CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE DEPARTAMENTUL DE CHIMIE ȘI BIOLOGIE Specializarea: BIOLOGIE LUCRARE DE LICENȚĂ… [619262]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ -NAPOCA
CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE
DEPARTAMENTUL DE CHIMIE ȘI BIOLOGIE

Specializarea: BIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific:
Șef lucrări Dr. Oana Elena MARE -ROȘCA

Absol vent:
Kerin -Katalin GARDOSI

BAIA MARE
2020

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ -NAPOCA CENTRUL
UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE
DEPARTAMENTUL DE CHIMIE ȘI BIOLOGIE

Specializarea: BIOLOGIE

RĂSPUNSUL PĂSĂRILOR LA HRĂNIREA
ART IFICIALĂ
STUDIU DE CAZ: PARC UL DIN IN CINTA
FACULTĂȚII DE ȘTIINȚE BAIA MARE

Conducător științific:
Șef lucrări Dr. Oana Elena MARE -ROȘCA

Absolvent: [anonimizat]
2020

CUPRINS
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

Capitolul 1 CADRUL NATURAL AL ZONEI STU DIATE
1.1 Așezare geografică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.2 Relief . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

1.3 Clim ă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3.1 Regimul termic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3.2 Umiditatea atmosferică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3.3 Nebulozitatea și durata de strălucire a Soarelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3.4 Regimul pluviometric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3.5 Radiația solară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3.6 Regimul eolian. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Rețeaua hidrografică .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.5 Solul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.6 Biodiversitatea zonei studiate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.6.1 Vegetația și Flora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.6.2 Fauna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Capitolul 2 METOD E DE LUCRU 21
2.1 Metode de cercetare în teren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.2 Metode de analiză statistică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2.1 Abundența . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2.2 Dominanța . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.2.3 Constanța . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.2.4 Indicele de semnificație ecologică Dzuba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Capitolul 3 ANALIZA CANTITATIVĂ ȘI CALITATIV Ă A ORNITOFAUNEI DIN
INCINTA FACULTĂȚII D E ȘTIINȚE

3.1 Analiza calitativă a ornitofaunei 27

3.1.1 Bogăția specifică și structura taxonomică a ornitofaunei . . . . . . . . . . . . . 27
3.1.2 Analiza fenologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.1.3 Analiza trofică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3.2 Analiza cantitativă a ornitofaunei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3.2.1. Contribuția și rolul speciilor în cadrul comunității de păsări din
incinta facultății . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
CONCLUZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

ANEXE 54

Declarație . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

1
INTRODUCERE

Situația mediului înconjurător și conservarea naturii a devenit o preocupare consta ntă în
rândul cercetătorilor care prin mijloace specifice, încearcă să stopeze saă să limiteze degradarea
accentuată a habitatelor și pierderea biodiversității sub presiunea factorilor și antropici.
Distrugerea biodiversității reprezintă ce le mai mari amen ințări pentru mediu dar și
pentru evoluția societății umane. Datele statistice indică un declin numeric alarmant al
ornitofaunei la nivel global. Astfel, peste 1373 de specii sunt amenințate cu dispariția iar 213
specii sunt considerate critic amenințate (IUCN Red list, 2014).
În prezent cercetătorii sunt preocupați de menținerea biodiversității, pe plan local,
regional, național și internațional . În aceste condiț ii biodiversitatea faunistică a devenit un bun
indicator al gradului de urbanizare, al nivelu lui de poluare, dar și al modului de raportare a
societății la problemele mediului înconjurător .
Ca urmare, Rețeaua Ecologică Europeană Natura 2000 valorifică și protejează resursele
biologice printr -un număr mare de arii naturale. Doar România, deține 148 6 de habitate
protejate, dintre care 148 reprezintă Situri de Protecție Avifaunistică (SPA) (Nicula și colab.,
2012; http: //gov.ro ).
Țara noastră, datorită diversității formelor de relief prezintă o mare varieate de habitate
care favorizează o mare abunde nță ornitofaunistică. Astfel, listei taxonomice i se mai adaugă și
speciile de păsări provenite din zonele de tranzit și de migrație (Nicula și colab., 2012).
Importanța acordată păsărilor, ca indicatori ai biodiversității, ai sănătății ecosistemelor,
este considerată esențială și a fost introdusă în strategiile de conservare la nivel mondial. Prin
conservarea habitatelor, vitale pentru păsări, vor fi asigurate beneficii directe în favoarea
mediului înconjurător. (The BirdLife strategy 2013 -2020).
Pentru a avea o imagine complexă a gradului de sănătate a unor habitate ornitofaunistice ,
s-a propus umări rea dinamicii ornitofau nei pentru anumite pe rioade de timp . Datele obținute
oferă informații cuprinzătoare despre viabilitatea ecosistemelor analizate. (Lapo si, 2017).
Mai mult decât atât, informațiile obținute în urma monitorizarii ornitofaunei pe termen
lung permit elaborarea unor strategii eficiente , de conservare a speciilor și de menținere a

2
habitatelor acestora. Evoluția numerică a populațiilor de păsăr i poate furniza indicii privind
starea actuală a unui ecosistem și permite formularea unor răspunsuri rapide în cazul în care se
află în declin numeric accentuat. (SOR, 2014).
Scopul și obiectivele lucrării de licență
În urma investigațiilor realiza te, am constatat faptul că zona verde din incinta Facultății
de Științe este săracă în faună datorită presiunii antropice semnificative. Nu s -au găsit date
bibliografice referitoare la scuarul investigat. Astfel, lucrarea de față va asigura acumularea unor
informații. în premieră, pentru speciile de păsări în cadrul zonei studiate.
În acest context, lucrarea mea de licență are ca scop elaborarea unui studiu amplu ce a
urmărit analiza ornitofaunei într -o zonă urbană antropizată prin răspunsul păsărilor la hr ănirea
artificială pe timp de iarnă. De asemenea, s -a mai urmărit atragerea acestora utilizând diferite
tipuri de hrănitori, atât naturale cât și artificiale în zona verde analizată .
Lucrarea de licență reprezintă rezultatul activității efectua te pe o perioadă de doi ani,
2019 -2020, în scuarul din incinta Facultății de Științe ,. S-a studiat modul în care speciile
frecventează hrănitorile în funcție de influențele antropice existente.
Obiectivele studiului au urmărit:
 Inventarierea speciilor de păsări care utilizează habitatele spațiului verde cercetat
 Analiza calitativă și cantitativă a ornitofaunei într -un spațiu verde urban supus presiunii
antropice
 Analiza reacției păsărilor la diferite tipuri de hrănitori artificiale și variate produse
alimentare specifice
 Identificarea factorilor care influențează prezența păsărilor în spațiul cercetat
 Formularea unor propuneri pentru atragerea păsărilor în spațiile urbane.
Datele științifice obținute vor constitui un punct de referință pentru viitoarele studii
ornitologice sau ecologice, fiind o bază utilă de documentare pentru studenți, masteranzi,
doctoranzi, precum și în cadrul unor proiecte de conservare a speciilor de păsări, respectiv a
zonelor de interes din spațiul analizat.

3
Mulțumiri
Doresc să aduc mu lțumiri , în primul rând , doamnei Profesor Șef lucrări dr. Oana Elena
Mare -Roșca, pentru coordonarea atentă și competentă a lucrării de licență.
Țin să mulțumesc de asemenea domnului dr. Lapoși Alexandru pentru sfaturile utile și
prețiosul ajutor acorda t pe parcursul elaborării lucrării.
Aduc de asemenea mulțumiri familiei și prietenilor care m -au încurajat și m -au sprijinit
în toată această perioadă.

4
Capitolul 1.
CADRUL NATURAL AL ZON EI STUDIATE

1.1. Așezare geografică
Municipiul Baia Mare este situat în partea nord -vestică a țării, fiind o unitate
morfostructurală distinctă, iar din punct de vedere al poziției geografice este situată în partea
vestic -centrală a județului Maramureș, , în d epresiunea formată de lanțul munților vulcanici Oaș –
Gutâi -Țibleș la o altitudine medie de 228 m față de nivelul mării, fiind cuprins de coordonatele
geografice 47°37’21" – 47°51’31" latitudine nordică și 23°28’55" – 23°42’41" longitudine estică.
Depresiun ea Baia Mare este limitată de următoarele unități de relief:
 În partea de nord, Munții Gutâi care au înălțimi de până la 800 -1000 m altitudine
 În partea de est, Munții Preluca, Dealurile Cărpinișului și al Cavnicului
 În partea de vest, Culmea Codru -Făget și Dealurile Țicăului
 În partea de sud, Depresiunea Copalnicului, prin Dealul Mare și prin Colinele
Cărpinișului. (Szilagyi.și colab., 2015)

Figura 1. Localizarea Depresiunii Baia Mare
(Ardelean, Béres, Lapoși, 2007)

5
În limitele sale, Municipiul Baia Mare însumează o suprafață de aproximativ 900 km2,
încadrându -se în depresiunea de mărime mijlocie spre mică.
Municipiul reședință de județ Baia Mare prezintă o suprafață de 41.765 ha și cuprinde
următoarele localități: Comuna Tăuții Măg herăuș cu satele Băița, Ulmoasa, Merișor, Nistru,
Bușag și Bozânta Mare; Comuna Recea cu localitățile Săsar, Lăpușel și Bozânta Mică; Comuna
Groși cu Satu Nou de Jos și Ocoliș cât și unele localități aparținând orașului: Firiza, Valea
Neagră și Blidar. (S zilagyi B.și colab., 2015).
1.2 Relief
Depresiunea în care se situează Baia Mare apare în zona carpatică ca o morfologie mai
coborâtă față de regiunile învecinate, fiind încadrată de lanțul masiv al Munților Gutâi. Relieful
Depresiuni Baia Mare este alcăt uit din terasele Șomeșului, Săsarului și Lăpușului având aspectul
unui amfiteatru cu o largă deschidere spre vest, fiind înconjurat de: Dealul Murgău (633m),
Dealul Florilor (367m), Dealul Crucii (501m), Igniș (1307m) (Andrei, 1972).
În limita actuală, Jud ețul Maramureș cuprinde un relief încântător, variat ca morfologie și
complex prin alcătuirea sa geologică.
Aproximativ 45% din teritoriu îl ocupă zona montană cu înălțimi medii, exceptând zona
înaltă a Munților Rodnei a cărui vârf depășește 2000 m. Zona d e dealuri și podișuri reprezintă
30% iar zona joasă 25% formată din lunci, terase și depresiuni. Personalitatea reliefului este
completată de climă, rețea hidrografică bogată, de vegetația etajată, și de solurile cu profunzimi
reduse ce s -au dezvoltat pe r oci dure (Posea, 2006).

Figura 2. Harta Fizică a Județului Maramureș
(http://romanialivewebcam.blogspot.com/2009/04/webcams -maramures -baia-mare -baia-sprie.html)

6
Datorită lanțului muntos, Munții Maramureșului ce se întinde dinspre nordul municipiului
spre est, izolează relativ orașul în direcția respectivă și reprezintă o barieră naturală care apără
depresiunea de masele de aer puternice (Posea, 2006).
Terasele aparținând râului Săsar sunt larg dezvoltate, mai ales pe partea stângă. Cea mai mare
întinde re o ocupă terasa cu o altitudine de 20 -30 m. Pe această terasă și pe cea de 6 -8 m este
așezat Municipiul Baia Mare.
Principalele caracteristici ale acestei depresiuni se datorează cu preponderență prezenței
reliefului montan și extinderii terenului extra vilan până în zona Munților Igniș și Gutâi, cu un
teren sărac în resurse pentru agricultură, dar valoros din punct de vedere peisagistic și mineral
datorită zăcămintelor de minereuri neferoase (Ardelean, 2009).

1.3. Climă
Clima Municipiului Baia Mare are o serie de caracteristici specifice datorită lanțului
muntos al Carpaților, Oaș -Gutâi -Țibleș, care înconjoară depresiunea, și o apără de curenții reci
ai iernii care vin dinspre N și N -E, fiind un adevărat zid, ce asigură un regim termic favorabil.
Astfe l, depresiunea are un climat de nuanță mediteraneană fără viscole mari, cu ierni blânde
respectiv veri răcoroase cu un echilibru atmosferic caracteristic zonei (P.U.G., 2012).
Deoarece nu există un număr suficient de stații, analiza factorilor climatici s -a raportat în
mare parte la valorile oferite de stația meteorologică care a fost amplasată la o altitudine de 195
m, în vecinătatea orașului Baia Mare. Pentru caracterizarea climei s -au folosit datele oferite de
la stația meteo din Baia Sprie și Ocna Șug atag ( Szilagyi și colab., 2015).

1.3.1 Regimul termic
Regimul termic caracteristic municipiului Baia Mare a fost analizat timp de zece ani la
rând de către cercetători, rezultatul fiind moderat.
Variațiile temperaturii medii au un mers normal fiind analizate lunar, cu valori crescânde
începând cu luna ianuarie până în luna iulie, după care încep să descrească începând cu luna
octombrie. În urma rezultatelor privind analiza temperaturii medii lunare multianuale din Baia
Mare, în perioada 2004 -2013, s -a constatat că temperatura cea mai ridicată a fost analizată în
luna iulie având valoarea de 21,3°C iar cea mai scăzută în luna ianuarie fiind de -1°C (figura 3)
(P.U.G., 2012).

7

Figura 3. Temperaturi medii lunare multianuale în perioada 2004 -2013 la Baia Mare
(http://hikersbay.com/?lang=ro)

În urma analizei distribuției de temperatură medie lunară, în Baia Mare s -a remarcat o
temperatură ridicată în contrast cu așezarea orașului în nordul țării. Aceasta este datorată faptului
că depresiunea în care se încadrează Baia Mare are o largă deschidere spre vestul și sud -vestul
țării, de unde sosesc mase de aer mult mai calde de origine mediteraneană și atlantică. Totodată,
datorită prezenței munților Gutâi și I gniș, municipiul Baia Mare este protejat de advecțiile reci
care vin dinspre nordul și nord -estul țării ( Szilagyi B. și colab., 2015).
Prin urmare, orașul Baia Mare care a fost analizat, se caracterizează printr -un climat
favorabil de adăpost având ierni blânde, abundente în zăpadă și veri călduroase motiv pentru care
a fost semnalat prezența unor specii vegetale nefiind racteristice unor astfel de altitudini, cum ar
fi castanul comestibil( Castanea sativa , fam. Fagaceae), mărul ( Malus domestica , fam.
Rosa ceae), vița -de-vie (Vitis vinifera , fam. Vitaceae) și stejarul ( Quercus robur , fam. Fagaceae)
(P.A.T.J., 2008).
Temperatura aerului cuprinde valori medii, multianuale între 10 -10,6°C (P.U.G., 2012).
Totodată, s -au înregistrat valori ale temperaturii cuprin se între 5 -10°C timp de 112 zile , între 15 –
20°C s -au observat timp de 126 zile dar au existat și 127 de zile cu temperatura sub 0°C.
În anul 2008, într -o cercetare științifică au fost semnalate date privind primul îngheț de
toamnă respectiv ultimul îngheț de primăvară, a cărui rezultat este prezentat în Tabelul -1 și este
consemnat î ncepând cu luna octombrie până î n anul următor în luna iunie când are loc ultimul
îngheț de primăvară.

