CENTRUL PENTRU ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ ȘI ÎNVĂłĂMÂNT CU [626095]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINłELE EDUCAłIEI
CENTRUL PENTRU ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ ȘI ÎNVĂłĂMÂNT CU
FRECVENłĂ REDUSĂ

F U N D A M E N T E L E
P S I H O L O G I E I

Volumul I

AUREL ION CLINCIU

BRAȘOV

2 2014

3
C U P R I N S

Cuprins …………………………………………… …………………………………………… ……………………………….. 3
Fundamentele psihologiei – prezentare generală a cu rsului ………………………………………….. …. 7

MODULUL 1. INTRODUCERE
Introducere …………………………………………… …………………………………………… ……………. 10
CompetenŃe …………………………………………… …………………………………………… ……………. 10
M1. Unitatea de învăŃare 1. Psihologia modernă: specific, obiect și domenii
Metodele psihologiei știinŃifice …………………………………………… . 16
U1.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 12
U1.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 12
U1.3. Psihologia și simŃul comun ……………… …………………………………………… ………….. 13
U1.4. Specificul cunoașterii știinŃifice ………. …………………………………………… …………… 14
U1.5. Obiectul și domeniile psihologiei știinŃifice ………………………………………….. ……. 15
U1.6. Despre metodele psihologiei știinŃifice ….. …………………………………………… ……… 20
U1.7. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 24
U1.8. Sarcini de evaluare a cunoștinŃelor ……… …………………………………………… ……….. 25
U1.9. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………….. 26

M1. Unitatea de învăŃare 2. Concepte de bază ale ps ihologie
Perspectiva sistemică în psihologie ……………………… ……… 31
U2.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 27
U2.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 28
U2.3. Concepte de bază ale psihologiei: informaŃie, structură, sistem ……………………… 28
U2.3.1. InformaŃia …………………………………………… ………………………………………. 28
U2.3.2. Structura …………………………………………… ………………………………………… 29
U2.3.3. Perspectiva sistemică în psihologie …………………………………………… …… 30
U2.4. Coordonate sistemice ale psihicului uman …. …………………………………………… ….. 31
U2.5. Clasificarea tradiŃională a fenomenelor psihi ce ………………………………………… …. 32
U2.6. Caracteristici ale sistemului psihic uman … …………………………………………… …….. 33
U2.7. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 34
U2.8. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… …………. 34
U2.9. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………….. 34

M1. Unitatea de învăŃare 3. Natura psihicului uman …………………………………………… …………. 35
U3.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 35
U3.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 35
U3.3. Complexitatea noŃiunii de psihic ………… …………………………………………… ……….. 36

4 U3.4. Psihicul ca formă a vieŃii de relaŃie ……. …………………………………………… …………. 38
U3.5 Psihicul ca funcŃie a creierului …………. …………………………………………… …………… 39
U3.6. Psihic și fizic (psihicul ca reflectare subie ctivă a realităŃii obiective) ……………… 41
U3.7. CondiŃionarea social…istorică a psihicului .. …………………………………………… …….. 42
U3.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 44
U3.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… …………. 44
U3.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… ……………. 44

M1. Unitatea de învăŃare 4. Niveluri structural din amice ale psihicului
Conștientul, subconștientul și inconștientul ………………………….. 45
U4.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 45
U4.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 46
U4.3. Conștientul …………………………… …………………………………………… …………………… 47
U4.4. Subconștientul ………………………… …………………………………………… …………………. 49
U4.3.1. Subconștientul ca „servoDmecanism” al conșt iinŃei ……………………………. 49
U4.3.2. Subconștientul ca instanŃă autonomă …………………………………………… ….. 49
U4.5. Inconștientul …………………………. …………………………………………… …………………… 49
U4.4.1. Natura inconștientului …………………………………………… ………………………. 51
U4.4.2. ConŃinuturile inconștientului …………………………………………… ……………… 51
U4.4.3. Rolul inconștientului în viaŃa psihică …………………………………………… ….. 51
U4.4.4. RelaŃiile dintre conștient și inconștient …………………………………………… .. 52
U4.6. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 53
U4.7. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… …………. 53
U4.8. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………….. 54
Temă de control 1 …………………………………………… …………………………………………… … 55

MODULUL 2. MECANISME DE CUNOAȘTERE DE NIVEL SENZORI AL
Introducere …………………………………………… …………………………………………… ………….. 56
CompetenŃe …………………………………………… …………………………………………… ………….. 56
M2. Unitatea de învăŃare 1. SenzaŃiile …………………………………………… ………………………………. 57
U1.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 57
U1.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 57
U1.3. Analizatorul – structură și funcŃii ……… …………………………………………… …………. 58
U1.4. Legile generale ale sensibilităŃii ………. …………………………………………… …………… 60
U1.5. Principalele modalităŃi senzoriale ………. …………………………………………… ………… 62
U1.6. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 66
U1.7. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… …………. 66
U1.8. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………….. 67

M2. Unitatea de învăŃare 2. PercepŃiile ………………………………………….. ……………………………… 68
U2.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 68

5 U2.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 68
U2.3. PercepŃiile și explorarea perceptivă …….. …………………………………………… ……….. 69
U2.4. Fazele procesului perceptiv …………….. …………………………………………… ………….. 70
U2.5. Legile percepŃiei ……………………… …………………………………………… ………………… 70
U2.6. PercepŃia spaŃiului ……………………. …………………………………………… ……………….. 73
U2.7. PercepŃia timpului …………………….. …………………………………………… ………………. 75
U2.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 76
U2.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… ………… 76
U2.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… ……………. 77

M2. Unitatea de învăŃare 3. Reprezentările …………………………………………… ……………………… 78
U3.1. Introducere …………………………… …………………………………………… ………………….. 78
U3.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ………………… 78
U3.3. Reprezentare și percepŃie ………………. …………………………………………… …………… 79
U3.4. Felurile reprezentărilor ……………….. …………………………………………… ……………… 82
U3.5. Reprezentările în psihologia cognitivă …… …………………………………………… ……. 84
U3.6. Rolul reprezentărilor în activitatea mintală …………………………………………… …… 84
U3.7. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………. 85
U3.8. Test de evaluarea cunoștinŃelor …………. …………………………………………… ………. 86
U3.9. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………… 86
Temă de control 2 …………………………………………… …………………………………………… . 87

MODULUL 3. MECANISME DE CUNOAȘTERE DE NIVEL LOGIC ……………………….. 88
Introducere …………………………………………… …………………………………………… ………… 88
CompetenŃe …………………………………………… …………………………………………… ……….. 88
M3. Unitatea de învăŃare 1. Memoria …………………………………………… …………………………….. 89
U1.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………. 89
U1.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ……………….. 89
U1.3. DefiniŃie și caracterizare generală ……… …………………………………………… ………. 90
U1.4. Tipuri de memorie ……………………… …………………………………………… ……………. 91
U1.4.1. Memoria senzorială …………………………………………… ……………………….. 92
U4.1.2. Memoria de scurtă durată …………………………………………… ……………….. 92
U1.4.3. Memoria de lungă durată ………………………………………….. …………………. 93
U1.4.4. Alte tipuri de sisteme mnezice ………………………………………….. ……………. 93
U1.5. Procesele memoriei …………………….. …………………………………………… …………….. 94
U1.6.1. Encodarea ………………………………………….. ………………………………………. 95
U1.6.2. Stocarea ………………………………………….. …………………………………………. 9 9
U1.6.3. Recuperarea ………………………………………….. …………………………………. 100
U1.6. Însușirile memoriei ……………………. …………………………………………… ……………. 101
U1.7. Uitarea ………………………………. …………………………………………… …………………… 102
U1.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… ………………… 103

6 U1.9. Test de evaluarea cunoștinŃelor …………. …………………………………………… ………. 103
U1.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… …………. 104

M3. Unitatea de învăŃare 2. Gândirea …………………………………………… ……………………………. 105
U2.1. Introducere …………………………… …………………………………………… ………………… 105
U2.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ………………. 105
U2.3. DefiniŃie și caracterizare psihologică a gând irii ………………………………………. .. 106
U2.4. UnităŃile de bază ale gândirii ………….. …………………………………………… …………. 107
U2.5. OperaŃiile gândirii ……………………. …………………………………………… ……………… 113
U2.6. Tipuri de gândire ……………………… …………………………………………… ……………… 116
U2.7. ActivităŃile gîndirii ………………….. …………………………………………… ………………. 118
U2.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………. 120
U2.9. Test de evaluarea cunoștinŃelor …………. …………………………………………… ………. 120
U2.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… ………….. 121

M3. Unitatea de învăŃare 3. Limbajul și comunicarea …………………………………………… …….. 122
U3.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………. 122
U3.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ……………….. 122
U3.3. Limbă, limbaj, vorbire …………………. …………………………………………… …………… 123
U3.4. FuncŃiile de bază ale limbajului ………… …………………………………………… ……….. 124
U3.5. FuncŃiile esenŃiale ale limbajului ………. …………………………………………… ……….. 126
U3.6. CompetenŃă și performanŃă lingvistică în comp etenŃa comunicaŃională ………… 128
U3.7. Formele limbajului …………………….. …………………………………………… …………….. 131
U3.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………. 133
U3.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… ……….. 133
U3.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… ………….. 134

M3. Unitatea de învăŃare 4. Creativitatea …………………………………………… ……………………….. 135
U4.1. Problematica creativităŃii ……………… …………………………………………… …………… 135
U4.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ……………….. 135
U4.3. Problematica creativităŃii ……………… …………………………………………… …………… 136
U4.4. Definirea creativităŃii ………………… …………………………………………… ……………… 137
U4.5. Fazele procesului creativ ………………. …………………………………………… ………….. 139
U4.6. Factorii care potenŃează sau blochează creati vitatea …………………………………… 141
U4.7. Stimularea creativităŃii ……………….. …………………………………………… …………….. 142
U4.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………. 143
U4.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… ……….. 144
U4.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… ………….. 144
Tema de control 3 …………………………………………… …………………………………………… . 145

7
Fundamentele psihologiei – prezentare generală a cu rsului

Introducere
Cursul de Fundamentele psihologiei este destinat st udenŃilor din sistemul de învăŃământ la
distanŃă, de la specializările Psihologie. El vizea ză cunoașterea temelor și a problematicii
actuale a psihologiei, operarea cu noŃiunilor de ba ză ale acestei știinŃe ce fundamentează
discipline care se vor preda în semestrele ulterioa re. Utilitatea sa este legată de
familiarizarea cu problematica actuală a psihologie i știinŃifice, cu metodele și cu modelele
sale explicative, ceea ce va crea posibilitatea înŃ elegerii și operării cu concepte și
cunoștinŃe esenŃiale cunoașterii proprii și a altor persoane. Cursul contribuie la punerea
bazelor profesionalizării în domeniul psihologic.

Obiectivele cursului
După ce vor parcurge acest modul, cursanŃii vor put ea:
/square4 să definească și să explice noŃiunile de bază din d omeniul psihologiei generale;
/square4 să identifice specificul cunoașterii psihologice;
/square4 să extragă elementele de specificitate ale fenomene lor psihice și ale cunoașterii
psihologice prin comparaŃie cu cele studiate de alt e discipline sau știinŃe;
/square4 să definească legile de funcŃionare ale diverselor procese și mecanisme
psihologice;
/square4 să analizeze relaŃiile și interacŃiunile dintre toa te componentele sistemului psihic;
/square4 să dezvolte o viziune sistematică asupra vieŃii psi hice umane;
/square4 să aplice la situaŃii de viaŃă reale cunoștinŃele ș i deprinderile dobândite;
/square4 să explice rolul și importanŃa psihologiei în optim izarea calităŃii vieŃii și a
activităŃii umane.

CompetenŃe conferite
Parcurgerea cursului va putea oferi studentului cap acitatea:
/square4 de a analiza critic și de a corobora diverse surse de informaŃie pentru a răspunde la
sarcini curente;
/square4 de a organiza conceptele, datele și informaŃiile în sisteme de relaŃii pentru a
răspunde unor cerinŃe specifice;
/square4 de a dezvolta un repertoriu bogat de operaŃii minta le corelative și integrate
(analiză…sinteză, abstractizare…generalizare; compa raŃie și concretizare logică)
pentru a extrage informaŃia esenŃială din sursele u tilizate;
/square4 de a forma și consolida capacităŃile de extrapolare și aplicare a cunoștinŃelor
teoretice la situaŃii particulare de viaŃă sau la v iitoarea activitate profesională;
/square4 de a identifica elementele și mijloacele cele mai a decvate de formare și de
intervenŃie destinate optimizării comportamentului propriu sau al altora.

8

Resurse și mijloace de lucru
Efortul de înŃelegere în parcurgerea acestei discip line este ușurat prin indicarea, la
sfârșitul fiecărei unităŃi de curs, a celor mai rel evante referinŃe bibliografice despre
lucrări de specialitate apărute în ultimii ani. Ori ce altă lucrare știinŃifică disponibilă
(manual, curs, tratat, articol), accesibilă ca nive l de tratare și ca Ńinută știinŃifică
poate contribui suplimentar la o înŃelegere mai dep lină a problematicii studiate.
Complexitatea relativ ridicată a cunoștinŃelor de p sihologie presupune o atitudine
activă faŃă de materialul de învăŃat, cu o fază de parcurgere lejeră, de tip lectură, a
unei unităŃi de curs, urmată de citirea sa analitic ă, cu adnotări marginale și eventual
rezumatul ideilor principale, cu reveniri periodice prin repetiŃii de consolidare/
menŃinere pentru materialele parcurse și cu rezolva rea cât mai multora dintre
exerciŃiile și temele propuse.
Cursul nu presupune softuri, mijloace fizice (instr umente) sau electronice speciale.

Structura cursului
/square4 Cursul este deschis de un modul introductiv, relati v la problematica generală a
psihologiei contemporane (obiect, metode, domenii, concepte de bază, principii,
niveluri de organizare), urmat de alte patru module distincte. Modulele al doilea și
al treilea tratează procesele de cunoaștere (senzor ială și logică), cel de al patrulea
este modul procesele psihice energizant…reglatorii. Ultimul modul, cel de al
cincilea, este destinat abordării personalităŃii și a substructurilor sale,
temperamentul, caracterul și aptitudinile.
/square4 Întregul curs constă din 20 de unităŃi de învăŃare: patru pentru modulul
introductiv, trei pentru modulul al doilea – proces e de cunoaștere senzorială
(senzaŃiile, percepŃiile și reprezentarea), patru pentru modulul al treilea – procese
de cunoaștere logică (memoria, gândirea, limbajul ș i creativitatea), cinci pentru
modulul al patrulea … procesele psihice energizant… reglatorii (afectivitatea,
motivaŃia, voinŃa, atenŃia și deprinderile) și patr u pentru cel de al cincilea modul
(personalitatea, temperamentul, caracterul și aptit udinile).
/square4 Pentru parcurgerea fiecărei unităŃi de învăŃare sun t necesare între 3 și 4 ore, fără a
socoti timpul necesar repetiŃiilor de consolidare s au efectuării cerinŃelor opŃionale
formulate în curs. Patru unităŃi de curs (SenzaŃiil e, Gândirea, Memoria și
Aptitudinile) sunt considerate a fi unităŃi duble, ele necesitând 6 … 8 ore de studiu.
/square4 Fiecare unitate de curs cuprinde exerciŃii și solic itări destinate fixării și
aprofundării informaŃiei prezentată în curs, la ace aste contribuind și un scurt
rezumat al problematicii parcurse. În partea finală , unitatea de curs dispune și de
un set de teste sau de sarcini destinate evaluării de parcurs care presupun
parcurgerea prealabilă și învăŃarea unităŃii respec tive de curs. Deși facultative, este
recomandabilă parcurgerea acestor sarcini de evalua re, deoarece ele constituie

9 posibile subiecte pentru verificare scrisă finală.
/square4 Fiecare dintre cele cinci module se finalizează cu o temă de control care are un
caracter de sinteză. Rezolvarea temelor de control este obligatorie și acestea vor fi
predate la date ce vor fi anunŃate la primele activ ităŃile tutoriale, sau cel mai târziu
în ziua examenului scris. Fiecare temă contează ca 15% din evaluarea finală, restul
de 40% fiind adus de examenul final și de un eseu ( ce are o pondere de 15% din
notă).

CerinŃe preliminare
Parcurgerea cu succes a acestui curs este parŃial c ondiŃionată de parcurgerea în
ciclul liceal a disciplinei Psihologie, în raport c u care modulul de faŃă constituie o
dezvoltare și o aprofundare. CunoștinŃe transferabi le utile pentru înŃelegerea
aprofundată a psihologiei vin și dinspre Pedagogie, Biologie, Anatomia omului și
Sociologie. Parcurgerea cursului nu este însă restr icŃionată de neparcurgerea
niciuneia dintre disciplinele amintite.

Discipline deservite
Având un caracter de disciplină fundamentală, Funda mentele psihologiei este
disciplina care devine condiŃie prealabilă pentru p arcurgerea tuturor celorlalte
discipline. În mod mai specific, Psihologia vârstel or, Psihologia copilului,
Psihologia personalităŃii, Psihologia socială, Psih odiagnoza aptitudinilor și a
personalităŃii sunt beneficiarele directe ale parcu rgerii acestui modul.

Durata medie de studiu individual
Timpul mediu de studiu individual presupus de cele 20 de unităŃi de curs care
compun cele trei module, incluzând și exerciŃiile s au sarcinile prezente în fiecare
unitate de curs, este de 80 de ore. La acestea se a daugă încă 20 de ore necesare
rezolvării celor cinci teme de verificare din porto foliul de evaluare.

Evaluarea
Nota finală pe primul semestru va lua în consideraŃ ie următoarele elemente:
… nota la examenul final din cele 10 unităŃi de cur s ale primelor trei module, care
conferă 40% din nota finală („Creativitatea” rămâne pentru semestrul al doilea);
… trei teme de control (evaluări de parcurs) X 15% = 45% din nota finală;
… 15% din nota finală pentru prezentarea în portofo liul de evaluare a unui eseu de
600 de cuvinte pe o temă din cele sugerate în curs sau pe una convenită cu titularul
de curs la început de semestru.
Regulile de elaborare ale eseului, care trebuie să respecte cerinŃe specifice scrierii
academice, sunt prezentate în anexa acestei lucrări .
Pentru semestrul al doilea (care include doar 9 uni tăŃi de curs) evaluarea este
echivalentă cu cea de pe semestrul întâi.

10
MODULUL 1. INTRODUCERE
___________________________________________________ __

Cuprins
M1.1. Introducere …………………………… …………………………………………… ………………… 10
M1.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ……………….. 10

M1.1. Introducere
Modulul 1 este dedicat introducerii cursanŃilor în problematica generală a psihologiei
contemporane. El are nu doar un caracter introducti v, ci este și unul de prezentare de
ordin general a problematicii ce va fi abordată mai detaliat în modulele ulterioare.
Modulul 1 este alcătuit din patru unităŃi de curs. Prima unitate de învăŃare tratează
probleme legate de specificul, obiectul, metodele ș i marile domenii ale psihologiei
știinŃifice actuale. A doua unitate de învăŃare fur nizează o perspectivă de abordare
sistemică în psihologie, ajungând la identificare s ubstructurilor și descrierea
sistemului psihic uman după introducerea conceptelo r de bază ale psihologiei, care
sunt cele de informaŃie, structură și sistem. Unita tea a treia de învăŃare argumentează
în legătură cu complexitatea psihicului uman, în co nexiune cu câteva principii de
bază ale psihologiei: psihicul ca formă a vieŃii de relaŃie, psihicul ca funcŃie a
creierului, psihicul ca reflectare subiectivă a rea lităŃii obiective și condiŃionarea
social…istorică a psihicului uman. Ultima unitate d e curs a acestui prim modul
argumentează în legătură cu o perspectivă piramidal ă, ierarhizată și multinivelară a
sistemului psihic. Pentru aceasta sunt prezentate c ele trei niveluri distincte de
organizare a vieŃii psihice, care sunt conștientul, subconștientul și inconștientul,
insistându…se nu numai pe elementele de specificita te ale fiecărui nivel, ci și pe
relaŃiile dinamice dintre aceste instanŃe, fapt car e conferă unitate și funcŃionalitate
ridicată aparatului psihic.
Ca pentru toate modulele care vor urma și acest pri m modul poate fi evaluat și
autoevaluat prin parcurgerea unei teme de control c u itemi derivaŃi din cele patru
unităŃi de curs prezentate.

M1.2. CompetenŃe
După parcurgerea acestui modul, studenŃii vor fi ca pabili:
/square4 să identifice specificul, obiectul și marile domeni i ale psihologiei contemporane;
/square4 să prezinte metodele de bază ale psihologiei știinŃ ifice, prin opoziŃie cu psihologia
simŃului comun;
/square4 să definească conceptele de bază ale psihologiei ac tuale, anume cele de

11 informaŃie, structură și sistem;
/square4 să argumenteze în legătură cu perspectiva sistemică în psihologie, identificând
elementele procesual…dinamice și structurile sale s ubiacente;
/square4 să precizeze specificul și caracteristicile sistemu lui psihic uman;
/square4 să argumenteze în legătură cu complexitatea noŃiuni i de psihic;
/square4 să argumenteze în legătură cu principiul psihicului ca formă de relaŃie;
/square4 să argumenteze în legătură cu principiul psihicului ca funcŃie a creierului;
/square4 să argumenteze în legătură cu principiul psihicului ca formă de reflectare
subiectivă a vieŃii obiective;
/square4 să argumenteze în legătură cu principiul determinăr ii social…istorice a psihicului
uman;
/square4 să prezinte cele trei instanŃe ale vieŃii psihice, conștientul, subconștientul și
inconștientul;
/square4 să argumenteze în legătură cu funcŃionarea unitară și integrată a celor trei instanŃe
ale sistemului psihic uman;
/square4 să prezinte inter…relaŃiile dintre cele trei nivelu ri de organizare și funcŃionare a
sistemului psihic uman, diferenŃiat pentru starea d e sănătate, de boală psihică și în
cazul creativităŃii.

Durata medie de parcurgere a fiecăreia din cele patru unit ăŃi de învăŃare, incluzând
rezolvarea sarcinilor propuse și a temelor de evalu are, este de 3…4 ore.

12
___________________________________________________ ________________
Modulul M1. Unitatea de învăŃare 1
PSIHOLOGIA MODERNĂ –
SPECIFIC, OBIECT ȘI DOMENII
METODELE PSIHOLOGIEI ȘTIINłIFICE
___________________________________________________ __________________________________
Cuprins
U1.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 12
U1.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 12
U1.3. Psihologia și simŃul comun ……………… …………………………………………… ………….. 13
U1.4. Specificul cunoașterii știinŃifice ………. …………………………………………… …………… 14
U1.5. Obiectul și domeniile psihologiei știinŃifice ………………………………………….. ……. 15
U1.6. Despre metodele psihologiei știinŃifice ….. …………………………………………… ……… 20
U1.7. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 24
U1.8. Sarcini de evaluare a cunoștinŃelor ……… …………………………………………… ……….. 25
U1.9. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………….. 26

U.1.1. Introducere
Este bine cunoscută afirmaŃia lui Ebbinghaus potriv it căreia psihologia are un
trecut lung dar o istorie scurtă ca știinŃă. Faptul se datorează deopotrivă marii
complexităŃi a obiectului său de studiu, care la mo dul general este psihicul uman,
și faptului că, în calitatea sa de știinŃă de sinte ză, era nevoie de maturizarea
domeniilor conexe. Pe de altă parte, decuparea prob lematicii sale de investigaŃie a
suferit numeroase mutaŃii în timp. Dacă într…o prim ă fază obiectul psihologiei
știinŃifice a fost conștiinŃa umană, în fazele ulte rioare s…a propus ca obiectul său să
fie comportamentul, inconștientul, omul concret sau omul concret în acŃiune (vezi
CreŃu, 2005). Faza a doua a evoluŃiei psihologiei ș tiinŃifice este dominată de o
largă tendinŃă integratoare, în jurul nucleului ști inŃelor cognitive, apărute după Al
Doilea Război Mondial.

U1.2. CompetenŃe
După parcurgerea acestei teme, studenŃii vor fi cap abili:
/square4 să efectueze distincŃia dintre psihologia simŃului comun si psihologia știinŃifică;
/square4 să identifice elementele definitorii pentru cunoașt erea știinŃifică în general și cea
psihologică în special;
/square4 să definească rolul și specificul celor cinci model e explicative dominante în
psihologia contemporană;
/square4 să distingă elementele de specificitate ale metodel or observaŃionale,
corelaŃionale și cauzale;
/square4 să enumere și să prezinte pe scurt metodele de cerc etare ale psihologiei
știinŃifice contemporane.

13

Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare 1 din mo dulul 1, incluzând
rezolvarea sarcinilor propuse și a temelor de evalu are, este de 3…4 ore.

U1.3. Psihologia și simŃul comun
Cuvântul psihologie a apărut în secolul al XVI…lea, fiind introdus de g ermanul Goclenius și
a fost impus de Wolff în secolul al XVIII…lea ( Psihologia empirica , 1732 și Psihologia rationalis ,
1734), cu contribuŃia nemijlocită a lui Kant (1781) , pentru a desemna o știinŃă a sufletului.
Începutul acestei știinŃe trebuie căutat în istoria multimilenară a umanităŃii: „Din acŃiunea omului
asupra omului s…a născut reflexia asupra scopurilor urmărite, a mijloacelor folosite și a rezultatelor
obŃinute”, afirmă Pavelcu ( Drama psihologiei , 1974, p. 166). Aceasta echivalează cu a spune că
oamenii nu au așteptat constituirea știinŃei psihic ului uman pentru a dezvolta cunoștiinŃe utile
privind semenii, care au fost transmise fie pe cale orală (zicători, proverbe, legende, mituri), fie p e
cale scrisă. Și într…un caz și în altul depozitarul experienŃei istorice a acestei cunoașteri o consti tuie
limba. Aici s…a decantat un imens patrimoniu de exp erienŃă a oamenilor relativă la semenii lor,
ipoteza lexicală devenind spre sfârșitul secolului al XX…lea o mare cale de acces spre materialul
psihologic brut. În acest fel a luat naștere cel ma i elaborat model al personalităŃii, modelul celor
cinci superfactori ( Big Five , Minulescu, 1996).
Cunoașterea particularităŃilor psihice s…a accentua t odată cu progresul civilizaŃiei, ceea ce
a dus la diviziunea socială a muncii și la apariŃia de profesii și îndeletniciri care cereau o mare
acuitate în perceperea și descifrarea semnificaŃiei comportamentelor umane. Anumite categorii
umane (preoŃii, medicii, judecătorii, conducătorii, comirtcianŃii), venind mai des în contact cu
semenii, au devenit depozitarii unei experienŃe vii , care îi făcea excelenŃi „psihologi practicieni”.
Dar de aici până la știinŃa numită psihologie a fos t drum lung, căci observaŃiile filtrate de simŃul
comun au fost mai degrabă generalizări empirice, fr agmentare.
Un rol extrem de important în conturarea domeniului psihologiei simŃului comun (sau al
psihologiei naive) l…a avut literatura. Fie că este vorba de La Bruyère, autorul cărŃii Caracterele
sau moravurile acestui secol (1688), fie că este vorba de Balzac cu a sa Comedie Umană , atât de
plină de tipuri umane semnificative, de Molière, Di ckens, Tolstoi, sau Dostoievski, de Călinescu,
Delavrancea sau Caragiale, literatura a fost consta nt preocupată de investigarea umanului cu
instrumente specifice, de oferirea de portrete vii și de adevăruri valabile despre realitatea umană
investigată. Am putea să…l amintim aici și pe creat orul psihanalizei, Sigmund Freud, care afirma că
știinŃa creată de el se pleacă în faŃa adâncimii ab isale a personajelor lui Dostoievski, pentru care
psihanaliza nu are cheia descifrării. Acest fapt es te omagiul suprem adus de savant (psiholog)
literatului. Dar, chiar dacă literatura captează se mnificaŃia umană a nenumărate legende, aforisme,
maxime, parabole ea nu este încă psihologie știinŃi fică. Unele teme ale acesteia se originează în
simŃul comun, care oferă observaŃii sistematice pe baza unei ipoteze de lucru. În general însă
psihologia știinŃifică se detașază de psihologia na ivă, pentru că aceasta nu…și propune explicaŃia de
tip cauzal și dezvăluirea legităŃilor, elemente def initorii ale abordării știinŃifice.

