a imagin ilor. Raspunsurile au fost aplaudate și recompensate.
În cadrul activităților liber -alese (ALA 1) desfășurate la centre, obiectivele operaționale
urmărite au fost:
Bibliotecă (Povești încurcate – citire de imagini):
– să enumere părțile componente ale une i cărți;
– să grupeze cuvintele ce reprezintă titlul poveștii.
Artă (Personaje din povești):
– să coloreze personajele din poveștile cunoscute, utilizând culori adecvate;
– să decupeze după contur personaje;
– să grupeze personajele unei povești lipindu -le pe o p agină de carte.
La ALA 2, copiii au dans at pe melodia ”Scufișa Roșie”.
Ca obiective am urmărit :
– să-și dezvolte capacitatea de orientare;
– să respecte pașii dansului.
Scenariul zilei:
Activitatea zilei a început cu întâlnirea de dimineață. Copiii au fost așezați în semicerc
pentru a stabili fiecare un contact vizual cu toți membrii grupei.
Salutul a pornit de la educatoare și apoi a fost continuat de copii. S -a interpretat cântecul : ”Bună
dimineața!”
83
Fiecare copil și -a ales ecusonul cu numele său și a aș ezat un alt jeton cu numele pe
panoul prezenței. Au fost numărate fetițele prezente, și apoi băieții, iar pe panou au fost așezate
cifrele corespunzătoare. S -a completat Calendarul naturii unde s -au așezat simbolurile specifice
anotimpului, luna, ziua, anu l.
A urmat apoi o discuție cu preșcolarii despre tema saptămânii, despre basmele pe care le
cunosc și despre per sonajele cu care vor să semene.
În clasă și -a făcut apariția un băiețel pe nume Zăpă care le -a spus copiilor că este foarte
supărat pentru că poveștile s -au încurcat și personajele s -au amestecat.
În continuare s -a desfășurat jocul ”Să facem ordine în povești!”, unde copiii i -au
reamintit lui Zăpă poveștile pe care le -a uitat. După aceea au mers la centrele de intere:
„Bibliotecă” și „ Artă” und e au confecționat o carte de povești pentru ca băiețelul Zăpă să le
învețe mai bine și să nu le mai uite.
Zăpă a fost mulțumit că a reușit să facă ordine -n povești și le -a oferit copiilor mici daruri.
La sfârșitul activității, copiii au da nsat pe melodia Scufitei Roșii.
În urma activității integrate am constatat că:
– din 15 preșcolari prezenți, 10 au recunoscut personajele din povești după însușirile și
replicile lor, au relatat pe scurt întâmplările, au denumit povestea și au respectat regulile
jocului;
– cei 15 copii au dansat cu plăcere respectand pașii.
Concluzie
Consider că, prin jocurile didactice și celelalte mijloace de realizare a educării limbajului
la preșcolari (povestirea, repovestirea, convorbirea, dramatizarea, lectura după imagini) am reuși t
să le îmbogățesc acestora vocabularul cu cuvinte și expresii populare, să folosesc exerciții de
vorbire pentru activizarea limbajului, pentru exersarea vorbirii dialogate (educato are – copil,
copii – copii , copil -educatoare ), să descopăr mici talente, s ă le elimin inhibițiile și emoțiile și să
le dezvolt totodată creativitatea în exprimarea orală datorită strategiei didactice potrivite pentru
nivelurile de vârstă: I și II.
84
CONCLUZII
Învățământul preșcolar constituie prima formă de instruire și educare organizată,
sistematică și competentă , prima formă de socializare a copilului.
Activitățile desfășurate în cadrul domeniului experiențial ”Limbă și comunicare” permit
lărgirea orizontului cognitiv și afectiv al copilului și se creează condiții opt ime pentru ca
preșcolarii să par ticipe în mod activ.
În lucrarea de față s -a pus accent pe valoarea instructiv -educativă a basmelor la preșcolari
prin intermediul jocurilor didactice și celorlalte mijloace de r ealizare a educării limbajului.
Basmele sunt considerate puternice mijloace de dezvo ltare a atenției și a memoriei.
Ascultându -le, copiii își exersează atenția urmărind cu încordare peripețiile narate și își
dezvoltă o imaginație creatoare. Producând o impresie puternică asupra imaginației și
sensi bilității copiilor, prin morala lor pozitivă și ușor de recepționat, basmele au o deosebită
însemnătate educativă.
Datorită aspectului preponderent imaginar, basmul stimulează cu precădere afectivitatea
care este fundamentală în formarea caracterului mora l al conștiinței și al comportamentului la
vârsta preșcolară.
Din basme , preșcolarii au fost atrași de: momentel e acțiunii sugerate de imagini,
descrierea locurilor de desfășurare a narațiunii, trăsăturile de caracter ale personajelor (pozitive
și negati ve) și de conflictele dintre acestea, mulțimea personajelor, apreciind comportamentele
eroilor pozitivi care sunt ajutați în lupta lor pentru victoria binelui de diferite personaje cu
însușiri supranaturale, dar și ființe omenești, pătrunz ând totodată în lumea acestora.