8
Tabelul 1. Durata medie a intervalului anual fără îngheț
(Amsrei, 2008 )

Primul îngheț de toamnă Ultimul îngheț de
primăvară Durata în zile
Stația
meteo Cel mai
timpuriu Media Cel mai
târziu Cel mai
timpuriu Media Cel mai
târziu Cel mai
timpuriu Media Cel mai
târziu
Baia
Mare 19.IX 19.X 17.XII 18.III 18.IV 3.VI 123 183 227

În urma analizei, s -a constatat faptul că, în medie, ultimul îngheț are ca dată de apariție în
a doua jumătate a lunii aprilie, dar în anii foarte reci, acesta poate să apară chiar și la începutul
lunii iunie (3 VI).

1.3.2 Umiditatea atmosferică

Un alt parametru climatic este umiditatea atmosferică a cărui medie anuală prezintă
variații numerice relativ mici. Umiditatea a fost analizată pe o perioadă de zece ani (2004 -2014)
din care a rezultat valoarea medie anuală a umidității relative a aerului av ând un procent de
78,03% (Tabelul 2).
Tabelul 2. Medii multianuale lunare si anuale în perioada 2004 -2014
înregistrate la Baia Mare ( Direcția Fitosanitară Maramureș )
Valori lunare
Stația
meteo I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Valori
anuale
Baia
Mare 87,18 84,5 72,09 69,45 73,90 75,36 74,09 68,45 77,54 80,54 83,63 89,54 936,31

În luna decembrie s -a înregistrat valoarea cea mai mare pentru umezeala medie fiind de
89,54% rezultat din frecvența mare de ceață, iar cea mai mică valoare este de 68 ,45% din luna
august.

1.3.3. Nebulozitatea și durata de strălucire a Soarelui

În municipiul Baia Mare, valorile medii lunare ale nebulozității prezintă variații în funcție
de altitudine, deși diferențele dintre treptele de relief sunt destul de asemănăto are. Nebulozitatea
prezintă un maxim în decembrie și un minim în lunile iulie -august, ceea ce reprezintă un factor

9
favorabil în realizarea unor activități în aer liber în special vara. Pe parcursul a 365 de zile dintr –
un an , 116,2 zile prezintă cer senin care este împărțit astfel: primăvara sunt 26,2 zile senine, vara
37,8 zile, toamna 33,8 zile iar cele mai puține zile sunt iarna când cerul are o pondere de 18,4
zile senine. (P.U.G., 2012)
Durata de strălucire a Soarelui este în trânsă legătură cu nebulo zitatea, fiind influențată
de numărul zilelor cu cer senin respectiv cu cer acoperit. Sorele reprezintă un factor esențial
pentru regimul termic al oricărei regiuni geografice. În municipiul Baia Mare, durata maximă de
strălucire a Soarelui este în luna au gust de 260 de ore respectiv durata minimă cu o valoare de 50
de ore, totodată există și o durată anuală a insolației de 1945 ore, din care ponderea cea mai
mare o reprezintă luna august. (P.A.T.J., 2008).

1.3.4.Regimul pluviometric

Municipiul Baia Mare se caracterizează printr -o mare frecvență a precipitațiilor și prin
predominanța vânturilor din direcție nord -estică. Există o mare variabilitate în timp și spațiu în
ceea ce privește durata și intensitatea precipitațiilor atmosferice.Vânturile dominante de vest și
nord-vest favorizează apariția unor precipitații abundente cu valori care ajung până la 1140 mm
anual. Numărul zilelor cu precipitații lichide, în medie pe an, ajunge la 140, iar cele solide până
la 30 de zile. Monitorizarea precipitațiilor s -a efectuat cu stația meteorologică WMR 100 din
cadrul Universității de Nord din Baia Mare. (Szilagyi și colab., 2015)
S-a avut în vedere faptul că, în timpul cercetărilor din 2004 -2013, perioadele cu
precipitații intense au avut o permanentă alternanță cu perioadele fără precipitații. Valoarea
medie a precipitațiilor anuale, pentru perioada analizată a fost de 844,51mm (Tabelul 3).
Datele statistice au arătat că valoarea ridicată a precipitațiilor atmosferice se datorează
faptului că, municipiul Baia Mare e ste așezată într -un spațiu cu o deschidere largă spre vest și
totodată vecinătății imediate a lanțului muntos care favorizează convecția orografică (P.A.T.J.,
2008).
Tabelul 3. Precipitații medii multianuale lunare si anuale măsurate în mm în perioada
2004-2013 înregistrate la Baia Mare (după Bora și colab.,2014)
Valori lunare
Stația
meteo I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Valori
anuale
Baia
Mare 40,2
5 37,2 91,45 66,15 113,
3 115,
9 88,85 113,
3 59,3
5 42,6
5 45,70 30,30 844,56

S-a observat că în mu nicipiul Baia Mare,valorile precipitațiilor medii înregistrate nu
evidențiază risc de secetă (Tabelul 4). Cele mai însemnate precipitații se înregistrează vara -39%

10
(318,11), în celelalte anotimpuri repartiția precipitațiilor este aproximativ egală, respect iv
tpomna și primăvara 22% (270,95), iarna fiind de 17% (107,80) (Bora și colab., 2014).
Rezultatele obținute în urma monitorizării precipitațiilor din 2012, au arătat că în
perioada mai -octombrie se înregistrează cele mai mari valori ale cantității maxim e de precipitații,
media lunară a acestora atingând valoarea cea mai mare în luna august (60,2). Cantitatea cea mai
mare a precipitațiilor din luna august care s -a înregistrat, a fost de 121,4mm (Zaharia, 2012).

Tabelul 4.Cantitățile medii anotimpuale (m m) pentru intervalul 2004 -2013
înregistrate la Baia Mare (după Bora și colab.,2014)
Anotimpul
Stația meteo Iarna Primăvara Vara Toamna Valori
Anuale
Baia Mare 107,80 270,95 318,11 147,7 844,56

1.3.5. Radiația solară
Dezvoltarea proceselor geofizice și biologice de pe suprafața pământului este legată
direct de radiația solară, care constituie principalul izvor energetic al globului. Deci, un rol
important în desfășurarea procesului de fotosinteză, îl prezintă cantitatea radiației, care are valori
relativ mici în ecosistemele din nord -vestul țării.Suma medie a radiației globale din Baia Mare
atinge valoarea de 110 -112 kcal /cm2. (Posea, 1982; Leșan, 2003).
Cele mai mici valori pentru sumele medii lunare se înregistrează în lunile decembrie –
ianuarie (2 -5 kcal/cm2) iar cele mai mari medii lunare se înregistrează în lunile mai -iunie(14 -16
kcal/cm2).
Radiațiile solare globale variază în funcție de condițiile de relief și de evoluția maselor de
aer. Aceși factori influențează nebulozitatea și durata de strălu cire a soarelui.(Leșan, 2003).

1.3.6. Regimul eolian

Vântul, ca element climatic de mare importanță, influențează în mod simțitor clima unei
așezări, prin transportul maselor de aer de diferite origini. Direcția și viteza vântului sunt legate
de circulaț ia generală a atmosferei, o influență majoră fiind formele de relief.
În municipiul Baia Mare, viteza vântului cuprinde valori destul de reduse, direcția cea
mai frecventă fiiind dinspre vest (12,5%) și est(11,9%) urmată de vânturile din sud -est(7,8%) și
nord-vest(6,7%). Celelalte direcții au aproximativ aceeași pondere (Amsrei, 2008).

11
În lunile mai calde (aprilie -septembrie), ponderea cea mai mare a regimului eolian o are
direcția din vest, iar în perioada rece a anului (octombrie -martie), ponderea cea m ai mare o are
direcția vântului din est.
În Depresiunea Baia Mare, valoarea medie anuală a calmului atmosferic este de 51,2%
deci, zona are un regim eolian destul de scăzut. Valoarea maximă se înregistrează iarna (61,9%)
în luna ianuarie, iar minimul se în registrează primăvara (41,1%) în luna aprilie.Acest lucru
indică faptul că arealul are o dispersie redusă și prezintă concentrații mari ale noxelor în
apropierea surselor de emisie. (Amsrei, 2008; Szilagyi B. și colab., 2015 ).
Vântul atinge viteza maximă în luna martie (8,22 m /s), iar cele mai mici valori le atinge
în luna ianuarie când se înregistrează 6,11 m /s (Tabelul 5). Valorile calmului atmosferic și
valorile mici ale vitezei vântului ne confirmă faptul că în Depresiunea Baia Mare, capacitatea de
dispersie este redusă.

Tabelul 5. Valorile medii multianuale lunare si anuale ale vitezei vântului (m /s)
înregistrate la Baia Mare (http ://www.tutiempo.net )
Valori lunare
Stația
meteo I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Valori
anuale
Baia
Mare 6,11 7,03 8,22 8,10 7,44 7,44 7,20 7,00 6,75 6,85 6,82 6,98 7,64

1.4 Rețeaua hidrografică

Pentru municipiului Baia Mare principalul și cel mai important ax de drenaj este râul
Săsar care străbate localitatea de la est la vest, având suprafața de 317 km2 și 31,6 km lungime.
Râul Săsar este afluentul râului Lăpuș și izvorăște dintr -o regiune montană de pe versantul sud –
vestic al Gutinului, dintr -o regiune cuprinsă între vârful Măgura și Dealul Negru de la cca.
1000m altitudine și se varsă în râul Lăpuș la 154 m altitudine. ( Constantinescu D., 2014 ).
Bazinul hidrografic a râului Săsar are o caracteristică aparte dată de asimetria pronunțată
a acestuia (237 km2 pe partea dreaptă și 80 km2 pe partea stângă) și se întinde pe o suprafață de
311 km2 fiind mărginit de bazinele râurilor: Săpânța (la nord), Iza (la est) și Lăpuș la (sud și
vest). (Boca, 1972).

12
Săsarul străbate municipiul Baia Mare de la est la vest colectând apele râurilor Chiuzbaia
și Firiza (cu suprafața de 169 km2 și lungimea de 29 km2 ),apele Văii Roșii și a pârâurilor Sf. Ion,
Roșu și Borcut. Apele sale sunt impurificate de centrele miniere din Baia Sprie și Baia Mare.

Figura 4. Localizarea râului Săsar în Municipiul Baia Mare
(https://www.zmbm.ro)

O caracteristică a râului Săsar este lipsa af luenților pe partea stângă, excepție făcând doar
câteva pârâie din regiunea izvoarelor care se remarcă doar în timpul ploilor precum și un mic
afluent la sud -vest de Baia Sprie. (Boca, 1972).
Pe raza municipiului Baia Mare, malurile râului Săsar sunt conso lidate, iar pragurile de
fund sunt din beton și piatră, albia fiind astfel foarte stabilă.Debitul râului Săsar este influențat
de prezența barajului și a lacului de acumulare Firiza.
Lacul de acumulare Strâmtori – Firiza , este amplasat pe r âul Firiza, la circa 10 km nord
de municipiul Baia Mare. Bazinul hidrografic Firiza amonte lac are un rol determinant în
apărarea orașului Baia Mare contra inundațiilor. ( P.U.G., 2012 )
Pe partea nordică a depresiunii Baia Mare, pe dealurile Tăuților, pânza de apă subter ană
se găsește la mică adâncime, 3 -4 cm, iar în unele locuri apare la suprafață sub formă de izvoare.
Ariile umede ale zonei sunt completate de mlaștini care în funcție de tipul de alimentație cu apă
pot fi: mlaștini oligotrofe, situate pe platouri de lavă , formate în adâncurile crestelor vulcanice
ori în urma lacurilor vechi.Dintre acestea amintim: Tăul lui Dumitru, Tăul lui Vlășchinescu

13
(munții Ignișului), Tăul Negru și Creasta Pintii (munții Gutâi). Rar se mai găsesc lacuri eutrofe
de-a lungul luncilor r âurilor (în zona localității Tăuții de Sus) (Posea, 2006).
Spre poalele versanților se găsesc lacuri create încă din secolul al XIX -lea, cu scopul
alimentării miniere: Lacul Bodi și Lacul Mogoșa.
Deși orașul Baia Mare se află într -o zonă cu precipitații ab undente (1300 mm /an), totuși
nevoia de apă a crescut de la an la an. Alimentarea municipiului Baia Mare cu resurse de apă
potabilă și industrială se face prin lacul Firiza. Ca rezultat al activităților vulcanice, pe alocuri se
găsesc izvoare de apă mineral ă, concentrate în zonele ariei vulcanice cum ar fi Valea Borcutului,
Groapele Chiuzbăii, Strâmtorile Firizei și Trestia. (Leșan, 2002).
Dintre izvoarele utilizate ca apă de masă, pe teritoriul municipiului există două și anume:
Valea Borcutului fiind un iz bvor feruginos cu bicarbonat, carbogazos, și Izvorul Matei care este
situat în apropierea lacului de baraj Firiza -Strâmtori fiind un izvor bicarbonat, sulfuros și
carbogazos.
Râurile județului Maramureș, datorită regimului precipitațiilor și a diversității reliefului,
prezintă un regim hidrologic relativ variabil cu viituri puternice care generează degradarea
albiilor și a malurilor. Pentru orașul Baia Mare, din punct de vedere a inundabilității, cele mai
mari probleme le ridică râul Firiza pe tronsonul ava l al barajului Berdu – confluență râu Săsar
care nu este amenajat să evacueze debitul de verificare al barajului Strâmtori, apoi râul Craica pe
întreg cursul și Valea Usturoiului pe sectorul inferior. (P.U.G., 2012)

Figura 5. Zone cu potențiale inundabil e (P.U.G., 2012)

14
Pentru analiza debitelor medii si a regimului hidrologic este necesar un minim de 25 de
ani, caracteristicile acestora ramanand constante de -a lungul timpului. În bazinul râului Săsar,
analizând datele pe perioada 1971 – 2000 se observă f aptul că perioada din an care înregistrează
cel mai mare debit mediu este cea de primavară – începutul verii, cu un maxim în luna aprilie.
Cea de -a doua creștere, deși mai redusă față de perioada anterioară, este caracteristică lunilor reci
cu un maxim în luna decembrie. Debitul mediu multianual este de 6,04 m3/s.
În cazul bazinului râului Săsar scurgerea minimă este caracteristică perioadei de toamnă.
La stația Baia Mare, valoarea minimă se înregistrează în luna septembrie. Valorilor lunare a
acestui ind icator poate fi observată în figura 6. Scurgerea minimă medie la stația Baia Mare pe
Săsar este de 1,951 m3 /s, cea mai mică valoare înregistrându -se in anul 1984 (1,12 m3/s), iar cea
mai mare valoare în 1998 (2,79 m3 /s). (P.U.G., 2012)

Figura 6. Debitu l mediu lunar la cele patru stații din bazinul râului Săsar
(P.U.G., 2012)

1.5. Solul
Solurile oglindesc complexitatea factorilor abiotici și biotici care concură la geneza lor,
deosebind pe teritoriul municipiului Baia Mare două categorii mari de soluri: solurile zonelor
montane și solurile zonelor depresionare (Posea și colab., 1980).
Principalele tipuri de sol prezente în municipiul Baia Mare sunt: argiluvisolurile ce includ
luvosolurile tipice, litice și gleizate precum și luvisolurile albice tipice; cambisoluri ce sunt
răspândite în toată depresiunea Băii Mari, fiind alcătuite din euricambosoluri și

15
districambosoluri; spodosoluri având tipul de sol de tip brun feriiluvial; vertisoluri și protisoluri
cu tipul litosol și umbrisoluri (andosoluri) (P.U.G ., 2011). (Figura 7.)