14 U1.4. Specificul cunoașterii știinŃifice
Metoda știinŃifică afirmă că evenimentele se desfășoară după principi i precise și utilizează
observaŃii obiective și sistematice pentru a determ ina care sunt acele principii. Așa cum afirmă
Richelle, știinŃa nu este decât un discurs, o altă modalitate de a folosi limba, care rafinează și
specializează atât de mult limbajul curent, încât, prin conceptele create, ea ajunge la descrieri și
explicaŃii de profunzime, foarte depărtate sau chia r aflate în opoziŃie cu simŃul comun.

Să ne reamintim…
Prezentăm câteva caracteristici ale metodei știinŃifice (Smith, 1998):
• ȘtiinŃa este sistematică, formală și obiectivă , de aceea ea nu rămâne cantonată
la nivelul observaŃiilor întâmplătoare.
• ȘtiinŃa aspiră la simplicitate și ordine , deoarece ea pleacă de la ordinea
implicită existentă în univers.
• ȘtiinŃa este precisă pentru că ea măsoară și cuantifică cu atenŃie obser vaŃiile.
Aceasta presupune efort și timp cheltuite, dar plus ul de precizie face diferenŃa
în raport cu psihologia naivă.
• Cunoașterea știinŃifică este reproductibilă : urmând aceleași procedee sau
metode, cercetători diferiŃi trebuie să ajungă la a celeași rezultate. Replicarea
este modalitatea de verificre a rezultatelor cercet ării.
• ȘtiinŃa produce o cunoaștere cumulativă : publicându…și rezultatele, ea dă
ocazia apariŃiei a noi ipoteze și idei.
• Ipotezele știinŃei sunt falsificabile (Popper). O ipoteză de cercetare este
știinŃifică doar atunci când poate fi verificată pr in observare sau experimentare
în laborator.
• Discursul știinŃific se sprijină pe fapte și se supune unei permanente puneri în
problemă prin intermediul lor.
• Epistemologic, nivelul de dezvoltare al unei știinŃ e este dependent de stadiul
cuantificărilor sale, de nivelul în care este posibilă tratarea și modelarea
matematică a datelor.

Încercând să surprindă cauzalitatea prin legi speci fice, scopurile majore ale psihologiei
știinŃifice sunt să descrie , să prezică și să controleze comportamentul, explicând și aplicând la
situaŃii reale de viaŃă ceea ce s…a învăŃat teoreti c.
/square4 Descrierea trebuie să includă comportamente obiectiv observab ile, adică ceea ce auzim și
ce vedem, făcând presupuneri asupra mecanismelor in terne sau asupra proceselor
subiacente numai în măsura în care le putem articul a într…un discurs teoretic elaborat.
/square4 Dacă descrierea are în vedere comportamentul deja p rodus, predicŃia are în vedere
anticiparea comportamentului, conturând o expectanŃ ă faŃă de acesta. PredicŃii facem și în
viaŃa cotidiană, însă în știinŃă acestea îmbracă fo rma unor ipoteze. Ipoteza este o propoziŃie
specifică și clară ce poate fi testată dacă este ad evărată sau falsă.

15 /square4 Controlul unui comportament este posibil când știm ce determ ină acel comportament și se
leagă strâns de capacitatea înŃelegerii lui. Rolul recompensei și al întăririi în fixarea unui
comportament este un exemplu în acest sens.
/square4 AplicaŃia are scopul de a utiliza cunoașterea și tehnicile d erivate în rezolvarea unor
scopuri practice: programele pe computer pentru înv ăŃarea matematicii, testele de
aptitudini și de inteligenŃă arată beneficiile conc rete ale cunoașterii psihologice în viaŃa
obișnuită.
/square4 ÎnŃelegerea înseamnă că am dobândit cunoașterea reală a cauzelo r unui comportament.
Deși în psihologie înŃelegerea cauzelor ca în fizic ă sau medicină este rară, munca știinŃifică
aduce totuși mereu un plus de înŃelegere asupra fap telor studiate. ÎnŃelegerea face posibilă
explicaŃia faptelor care circumscriu domeniul unei știinŃe. T riada descriere…explicaŃie…
predicŃie rezumă cele mai însemnate caracteristici ale metodei știinŃifice.

U1.5. Obiectul și domeniile psihologiei știinŃifice
A preciza care este obiectul psihologiei revine la a răspunde la întrebarea ce studiază
aceasta. În cursul scurtei sale perioade de evoluŃi e ca știinŃă au fost date mai multe răspunsuri, dar
nici astăzi nu există un punct de vedere unanim acc eptat. În prima sa fază de după constituire,
adică după 1879 – data înfiinŃării primului laborat or de psihologie experimentală din lume, la
Leipzig, de către Wilhelm Wundt – psihologia s…a de sprins de filosofie și a început procesul de
reflecŃie sistematică în legătură cu obiectul său d e studiu. Tributară tradiŃiei sale filosofice, în
această fază obiectul său de studiu a fost consider at a fi conștiinŃa . Aceasta era considerată fie ca
un conglomerat de funcŃii psihice cu o existenŃă de sine stătătoare (orientarea asociaŃionistă), fie c a
o lume internă de natură subiectivă, închisă ermeti c în sine, accesibilă doar prin introspecŃie.
Ambele perspective limitau drastic posibilitatea ut ilizării metodelor obiective de cercetare, ceea ce
a repus în discuŃie problema obiectului psihologiei . După începutul secolului XX (1913)
americanul J.B. Watson declară conștiinŃa o simplă ficŃiune de care psihologia știinŃifică nu se
poate ocupa, în locul său propunîndu…se ca obiect d e studiu comportamentul . Acesta era
abordabil după schema univocă stimul … reacŃie (S… R) care satisfăcea integral condiŃiile
obiectivităŃii și predictibilităŃii. Devenită persp ectiva dominantă în psihologia SUA timp de peste o
jumătate de secol, paradigma behavioristă a produs o mare cantitate de cercetare știinŃifică
valoroasaă, da a și îngustat foarte mult sfera psih ologiei. Principalele obiecŃii care i s…au adus au
fost aduse au fost reducŃionismul simplist (deducer ea gândirii din reaŃii laringeale, de exemplu) și
mecanicismul (indiferent de gradul său de complexit ate, întregul comportament era redus la
schema S→R). Sub presiunea criticilor, modelul beha viorist ortodox a fost remaniat, prin
recunoașterea variabilelor intermediare (stările su biective interne, numite organism, modelul
devenind S→O→ R), a diferenŃelor calitative dintre psihicul anima l și cel uman și reconsiderarea
rolului factorilor socio…culturali în geneza psihic ului uman.
Aproximativ în aceeași perioadă Sigmund Freud propu nea deplasarea centrului de greutate
al psihologiei de pe conștiinŃă pe inconștient . Din perspectiva știinŃei nou apărute, numită
psihanaliza (sau psihologia dinamică), inconștientu l era componenta determinantă în geneza

16 comportamentului, deoarece el furniza elementele de dinamică internă (motivaŃiile), dar și
susŃinerea energetică necesară.
Precizăm că în această primă fază a dezvoltării sal e ca știinŃă psihologia a fost dominată de
perspective antagoniste, neintegrabile într…un mode l unitar: psihologia conștiinŃei versus
comportamentism; psihologia conștiinŃei versus a in conștientului; asociaŃionism versus
introspecŃionism; asociŃionism versus configuraŃion ism (gestaltism); psihologie experimentală
versus psihologie fenomenologică. Aceste școli au a dâncit doar câte o latură a fenomenelor
psihice, procedând la generalizări prin absolutizar era unor modele parŃiale. Faza a doua a evoluŃiei
psihologiei debutează cu Al Doilea Război Mondial p rin nașterea știinŃei cognitive, curent care se
continuă până în prezent. Această perioadă este car acterizată de o tendinŃă marcată spre integrare
în modele unitare a perspectivelor explicative dife rite sau divergente asupra fenomenelor psihice
studiate.

Exemple
Actualmente, diferenŃele privitoare la obiectul psi hologiei (adică relative la
comportament, la cauzele sale și la mecanismele imp licate) diferă în funcŃie de
fundamentul de formare al psihologilor și de modul în care ei răspund la câteva
probleme filosofice specifice. Acest fapt produce modele explicative diferite, dar
nu sunt neapărat antagonice sau divergente. Iată cî teva dintre problemele filosofice
care, în funcŃie de opŃiunea filosofică adoptată, p roduc modele explicative
distincte:
/square4 raportul psihic–somatic : este psihicul autonom, paralel cu somaticul sau e l nu
poate exista decât prin intermediul somaticului? (m odele explicative
materialiste, spiritualiste sau interacŃioniste);
/square4 care este raportul ereditate–mediu ( natureDnurture în engleză): orice arie a
comportamentului este mai mult funcŃie a factorilor ereditari sau a mediului?
/square4 hedonismul – până la ce punct este guvernat comportamentul no stru de căutarea
plăcerii și de evitarea durerii?
/square4 teleologia/finalismul – până la ce punct comportamentul nostru este moti vat de
atingerea unor scopuri/finalităŃi?
/square4 holismul – comportamentul trebuie abordat în contextul între gului organism ori
el trebuie studiat ca o entitate izolată și autonom ă?
/square4 natura umană – în ce măsură comportamentul este guvernat de bin e și rău?

Răspunsurile oferite la întrebările fundamentale de mai sus determină modele de gândire
psihologică diferite. Acestea furnizează o bază ști inŃifică pentru abordarea teoretică, dar și pentru
cercetare sau aplicaŃie practică. Un model este o m odalitate de organizare conceptuală și aplicativă
a gândirii despre variatele componente ale comporta mentului și despre modul cum acestea sunt
relaŃionate între ele. Deși există o multitudine de modele, cinci dintre ele au devenit sistemele
explicative dominante în psihologia contemporană: m odelul biologic (neuroștiinŃele), modelul
psihodinamic, modelul comportamental, modelul umani st și modelul cognitivist.

17 Modelul biologic (neuroștiinŃele) pleacă de la axioma că înŃelegerea comportamentulu i
reclamă cunoașterea și înŃelegerea proceselor fizio logice subiacente. Aceasta presupune
cunoașterea structurii și a biochimiei sistemului n ervos, a modului cum moștenirea ereditară
influenŃează comportamentul, a manierei de inter…re laŃionare a fenomenelor psihice și a celor
fiziologice. Cunoașterea adusă de neuroștiinŃe ajut ă și la înŃelegerea dezordinilor apărute în sfera
psihică și a modului lor de tratare. Orientarea bio logică mai cercetează până la ce punct factorii
genetici predispun indivizii spre anumite modificăr i ale comportamentului și în ce măsură acestea
pot fi ameliorate prin experienŃă.

Modelul psihodinamic este o continuare și o dezvoltare a teoriei psihan alitice creată de
Freud, care afirmă că cel mai puternic element moti vant al comportamentului uman provine din
inconștient. Întregul comportament este o încercare de reducere a tensiunii care se instituie între
cei doi poli ai psihicului uman, care sunt inconști entul și conștientul. Cu toate că și această
perspectivă asupra personalităŃii este interesată m ai mult de ereditate decât de mediu, psihanaliza
ia în considerare rolul influenŃelor parentale și d e mediu în dezvoltarea copilului. Pentru Freud și
unii dintre descendenŃii săi experienŃele infantile din primii ani de viaŃă au un rol determinant în
dezvoltarea normală sau patologică a fiinŃei umane. Abordarea psihodinamică este centrată pe
persoanele cu un înalt nivel de nevrotism/anxietat e în tentativa de a determina motivaŃiile
inconștiente și conflictele timpurii instituite înt re instanŃele psihice în generarea acestor fenomene
disfuncŃionale. Foarte frecvent vom întâlni implica rea conceptelor psihanalitice în arii de probleme
psihologice ca visele, dezvoltarea infantilă, memor ie, uitare și refulare, motivaŃii inconștiente,
emoŃii negative, stres/distres, sexualitate, anomal ii de comportament, personalitate, mecanisme de
apărare ale Eului sau psihoterapie.

Modelul comportamentist susŃine că singurul domeniu de studiu al psihologie i trebuie să
fie comportamentul, deoarece nu putem intra în corp ul sau în mintea cuiva pentru a putea explica
modul său de a acŃiona. În consecinŃă cunoașterea c reierului și a altor mecanisme biologice nu vor
fi esenŃiale în explicarea comportamentului uman și cu atât mai puŃin conceptele de motivaŃie, de
conflict intern sau de conștiinŃă. În binomul eredi tate…mediu ( natureDnurture ) behavioriștii
accentuează asupra rolului factorilor de mediu, nea cordând nicio importanŃă celor ereditari. Cauza
producerii unor comportamente constă în întărirea a cestora iar stimulii de mediu sunt cei care
conduc la formarea și ghidarea comportamentelor. Va rianta ortodoxă a acestui model a fost cea
dezvoltată de Watson și Skinner. Criticile vehement e aduse modelului, ca și reducerea treptată a
potenŃialului său explicativ au dus la remanierea s a prin includerea variabilei intermediare, așa
cum am arătat anterior.

AdepŃii modelului umanist (Rogers, Maslow) insistă asupra faptului că fiinŃe le umane
sunt bune din naștere și că ele încearcă să atingă scopuri. Prin acest fapt ele se dezvoltă atât fizic ,
cât și psihologic. Fiecare fiinŃa umană este o indi vidualitate unică care are un anumit concept
despre sine ( selfDconcept ) și o dorinŃă bazală de a fi o fiinŃă mai bună, o persoană mai deplin
funcŃională. Nu mediul extern este acela care contr olează comportamentul, cât mai ales percepŃia

18 subiectivă a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. F iecare individ percepe lumea într…o manieră
personală, subiectivă, și aceasta este cea care inf luenŃează comportamentul persoanei. Rolul
factorilor biologici este considerat a fi de asemen ea foarte important deoarece există motivaŃii
susŃinute biologic care influenŃează profund compor tamentul uman.

Modelul cognitivist susŃine că oamenii utilizează procese cognitive (g ândire, memorie,
atenŃie) pentru a găsi în mediu informaŃiile utile adaptării. Pentru cognitiviști întregul sistem psih ic
se dezvoltă și funcŃionează datorită faptului că el procesează informaŃii. Acest fapt este necesar fie
pentru a reacŃiona la stimulii externi, fie pentru a iniŃia comportamente fără implicarea directă a
stimulilor externi. Poate fi desemnat astfel un cic lu al acŃiunii în care nu numai cauzele directe
lansează comportamentele umane, ci și cogniŃiile pe care le avem despre acestea. Devenit
paradigma dominantă din psihologia ultimelor deceni i, cognitivismul s…a materializat în nașterea
unei știinŃe cognitive, printr…un efort de integrar e a mai multor știinŃe iniŃial autonome: psihologia ,
neurologia, epistemologia, știinŃa computerelor și inteligenŃa artificială. Prin integrarea mai multor
perspective explicative această știinŃă face un con siderabil efort de sinteză pentru a arăta cum este
procesată informaŃia care vine din mediu, modul în care expectaŃiile de succes sau de eșec
influenŃează comportamentul, modul în care interpre tarea mediului devine o bază pentru lansarea
acŃiunilor umane sau cum este fundamentată raŃional decizia de a face ceva. Deoarece conjugă
factorii de mediu cu explicaŃia neurologică, cognit ivismul se află la jumătatea distanŃei pe
continuumul ereditate…mediu.
Plecând de la termenii cheie prezentaŃi anterior (e reditate…mediu, hedonism,
teleologie/finalism, holism, natură umană) evaluaŃi într…un mic eseu de 500 de
cuvinte cum și în ce măsură răspund cele cinci mode le explicative de mai sus
problemelor filosofice asociate cu acești termeni.

Domeniile psihologiei știinŃifice
În acord cu perspectivele explicative schiŃate mai sus pot fi conturate câteva dintre
domeniile sau ariile psihologiei aplicate, în care aceasta se sprijină pe o anumită perspectivă
teoretică, dublată de modalităŃi de intervenŃie spe cifice.
Domeniul Întrebarea specifică la care răspunde
Psihologia
experimentală Ce reguli guvernează percepŃia umană, cum învaŃă, c um își reamintesc și de
ce uită oamenii?
NeuroștiinŃele Cum influenŃează activităŃile chimic e și cele electrice comportamentul uman?
Ce parte a creierului controlează comportamente spe cifice?
Ce se petrece în creier când oamenii gîndesc sau câ nd trăiesc anumite emoŃii?
ȘtiinŃa cognitivă Care sunt mecanismele specifice p rin care oamenii fac judecăŃi sau iau
decizii?
Psihologia
sănătăŃii Cum pot contribui oamenii la instituirea unui compo rtament sănătos, în care
elementele preventive să fie dominante?
Ce rol joacă stresul în bolile de inimă?

19 Cum pot oamenii dezvolta conduite sexuale sigure pe ntru a preîntâmpina
SIDA?
Psihologia
dezvoltării Cum se schimbă de…a lungul întregii vieŃi anumite a tribute sau funcŃii umane
(gândirea, memoria, inteligenŃa, limbajul și abilit ăŃile de comunicare,
personalitatea)?
Ce factori facilitează sau împiedică dezvoltarea ac estora?
Psihologia
socială Cum își influenŃează oamenii reciproc emoŃiile, ati tudinile, opiniile,
convingerile sau gândurile?
Ce factori intervin în atracŃia/respingerea a două persoane sau grupuri?
Psihologia
personalităŃii Cum pot fi modelate și măsurate diferenŃele de pers onalitate?
Până la ce nivel sunt moștenite ereditar diferenŃel e de personalitate?
Pînă la ce nivel pot fi acestea afectate de factori i de mediu?
Psihologia
clinică și
consilierea
psihologică Care este mecanismul de producere al dezordimilor d e comportament sau al
tulburărilor mentale?
Ce factori cauzează aceste dezordini și cum pot fi ele abordate în tratamentul
acestor dezordini?
Cum pot fi ele prevenite?
Psihologia
industrială/
organizaŃională Ce factori influenŃează satisfacŃia în muncă?
Grupurile socioculturale diverse sunt mai puŃin efi ciente decît cele omogene?
Care este fenomenologia stresului asociat muncii și care sunt căile de
prevenŃie (primară, secundară sau terŃiară)?
Cum se produce socializarea organizaŃională?
a muncii
a transporturilor
economică
medicală
pedagogică
practică judiciară
militară
a sportului
evoluat a artei
altele
generală
a indi vidului analitică
teoretică fiziologică
sintetică
normală a vârstelor
în dezvoltare
umană socială
a dezvoltării

patologică
animală

U1.1. Ramurile psihologiei (Sursa: Cosmovici, Psihologie generală , p. 20).
Psihologie

20 NORMAL
P. generală
P. experimentală
P. diferenŃială
P. cognitivă
P. educaŃiei P. genetică (a copilului)
P. muncii (ergonomie) Etologie (P. animală)
P. industrială Psihofiziologie

SOCIAL BIOLOGIC
Etnopsihiatrie Psihofarmacologie
Antipsihiatrie Neuropsihologie
Psihiatrie
Psihopatologie
Psihologie clinică
Psihanaliză

PATOLOGIC

U1.2. Marile subdomenii ale psihologiei (sursa: Lieury, Manual de psihologie generală , p. 17).

U1.6. Despre metodele psihologiei știinŃifice
Progresul unei știinŃe depinde de capacitatea sa de a…și supune la proba realităŃii teoriile
elaborate. În mod specific, teoriile generează un n umăr mai mic sau mai mare de ipoteze care pot
fi testate prin cercetare. Prin feedback rezultatel e acestui demers investigativ duc la lărgirea sau l a
modificarea teoriei în cauză pentru a cuprinde elem entele nou apărute, ceea ce generează o
adevărată creștere în spirală a cunoașterii știinŃi fice.

Figura U1.3. InterrelaŃia dintre teorie și cercetarea știinŃific ă.
Generare de
ipoteze
ConstrucŃia
teoriei și
modificarea ei
Testarea ei în
laborator

21 Metode descriptive și metode corelaŃionale
Demersurile care sunt descriptive sau corelaŃionale pot fi considerate amândouă ca
nonexperimentale (o metodă este nonexperimentală câ nd comportamentul este observat și măsurat
fără a fi controlat sau manipulat). Asemenea metode sunt adesea folosite pentru a îndeplini
scopurile descripŃiei și ale predicŃiei, căci ne pe rmit să examinăm cu atenŃie și să descriem cu
precizie o multitudine de comportamente. De aceea e le ne procură o bază pentru a face predicŃii cu
privire la relaŃiile de tip cauză…efect. Cele mai o bișnuit folosite ca metode nonexperimentale sunt
studiile de caz , ancheta și observaŃia naturalistă .
A. Studiul de caz este o analiză în profunzime a comportamentului un ei singure persoane,
ale cărei gânduri, emoŃii, atitudini, interese, sun t investigate cu grijă, detaliat. Este o metodă ce
probează adâncimea efortului individual în încercar ea de a înŃelege mai bine comportamentul,
conduita și originile sale. Studiul de caz este foa rte util pentru că dă psihologului clarificări desp re
un caz individual, care poate servi ca bază pentru înŃelegerea comportamentului la modul general.

Exemple
Pornind de la un singur caz, micul Hans, Freud a fo rmulat ipotezele sale despre
tulburarea psihică numită fobie. Pornind de la stud iul detaliat al propriilor săi copii,
Piaget a construit teoria despre geneza structurilo r inteligenŃei. Dar, deoarece se
pleacă doar de la o persoană, această bază de infer enŃă nu este niciodată suficient de
largă, concluziile trebuind verificate atent pe mul te alte cazuri.

B. Ancheta este un procedeu de a evalua sau prezice vederile, reacŃiile ori părerile unui
număr mare de oameni în legătură cu o problemă limi tată ca extensie. Cercetătorul creează o listă
de întrebări și o prezintă într…o formă standardiza tă fiecărui participant, în mod tipic folosind atât
ancheta, cât și chestionarul. Investigând un număr mare de persoane dintr…o populaŃie foarte largă,
scopul este de a generaliza prin extrapolarea rezul tatelor la întreaga populaŃie. ExpectaŃiile de vot
din anchetele sociologice, părerea despre abandonar ea pedepsei cu moartea sau legalizarea
avorturilor sunt câteva exemple de utilizare a meto dei. Atunci când este elaborată și condusă cu
grijă, această metodă ne poate oferi o mare cantita te de informaŃii despre atitudinile, opiniile sau
preferinŃele unui număr mare de oameni, ceea ce îi ajută pe psihologi să construiască ipoteze, pe
politicieni să…și dezvolte campaniile electorale și pe comercianŃi să…și lanseze anumite produse.
Dar dacă eșantionul ales nu este reprezentativ, sau dacă cei chestionaŃi dau mai degrabă
răspunsurile așteptate decât cele reale, riscul de eroare devine foarte mare. O altă limitare a
metodei provine din faptul că ea este indicativă p entru opinia publică într…un anumit moment,
după care anumite evenimente o pot modifica radical .

C. ObservaŃia naturalistă este cea în care psihologul observă comportamentel e care apar,
fără a le modifica sau intefera cu ele. Asemenea ob servaŃii se pot face și în laborator, dar și în
cadrul natural, putând avea o mare extensie în stud ierea animalelor sau a copiilor. Avantajul este
aprecierea comportamentului în cadrul lui natural, dezavantajul fiind dificultatea de a fi total
obiectiv sau neimplicat.

22
Exemple
Studiind adolescenŃii din insula Samoa din Mările S udului, Margaret Mead, una
din creatoarele psihologiei transculturale, arăta î n cartea sa „ Caming of age in
Samoa ”, apărută în 1928, că adolescenŃii acestei insule nu aveau competitivitatea
și violenŃa cu care această vârstă se asociază în c ultura americană. Un alt cercetător
(Freeman, 1983) a adus o altă lumină asupra problem ei, arătând că rata suicidului,
comportamentul violent și competitiv au un nivel ri dicat și în aceste insule.

D. Designul corelaŃional este necesar când vrem să depășim simpla descripŃi e și să
determinăm intensitatea și forma relaŃiei dintre do uă variabile.
Exemple
Variabilă este orice însușire ce poate lua mai mult e valori diferite, cum ar fi de
pildă satisfacŃia maritală, ce poate fi evaluată pe o scală cu 3, 4, 5 sau mai multe
trepte și pusă în legătură cu similaritatea de vârs tă a membrilor cuplului sau cu
începutul, mijlocul și perioada târzie a căsniciei.
Printr…un astfel de procedeu corelaŃional aflăm cât e ceva despre intednsitatea asocierii/relaŃiei
dintre variabile, dar nimic despre cauza care a pro dus…o, pentru că nu am făcut nimic pentru a
controla sau manipula vreo variabilă. Și totuși, me toda ne indică unde să căutăm o relaŃie între
elemente, pentru a construi acolo un studiu experim ental, în care să evidenŃiem modificările
variabilelor dependente în funcŃie de cele independ ente.

Exemple
Știm că există o relaŃie între fumat, cancerul de p lămâni și bolile coronariene, ceea
ce ne permite ca, în condiŃii de laborator, să dezv oltăm un studiu de tip cauză…
efect, expunând sistematic animale la fumul de Ńiga ră și descoperind astfel o relaŃie
cauzală.