La vârsta preșcolară, s -a observat că, preșcolarii își însușesc din basme comoara
nesfârșită a înțelepciunii populare.
Pentru formarea unui comportament corect la copiii preșcolari , s-a folosit o strategie
didactică ce implică atât metode le tradiționale c ât și cele moderne activizante.
Prin jocurile didactice de educarea limbajului, copilul este antrenat în stimularea și
exersarea vorbirii, iar eficiența acestora față de celelalte activități frontal dirijate constă în faptul
că la desfășu rarea lor participă toți copiii din grupă, depunând același efort de gândire și de
exprimare . Așadar, pentru o bună desfășurare a acestor jocuri s -a asigurat un cadru stimulativ în
scopul participării, antrenării și stabilirii relațiilor dintre educatoare -copil, copil -copii, copil –
grupă.
Cu ajutorul mijloacelor de realizare (povestire, repovestire, convorbire, lectura dupa
imagini ) s -au furnizat copiilor cunoștințe privitoare la cele mai înalte aspecte de viață, li s -a
îmbogățit vocabularul cu cuvinte și expresii populare, s -au format la preșcolari deprinderi de
85
comunicare socială, au fost verificate motivațiile de opțiune liber -creativă, s -a exersat o
exprimare corectă, fluentă logică și s -a dezvoltat de asemenea limbajul dramatic.
În etapa de cercetare am urmărit prin metodele folosite următoarele: utilizarea unui
limbaj expresiv și adecvat , copiii să povestească pe baza imaginilor exprimându -se în propoziții
simple și dezvoltate, dezvoltarea imaginației, expresivității și creativității, capacitatea cop ilului
de a înțelege mesajele transmise de basm, interesul copilului față de basm, exprimarea emoțiilor
și sentimentelor, identificarea trăsăturilor de caracter ale personajelor și argumentarea faptelor
desăvârșite de acestea , utilizarea eficientă a metode lor didactice și a mijloacelor de învățământ ,
analiza și interpretarea datelor culese.
Ceea ce am prezentat mai sus corespunde ipotezei de la care am pornit și anume:
„Basmele contribuie atât la dezvoltarea personalității copiilor cât și la dezvoltarea l imbajului
acestora”.
86
BIBLIOGRAFIE
Antonovici Ștefania, Ciobotaru Melania, Educarea limbajului, extindere – îndrumător pentru
educatoare, Editura Aramis, București, 2005.
Antonovici Ștefania, Paula Neațu, Jocuri și activități a lese, Editura Aramis, București, 2008.
Amza Adrian, Limba și literatura română – Metodica activităților instructiv – educative din
învățământul preșcolar , Editura Didactica Nova, Craiova, 2004.
Angelescu G., Anton N., Cîrciu E., Coanta -Nicolai L., Frîncu M., Rot aru V., Literatură română,
Editura Aula, Brașov, 2000.
Bădică Tatiana, Marinescu Eugenia, Duțu Olga, Exerciții pentru dezvoltarea vorbirii
preșcolarilor , Editura Didactică și pedagogică, București 1979.
Băjenaru L., Contribuția jocurilor didactice la dezvo ltarea limbajului în Revista învățământul
preșcolar, nr. 1 -2/1996, pag. 92 -97.
Banța Carmen, Epica populară. Basmul. Legende. Clasificări structurale, Editura Aius , Craiova ,
2014.
Bîrlea Ovidiu, Introducere la Antologie de proză populară epică, Editura pe ntru Literatură ,
București, 1966.
Bîrlea Ovidiu, Mică enciclopedie a poveștilor românești, Editura științifică și enciclopedică,
București, 1976.
Boldureanu Ioan Viorel, Cultură tradițională orală, Teme, concepte, categorii, Editura
Marineasa, Timișoara, 2006.
Boldureanu Ioan Viorel, Universul legendei, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2003.
Bontaș Ioan , Pedagogie , Editura All, București, 1994.
Bratu Bianca , Preșcolarul și literatura , E.D.P., București, 1977.
Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Ge orgeta, Fulga Mihaela, Metode interactive de grup, Ghid
metodic 60 metode – 200 aplicații practice pentru învățământul preșcolar , Editura Arves,
Craiova, 2002.
Bulboacă , A. Povești, povestiri, basme și legende, Antologie de texte literare pentr u preșcola ri
și școlari, Ed. Arlequin, București, 2011.
Călinescu G. , Estetica basmului, Editura Pergamon , București, 2006.
Călinescu G. , Estetica basmului, Editura pentru literatură , București, 1965.
Catrinel Popa, Marinela Popa, Ion Popa , Literatura română – Manua l preparator pe baza
manualelor alternative, cls. IX -XII, Ed. Niculescu , Iași, 2006.
Cerghit I. , Metode de învățământ , Editura Polirom, București, 2006.
87
Cerghit I. , Etapele unei cercetări științifico -pedagogice în revista de pedagogie nr.2/1989,
pag.13 -16.
Cerghit I. , Cercetarea pedagogică în sprijinul autoperfecționării, Revista de pedagogie nr.
12/1988, pag.16 -18.