Figura 7. Harta raionării geomerfologice a depresiunilor Baia Mare și Lăpuș
(după Posea, 2006)

Putem observa variația tipurilor de soluri, cele mai representative fiind cambisolurile în
proporție de 73%, fiind urmate de luvisolu ri în proporție de 24 % iar spodosolurile dețin
ponderea cea mai mică având o proporție de 3% din totalul solurilor prezente în municipiul
analizat (Tabelul 6.)
Solurile, din municipiu, s -au format din roci vulcanice prezente în zonele montane și
constit uind un material parental specific regiunii nordice și nord -estice, precum și roci
sedimentare din zona depresionară formate cu preponderență din argile, marne și depozite
aluvionare de tipul nisipului și pietrișului. ( Posea, 2006 ).
Tabelul 6. Clase și tip uri de soluri din zona Baia Mare (Amsrei, 2008)
Tipul de folosință
al solului Clase și tipuri de sol Suprafața Pondere
(ha) (%)
Forestier Cambisoluri (euritricambosoluri,
districambisoluri)
Luvisoluri (preluvo sol, luvosol, albic)
Spodosoluri (brun feriiluvial)
Vertisoluri (verisol)
Protisoluri (litosol, soluri neevoluate) 12.798,50 73,00
4050,40 23,00
630,80 3,00
9,30 1,00
1,20 0,00
Total soluri forestiere 17.490,20 100

16
Suprafața terestră din zona municipiului cuprinde o structură pedogenetică variată, fiind
prezente solurile pseudogleice și aluvionale specifice zonei depresionare, precum și solurile
brune de pădure, soluri montane acide specifice zonei forestiere și pădu rilor (Ardelean și colab.,
2009; Posea și colab., 2006).
Cele mai caracteristice soluri ce se pot observa în Baia Mare sunt cele brune podzolice ce
apar pe suprafețe ușor înclinate și pe terasa inferioară a râului Săsar, fiind formate pe luturi
marne, gres ii, unde humusul se găsește în cantitate redusă. Solurile prezintă un substrat
petrografic ce s -a format din roci sedimentare iar vegetațiile aparținând pădurilor de foioase a
dus la procesul de solidificare cu soluri brune fertile (Szilagyi B. și colab., 2015).
Poluarea excesivă a solurilor a dus la degradarea intensă a formelor de relief fiind legată de
exăploatările miniere (halde de steril, excavații, surpări de galerii), ceea ce a dus la o fertilitate
foarte scăzută și improprie în agricultură.
Prezen ța solurilor brune fertile de pădure, ce predomină în municipiul Baia Mare sunt
predominant alcătuite din marne, gresii, andezite cu amfiboli, andezite cu piroxeni și andezite
prezente pe substraturi bogate în elemente bazice. Vegetația sub care s -au form at aceste soluri
este formată din păduri de foioase și păduri de rășinoase. Solurile eumezobazice sunt
caracterizate prin soluri fertile, tipice pentru gorunet și dealuri cuprinse de făgete premontane și
montane, precum și amestec de fag cu molidiș. (Ardel ean și colab., 2009; Szilagyi și colab.,
2015).
Luvisolurile Sunt cunoscute sub denumirea de soluri brune podzolice ce apar în zonele
umede cu precădere în păduri de fag (foioase) și în zona piemontală și montană inferioară.
Straturile formate sunt alcătu ite din material reprezentative prin lut, nisip, argilă, gresie, roci
magnetice sărace în săruri minerale de Ca2+ și feromagneziene, pe terenuri puțin drenate și
bogate în cantități mari de apă. Aceste soluri fertile prezintă ioni de azot N3+, potasiu K+ și fosfor
P2+ (P.U.G., 2012).
Se poate afirma faptul că, solurile din municipiul Baia Mare au un regim trofic și umiditate
care favorizează fertilitatea în special, speciilor lemnoase și ierboase spontane și cultivate.
Succesiunea litologică a terenurilor e ste caracterizată de:
 Umpluturi eterogene;
 Pachete coezive de argilă galbenă și cafenie cu intercalații vineții;
 Orizont de bolovăniș, pietriș, nisip (până la 6 m);

17
 Argilă amestecată cu marnă;
 Marne cenușii -vineții;
 Teren constituit de regulă din nisip și pietriș cu interspații umplute cu argilă.
În zona Baia Mare, solul este puternic poluat datorită concentrației mari de dioxid de
sulf și metale grele ce dă un caracter sărac în săruri și vitamine, motiv pentru care orașul se
confruntă cu o acidificare mo derată caracterizată prin dispariția vegetației și apariția speciilor
invazive.
Poluarea solului cu metalele grele precum Cu, Pb, Zn, Cd, și dioxid de sulf a produs
efecte negative solului. Deși în ultimii ani au fost închise o serie de fabrici industrial e, poluarea
solului se menține ridicată în zonele foarte afectate. (P.U.G., 2012).

1.6.Biodiversitatea zonei studiate
Depresiunea Baia Mare se caracterizează ca fiind o zonă cu o biodiversitate ridicată, de
importanță Europeană. Acest tip de tablou peisag istic foarte variat este caracterizat de agricultura
tradițională, unde omul și natura se află în echilibru ecologic. Peisajul este caracterizat printr -o
varietate mare de ecosistem ce cuprinde habitate din zona deluroasă, cu păduri de foioase,
tufărișuri, pășuni, fânețe, terenuri agricole, livezi, și localități. Mozaicul acestei zone, agricultura
tradițională practicată la scară mică, și activitatea umană cu impact moderat conviețuiesc
împreună și fac din această regiune una din cele mai variate și bogate zone pentru păsările
cuibăritoare ( Kovács și colab., 2013 ).
Infrastructura ecologică urbană influențează biodiversitatea faunistică și efectele asupra
confortului uman cât și a consecințelor economice care sunt încă neclare. Această zonă oferă o
imagine d e ansamblu sistematică a relației, în termenii așa -numitelor „servicii ecosistemice”,
între infrastructura ecologică urbană și mediul interior. S -a constatat că infrastructura verde
urbană (în principal copaci, ziduri verzi și acoperișuri) contribuie atât pozitiv, cât și negativ, la
mediul interior, prin influența asupra climei, a consumului de energie, a calității aerului, a
mediului sonic și a calității estetice ( Wang și colab., 2014 ).

1.6.1. Vegetația și flora
Datorită formelor complexe de relief, sol și a unui climat specific, vegetația s -a îmbogățit
prin diferite asociații vegetale, lemnoase și ierboase. Fiind o zonă de contact între șes, munți și

18
dealuri, se găsesc atât plante specific șesului, cât și pentru celelalte tipuri de relief. Vegetația
cuprinde o gamă variată de specii ierboase și arborescente, în funcție de varietatea terenului, a
solului si a climei. (www.apmmm.ro)
Peisajul Băii Mari este puternic antropizat, degradat mai ales din cauza înlocuirii zonelor
împădurite cu terenuri agricole , respective pășuni, iar apa axului de drenaj al orașului este
poluată cu agenți proveniți din apele uzate ale localităților, din sectorul agricol sau industrial al
zonei (Nagy -Tóth ;I colab., 1999 ; P.U.G., 2012 ).
Din punct de vedere al vegetației, munici piul Baia Mare se încadreaza în zona pădurilor
mezofile și foioase, cu carpen ( Carpinus betulus ) și fag ( Fagus sylvatica ). Pe terasele și de -a
lungul Săsarului, vegetația lemnoasă specifică zonei este reprezentată prin păduri de stejar
(Quercus robur ) și p âlcurile de arin ( Alnus glutinosa ) care sunt dispuse de -a lungul marginii văii.
Pădurile ocupă 76,83 % din suprafața localității. Etajul pădurilor de foioase se întinde pe
altitudini cuprinse între 300 și 1200 m, formând un brâu verde în jurul orașului. P e raza
municipiului Baia Mare, în zonele deluroase predomină pădurile de gorun ( Quercus petraea ) în
amestec cu carpen ( Carpinus betulus ),pe pante însorite, cu soluri brune gălbui, de păduri
podzolice sau pe soluri brune scheletice din zona muntoasă. Păduri le de fag și carpen ocupă
versanții vestici și sudici ai munților Gutâi (Zaharia, 2012; P.U.G., 2012).
În zona deluroasă și muntoasă mai putem întâlni specii lemnoase caracteristice, din
păduri formate din amestecuri de fag ( Fagus sylvatica ) cu rășinoas e precum: molidul ( Picea
abies ), brad ( Abies alba ), ulmul de munte ( Ulmus montana ), mesteacănul ( Betula verrucosa ),
paltini ( Acer pseudoplatanus ), plopi ( Populus tremura ), (Ardelean, 2009).
Specifice pentru municipiul Baia Mare sunt pădurile de castan dul ce comestibil
(Castanea sativa ), ce se găsesc pe dealurile râului Săsar, care s -au dezvoltat în condiții prielnice
și s-au adaptat cu succes cerințelor acestei zone. (Ardelean, 2009).
Vegetația ierboasă determinată de relief și sol, s -a răspândit pe o s cală largă formând
asociații vegetale de țăpoșica (Narduus stricta), iarba vântului ( Agrostis tenuis ),pipirig sau
rugină ( Juncus efussus ). În zonele mlăștinoase predomină specii ca izma broaștei ( Mentha
aquatica ), dentița ( Bideus tripartitus ), răchitanul (Lythrum salicaria ) (Szilagyi, 2015; Zaharia,
2012).
S-a avut în vedere faptul că, vegetația este dispusă în funcție de zona climatică și
principalele trepte de relief. Municipiul Baia Mare se situează în categoria asociaților vegetale cu
subetajul pădur ilor de fag respectiv amestecuui de fag cu rășinoase specifice mai ales unităților
de relief limitrofe, subetajul de gorun și pădurile de amestec cu foioase. (Coman, 2010; Zaharia,
2012).

19
Pădurile de fag ocupă întinderi mari de până la 1250 m altitudine, pe versanții însoriți ai
munților, dar și în zone propice chiar de la 450 m, pe versanți umbriți. În zonele mai înalte cu
versanți însoriți și dealuri piemontale se dezvoltă pădurile de amestec iar în zonele joase de
luncă, vegetația forestiră este mai să răcăcioasă, cuprinzând câteva asociații de stejărete,
stejăreto -gorunete cu carpen, jugastru, frasin (Geografia României vol. 1, 1983).
Factorul antropic a avut și are un rol decisiv în evoluția structurii vegetației, aceasta fiind
înlocuită de pajiști ș i culturi agricole în care și -au făcut loc unele plante invasive de origine
Nord -Americană sau Asiatică (Ardelean și Roșu, 2016). Aceasă consecință a apariției plantelor
invasive a contribuit la modificarea peisajului natural și au un impact semnificativ a supra
speciilor pe care le înlocuiesc. Printre acestea putem amintim: Urda vacii (Cardaria draba),
(Erigeron annuus), iulișca /troscot (Fallopia japonica), Arțar american (Acer negundo)
(Alberternst și Böhmer, 2006; Sîrbu, 2011).

Flora ocrotită din zon a Baia Mare este reprezentată de specii pe cale de dispație și care
oferă o bogăție aparte depresiunii: Tisa, Laleaua pestriță, Narcisa, Rogozul, Roua cerului,
Scheuzera, Castanul comestibil, Sorbul, Ginkgo, Magnolia , speciile lemnoase fiind incluse în
areale protejate sau declarate monumente ale naturii ( P.U.G., 2012 ).