E. Metoda experimentală
Coloana vertebrală a cercetării psihologice este ex perimentul, o cercetare care implică
manipularea uneia sau mai multor variabile independ ente pentru a vedea efectul la nivelul
variabilei dependente. Aceasta metodă conduce la de scoperirea de relaŃii tip cauză…efect. În
experiment, cercetătorul variază sistematic condiŃi ile pentru a înregistra efectele lor asupra
comportamentului. CondiŃiile care se pot schimba în experiment se numesc variabile și ele pot fi
elemente prin care diferă subiecŃii (sex, vârstă, n ivel cultural, nivelul studiilor, ocupaŃie,
apartenenŃă etnică etc.), iar măsurile ce vor fi cu lese sunt diferite valori cum ar fi presiunea
arterială, pulsul, eficienŃa de sine, stima de sine etc.

Exemple
/square4 Variabilele pe care la poate lua în consideraŃie, s chimba sau manipula
cercetătorul se cheamă variabile independente , iar cele măsurate pentru a vedea
cum se schimbă prin manipularea experimentală, se c heamă variabile
dependente (se numesc așa pentru că depind de nivelul schimbă rii variabilelor
independente).

23 /square4 Un al treilea tip de variabile sunt cele explicative , cum ar fi anxietatea, depresia,
gândirea, motivaŃia, ca elemente interne de legătur ă între celelalte două tipuri.
Metoda experimentală standard include un grup experimental (pe care se
desfășoară întreaga procedură) și un grup de control , sau grup martor.
/square4 Ambele grupuri sunt măsurate iniŃial și după manipularea experimentală, pentru
a face comparaŃii statistice și a extrage concluzii le care se impun.
Experimentul ridică și probleme de eșantionare (eșantion reprezentativ sau aleator, simplu sau
stratificat) care constituie capitole importante al e cercetării și statisticii.

F. Cvasi–experimentul este acela în care psihologul studiază variabile i ndependente pe
care el nu le poate controla sau manipula. Asemenea variabile independente se numesc variabile
naturale, căci se bazează pe condiŃii preexistente.

Exemple:
/square4 putem studia diferenŃele masculin…feminin, dar nu n oi manipulăm apartenenŃa la
gen a persoanelor participante la experiment;
/square4 putem studia efectul experienŃei și antrenamentului asupra nivelului de anxietate
la un grup de parașutiști, dar opŃiunea lor pentru acest sport le aparŃine în
întregime.
Deși nu putem găsi în acest tip de studii o puterni că relaŃie cauză…efect (ca atunci când avem
variabile independente), putem totuși avea un nivel de încredere ridicat în rezultatele noastre și în
cazul cvasi…experimentului.

G. Metoda psihometrică
Metoda psihometrică, numită și metoda testelor, est e deopotrivă metodă de bază a
cercetării psihologice și cea mai productivă metodă a psihologiei aplicate. Această metodă
presupune măsurarea opiniilor, intereselor, atitudi nilor, trăsăturilor de personalitate, a capacităŃil or
psihice ale unei persoane și evaluarea nivelului lo r de dezvoltare. Instrumentul de bază al acestei
metode este testul psihologic, care este o probă st andardizată sub raportul conŃinutului, modului de
prezentare și de apreciere a rezultatelor ce permit e măsuzrarea unui eșantion de comportament.
Pentru a…și atinge funcŃiile, testul trebuie să aib ă caracteristici și calităŃi specificate în manualu l
său. Iata câteva dintre acestea:
/square4 standardizarea se referă la uniformitatea de prezentare, aplicare , cscorare și interpretare a
testului, fapt care permite raportarea și comparare a rezultatelor unui subiect cu grupul
coresppunzător sie ca vârstă, gen, nivel de cunoști nŃe etc.;
/square4 fidelitatea este o condiŃiue bazală ce reiese din calitatea de instrument metric a testului.
Pentru a fi fidel un test trebuie să dea rezultate stabile în timp, formele paralele sau sorate
de scoreri independenŃi să fie cât mai apropiate, d upă cum itemii săi trebuie să fie
consistenŃi (să măsoare același construct);
/square4 validitatea este caracteristica fundamentală a testului care i ndică faptul că el măsoară
efectiv ceea ce și…a propus.

24
1. Ca psihololg școlar întreprindeŃi o cercetare de spre eșecul școlar, destinată
publicării. EvaluaŃi metodele prezentate anterior d in unghiul utilităŃii lor.
2. În aceeași postură suneŃi implicat în consiliere a școlară și ghidarea
vocaŃională a elevilor din ciclurile școlare giomna zial și liceal. Pe care dintre
metodele de mai sus v…aŃi sprijini mai mult? (argum entaŃi răspunsul).

Alte metode, cantitative sau calitative (anamneza, metoda biografică, interviul metoda
produselor activităŃii, vor fi prezentate în contex tul metodelor de cercetare din psihologie. Spre
deosebire de alte știinŃe, complexitatea fenomenelo r psihice reclamă folosirea concomitentă a mai
multor metode. Acest lucru este necesar pentru acom pleta informaŃiile furnizate de o metodă cu
informaŃiile furnizate de o altă metodă și de a con trola rezultatele obŃinute pe o cale cu rezultatele
obŃinute pe alte căi. Utilizarea concomitentă este justificată și de faptul că metodele calitative le
completează pe cele cantitative, cele observaŃional e le pregătesc pe cele corelaŃionale iar acestea
din urmă, sesisând relaŃii, presupun experimentare pentru a surprinde sensul relaŃiei și cauzalitatea.

CONCLUZII ȘTIINłIFICE

RELAłII CAUZĂ…EFECT
Manipulăm sistematic variabilele independe nte
și măsurăm efectul asupra variabilelor depend ente

CORELAłIE
Observăm intensitatea și forma
relaŃiei dintre variabile

DESCRIERE
Descriem mai ales
ceea ce vedem

Figura U1.4. Niveluri de abordare în cercetarea știiŃifică (sur să: Smith, 1998, p. 37).

U1.7. Rezumat
/square4 Psihologia este știinŃa care studiază condiŃiile și legile manifestării vieŃii psihice
umane.
/square4 Psihologia știinŃifică s…a constituit mai târziu ca știinŃă datorită marii complexităŃi
a domeniului ei de studiu – psihicul uman.
/square4 Originile ei trebuie căutate în cunoașterea comună (psihologia simŃului comun sau
naivă) care a depozitat în limbă un mare tezaur de cunoaștere psihologică.
/square4 Cunoașterea comună, ca și cunoașterea psihologică p rezentă în literatura lumii, nu
întrunește criteriile unei cunoașteri știinŃifice r eale pentru că este nesistematică și
nu ajunge să facă predicŃii plecând de la legile po stulate.
/square4 Pentru a fi știinŃă, cunoașterea cristalizată în te orii trebuie să facă descripŃia,
explicaŃia și prezicerea fenomenelor analizate.

25 /square4 Suplimentar, psihologia presupune înŃelegerea (comp rehensiunea), controlul și
aplicaŃia cunoașterii dobândite.
/square4 Obiectul psihologiei este greu de circumscris. IniŃ ial el a fost conștiinŃa, ulterior
comportamentul sau inconștientul.
/square4 Obiectul de cercetare al psihologiei este ansamblul legilor care guvernează
fenomenele psihice.
/square4 Dacă în prima fază școlile psihologice ofereau o im agine exclusivistă și neunitară
asupra psihicului uman, mișcarea cognitivistă a gen erat o tendinŃă spre integrare
progresivă a perspectivelor explicative.
/square4 Actualmente cele mai pregnante modele explicative d in psihologie sunt abordarea
biologică (neuroștiinŃele), psihodinamică, comporta mentistă, umanistă și
cognitivistă.
/square4 Metodele psihologiei pot fi considerate la trei niv eluri de complexitate:
observaŃional, corelaŃional și experimental.
/square4 Metodele psihologiei sunt utilizate integrat pentru a se controla unele pe altele și a
suplimenta deficienŃele pe care fiecare metodă luat ă separat le are.

U1.8. Sarcini de evaluare a cunoștinŃelor
1. DefiniŃi conŃinutul, specificul și legătura psi hologiei știinŃifice cu psihologia
naivă (psihologia a simŃului comun).
2. EvaluaŃi rolul limbii orale (termeni, proverbe, zicători, locuŃiuni) și scrise
(literatură) în cristalizarea „depozitului” psiholo giei simŃului comun și legătura ei cu
psihologia știinŃifică
3. AnalizaŃi contextul desprinderii psihologiei ști inŃifice din teritoriul reflexiei
filosofice. (Sursă: Parot și Richelle, 1995, pp. 10 5…139).
4. UrmăriŃi evoluŃia paradigmei S … R spre S … O … R de la behavioriști la
neobehavioriști, evaluând consecinŃele sale practic e.
5. ConturaŃi marile domenii ale psihologiei actuale plecând de la tabloul schiŃat de
Cosmovici și Lieury. DeterminaŃi similitudinile, su prapunerile și diferenŃele.
6. EvaluaŃi la care dintre caracteristicile metodei știinŃifice evocate în curs răspunde
psihologia contemporană prin cele cinci mari modele explicative ale ei.
7. AnalizaŃi relaŃiile dintre metodele descriptive și cele corelaŃionale.
8. AnalizaŃi relaŃiile reciproce dintre metodele co relaŃionale și cele experimentale.
9. EvaluaŃi rolul metodei psihometrice în cercetare a psihologică și în psihologia
aplicată.

26 U1.9. Bibliografie minimală
1. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
2. CreŃu, T. (2005). Fundamentele psihologiei . Ministerul EducaŃiei și Cercetării. Proiectul
pentru ÎnvăŃământ Rural.
3. Doron, R., Parot, F. (1999). DicŃionar de psihologie. București: Editura Humanitas.
4. Golu, M. (2000). Fundamentele psihologiei . Vol I. București: Erditura fundaŃiei „România
de mâine”.
5. Hayes, N., Orrell, S. (1997). Introducere în psihologie . București: Editura All.
6. Popescu…Neveanu, P. (1977). Curs de psihologie generală . București: Tipografia
UniversităŃii.
7. Popescu…Neveanu P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993). Psihologie . Manual pentru clasa a XDa,
școli normale și licee . București: Editura Didactică și Pedagogică.
8. Radu, I. (coord.) Introducere în psihologia contemporană. Cluj…Napoca: Editura
„Sincron”.
9. Smith, B.D. (1998). Psychology. Science and Understanding . Boston, Massachusetts, etc.:
McGraw…Hill.
10. Zlate, M. (1976). Introducere în psihologie . București: Casa de Editură și Presă „Șansa”.
11. Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei . București: Editura Pro Humanitate.

27

Modulul M1. Unitatea de învăŃare 2
CONCEPTE DE BAZĂ ALE PSIHOLOGIEI
PERSPECTIVA SISTEMICĂ ÎN PSIHOLOGIE

Cuprins
U2.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 27
U2.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 28
U2.3. Concepte de bază ale psihologiei: informaŃie, structură, sistem ……………………… 28
U2.3.1. InformaŃia …………………………………………… ………………………………………. 28
U2.3.2. Structura …………………………………………… ………………………………………… 29
U2.3.3. Perspectiva sistemică în psihologie …………………………………………… …… 30
U2.4. Coordonate sistemice ale psihicului uman …. …………………………………………… ….. 31
U2.5. Clasificarea tradiŃională a fenomenelor psihi ce ………………………………………… …. 32
U2.6. Caracteristici ale sistemului psihic uman … …………………………………………… …….. 33
U2.7. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 34
U2.8. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… …………. 34
U2.9. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………….. 34

U2.1. Introducere
Cea mai mare revoluŃie în psihologia contemporană a venit din dezvoltarea sa pe
direcŃie cognitivă, la mijlocul anilor '70 din seco lul trecut. Chiar dacă nu avem de…a
face cu o singură știinŃă cognitivă, ci cu un corp de știinŃe dinamice, care
interacŃionează și se interpenetrează reciproc, evo luŃia acestora este spre sinteză și
unificare. Psihologia cognitivă are drept paradigmă fundamentală conceperea
psihicului uman ca un sistem complex și dinamic de prelucrare informaŃională. Acest
fapt a condus la apariŃia unui nou aparat conceptua l, adecvat unui nivel de analiză
mai profund (molecular), care nu mai este centrat p e întreg, ca analiza molară, tipică
psihologiei tradiŃionale. Modificarea nu este doar una de ordin conceptual, ci vizează
și instrumentarul metodologic al noii știinŃe. Psih ologia clasică nu dispare însă
înghiŃită de cea cognitivă. Două aserŃiuni ale lui Miclea (2003) conturează un punct
de vedere pertinent despre rolul cognitivismului în psihologia actuală: 1. „Vom
remarca faptul că, în măsura în care sunt interesat e de modul în care personalitatea
umană procesează informaŃia, toate sau aproape toat e ramurile psihologiei sunt
marcate de psihologia cognitivă.” 2. „În al doilea rând, deși componenta
informaŃională este ubicuă, comportamentul uman, pr ecum și multe alte fenomene
psihice interne nu sunt reductibile la procesarea i nformaŃiei. (…) Dacă întreaga
varietate de fenomene psiho…comportamentale nu se p oate rezuma la procesări de

28 informaŃie, atunci nici psihologia cognitivă nu se poate substitui psihologiei.” (op.
cit., pp. 24…25). În măsura în care psihologia cogn itivă debutează cu analiza
sistemului cognitiv, iar dimensiunea de bază a aces tuia este procesarea de informaŃie,
prezenta unitate de curs are ca obiect aducerea uno r clarificări legate de aceste
concepte fundamentale ale psihologiei.

U.2.2 CompetenŃe
După ce vor studia această unitate, cursanŃii vor p utea:
/square4 să definească conceptele de informaŃie, structură ș i sistem;
/square4 să identifice și să definească sintagma „psihicul u man este un sistem de procesare
a informaŃiei, dar nu se reduce la atât”;
/square4 să diferenŃieze între componentele structurale și c ele dinamic…procesuale ale
sistemului psihic uman.
/square4 să definească sistemul psihic uman identificând pro cesele, structurile și activităŃile
acestuia.

Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare, incluzând rezolvarea
sarcinilor propuse și a temelor de evaluare, este d e 3…4 ore.

U.2.3. Conceptele de bază ale psihologiei: informaŃie, str uctură, sistem
U2.3.1. InformaŃia
În pofida celui de…al doilea principiu al termodina micii, care postulează moartea
universului prin creșterea dezordinii (entropiei) ș i răcire, universul se pare că a evoluat și
evoluează prin creșterea ordinii și organizării int erne. În acest proces rolul unificator îl are
informaŃia prin care, în ciuda diferenŃierii progre sive a elementelor (ceea ce produce dezvoltare),
acesta își păstrează însă unitatea. DiferenŃierea ș i integrarea devin, după Restian (1989) , două feŃe
ale aceluiași proces. Dacă lumea este reductibilă l a trei categorii: substanŃă materială, energie și
informaŃie, și dacă ea are o structură organizată i erarhic, multi…sistemică, este clar că între
elemente trebuie să existe o comunicaŃie care apare ca o cauzalitate informaŃională. Spre deosebire
de cea substanŃială și energetică, în cauzalitatea informaŃională efectul nu depinde atât de mărimea
cauzei, cât de energia și programul de funcŃionare a sistemului unde acŃionează. „Legătura
informaŃională oferă astfel sistemelor nu numai lib ertatea, ci și posibilitatea de a…și îndeplini
programul lor de funcŃionare în orice condiŃii de m ediu” (Restian, 1989, p. 30). Ea reprezintă
astfel cel mai perfecŃionat mod de păstrare a ordin ii și organizării, calea majoră de cointegrare și
de conservare a unităŃii lumii.
InformaŃia a devenit termen foarte general în știin Ńele moderne, în ciuda dificultăŃii
definirii ei. În psihologie, care și…a integrat per spectiva informaŃională mai ales prin direcŃia ei
cognitivă, prototipul informaŃiei este acela al rel aŃiei dintre stimulul sursă și receptor. Prin
codificări și recodificări informaŃia primară (de l a nivelul sursei), unde ea există sub formă de
semnale, este identificată, prelucrată, extrasă, as tfel încât prin decodificare este reprodus stimulul

29 original. InformaŃia este foarte larg produsă și ut ilizată de la nivelurile cele mai elementare ale
corpului, unde ea joacă rolul unificator, până la n ivel psihic, unde acest raport dintre stimulul surs ă
și imaginea subiectivă determinată este prototipul informaŃiei. Astfel, prin mijloacele psihicului se
ajunge la un model subiectiv al faptului obiectiv, se modelează ceva. Imaginea vizuală care
modelează un obiect este rezultatul unui asemenea ș ir de prelucrări informaŃionale și punere în
relaŃie a ceva (obiectul) cu altceva (datele intern e ale subiectului). Cea mai mare parte din
informaŃiile umane, care rezultă din logica memorie i, limbajului, gândirii, imaginaŃiei produc
codificări mult mai înalte ale informaŃiei, prin si steme complexe de operaŃii operaŃii, angajând
informaŃii despre informaŃii.
Să ne reamintim…
Mihai Golu (1974) subliniază existenŃa unor subtile echivalenŃe dintre informaŃie
și psihic:
/square4 InformaŃia, coordonată generală a universului, nu p oate fi redusă nici la
substanŃă, nici la energie. Deși nu poate fiinŃa în afara unui suport substanŃial
energetic, același mesaj poate fi transmis prin sup orturi diferite și, reciproc, pe
același suport intră tipuri foarte diferite de info rmaŃie.
/square4 InformaŃia, ca atare, nu are proprietăŃi sensibile și nu poate fi percepută decât
indirect, prin efectele în dinamica sistemului.
/square4 InformaŃia stă la baza proceselor de organizare și reglare ale oricărui tip de
sistem;
/square4 InformaŃia, ca fenomen concret, nu există decât în procesul comunicării, în afara
acestuia neexistând decât virtual.
/square4 Teoria informaŃiei pune și psihologiei la dispoziŃi e ceva asemănător cu un
limbaj universal, pe baza căruia se pot descifra și descrie capacităŃ ile umane.
InformaŃia angajează concepte specifice: cantitatea de informaŃie (măsurabilă în
biŃi, bitul fiind o unitate de informaŃie), redundanŃa, autoreglarea și reglarea. În
plan uman, măsura cantităŃii de informaŃie este mai puŃin validă pentru că avem
de…a face cu informaŃie înalt elaborată (semantică și pragmatică), ceea ce
impune o perspectivă calitativă asupra acesteia.
/square4 Căpătând o dimensiune mai pregnant semantică, infor maŃia de acest tip
modelează date esenŃiale ale lumii, rezumate în pri ncipii, legi, teorii, filosofii.
Deci psihicul uman are ca notă definitorie capacita tea de a produce la ieșirile
sale mai multă informaŃie decât la intrările sale.

U2.3.2. Structura
Structuralismul a fost impus în psihologie de Jean Piaget și Roger Muchielli iar termenul
de structură a fost conceptul central al teoriei ge staltiste privitoare la forma bună. În mod curent,
structura trebuie înŃeleasă ca modul stabil de orga nizare a unui obiect sau fenomen. Sistemul osos,
dentiŃia, sistemul muscular sunt structuri în virtu tea stabilităŃii lor în timp. Dar și scheletul de
beton al unei clădiri, căile de comunicaŃie, carcas a unei mașini, schemele mentale, configuraŃia
perceptivă, ritmica melodică sunt tot structuri, pe ntru că ele sunt elementele stabile ale sistemelor

30 în care sunt incluse. Însăși comunicarea umană, baz ată pe limbaj, are structuri stabile și reguli de
transformare din care rezultă gramaticile generativ e (Chomsky).
Deși noŃiunea de structură este „obscură, polisemic ă și sărăcăcioasă, chiar banală, devenind
un fel de panaceu” (Zlate, 1996, p. 308), ea a fost introdusă în psihologie mai ales prin Jean
Piaget, arhitectul teoriei construcŃiei genetice a inteligenŃei. În lucrarea sa Structuralismul ,
publicată în 1968, autorul indică trei caracteristi ci fundamentale ale structurii: totalitate,
transformare și autoreglare. Ca totalitate , elementele se subordonează întregului, care are î n plus
proprietăŃi specifice (aici structura este semantic echivalentă cu conceptul de sistem). Totalitatea
se obŃine fie prin asocierea elementelor, fie a rel aŃiilor dintre elemente, fie printr…un fel de
emergenŃă a acestora. Structurile nu sunt forme sta tice, ci sisteme dinamice: orice activitate
structurantă presupune un sistem de transformări. Transformarea trebuie înŃeleasă ca trecerea de la
o structură la alta ca urmare a modificării unor st ări de echilibru al forŃelor de câmp, structurile
rămânând ele însele stabile, distincte și necorelat e. Autoreglarea (concept ce trimite spre
perspectiva sistemică) asigură conservarea structur ilor și închiderea lor în ele însele. Zlate (1996)
afirmă că: „Prin faptul că structurile psihice nu î ntreŃin raporturi genetice și evolutive unele cu
altele, ci se află într…un raport de coexistenŃă sa u de succesiune spaŃio…temporală externă, ele nici
nu se influenŃează reciproc.” (p. 310), limită ce t rimite la un alt tip de abordare, cea sistemică.
ReŃinem că, din perspectiva structurală, pe care ge staltismul o premerge, dar o teoretizează
Roger Muchielli ( Introducere în psihologia structurală, 1966) că structura este un concept de
mare generalitate, definind elementele de stabilita te ale unui sistem, produse prin funcŃionarea
acestuia. „Orice organism își secretă propria struc tură, dar posedă în același timp posibilitatea de
a…și schimba structurile, în limitele specifice leg ate de marginile perfecŃionării organismului însuși
și a rezistenŃei naturale a structurilor constituit e” (Muchielli, p. 282, apud Zlate, 1996).

Exemple
Deși anatomia distinge o multitudine de sisteme ce intră în alcătuirea corpului
omenesc (osos, muscular, respirator, circulator, ne rvos, hormonal, imunitar,
reproducător etc.) unele dintre acestea sunt mai ap roape de conceptul de structură,
altele de cel de sistem. Elemente structurale foart e clar definite, de mare stabilitate
în timp, sunt sistemul osos, dentiŃia, grupele de s ânge, amprentele digitale, ADN…ul.

U2.3.3. Perspectiva sistemică în psihologie
Sistemul este o unitate organizatorică complexe, cu proprietăŃi emergente, care pot fi
identifiate la nivelul întregului, dar care nu pot fi regăsite la nivelul părŃilor constituente din ac esta
care este format. Viziunea sistemică s…a structurat în timp, plecând de la filosofie (Descartes
introduce în Tratatul despre om ideea de mașină vie, de automat), biologie (Allain vedea o strânsă
analogie între organismul biologic și cel social, a mbele dotate cu organe specializate și cu un
centru de comandă), dar cea mai pregnantă contribuŃ ie au adus…o fiziologia și, mai ales,
neurologia. Astfel, Anohin (1963) distinge în cadru l unei perspective cibernetice, trei grupe de
aferentaŃie (situaŃională, declanșatoare și inversă ) și un acceptor al acŃiunii.

31
S I S T E M E
INFINITE FINITE

DESCHISE INCHISE

SIMPLE COMPLEXE

DETERMINISTE PROBABILISTE

LINIAR E NELINIARE
Figura 2.1. Reprezentare schematică a diferitelor tipuri de sis teme
Sursa : Restian, 1989, p. 57.

Abordarea sistemică a venit însă prin maturizarea ș i cristalizarea a trei domenii de vârf ale
știinŃei: cibernetica (Norbert Viener), teoria gene rală a informaŃiei (Claude Shannon) și, mai ales,
teoria generală a sistemelor (Ludwig von Bertalanff y) prin care s…a elaborat o viziune holistică
asupra psihicului. Astfel, pentru Bertalanffy „… sistemul este orice ansamblu de elemente aflate
într…o interacŃiune ordonată (non…întâmplătoare).” EsenŃială nu este natura substanŃial…energetică a
elementelor, ci relaŃia, interacŃiunea și interdepe ndenŃa lor reciprocă. Elementele se asociază în
subsisteme, iar prin coordonarea acestora apare sis temul. Orice lucru din univers aparŃine simultan
de mai multe sisteme, între acestea neexistând gran iŃe, ci întrepătrunderi. NoŃiunea de sistem
deschis devine capitală, deoarece se stabilește o p unte între termodinamică, biologie și psihologie:
relaŃia sistemului cu sistemul ierarhic supraordona t ( ecosistemul ) asigură devenirea și viaŃa lui.
NoŃiuni conexe sunt: feedback, feedbefore (aferenta Ńie, conexiune inversă și anticipativă),
entropie, autoorganizare, comandă, control, comunic are. Chiar dacă între logica viului și logica
perspectivei informaŃional…sistemice există încă o prăpastie, complexitatea viului fiind
extraordinară (se autorepară, se autogenerează dar se și autoreproduce), această perspectivă holistă
asigură psihologiei un cadru conceptual foarte soli d.

U2.4. Coordonate sistemice ale psihicului uman
Un sistem este definit de trei categorii de mărimi :
• mărimile de intrare (provin cel mai adesea din afar a sistemului);
• mărimile de stare (parametrii de funcŃionare ai sis temului);
• mărimile de ieșire (produsele sistemului ca urmare a funcŃionării lui).
Dintre relaŃiile ce leagă mărimile de intrare cu cele de ieșire cea mai importantă este feed…
back…ul. În sistem există și relaŃii intrastructura le dar și interstructurale. ActivităŃile și
comportamentele sistemului pot fi interpretate ca interacŃiuni ale acestuia cu mediul, din
perspectivă triplă (substanŃială, energetică și inf ormaŃională). Structurile sistemului sunt acele
elemente de organizare internă ce rămân relativ con stante în timp, formând baza stabilităŃii și
permanenŃei acestuia. Stările sistemului sunt caracterizate nu numai de parametrii de stare , ci și de

32 cei de transformare, aceștia dând fie profile fazic e (ce înregistrează transformările în paralel cu
producerea lor), fie cele anticipativ…predictive. FinalităŃile sistemului se referă la utilizarea
adecvată a influenŃelor din mediu pentru obŃinerea homeostaziei (echilibrului intern), sau trecerea
de la organizare la o mai bună organizare.
Să ne reamintim…
Din cele enunŃate anterior se poate deduce că orice sistem are trei tipuri de
subansambluri:
• substanŃial (numărul și natura elementelor constitutive);
• structural (tipul relaŃiilor de interacŃiune dintre elementele componente);
• funcŃional (acŃiunile specifice de răspuns la solicitările me diului).
Dacă primul reprezintă anatomia sistemului și al doilea fiziologia lui, cel de…al
treilea este însuși mecanismul de funcŃionare a sistemului în interacŃiunea lui c u
mediul ambiant. Vedem din cele expuse că orice sist em are în componenŃă
structuri proprii și o tipologie distinctă. Sinerge tismul este o direcŃie nouă de
cercetare, care este centrat pe acŃiunea simultană, în același sens, pentru
îndeplinirea aceleași funcŃii, a mai mutor agenŃi.