Constantin Cucoș , Pedagogie , Editura Polirom, Iași, 1996, pag.81.
Cornea Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Minerva, București, 199 8.
Costea O., Mitu, F., Vasilescu E., Stoica C., Vlăduț A. Literatură pentru copii , Manual pentru
clasa a XIII -a școli normale, E.D.P., R.A., București, 1995.
Crăciunescu Romulus, Psihologie -pentru pregătirea profesorului , Editura Universitaria,
Craiova, 2 005.
Cristea Sorin, Dicționar de pedagogie , Editu ra Litera Educațional, Chișinău, 2002.
Dumitru Gherghina, Oprescu Nicolae, Dănilă Ioan, Novac Cornel , Vali Ilie, Claudiu Bunăiașu,
Gina Cămărașu, Anca Păunescu, Metodica activităților instructiv -educative î n învățământul
preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova , 2007.
Dumitru Gherghina , Turean Maria, Buzași Ion, Dănilă Ioan, Literatură pentru copii și
adolescenți – Curs practic cu noțiuni de teorie literară – Antologie de texte epice în proză –
Editura Di dactica Nova, Craiova , 2008.
Dumitru Gherghina ,Cornel Novac, Alexandru Mitrache, Vali Ilie, Gina Cămărașu, Maria
Turean, Raluca Mieilă, Constanța Mihai, Mihaela Câțu, Eugenia Ignat, Lucia Drăghiceanu,
Constanța Popescu, Luminița Cojocaru, Gabriel Necula, M argareta Boraci, Elena Ilie, Claudia
Soreata, Victorița Vladu, Angela Andronie, Didactica activităților instructiv -educative pentru
învățământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2005.
Dumitrana Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preș colar, Vol. 1, Comunicarea
orală, Editura Compania, București, 1999.
Dumitrana Magdalena, Didactică preșcolară , Editura V&I Integral, București, 1998.
Ezechil Liliana, Păiși Lăzărescu, Laborator preșcolar – ghid metodologic, Ed. V&I Integral,
București, 20 01.
Goia Vistian, Literatură pentru copii și tineret, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2003.
Golu Florinda, Joc și învățare la copilul preșcolar , Ghid pentru educatori, părinți, psihologi,
Editura Didactică și Pedagogică, R.A. , București, 2009.
Gorgan Rodica, Tuduce Dorina, Culegere de jocuri didactice pentru educarea limbajului ,
Editura Marysan, Zalău.
Hobjilă Angelica, Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului, Institutul
European Iași , 2008.
Jinga Ioan, Istrate Elena, Manual de pedagogie , Editura Bic All, București, 2006, 2008.
88
Jinga Ioan, Contribuția cercetării științifice în dezvoltarea și modernizarea învățământului
nostru în Revista de pedagogie nr.6/1995 .
Joița Elena, Lucrare metodico -științifică pentru obținerea gradului didactic I , ghid metodologic.
Laurentia Culea, Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie – o provocare?, Ed.Diana,
2009.
Mitu Florica, Antonovici Ștefania , Metodica activităților de educare a limbajului în
învățământul preșcolar , Editura Humanitas Educaționa l, București, 2005.
Munteanu Georgeta, Bolog Elena, Goia Vistian, Literatură pentru copii, manual pentru liceele
pedagogice și institutele pedagogice de 2 ani, Editura Did actică și Pedagogică, București, 1972.
Munteanu Camelia, Munteanu Eusebiu Neculai, Ghid pentru învățămâ ntul preșcolar, O
abordare din perspectiva noului curriculum, Editura Polirom , 2009.
Nicola I., Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București, 2000.
Oana N. Petrescu, C. Ștefănescu, M. Pop, I Moraru , Laborator metodic pentru d omeniul
experiențial limbă și comunicare.
Oprea Crenguța -Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, repere teoretice și practice , Editura
Didactică și pedagogică, R.A. , București, 2007.
Petre Ispirescu, Legendele sau basmele românilor, București and Chi șinău, Editura Litere
Internațional, 2003.
Planchard E., Cercetarea în pedagogie , E.D.P., București, 1972.
Pop Mircea, Ruxăndoiu Pavel, Folclor literar românesc, Editura Didactică și pedagogică,
București, 1976.
Preda V., Necula G., Dan S., Roman L., Lucuș a M., Manolache A., Mateiu R., Pană C.,
Tomescu V., Mocanu S., Pașca A., Sorițeu E., Cojocaru L., Metodica activităților instructiv –
educative în grădinița de copii, Editura Gheorghe Cârțu -Alexandru, Craiova, 2009.
Propp V.I., Rădăcinile istorice a le basmu lui fantastic, Editura Univers, București, 1973.
Radu I., Cecetarea pedagogică. Aportul ei la realizarea obiectivelor învățământului în
Pedagogie, E.D.P., 1979.
Roșianu N., Eroul basmului fantastic, în volumul Eseuri despre folclor, Editura Univers,
Bucure ști, 1981.
Simion Eugen, Florina Rogalski, Diana Hărtescu, Limba și literatura română, cls. a X -a, Editura
Corint, București, 2000.