1.6.2. Fauna
Fauna terestră a orașului Baia Mare este în general caracteristică unităților de relief pe
care le traversează. Complexitatea reliefului, a solului cât și asociațiile vegetal e au un rol
important în răspândirea avifaunei cât și în componența ei de pe raza municipiului Baia Mare,
fiind foarte bogată și diversă. Conform datelor oferite de Agenția de Protecție a Mediului din
Maramureș (www.apmmm.ro), fauna municipiului Baia Mare se împarte în următoarele
categorii: fauna pădurilor, fauna de șes și fauna ihtiologică. Figura 8. Plantă invazivă –
Troscot ( Fallopia japonica ) larg
răspândită pe raza municipiului Baia
Mare
(https://ziarmm.ro/baia -mare-un-oras-prea-
verde -foto/)

20
Fauna din spatiul geografic baimarean cuprinde aproape toate speciile cunoscute din zona
carpatica, valoroase: cerbul, căpriorul, lupul, vulpea, iepurele, jderul, ve verița. Aceste specii sunt
frecvente în zona pășunilor montane alpine. Păsările sunt bine reprezentate mai ales în locurile
unde predomină pădurea de fag, mai bine conservată, prin: ieruncă, porumbel de scorbură,
huhurezu mare, uliu porumbar, buha, șomul c ălător. În apele de munte traieste: lostrița,
păstrăvul, scorbarul și știuca, iar în apele de șes întâlnim cleanul dungat și babetele. Fauna
ocrotită este reprezentată prin 10 specii, respectiv: Corbul, Rândunica, Șorecarul comun, Gaia
Roșie, Huhurezul de pădure, Râsul, Ursul carpatin, Cerbul carpatin, Căpriorul și Lupul.
Fauna pădurilor cuprinde asociații de carpen -gorun și stejar dar și păduri mixte de fag,
așadar putem întâlni speciile caracteristice ambelor habitate. C ele mai reprezentative specii de
interes vânătoresc, dar și ca indicatori ai biodiversității, specii care sunt adaptate să trăiască în
ecosisteme de pădure sunt reptilele și amfibienii, dar și o serie de păsări caracteristice unui
asemenea habitat. În pădurile mai bătrâne cuibăresc specii le de răpitoare de zi, huhurezul
mare,porumbelul de scorbură, ghionoaia sură respectiv ciocănitoarea neagră. În amurg, la
marginea pădurilor, cântecul continuu al caprimulgului se aude de la distanțe mari. Ciocănitoarea
de stejar este o specie caracterist ică pădurilor de stejar și gorun, iar ciocănioarea cu spate alb sau
muscarul gulerat, pot fi întâlnite, cu precădere, în pădurile de fag sau în cele de amestec cu fag.
Fauna de șes este caracterizată prin specii reprezentative cum ar fi chițcanul de ogor
(Sarex araneus ), cârtița ( Talpa europeaea ), ariciul ( Erinaceus europaeus ), șopârla de câmp
(Lacerta agilis), vrabia de casă ( Passer domesticus ), cucuveaua ( Athene noctua ). Deasupra
pășunilor și fânețelor cântă ciocârliile de câmp. Pajiștile cu tufărișul ră zleț adăpostesc specii de
păsări cuibăritoare precum sfrânciocul roșiatic, silvia de câmp, silvia mică, presura sură, presura
galbenă și privighetoarea de zăvoi, al cărei cântec melodic poate fi auzit atât ziua cât și noaptea.
(Kovács, 2013).
Speciile de păsări întâlnite în zona Baia Mare sunt fie sedentare fie migratoare. Pentru
zona Baia Mare, dintre avifauna păsărilor cuibăritoare și necuibăritoare, majoritatea păsărilor
sunt specii de pasaj si sunt prezente în zonă doar pentru perioade scurte de timp, în general pe
timpul verii.
În ceea ce privește evoluția numerică populațiilor, există variații sezoniere importante, în
funcție de specie, dar comună pentru toate speciile este creșterea numerică semnificativă pe toată
perioada migrației.
De asemenea f auna ichtiologică, a municipiului Baia Mare se încadrează în zona
lipanului ( Thymallus thymallus ) și moioafei ( Barbus meridionalis petenyi ), zona păstravului
(Salmo trutta fario ). (Kovács, 2013; S.O.R., 2014).

21
Capitolul 2.
METODE DE LUCRU
2.1 Metode de cercet are în teren

În cadrul activității de colectare a datelor pentru lucrarea de licență a fost utilizată metoda
generică: metoda punctelor fixe ( Ferry , Frochot , 1970 )
Această metodă generică presupune alege rea unui punct fix la o distanță acceptabilă astfel încât
identificarea speciilor (folosind binoclul) să fie facilă . De asemenea, alegerea punctului se face
astfel încât să poată să fie observată întreaga suprafaț ă.
Pentru monitorizare, este nevoie de o hartă, un creion, un caiet, un ceas pentru
cronomet rare și binoclu. Traseul și punctele sunt marcate pe o hartă de sondaj și, dacă este
necesar, în câmpul cu bandă de plastic sau serpentine pentru a se asigura că sunt aceleași puncte
găsit în anii următori. Observatorul poate trece de la un punct spre altu l cu piciorul ( Ferry C .,
Frochot B., 1970 ).
O rută extinsă a numărului de puncte ar trebui să cuprindă toate habitatele unei regiuni,
dacă este posibil. În plus, ar trebui să includă orice rețea de hrănire sau cuib care caută parcele în
regiune. În alegere a un traseu și stabilirea punctelor pentru recensământ, se utilizează un
formular sistematic mai degrabă decât proiectarea de eșantionare aleatorii.
Cu metoda de numărare în puncte este posibilă studierea anuală a modificărilor
populațiilor de păsări în puncte fixe, diferențe în compoziția speciilor între habitate și liste de
abundență a speciilor. Metoda numărării punctelor este probabil cea mai eficientă și bogată în
date pentru numărare a păsărilor. Este metoda preferată în orice tip de habitate. Numă rarea în
puncte implică un observator care stă într -un singur loc și înregistrează toate păsările văzute sau
auzite la o distanță fixă saudistanță nelimitată. (Ralph și colab., 1993)
Metoda generică a fost aplicată în variante adaptate scopului și condiț iilor studiului de
față.
Pentru studiul frecventării hrănitorilor păsărilor din scuarul Facultății de Științe, am ales
5 puncte de observație pe care le -am amplasat la 50 de metri distanță una de cealaltă. Astfel, s –
au monitorizat speciile timp de aproape doi ani începând din luna decembrie a anului 2018 și
până la jumătatea lunii martie din anul 2020, parcurgând săptămânal, în aceiași zi și în același
interval orar (orele 10-10:30) cu viteză constantă spațiul analizat ( Ferry C., Frochot B., 1970 ).
(Figura 9.)

22

Figura 9. Amplasarea punctelor în spațiul analizat
(Imagine satelitară folosind aplicația Google Earth)

Speciile observate precum și numărul de exemplare au fost înregistrate într -un formular
de teren (Anexa 1) .
În timpul monitorizărilor s -a încercat evitarea pe cât posibil a numerotării duble, astfel
încât să nu obțin valori greșite, motiv pentru care în fiecare punct am stat câte 5 minute.
Intervalul orar a fost ales în așa fel încât să cuprindă perioada de intensitate maximă a
activităț ii păsărilor. ( Ferry C ., Frochot B., 1970 )
La alcătuirea listei de specii au utilizat atât informații din metodologii conform
Sistemului Național de gestiune și monitorizare a speciilor de păsări din România în baza
Articolului 12 din Directiva Păsări; Mo nitorizarea speciilor comune; metodologia atlas (SOR,
2014), cât și datele colectate pe parcursul a 26 săptămâni de acti vitate în teren în perioada 2018 –
2020, perioadă în care am acoperit întreaga zonă luată în studiu în cadrul elaborării lucrării de
licență.
Pentru monitorizarea hrănitorilor am folosit tot metoda generică în puncte, și am
amplasat hrănitori artificiale și naturale in punctele P1 și P3 de pe harta din Figura 9., cu scopul
de a atrage cât mai multe specii în incinta parcului de la Facult atea de Științe, Baia Mare.
Am monitorizat hrănitorile timp de doi ani din 2018 decembrie până în 2020 martie, în
anotimpul iarna deoarece în anotimpul cald, păsările găsesc cu ușurință hrană, atât de origine
vegetală, cât și animală – insecte, moluște, am fibieni și reptile, în schimb restrângerea resurselor
de hrană în perioada rece contribuie la dezvoltarea a două strategii în lumea păsărilor: o parte
dintre ele migrează iar celelalte aleg să rămână și se adaptează condițiilor existente: își schimbă
tipul de hrană consumat și apelează la semințe și fructe. (SOR, 2014).

23
În vederea atragerii a cât mai multe specii de păsări am folosit trei tipuri de hrănitori:
 Una artificială pe care am confecționat -o dintr -un pet de 5 litri căruia i -am tăiat laturile în
patru dreptunghiuri, printre care am inserat un pet de 1,5 litri (Figura 10.) și de care am
legat o sfoară care să ușureze fixarea hrănitorilor de arbori; În această hrănitoare am
întrodus semințe de oleaginoase de Floarea -soarelui ( Helianthus anuuss ).
 Una artificială confecționată din lemn: pe ambele laturi am introdus câte un șurub în care
am înfipt câte o jumătate de fruct (măr) (Figura 11.)
 Una naturală ce conținea untură de origine animală (porc) pe care am legat -o cu o sfoară
de trunchiul unui pin roș u (Pinus sylvestris ) (Figura 12.)

Monitorizarea hrănitorilor a fost realizată în zilele lucrătoare ale săptămânii în punctele 1
si 3 unde a rezultat cea mai mare pondere a activității păsărilor. Perioada de hrănire recomandată Figura 10. Hrănitoare artificială
cu semințe de Floarea -soarelui la
care a venit un pițigoi sur
(Poză originală) Figura 11. Hrănitoare artificială
cu fruct ( Malus domestica )
(Poză originală)

Figura 12 . Hrănitoare naturală cu
untură de origine animală
(Poză originală)

24
este din luna noiembrie și până la sfârșitul lui februarie, deoarece odată cu sosirea primăverii, din
luna martie, hrănirea puilor cu semințe în loc de larve și insecte poate cauza moartea acestora.
Speciile observate precum și numărul de exemplare au fost înregistrate într-un formular
de teren dedicat, elaborat tot de mine care se regăsește în Anexa 2. Fișă de monitorizare
hrănitori.
Păsările au fost observate vizual și auditiv, iar pe parcursul studiului am utilizat
următoarele echipamente specifice: Ghid pentru mon itorizarea p ăsărilor – Collins Birdguide ed.
a II-a (Svensson și colab., 2009), Cameră foto (telefon), Aplicații mobile – Google Maps, Google
Earth Pro, Fișă de teren, Hamlyn Guide – Păsările din România și Europa (Bruun și colab., 1999,
versiunea română: Dan Moldoveanu), Binoclu Opticron Adventurer II WP 10×42, hrănitori
artificiale și naturale. Prelucrarea datelor a fost realizată în Microsoft Excel și Past versiunea
2.17 (Hammer și colab., 2001).
2.2 Metode de analiză statistică
Indicatorii ecologici sunt mări mi care descriu și caracterizează procesele și sistemele
ecologice. Prin intermediul indicilor putem oferi informații cu privire la starea, structura,
dinamica sau desfășurarea unor funcții specifice sistemelor analizate. Acești indici sau parametrii
se aleg și evaluează în funcție de posibilități, după natura problemei investigate, scopul și
obiectivele acesteia, însușirile biologice ale indivizilor constituenți, heterogenitatea habitatelor,
timpul și bugetul disponibil (Sîrbu și Benedek , 2012).
În cadru l operațiunii de colectare a datelor pentru lucrarea de licență au fost utilizate metode
de analiză statistică în cadrul cărora se calculează indici ecologici analitici și indici ecologici
sintetici (Gomoiu și Skolka, 2001)

2.2.1 Abundența (A) – reprezint ă numărul total de indivizi reprezentați de o specie într -un
areal sau ecosistem și este exprimată în valoare absolută. În funcție de abundență, speciile se
clasifică într -o scară a abundențelor ce variază între valoarea + ce semnifică prezența unei specii
și valoarea 5 care reprezintă – frecvența mare a numărului de specii ce ocupă un anumit areal.
(Gomoiu și Skolka, 2001). În cazul de față valoarea abundențelor a fost împărțită în 5 mari
categorii, exprimate cu valoarea indicelul ER, și anume: foarte rare, rare, comune, abundente, și
foarte abundente.

25
2.2.2 Dominanța (D) – sau abundența relativă este reprezentat de raportul dintre efectivele
unei specii și suma efectivelor celorlalte specii din zona studiată (Gomoiu și Skolka, 2001; Sîrbu
I., Benedek A.M., 2012).
Dominanța se poate calcula după formula:

Nr de indivizi ai speciei A
DspA= ×100
Nr total de indivizi

În funcție de valoarea procentuală ce se obține, speciile analizate se pot încadra în
urrmătoarele grupe de dominanță: D1 -specii subrecedente (1%), D2 – specii recedente (1,01 -2%),
D3- specii subdominante (2,01 -5%), D4 -specii dominante (5,01 -10%), și D5 – specii
eudominante ( peste 10,01%) (Gomoiu și Skolka, 2001)

2.2.3 Constanța (F,C) se mai numeș te și frecvența și se notează cu C sau F, exprimă
continuitatea unei specii într -o anumită zonă, frecvența cu care apare o anumită specie în locul
monitorizat și reprezintă raportul dintre numărul de locuri (eșantioane) în care este prezentă o
specie din arealul analizat și numărul total de eșantioane analizate , totodată eprezintă prezența
unei specii într -o anumită zonă, frecvență cu care apare o specie în punctele sau transectele
analizate și reprezintă raportul dintre numărul de probe analizate în care a fost monitorizată o
specie și numărul total de probe analizate. În cazul de față datele se raportează la 5 datorită
monitorizării speciilor în 5 puncte din parcul analizat.
Frecvența absolută este reprezentată de numărul total al eșantioanelor în care a pare o
anumită specie și este cuprinsă în tabelul 8 (Gomoiu și Skolka, 2001).

Nr de eșantioane ai speciei A
CspA= ×100
Nr total de eșantioane

În funcție de valoarea constantei ce se obțin e, speciile pot fi încadrate în clase de
constanță ce iau valori între 1 și 100: C1 – specii accidentale, C2 – specii accesorii, C3 – specii
constante, C4 – specii euconstante (Sîrbu și Benedek, 2012).

26

2.2.4 Indicele de semnificație ecologică Dzuba (W)

Un parametru frecvent folosit în studiile de ecologie este “indice de semnificație
ecologică” sau “indicele lui Dzuba (W)” care reprezintă relația dintre indicele ecologic
structural – Constanța și cel productiv – Dominanța ce evidențiază poziția unei specii într-un
ecosistem, în spațiul în care acesta își ocupă locul ca individ. În funcție de valoarea acestui
indice se poate realiza o clasificare a speciilor într -o anumită zonă cercetată (Gomoiu și Skolka,
2001; Sîrbu și Benedek, 2012).
Rezultatele sunt ra portate și comparate în termeni de constanță iar situația
centralizată a acestor categorii se regăsește în tabelul 17 (Sîrbu și Benedek, 2012).

Ar% x F %
W =
100
unde: Ar% = abundența relativă (D), iar F% = fre cvența (C), ambele exprimate în procente
(motivul pentru care se împarte la 100).