AnalizaŃi exemplele anterioare și operaŃi o clasifi care a ceea ce poate fi
identificat ca structură sau ca sistem la nivel ana tomic. ExtindeŃi analiza la
nivelul psihicului uman și daŃi două exemple de sub …sisteme psihice și două de
sub…structuri psihice.

U2.5. Clasificarea tradiŃională a fenomenelor psihice
TradiŃional, psihologia generală face distincŃia în tre procese psihice, activităŃi psihice și
însușiri psihice (vezi schema). Procesele psihice s e definesc prin trei parametri:
• au conŃinut informaŃional specific, privind anumite laturi ale realităŃii exterioare sau ale
propriei fiinŃe;
• procesul se realizează prin structuri funcŃionale s pecifice;
• au modalităŃi subiective sau comportamente corespun zătoare (imaginea primară în
percepŃie, secundară în reprezentare, ideea pentru gândire, orientarea spre scop la voinŃă).
În această schemă generală, există opt procese psih ice împărŃite în trei clase (cognitive,
afective și volitive): senzaŃia, percepŃia, repreze ntarea (procese cognitive…senzoriale); gândirea,
memoria, imaginaŃia (procese cognitive logice); pro cesele afective și procesele voluntare (voinŃa).
La acestea se mai adaugă tipuri de desfășurări pro cesuale, care nu au conŃinuturi informaŃionale
specifice, ci facilitează desfășurarea lor sau inte rvin reglator (atenŃia, respectiv motivaŃia).
Procesele psihice nu există nici independent, ci si multan și în interrelaŃie, formând un sistem
hipercomplex, și nu există nici în sine: ele se man ifestă în timpul funcŃionării aparatului psihic în
cadrul activităŃilor psihice (limbaj, joc, învăŃare , muncă și creaŃie). Prin însăși funcŃionarea sa,
sistemul psihic uman, (SPU) integrează însușiri sta bile, structurale, conturând cadrul cel mai
general, sintetic, cristalizat de…a lungul timpului : personalilitatea. Subcomponentele acesteia sunt:
temperamentul, caracterul și aptitudinile.

33 U2.6 . Caracteristici ale sistemului psihic uman
După Paul Popescu…Neveanu sistemul psihic uman are cateva caracteristici de bază:
• Este unul informaŃional energizant (format prin perfecŃionarea mecanismelor de recepŃ ie,
prelucrare, stocare și interpretare a informaŃiilor relevante, care se produce prin distribuire,
susŃinere și consum energetic).
• Este un sistem deschis , interacŃionist, dinamic , ceea ce indică atât logica organizării și
creșterii sale, cât și cea a descreșterii și destru cturării sale.
• Este ambilateral orientat : în virtutea coechilibrării, informaŃia este relua tă atât din
exteriorul, cât și din interiorul sistemului.
• Este unul evolutiv , deoarece prin diferenŃiere și specializare apar f orme tot mai înalte de
organizare care indică creșterea, maturizarea, dezv oltarea sistemului.
• Dispune de o ierarhie funcŃională și valorică (conștient, subconștient și inconștient), în
cadrul fiecărui nivel existând gradaŃii, niveluri f uncŃionale.
• Este antientropic și antiredundant , adică dispune de mecanisme de selecŃie informaŃio nală
care tind să crească stabilitatea și organizarea sa (deși pot exista în timp episoade, faze sau
perioade opuse, de destructurare).
• Este un sistem adaptativ pentru că dispune de reglare și autoreglare. El are capacitatea de
autoorganizare, autorealizare, autodescoperire și a utoeducaŃie.
Prin toate aceste caracteristici, sistemul psihic u man (SPU) poate fi considerat
hipercomplex, un rezumat condensat al unei întregi evoluŃii istorice, biologice și sociale a omului.

SenzaŃii
Senzoriale PercepŃii
Cognitive Reprezentări
Gândire
Procese Afective (emoŃii Logice Memorie
psihice sentimente, pasiuni) ImaginaŃie
Volitive (voinŃa)
Limbaj
Joc
ActivităŃi ÎnvăŃare
Domeniul psihologiei: psihice Muncă
Fenomenele psihologice CreaŃie
CondiŃii care stimulează și facilitează
procesele , activităŃile și însușirile
psihice: motivaŃia, deprinderile, atenŃia
Temperament
Însușiri Caracter
psihice Aptitudini
Figura 2.2. Clasificarea tradiŃională a fenomenelor psihice

34
U2.7. Rezumat
/square4 Abordarea structuralistă a fost una dominantă în pr ima jumătate a secolului trecut,
avându…i ca exponenŃi pe Piget, Muchielli și psihol ogia gestaltistă (a formei bune).
/square4 Conceptul de informaŃie este unul central al psihol ogiei cognitive, care reprezintă
direcŃia cea mai dinamică și bine fundamenată știin Ńific în psihologia actuală.
/square4 Termenul de informaŃie este corelativ celui de sist em deoarece funcŃionarea
oricărui sistem nu este posibilă fără prelucrări in formaŃionale.
/square4 Sistemul psihic uman este unul hipercomplex, ierarh izat, evolutiv, dinamic,
antientropic, evolutiv și adaptativ.
/square4 Sistemul psihic uman identifică trei categorii de p rocese: cognitive, afective și
volitive și trei tipuri de structuri: temperamentul , caracterul și aptitudinile.
/square4 Elementul de legătură dintre acestea sunt activităŃ ile psihice (joc, învăŃare, muncă
și creaŃie).

U2.8. Test de evaluare și aprofundare
1. DefiniŃi termenul de informaŃie la modul general, î n evoluŃia lui de la accepŃiunea
curentă spre cea a știinŃei.
2. DefiniŃi conceptul de informaŃie din perspectivă ps ihologică, ca element esenŃial
de creștere a autoorganizării psihicului uman.
3. DefiniŃi termenul de structură în accepŃiunea comun ă și explicaŃi perspectiva
structuralistă în psihologie.
4. ConturaŃi perspectiva psihologică a structuralismul ui piagetian. Ce explică și ce
nu explică acest concept, care este potenŃialul său , de unde provin limitările sale.
5. AnalizaŃi în ce constă perspectiva sistemică în psi hologie.
6. AnalizaŃi coordonatele sistemice ale psihicului uma n (relaŃii, activităŃi, structuri,
stări, finalităŃi).
7. DesemnaŃi și comentaŃi clasificarea tradiŃională a sistemului psihic uman făcând
distincŃia între activitate, însușire, proces psihi c și condiŃiile care le facilitează.
8. SchiŃaŃi principalele caracteristici ale sistemului psihic uman (este unul
informaŃional, deschis, ierarhizat, antientropic, a daptativ, evolutiv).

U2.9. Bibliografie minimală
1. Miclea. M. (1996). Psihologie cognitivă . Iași: Editura Polirom.
2. Popescu…Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993). Psihologie . Manual pentru clasa a XDa , școli
normale și licee. București: Editura Didactică și Pedagogică.
3. Popescu…Neveanu, P. (1976). Curs de psihologie generală , vol. I. Tipografia UniversităŃii
București.
4. Restian, A. (1989). Unitatea lumii și integrarea știinŃelor sau integro nica . București: Editura
ȘtiinŃifică și Enciclopedică.
5. Zlate, M. (1996). Introducere în psihologie . București: Casa de editură și presă „Șansa”.

35
Modulul M1. Unitatea de învăŃare 3
NATURA PSIHICULUI UMAN

Cuprins
U3.1. Introducere …………………………… …………………………………………… ………………….. 35
U3.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ………………… 35
U3.3. Complexitatea noŃiunii de psihic ………… …………………………………………… ………. 36
U3.4. Psihicul ca formă a vieŃii de relaŃie ……. …………………………………………… ………… 38
U3.5 Psihicul ca funcŃie a creierului …………. …………………………………………… ………….. 39
U3.6. Psihic și fizic (psihicul ca reflectare subie ctivă a realităŃii obiective) …………….. 41
U3.7. CondiŃionarea social…istorică a psihicului .. …………………………………………… ……. 42
U3.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… ………………….. 44
U3.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… ……….. 44
U3.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… …………… 44

U3.1. Introducere
Fiind fenomenul cu cel mai înalt grad de complexita te din univers, psihicul în
general, și cel uman, în special, a fost și este ob iectul unor aprige dispute între
religie, mitologie, filosofie sau știinŃă. Dacă ini Ńial psihicul era considerat un
homunculus cu sediul în piept (regiunea inimii), ma terialiștii vulgari l…au văzut
ulterior ca pe o „secreŃie a creierului”, în timp c e spiritualiștii l…au „eliberat”
complet de materie, considerând a fi în esenŃa lui liber și atemporal. Complexitatea
extremă a psihicului provine din natura lui contrad ictorie, pe care funcŃionarea lui
concretă o ipostaziază într…o serie de faŃete greu de integrat într…un model
conceptual coerent.

U.3.2 CompetenŃe
După ce vor studia această unitate, cursanŃii vor p utea:
• să aibă o perspectivă fundamentată asupra complexit ăŃii psihicului uman;
• să argumenteze în legătură cu câteva dintre muiltip lele polarităŃi care
caracterizează psihicul uman;
• să înŃeleagă și să explice întemeiat relaŃia dintre psihic și lumea fizică;
• să aibă o înŃelegere mai profundă asupra determinăr ilor socioculturale în geneza
și evoluŃia psihicului uman;
• să aprecieze importanŃa diversităŃii umane și neces itatea unei psihologii
diferenŃiale și transculturale.

36 U3.3. Complexitatea noŃiunii de psihic
Zlate (1996, pp. 174…175) evidenŃiază câteva polari tăŃi ce caracterizează psihicul uman,
fapt ce ajută la o mai bună înŃelegere a complexită Ńii acestuia.

a. Psihicul este concomitent obiectiv și subiectiv
Psihicul este obiectiv din punct de vedere ontologic (existenŃial) deoarec e există
independent de alte fenomene și independent de oric e alt psihic din altă parte a lumii. Psihicul este
obiectiv și din punct de vedere al conŃinutului său , care este preluat din afara sa, din realitatea
fizică și socială. El este subiectiv din punct de vedere gnoseologic (din perspectiva c unoașterii):
dezvoltarea și implicarea în activitatea de cunoașt ere se face cu structuri proprii, specifice. De
asemenea este subiectiv și prin forma ideală prin care obiectivul este reflect at și transformat în fapt
intern, subiectiv.

b. Psihicul este simultan material și ideal
Este material , în sensul că apare în materie care, prin evoluŃie și diferenŃiere, creează viaŃa
inteligentă. Dar este material și pentru faptul că sediul său este creierul. Este ideal, spiritual prin
chiar natura și conŃinutul lui (imagini, concepte, idei, trăiri, scopuri etc.).

c. Psihicul este proces dar și produs
Este proces pentru că are o funcŃionare desfășurată în timp, f apt care presupune
secvenŃialitate și succesiune, adică procesualitate . Este produs, pentru că la sfârșitul unui proces
apare un construct, o schemă, o structură, o unitat e de bază funcŃională. Privite la scară mai largă,
procesul și produsul se intercondiŃionează, căci pr imul pleacă de la o stare iniŃială (condensări ale
cogniŃiei, afectivităŃii și voinŃei) pentru ca, pun ându…le în mișcare, procesul să le îmbogăŃească în
final cu note și proprietăŃi noi. Cunoscând procesu l putem anticipa produsul și reciproc, produsul
include în structurarea sa fazele procesului, punct ele lui tari sau slabe. Cel mai bun exemplu este
reprezentarea, care, ca proces și produs, leagă sen zorialul de logic, gândirea de memorie,
reproducerea de creaŃie.

d. Psihicul este atât stare latentă (interiorizată) cât și manifestă (exteriorizată)
Este stare latentă , potenŃială, virtuală pentru că multe conŃinuturi psihice sunt inactive la un
moment dat (dar pot deveni active); de exemplu din depozitele memoriei sunt preluate elementele
necesare procesării cognitive. Este stare latentă și pentru că structurile psihice sunt emergente (p ot
produce, prin marea lor combinatorică, mai multă in formaŃie la ieșiri decât la intrări), dar
emergenŃa se bazează pe valenŃele acestor combinato rici. Este stare manifestă, pentru că în
conștiinŃă se face o sinteză permanentă (de multe o ri creatoare) a realităŃii. Chiar fenomenul
atenŃiei presupune activare intensă la un pol (foca rul atenŃiei) și inactivare, blocare a ceea ce nu
este obiectul atenŃiei. Prin chiar funcŃionarea ei, atenŃia face saltul în preconștient, memorie
implicită, pentru a…și extrage elemente necesare de sfășurării activităŃii umane.

37 e. Psihicul uman există pe un spectru continuu într e normal și patologic
Acesta are la un pol normalitatea , funcŃionarea optimă, iar la celălalt pol patologia. Intre
ele nu există o graniŃă rigidă, ci mai degrabă o zo nă tampon, pe care psihiatrii o numesc
personalitate de graniŃă sau de tip borderline . Dar chiar pe versantul așa…numit al normalităŃii
există fenomene surprinzătoare, patologice, anormal e (perplexităŃi, blocaje, obsesii, iritabilitate
extremă cu explozii comportamentale necontrolate, v ise terifiante, asociaŃii ideative stranii etc.), î n
paralel bolile psihice putând avea la râandul lor i nterludii de normalitate sau zone (mai întinse sau
mai înguste) de funcŃionare cvasinormală.

f. Psihicul este atât efect cât și cauză (este determinat – determinant)
Prin chiar originea sa psihicul este produs al împr ejurărilor, contextului fizic și social al
realităŃii externe, dar și agent major al schimbări lor, energia psihică fiind considerată printre cele
mai puternice forme de energie cunoscută. Prin aces t atribut psihicul devine agentul propriei sale
libertăŃi, pentru că…și propagă în timp și spaŃiu f orŃa inteligenŃei și a iniŃiativelor transformatoar e.
După Popescu…Neveanu, la nivelul psihicului determi nările multiple trec în autodeterminare, de
unde și enormul potenŃial de creativitate și activi tate transformatoare a omului.

g. La acestea se adaugă faptul că psihicul este simult an explicit și implicit, conștient și
inconștient, corelând într…o manieră proprie spiritul și corpul, organicul și funcŃionalul ,
ereditarul și dobânditul . Psihicul este explicit prin conŃinuturile clare, conștiente și implicit prin
cele preconștiente sau inconștiente. Unele desfășur ări ale sale sunt analitice, clare, coerente,
controlate conștient; altele sunt obscure, institui e o logică necauzală (probabilistă), de tipul
determinanŃilor.

Definirea psihologiei ca o știinŃă a psihicului par e de aceea greu de circumscris mai ales că
ceea ce este direct observabil este fie comportamen tul (fapt intens subliniat de curentul behaviorist
prin cunoscuta schemă S → R = Stimul → ReacŃie), fi e conduita, în accepŃiunea franceză a
termenului („Psihicul este ansamblul proceselor car e determină conduita noastră”, Paul Fraisse,
apud Zlate, 1996, p. 176).

Să ne reamintim…

Deși psihicul există și la o parte din lumea animal ă, fiind legat de apariŃia
sistemului nervos, la om complexitatea lui specific ă derivă din aceea că:
• greutatea relativă a creierului crește la om (2,22% la om, comparativ cu doar
0,5% la animale);
• apare funcŃia simbolică (cel de al doilea sistem de semnalizare);
• apare „priza de conștiinŃă”.

38 U3.4. Psihicul ca formă a vieŃii de relaŃie
ExistenŃa vieŃii înseși trebuie pusă în legătură cu capacităŃile organismelor de a se supune
legităŃilor adaptării. Aceasta presupune medierea r elaŃiilor vitale prin informaŃii prelucrate la cele
mai diferite niveluri: la un pol sunt formele simpl e ale sensibilităŃii (excitabilitatea, iritabilitat ea),
la celălalt inteligenŃa și reflexivitatea, prin car e psihicul uman evoluat se pune în acord cu legile
universale (logosul). Aceasta înseamnă că numai în relaŃia cu „ceva” anume, omul aude, vede,
pipăie, miroase, simte, elaborează gânduri, proiect ează mișcări și conduite, deci își elaborează
propria interioritate psihică. Prezentăm mai jos tr ei tipuri de experimente care sunt tot atâtea
dovezi ale faptului că originea psihicului trebuie căutată în afara lui însuși.

a. Deprivarea senzorială
În laboratoarele sale Hebb, Scott și colaboratorii (1954) au organizat experienŃe de
deprivare senzorială. Stând pe un divan confortabil , cu ochii și urechile acoperite, mâinile
introduse într…un fel de mânuși, adică suprimând (a tât cât se poate) orice sursă de excitaŃie fizică
prin tăierea contactului cu lumea exterioară, subie cŃii raportau după 20 de ore o funcŃionare
psihică deficitară, dificultăŃi de a se comporta și de a gândi normal. Apăreau tulburări emoŃionale,
scăderea performanŃelor intelectuale, uneori haluci naŃii.
Cercetări desfășurate în Spitalul Montefiore (New Y ork), la Centrul pentru cercetarea
somnului al UniversităŃii Stanford (California) și la Harvard Medical School (Boston) au
confirmat ipoteza potrivit căreia temperatura corpu lui (parametru individual) se armonizează cu
ritmul veghe…somn, prin care omul se racordează la ciclul circadian (întuneric…lumină).
ExperienŃele se desfășurau în „apartamente…laborato r” complet oarbe, comunicarea cu exteriorul
fiind de asemenea tăiată, pentru a nu oferi subiecŃ ilor nici un indiciu asupra scurgerii timpului real ,
exterior. łinuŃi într…o lumină artificială uniformă , ei erau testaŃi și supravegheaŃi electronic pentr u
a li se determina vigilenŃa, somnolenŃa, starea de spirit, agresivitatea. CâŃiva parametri funcŃionali
importanŃi au fost monitorizaŃi prin electroencefal ogramă, electrocardiogramă, presiune arterială,
ritm respirator, rezistenŃa electrică a pielii, com poziŃia sângelui etc.
EliberaŃi de indicii exteriori ai trecerii timpului , cei mai mulŃi subiecŃi își desincronizau
ritmul circadian, cu prelungirea zilei în medie cu 30…60 minute, apariŃia unei zile de 50 de ore,
subîmpărŃită în două subcicluri veghe…somn (somn lu ng, de 14…15 ore, urmat de un somn mai
scurt, de doar 6…7 ore). Peste ciclurile de somn…ve ghe se suprapun cicluri ale temperaturii corpului:
ciclul termic evoluează similar cu curba stării de vigilenŃa care, la rândul ei, este determinată de
factori exteriori, de ritmicitatea alternării lumin ă…întuneric (Chelcea și și Chelcea, 1986).

b. Privarea afectivă
Harlow (1959) a încercat să surprindă experimental consecinŃele comportamentale ale
privării unor pui de maimuŃă (macaci) de dragostea maternă. Privarea completă de prezenŃa
maternă genera comportamente de izolare, frică gene rată de prezenŃa obiectelor străine. Punerea în
contact a unor maimuŃe private complet de mamă gene ra comportamente de agresivitate foarte
ridicată (răniri uneori mortale). MaimuŃele care au avut un „surogat” de mamă (fie el din pluș sau
din sârmă) au evidenŃiat conduite de explorare mult mai bune, nedispunând în schimb de

39 comportamentele de curtare, necesare satisfacerii n evoilor sexuale. În cazurile de reproducere
(foarte rare) mamele manifestau indiferenŃă sau ost ilitate faŃă de propriii pui, care, la rândul lor,
deveneau agresivi și precoci în viaŃa sexuală.

c. Privarea socială
Copiii lup găsiŃi în India ( Ramu, Amala și Kamala ) la vârste diferite (în preajma pubertăŃii)
sunt cele mai elocvente exemple despre faptul că um anizarea nu se poate face decât în societatea
umană, că atributele umanului nu sunt înscrise auto mat în genomul speciei noastre și că ratarea
unor vârste critice pentru însușirea unor funcŃii ( mersul, limbajul, conduita socială) are consecinŃe
ireversibile. Concluzia este că psihicul se formeaz ă în relaŃiile cu semenii, cu obiectele lumii
naturale și sociale, care oferă cadrul său de dezvo ltare.

U3.5. Psihicul ca funcŃie a creierului
Teza psihicului ca funcŃie a materiei superior orga nizată – creierul, are o enormă valoare
metodologică pentru psihologie, pentru că oferă pos ibilitatea unei largi interdisciplinarităŃi cu
fiziologia, neurologia, psihiatria, neuropsihologia , neurochimia, endocrinologia, cibernetica, adică
cu ceea ce generic numim fie neuroștiinŃe, fie inte ligenŃă artificială, toate integrate de perspectiva
cognitivă. Depășind rând pe rând concepŃii hilozoiste (întreaga materie dispune de psihic), dar și
pe cele antropsihiste (psihic ar avea orice organism viu), știinŃa conte mporană a dovedit că
psihicul aparŃine doar regnului animal care dispune de un sistem nervos. Organizarea și
diferenŃierea acestui integrator al relaŃiilor cu l umea internă și externă fac posibilă apariŃia și
evoluŃia psihicului însuși. Complexificarea structu rală și funcŃională a creierului uman, de la
embriogeneză până la vârsta adultă, face posibilă a pariŃia, diversificarea, ierarhizarea, integrarea
funcŃiilor de relaŃie cele mai complexe.

Exemple
Există în acest sens o multitudine de argumente chi rurgicale:
• extirparea (sau ablaŃia) unor porŃiuni din creier l asă sechele caracteristice. În acest
mod a descoperit Broca , în secolul al nouăsprezecelea, localizarea funcŃii lor
limbajului în partea posterioară a lobului frontal stâng, în dreptul părŃii inferioare a
scizurii rolandice;
• secŃionarea prin metoda rezecŃiilor, importantă cal e de a determina proiecŃia și
localizarea funcŃiilor psihice pe creier;
• stimularea electrică a unor zone din creier în vede rea unor intervenŃii chirurgicale
ulterioare și trăirile psihice subiective relatate de pacienŃi, toate denotă strânsa
legatură creier…psihic.

ÎncercaŃi o explicaŃie psihologică legată de domina nŃă și asimetrie cerebrală
pentru precocitatea apariŃiei vorbirii la genul fem inin și competenŃa mai ridicată
a reprezentanŃilor genului masculin pentru probleme ce implică informaŃii
spaŃiale.

40 Multe alte experimente invocate (adică provocate de natură) arată strânsa legatură dintre
afectarea unor zone din creier și dispariŃia sau in voluŃia unor tipuri de competenŃe ale acestuia
(amnezii, agnozii, apraxii, alexii, prosopagnozii e tc.). Chimia cerebrală aduce și ea dovezi
suplimentare, care asociază de exemplu depresia cu nivelul scăzut al serotoninei, schizofrenia cu
mecanismele care incriminează un neurotransmiŃător (dopamina), excesul de noradrenalină cu
scăderea controlului voluntar și afectarea echilibr ului emoŃional, scăderea concentraŃiei de ARN și
AND în cazul unor funcŃii mnezice perturbate.
SubstanŃele psihoactivatoare (alcoolul, drogurile) produc modificări graduale de la cele
foarte ușoare, până la așa…numitele psihoze experim entale, induse de LSD, mescalină sau
psilocibină. Lipsa de oxigen prelungită peste 10 mi nute distruge ireversibil zone importante din
neocortex, după cum hipoxia la naștere (cianoza alb astră sau albă) are consecinŃe de durată asupra
evoluŃiei ulterioare a funcŃiilor cognitive (obosea lă, iritabilitate, imaturitate cognitivă și afectiv ă).
Principala sursă de energie a creierului este gluco za, mecanismul metabolizării ei fiind modificat
atât în depresie, cât și în diabet sau în banalele leșinuri adolescentine (lipotimii). Hipoglicemiile
schimbă întreg dinamismul psihic, ducând la modific area parametrilor vigilenŃei, la oboseală și
coerenŃă ideativă scăzută.
Studiul proceselor nervoase superioare și a legilor acestora (excitaŃia…inhibiŃia, iradierea și
concentrarea) ale școlii pavloviste au adus contrib uŃii esenŃiale la înŃelegerea mecanismelor
atenŃiei, a raportului somn…veghe, a formelor eleme ntare de învăŃare (reflexul condiŃionat).
Extrapolarea lor de la animal la om a fost însă met odologic forŃată, complexitatea omului nefiind
superpozabilă decât la modul cel mai general mecani smelor descoperite pe animale (pe câini cu
precădere).
Localizările corticale înguste și largi, topografia creierului (hărŃile Brodmann),
descoperirea rolului formaŃiunii reticulate în meca nismele atenŃiei, lateralizarea și asimetria
funcŃională a creierului, rolul sinapsei și al medi atorilor chimici în fanta sinaptică, funcŃiile
glandulare…hormonale ale creierului (endorfinele, d ar și neuroreglajele hormonale) sunt pașii cei
mai importanŃi în descifrarea secretelor acestui ca lculator uriaș pe care, mai nou, proiectanŃii de
soft încearcă să le transfere către așa…numita „int eligenŃă artificială”.
Să ne reamintim…
În pofida acestor progrese remarcabile înregistrate în studiul creierului, posibile
prin apariŃia unor tehnologii tot mai sofisticate ( tomografia computerizată,
rezonanŃa magnetică nucleară etc.) răspunsul la pro blema naturii relaŃiei creier…
psihic este departe de a se fi găsit. În general so luŃiile la această problemă au
evoluat pe două direcŃii: dualismul , cu variantele sale paralelism (Sherrighton),
interacŃionism (Eccles), epiDfenomenalism (Huxley), pluralism (Popper);
monism ( emergentismul lui Bunge, teoria psihoneurală a lui Changeaux, teoria
neurală a lui Pribram). Acestea și…au găsit o convergenŃă î n teorii de compromis
cum sunt interacŃionismul emergentist al lui Sperry sau interacŃionismul
sistemic (Golu, 1984), fie teoria dublului determinism a lui Widlöcher) care
arată complexitatea punerii în ecuaŃie și a rezolvă rii corecte a relaŃiei dintre
psihic și fizic, creier și suflet, materie și spiri t.