Stanciu Stoian, Cercetarea pedagogică, Editura Politică, București, 1966.
Soare Hadrian, Gheorghe Soare, Limba și literatura română, cls. a X -a, Îndrumător pentru
manuale alternative , Editura Carminis , Pitești, 2002.
Șăineanu, L., Basmele române, Editura Minerva, 1978.
89
Ursula Șchiopu, Emil Verza, Psihologia vârstelor , Editura Didactică și Pedagogică, București ,
1981.
Viorica Ni școv, A fost pe unde n -a fost. Basmul popular românesc, Editura Humanitas,
București, 1996.
Vlăsceanu L., Ipoteza în cercetare – funcții, forme de manifestare în Revista de pedagogie,
nr.2/1989, pag.17.
Vladu Victoria, Haraga Maria, Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii , Editura Măiastra,
Tg-Jiu, 2006.
Voiculescu Elisabeta, Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, București, 2003.
Dicționar de pedagogie , E.D.P București , 1979.
Revista învățământul preșcolar Nr. 1 -2/2012, Editura Arlequin, București, pag. 242-252.
Revista învățământul preșcolar, Nr. 1 -2/1993, pag. 53 -59.
Revista învățământul preșcolar, Nr. 1 -2/1996, București, pag. 98 -103.
Revista de pedagogie Nr.12/dec.1986 , pag. 38 -42.
Revista învățământului preșcolar , Nr. 3 -4/1999, pag. 20 -31.
Revista națională de profil psihopedagogic pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar
și primar 3 -4/2014, Editura Arlequin, pag.159 -166.
webliografie
www.didactic.ro
www.google.ro
ANEXA A
PROIECT DIDACTIC
PENT RU ACTIVITATE INTEGRATÃ DE O ZI
NIVELUL / GRUPA : 5-7 ani, nivel II, grupa mare
TEMA ANUALĂ DE ÎNVĂȚARE : Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
TEMA SĂPTĂMÂNII : Lumea fermecată a poveștilor
TEMA ACTIVITĂȚII : „Călatorie în lumea poveștilor”
MODELUL INTEGRĂRII : ramificat
ELEMENTELE COMPON ENTE ALE ACTIVITĂȚII IN TEGRATE:
ADP:
o „Cu ce personaj de poveste vreau s ă semăn? De ce?” (convorbire),
o ,,Azi, cerul este …”(comp letarea calendarului naturii),
o ,,Facem ordine unde lucrăm”(rutină – deprinderea de a f ace ordine la locul unde au
lucrat),
o Tran ziții: „10 Degețele” – joc muzical ; „În lumea basmelor” – bătăi din palme și
legănarea mâinilor în ritmul melodiei;
ALA 1: „Surprize de la Veronica”
o Bibliotecă: „Unește fiecare personaj cu povestea căruia îi aparține. Colorează doar
person ajele care și -au găsit căsuța.
o Știința : „Lipește tot atâtea persona je cât îți indică cifra” – fișă
o Joc de masă : „Povești în bucăți” – puzzle;
o Artă: „Personaje din pove ști” – pictură;
ALA 2: „Întrecerea personajelor din povești ” – joc de mișcare
ADE:
o DLC „Trăistuța cu p ovești” – joc didactic
o DOS ,,Căsuța fermecată” – machetă (decupare,asamblare,lipire)
Scopul activității: verificarea cunoștințelor despre poveștile cunoscute și aplicarea acestora în
diverse contexte de învățare ;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
ACTIVITĂȚI PE DOME NII EXPERENȚIALE:
DOMENIUL LIMBÃ ȘI COMUNICARE
o O1 – să identifice pe baza fragmentelor prezentate titlul poveștilor, asociind imaginea cu
cuvintele scrise;
o O2 – să ordoneze imaginile din poveste în ordinea desfășurării evenimentelor;
o O3 – să recunoască p ersonajele după însușirile lor și după replicile spuse;
o O4 – să formuleze propoziții cu anumite cuvinte, reprezentând grafic propozițiile,
cuvintele și silabele;
o O5 – să asocieze personajele din povești cu cadrul de poveste corespunzător;
o O6 – să formuleze întrebări și răspunsuri la întrebări legate de povestea indicată;
DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE
o O1 – să mânuiască materialele din natură și sintetice în vederea obținerii unor imagini ce
redau aspecte din realitatea înconjurătoare;
o O2 – să utilizeze deprinder ea de a decupa, asambla, de a lipi în vederea realizării
machetei cu personaje din pove ști;
ACTIVTĂȚI LIBER ALESE (I)
BIBLIOTECÃ
o O1 – să unească fiecare personaj cu povestea căruia îi aparține;
o O2 – să coloreze doar personajele care și -au găsit casa (pove stea);
o O3 – să lipească tot atâtea personaje cât indică cifra;
JOC DE MASÃ
o O1 – să lipeasc ă piesele puzzle pe coli, reconstituind imagini din pove ști cunoscute;
o O2 – să realizeze din imaginile obținute o carte de povești;
ARTÃ
o O1 – să picteze după contur, personajele din povești;
o O2 – să utilizeze o gamă variată de culori în realizarea lucrării ;
ACTIVTĂȚI LIBER ALESE (II)
o O1 – să respecte regulile jocului;
o O2 – să manifeste spirit de echipă, atitudini de cooperare, spirit de competiție și fair -play;
SARCIN A DIDACTICĂ:
o identificarea pe baza fragmentelor prezentate a titlului poveștilor, asociind imaginea cu
cuvintele scrise;
o ordonarea imaginilor din poveste în ordinea desfășurării evenimentelor;
o recunoașterea personajelor după însușirile lor și după replicil e spuse (metoda piramidei);
o formularea de propoziții cu anumite cuvinte și reprezentarea grafică a propozițiilor,
cuvintelor și silabelor;
o asocierea personajelor din povești cu cadrul de poveste corespunzător;
o formularea de întrebări și răspunsuri la între bări legate de povestea indicată (metoda
explozia ste lară).