27
Capitolul 3.
ANALIZA CANTITATIVĂ ȘI CALITATIVĂ A ORNITOFAUNEI
DIN INCINTA FACULTĂȚII DE ȘTIINȚE

3.1 Analiza calitativă

În cazul studiilor ornitologi ce, analizele calitative sunt caracterizate de listele de specii
fiind un prim rezultat foarte important în majoritatea studiilor, ce constituie un punct de plecare
pentru toate tipurile de cercetări. (Benedek, 2015).
Listele de specii ce se obțin în urma cercetărilor reprezintă date importante despre bogăția
specifică, date ce se pot obține în urma monitorizărilor unui areal aparte (Brown și colab., 2007).
Inventarierea speciilor dintr -un areal necesită un efort intens și în unele situații poate fi
impos ibil de pus în practică (Gregory și colab., 2004).
Analiza calitativă constă în descrierea cât mai exactă a indicilor ecologici calitativi ai
ornitofaunei zonei studiate, prein elaborarea unei liste ornitologice complete a speciilor
identificate în parcul din incinta Facultății de Științe precum și descrierea ornitofaunistică a
arealului monitorizat din punct de vedere al originii zoogeografice, al fenologiei, al preferințelor
trofice cât și adaptările păsărilor la un mediu de viață supus intervenției omu lui.

3.1.1 Bogăția specifică și structura taxonomică a ornitofaunei

Pentru alcătuirea listei speciilor de păsări prezente în spațiul analizat, am utilizat
observațiile personale sistematice pe care le -am colectat timp de aproape doi ani, din decembrie
2018 până în martie 2020, prin diverse metode de monitorizare, aplicate în teren, perioadă în
care am acoperit întreaga zonă de studiu, în cadrul elaborării lucrării de licență.
În urma monitorizărilor efectuate în parcul din incinta Facultății de Științe, am realizat
lista speciilor de păsări conținând 22 specii, ce au fost prezentate în ordine sistematică în tabelul
7 conform datelor obținute din Birdlife .

28
Tabel 7. Structura sistematică, analiza fenologică și regimul trofic al zonei analizate
Nr.
crt.
Ordin
Familie
Specie Categorie
fenologică Categorie
trofică
1 ACCIPITRIFORMES Accipitridae (1) Accipiter nisus – uliu păsărar SC AC
2
COLUMBIFORMES
Columbridae (2) Columba palumbus –
Porumbel gulerat OVC V
3 Streptoptelia decaocto -Guguștiuc SC V
4 PICIFORMES Picidae (1) Dendrocopos major/ Ciocănitoare
pestriță mare SC AE
5

PASSERIFORMES Hirundinidae (1) Delichon urbica/ Lăstun de casă OVC AE
6 Motacilidae (1) Motacilla alba/ Codobatură albă OVC AE
7
Turdidae (2) Erithacus ru becula/Măcăleandru OVC M
8 Turdus merula/ Mierlă SC M
9 Aegithalidae (1) Aegithalos caudatus/ Pițigoi codat SC AE
10

Paridae (4) Parus palustris/ Pițigoi sur SC AE
11 Parus ater/ Pițigoi de brădet P, OI AE
12 Parus caeruleus/ Pițigoi albastr u SC AE
13 Parus major/ Pițigoi mare SC AE
14 Sittidae (1) Sitta europaea/ Țiclean SC AE
15 Certhiidae (1) Certhia familiaris/Cojoaică de
pădure SC AE
16 Corvidae (1) Garrulus glandarius/Gaiță SC M
17
Passeridae (2) Passer domesticus/ Vrabie de casă SC V
18 Passer montanus/ Vrabie de câmp SC V
19

Fringillidae (4) Fringilla coelebs/ Cinteză SC V
20 Carduelis chloris/ Florinte SC V
21 Carduelis spinus/Scatiu OI V
22 Coccothraustes coccothraustes/
Botgros SC V
TOTAL – 22 SPECII

Legendă:
Fenologie: SC = sedentar cuibăritor; OVC = oaspete de vară cuibăritor; OI= oaspete de iarnă; P= pasăre de pasaj.
Regim alimentar: AC= carnivor; AE= insectivor; M= mixt; V= vegetarian.

Pentru sistematica păsărilor am adoptat lista AERC – Western Paleartic List 2015
(Crochet și Joint, 2015), iar denumirile științifice le -am preluat din varianta BirdLife
International, 2016 versiunea a 9 a fiind varianta propusă și utilizată în toate documentele UE cu
referire la protecția păsărilor ( http://datazone .birdlife.org/userfiles/file/species/taxonomy ).
În urma reprezentării sistematice a celor 22 de specii analizate, acestea sunt cuprinse în 4
ordine și 13 familii prezentate în ordine sistematică în figura 13 .

29
Figura 13. Ilustrarea stucturii taxonomice a ornitofaunei din parcul
din incinta Facultății de Științe, Baia Mare

1 1 110
12118
05101520
Accipitriformes Columbiformes Piciformes PasseriformesFamilii
Specii

În urma analizei structurii sistematice, am observat faptul că cea mai bună reprezentare o
au speciile aparținând ordinului Passeriformes cu 18 specii, având o pondere de 82% din totalul
speciilor inventariate ( Figura 13 ). Un alt ordin bine reprezentat, pe lângă Passeriformes este
ordinul Columbiformes ce cuprinde 2 specii cu o pondere de 8% din totalul speciilor de păsări
analizate, iar ordinul Accipit riformes respectiv Piciformes cuprinde câte o specie având o
pondere de 5% fiecare ( Figura 14 ).

5%
8%
5%
82%Accipitriformes
Columbiformes
Piciformes
Passeriformes

Figura 14. Ilustrarea stucturii taxonomice a ornitofaunei din parcul
din incinta Facultății de Științe, Baia Mare
Ponderea specii lor de păsări din totalul avifaunei

30
În urma monitorizărilor efectuate în parcul din incinta Facultății de Științe, am realizat
lista speciilor de păsări care au frecventat hrănitorile artificiale conținând 10 specii, prezentate în
ordine sistematică în tabelul 8 conform datelor din Birdlife .

Tabelul 8. Structura sistematică, analiza fenologică și regimul trofic al speciilor care au
frecventat hrănitorile
Nr.
crt.
Ordin
Familie
Specie Categorie
fenologică Categorie
trofică
1
COLUMBIFORMES
Columbrid ae (2) Columba palumbus -Porumbel gulerat OVC V
2 Streptoptelia decaocto -Guguștiuc SC V
3

PASSERIFORMES
Turdidae (2) Erithacus rubecula /Măcăleandru OVC M
4 Turdus merula / Mierlă SC M
5
Paridae (3) Parus palustris / Pițigoi sur SC AE
6 Parus caeruleus / Pițigoi albastru SC AE
7 Parus major / Pițigoi mare SC AE
8 Corvidae (1) Garrulus glandarius /Gaiță SC M
9 Fringillidae (2) Carduelis chloris/ Florinte SC V
10 Coccothraustes coccothraustes/ Botgros SC V
TOTAL – 10 SPECII
Legendă:
Fenologie: SC = sedentar cuibăritor; OVC = oaspete de vară cuibăritor.
Regim alimentar: AE= insectivor; M= mixt; V= vegetarian.

În urma analizei structurii sistematice din tabelul 8, reiese faptul că speciile observvate se
încadrează în doar 2 ordine : PASSER IFORMES (având o pondere de 95% din totalul speciilor
inventariate ) și COLUMBIFORMES ( cu o pondere de 5% din totalul speciilor de păsări
analizat ) (Figura 15) c ea mai bună reprezentare o au speciile aparținând ordinului
PASSERIFORMES cu 8 specii, având o p ondere de 95% din totalul speciilor inventariate Al
doilea ordin c u o bună reprezenta re, pe lângă după PASSERIFORMES este ordinul
COLUMBIFORMES ce cuprinde 2 specii , situația ponderilor fiind ilustrată în Figura 16.
Figura 16 . Ilustrarea stucturii taxon omice a ornitofaunei
care au frecventat hrănitorile artificiale

31
Astfel, cele 10 s pecii observate în timpul investigației, s -au încadrat în 2 ordine
(PASSERIFORMES și COLUMBIFORMES ) și 5 familii : Columbridae, Turdidae, Paridae ,
Corvidae și Fringillidae . Majoritatea speciilor s -au încadrat în familia Paridae (30%) și
Fringillidae (20% )(Fig. 17) a căror abundență se explică prin faptul că sunt familii de păsări
arboricole insectivore ce preferă pădurile, parcurile, livezile ș i grădinile cu pomi fructiferi .

Figura 17. Ponderea speciilor de păsări din totalul avifaunei care au frecventat hrănitorile

3.1.2. Analiza fenologică a ornitofaunei din spațiul cercetat
Din punct de vedere fenologic, din tota lul de 22 de specii inventariate în scuarul din
incinta Facultății de Științe, ponderea mare o au speciile sedentare (70%) , urmate de speciile
oaspeți de vară (17%) și specii oaspeți de iarnă ( Fig. 18).

70%17%4%
9%SC
OVC
P
OI

Speciile cuibări toare utilizează habitatul în special în perioada de reproducere dar și în
perioada de hrănire. Numărul mare de specii cuibăritoare în habitatele parculul scoate în evidență Figura 18. Ponderea categoriilor
fenologice din avifauna parcului
cercetat;

SC-sedentar cuibăritor;
OVC -oaspete de vară cuibăritor;
OI-oaspete de iarnă;
P-pasăre de pasaj.

32
rolul ecologic extrem de important al păsărilor în conservarea biodiversității avi faunistice a
zonei.
Dintre categoriile fenologice, speciile sedentare care au frecventat hrănitorile pe timp de
iarnă au fost în număr de 10 specii, aparținând ordinelor Columbiformes și Passeriformes , și un
oaspete de vară cuibăritor aparținând tot ordi nului Columbiformes : Columba livia/Porumbel
gulerat, Streptoptelia decaocto /Guguștiuc, Erithacus rubecula /Măcăleandru, Turdus merula /
Mierlă, Parus palustris / Pițigoi sur, Parus caeruleus / Pițigoi albastru, Parus major / Pițigoi mare ,
Garrulus glandarius /Gaiță, Carduelis chloris/ Florinte, Coccothraustes coccothraustes/ Botgros.

Din tabelul 8 reiese faptul că din totalul de 10 specii care au frecventat hrănitorile din
incinta Facultății de Științe, 80% (8 specii) sunt specii sedentare cuibăritoare , iar doar 2 specii
sunt oaspeți de vară (20%) Fig 19.
80%20% SC
OVC

3.1.3. Analiza trofică a ornitofaunei

În ceea ce privește regimul trofic, există puține specii de păsări specializate strict pentru
un anumit tip de hrană, acestea utilizează în general hrana de bază iar în lipsa acestuia recurg, la
nevoie, la o alimentație complementară (Cătuneanu și colab., 1978).
Speciile de păsări inventariate, le -am încadrat în categorii trofice pe baza hranei
predominante, conform dat elor bibliografice.
Astfel, în funcție de regimul trofic pentru speciile de păsări observate în incinta Facultății
de Științe (Tabelul 7), se constată faptul că ornitofauna din parcul analizat este reprezentat, în
mare parte, de specii predominant insecti vore ( 10 specii – 48%), păsări cu regim de hrană
vegetarian ( 8 specii – 38%), specii de păsări omnivore ( 3 specii – 9%), respectiv o specie Figura 19 . Ponderea categoriilor
fenologice din avifauna parcului
cercetat ce au frecventat
hrănitorile;

SC-sedentar cuibăritor;
OVC -oaspete de vară cuibăritor;

33
carnivoră (5%) din totalul speciilor monitorizate, situație fiind ilustrată în diagrama din Figura
20.
5%
36%
45%14% AC
V
AE
M

În cazul păsărilo r care au frecventat hrănitoarele (Tab. 8) predomină speciile cu regim de
hrană vegetarian (40%) în număr de 4 specii , urmate de specii de păsări omnivore (30%) în
număr de 3, respectiv 3 specii insectivore (30%) din tota lul speciilor monitorizate, situație fii nd
ilustrată în diagrama (Fig. 21 )

Deoarece cea mai mare pondere o reprezintă speciile de păsări cu regim de hrană de
origine vegetariană , cele mai frecventate au fost hrănitoarele care conțineau semințe de Floarea –
soarelui ( frecvență de 1055 de indivizi cu o pondere de 83%), urmate de hrănitoarele artificiale
ce aveau ca material trofic fructe ( frecven ță de 12% cu 24 de indivizi). Cea mai mică pondere au
avut-o speciile care consumau h rană de origine animală (17 indivizi având o pondere de 5% din
totalul speciilor inventariate) (Fig. 22).
Hrănitoarea ce conține untură de porc este preferată de pițigoi și gaițe al căror regim
trofic s -ar încadra în categoria celor mixte. Figura 20. Reprezentarea trofică
a ponderii categoriilor trofice în
ornitofauna analizată
AC-carnivor;
AE-insectivor;
M- mixt;
V- vegetarian.
Figura 21. Reprezentarea trofică
a ponderii categoriilor trofice
prezente la hrănitori
AE-insectivor;
M- mixt;
V- vegetarian.

34

3.2. Analiza cantitativă

Prin intermediul parametrilor ecologici cantitativi pot fi caracterizate sistemele biologice,
pot fi evaluate starea, structura, dinamica și funcțiile ecosistemelor analizate într -un interval de
timp. Analiza canti tativă oferă informații despre relația dintre diferite categorii de specii,
mărimea și distribuția populațiilor în diferite habitate (Sîrbu și Benedek, 2012).
Scopul analizei cantitative a ornitofaunei din parcul de incintă al Facultății de Științe
furniz ează informații despre cantitatea completă și actualizată a populațiilor de păsări care
alcătuiesc ecosistemul habitatului analizat cu ajutorul indicilor ecologici analitici și statistici.
Din datele prelucrate statistic am putut calcula indicii ecologic i care permit caracterizarea
comunităților de păsări. Prelucrarea datelor a fost realizată în Microsoft Excel.
Pe parcursul monitorizării speciilor, am înregistrat 2199 indivizi, aparținând la 22 specii,
prezentate în ordine sistematică în tabelul 9. Pent ru analiza cantitativă am abordat parcul
Facultății de Științe în ansamblu.