41
U3.6. Psihic si fizic (psihicul ca reflectare subie ctivă a realităŃii obiective)
Reflectarea este o proprietate foarte generală a ma teriei. La nivelul psihologiei ea constă în
procesul de transpunere a realităŃii înconjurătoare în planul idealităŃii și al subiectivităŃii
individuale. Prin chiar modelul ei de fiinŃare, via Ńa psihică se sprijină pe elemente care arată
concordanŃa sau discordanŃa stărilor interne cu cel e externe, cum sunt imaginea ca proces primar,
conceptul ca și construct mai general și abstract, trăirea ca vibraŃie a întregului organism,
încordarea și efortul voluntar produse prin intrare a în funcŃiune a voinŃei.

Să ne reamintim…
Trei caracteristici particularizează reflectarea ps ihică:
• este ideală (deși se opune lumii materiale prin caracterul ei inefabil,
impalpabil, imaterial, psihicul este cel care o mod elează și o dezvăluie);
• este activă (nu este o contemplare moartă, statică, ci apare î n relaŃia subiect…
obiect, unde ambii termeni se întrepătrund și se co ajustează într…o continuă
mișcare);
• este subiectivă, dar nu în sensul negativ al termenului (care desem nează
deformarea accidentală, imaginea eronată, falsitate , iraŃionalitate etc.), ci în
sensul în care a fi subiectiv înseamnă a reflecta o biectul ca atare, dar filtrat
prin prisma mecanismelor interne proprii;
• reflectarea psihică nu oferă o imagine fotografică a realităŃii și nu o
epuizează, căci ea o aproximează prin filtrare, sel ecŃie și prelucrare. De aceea
prin reflectarea subiectivă notele esenŃiale ale ob iectului se achiziŃionează
progresiv, după o logică specifică (de la simplu la complex, de la aparenŃă la
esenŃă).

Dacă prin forma sa reflectarea este subiectivă, prin conŃinut ea este obiectivă, căci este de
natură informaŃională, conŃinutul aflându…se în afa ra subiectului. Obiectivitatea apare definită fie
ca subiectivitate interindividual acordată, fie ca un acord între faptele puse în relaŃie de subiect c u
realitatea externă (funcŃia realului oferă cel mai solid criteriu epistemologic al adevărului). Fiecar e
proces psihic are conŃinut reflectoriu specific (im agine, noŃiune, concept, idee, trăire, emoŃie,
sentiment etc.), de aceea mecanismele reflectării s e particularizează în funcŃie de acestea.
CorespondenŃa dintre lumea mentală și cea obiectivă …exterioară se datorează
constrângerilor exercitate de mediul exterior de…a lungul întregii evoluŃii. FiinŃa umană este
capabilă să depășească reproductibilul, pentru a aj unge (prin combinări și recombinări) la
echilibrul subiect…obiect. Omul este și fiinŃă crea toare, creaŃia perturbând acest echilibru și
producând, prin invenŃie și inovaŃie, forme superio are de reechilibrare. Se poate spune că
reflectarea pregătește și potenŃează creaŃia, ambel e bazându…se pe structuri operaŃionale continue și
pe constructivism, la una dominând gândirea converg entă (reflectarea), la cealaltă gândirea
divergentă (creaŃia), așa cum rezultă și din studii le lui Guilford.

42 U3.7. CondiŃionarea social–istorică a psihicului um an
Omul este prin excelenŃă o fiinŃă socială ( zoon politikon , după definiŃia aristoteliană), deci
se raportează nu numai la stimuli fizici, ci și la comportamente și valori ale grupului social. Atât
antropogeneza cât și psihogeneza sunt argumente foa rte puternice ale determinării social…istorice a
psihicului uman. Omul este făcut să…și caute și să… și dezvolte propria umanitate, care nu este
preformată în mesajul ereditar al speciei sale, ci se realizează prin instrumente socio…culturale:
mijloace materiale (după Bergson capacitatea de a c rea și a utiliza instrumente este nota definitorie
a umanului), dar și spirituale (semne, simboluri, c uvinte). Societatea oferă formele, dar și
conŃinuturile ce urmează a fi interiorizate în cons trucŃia psihică, omul trebuind să…și depășească
condiŃia fizică pentru a accede (prin comunicare și limbaj) la cea socială, la valorile grupului și
societăŃii timpului său („spiritul vremii”).

Exemple
Modul cum comportamentele umane se particularizează în funcŃie de contextul social
face obiectul studiilor psihologiei transculturale. Ca model epistemologic aceasta
încearcă să vadă dacă studii și teorii elaborate de psihologia tradiŃională (concepŃia
despre inteligenŃă a lui Piaget, teoria psihanaliti că a lui Freud), în cadrul unei culturi
(cea europeană sau nord…americană), sunt universale . Margaret Mead, de pildă,
demonstrează faptul că binecunoscutul complex Oedip a lui Freud nu este regăsibil în
alte culturi. S…a născut chiar ideea unei noi forme de validare a unei teorii ce se vrea
universal umană, validarea transculturală. Aceasta utilizează ca metodă de studiu
variaŃiile transculturale pentru a studia efectul f actorilor specifici de mediu, al
sistemului de comunicare sau al modului de producŃi e asupra unor fenomene psihice.

Ca o concluzie degajată din scurta sa istorie, psih ologia transculturală a stabilit că
fenomenele psihice sunt inegal influenŃate social: cele elementare, primare (comune și
mamiferelor superioare) sunt doar condiŃionate soci al…istoric, în timp ce cele superioare (specific
umane), sunt chiar determinate social…istoric, adic ă nu pot fi concepute în afara unui asemenea
cadru de referinŃă. Un bun exemplu îl constituie ch iar teoria despre inteligenŃă a lui Jean Piaget.
ExperienŃele sale, transformate prin standardizare în teste și aplicate altor populaŃii decât cea de
referinŃă, au dus la corecŃii sensibile ale teoriei sale. „Stadiile arată generalitatea modurilor
elementare de construcŃie a inteligenŃei umane (sta diul senzorimotor și cel preoperator), în timp ce
achiziŃia noŃiunilor de conservare și cu atât mai m ult a operaŃiilor propoziŃionale se decalează în
timp paralel cu diferenŃele de origine culturală ” (Radu, 1991, pp. 27…28).
Psihologia transculturală nu neagă universalele psihologice , ci ajută să discearnă între
general și specific: dacă psihologia clasică stabil ește genul proxim, cea transculturală stabilește
diferenŃa specifică. Puntea de legătură conceptuală dintre biologic și socio…cultural, dintre
neuroștiinŃe și transcultural o reprezintă noŃiunea de sistem funcŃional propusă de Luria, care arată
modul cum creierul se adaptează formelor sociale pr in formele sale specifice. Modul cum valorile
societăŃii își pun amprenta asupra psihicului uman este studiat și de psihologia socială. Așa au
apărut cateva teorii și concepte foarte des utiliza te ( personalitatea de bază a lui Kardiner și

43 personalitatea de statut a lui Linton). Din perspectiva importanŃei context ului social asupra
dezvoltării psihicului uman au apărut termeni la in terferenŃa dintre psihologie și sociologie, cum ar
fi acela de enculturaŃie (modelarea progresivă a conduitelor mediate cultur al), aculturaŃie
(schimbarea culturală și consecinŃele contactului d intre culturi), ambele încercând să surprindă
relaŃia personalitate…cultură.
Modul cum comportamentele umane se particularizează în funcŃie de contextul social face
obiectul studiilor psihologiei transculturale. Ca m odel epistemologic aceasta încearcă să vadă dacă
studii și teorii elaborate de psihologia tradiŃiona lă (concepŃia despre inteligenŃă a lui Piaget, teor ia
psihanalitică a lui Freud), în cadrul unei culturi (cea europeană sau nord…americană), sunt
universale. Margaret Mead, de pildă, demonstrează f aptul că binecunoscutul complex Oedip a lui
Freud nu este regăsibil în alte culturi. S…a născut chiar ideea unei noi forme de validare a unei
teorii ce se vrea universal umană, cea transcultura lă. Aceasta utilizează ca metodă de studiu
variaŃiile transculturale pentru a studia efectul f actorilor specifici de mediu, sistemul de
comunicare, modul de producŃie asupra unor fenomene psihice.

Exemple
Tadanobu Tsunada, profesor la Universitatea din Tok io, a studiat mai mulŃi ani
integrarea corticală a senzaŃiilor vizuale și audit ive, pentru a înŃelege funcŃionarea
emisferelor cerebrale a populaŃiei japoneze, ori de tip japonez, prin contrast cu cele de
tip euro…american. El a reușit să evidenŃieze difer enŃe importante în lateralizarea
funcŃiilor corticale. Astfel, emisfera stângă a jap onezilor integrează o gamă vastă de
sunete lingvistice și nonlingvistice (suspinul, exp resiile emoŃionale sonore, sunetele
muzicale tradiŃionale, zgomotele furtunii, valurilo r, cursurilor de ape), având
„competenŃe” mult mai extinse decât în cazul euro…a mericanilor. Persoanele de altă
origine (chiar americană) crescute în cultura japon eză capătă cu timpul
particularităŃile de funcŃionare ale acesteia, în t imp ce japonezii născuŃi în America își
„cablează” circuitele neuronale și…și ajustează loc alizările corticale după modelul
locului cultural. ExplicaŃia acestui fapt este de o rigine socio…culturală, limbajul.
Limba japoneză este una multivocalică, deoarece toa te cuvintele se termină în vocală
și fiecare vocală poate avea înŃeles propriu. Mai m ulte vocale se pot asocia, dând o
expresie cu conŃinut semantic. Cuvintele, cele mai multe bisilabice, nu au accent
principal, iar cazurile sunt indicate prin accent c e impune un ritm special vorbirii.
Deși nu are gen, limba japoneză este viu colorată ș i plastică, ceea ce face ca emisfera
stângă (ce prelucreează informaŃional limba) să cap ete competenŃe la toate sunetele ce
sunt în relaŃie cu raŃiunea, natura sau emoŃiile. D e aceea se poate vorbi de o
„contaminare” a emisferei stângi cu caracteristici ale emisferei drepte din alte culturi
(a se vedea Chelcea și Chelcea , 1986, pp. 50…53).

44
U3.8. Rezumat
/square4 Psihicul este entitatea cu cea mai mare complexitat e din universul cunoscut.
/square4 El integrează o multitudine de aspecte complementar e contradictorii: este obiectiv
și subiectiv, material și ideal, proces și produs, stare latentă, cât și manifestă, efect
și cauză, normalitate și anormalitate, explicit și implicit, conștient și inconștient
etc.
/square4 EvidenŃierea faptului că psihicul este expresie a v ieŃii de relaŃie se poate face prin
experienŃele de deprivare senzorială, privare afect ivă și socială.
/square4 Teza psihicului ca funcŃie a creierului are o enorm ă valoare metodologică în
psihologia contemporană, furnizând ocazia constitui rii știinŃelor cognitive.
/square4 Psihologia transculturală este una dintre modalităŃ ile predilecte prin care se poate
proba condiŃionarea social…istorică a psihicului um an.
/square4 În același timp acest tip de psihologie a devenit o nouă cale de a proba validitatea
ecologică a unor teorii psihologice importante.

U3.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. AnalizaŃi problema dificultăŃii definirii psihiculu i plecând de la idea complexităŃii
noŃiunii de psihic.
2. EvocaŃi experienŃele de deprivare senzorială, afect ivă și socială și argumentaŃi
asupra consecinŃelor posibile ale acestora asupra e voluŃiei psihice.
3. CitiŃi în Introducere în psihologie de Zlate (1996) teoriile despre raporturile dintre
creier și psihic, încercând o sinteză care să inclu dă și conturarea unui punct de
vedere personal.
4. ScrieŃi un mic eseu (400 de cuvinte) despre specifi cul reflectării psihice umane.
5. FaceŃi aprecieri în legătură cu necesitatea unei ps ihologii transculturale, evocând și
unele din realizările ei mai importante de până acu m.
6. ÎncercaŃi o sinteză a secŃiunii din lucrarea lui Se ptimiu și Adina Chelcea
Cunoașterea de sine D condiŃie a înŃelepciunii referitoare la cercetările lui
Tadanobu Tsunada privitor la rolul limbii în locali zarea funcŃiilor corticale.

U3.10. Bibliografie minimală
1. Chelcea, A., Chelcea, S. (1986). Cunoașterea de sine, condiŃie a înŃelepciunii . București:
Editura Albatros.
2. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
3. Hayes, N., Orrell, S. (1997). Introducere în psihologie , București: Editura All.
4. Popescu…Neveanu, P. (1976). Curs de psihologie generală, vol. I. Tipografia UniversităŃii
București.
5. Radu, I. (1991) (coord.). Introducere în psihologia contemporană . Cluj…Napoca: Editura
Sincron.
6. Zlate, M. (1996). Introducere în psihologie . București: Casa de editură și presă „Șansa”.

45
Modulul M1. Unitatea de învăŃare 4
NIVELURI STRUCTURAL DINAMICE ALE PSIHICULUI
CONȘTIENTUL, SUBCONȘTIENTUL ȘI INCONȘTIENTUL

Cuprins
U4.1. Introducere …………………………… …………………………………………… ………………….. 45
U4.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ………………… 46
U4.3. Conștientul …………………………… …………………………………………… ………………….. 47
U4.4. Subconștientul ………………………… …………………………………………… ………………… 49
U4.3.1. Subconștientul ca „servoDmecanism” al conșt iinŃei …………………………… 49
U4.3.2. Subconștientul ca instanŃă autonomă …………………………………………… …. 49
U4.5. Inconștientul …………………………. …………………………………………… ………………….. 49
U4.4.1. Natura inconștientului …………………………………………… ………………………. 51
U4.4.2. ConŃinuturile inconștientului …………………………………………… ……………… 51
U4.4.3. Rolul inconștientului în viaŃa psihică …………………………………………… ….. 51
U4.4.4. RelaŃiile dintre conștient și inconștient …………………………………………… .. 52
U4.6. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 53
U4.7. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… ………… 53
U4.8. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………….. 54
Temă de control 1 …………………………………………… …………………………………………… … 54

U4.1. Introducere
Psihologia tradiŃională, asociaŃionistă sau raŃiona listă, diviza psihicul uman în
facultăŃi și funcŃii elementare, ireductibile una l a alta, construind astfel o
perspectivă atomistă asupra vieŃii psihice, unde în tregul nu se mai vedea din
cauza părŃilor. Acest demers de descompunere a ansa mblului în părŃile sale
componente, cu sublinierea rolului asociaŃiei ca ag ent unificator, a condus în
fazele iniŃiale ale dezvoltării psihologiei la apar iŃia unei perspective mozaicate
asupra psihicului uman, în care abordarea plană, or izontală a fost dominantă.
Intuirea dimensiunii verticale a psihicului pleacă de la „micile percepŃii” ale lui
Leibnitz, de la „percepŃiile obscure” ale lui Maine de Biran sau de la „stimulii
subpragali” ai lui Fechner.
Organizarea ierarhică, multinivelară a psihicului s …a cristalizat mai clar la Pierre
Janet, care, spre sfârșitul secolului al XIX…lea, a desprins existenŃa nivelului
conștient de cel inconștient al psihicului. După mo delul fizicalist, pentru Janet
conștiinŃa este fenomen de câmp, alcătuită din oper aŃii mentale, comportamente
și stări psihice interdependente. FuncŃia ei este e senŃialmente coordonatoare și de
sinteză. ConștiinŃa reunește toate aceste conŃinutu ri într…o aceeași percepŃie
personală, care în caz de boală psihică nu mai este posibilă, elementele scăpate

46 de sub controlul conștient căpătând autonomie, ca î n cazul ideilor fixe sau al
automatismelor inconștiente. Această restrângere a câmpului de conștiinŃă indică
slăbirea funcŃiei de sinteză prin care conștiinŃa Ń ine într…un singur mănunchi
pluraritatea fenomenelor psihice. Deși la Pierre Ja net inconștientul apare mai ales
într…o perspectivă negativă (disociere psihică, aut onomizare, scăpare de sub
controlul conștiinŃei), reŃinem ca foarte important e câteva dintre contribuŃiile
sale:
• gândirea vieŃii psihice între cei doi poli, conștie nt și inconștient;
• sublinierea rolului de funcŃie sintetică, organizat oare și unificatoare a
conștiinŃei;
• faptul de a fi pregătit terenul pentru Freud, antic ipând interesul special al
psihanalizei pentru fenomenologia inconștientă.
IniŃiatorul psihanalizei, Sigmund Freud, este cel c are, deși nu a „inventat”
termenul de inconștient (el apărea în filosofia cla sică germană de foarte multă
vreme), l…a consacrat încercând să…i descifreze st ructura, mecanismele de
funcŃionare, dinamica proprie în relaŃie cu conștii nŃa, cu boala și cu sănătatea
psihică. Freud contestă absolutizarea datului conșt ient și propune o împărŃire
topografică, pe verticală a vieŃii psihice. În prim a fază a teoriei freudiene (până la
1920) „aparatul psihic” era organizat pe trei nivel uri: inconștient , preconștient și
conștient . Primul este rezervorul energiilor, instinctelor, pulsiunilor, dar și al
actelor refulate; al doilea este un filtru între ce i doi poli ai vieŃii psihice, având
rolul de cenzură; al treilea este un strat mai supe rficial, dar la nivelul suprafeŃei
căruia are loc priza de conștiinŃă. În cea de a dou a fază a teoriei psihanalitice cele
trei instanŃe ale vieŃii psihice sunt Sinele, Eul ș i Supraeul. Teoria se nuanŃează
prin postularea unui instinct al morŃii care este M ortido sau Thanatos, exprimat în
comportament ca tendinŃe distructive și agresivitat e, contrapuse lui Libido sau
Eros, care este un instinct al vieŃii ce produce un ificare sau plăcere. Prin
reconstrucŃie psihanaliza capătă o dimensiune topic ă, dinamică și economică,
Freud rămânând în continuare adeptul supremaŃiei in conștientului și al
pulsiunilor sexuale (de unde și acuzaŃia de pansexu salism), ceea ce a generat
scindarea mișcării psihanalitice și apariŃia dizide nŃelor (Adler, Jung), dar și a
neopsihanalizei (de la Otto Rank, Melanie Klein, An na Freud până la Erikson sau
Lacan).

U4.2 CompetenŃe
După ce vor studia această unitate, cursanŃii vor p utea:
• să argumenteze despre necesitatea unei perspective piramidale, ierarhice și
multinivelare în psihologie, prin opoziŃie cu persp ectiva orizontală, plană și
„mozaicată” asupra psihicului uman dezvoltată de ps ihologia clasică;
• să evalueze momentul Pierre Janet în definirea conș tiinŃei ca funcŃie de
sinteză a realului;

47 • să diferenŃieze între o perspectivă negativă și una pozitivă asupra
inconștientului;
• să analizeze comparativ natura și geneza conceptulu i de inconștient la Janet și
la Freud;
• să aibă o idee cuprinzătoare asupra raporturilor co nștient…inconștient și să le
pună în legătură cu sănătatea și cu boala psihică;
• să argumenteze despre valabilitatea poziŃiei lui Ju ng, pentru care, în materie
de creativitate, inconștientul este un „ghid fără d e seamăn”;
• să identifice două perspective complementare asupra subconștientului și să
argumenteze în legătură cu subconștientul ca servo… mecanism al conștiinŃei.

U4.3. Conștientul
ConștiinŃa este dimensiunea cea mai specific umană, implicând funcŃiile majore de sinteză:
gândirea (ca mecanism de punere în relaŃie), limbaj ul (capacitatea de a fi reflexivă și a…și povesti
sieși, în termenii limbajului intern, datele realul ui), percepŃia și atenŃia (prin mecanismele de câmp
și focalizare) și chiar creativitatea. Etimologic, conștiinŃa ( conDscience ; constientie ; soDznanie )
indică faptul că reflectarea de la acest nivel se f ace cu știinŃă, prin prelucrarea de informaŃii în
direcŃia descifrării, înŃelegerii, interpretării și găsirii unui sens. Psihologic a fi conștient de ce va
înseamnă a…Ńi da seama de acel ceva, prin mijlocire a mecanismelor interne.
Cosmovici (1996) distinge existenŃa a două tipuri d e conștiinŃă. Există o conștiinŃă
implicită , prin care ne simŃim participanŃi la tot ceea ce e xistă și suntem prezenŃi într…o realitate
care diferă de noi. ConștiinŃa de acest tip este fo rma prin care este trăit orice fenomen și prin care
ne plasăm în lumea reală, fiind specifică și animal elor. Pe de altă parte autorul identifică existenŃa
unei conștiinŃe reflexive , tipic umană, care este temeiul conștiinŃei de sin e și se bazează pe
dezvoltarea gândirii abstracte și mai ales pe limba jul interior. În acord cu autorul citat, „… în ca zul
conștiinŃei reflexive este vorba de o povestire ori comutare a propriilor acŃiuni” (p. 59).

Să ne reamintim…
Cele mai frecvente răspunsuri date la întrebarea ce înseamnă a fi conștient au fost
rezumate de Zlate (1996) astfel:
• a fi conștient înseamnă capacitatea de a gândi : conștiinŃa depinde de
capacitatea noastră de a stabili relaŃii și raportu ri între o pluraritate de fapte și
fenomene;
• a fi conștient înseamnă capacitatea de a face sinteze (Wundt numea conștiinŃa o
„sinteză creatoare”, subliniind caracterul ei sinte tic; după el există un „câmp de
privire” al conștiinŃei și un punct de „maximă clar itate” al ei). Sintezele
rezultate poartă pecetea caracterului structural al conștiinŃei;
• a fi conștient înseamnă a te autosupraveghea ( selfDmonitoring , în engleză), a…Ńi
putea povesti experienŃa proprie, limbajul interven ind ca o componentă
structurantă a conștiinŃei, prin care omul accede s pre propria umanitate.

48 „ConștiinŃa este un ansamblu de reacŃiuni ale indiv idului la propriile lui
acŃiuni”, afirma Janet (1928);
• a fi conștient înseamnă a te adapta la solicitări noi, Ńinând seama de
împrejurările subiective și obiective.

La aceste patru însușiri, care dau genul proxim al conștiinŃei, pot fi indicate și câteva
elemente ce conturează diferenŃa specifică:
• conștiinŃa impune alegerea, selecŃia dintre mai multe posibilităŃi, la om această aleger e
depășind spontaneitatea prin reflecŃie, deliberare;
• este conștient cineva prin opoziŃie la abolirea acestei funcŃii majore de sinteză: în cazul
somnului, îngustării câmpului de conștienŃă prin in gestie de alcool, droguri, în boli psihice
în care halucinaŃiile și delirul suprimă funcŃia re alului. Aici conștiinŃa devine de fapt
conștienŃă, vigilitate și se poate pune în evidenŃă electroencefalografic prin prezenŃa
undelor beta, mecanismele ei fiind superpozabile ce lor ale atenŃiei;
• act conștient este cel premeditat în vederea atingerii unui scop: prin aceasta se co nturează
funcŃia esenŃială a conștiinŃei, aceea de a conduce adecvat persoana în procesul adaptiv;
• a fi conștient înseamnă a avea și conștiinŃă de sin e, conștiinŃa dualităŃii subiectDobiect .
Suntem conștienŃi de ceva prin relaŃie cu noi înșin e, cele două realităŃi neconfundându…se
decât în stări patologice.
Psihiatrul francez Ey (1983) descrie conștiinŃa ca pe o structură complexă, „ca organizare a
vieŃii de relaŃie a subiectului cu alŃii și cu lume a” (p. 33). Pentru el este foarte important faptul că
această dimensiune de sinteză a fiinŃei umane, se s prijină pe un Eu fizic (adică este „încarnată”);
implică o organizare autonomă; se obiectivează într …un model personal al lumii; dispune de o
ordine a temporalităŃii sale; este structurată ca o reverberaŃie a Eului pe propria sa experienŃă.
DefiniŃie
În rezumat putem defini conștiinŃa ca formă supremă de organizare psihică prin care se realizează
integrarea activ…subiectivă a fenomenelor psihice c are facilitează raportarea individului la mediu.

Exemple
FuncŃiile mai importante ale conștiinŃei sunt următ oarele:
• funcŃia finalistă (conștiinŃa este reflectare cu scop sau orientată s pre scop);
• funcŃia anticipativDpredictivă (prin conștiinŃă se anticipează rezultatul acŃiunil or
proprii, ceea ce generează posibilitatea proiectări i acestora);
• funcŃia reglatoare a conștiinŃei (organizează mintal activitatea în co mponentele și
subcomponentele ei, stabilind ierarhia, secvenŃiali tatea și controlul activităŃii);
• funcŃia creativDproiectivă (prin conștiinŃă subiectul depășește cadrul realită Ńii,
impunând propria sa ordine în lume).
Toate aceste funcŃii nu sunt posibile decât prin im plicarea structurilor majore ale
psihicului, de la senzaŃie și percepŃie, la gândire , memorie și imaginaŃie, susŃinute de
blocul afectiv…motivaŃional și voluntar.

49
U4.4. Subconștientul
Așa cum am mai arătat, subconștientul a fost intuit de foarte multă vreme prin „percepŃiile
mici” ale lui Leibnitz, „percepŃiile obscure” ale l ui de Biran sau prin „stimulii subliminali” ai lui
Fechner. Dificultatea definirii subconștientului pr ovine din modul său de punere în relaŃie cu
celelalte două instanŃe ale psihicului, conștientul și inconștientul. În această problemă s…au
conturat două tipuri de soluŃii.

U4.4.1. Subconștientul ca „servo”mecanism” al conștiinŃei
Este perspectiva cea mai larg acceptată în psiholog ie. Din această perspectivă
conŃinuturile subconștientului au fost cândva în co nștiinŃă, dar în prezent se află în afara câmpului
acesteia. În această accepŃiune subconștientul este o „conștiinŃă adormită” sau „stinsă” (Ribot), el
fiind rezervorul care conservă tot ceea ce a fost o bŃinut cu efortul conștient cândva, acum fiind
doar virtualităŃi, realităŃi potenŃiale, adică ster eotipurile dinamice care sunt deprinderile,
automatismele, schemele, montajele intelectuale, am intirile momentan inactive. La Freud pentru
subconștient s…a folosit în prima fază termenul de preconștient, la care el a renunŃat ulterior,
opŃiune motivată de faptul că între acesta și conșt iinŃă nu ar exista decât o diferenŃă de cantitate ș i
deci n…ar avea drept de existenŃă de sine stătătoar e ca instanŃă a aparatului psihic.