REGULILE JOCULUI:
Un copil numit de educatoare rostogolește cubul poveștilor. În funcție de culoarea cărții
indicată de cub se rezolvă sarcinile specifice, fiind aduse în centrul atenției materia lele necesare.
Jocul continuă până ce toate sarcinile specifice fiecărei cărți colorate din cubul pove știlor va fi
rezolvată corect.
Fiecare răspuns corect este apreciat de colegi prin aplauze și oferă celui care a dat
răspunsul corect posibilitatea de a deschide un cufăr care cuprinde o surpriză. Răspunsurile
greșite sunt corectate de ceilalți copii, copilul care corectează greșeala având dreptul de a
deschide unul din cufere le cu surprize.
STRATEGII DIDACTICE:
o Metode și procedee: conversația, explicația , demonstrația, jocul, explozia stelară,
piramida, exercițiul, munca independentă, problematizarea, turul galeriei;
o Elemente de joc: mânuirea materialului, aplauzele, întrecerea, mișcări ;
RESURSE MATERIALE : ecusoane (cărți de povești roșii, portocalii și galbene), cadrul
teatrului de păpuși, marioneta „ Veronica”, planșe din povești cunoscute, siluetele personajelor
din povești, etichete cu denumirile poveștilor, ghicitori, piramida, suport planșe, jetoane, tabl ă
magnetică, semne magnetice, steluțe (o stea mare, cinci stele mici), săgeți, jetoane, baloane,
cufere, fișe, creioane colorate, puzzle cu imagini din povești, lipici, suporturi cu personaje,
acuarele, vase cu apă, machetă, casă polistiren, siluete personaje (albe), cartoane colorate,
foarfece, bețiș oare, aracet, materiale textile, medalioane cu personaje din povești, baghete , măști,
casetofon cu CD, CD – „În lumea poveștilor”, „10 Degețele”, „Zăpăcești poveștile”, CD –
„PitiClic pe drumul cărții”, panoul prezenței (copăcel personalizat), siluete de fete și băieți,
recompense;
FORME DE ORGANIZARE : frontal, pe grupe, individual
DURATA: o zi
BIBLIOGRAFIE :
o Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Curriculum pentru învățământul preșcolar
(3 – 6/ 7 ani), 2008 .
o Proiectarea pas cu pas (îndrumător pent ru cadrele didactice din învățământul preșcolar),
Daniela Răileanu, Dorina Vieriu, Iuliana Alecsa, Editura Diamant, 2010
o Aplicații ale noului curriculum pentru învățământul preșcolar, Daniela Răileanu, Elena
Ungureanu, Otilia Flocea, Anișoara Bereholschi, Editura Didactica Publishing House,
2010 .
o Didactic.ro
SCENARIUL ZILEI
Ziua începe prin descoperirea materialelor din cadrul centrului tematic. Se denumesc
materialele găsite aici, se discută despre modul în care trebuie păstrate și răsfoite cărtile de
povești. Prin intermediul lui Piti Clic, copiii descoperă o bibliotecă și scurte informații legate de
modul de păstrare și utilizare a cărților împrumutate de la bibliotecă (activitatea de grup).
Pe fond muzical, copiii fac cuno ștință cu marioneta „Veron ica” care îi introduce pe copiii
în lumea fermecată a poveștilor. Ea le prezintă copiilor trăistuța cu povești în care se afl ă cubul
poveștilor și căsuța fermecată în care și -ar dori să locuiască alături de alte personaje din povești.
Copiii urmează ca pe parcursul acestei zile să rezolve sarcinile date de cubul poveștilor,
descoperind surprizele din cele șase cufere și să realizeze noi prieteni din povești alături de care
Veronica să locuiască în căsu ța fermecată. (noutatea zilei).
În cadrul întâlnirii de dimineață, copiii se vor grupa în cerc și se vor saluta cu formula
,,Bună dimineața, copil vesel/frumos!” salut însoțit de o mângâiere pe fața colegului, apoi fiecare
grupă de copii va fi salutată de educatoare cu aceleași formule (salutul).