Tabelul 9. Lista speciilor din analiza cantitativă, alături de valoarea principalilor indici ecologici

Specie Abundența Nr. probe D% C% Indicele de
semnificație
ecologică
Dzuba
Accipiter nisus – uliu păsărar 2 2 0,09 40 0,036
Columba palumbus – Porumbel gulerat 935 5 42,51 100 42,51
Streptoptelia decaocto /Guguștiuc 73 5 3,31 100 3,31
Dendrocopos major / Ciocănitoare pestriță mare 3 2 0,136 40 0,054 Figura 2 2. Ponderea
tipurilor de hrănitoare din
avifauna Facultății de
Științe, Baia Mare

35
Delichon urbica / Lăstun de casă 27 3 1,227 60 0,49
Motacilla alba / Codobatură albă 1 1 0,045 20 0,009
Erithacus rubecula / Măcăleandru 8 3 0,36 60 0,216
Turdus merula / Mierlă 284 5 12,91 40 5,164
Aegithalos caudatus / Pițigoi codat 7 1 0,31 20 0,062
Parus palustris / Pițigoi sur 16 4 0,72 80 0,576
Parus ater / Pițigoi de brădet 9 3 0,40 60 0,24
Parus caeruleus / Pițigoi albastru 42 5 1,90 100 1,90
Parus major/ Pițigoi mare 403 5 18,32 100 18,32
Sitta europaea / Țiclean 10 4 0,45 80 0,36
Certhia familiaris / Cojoaică de p ădure 4 2 0,18 40 0,072
Garrulus glandarius / Gaiță 25 4 1,13 80 0,904
Passer domesticus / Vrabie de casă 17 2 0,77 40 0,308
Passer montanus / Vrabie de câmp 219 4 9,95 80 7,96
Fringilla coelebs / Cinteză 42 5 1,90 100 1,90
Carduelis chloris / Florinte 4 2 0,18 40 0,072
Carduelis spinus / Scatiu 2 2 0,090 40 0,036
Coccothraustes coccothraustes / Botgros 66 5 3,00 100 3,00

Din totalul speciilor analizate pe parcursul monitorizării hrănitorilor, am înregistrat 1095
indivizi, aparținând la 10 specii, pe care le -am prezentat în ordine sistematică în tabelul 10.
Pentru analiza cantitativă am analizat parcul Facultății de Științe în ansamblu în punctele 1 și 3
unde au fost amplasate hrănitoarele artificiale (Tab. 10).

Tabelul 10. Lista speciilor din analiz a cantitativă, alături de valoarea principalilor indici ecologici

Specie Abundența Nr. probe D% C% Indicele de
semnificație
ecologică
Dzuba
Columba palumbus – Porumbel gulerat 69 2 6,30 33,33 2,099
Streptoptelia decaocto /Guguștiuc 19 2 1,73 33,33 0,576
Erithacus rubecula / Măcăleandru 5 1 0,45 16,66 0,074
Turdus merula/ Mierlă 15 4 1,36 66,66 0,906
Parus palustris / Pițigoi sur 118 2 10,77 33,33 3,589
Parus caeruleus / Pițigoi albastru 99 3 9,04 50 4,52
Parus major / Pițigoi mare 681 5 62,19 83,33 51,822
Garrulus glandarius / Gaiță 6 1 0,54 16,66 0,089

36
Carduelis chloris / Florinte 49 2 4,47 33,33 1,489
Coccothraustes coccothraustes / Botgros 34 1 3,10 16,66 0,516
3.2.1. Contribuția și rolul speciilor în cadrul comunității de păsări din incinta facultății

Analiza sinecologică a ornitofaunei presupune utilizarea indicatorilor ecologici în funcție de
modul în care se pot calcula anumiți parametri.
Abundența indivizilor analizați se exprimă în valoare absolută. În funcție de acest
indicator, spe ciile au fost clasificate într -o scară a abundențelor care cuprinde 5 categorii, după
cum urmează în tabelul 11: foarte rare, rare, comune, abundente și foarte abundente (Gomoiu și
Skolka, 2001).

Tabelul 11. Situația abundenței speciilor din parcul Facult ății de Științe, Baia Mare
Clase de abundență Abundența Nr. Specii Pondere %
Foarte rare (FR) <1 3 14
Rare (R) 2-9 6 27
Comune (C) 10-100 9 41
Abundente (A) 101-999 4 18
Foarte abundente (FA) >1000 0 0

Curba abundențelor ( Figura 23 ) ilustrează în l ista speciilor un număr mare de specii rare
și comune, la capătul de pe ordonată al curbei și al unui număr mic de specii cu valori mari la
capătul opus al abundenței.
050100150200250300350
0 2 4 6 8 10Nr. exemplare
Nr. specii

Ponderea categoriilor de abundență în avifauna analizată e ste reprezentată în diagrama
din figura 24 .

Figura 23 . Curba
abundenței speciilor care
alcătuiesc ornitofauna
Facultății de Științe, Baia
Mare

37

14%
27%
41%18%0%
Foarte rare
Rare
Comune
Abundente
Foarte abundente
Speciile comune (9) reprezintă categoria cea mai numeroasă (41 %), fiind alcătuită din
specii caracteriste tuturor zonelor urbane cu prezență constantă cu efectivele însemnate
(tabelul 9): Botgros ( Coccothraustes coccothraustes) (figura 25 ), Pițigoi albastru (C yanister
caeruleus ) (figura 26 ), Guguștiuc ( Steptoptelia decaocto ), Gaiță ( Garrulus glandarius ).

Figura 25. Botgros Figura 26 . Pițigoi albastru
(Coccothraustes coccothraustes) (Cyanister caeruleus)
(foto original) (foto original)

Speciile abundente au o pondere moderată (18%) caracteristice zonei studiate cum ar
fi: Pițigoiul mare ( Parus major ) (figura 27 ), Vrabia de câmp ( Passer montanus ), Mierla ( Turdus
merul a) (figura 28 ), Porumbelul domestic ( Columba livia ).

Figura 27 . Pițigoi mare (Parus major ) Figura 28 . Mierlă (Turdus merula )
observat în timpul monitorizării observat în timpul monitorizării
(Poză originală) (Poză originală)
Figura 24 . Ponderea
categoriilor de abundență în
ornitofauna Facultății de
Științe

38
Speciile rare (27%) și foarte rare (14%) au o pondere mică din totalul speciilor
deoarece sunt specii de pasaj cum este și Codobatura albă ( Motacilla alba ) sau Pițigoiul codat
(Aegithalos caudatus ), Măcăleandru ( Erithacus rubecula ) (figura 29 ), Cojoaică de pădure
(Certhia familiaris ) (figura 30 , Scatiu ( Carduelis spinus ), florinte ( Chlo ris chloris ), Uliu păsărar
(Accipiter nisus ), Ciocănitoare pestriță mare ( Dendrocopos major ).

Figura 29. Măcăleandru Figura 30 . Cojoaică de pădure
(Erithacus rubecula) (Certhia familiaris)
(Poză originală) (Poză originală)

Abundența indivizilor la hrănitoare a fost analizată conform datelor din tabelul 10 iar
speciile au fost clasificate într -o scară a abundențelor care cuprinde tot 5 categorii, după cum
urmează în tabelul 12 : foarte rare, rare, comune, abundente și foarte abundente (Gomoiu și
Skolka, 2001).

Tabelul 12. Situația abundenței speciilor din parcul Facultății de Științe, Baia Mare
care au frecventat hrănitoarele artificiale
Clase de abundență Abundența Nr. Specii Pondere %
Foarte rare (FR) <1 0 0
Rare (R) 2-9 2 20
Comune (C) 10-100 6 60
Abundente (A) 101-999 2 20
Foarte abundente (FA) >1000 0 0

Ponderea categoriilor de abundență în avifauna analizată este reprezen tată în diagrama
din Figura 31 .

39

0%
20%
60%20%0%
Foarte rare
Rare
Comune
Abundente
Foarte abundente
Din totalul speciilor analizate la hrănitoare, cele mai reprezentative sunt speciile comune
(6), reprezintă categoria cea mai numeroasă (60 %), fiind alcătuită din specii caracteriste tuturor
zonelor urbane cu prezență constantă cu efectiv ele însemnate (tabelul 10): Guguștiuc
(Steptoptelia decaocto ) cu 19 indivizi, Porumbel gulerat ( Columba livia) având 69 indivizi,
Mierla ( Turdus merula ) cu 15 indivizi, Pițigoi albastru ( Cyanister caeruleus ) cu 99 indivizi
monitorizați (figura 32 ), Florint e (Chloris chloris ) cu 49 indivizi, și Botgros ( Coccothraustes
coccothraustes ) cu 34 indivizi din totalul speciilor analizate care au frecventat hrănitoarele
artificiale.
Pe langă speciile comune apar și specii rare precum măcăleandrul (Erithacus rubecula )
cu 5 indivizi și gaița ( Garrulus glandarius ) (figura 33 ) cu 6 indivizi având o pondere de 20 %,
dar și speciile abundente precum pițigoiul mare ( Parus major ) (Figura 34) cu 681 indivizi și
pițigoiul sur ( Parus palustris ) (Figura 35) cu 118 indivizi, avân d aceeași pondere. Speciile foarte
rare și cele foarte abundente din totalul speciilor inventariate nu au fost prezente la hrănitoare.

Figura 32 . Pițigoi albastru ( Cyanister caeruleus) Figura 33 . Gaiță ( Garrulus glandarius )
în timp ce mânâncă semințe de Floarea -soarelui (foto original)
(foto original)

Figura 31. Ponderea
categoriilor de abundență
la hrănitoarele artificiale

40

Figura 34 . Doi pițigoi mari (Parus major ) Figura 35 . Pițigoi sur (Parus palustris)
observați la hrănitoarea de semințe observat în timp ce a venit la hrănitoarea
(Poză originală) de semințe ( Poză originală)

Dominanța (abundența relativă) a fost raportată la efectivele unei specii și suma
efectivelor celorlalte specii di n zona studiată și a rezultat o valoare procentuală obținută prin
încadrarea speciilor în clase de dominanță: D1 – specii subrecedente sub 1%, D2 – specii recedente
între 1,01 – 2 %, D3 – specii subdominante între 2,01 – 5%, D4 – specii dominante între 5,01 -10%,
D5- specii eudominante peste 10,01%.
Analizând situația ornitofaunei pe baza modului de structurare a dominanței , s-a
constatat în tabelul 13 că sunt 3 specii eudominante (D5): Porumbelul domestic ( Columba livia ),
Pițigoi mare (Parus major ), și mierla ( Turdus merula ) cu o pondere de 14%; o singură specie
dominantă și anume vrabia de câmp ( Passer montanus ) având o pondere de 4%; sunt prezente
două specii subdominante: Guguștiuc ( Streptoptelia decaocto ) și Botgros (Coccothraustes
coccothraustes ); patru spec ii recedente cu o pondere de 18%, iar marea mjoritate a speciilor (12)
se încadrează în clasa speciilor subrecedente având o pondere de 55% din totalul speciilor,
situație ce a fost ilustrată în diagrama din figura 36.
Tabelul 13. Situația c ategoriilor de dominanță a speciilor de păsări din ornitofauna
parcului din incinta Facultății de Științe
Clase de dominanță Dominanța % Nr. specii Pondere %
Subrecedente (D1) <1 12 55
Recedente (D2) 1.01 – 2 4 18
Subdominante (D3) 2.01 – 5 2 9
Dominan te (D4) 5.01 – 10 1 4
Eudominante (D5) >10.01 3 14

41

Deoarece există o diferență mare între câteva specii ce au efective mari, acestea ridică
foarte mult numărul total al exemplarelor înregistrate, iar majoritatea dintre s pecii care sunt
prezente au efective foarte mici în comparație cu cele eudominante.

Tabelul 14. Situația categoriilor de dominanță a speciilor de păsări care au frecventat
hrănitoarele artificiale
Clase de dominanță Dominanța % Nr. specii Pondere %
Subr ecedente (D1) <1 12 55
Recedente (D2) 1.01 – 2 4 18
Subdominante (D3) 2.01 – 5 2 9
Dominante (D4) 5.01 – 10 1 4
Eudominante (D5) >10.01 3 14

Analizând situația păsărilor frecvente la hrănitoare, pe baza acestei scale de dominanță, s –
a constatat faptu l că în tabelul 14 sunt 2 specii eudominante (D5): Pițigoi mare (Parus major ) și
pițigoiul sur ( Parus palustris) cu o pondere de 20%; două specii dominante și anume pițigoiul
albastru ( Cyanister caeruleus ) și porumbelul domestic ( Columba livia ) având o po ndere de 20%;
sunt prezente două specii subdominante: și Botgros (Coccothraustes coccothraustes ); două
specii recedente: Guguștiuc ( Streptoptelia decaocto ) și mierla ( Turdus merula ) cu o pondere de
20%, iar restul speciilor (2) și anume gaița ( Garrulus gl andarius ) respectiv măcăleandrul
(Erithacus rubecula ) se încadrează în clasa speciilor subrecedente având o pondere de 20% din
totalul speciilor, situație ce a fost ilustrată în diagrama din Figura 37 .
Figura 36 . Reprezentarea ponderii
categoriilor de dominanță în parcul
analizat.
D1- subrecedente;
D2- recedente;
D3- subdominante;
D4- dominante;
D5- eudominante.

42

În func ție de valoarea constanței , speciile au fost încadrate în clase de constanță cuprinse
în tabelul 15, alături de valorile obținute în urma monitorizării pentru ornitofauna analizată.
Tabelul 15. Situația categoriilor constanței speciilor din ornitofauna par cului analizat
Clase de constanță Constanța % Nr. specii Pondere %
Accidentale (C1) 1 – 25 2 9
Accesorii (C2) 25,1 – 50 7 32
Constante (C3) 50,1 – 75 3 14
Euconstante (C4) 75.1 – 100 10 45

Analizând valorile constanței din tabelul 15 se remarcă fap tul că cel mai mare număr de
specii -10 reprezintă 45% din numărul total de specii înregistrate și se încadrează în categoria C4
adică euconstante, 7 specii sunt din clasa speciilor accesorii cu o pondere de 32%, 3 specii sunt
constante cu o pondere de 14 % , și doar două specii sunt accidentale reprezentând 9% din totalul
speciilor analizate, situație care a fost ilustrată în diagrama din figura 38 .
9%
32%
14%45% C1
C2
C3
C4

Majoritatea speciilor euconstante și constante sunt specii comune sedentare, c are apar în
majoritatea sau în toate punctele monitorizate: Turdus Merula, Parus major, Cyanister ca eruleus,
Columba livia (Figura 39 ), Passer mon tanus (Figura 40). Figura 38 . Reprezentarea ponderii
categoriilor de constanță în
ornitofauna parcului analizat
C1- accidentale;
C2- accesorii;
C3- constante;
C4- euconstante; Figura 37. Reprezentarea ponderii
categoriilor de dominanță în parcul
analizat.
D1- subrecedente;
D2- recedente;
D3- subdominante;
D4- dominante;
D5- eudominante.