U4.3.2. Subconștientul ca instanŃă autonomă
Wallon (1924) subliniază caracterul dinamic al subc onștientului și ideea existenŃei lui de
sine stătătoare, distinctă în raport cu celelalte i nstanŃe de pe verticala organizării psihicului uman .
Psihologi români, cum ar fi Popescu…Neveanu (1977) susŃin ideea proximităŃii subconștientului
faŃă de conștiinŃă, acesta creându…și structuri pri n care se compatibilizează cu instanŃa
supraordonată. Deși conștiinŃa își are izvorul în a fara ei, adică în realitatea lumii obiective,
inconștientul devine un depozitar de informaŃii, mo dele sau scheme de acŃiune pe care le pune la
dispoziŃia conștiinŃei, care, pentru unele dintre d esfășurările sale, are puncte de plecare interne.
Prin faptul că multe dintre aceste conŃinuturi sunt scoase la suprafaŃă altfel de cum au fost
introduse în depozitele subconștiente, Zlate conclu zionează asupra autonomiei și specificităŃii sale
funcŃionale. După acesta datele latente ale subconș tientului au o procesualitate proprie, se
restructurează în timp, nu sunt depozitate pasiv, i ntrând în relaŃie și cu bogatul teritoriu al
inconștientului, care le imprimă ceva din dinamica specifică.
La o analiză mai atentă, acest punct de vedere nu r ezistă, deoarece asimilează
subconștientul cu memoria implicită, a cărei locaŃi e este mai degrabă în inconștient. Punctul de
vedere susŃinut de Ribot, Freud sau Popescu…Neveanu pare deci a avea mai multă legitimitate
decât ipoteza opusă, a autonomiei subconștientului.

U4.4. Inconștientul
În epoca postkantiană, marii metafizicieni germani Shelling, Hegel, Schopenhauer sau
Hartman au impus o perspectivă filosofică asupra in conștientului, din care cea mai cunoscută este
a lui Hartman. Școala psihiatrică franceză (prin Ch arcot la Salpètriêre și Bernheim la Nancy) a

50 creat premisele constituirii știinŃei abisurilor, p sihanaliza, prin studiul isteriei și al altor fenom ene
psihopatologice.
Rolul lui Janet în conturarea unei perspective (neg ative) asupra inconștientului a fost deja
conturat anterior. Cel care a preluat aceste idei d in filosofie și din psihopatologia franceză, dându…
le o fundamentare știinŃifică, a fost Sigmund Freud . Acesta îi și lărgește considerabil sfera,
descifrându…i mecanismele de funcŃionare și rolul î n geneza patologiei nevrotice. La Freud
inconștientul este atât depozitarul energiilor prim are, pulsionale (libidinale) care pun în mișcare
întregul aparat psihic, cât și produsul funcŃionări i acestuia, căci prin refulare (mecanismul blocării
accesului spre conștiinŃă al pulsiunilor indezirabi le), inconștientul „se încarcă” cu un material
rezidual încărcat de energii negative, care se inac tivează treptat, dar nu definitiv. Acest material
refulat imprimă un dinamism particular întregii vie Ńi psihice. Plecând de la analiza viselor, de la
actele ratate și automatisme, de la ceea ce Freud n umea „psihopatologia vieŃii cotidiene”, prin
interesante mecanisme de asociaŃie el încearcă să d escifreze legile de organizare internă ale
inconștientului. Perspectiva negativă asupra acestu ia (inconștientul = depozit de material
„radioactiv”, refulat la graniŃa conștiinŃei, dar g enerator de conflictualitate și dinamică) a fost
sancŃionată de timpuriu. Printre criticii timpurii ai acestei perspective poate fi enumerat și Lucian
Blaga, poetul și filosoful român propunând o perspe ctivă cosmotică1 asupra inconștientului, pe
care și…a fundamentat metafizic teoria matricilor s tilistice.
La Freud inconștientul (substantiv) se adjectivează , devenind atributul unui anumit tip de
conŃinuturi psihice. În cea de a doua topică a psih analizei se vorbește de mai multe tipuri de
inconștient: Sinele sau inconștientul propriu…zis, dar și o parte a Eului, pe care acesta nu se
focalizează în momentul funcŃionării sale. Dacă la Janet inconștientul fiinŃa prin opoziŃia cu
conștientul, la Freud acesta capătă prioritate, pro funzime, abisalitate, dinamism și o subtilă
dialectică. DizidenŃele psihanalitice au apărut ca urmare a absolutizării nu a inconștientului, ci mai
ales a pulsiunii sale fundamentale, libidoul, care a transformat psihanaliza într…un pansexualism.
Astfel Adler, unul dintre discipolii apropiaŃi ai l ui Freud, consideră că psihismul inconștient este
determinat de voinŃa de putere, ce încearcă să cont rabalanseze sentimentul de inferioritate prin
mecanismul compensării sau al supracompensării. Cel mai proeminent discipol al lui Freud, Jung
lărgește extraordinar sfera inconștientului, deoare ce dimensiunea sa individuală este doar un
subteritoriu al mult mai vastului inconștient colec tiv, pe care îl avem cu toŃii din naștere sub forma
unor structuri arhetipale universale mosŃenite filo genetic. Prin ele avem acces la sufletul istoriei
colective, cristalizat în imaginile ancestrale ale arhetipurilor din adâncurile inconștientului.
Pe lângă faptul că „desexualizează” libidoul, trans format de el în energie psihică pură,
fără conotaŃii erotice, Jung introduce teoretic un concept bipolar de mare valoare, introversia…
extraversia, definind direcŃiile fundamentale de mi șcare ale libidoului (spre interior sau spre
exterior). Acest cuplu terminologic a devenit cea m ai mare dihotomie în studiul psihologic al
oamenilor, fiind preluată, testată și validată de c ătre H. J. Eysenck, creatorul modelului bi… și apoi
trifactorial al personalităŃii. Modelele factoriale cele mai evoluate ale personalităŃii (Big Five)
includ în unanimitate această dimensiune constituti vă și structurantă a personalităŃii care este
extraversiunea…introversiunea.

1 În grecește cosmos însemnă ordine, termen aflat în opoziŃie cu haosul .

51 Să ne reamintim…
AlŃi autori (Anna Freud, fiica părintelui psihanali zei sau Melanie Klein) lărgesc
mult sfera mecanismelor de apărare iniŃial teoretiz ate de Freud; Szondi
fundamentează teoretic modelul inconștientului fami lial (constituit din gene
materne și paterne), iar Erikson dă o dimensiune so cială largă psihanalizei.

U4.4.1. Natura inconștientului
Este inconștientul pur afectiv? În timp ce conștiin Ńa este discursivă, reflexivă, critică și
raŃională, inconștientul pare să fie doar afectiv, spontan, intuitiv, învăluit cu aureola mitului,
legendei și a visului. Această opoziŃie a fost tran șată de însuși Jung care a susŃinut că arhetipurile ,
imagini colective, condensate, ce costituie conŃinu tul cel mai vechi al inconștientului, sunt imagini
primordiale, apropiate deopotrivă de sentiment și d e idee.

U4.4.2. ConŃinuturile inconștientului
Aceasta este una dintre cele mai incitante probleme : dacă inconștientul are și conŃinuturi
cognitive, acestea sunt mai degrabă imagini sau cuv inte? De exemplu se știe că manifestarea cea
mai tipic inconștientă, visul, are un caracter fund amental vizual, scenic, filmic, faza de somn cu
vise fiind determinată pe electroencefalogramă prin mișcări rapide ale ochilor (REM = rapid eyes
movments ). Pentru Freud însuși în faza iniŃială a existenŃe i sale inconștientul este alcătuit din
imagini și din fantasme investite libidinal.
Perspectiva mai nouă asupra inconștientului susŃine că imaginile au o semnificaŃie, o
funcŃie simbolică, deoarece fac parte dintr…un limb aj aflat între sistemul pulsional și conștiinŃă.
Aceasta înseamnă că imaginile inconștiente este str ucturate ca limbaj, deci se poate comunica cu
ele, idee dezvoltată de un neopsihanalist (Jaques L acan). Acesta argumentează că inconștientul ne
vorbește prin metaforă și metonimie, care pot fi co nsiderate „inscripŃiile secrete” prin care îi
putem decodifica conŃinuturile.
În pofida „opacităŃii” inconștientului, dezvăluirea lui poate fi făcută prin metoda
asociaŃiilor verbale libere, cale majoră de cerceta re și descifrare a conŃinuturilor inconștiente
profunde, esenŃa însăși a metodei psihanalitice chi ar de la originile ei. Astfel „verbalizarea”
imaginilor, a fantasmelor abisale sau refulate repr ezintă chiar calea majoră de acces la aceste
conŃinuturi profunde, care altfel scapă controlului conștient.

U4.4.3. Rolul inconștientului
Perspectiva negativă asupra inconștientului a fost subliniată în repetate rânduri. Sunt însă
alŃi autori care au subliniat rolul și valoarea poz itivă a inconștientului, printre care cel mai
prestigios este chiar Jung. Fiind depozitarul arhet ipurilor colective cristalizate în mii de ani de
evoluŃie umană, inconștientul este superior conștie ntului, afirmă acesta. El creează „combinaŃiile
subliminale” care stau la baza impulsurilor creatoa re, fiind un „ghid fără seamăn” pentru acest
proces.
MulŃi psihologi care au studiat și teoretizat creat ivitatea umană, sau care au pus la punct
tehnici de potenŃare a acesteia (Osborn, Guilford), vorbesc despre o fază a procesului creativ în

52 care funcŃiile conștiinŃei (spiritul critic, cenzur a și concentrarea atenŃională) trebuie slăbite și
suplinite prin tehnici de relaxare. Atât în sinecti că, cât și în brainstorming mecanismul producŃiei
de idei se bazează pe asociaŃia liberă sau la dista nŃă pe care o idee emisă de cineva o produce în
mintea altcuiva. Preluând elemente din tehnicile yo gine, aceste procedee creative debutează de
regulă prin relaxarea cenzurii conștiente, ceea ce facilitează generativitatea creativă. Dacă luăm în
discuŃie fazele procesului creaŃiei, incubaŃia este clar una în care inconștientul își arată marea for Ńă
germinativă prin mecanisme care uneori produc surpr iza, iluminarea ( insight ).
AnumiŃi teoreticieni ai creativităŃii (Arieti, 1976 ) preiau din psihanaliză termenii de
procesul primar , tipic desfășurărilor inconștiente, și de procesul secundar , prin care conștiinŃa
captează conŃinuturile latente, le prelucrează, imp unându…le ordinea raŃiunii, care apare aici doar
ca artizan sau „meșteșugar”. Inefabilul, trăirea as ociată formelor artei, rămân însă mai departe
dimensiuni valorizate afectiv de inconștient. După Arieti, diferenŃa dintre Dali și un schizofren
constă din incapacitatea celui de…al doilea de a Ńi ne sub control procesul primar.
Perspectiva negativă asupra inconștientului, ale că rui invazii haotice în zona de claritate, de
ordine și coerenŃă a conștiinŃei au fost subliniate încă de la început de Janet (“autonomizări” care
îngustează câmpul de conștiinŃă, diminuându…i capac itatea de sinteză) a fost argumentată
finalmente de Freud însuși (inconștientul ca depozi t de conflicte refulate).

Exemple
Deși structurile inconștientului par mai simple și puŃin diferenŃiate decât ale
conștientului, trei roluri pe care acesta le îndepl inește trebuie subliniate:
• rol de energizare (impulsurile profunde din care se dezvoltă motivaŃia și
afectivitatea);
• rol de facilitare a procesului creator (combinări ș i recombinări spontane, asocieri la
distanŃă după o logică a asocaŃiilor la distanŃă și a determinanŃilor matriceali,
producerea „iluminării”);
• rol de asigurare a unităŃii Eului prin faptul că es te principalul depozitar afectiv…
motivaŃional…informaŃional pe baza căruia, printr…o funcŃionare specifică, se
emancipează conștiinŃa.

U4.4.4. RelaŃia dintre conștient și inconștient
Conștientul și inconștientul sunt polii funcŃionali inseparabili ai psihicului uman. Uneori
inconștientul doar aureolează viaŃa psihică, dar de cele mai multe ori îi oferă subsŃantă specifică,
miez, dinamică. Dacă inconștientul energizează și d inamizează, conștientul restricŃionează și
stabilizează unitatea funcŃională pe care cele două instanŃe o formează. Între ele există coajustare
dinamică pentru că aparŃin unui tot unitar, persoan a, care trebuie să se echilibreze afectiv…cognitiv
cu mediul său în procesul adaptării. Deși pot predo mina unul sau altul, separaŃia lor nu este totală
nici măcar în stările profunde de anormalitate psih ică.

Exemple
În această topică, Zlate (1996) descrie trei tipuri de relaŃii mai importante:
a) RelaŃii circulare: oricare din conŃinuturile conștientului poate trec e în inconștient,
de unde, după un timp, unele poate reveni în conști inŃă. Schimburile sunt continue,

53 bogate și reciproce: inconștientul preia sarcini al e conștientului, le prelucrează în
maniera sa specifică, de unde conștientul le recapt ează și le pune în valoare cu
instrumentaŃia de care dispune.
b) RelaŃii de subordonare integrativă : sensul subordonării se imprimă în
comportamentul uman: dominarea conștientului este s emn de umanizare, irupŃiile
inconștiente semn de dezechilibru, destrămare și bo ală psihică. În multe procese
creative inspiraŃia, revelaŃia, transa creatoare sa u extazul sunt datorate predominanŃei
inconștientului, devenit instanŃa reglatorie domina ntă a conduitei. Psihoza și
consumul de droguri oferă exemplul cel mai clar al estompării controlului conștient.
c) RelaŃiile de echilibrare: când ambele instanŃe se află în stare balansată, ca în stările
de aŃipire, reverie, contemplaŃie sau relaxare. Se știe că multe idei de excepŃie apar la
liziera dintre veghe și vis, atunci când lăsăm imag inaŃia „să vagabondeze”.

Ca o concluzie finală trebuie să subliniem faptul e xtrem de important că sistemul de
referinŃă tipic uman este conștientul, deoarece num ai prin intermediul lui realitatea poate fi
reflectată adecvat, ceea ce face posibilă inserŃia și adaptarea la nivel superior. Ameliorarea
relaŃiilor conștient…inconștient face obiectul a nu meroase tipuri de psihoterapie, de la cea clasică
(psihanaliza), la cea existenŃială, fenomenologică sau umanistă.

U4.5. Rezumat
• Intuirea dimensiunii verticale a psihicului pleacă de la „micile percepŃii” ale lui
Leibnitz, de la „percepŃiile obscure” ale lui Maine de Biran sau de la „stimulii
subpragali” ai lui Fechner.
/square4 Cel care a oferit o perspectivă consistentă asupra inconștientului a fost Pierre Janet,
care l…a analizat prin opoziŃie cu conștiinŃa.
/square4 La Janet conștiinŃa are o funcŃie esenŃialmente coo rdonatoare și de sinteză, invazia
producŃiilor inconștiente ducând la slăbirea aceste i funcŃii și la apariŃia bolii.
/square4 Această perspectivă negativă asupra inconștientului va fi preluată de Freud, care va
muta centrul de greutate al întregii vieŃi psihice de pe conștiinŃă pe inconștient,
instanŃă ce conferă verticalitate, dinamism și iera rhie vieŃii psihice.
/square4 Investigând conŃinuturile inconștientului și modul său de relaŃionare cu conștientul,
Freud dezvoltă psihanaliza, considerată a fi o psih ologie dinamică a abisurilor
inconștiente individuale.
/square4 O perspectivă pozitivă asupra inconștientului este propusă de Jung, pentru care
inconștientul este un ghid fără de seamăn în materi e de creativitate.
/square4 În plus, pe lângă inconștientul individual, Jung di ferenŃiază cel mai profund strat al
vieŃii psihice, care este inconștientul colectiv. R elaŃiile conștientului cu acest strat
profund este responsabilă pentru viaŃa echilibrată și formele înalte de creativitate
sau, în formele disfuncŃionale, pentru boala psihic ă și inadaptare.
/square4 Recuperarea inconștientului în viaŃa psihică este c onsiderată una dintre cele mai
însemnate revoluŃii în psihologia modernă.

54

U4.6. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. AnalizaŃi modul în care a fost depășită perspect iva orizontală (plană) în psihologie
pentru a se ajunge la una verticală, ierarhizată (p iramidală).
2. CaracterizaŃi pe sccurt cele două mari perioade din evoluŃia psihanalizei, cea a
„aparatului psihic” (inconștient…preconștient…conșt ient), remaniată prin definirea
instanŃelor Sine…Eu…Supraeu și introducerea instinc tului morŃii.
3. EvaluaŃi momentul Pierre Janet în definirea conș tiinŃei și a inconștientului.
4. FaceŃi diferenŃierile de rigoare între termenii de conștiinŃă și de conștienŃă.
5. ScrieŃi un mic eseu (400 de cuvinte) despre prob lema definirii conștiinŃei așa cum
apare ea la Ey (1983, pp. 33…63).
6. AnalizaŃi comparativ conceptul de inconștient la Freud la Jung .
7. ÎncercaŃi o sinteză asupra perspectivei pozitive asupra inconștientului (purtător al
„matricii stilistice” la poetul Lucian Blaga, adică rezervor al creativităŃii umane).
8. AnalizaŃi rolul celor trei instanŃe de pe vertic ala psihicului uman (inconștient…
preconștient…conștient) în creativitatea umană.
9. AnalizaŃi relaŃiile conștient…inconștient și rol ul fiecărei instanŃe în apariŃia,
desfășurarea și terapia bolilor psihice.

U4.7. Bibliografie minimală
1. Adler, A. (1991). Cunoașterea omului . București: Editura ȘtiinŃifică.
2. Arieti, S. (1976). Creativity, the Magic Synthesis . New York: Harper Colophon Books.
3. Blaga, L. (1985). Trilogia culturii. București: Editura Minerva.
4. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
5. Ey, H. (1983). ConștiinŃa. București: Editura ȘtiinŃifică și Enciclopedică.
6. Hayes, N., Orrell, S. (1997). Introducere în psihologie. București: Editura All.
7. Jung, C. G. (1994). Puterea sufletului . Antologie. București: Editura Anima..
8. Laplanche, J., Pontalis, J…B. (1994). Vocabularul psihanalizei . București: Editura Humanitas.
9. Popescu…Neveanu, P. (1977). Curs de psihologie general. Tipografia UniversităŃii București.
10. Zlate, M. (1996). Introducere în psihologie . București: Casa de Editura și Presă “Șansa”.

55 Temă de control 1
1. Argumentează în legătură cu trei caracteristici care fac diferenŃa dintre cunoașterea
psihologică știinŃifică și cunoașterea naivă. (Vezi specificul cunoașterii știinŃifice: este
precisă, sistematică, formală, obiectivă, se bazeaz ă pe fapte, este reproductivă, cumulativă și
falsificabilă).
2. Indică două diferenŃe specifice dintre modelul p sihodinamic și cel comportamentist în
psihologie. (Vezi obiectul și domeniile psihologiei ).
3. Evaluează comparativ contribuŃia abordărilor de tip corelaŃional și de tip experimental în
constituirea psihologiei știinŃifice. (Dezvoltă ide ea potrivit căreia designurile corelaŃionale
reŃin și analizează relaŃiile dintre variabile, făr ă să poată face supoziŃii despre sensul cauzal
al acestora, prin opoziŃie cu metoda experimentală ).
4. Precizează rolul pe care l…a avut metoda psihome trică în dezvoltarea dimensiunii
aplicative a psihologiei. (Vezi metodele psihologie i).
5. Analizează consecinŃele experienŃei de privare a fectivă și socială din casele de copii
instituŃionalizaŃi, prin comparaŃie cu cei luaŃi în îngrijire maternală, în familie.
Argumentează în legătură cu consecinŃele posibile a le acestor fenomene asupra evoluŃiei
psihice ulterioare. (Vezi psihicul ca formă a vieŃi i de relaŃie și condiŃionarea social…istorică a
psihicului).
6. Ce aspecte psihologice importante pot fi abordat e de o psihologie transculturală în spaŃiul
Transilvaniei? (Aplică principiul condiŃionării soc ial…istorice a psihicului la caracteristicile
multietnicităŃii transilvănene).
7. Invocă trei argumente în legătură cu o perspecti vă pozitivă asupra inconștientului. (Vezi
nivelurile structural dinamice ale psihicului uman) .
8. Invocă trei argumente în legătură cu afirmaŃia p otrivit căreia conștiinŃa este sistemul de
referinŃă tipic uman.
9. Analizează relaŃiile conștient…inconștient în st ările de sănătate și de boală psihică.
(RelaŃiile circulare, de subordonare integrativă și de coechilibrare trebuie contextualizate în
stările de sănătate și de boală psihică).

Mod de evaluare
Se acordă câte un punct pentru fiecare dintre solic itările de mai sus corect și complet
rezolvate. La totalul de maxim 9 de puncte se adaug ă un punct din oficiu. Se acordă și fracŃiuni de
punct. Tema se redactează în TNR 12, la 1,5 rânduri , cu margini de 2,5 cm de jur…împrejur,
aliniere justify (la ambele capete), alocându…se câte o foaie de hâ rtie pentru trei subiecte. Tema,
semnată și datată, se transmite tutorelui la data s tabilită după prima întâlnire, ori la examen, după
caz.

56

Modulul 2. MECANISME DE CUNOAȘTERE DE NIVEL SENZOR IAL:
SENZAłIILE, PERCEPłIILE ȘI REPREZENTĂRILE
___________________________________________________ ___________________________________

Cuprins
M2.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………………… 56
M2.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ………………………….. 56

M2.1. Introducere
Modulul 2 este dedicat evidenŃierii mecanismelor de cunoaștere ce definesc polul
senzorial al acesteia, adică sensibilitatea (senzaŃ iile), percepŃiile și reprezentările.
Sunt analizate specificul prelucrărilor informaŃion ale tipice fiecărui nivel în parte,
modalităŃile caracteristice de operare și legile de finitorii pentru fiecare categorie
de procese de cunoaștere senzorială. ImportanŃa stu dierii acestei teme provine din
faptul că ea prezintă modalitatea de operare cognit ivă primară asupra
informaŃiilor, care se sprijină pe mijloace de prel ucrare presetate biologic
(analizatorii), completate de mecanisme provenite d inspre polul logic al
cunoașterii, care îi conferă o complexitate și o ef icienŃă specifice.

M2.2. CompetenŃe
După parcurgerea acestei teme, studenŃii vor fi cap abili:
/square4 să definească cele trei modalităŃi distincte de pre lucrare informaŃională
caracteristică polului senzorial al acesteia, senza Ńiile, percepŃiile și reprezentările;
/square4 să identifice elementele comune și diferenŃele cali tative specifice care
particularizează cele trei procese și produse psihi ce;
/square4 să definească legile specifice fiecărui tip de meca nism de cunoaștere
senzorială analizat;
/square4 să evalueze rolul celor trei procese în adaptarea o mului la ambianŃă;
/square4 să exemplifice modalităŃile de formare și de oprera re a imaginilor mintale
primare în legătură cu datele de experienŃă din via Ńa reală;
/square4 să aplice cunoștinŃele despre procesele analizate l a diverse situaŃii concrete;
/square4 să argumenteze (după parcurgerea modulului despre m ecanismele de
cunoaștere logică) legătura acestor trei procese cu polul logic al cunoașterii.

Durata medie de parcurgere a fiecăreia din cele trei unită Ńi de învăŃare, incluzând
rezolvarea sarcinilor propuse și a temelor de evalu are, este de 2…3 ore.

57
Modulul M2. Unitatea de învăŃare 1 SENZ AłIILE

Cuprins
U1.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 57
U1.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 57
U1.3. Analizatorul – structură și funcŃii ……… …………………………………………… …………. 58
U1.4. Legile generale ale sensibilităŃii ………. …………………………………………… …………… 60
U1.5. Principalele modalităŃi senzoriale ………. …………………………………………… ………… 62
U1.6. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………… 66
U1.7. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… …………. 66
U1.8. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………….. 67

U2.1. Introducere
Adapatarea presupune ca și condiŃie fundamentală ca fiinŃa vie să facă schimb de
substanŃă, de energie și de informaŃii cu mediul să u. Acest fapt a generat apariŃia de
mijloace de captare și prelucrare informaŃională di n ce în ce mai diferenŃiate și mai
performante. La polul de jos al dezvoltării organic e apare o modalitate biologică
elementară de recepŃie informaŃională și de răspuns selectiv la stimulările mediului,
care este excitabilitatea . Aceasta este un mod de reacŃie difuză, largă și
nespecializată a întregului organism doar la stimul ii biologic necesari adaptării de
nivel elementar a fiinŃelor vii. Prin excitabilitat e organismul reacŃionează ca un tot
nediferenŃiat, el fiind atât analizator al informaŃ iilor, cât și efector. Deoarece se
reacŃionează doar la categoria – redusă numeric – a stimulilor biologicește utili,
excitabilitatea conferă o redusă posibilitate de or ientare în mediu, pentru că nu
semnalizează și stimulii indiferenŃi, asociaŃi cu c ei biologic utili. Proprietatea
organismului de a reacŃiona și la această categorie de stimuli, prin stabilirea de
raporturi bilologice cu sens, poartă numele de sensibilitate . La acest nivel reacŃia nu
mai este una a întregului organism, ci doar a unor aparate specializate în prelucrarea
informaŃională, numite analizatori.

U2.2. CompetenŃe
După parcurgerea acestei teme, studenŃii vor fi cap abili:
/square4 să opereze distincŃia dintre excitabilitate și sens ibilitate;
/square4 să definească senzaŃiile în calitatea lor de imagin i primare;
/square4 să identifice componentele structurale ale analizat orului și să argumenteze în
legătură cu modul său de funcŃionare;
/square4 să definească legile specifice ale sensibilităŃii;
/square4 să argumenteze rolul proceselor senzoriale în adapt area omului la ambianŃă;

58 /square4 să aplice cunoștinŃele despre procesele analizate l a diverse situaŃii concrete;
/square4 să definească și să exemplifice senzaŃiile exteroce ptive, proprioceptive și
interoceptive.

Durata medie de parcurgere a fiecărei unităŃi de învăŃare, incluzând rezolvarea
sarcinilor propuse și a temelor de evaluare este de 3 ore.

DefiniŃie : SenzaŃiile sunt procese psihice de prelucrare inf ormaŃională elementară care
semnalizează separat, în forma imaginilor simple și primare, însușirile concrete ale
obiecteleor și fenomenelor, ca și a stărilor intern e ale organismului, în condiŃiile acŃiunii
directe a acestora asupra analizatorilor.

Stimulii
Elementul care generează senzaŃiile este stimulul, deoarece acestea semnalizează însușiri
concrete ale obiectelor, cum sunt cele legate de su nete, de forme, culori, textură, netezime/
asperitate, duritate, greutate, poziŃie relativă a corpului și a membrelor în raport cu trunchiul etc.
Toate acestea, dar și multe altele, intră în catego ria stimulilor.