Li se va cer e copiilor să precizeze cum e vremea în această dimineață și cum au venit
îmbrăcați până la grădiniță, dacă le -a fost cald sau frig și vor completa calendarul naturii,
specificând anotimpul, starea vremii, cu ajutorul etichetelor tipărite și cu simboluri
corespunzătoare. Pentru a marca ziua în care ne aflăm se atașează cărții de povești de pe panou
personajul corespunzător. Apoi, vor completa tabela prezenței – un copăcel personalizat, fiecare
copil așezându -și silueta (fetiță sau băiat) în dreptul pozei ( Câti copii călătoresc astăzi în lumea
poveștilor?). Se vor identifica absenții (spațiile din dreptul pozelor rămase fără siluetă), o fată va
număra băieții absenți și va așeza tot atâtea flori în coșulețul băieților, un băiat va număra fetele
absente și va așeza tot atâtea flori în coșulețul fetelor. Se vor număra, compara, c are sunt mai
mulți, mai puțini.
Așezați pe covor în cerc, copiilor li se va propune un exercțiu de imaginație, trebuind să
răspundă la întrebarea „Cu ce personaj de poveste vreau să se măn? De ce?”(împărtășirea). În
momentul în care copilul va răspunde la această întrebare, motivând răspunsul dat, va ține în
mână o carte mică de povești pe care o va înmâna apoi altui coleg. În urma împărtășirii se va
desprinde și mesajul zilei:,,Poveștil e ne învață lucruri bune d espre viață!” (mesajul zilei).
Copiii vor fi invitați să rezolve sarcinile date de cubul poveștilor. Astfel, un copil numit
de educatoare rostogolește cubul poveștilor. În funcție de culoarea cărții indicată de cub se
rezolvă sar cinile specifice, fiind aduse în centrul atenției materialele necesare. Jocul continuă
până ce toate sarcinile specifice fiecărei cărți colorate din cubul poveștilor va fi rezolvată corect.
Jocul este demonstrat inițial de educatoare apoi se trece la desfă șurarea lui propriu -zisă.
Fiecare răspuns corect este apreciat de colegi prin aplauze și oferă celui care a dat
răspunsul corect posibilitatea de a deschide un cufăr care cuprinde o surpriză. Numărul cufărului
care trebuie deschis este dat de biletul ascu ns în balon. Răspunsurile greșite sunt corectate de
ceilalți copii, copilul care corectează greșeala având dreptul de a deschide unul din cuferele cu
surprize.
Trei dintre surprizele găsite în cufere vor fi rezolvate de copii în cadrul celor trei centre
deschise. Astfel, pe fond muzical, executând mișcările sugerate de versurile jocului muzical „10
Degețele”, se va realiza tranziția spre etapa următoare, copiii fiind grupați în trei echipe, în
funcție de simbolul primit în piept la începutul zilei (echipa cărților roșii, portocalii și galbene )
și invitați să rezolve sarcinile de la cele trei centre puse la dispoziție. La centrul „Bibliotecă”
copiii rezolvă sarcinile unei fișe de lucru, copiii trebuind să unească personajele din povești cu
povestea căruia î i aparține, să coloreze doar personajele care și -au găsit casa. La centrul
„Știință”, copiii trebuie să lipească atâtea tot atâtea personaj e cât indica cifra. La centrul „ Joc de
masă” copiii reconstituie imaginile din povești, lipind piesele puzzle pe col i și realizând din
acestea o carte de povești. La centrul „Artă” copiii pictează personajele din povești folosind
culori variate. La final, toate lucrările realizate la cele trei sectoare vor fi așezate lângă cadrul
teatrului de păpuși, în scopul surprinde rii plăcute a marionetei Veronica.
Pentru că marioneta Veronica este singură în „Căsuța fermecată”, copiii sunt invitați să
realizeze prietenii din povești, să orneze casa și să înveselească peisajul cu flori și copăcei. Toate
lucrările realizate de cele patru grupe formate prin num ărare de la 1 la 4 vor fi așezate pe
machetă. Pe fond muzical „Noi suntem piticii”, bătând din palme și legănându -se în ritmul
muzicii, se va realiza tranziția între ce le două etape ale activității.
Așezați în jurul „Căsuței f ermecate”, copii i constată că este plină de viaț ă și că marioneta
Veronica cu siguranț ă nu se va mai simți singură.
Utilizând surprizele descoperite in celelalte trei cufere (medalioane cu personaje din
povești, măști, baghete), copiii vor participa la finalul activității integrate la un joc de mișcare
„Întrecerea personajelor din povești”.
Activitatea se încheie printr -o scurtă paradă a personajelor din povești care vor defila pe
fond muzical”În lumea basmelor”! p ărăsind în ordine sal a.
DESFĂȘU RAREA ACTIVITĂȚII
Nr.
crt
. Etapele
activității Conținut științific Strategii didactice
Evaluare Metode și
procedee Mijloace
de
învățământ
1. Momentul
organizatoric
Asigurarea condițiilor optime
pentru desfășurarea activităților:
– aerisirea sălii de g rupă;
– aranjarea mobilierului pe
sectoare;
– pregătirea materialului
pentru activități.