43

Figura 39. Porumbel domestic Figura 40. Vrabie de câmp
(Colum ba livia) (Passer montanus)
(Poză originală) (Poză originală)

Speciile inventariate care au fost monitorizate la hrănitoare au fost încadrate în clase de
constanță cuprinse în tabelul 16, alături de valorile obținute în urma monitorizării pentru
ornitofauna analizată, în funcție de valoarea constanței. . În cazul hrănitorilor, datele cu privire la
constanță se raportează la 6 datorită monitorizării speciilor la 6 hrănitori din parcul analizat.

Tabelul 16. Situația ca tegoriilor constanței speciilor din ornitofauna parcului analizat
Clase de constanță Constanța % Nr. specii Pondere %
Accidentale (C1) 1 – 25 3 30
Accesorii (C2) 25,1 – 50 4 40
Constante (C3) 50,1 – 75 2 20
Euconstante (C4) 75.1 – 100 1 10

Analizân d valorile constanței din tabelul 16 se remarcă faptul că cel mai mare număr de
specii -4 reprezintă 45% din numărul total de specii înregistrate și se încadrează în categoria C2
adică accesorii, urmată de 3 specii din clasa speciilor accidentale cu o pond ere de 32%, 2 specii
sunt constante cu o pondere de 14 %, și doar 1 specie este euconstantă reprezentând % din totalul
speciilor analizate, situație care a fost ilustrată în diagrama di n figura 41.

44

Majoritatea speciilor eucons tante și constante sunt specii comune sedentare, care apar la
majoritatea hrănitorilor moni torizate: Parus major (Figura 42 ), Turdus Merula, și Cyanister
caeruleus.

În urma analizei valorilor pentru indicele de semnificație ecologică Dzuba (Tab. 17), a
rezultat faptul că cea mai mare parte a speciilor care compun ornitofauna parcului analizat se
încadrează, din punct de vedere al indicelui ecologic Dzuba, cu aceeași pondere atât în clasa
speciilor accesorii cât și accidentale având fiecare o pondere de 32% din totalul speciilor, în timp
ce 4 specii sunt constante și 4 specii euconstante cu o pondere de 18% fiecare, situația fiind
prezentată în diagrama di n figura 43 .

Tabelul 17. Situația categoriilor semnificației indicelui ecologic (Dzuba) al speciilor din ornitofauna
zonei studiate
Clase de semnificație
ecologică Dzuba Semnificația
ecologică Dzuba % Nr. specii Pondere %
Accidentale (W1) <0.1 7 32
Accesorii (W2) 0.1 – 1 7 32
Constante (W3) 1 – 5 4 18
Euconstante (W4) >5 4 18
Figura 41 . Reprezentarea
ponderii cat egoriilor de constanță a
speciilor de păsări care au
frecventat hrănitoarele
C1- accidentale;
C2- accesorii;
C3- constante;
C4- euconstante;
Figura 42. Pițigoi mare (Parus major) la
hrănitoarea naturală din untură de porc
(Poză originală)

45

32%
32%18%18%
W1
W2
W3
W4

Această repartiție rigidă în categorii scot în evidență faptul că datele obținute susțin
realitatea conform căreia cele mai multe dintre speciile care formează ornitofauna parcului din
incinta Facultății de Științe nsunt de fapt specii accidental e și accesorii, cele care au efective mici
sau chiar foarte mici.
Cele mai reprezentative specii din clasa indicelui de semnificație ecologică Dzuba, cu
valorile cu efective mari și foarte mari sunt : pițigoiul mare ( Parus major ), pițigoiul albastru
(Cyani ster caeruleus ), mierla ( Turdus merula ), porumbelul domestic ( Columba livia), vrabia de
câmp ( Passer montanus ), și botgros ( Coccothraustes coccothraustes ).

Tabelul 18. Situația categoriilor semnificației indicelui ecologic (Dzuba) al speciilor din ornito fauna
zonei studiate care au frecventat hrănitoarele
Clase de semnificație
ecologică Dzuba Semnificația
ecologică Dzuba % Nr. specii Pondere %
Accidentale (W1) <0.1 2 20
Accesorii (W2) 0.1 – 1 3 30
Constante (W3) 1 – 5 4 40
Euconstante (W4) >5 1 10

În urma analizei valorilor din tabelul 18, a rezultat faptul că cea mai mare parte a
speciilor care compun ornitofauna parcului analizat se încadrează, din punct de vedere al
indicelui ecologic Dzuba, în clasa speciilor constante cu o pondere de 40%, urmată de cele
accesorii având o pondere de 30% din totalul speciilor, în timp ce 2 specii sunt accidentale și
doar o specie euconstantă reprezentată de pițigoiul mare cu o pondere de 10%, situația fiind
prezentată în diagrama din figura 44 . Figura 43. Reprezentarea ponderii
categoriilor semnificației ecologice
în ornitofauna zonei analizate
W1- accidentale;
W2- accesorii;
W3- constante;
W4- euconstante.

46

20%
30%40%10%
W1
W2
W3
W4
Cele mai reprezentative specii de păsări ce frecventează hrănitorile, din clasa indicelui de
semnificație ecologică Dzuba, cu valorile cu efective mari și foarte mari sunt speciile constante
și accesorii și anume porumbelul domestic ( Columba li via), pițigoiul sur ( Parus palustris ),
pițigoiul albastru ( Cyanister caeruleus ), florintele ( Carduelis chloris ), guguștiuc ( Streptoptelia
decaocto ), mierla ( Turdus nmerula ) și botgros ( Coccothraustes coccothraustes ).

Figura 44. Reprezentarea ponderii
categoriilor semnificației ecologice
în ornitofauna zonei analizate care
au frecventat hrănitoarele
W1- accidentale;
W2- accesorii;
W3- constante;
W4- euconstante.

47
CONCLUZII
În urma cercetăril or realizate în incinta Facultății de Științe pe parcursul celor doi ani de
studiu începând din luna decembrie a anului 2018 și până la jumătatea lunii martie din anul 2020 ,
cu ocazia aplicării metodelor standardizate am obținut date importante referitoare la ornitofauna
zonei studiate fiind analizată atât calitativ cât și cantitativ.
Indicatorii sinecologici sunt reprezentați de un număr mic de specii cu valori mari ale
abundenței, dominanței, constanței, indicelui de semnificație ecologică Dzuba care au a lcătuit
împreună ornitofauna din parcul Facultății de Științe.
În urma analizei calitative a ornitofaunei s -a obținut date importante pentru a putea
formula concluzii referitoare la caracteristicile habitatului analizat.
Deși zona verde este supusă presiun ii antropice accentuate, prezintă o avifaună bogată cu
22 specii inventariate pe parcursul a 26 săptămâni consecutive începând din decembrie 2018
pană în martie 2020, pe timpul iernii.
În urma aplicării metodelor de analiză statistică în timpul celor 2 ani de studiu, s -au
înregistrat 2199 de indivizi aparținând la 22 specii, dintre care 1095 indivizi au frecventat
hrănitoarele artificiale și care au fost analizate din punctul de vedere al indicilor ecologici.
Din punct de vedere sistematic, zona studiată pr ezintă o avifaună alcătuită din 4 ordine și
13 familii : Accipitrifo rmes, Columbiformes, Piciforme și Passeriformes . Cel mai bine reprezentat
este ordinul PASSERIFORMES ce cuprinde 18 specii cu o pondere de 82% din totalul
speciilor inventariate. Un alt or din bine reprezentat, pe lângă Passeriformes este ordinul
COLUMBIFORMES ce cuprinde 2 specii cu o pondere de 8% din totalul speciilor de păsări
inventariate .
Analiza fenologică indică dominanț a speciilor sedentar ciubăritoare cu o pondere de 70%
fiind ur mată de oaspeții de vară cuibăritori cu o pondere de 17% și oaspeți de iarnă cu o pondere
de 9%.
Printre preferințele trofice ale păsărilor inventariate predomină speciile cu un regim de
hrană vegetarian, motiv pentru care mai mult de jumătate din speciile analizate, au frecventat
hrănitoarele ce conțineau semințe de oleaginoase de Floarea -soarelui ( Helianthus annuus ),
speciile cu regim de hrană de origine animală fiind slab reprezentate.
Astfel cea mai mare pondere a indivizilor se regăsește în zona hrăni toarelor cu semințe și
a celor cu fruct iar cele mai mici valori se regăsesc la hrănitoarele cu regim de hrană de origine
animală.

48
Habitatul din incinta Facultății de Științe oferă adăpost pentru o serie de specii de păsări
destul de abundente și diversifi cate. Numărul mare de specii ce utilizează habitatul în perioada
rece a anului evidențiază rolul biologic împortant în conservarea biodiversității avifaunei
studiate.
Contribuția speciilor de păsări și rolul acestora în avifauna analizată a fost reprezenta tă de
anumiți parametri ecologici printre care sunt abundența indivizilor, dominanța, constanța,
indicele ecologic Dzuba în urma cărora am constatat faptul că ornitofauna parcului cuprinde un
număr relativ mic de specii care pot fi observate în această zon ă: abundente (18%), eudominante
(14%), euconstante (45%), euconstante (Dzuba) (18%) Cea mai mare pondere o reprezintă
speciile comune care pot fi observate în orice zonă a orașului Baia Mare: mierla,porumbelul
domestic, pițigoiul mare, pițigoiul albastru ș i guguștiucul .
Instalarea hrănitoarelor artificiale este o benefică pentru menținerea și conservarea
avifaunei în mediul urba n.
Evoluția numerică a populațiilor cătorva specii, poate fi apreciată ca fiind spectaculoasă,
ritmul alert cu care se răspândesc în oraș depășind și cele mai optimiste previziuni de acum
câțiva ani. Astfel Paser major și Columba livia s-au răspândit atât de mult încât pot fi
considerate embleme ale ornitofaunei băimărene.

49
BIBLIOGRAFIE
1.
2. 1. Alberternst B., Böhmer H.J . – NOBANIS – Invasive Alien Species Fact Sheet – Fallopia
japonica. – From: Online Database of the North European and Baltic Network on
Invasive Alien Species , 2006.
2. Andrei B., și colab., Monografia Municipiului Baia Mare , Vol I, 1972
3. Ardelean G., B éres I., Láposi Al., Fauna Depresiunii Baia Mare și a zonelor limitrofe.
Studiu taxonomic, ecologic, biogeografic și de ocrotire a faunei . Ed. Daya, Satu Mare,
2009 .
4. Ardelean G., Zoologia vertebratelor II -Tetrapoda ; Ed. Daya, Satu Mare, 2004
5. Badea L., Geografia României: Geografia fizică, Vol. 1, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, 1983.
6. Benedek A.M., Expertiza și monitoringul faunei – Note de curs pentru studenții de Master
EMSE I., 2015 .
7. BirdLife International, The BirdLife strategy 2013 -2020, Final draft (v 3.4) for approval
by the BirdLife Partnership, March 2013
8. Boca M., Monografia Municipiului Baia Mare , Ed. Întreprinderea Poligrafică Baia Mare,
1972.
9. Bora F., Pop T. I., Bunea C.I., Urcan D.E., Babeș A., Mihaly -Cozmuța L., Mihaly –
Cozmuța A., Pop N.; Influence of ecoclimatic and ecopedological conditions on quality
of white wine grape varieties from North -West of Romania – Bulletin of University of
Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj -Napoca. Horticulture 71(2), 2014
10. Brown A.V., Brown M., Brown K., Impacts of Gravel Mining on Gravel Bed Streams.
Transactions of the American Fisheries Society . Vol. 127, Issue 6, 1998 .
11. Bruun și colab., Păsările din România și Europa , Versiunea română: Dan Moldoveanu,
Ed. Hamlyn Guide, 1999 .
12. Cătuneanu I. , Korodi Gal I., Munteanu D., Pașcovschi S., Vespremeanu E., Fauna

50
Republicii Socialiste Române – Aves (Păsări) , vol. XV, fascicula I., Editura Academiei
RSR, București, 1978.
13. Ciupa, V. și colab.,. Cadrul natural și peisagistic al municipiului Timișoara, Vo l II. 2010.
14. Coman M., Oros V., Fălăuș B., Pop R..; Soil pollution with heavy metals – Specific issues
for Baia Mare area, in : The ProEnvironment/ProMediu, vol. 3, No. 5, 2010.
15. Constantinescu M., Szilagyi C., Cristea, V., Baciu, C., Gafta, D.; Spațiile ver zi în
Municipiul Cluj -Napoca și zona periurbană. Ed. Accent, Cluj -Napoca, 2002
16. Constantinescu D.,Sirbu E., Smical I., Matei E., Calea G., Gheorghiță M.; Analize și
interpretări privitoare la starea actual a mediului în zona Baia Mare și împrejurimi. – Ed.
Universitatea Politehnică București, I.M.N.R, APM Baia Mare, 2014.
17. Crișan V., Plan Urbanistic General – Municipiul Baia Mare (P.U.G.) – Județul Maramureș
(reactualizare), SC MINA -M-COM SRL, 2012.
18. Crochet P.A., Joynt G., AERC list of Western Palearctic birds, version 2015.
19. Csapó T., Balogh A., Development of the Settlement Network in the Central European
Countries , 2011.
20. Denut, I., Bud, I., Duma, S., Baciu, D., Mihaly Cozmuta, A., Mining water management
in the easatern part of Baia Mare mining area , Buletin șt iințific al Universității de Nord
Baia Mare, seria D. vol. XXII, Ed. Universitții de Nord, 2008 .
21. Ferry C., Frochot B., L’avifaune nidificatrice d’une foret de chenes pedoncules en
Bourgogne: etude de deux successions ecologiques , 1970.
22. Filip M., Munții Mar amureșului. Baza de date privind fundamentarea înființării
rezervației biosferei , Ed. Echim 2000
23. Gomoiu M.T., Skolka M., Ecologie -metodologii pentru studii ecologice, Constanța, Ed.
Ovidius University Press, 2001.
24. Gregory R.D., Gibbons D.W., Donald P.F., Bird census and survey techniques, Oxford
University Press, 2004.
25. Hammer și colab., PAST -Paleontological Statistics Software Package for Education and

51
Data Analysis. Paleontologia Electronică 4(1): 9pp, 2001.
26. IUCN Red List, 2014
27. Kovács István, Komáromi Is tván Sándor, Daróczi J. Szilárd, Kelemen A. Márton, Papp
Tamás; Specii de pasari indicatoare pentru peisajele cu Înalta Valoare Naturală din
Transilvania, Editura: Fundația ADEPT, 2013.
28. Laposi A., Ornitofauna acvatică a Someșului Unit, Teză de doctorat – Universitatea de
Vest “Vasile Goldiș” din Arad, Școala Doctorală de Biologie, 2017
29. Leșan M., Pădurile de la Baia Mare , Ed. Casei Corpului Didactic, Baia Mare, 2003.
30. Leșan M., Cercetări privind comportarea unor specii lemnoase din pădurile periurbane
de la Ba ia Mare și Baia Sprie sub influența unor factori poluanți specifici zonei ,Teză de
doctorat, Brașov, 2002.
31. Mâciu M., Posea Gr.; Institutul de Geodezie , Fotogrammetrie , Cartografie și
Organizarea Teritoriului. , București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1982 .
32. Mehboob -Ur-Rahman, Yusuf Zafar, Past, Present, and Future Trends in Cotton
Breeding, Ed Springer, 2012.
33. Mihăilescu S., Anastasiu P., Popescu A., Florian V., Gavril A., Negrean A., Bodescu
F., Manole A., Ion R.G., Goia I.G., Holobiuc I., Vicol I., Neblea M., Dobrescu C.,
Mogîldea D.E., Vasile S., Biț ă N., Comănescu P.; Ghidul de monitorizare a speciilor de
plante de interes comunitar din România, Institutul de Biologie București – Academia
Română (IBB), Ed. Dobrogea, București, 2015 .
34. Nicula G., Manafu A., Stanciu E.; Natura 2000 în România, Ed. Fundaț ia Centrul
Național pentru Dezvoltarea Durabilă, București, 2012 .
35. Posea G., Geografia fizică a României , Ediția a II -a-București, Editura Fundației
România de Mâine, 2006
36. Posea G. și colab., Harta geomorfologică a României , Edit. Didactică și Pedagogică,
București; 1980.
37. Ralph și colab., Handbook of Field Methods for Monitoring Landbirds , 1993 .