Imaginea senzorială
Este produsul final al sensibilităŃii. Ea este primară pentru că apare doar în condiŃiile
interacŃiunii cu stimulul, find informativă în legă tură cu particularităŃile sensibile ale acestuia. A re
o mare viteză de desfășurare, fiind condusă de legi ce Ńin de in conștientul cognitiv; este simplă ,
deoarece semnalează doar o singură însușire sau îns ușiri separate ale stimulului. Imaginea primară
dispune de însușiri specifice: intensitatea, calita tea, durata, tonalitatea afectivă și aspectul motor .
• Intensitatea este dependentă de mărimea stimulului, primele leg i din psihologie stabilind
corelaŃii existente între tăria stimulului și inten sitatea subiectivă a senzaŃiei.
• Calitatea este funcŃie de natura excitantului și oferă crite riul de clasificare a senzaŃiilor.
• Durata este importantă pentru că senzaŃia nu se produce d ecât în prezenŃa stimulului, atâta
vreme cât el acŃionează asupra analizatorului.
• Tonalitatea afectivă este creată de caracterul agreabil…dezagreabil pe care îl are asociat
subiectiv orice senzaŃie. Astfel, dintre culori roș ul activează și irită, albastrul liniștește,
galbenul înviorează; mirosul de benzină este stride nt și neplăcut etc.
• Aspectul motor arată că organele de simŃ s…au construit prin impl icarea și adecvarea la
principalele forme de mișcare ale materiei și că fă ră mișcare chiar și ochiul devine “orb”,
adică își pierde capacitatea de discriminare.

U2.3. Analizatorul – structură și funcŃii
Pentru a putea să apară o senzaŃie este nevoie de p rezenŃa unui sistem specializat de
captare și de prelucrare a unor categorii de inform aŃii legate de stimuli specifici, numit analizator .
Analizatorii sunt aparate specializate și autoregla bile de semnalizare senzorială, care fac posibilă

59 producerea senzaŃiilor. Ei sunt perpetuu orientaŃi către stabilitate, datorită convergenŃei dintre
organul de simŃ și stimul. Stimulul îndeplinește do ar funcŃia de declanșator al unor influx nervos,
prin care anumite caracteristici ale lui sunt codif icate sub formă de impuls electric, energia fiind
luată din chiar structura organului de simŃ. Astfel , la nivel de receptor, energia fizică sau chimică a
stimulului devine impuls nervos, care se propagă pe căi specifice spre scoarŃa cerebrală.

Colaterală spre S.R.A.A. activare
difuză
Calea directă (aferentă sau specifică)

Conexiunea inversă (calea eferentă)

Figura U1.1. Structura analizatorului.

• Receptorul este cel care produce, prin codare, conversia energ iei stimulului fizic în
impulsuri nervoase. Exemplu: la nivelul ochiului, r etina captează energia luminii printr…o
substanŃă (rodopsină), descompunerea acesteia gener ând biocurenŃii.
• Calea de conducere directă (aferentă) constituie veriga intermediară a analiza torului,
incluzând fibre nervoase senzitive care transportă influxul nervos spre creier (pentru
vedere, nervul optic).
• Calea de conducere indirectă trimite colaterale la sistemul reticulat activator ascendent
(SRAA) ce pregătește scoarŃa pentru recepŃia și pre lucrarea stimulilor selectaŃi.
• Veriga centrală este componenta fundamentală a analizatorului, pri n care se produce
decodificarea impulsurilor nervoase, ce devin astfe l senzaŃii. Mai subliniem faptul că
receptorii nu sunt dispozitive pasive ci, sub influ enŃa semnalelor de comandă de la scoarŃă,
ei își modifică starea funcŃională în corelaŃie cu necesităŃile. Fiecare modalitate senzorială
are propria sa proiecŃie corticală (analizatorul vi zual în lobul occipital, cel auditiv în
temporal etc.), care la rândul ei are o zonă centra lă (de discriminare fină) și una periferică,
cu funcŃii de asociaŃie, prin care senzaŃiile se in tegrează în unităŃi mai mari.
• Conexiunea inversă consfinŃește natura cibernetică a analizatorului, p rin aceasta
asigurându…se feedback…ul, adică autoreglarea organ ului de simŃ la particularităŃile
stimulului. Acestea se numesc și căi eferente, intr ă în componenŃa nervilor senzitivi și
produc reflex adaptarea analizatorului în vederea u nei mai bune recepŃii (acomodarea
cristalinului, modificarea diametrului pupilei, miș carea capului în direcŃia sursei).
Acest ansamblu cibernetic funcŃionează unitar și co relat după principiul inelului reflex,
imaginea senzorială fiind cea obŃinută de către ver iga centrală prin decodificare. Traseul aferent nu
este continuu, ci el prezintă 3…4 întreruperi sinap tice, la diferite etaje ale sistemului nervos centr al
pentru că de la un etaj la altul au loc filtrări su ccesive și prelucrări informaŃionale mai complexe.
Astfel, de la avalanșa de 100 000 de biŃi pe secund ă la intrările noastre senzoriale, cortexul
prelucrează complet doar 100 de biŃi, care sunt cei mai informativi, restul de informaŃie fiind
filtrată subcortical, prin mecanisme speciale. RECEPTOR ZONA DE
PROIECłIE
CORTICAL Ă

60
Exemplu
Pentru auz veriga receptoare este urechea, calea de conducere este nervul auditiv iar
zona de integrare corticală se află în lobul pariet al. Comparativ cu ochiul,
mecanismele de reglare ale analizatorului la partic ularităŃile stimulului sunt mai
grosiere (îndreptarea capului spre sursa sunetului) .

Să ne reamintim…
Analizatorul este un sistem cibernetic integrat de recepŃie, transmisie și prelucrare
a unor categorii de stimuli. El constă dintr…o veri gă periferică (receptorul, unde
energia stimulului devine influx nervos), o cale de conducere (cu fibre aferente și
eferente) și o verigă centrală (unde se decodifică influxul nervos și apare senzaŃia
ca fapt subiectiv). Acest sistem este unul de tip c ibernetic pentru că este dotat cu
feedback, care permite ajustarea analizatorului la particularităŃile stimulului.

U2.4. Legile generale ale sensibilităŃii
Desfășurarea procesului senzorial este guvernată de câteva legi specifice.
/square4 Legea intensităŃii arată că există o relaŃie de proporŃionalitate înt re intensitatea stimulului și
cea a senzaŃiei produse: creșterea în progresie geo metrică a intensităŃii stimulului se asociază
cu o creștere doar în progresie aritmetică a intens ităŃii senzaŃiei (legea lui Fechner, 1860).
Legea este valabilă doar pe o zonă din spectrul de variaŃie a stimulului, care are ca limită
inferioară un prag minim, sub care stimulii ne mai produc nici o senzaŃie (sunt subliminali) și
ca limită superioară un prag maxim, peste care senz aŃia își pierde specificitatea, devenind
dureroasă.
/square4 Legea pragurilor absolute și diferenŃiale
DefiniŃii
• pragul minim absolut este cea mai mică mărime a unui stimul care poate provoca
(încă) o senzaŃie;
• pragul maxim absolut reprezintă cea mai mare valoare a unui stimul care mai poate
provoca încă o senzaŃie specifică;
• pragul diferenŃial este cea mai mică cantitate de stimul care, adăuga tă mărimii iniŃiale
a acestuia, determină o senzaŃie nouă, distinctă.

Potrivit legii pragurilor absolute cantitatea de en ergie necesară pentru a provoca o senzaŃie
specifică unui analizator este invers proporŃională cu sensibilitatea lui. Unii analizatori sunt mai
discriminativi decât alŃii: ochiul are nevoie de do ar 1…2 cuante de lumină pentru a apărea o senzaŃie
specifică, văzul de 16…20 vibraŃii, tactul de 3…4 g rame pe milimetru pătrat. Raportul dintre
mărimea stimulului iniŃial și a celui care va produ ce o nouă senzaŃie se numește constanta lui
Weber (1851). Pentru sensibilitatea auditivă raport ul este de 1/10, pentru cea de greutate de 1/30,
iar pentru cea vizuală de 1/100.

61
/square4 Legea adaptării
Această lege se referă la creșterea sau descreștere a sensibilităŃii unui analizator sub influemŃa
repetată a acŃiunii stimulului sau a modificării co ndiŃiilor de mediu. Timpul necesar unui
analizator să intre în regim funcŃional optim prin trecerea sa de la o stimulare slabă la una
puternică, și invers, se numește adaptare. Cea mai rapidă adaptare este a analizatorului olfactiv și
cutanat, urmate de cel vizual, auditiv, ea fiind fo arte mică pentru sensibilitatea auditivă și
dureroasă. Adaptarea vizuală este de 4…5 minute de la întuneric la lumină și de 10…15 minute (apoi
mai lent, până la 4 ore) de la lumină puternică la întuneric. Ambitusul acestei schimbări este de 1
la 200 000. Dacă un stimul specific acŃionează vrem e îndelungată, nivelul sensibilităŃii
analizatorului crește când stimulul este slab, și d escrește când el este puternic. În cazul senzaŃiilo r
de durere, adaptarea este foarte slabă. Focalizarea pe o altă activitate poate să dea impresia că
durerea a trecut, dar senzaŃia reapare după un timp .

Ce avantaje rezultă pentru fiinŃa umană din faptul că adaptarea vizuală prezintă
o creștere spectaculoasă în cazul sensibilităŃii vi zuale?

/square4 Legea contrastului senzorial
Constă în scoaterea în evidenŃă reciprocă a doi sti muli cu caracteristici opuse: acru după dulce
accentuează acrul (contrast succesiv). Contrastul s imultan este cel mai frecvent în cazul
sensibilităŃii vizuale, receptarea cea mai bună fii nd negru pe galben, verde pe roșu și verde pe alb.
Legea contrastului are aplicaŃii directe și largi î n psihologia reclamei și în comerŃ, dar și în
industria alimentară sau în circulaŃia publică.

Exemple
ObservaŃi cu atenŃie că cea mai contrastantă culoar e în raport cu griul închis nu
este albul, ci galbenul, intens utilizat în semnali zarea rutieră. Culori de avertizare
foarte șocante în lumea animală sunt combinaŃiile d e negru…galben/portocaliu. De
asemenea, în lectură este mai puŃin obositoare comb inaŃia negru pe gălbui,
comparativ cu negru pe alb. Ce alte aplicaŃii ale c ontrastului senzorial găsiŃi
pentru scrisul la tablă în clasă, sau pentru asezon area de mâncăruri gustoase, în
gastronomie?

/square4 Legea interacŃiunii analizatorilor
Reducerea treptată a luminii în sălile de concert c rește sensibilitatea auditivă, consumul de
substanŃe aromatice intensifică sensibilitatea audi tivă, iar substanŃele dulci…acrișoare accentuează
adaptarea la întuneric. Stimularea unui ochi, în ti mp ce celălalt este închis, crește și sensibilitate a
celui din urmă. Producerea unei senzaŃii pe un anum it canal (analizator) poate intensifica, dar și
diminua intensitatea senzaŃiilor pe alt analizator (lumina puternică scade sensibilitatea auditivă,
mirosul neplăcut pe cea gustativă, iar excitanŃii n ocivi scad sensibilitatea tuturor analizatorilor).

62
/square4 Sinestezia
Este un fenomen prin care stimularea unui analizato r produce efecte specifice altui analizator, fără
ca acesta să fi fost stimulat. Stimularea sonoră po ate produce efecte cromatice și invers, deoarece
între văz și auz există întinse zone de asociaŃie. Limbajul comun conservă expresii ca dulce
lumină , sunet cald , lumină rece , voce catifelată ; pentru pictură, muzică și coregrafie, sinestezia
fiind o importantă premisă naturală (Popescu…Nevean u, 1976).

/square4 Legea semnificaŃiei analizatorilor
Un stimul slab, dar semnificativ este recepŃionat m ai bine decât unul de aceeași intensitate sau mai
puternic, dar nerelevant informaŃional. Căprioara c are tresare, ca și iepurele, la zgomote minore,
dar care au semnificaŃia de pericol vital, mama car e tresare la micile sunete ale nou…născutului, dar
nu aude zgomotul stradal, vulpea care prinde o undă de miros ce…i anunŃă prada, dar ignoră vuietul
pădurii, sunt exemple ilustrative pentru aceste leg i. La om semnificaŃia este filtrată sociocultural:
din mulŃimea stimulilor investigaŃi de un medic, un ii au valoare diagnostică mai mare decât alŃii,
chiar dacă aceștia nu sunt manifești sau foarte cla ri. Societatea dezvoltă sensibilitatea auditivă în
zona auzului verbal; deși în principiul văzul și au zul sunt cele mai performante modalităŃi
senzoriale umane, în funcŃie de dominanta profesion ală sau de nevoia de a compensa unele
deficite se pot dezvolta complementar alte modalită rŃi. Industria alimentară sau cea a parfumurilor,
zona oenologiei fac din miros și gust simŃuri înalt diferenŃiate.

Argumentează în legătură cu felul în care evoluŃia socială a forŃat trecerea
omenirii „de la lumea prietenoasă a urechii spre ce a neutră a văzului”
(McLuhan, 1976). Găsește noi exemple despre modul î n care lumea profesiilor
contribuie la dezvoltarea capacităŃilor senzoriale ale omului.

La om legile sensibilităŃii acŃionează corelat, înt r…o multitudine de asociaŃii posibile, în
funcŃie de starea sa, de tipul de activităŃi desfăș urate, de interese, preocupări, profesie, experienŃ ă.
Toate acestea fac ca anumite modalităŃi senzoriale să fie dezvoltate hipertrofiat, dar altele puŃin
diferenŃiate. Vârsta aduce o scădere importantă a c apacităŃilor discriminative ale anumitor
analizatori: gustul este printre primele care îmbăt rânesc, dar și recepŃia olfactivă sau cea auditivă
sărăcesc treptat.

U2.5. Principalele modalităŃi senzoriale
Combinând criteriul analizatorului în care apar și al conŃinutului lor informaŃional rezultă
următoarele categorii de senzaŃii: exteroceptive (însușiri externe, semnalizate prin receptori de l a
suprafaŃa corpului), proprioceptive și interoceptive , cu receptori plasaŃi la suprafaŃa sau interiorul
organelor interne.

63 SenzaŃiile vizuale
Rezultă din acŃiunea undelor electromagnetice, din registrul 390…800 milimicroni, produse
de surse naturale și artificiale, asupra ochiului. O parte din spectrul luminii terestre este absorbit ă,
dar altă parte reflectată. Aceasta din urmă este ce a captată și prelucrată de cele 6 milioane de
conuri (vederii cromatică) și 115 milioane de basto nașe (pentru vederea acromată, caracteristică
luminii slabe). Majoritatea oamenilor văd toate cul orile, dar unii nu disting roșul de verde
(daltonism) sau sunt discromaŃi pentru alte culori. Acromatopsia (vederea total acromată) este
foarte rar întâlnită. SenzaŃiile vizuale au trei pr oprietăŃi:
• Tonul cromatic , dat de lungimea de undă corespunzătoare (760 mili microni sunt pentru
roșu, 500 pentru verde, 390 pentru violet, sub care se întinde spectrul invizibil, ultraviolet).
DifracŃia luminii, realizată și în cazul curcubeulu i, pune în evidenŃă ROGVAIV…ul (adică,
Roșu, Oranj, Galben, Verde, Albastru, Indigo, Viole t), unele culori având lungimi de
bandă mai mari, altele mai mici.
• Luminozitatea exprimă locul pe care l…ar ocupa o culoare pe o sca ră în care albul și negrul
sunt polii extremi ai luminozităŃii.
• SaturaŃia exprimă puritatea culorii, rezultată din îngustimea benzii din spectrul luminos
reflectată. Cele mai multe obiecte reflectă o lungi me de undă peste care se suprapun și alte
lungimi. Când suprapunerea este mică, culoarea apar e ca vie și pură, când suprapunerea
este mai mare culoarea apare ca ternă, moartă.
PrezenŃa vederii cromatice face lumea deosebit de b ogată vizual, căci culorile au
numeroase funcŃiuni: există culori calde (roșu, ora nj, galben) care activează, impulsionează,
energizează și irită; există culori reci (verde și albastru) care calmează, liniștesc, coborând
tensiunea sanguină, regularizând pulsul; există cul ori vesele și triste, culori cromate și acromate
(alb, negru și toate griurile). Starea de sănătate și boală, echilibrul interior, stările reactive se
regăsesc în preferinŃa pentru anumite culori cu res pingerea altora, ceea ce face ca anumiŃi autori
(Lüscher) să creeze teste proiective bazate pe culo are. Beneficiarele studiului culorilor sunt
deopotrivă arta, ergonomia și psihologia.

SenzaŃiile auditive
Excitantul specific este unda sonoră cuprinsă între 16 și 20.000 cicli/secundă sub care
avem infrasunetele, respectiv ultrasunetele, pe car e unele animale le recepŃionează (câinele poate
merge până la 50.000 Hz, delfinul până la 80.000 Hz ). Există o corelaŃie între caracteristicile
excitantului și cele ale senzaŃiei. FrecvenŃa vibra Ńiilor determină înălŃimea sunetului, amplitudinea
(distanŃa faŃă de punctul de echilibru) dă intensitatea sunetului iar forma undei se regăsește în
timbrul sunetului.VibraŃiile auditive sunt stimulări fazic e, cu o anumită desfășurare, care
alcătuiesc un continuu oscilatoriu: repetiŃia, relu area continuă a stimulaŃiei sunt cele care fac ca
excitanŃii auditivi să aibă foarte puternice efecte energizante asupra creierului. Sunetele au o
importantă funcŃie de semnalizare, dar prin faptul că omul nu este doar receptor, ci și emiŃător de
sunete, audiŃia și emisia sonoră dobândind funcŃiil e cele mai importante în comunicare.
Fiind o modalitate de telerecepŃie, datorită ușurin Ńei elaborării sistemelor foarte complexe de
configuraŃii sonore, auzul a devenit modalitatea ce a mai apropiată de procesele intelectuale

64 complexe, limbajul intervenind direct în desfășurar ea lor. Deși analizatorul cel mai performant
este ochiul, auzul se instituie ca o modalitate sen zorială specific umană: copiii surzi din naștere
sunt mai dezavantajaŃi decât orbii din naștere, căc i nu ajung la performanŃe intelectuale superioare.
Fiziologic, auzul se bazează pe membrana bazilară d in interiorul melcului membranos al urechii
interne, care are 50.000 de fibre de lungime descre scândă, ce se pun în legătură cu organul lui
Corti.

SenzaŃiile tactil–cutanate
Acestea includ două submodalităŃi: atingere și pres iune și senzaŃiile termice. Cele tactile
permit extragerea de informaŃii despre textura, net ezimea sau duritatea obiectelor. Prin asociaŃie cu
kinestezia, tactul ne informează și despre forma, d ispunerea sau întinderea obiectelor. Tactil, cele
mai sensibile zone corpului sunt buzele, buricele d egetelor (în special policele și indexul) și vârful
limbii; spatele și fruntea sunt cele mai puŃin sens ibile. Temperatura pielii este sesizată de
terminaŃiile libere ale nervilor din piele și se pa re că punctele pentru rece sunt mai frecvente ca
pentru cald (12…13 pentru rece, comparativ cu 1…2 p entru cald, pe un centimetru pătrat). Impresia
de cald sau de rece este în funcŃie de un așa numit zero fiziologic (32…33 grade Celsius), variabil
funcŃie de ambianŃă, în raport cu care se plasează senzaŃia de cald sau rece. Sensibilitatea termică
se pare că are o componentă grosieră, numită protop atică (distinge diferenŃe foarte mari, peste 45
sau sub 10 grade Celsius) și una epicritică, ce fac e diferenŃierile de fineŃe. Aceste două faze ar
indica evoluŃia sensibilităŃii în istoria speciei ( Cosmovici, 1996).

SenzaŃiile gustative
Gustul este un complex de mai multe modalităŃi senz oriale: odoranŃi (mirosurile
alimentelor și lichidelor le îmbogăŃesc efectiv gus tul, dând savoarea caracteristică fructelor sau
„buchetul” vinului bun; când suntem răciŃi nu ne ma i rămâne mare lucru din gust); tactili
(receptorii tactili de pe limbă și de pe pereŃii in terni ai gurii determină senzaŃii de atingere, cald ,
rece pe care degustătorii le numesc gusturi aspre, mătăsoase sau catifelate). Studiul lor atestă doar
patru tipuri de senzaŃii gustative:
– sărat : prototipul este sarea de bucătărie ce corespunde elementului vital originar (apa
mării);
– dulce : energia pentru efort muscular și cerebral se prod uce prin arderea glucozei;
prototipul este zaharoza (zahărul) compus din două molecule de glucoză (amidonul este un
lanŃ de asemenea molecule);
– acru : prototipul este acidul clorhidric implicat în dig estie; cum acizii distrug Ńesuturile,
sensibilitatea a generat senzori specifici pentru a ceștia;
– amar : prototipul său este chinina. SenzaŃia de amar est e produsă de alcaloizi. Cum multe
otrăvuri sau ciuperci sunt alcaloizi, rezultă valoa rea adaptativă a acestei sensibilităŃi.
Cunoașterea însușirilor chimice ale substanŃelor se mnalizează valoarea lor în alimentaŃie,
reglând comportamentul alimentar prin tonalităŃi af ective de plăcut…neplăcut.

65
SenzaŃiile olfactive
Mirosul Ńine tot de discriminarea prin contact dire ct a însușirilor chimice (odorifice) ale
substanŃelor, dar spre deosebire de gust (cu cele 4 submodalităŃi), mirosul are mii de senzaŃii
specifice individualizate. Există în consecinŃă mii de mirosuri: aromat (garoafa), balsamic
(liliacul), eterat (alcoolul), pătrunzător (cafeaua , gudronul sau benzina) etc., dar aceste clasificăr i
sunt subiective. Modul de acŃiune al particulelor o dorate este încă neelucidat (un miros ar fi un
complex de urme, ca la văz). DiferenŃele dintre oam eni sunt extrem de mari. Câinele ciobănesc
„vede” cu nasul, fiind de un mii de ori mai sensibi l olfactiv decât omul; Ńiparii și somonii sunt
pești care, după o lungă migraŃie, recunosc compozi Ńia chimică a apei de origine; viermele de
mătase reperează de la mulŃi kilometri femela aptă de împerechere. Rolul mirosului în căutarea
hranei și a partenerului sexual (feromoni) este ind iscutabil (Lieury, 1990). Reglarea apetitului, dar
și apărarea de substanŃe nocive sunt alte funcŃii a daptative ale mirosurilor.

SenzaŃiile proprioceptive
Acestea semnalizează starea posturală a membrelor, trunchiului și capului. Excitantul lor
intern constă din tensiunea mușchilor posturali afl aŃi în poziŃii statice.

SenzaŃiile kinestezice
Apar în cursul mișcării și informează despre direcŃ ia, durata și intensitatea efortului
necesar realizării lor. Intră în componenŃa mișcări lor voluntare complexe, prin integrarea cărora
apar deprinderi tipic umane: scrisul, mersul pe bic icletă, cântatul la un instrument. Constă din trei
forme bazale: kinestezia aparatului locomotor, kine stezia manuală și kinestezia verbo…motorie.
Dacă cea manuală este fundamentală în praxii, cea v erbo…motorie este fundamentul însuși al
vorbirii și cântului vocal.

SenzaŃiile de echilibru
Mișcările de rotire și de balansare presupun existe nŃa unui centru de greutate în raport cu
care se petrec toate schimbările posturale. MenŃine rea echilibrului vertical în mers, redresarea lui
din alunecări și căderi sunt posibile prin existenŃ a în urechea internă a celor trei canale
semicirculare și a otolitelor (ca senzori), sensibi litatea pentru echilibru fiind integrată în cerebel .

SenzaŃiile organice
Informează despre modificările chimice ale mediului intern. Scăderea sau creșterea
concentraŃiei unor substanŃe din sânge declanșează foamea, setea, comportamentul sexual,
intensificarea respiraŃiei, somnul, termoreglarea, reacŃiile emoŃionale, mobilizarea energetică etc.
Homeostazia este expresia echilibrului regăsit, car e pe plan psihologic se asociază cu starea de
bine, bună dispoziŃie, sănătate și bună funcŃionare a organismului.

66 Sensibilitatea dureroasă
Orice depășire a pragului de sus al intensităŃii un ui stimul pe toate modalităŃile
exteroceptive, produce anularea senzaŃiei specifice și apariŃia durerii. Durerea diferă după tipul ei
(periferică, profundă, viscerală), după intensitate (ușoară, puternică), durată (continuă, pulsatorie,
fulgerătoare). Tonalitatea sa afectivă este negativ ă, dar funcŃia adaptativă a durerii este
indiscutabilă, medicina dându…i o mare relevanŃă di agnostică.
Să ne reamintim…
Excitabilitatea a condus evoluŃia către sensibilita te, iar aceasta a deschis calea
integrărilor de tip perceptiv. Pentru lumea externă , de care depinde în cea mai mare
măsură adaptarea, evoluŃia a produs aparate special izate în analiza unor categorii de
stimuli. Sensibilitatea exteroceptivă (pentru lumea externă) a produs cele cinci
modalităŃi senzoriale cunoscute (văz, auz, gust, mi ros și sensibilitatea tactil…
cutanată), în timp ce sensibilitatea internă are do uă submodalităŃi: cea
proprioceptivă, legată de mușchi și oase, implicată în postură și locomoŃie (senzaŃii
proprioceptive, kinestezice și de echilibru) și cea interoceptivă (senzaŃiile
organice). SenzaŃiile de durere ne informează despr e intensitatea supraliminală a
stimulilor de pe toate modalităŃile senzoriale exis tente, dar și despre tulburările sau
distrugerile la nivelul Ńesuturilor sau al organelo r interne.

U2.5. Rezumat
În calitatea lor de imagini mintale primare simple, senzaŃiile reflectă însușiri
informative ale stimulilor din lumea externă și int ernă a subiectului, prin
mecanismele și aparatele specializate care sunt ana lizatorii. Imaginile primare
rezultate sunt definite prin intensitate, calitate, ton afectiv, durată și aspect motor
implicat. Clasificarea lor combină criteriul tipulu i de analizator cu cel al calităŃii
stimulului prelucrat, rezultând trei forme de sensi bilitate: exteroceptivă,
proprioceptivă și interoceptivă. Legile sensibilită Ńii, printre primele cercetate în
psihologie, au în vedere legătura dintre intensitat ea stimulului și cea a senzaŃiei
rezultate, legea pragurilor, a adaptării, a interac Ńiunii și contrastului senzorial, a
semnificaŃiei, a sinesteziei și a condiŃionării soc ial…istorice.