2. Captarea
atenției Se va realiza prin descoperirea în
cadrul centrului tematic a cărților
cu povești, purtându -se o scurtă
discuție despre modul în care
trebuie păst rate și îngrijite
acestea, prin apariția marionetei
Veronica care îi invită pe copii în
lumea fermecată a poveștilor și
prin urmărirea la calculator a
informațiilor oferite de Piticlic
despre cărți. conversația cărți de
povești,
planșe,
imagini,
cadru teat ru
de păpuși,
marioneta
„Veronica”,
machetă
„Căsuța
fermecată”,
laptop,CD –
„Piti Clic pe
drumul
cărții” cunoștințele
despre
utilizarea
cărților de
povești
3. Anunțarea
temei și a
obiectivelor Activitatea noastră de astăzi se
numește „ Călătorie în lumea
poveștilor” , activitate în care vom
pătrunde în lumea poveștilor
cunoscute, rezolvând sarcinile explicația
cubului cu povești din trăistuța
fermecată a Veronicăi și o vom
ajuta pe Veronica să nu mai fie
tristă în căsuța fermecată.
4.
Desfă țurarea
activității
Se explică copiilor regulile
jocului.
Un copil numit de educatoare
rostogolește cubul poveștilor. În
funcție de culoarea cărți i indicată
de cub se rezolvă sarcinile
specifice. Jocul continuă până ce
toate sarcinile specifice fiecărei
cărți colorate din cubul poveștilor
va fi rezolvată corect.
Fiecare răspuns corect este
apreciat de colegi prin aplauze și
oferă celui care a dat r ăspunsul
corect posibilitatea de a deschide
un cufăr care cuprinde o surpriză.
Ordinea deschiderii cuferelor este
dată de bilețelele din baloane.
Răspunsurile greșite sunt
corectate de ceilalți copii, copilul
care corectează greșeala având
dreptul de a de schide unul din
cuferele cu surprize.
Se demonstrează modul de
desfășurare a jocului apoi se trece
la desfășurarea lui propriu -zisă.
Copiii rostogolesc cubul
poveștilor și rezolvă sarcinile
specifice fiecărei cărți colorate de
pe cub. Fiecare sarcină este citită
și explicată de educatoare, fiind explicația
jocul
exercițiul
demonstrația
cubul
poveștilor;
planșe
povești,
etichete cu
denumirea
poveștilor;
planșe
poveste;
evaluare orală:
înțelegerea și
respectarea
regulilor
jocului;
evaluare orală:
identificarea
pe baza
fragmentelor
prezentate a
titlului
poveștilor;
asocierea
imaginilor cu
cuvintele
scrise
ordonarea
imaginilor din
poveste în
ordinea
desfășurării
evenimentelor;
Desfășurarea
activității
aduse în centru atenției
materialele necesare rezolvării
acesteia.
Sarcini:
1. Ascultă cu atenție fragmentul.
… fecior alb ca spuma laptelui, cu
parul balai ca razele lunii.
Imparatul surase, soarele surase si
el in infocata lui imparatie, chiar
statu pe loc, incat trei zile n-a fost
noapte, ci numai senin si
veselie…. (Făt – Frumos)
2. Denumește povestea din care
face parte și așază cartonașul cu
titlul corect în dreptul imaginii
corespunzătoare;
3. Privește cu atenție imaginile!
Din ce poveste fac parte?
Ordoneaza imaginile în ordinea
desfășurării evenimentelor.
Sunt prezentate copiilor imagini
din basmele: „Albă ca Zăpada și
cei 7 pitici ”, „Scufița Roșie” de
Ch. Perrault, „ Cenușăreasa” de
Frații Grimm, „Motan ul Încălțat”
de Charles Perrault, „ Fata babei și
fata moșneagului” de Ion
Creangă.
4. Ascultă cu atenție ghicitorile și
replicile personajelor! În funcție
de cerințele piramidei încearcă să
găsești locul fiecărui personaj în
piramida personajelor.
„Eu de m uncă nu mă sperii
explicația
expunerea
explicația
conversația
siluete
personaje,
ghicitori;
piramida
ghicitori
recunoașterea
personajelor
după însușirile
lor și după
replicile spuse;
formularea de
propoziții și
reprezentarea
grafică a
propozițiilor,
cuvintelor și
silabelor;
asocierea
personajelor
din povești cu
cadrul de
poveste
corespunzător;
formularea de
întrebări și
răspunsuri la
întrebări legate
de povestea
indicată;
Desfășurarea
activității Curăț, perii și gătesc,
Doar mămuca mea și sora
Tot mereu mă necăjesc!”(fata
moșului)
„De sfatul mamei a uitat/ Și
greșeala a costat!/ Ghici, ghici
cine este? ”(Scufița Roșie)
„Cine merele de aur
Le-a păzit să nu le fure
Păsări cu aripi de
aramă?”(Prâslea)
„Dar pantoful cel de aur
Cui i-a fost tocmai pe seamă?
„(Cenușăreasa)
5. Denumește imaginile date!
Formulează propoziții cu aceste
cuvinte și reprezintă grafic
propoziția , cuvintele și silabele.
Exemple de cuvinte:ciur, condur,
abanos.
6. „Zăpă” a încurcat poveștile!