52
38. S.O.R, Ghid standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din
România, 2014 . Societatea Ornitologică Română /BirdLife România și Asociația pent ru
Protecția Păsărilor și a Naturii “Grupul Milvus”. București, 2014
39. Sîrbu I., Benedek A.M., Eccologie practică, Ediția a III -a, Editura Universității "Lucian
Blaga" din Sibiu, 2012.
40. Sîrbu C., Impactul invaziei plantelor adventive asupra biodiversității naturale,
economiei și sănătății umane: considerații generale, USAMV IAȘI, 2011.
41. Svensson și colab., Ghid pentru identificarea păsărilor – Europa și zona mediteraneană,
Versiunea în limba română, Ediția a II -a, Societatea Ornitologică Română, Ed. Collins
Birdguide, 2009.
42. Szilagyi Beatrice, Roșca Mare Oana și Dănăilă Guidea Silvana Mihaela; Potențialul
ecopeisagistic al spațiilor verzi intravilane din Municipiul Baia Mare (Maramureș) /
Ed.EX TERRA AURUMM -București, 2015
43. Wang, Y., Bakker, F., Groot, R.,Wortch e, H.; Effect of ecosystem services provided by
urban green infrastructure on indoor environment; A literature review In Building and
Environment 77, 2014.
44. Zaharia, C -Tin, S., Identificarea și analiza hazardelor geomorfologice, climatice și
hidrice din mun icipiul Baia Mare. Teză de doctorat. Universitatea ”Babeș Bolyai” Cluj
Napoca, 2012 .
WEBOGRAFIE
*** BirdLife International 2016, Handbook of the Birds of the World and BirdLife International
digital checklist of the birds of the world. Version 9. Avaible a t:
http://datazone.birdlife.org/userfiles/file/Species/Taxonomy/BirdLife_Checklist_Version_90.zip[
.xls zipped 1 MB].
***2008, Plan de amenajare a Teritoriului Județean (PATJ) -Județul Maramureș (reactualizare),
Universitatea Babeș -Bolyai, Facultatea de Geog rafie, coord. Cocean Pompei.
***Raport de cercetare Nr: 31010/14.09.2008, Monitorizarea acțiunii microbiotei solului în
vederea utilizării ei în remedierea ecologică a iazurilor de decantare (AMSREI), coord. Marian
M.

53
***2008, RAMSAR Criteria, Starea medi ului în România
http://apmmmold.anpm.ro/files/APM_Maramures/Starea_Mediului_in_RO/Pag_3053/RASM_2
008/02_Cap01
***2016, Planul de Analiză și Acoperire a Riscurilor
https://isumm.ro/wp -content/uploads/2014/07/paar_mm -2016.pdf
***2020, Climate Baia Mare [acce sat 12/5.2020]
http://www.tutiempo.net/en/Climate/Baia_Mare/2004/150140.html.
***2020, Dezvoltare urbană.pdf. [accesat 12/5.2020]
http:// adrvest.ro./attach_files/Regiunea Vest -Dezvoltare urbana
***2020, Harta orașului Baia Mare. [accesat 28/4.2020]
http://www.romaniatourism.com /romania -maps/harta -orasului.html.
***2016, Plantă invazivă -Troscot (Fallopia japonica) larg răspândită pe raza municipiului Baia
Mare [accesat 29/5.2020]
https://ziarmm.ro/baia -mare -un-oras-prea-verde -foto/
*** 2004, Gregory R. și colab., Developing indicators for European birds
https://doi.org/10.1098/rstb.2004.1602 [accesat 15/6.2020]
*** http://www.baiamare.ro/Baiamare/RLU/RM_PUG_Baia_Mare.pdf
***http://www.baiamare.ro/Baiamare/RLU/MEMORIU_PUG_BAIA_MARE.pdf
***http://www.anpm .ro/ro/dezvoltare -durabila.
***http://www.aerc.eu/tac.html
***www.adrvest.ro.
***www.anfdf.ro
***www.baiamare.ro
***https://www.zmbm.ro
*** http://gov.ro
*** www.apmm.ro
*** www.nobanis.o rg/

54
ANEXA 1.

FIȘĂ DE TEREN

Data: Oră (timp):1000-1030 Temperatură(°C): Umiditat ea(%):
Observații
Nr. Specii P1 P2 P3 P4 P5 Total
1 Accipiter nisus/ Uliu păsărar
2. Columba domestica / Porumbel domestic
3. Streptoptelia decaocto/ Guguștiuc
4. Dendrocopos major/ Ciocănit. pestriță
mare
5. Delichon urbica/ Lăstun de casă
6. Motacilla alba/ Codobatură albă
7. Erithacus rubecula/ Măcăleandru
8. Turdus merula / Mierlă
9. Aegithalos caudatus/ Pițigoi codat
10. Parus palustris / Pițigoi sur
11. Periparus ater / Pițigoi de brădet
12. Cyanister caeruleus / Pițigoi albastru
13. Parus major / Pițigoi mare
14. Sitta europaea/ Țiclean
15. Certhia familiaris/ Cojoaică de pădure
16. Garrulus glandarius / Gaiță
17 Passer domesticus/ Vrabie de casă
18 Passer montanus/ Vrabie de câmp
19 Fringilla coelebs/ Cinteza
20 Carduelis chloris / Florinte
21. Carduelis spinus/ Scatiu
22. Coccothraustes coccothraustes / Botgros

55
ANEXA 2

FIȘĂ DE MONITORIZARE A HRĂNITORILOR
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 3
Nr.
crt Specii Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
1. Columba palumbus – Porumbel gulerat
2. Streptoptelia decaocto /Guguștiuc
3. Erithacus rubecula / Măcăleandru
4. Turdus merula / Mierlă
5. Parus palustris / Pițigoi sur
6. Parus caeruleus / Pițigoi albastru
7. Parus major / Pițigoi mare
8. Garrulus glandarius / Gaiță
9. Carduelis chloris / Florinte
10. Coccothraustes coccothraustes /
Botgros Data: Oră (timp): 1200-1300 Temperatură(°C): Umiditatea(%):

56
ANUL 2019 -2020 data 6.12.2019 9.12.2019
umiditate% 90% 90%
timp(ore) 10:00 -11:00 10:00 -11:00
temperatura(°
C) (-5)°C 7°C
vânt(km/h) 3km/h 8km/h
precipitații% 0% 0%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita
mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alb a/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 5 0 0 1 0 0 3 0 0 2 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothrauste s coccothraustes/ Botgros 0 0 0 5 0 0 0 0 0 0 0 0

57

ANUL 2019 -2020 data 18.12.2019 7.01.2020
umiditate% 69% 79%
timp(ore) 10:00 -11:00 10:00 -11:00
temperatura(°C) 12°C 12°C
vânt(km/h) 9km/h 6 km/h
precipitații% 0% 0%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugust iuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita
mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 0 0 0 6 1 0 2 0 0 0 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer m ontanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraustes coccothraustes/ Botgros 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

58
ANUL 2019 -2020 data 8.01.2020 9.01.2020

umiditate% 67% 68%
timp(ore) 10:00 -11:00 10:00 -11:00
temperatura(°C) 10°C 5°C
vânt(km/h) 14 km/h 12 km/h
precipitații% 0% 0%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 3 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alb a/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 4 0 0 0 0 0 3 0 0 0 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 38 0 1 6 0 0 24 0 0 0 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 4 0 0 0 0 0 1 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraus tes coccothraustes/ Botgros 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

59
ANUL 2019 -2020
10.01.2020 13.01.2020
68% 98%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
3°C (-2)°C
13 km/h 3 km/h
5% 10%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punc tul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdu s merula/ Mierla 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 10 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 18 1 0 4 0 1 7 0 0 8 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabi e de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraustes coccothraustes/ Botgros 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

60

ANUL 2019 -2020 14.01.2020 15.01.2020
90% 96%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
0°C 0°C
6 km/h 2 km/h
0% 0%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 0 0 0 0 0 0 0 0 0 19 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 0 0 0 4 0 0 3 0 0 11 0 0
Parus ma jor/ Pitigoi mare 2 0 0 9 0 0 9 0 0 46 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 5 0 0 0 0 0 5 0 0 0 0 0
Coccothraustes coccothraustes/ Botgros 0 0 0 3 0 0 0 0 0 2 0 0

61

ANUL 2019 -2020 16.01.2020 17.01.2020
84% 84%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
2°C (-3)°C
5 km/h 5 km/h
0% 4%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Seminț e Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Cioc anit. pestrita mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 0 0 0 2 0 0 0 0 0 3 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 7 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 7 0 0 5 0 0 8 0 0 7 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 5 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraustes coccothraustes/ Botgros 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4 0 0

62

ANUL 2019 -2020 20.01.2020 21.01.2020
98% 86%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
(-1)°C 1°C
6 km/h 3 km/h
0% 0%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motac illa alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 6 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 0 0 0 4 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 11 0 0 7 0 0 5 0 0 3 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Cocc othraustes coccothraustes/ Botgros 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

63

ANUL 2019 -2020 22.01.2020 23.01.2020
100% 97%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
(-1)°C 1°C
5 km/h 16 km/h
11% 10%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 5 0 0 3 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitig oi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 8 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 4 0 0 1 0 0 3 0 0 2 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia f amiliaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraustes coccothraustes/ Botgros 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

64

ANUL 2019 -2020 24.01.2020 27.01.2020
87% 98%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
(-3)°C 3°C
8 km/h 3 km/h
0% 0%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel g ulerat 8 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita
mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 2 0 1 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 0 0 0 10 0 0 2 0 0 3 0 0
Parus caeruleus/ Pitig oi albastru 0 0 0 2 0 0 1 0 0 0 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 6 0 0 28 0 0 17 0 0 6 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraustes coccothraustes/ Botgros

65
ANUL 2019 -2020 28.01.2020 29.01.2020
97% 74%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
6°C 6°C
14 km/h 26 km/h
5% 3%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăs ime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 6 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita
mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 5 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 3 0 0 12 0 0 3 0 0 1 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 0 0 0 9 0 0 0 0 0 2 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 8 0 0 118 2 0 5 0 0 6 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringi lla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 4 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraustes coccothraustes/
Botgros 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

66

ANUL 2019 -2020 30.01.2020 31.01.2020
82% 96%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
4°C 2°C
5 km/ h 8 km/h
0% 1%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu pasarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 3 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alb a/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 7 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 5 0 0 7 0 0 2 0 0 13 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraust es coccothraustes/ Botgros 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

67
ANUL 2019 -2020 7.02.2020 14.02.2020
69% 92%
10:00 -11:00 10:00 -11:00
2°C 1°C
12 km/h 5 km/h
1% 2%
Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2 Hrănitori în punctul 1 Hrănitori în punctul 2
Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct Semințe Grăsime Fruct
Accipiter nisus/ Uliu p asarar 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Columba palumbus/ Porumbel gulerat 5 0 0 4 0 0 0 0 0 0 0 0
Streptoptelia decaocto/ Gugustiuc 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Dendrocopos major/ Ciocanit. pestrita mare 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Delichon urbica/ Lastun de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motacilla alba/ Codobatura alba 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Erithacus rubecula/ Macaleandru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Turdus merula/ Mierla 0 0 0 0 0 1 0 0 1 0 0 0
Aegithalos caudatus/ Pitigoi codat 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus palustris/ Pitigoi sur 0 0 0 1 0 0 1 0 0 3 0 0
Parus caeruleus/ Pitigoi albastru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Parus major/ Pitigoi mare 0 0 0 0 0 0 1 0 0 3 0 0
Sitta europaea/ Ticlean 3 0 0 4 0 0 7 0 0 9 0 0
Certhia familiaris/ Cojoaica de padure 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Garrulus glandarius/ Gaita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer domesticus/ Vrabie de casa 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Passer montanus/ Vrabie de camp 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Fringilla coelebs/ Cinteza 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Carduelis chloris/ Florinte 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Coccothraustes coccothraustes/ Botgros 0 0 0 3 0 0 0 0 0 0 0 0

68
ANEXA 4
Declarație

Subsemnat a Gardoși Kerin -Katalin absolventă a Facultății de Științe
din Universitatea Tehnică din Cluj Napoca , specializarea BIOLOGIE, promoția
2017 -2020 , programul de studii cu frecvență , declar pe proprie răspundere că am
redactat lucrarea de finalizare a studiilor de licență cu respectarea regulilor
drepturilor de autor, conform actelor normative în vigoare (Legea nr.329/2006).
Pentru eliminarea acuz ațiilor de plagiat:
 am executat lucrarea personal, nu am copiat -o și nu am cumpărat -o, fie în
întregime, fie parțial;
 textele din surse românești, precum și cele traduse din alte limbi au fost
prelucrate și sintetizate, rezultând un text original;
 În cazul utilizării unor fraze citate exact, au fost indicate sursele bibl iografice
corespunzătoare, imediat după frazele respective.
Am luat la cunoștință că existența unor părți nereferențiate sau întocmite de
alte
persoane poate conduce la anularea diplomei de licență.

Baia Mare, Absolvent ă
10.07.2020 Kerin -Katalin GARDOSI