Ajută -l să găsească locul fiecărui
personaj în povestea potrivită.
7. Privește cu atenție steluța ma re!
Ce poveste este prezentată?
Formulează întrebări și
răspunde la întrebările formulate
de ceilalți copii, legate de
povest ea indicată.
explicația
exercițiul
explicația
conversația
jetoane,
tablă
imagini din
povești
casetofon,
CD –
“Zăpăcești
poveștile”,
siluete
perso naje,
cadre din
povești
steluțe,
săgeți,
imagini
sugestive
5. Obținerea Rezolvând corect sarcinile explicația fișe, evaluare.
performanței cubului cu povești, copiii deschid
cele șase cufere cu sur prize.
Trei dintre surprizele găsite în
cufere vor fi rezolvate de copii în
cadrul celor trei centre deschise.
Astfel, la centrul „Bibliotecă”
copiii rezolvă sarcinile unei fișe
de lucru, copiii trebuind să
unească personajele din povești cu
povestea căru ia îi aparține, să
coloreze doar personajele. La
centrul „Știință”, trebuie să
lipească atâtea tot atâtea personaje
cât indica cifra iar la centrul ”Joc
de masă”, copiii reconstituie
imaginile din povești, lipind
piesele puzzle pe coli și realizând
din acestea o carte de povești. La
centrul „Artă” copiii pictează
personajele din povești folosind
culori variate. La final, toate
lucrările realizate la cele trei
sectoare vor fi așezate lângă
cadrul teatrului de păpuși, în
scopul surprinderii plăcute a
mario netei Veronica.
Pentru ca Veronica să nu fie
singură și tristă în „Căsuța
fermecată”, copiii sunt invitați să
realizeze prietenii acesteia, să
orneze căsuța, să confecționeze
flori și copaci pentru a înveseli
peisajul din jurul căsuței.
exerc ițiul
munca
independentă
munca
independentă
explicația creioane
colorate,
puzzle,
lipici, coli
albe
cartonate;
tablouri
sticlă,
acuarele,
pensoane,
vase pt apă;
căsuță
polistiren,
hărtie
glasse,
cartoane
colorate,
foarfece,
aracet,
siluete
personaje
din povești,
materiale
textile practică:
fișă: asocierea
personajelor
din povești cu
povestea
căruia îi
aparține;
asocierea cifrei
cu numărul de
obiecte;
reconstituirea
imaginilor din
povești;
colorarea
personajelor
din pove ști
folosind culori
adecvate;
evaluare
practică
deprinderea de
a asambla,
decupa și de a
lipi;
6. Evaluarea Se completează macheta cu conversația
machetă: evaluare orală:
lucrările realizate, fiecare echipă
așezând lucrările în locul
corespunzător pe machetă. Se
discută cu copiii pe mar ginea
machetei precizându -se că
Veronica este mult mai fericită
alături de prietenii săi din povești
iar căsuța în care vor locui
împreună este acum plină de
viață.
La finalul activității copiii vor
participa la jocul de mișcare
„Întrecerea personajelor di n
povești” în care se vor utiliza
materialele descoperite în celelalte
trei cufere (madalioane cu
personaje din povești, baghete,
măști).
jocul
conversația „Căsuța
fermecată”
denumirea
personajelor
din povești și
precizarea
povestilor din
care acestea
fac parte
7. Încheierea
activității Copiii sunt apreciați pentru
lucrările realizate și pentru
activitatea desfășurată.
Pe panoul recompenselor se
așează buline roșii pentru copiii
care au fost fo arte atenți la
activitate și buline albastre pentru
cei care au fost mai puțin activi explicația recompense autoevaluarea
ANEXA B
Noi suntem piticii
Noi suntem piticii
Suntem harnici și voioși
Și purtăm scufițe și suntem mai arătoși
Ne sculă m devreme
Toată ziua noi lucrăm
Și ne-ntoarcem seara
Obosiți să ne culcăm.
Cioc -boc, cioc -boc
Asta este munca mea
Cioc -boc, cioc -boc
E frumoasă, dar e grea
Cioc -boc, cioc -boc
Cu barosul bat mereu
Cioc -boc, cioc -boc
Aurul îl scot cu greu.
Am ajuns acasă
Și suntem ca obosiți
Dar avem pe masă
Din belșug ce -am pregătit
Ușa e deschisă
Cine oare a intrat?
Din mâncarea noastră
Cine oare a mâncat?
Cine -i oare?
Totul este deranjat
Cine -i oare?
Scaunul este schimbat
Cine -i oare?
Cine oare doarme -n pat?
ANEXA C
Fișă de evaluare inițială – DLC
Grupa mijlocie
1. Denum ește imaginile!
2. Colorează numai personajele din povestea „ Albă ca Ză pada” !
ANEXA D
Test de evaluare finală – DLC
Grupa mare
1. Privește cu atenție imaginile și recunoaște poveștile din care fac parte!
2. Încercuiește cu roșu personajele bune și cu albastru personajele rele!
3. Colorează imaginile d in poveștile preferate !
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cenușăreasa de Frații Grimm [616565] (ID: 616565)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.