U2.6. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. Unele forme de cunoaștere senzorială sunt foarte ve chi, fiind comune
mamiferelor superioare și omului. Deoarece unele au fost înlocuite de forme
mai noi, încercaŃi să explicaŃi declinul unora și a scendenŃa altora.
2. La om sensibilitatea vizuală (care dă aproximativ 8 0% din informaŃii și are rol
decisiv în funcŃia realului) și cea auditivă (în re laŃii strânse cu limbajul și
comunicarea) au avut ponderi diferite. McLuhan susŃ ine că există epoci
dominate de auz, epoci dominate de văz și epoci dom inate de sinteza lor (cea
modernă). CitiŃi cartea sa, Galaxia Gutenberg și scrieŃi un eseu de două pagini

67 asupra acestei chestiuni.
3. Fiecare modalitate senzorială umană este bătută de tovarășii noștri de evoluŃie:
văzul de vultur, auzul de câine, liliac, delfin, mi rosul de câine, Ńipar și somon
etc. ExplicaŃi totuși în ce constă supremaŃia umană , punând în relaŃie procesele
cognitive simple cu cele superioare.
4. De ce emoŃionează atât de profund muzica, încât est e considerată o limbă
universală?
5. Orbul și surdul din naștere: care este mai avantaja t pe parcursul unei vieŃi? Dar
când surzirea și orbirea au survenit tardiv (după p ubertate)? ArgumentaŃi.
6. ExplicaŃi legătura dintre gust și miros (asemănăril e și deosebirile majore;
rolurile lor pe scara evoluŃiei și în timpul nostru ). Care sunt profesiile și
aptitudinile asociate celor două modalităŃi senzori ale?
7. Copiii cu sindrom Down au o mare sensibilitate pent ru muzică. Ce valenŃe
educaŃionale (cognitive, afective și sociale) are a cest fapt?

U2.7. Bibliografie minimală
1. Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., Bem , D. J. (2002). Introducere în psihologie .
București: Editura Tehnică.
2. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
3. Lieury, A. (1996). Manual de psihologie generală . Oradea: Editura Antet.
4. Popescu…Neveanu, P.(1977). Curs de psihologie general București: Tipografia UnversităŃii.
5. Popescu…Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993). Psihologie . Manual pentru clasa a X a școli
normale și licee . București: Editura Didactică și Pedagogică.
6. Radu, I. (1991). (coord). Introducere în psihologia contemporană . Cluj…Napoca: Editura
„Sincron”.
7. Roșca, A.(1976). Psihologie generală . București: Editura Didactică și Pedagogică.

68 ___________________________________________________ ___________________________
Unitatea de învăŃare 3. PERCEPłIILE
___________________________________________________ ________________

Cuprins
U2.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………… 68
U2.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… …………………. 68
U2.3. PercepŃiile și explorarea perceptivă …….. …………………………………………… ……….. 69
U2.4. Fazele procesului perceptiv …………….. …………………………………………… ………….. 70
U2.5. Legile percepŃiei ……………………… …………………………………………… ………………… 70
U2.6. PercepŃia spaŃiului ……………………. …………………………………………… ……………….. 73
U2.7. PercepŃia timpului …………………….. …………………………………………… ………………. 75
U2.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… ……………………76
U2.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… ………… 76
U2.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… ……………. 77

U3.1. Introducere
Unitatea de învăŃare x este dedicată evidenŃierii m ecanismelor de cunoaștere
perceptivă, care constituie o treaptă superioară a prelucrării informaŃionale de
nivel senzorial. Orice fenomen real posedă o multit udine de însușiri, dintre care
unele esenŃiale, altele neesenŃiale: dacă primele s e referă la aspectele exterioare,
de suprafaŃă ale obiectelor și fenomenelor, cele di n urmă se referă la acele
însușiri ce nu pot fi sesizate direct prin analizat ori. PercepŃia se referă la toate
însușirile concrete, intuitive, esenŃiale și neesen Ńiale ale obiectelor și
fenomenelor, pentru că ea reflectă obiectul integra l.

U3.2. CompetenŃe
După parcurgerea acestei teme, studenŃii vor fi cap abili:
• să explice complexitatea percepŃiei;
• să identifice fazele procesului perceptiv;
• să explice și să aplice legile percepŃiei;
• să aplice principiile gestaltiste relative la perce pŃia formei bune;
• utilizând cunoștinŃe relevante să definească mecani smele prin care se face
integrarea perceptivă a caracteristicilor legate de spaŃiu și timp.

Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 3 ore.

69 U3.3. PercepŃiile și explorarea perceptivă
De la vârste foarte timpurii se manifestă tendinŃa copilului de a reda sub formă de imagine
nu însușiri separate ale obiectelor și fenomenelor, ci obiectul unitar, prin integrări de informaŃii d e
tip perceptiv. Imaginile perceptive sunt superioare senzaŃiilor pentru că ele, deși tot primare, sunt
sintetice, adică reunesc mai multe senzaŃii, prin s timularea simultană a mai multor categorii de
analizatori, ca și a contextului în care acestea se află. Acest fapt permite elaborarea de răspunsuri
mai complete și mai adecvate la solicitările mediul ui. În plus percepŃiile dispun de mecanisme de
prelucrare mai elaborate, prin care se pot suplini sau completa informaŃiile lipsă în momentul
percepŃiei. Interpretarea imaginilor presupune inte rvenŃia și raportarea la o bază de date, care oferă
schemele de explorare, ca și experienŃa prealabilă, prin care informaŃia despre stimulii actuali este
extrasă și interpretată. Deci, dacă senzaŃiile sunt mai curând bottomDup (primează caracteristicile
stimulului), percepŃiile sunt mai curând topDdown (în interpretarea perceptivă primează baza de
date la care sunt referiŃi stimulii). Complexitatea percepŃiilor rezultă și din faptul că ele se refer ă
simultan la mărime, formă, distanŃă, poziŃie spaŃia lă, mișcare desfășurată în timp. Deoarece
reflectă simultan obiectul și contextul în care ace sta se află, percepŃia permite o raportare mai
adecvată la acesta.

DefiniŃie: PercepŃia este procesul de cunoaștere senzorială c onstând dintr…o imagine primară
complexă despre totalitatea însușirilor concrete al e obiectelor și fenomenelor, în condiŃiile
acŃiunii directe a acestora asupra organelor senzor iale.

Exemple
/square4 Să ne gândim la ce s…ar întâmpla dacă săritorul la bârnă ar lua în calcul doar ce se
petrece cu corpul propriu, și anume cu picioarele, fără a urmări lăŃimea bârnei,
unghiul pe care aceasta îl face cu corpul propriu î n săritură, poziŃia sa faŃă de
capetele bârnei sau distanŃa până la salteaua de pr otecŃie, în caz de cădere.
/square4 Să ne imaginăm de asemenea ce s…ar întâmpla dacă un conducător auto ar privi
doar la 25…50 de metri în faŃă pe șosea, fără să ob serve ninsoarea care cade pe
parbriz, mașina care tocmai îl depășește pe stânga și șergătorul de parbriz din
spate, care nu mai funcŃionează corect.

Pentru a desfășura o explorare perceptivă a unui câmp de stimuli omul are nevoie:
• de raportarea la o experienŃă deja dobândită cu cat egorii similare de obiecte și fenomene;
• de scheme perceptive, reactualizate din memoria de lungă durată, care reactualizează
moduri de căutare și extragere a informaŃiei format e și consolidate anterior;
• de raportarea la integratorii categoriali care apar Ńin limbajului, fapt care conferă
semnificaŃie imaginii perceptive prin integrarea ei categorială.
Putem conchide că explorarea perceptivă are o desfă șurare procesuală, deși prin marea ei
viteză de derulare am fi tentaŃi să o vedem ca pe u n proces instantaneu.

70 U3.4. Fazele procesului perceptiv
Pot fi identificate următoarele faze ale procesului perceptiv, mai ales acolo unde intervine
percepŃia vizuală:
• detecŃia , care constă în sesizarea conștientă a prezenŃei s timulului în câmpul perceptiv,
după legea lui minimum visibile ; în această fază se face orientarea spre stimul și fixarea
privirii (Ńintirea) prin reflexul de orientare;
● discriminarea , care produce deja segregarea, adică detașarea sti mulului de fond,
ajungându…se la minimum separabile ;
● identificarea , prin care se reactualizează un model perceptiv an terior la care se
raportează percepŃia actuală, prin aceasta obiectul fiind recunoscut ( minimum
cognoscibile );
● interpretarea , care este faza finală de integrare verbală a semn ificaŃiei, implicând
înŃelegerea, fapt care dă sens procesului perceptiv .

Este noapte și conduceŃi spre casă printr…o pădure întunecată. Ceva vă taie calea.
EvidenŃiaŃi fazele procesului perceptiv cu referire la cele patru etape descrise
anterior, identificând pentru fiecare etapă interve nŃia schemelor perceptive, a
experienŃei prealabile și a integratorilor categori ali verbali.

U3.5. Legile percepŃiei
Legile perceptive sunt cele care îi imprimă diferen Ńele specifice în raport cu senzaŃiile. Ele
intervin cel mai adesea automat, evidenŃiind tendin Ńa psihicului uman spre unitate,
structuralitate, integralitate, ierarhizare, semnif icaŃie.

• Obiectualitatea rezultă din faptul că percepŃia se referă la obiec tele lumii reale și nu la
organele senzoriale sau structurile cerebrale impli cate în prelucrarea informaŃiilor.
Imaginea perceptivă apare doar în relaŃie cu obiect ul și, când această relaŃie este clară,
percepŃia este distinctă; când distanŃa este mare, unghiularitatea inadecvată etc. percepŃia
devine neclară și imprecisă. PercepŃia corespunde d uratei de acŃiune a stimulului complex,
prelungirea peste prezenŃa acestuia în câmp înseamn ă ieșirea din normalitatea vieŃii
psihice. Obiectualitatea percepŃiei se evidenŃiază și printr…un sistem întreg de acŃiuni
reunite în explorarea perceptivă, cele mai importan te fiind mișcările globilor oculari, ale
capului, sau ale mâinii (pipăitul și investigaŃia t actil…kinestezică), pentru că acestea asigură
contactul propriu…zis cu obiectul.

• PercepŃia este bogată în conŃinut , ea cuprinde o mare bogăŃie de informaŃii, prin ca re se
conturează așa…numita funcŃie a realităŃii. Este o desprindere de un aici și acum, de un
context real în care apare cu o mulŃime de determin ări, esenŃiale și neesenŃiale, dar vii și
continui, prin care ea îndeplinește un rol informaŃ ional specific.

71 • Integralitatea se referă la faptul că percepem un obiect sau feno men ca pe un întreg
sistematic, stabil. Chiar dacă unele părŃi componen te ale obiectului nu sunt percepute
nemijlocit la un moment dat, ansamblul de însușiri perceptive conŃine informaŃii nu numai
despre elementele efectiv prezente ale imaginii, ci și despre totalitatea sa sau despre timpul
în care apare. Se pot anticipa sau suplini astfel p ărŃi ale obiectului care lipsesc momentan.
Nu așteptăm să apară întreg trenul ca să știm că ac esta a sosit în gară. Pentru aceasta este
necesar să apară doar locomotiva și primele vagoane .

• Structuralitatea : percepŃia nu coincide cu senzaŃiile noastre de mo ment însumate, pentru
că de fapt percepem structuri generalizate, distinc te, organizate. Când ascultăm o melodie
nu ultima notă este percepută, ci o anumită structu ră melodică, în care elementele se află
într…o anumită relaŃie reciprocă, din care rezultă melodia și ritmul (melodia este
recunoscută și poate fi redată accelerat, sau în al tă tonalitate).

• Ierarhizarea : explorarea perceptivă a unui obiect nu se face hao tic, ci într…o ordine
ierarhică, de la elementele mai bogate informaŃiona l spre cele mai sărace. De exemplu,
punctele din vârfurile unui triunghi vor fi explora te primele pentru că sunt mai informative
decât partea de mijloc a laturilor sale; liniile de contur ale ochilor, buzelor și nărilor vor fi
explorate prioritar comparativ cu zonele obrajilor sau ale frunŃii. Oculogramele lui Iarbus
(modalitate de înregistrare automată a mișcărilor o chilor în explorarea vizuală) indică
faptul că figura mamei este mai insistent explorată de bebeluși la nivelul ochilor și a gurii,
celelalte elemente, mai puŃin informative, fiind ma i puŃin investigate.

• Selectivitatea : ceea ce este perceput clar formează obiectul perc epŃiei, fundalul apărând ca
fond al percepŃiei. Dacă stimulii care formează obi ectul percepŃiei sunt exploraŃi rapid, clar
și corect, cei ce constituie câmpul sunt percepuŃi mai vag, slab și mai global. Fondul și
forma se pot schimba (ca în cazul figurilor duble s au al ascultării unui concert).
Selectivitatea percepŃiei este în funcŃie de catego rii de factori externi și interni: dacă primii
se referă la obiectele percepŃiei înseși și fondul pe care acestea apar (intensitate, contrastul
cromatic al obiectului cu câmpul său, mișcarea sa p e un fond fix sau indicarea prealabilă
prin limbaj), cea de a doua categorie are în vedere interesul pentru acel obiect, atitudinea
favorabilă faŃă de acesta, conștientizarea importan Ńei sale în raport cu activitatea proprie
sau cu motivaŃiile momentan active. Pregătirea spec ială pentru a percepe anumite categorii
de obiecte definește ceea ce se cheamă efectul de set perceptiv .

Exemplu
În percepŃie intervine și montajul (Popescu…Neveanu, 1976), care este o stare de
pregătire anticipativă: două valize inegale ca mări me, dar egale ca greutate, sunt
percepute ca fiind diferite ca greutate. Așa…numita iluzie a greutăŃii este explicabilă
prin faptul că, în funcŃie de ceea ce vede – efectu l de set – subiectul mobilizează mai
multă energie pentru mâna care va apuca valiza mai mare, presupusă a fi mai grea.

72 Cum ele sunt însă egale ca greutate (lucru constata t ulterior), mâna respectivă va
ridica mai sus valiza presupus a fi mai grea pentru că a mobilizat anticipativ mai
multă energie. Acest fapt confirmă punctul de veder e al lui Oléron, potrivit căruia noi
iniŃiem un proces perceptiv printr…o pregătire mint ală prealabilă.

PriviŃi imaginea din stânga și spuneŃi ce vedeŃi: e ste o clepsidră sau
sunt două profiluri care stau faŃă în faŃă? Argumen taŃi în legătură
cu două legi perceptive care intervin în explicarea acestei figuri
duble.

• Legea constanŃei : mecanismele perceptive s…au format astfel încît a numite elemente de
variabilitate ale stimulilor complecși să fie compe nsate. Astfel, schimbarea poziŃiei faŃă de
anumite obiecte, a unghiului din care ele sunt priv ite sau a cantităŃii de lumină care le pun
în evidenŃă, caracteristicile lor de mărime, formă sau culoare se conservă, ceea ce conferă
imaginii perceptive stabilitate și constanŃă. Astf el, în pofida marilor variaŃii ale luminii de
pe parcursul unei zile, percepem frunzele copacilor și iarbe tot verzi; chiar dacă privim o
carte din alt unghi ea își va conserva perceptiv fo rma paralelipipedică; în pofida
descreșterii proiecŃiei retinale a unei imagini car e se îndepărtează de noi, în limita a 20…30
de metri ea ne apare ca fiind constantă. În constru irea invarianŃilor perceptivi care intervin
compensator, se evidenŃiază rolul schemelor percept ive și al bazei de date care
interpretează informaŃia actuală corelat cu experie nŃele anterioare ale subiectului.

• Legea proiectivităŃii imaginii perceptive : deși imaginea perceptivă este un fapt subiectiv
intern, deoarece se formează prin decodificare la n ivelul scoarŃei cerebrale, ea este
proiectată la nivelul obiectului și suprapusă acest uia datorită unor fenomene de reglaj care
apar la nivelul analizatorului. Imaginea obiectelor – de exemplu o lumânare – este
proiectată pe retină invers, cu toatea acestea cort ical noi o vedem ca fiind verticală și
plasată în exterior. Acest fapt nu poate fi explica t decât prin intervenŃia în percepŃie a mai
multor modalităŃi senzoriale care sunt integrate și coordonate de cortex într…o imagine
unitară, cu corespondent în lumea reală. Constrânge rile spre unitate provin din natura
unitară a lumii înseși, dar și din presiunea către eficienŃă a acŃiunilor umane. Dacă legea
proiectivităŃii nu ar exista, omul nu și…ar putea a corda acŃiunile și mișcările la obiectele
lumii reale.

73 U3.6. PercepŃia spaŃiului
Legile gestaltiste implicate în percepŃia formei
Forma este considerată „atomul percepŃiei”, iar per cepŃia ei are un mare contributor în tact
și kinestezie: parcurgerea contururilor obiectelor activează modele depozitate în memorie, prin
care este posibilă discriminarea și identificarea. Aceste modele sunt preluate de văz, obiectul
proiectându…se punct cu punct pe retină, analog. Pr in persistenŃa imaginii retiniene (legea post…
efectului) forma obiectului își găsește un corespon dent pe retină chiar când acesta nu mai
acŃionează. Încă de la începutul secolului gestalti știi (Wertheimer, Koffka, Köhler) au arătat că
percepŃia produce forme chiar și în mediile ambigue, ceea ce i…a det erminat să susŃină că forma ar
fi o structură unică, care ni se impune. Gestaltișt ii pleacă de la efectul de câmp în percepŃia
vizuală. Între câmpul fizic, cel cerebral și cel pe rceptiv Köhler postulează relaŃii de izomorfism,
iar Wertheimer dezvoltă o teorie după care percepŃi a este structurată încă de la început; întregul
este perceput înaintea părŃilor, ierarhia fiind una descendentă și nu ascendentă; organizarea
stimulilor în ansamblul perceptiv nu se face prin h azard.
Legea gestaltistă fundamentală este cea a formei bune sau a pregnanŃei care explică de ce
și în ce fel elementele câmpului relevă tendinŃa de a se segrega în forme stabile. După Koffka,
pentru ca forma să fie stabilă ea are nevoie ca str uctura să fie proeminentă, simplă, regulată,
simetrică. Criteriile pregnanŃei sunt: 1.regularita tea, 2.simetria, 3.simplitatea, 4.inclusivitatea,
5.continuitatea, 6.unificarea. Nu se știe exact num ărul principiilor gestaltiste, deși se menŃionează
mai mult de 114 (Miclea, 1999). Principiul proximităŃii postulează că elementele aflate în
apropiere spaŃială sunt grupate într…o singură unit ate perceptivă; similaritatea că elementele
similare tind să fie grupate în aceeași unitate per ceptivă; principiul bunei continuări arată că, după
intersecŃia a două contururi, ele vor fi percepute după continuarea cea mai simplă; principiul
închiderii arată cum conturul ocluzat al unei figuri tinde să fie închis după configuraŃia sa vizibilă.

a b c

A D

C B
d e f
Figura U3.1 . Imagini destinate punerii ân evidenŃă a legilor g estaltiste.

74 În figura U3.1:
a. cele 8 linii sunt grupate cât două după legea pr oximităŃii;
b. cercurile și stelele sunt grupate pe linii, adic ă prin similaritate;
c. cercul ocluzat se închide unind conturul circula r vizibil;
d. continuarea lui A este spre B, a lui C spre D, c hiar dacă și altă continuare ar fi posibilă;
e, f. triunghiul lui Kanizsa, după principiul închi derii, construiește contururi virtuale pentru
o structurare mai economicoasă a câmpului vizual. P rin aceasta sistemul perceptiv
introduce mai multă ordine în realitate, chiar când aceasta nu o evidenŃiază explicit.
Primatul întregului asupra părŃilor se relevă și pr in aceea că experimente cognitiviste au
confirmat riguros percepŃia mai rapidă a configuraŃ iei globale decât a detaliilor.
Rămâne o problemă deschisă dacă mecanismele de grup are gestaltiste sunt înnăscute sau
nu. Faptul că sunt evidenŃiabile din primele luni d e viaŃă (Spelke, 1990) indică existenŃa unei
predispoziŃii a sistemului cognitiv uman spre organ izare vizuală. Așa cum spune Miclea (1999, p.
85) principala funcŃie a mecanismelor gestaltiste e ste segregarea figurii de fond, a obiectului de
mediul său, prin organizarea elementelor componente . Deci ele realizează un gen de categorizare
neintenŃionată a elementelor din câmpul vizual.

PercepŃia mărimii și distanŃei
În realizarea acestora se coordonează mai multe com ponente: imaginea retiniană,
kinestezia oculară, experienŃa tactil…kinestezică c u obiectul. Imaginea retiniană este invers
proporŃională cu distanŃa până la obiectul dat, dar în limita a 26…30 de metri mărimea este
percepută ca fiind constantă prin corecŃiile făcute asupra imaginii retiniene. La aceasta contribuie
și două mecanisme complementare, convergenŃa și div ergenŃa globilor oculari. În funcŃie de
apropierea…depărtarea obiectului există o curbă de convergenŃă numită horopteră , care dă grade de
tensiune diferită celor trei grupe de mușchi care a cŃionează globii oculari. Asocierea dintre distanŃă
și tensiunea musculară se implică în aprecierea dis tanŃei până la obiect, la care se mai adaugă
bombarea sau alungirea cristalinului (pentru obiect e apropiate, respectiv depărtate).

În percepŃia distanŃei intervin mulŃi alŃi factori suplimentari:
● mărimea imaginii retiniene (inversă cu distanŃa pân ă la 30 m);
● existenŃa unor obiecte interpuse, ce devin un fel d e repere pentru evaluarea obiectului
mai îndepărtat;
● detalii de structură: Gibson (1950, 1966) a arătat că există gradiente de textură (variaŃia
unei texturi constă în micșorarea sistematică a dim ensiunilor elementelor texturii pe
măsura creșterii distanŃei); dacă variaŃia se face de la bază la vârf, apare senzaŃia de
adâncime în spaŃiu;
● perspectiva liniară: obiectele aflate la peste 30 d e metri se văd tot mai mici, liniile
paralele părând să se apropie până la intersecŃie î n punctul de fugă;
● interpretarea obiectelor: obiectul parŃial acoperit se află la o distanŃă mai mare;
● modificări cromatice: distanŃa estompează culorile și le supraadaugă nuanŃe verzi…
albăstrui.

75 PercepŃia reliefului
Se bazează pe disparitatea retiniană a celor două i magini retiniene ale aceluiași obiect (din
cauza distanŃei de 6…7 cm dintre ochi, cele două im agini nu sunt identice). Disparitatea retiniană
funcŃionează până la o mie de metri, dar adâncimea și relieful presupun și alte mecanisme:
interpretarea gradului de iluminare a suprafeŃelor diferit orientate spre sursa de lumină, deplasările
privirii pe obiect. Analiza raportului lumină…umbră este foarte important, pentru că sinteza
corticală a imaginii poate crea impresia de relief sau de depresiune, în funcŃie de interpretarea lor.

Exemplu
În imaginea alăturată, punctul central și colŃurile par a
reprezenta depresiuni, în timp ce celelalte opt cer curi rămase
par a indica puncte aflate în relief. DiferenŃa o f ace modul de
interpretare a raportului lumină…umbră.

PercepŃia mișcării
Este o operaŃie mixtă, spaŃio…temporală, care antre nează mai mulŃi analizatori. Se
coordonează informaŃiile retiniene kinestezice, miș cările capului, ale globilor oculari, uneori
propriorecepŃia. Prin legea post…efectului (Werthei mer, 1912) s…a stabilit că există o inerŃie
(persistenŃă) a imaginii retiniene, astfel încât da că două surse de lumină se aprind la un interval
mai mic de 1/16 sec, subiectul nu le mai percepe di stinct, ci ca pe o mișcare continuă de la o sursă
la alta. Pe aceasta se bazează tehnica cinematograf ului sau a animaŃiei desenelor. Mișcarea reală se
percepe psihologic similar căci, prin post…efect se cvenŃele separate se înlănŃuie, din suprapunerea
lor parŃială rezultând continuitatea mișcării.

U3.7. PercepŃia timpului
Este mai dificilă și mai ușor de denaturat sau de trucat decât percepŃia spaŃiului.
Psihologic spaŃiul poate fi controlat, este reversi bil, este consubstanŃial cu noi, de aceea este
anxiolitic (vezi Ionescu, 1976, p. 112). Timpul est e însă imaterial, ireversibil și nu poate fi
controlat, aducând finalmente dispariŃia fiinŃei, d e aceea el are o încărcătură anxiogenă mare.
Etaloanele timpului Ńin de trei sisteme de referinŃ ă: ritmicitatea proceselor metabolice interne
(digestie, excreŃie, somn care dau așa…numita biocr onologie; ritmicitatea activităŃilor zilnice,
suprapusă peste ritmurile circadiene; ritmicitatea fenomenelor cosmice (alternanŃa zi…noapte,
ciclicitatea anotimpurilor, mișcarea astrelor).
Există două forme de percepŃie temporală. Prima se referă la percepŃia duratei (unde
intervin mai ales analizatorii cu activitate desfăș urată în timp, ca auzul sau tactilo…kinestezia). În
sens strict timpul prezent durează între o sutime d e secundă până la două secunde, după care
timpul nu mai este perceput, ci este apreciat, în a ceast proces un rol important având reperele

76 amintite, dar și instrumentele special elaborate (c eas, cronometru). PercepŃia succesiunii este
strâns legată de cea a mișcării, căci sunt perceput e a fi succesive fenomenele ce se petrec la peste
100 milisecunde. Starea emoŃională colorează diferi t percepŃia timpului: cele plăcute sunt trăite
condensat și așteptarea repetării lor pare lungă; i ntervalele ocupate activ par scurte, cele goale par
lungi; activităŃile motivate se desfășoară rapid, c elelalte par a se scurge greu; copiii au un timp
dilatat subiectiv, pe când la vârstnici acesta pare mai comprimat.

Exemple
Anumite profesii presupun o foarte corectă aprecier e a timpului: aviatorii,
mecanicii de locomotivă, unii militari (artileriști i), anesteziștii. Pentru șoferii de
curse câștigarea unei poziŃii bune pe grila de star t înseamnă lupta cu miimile de
secundă, același lucru petrecându…se și cu cei ce e xersează pe calculator jocuri în
care intervine viteza.

U3.8. Rezumat
/square4 Dacă prin evoluŃie sensibilitatea rămâne prepondere nt legată de lumea internă a
subiectului, percepŃia se diferenŃiază în raport cu lumea externă și cu nevoia de
adaptare activă la mediu.
/square4 În calitatea lor de imagini mintale primare complex e, percepŃiile redau unitar
obiectul, în legătură cu contextul lor, prin partic iparea mai multor sisteme
senzoriale, a experienŃei perceptive anterioare și a mecanismelor corticale, din
care limbajul are un rol esenŃial.
/square4 Ele contribuie în mod fundamental la funcŃia realul ui, deoarece sunt bogate, vii,
rezultă din contactul direct cu obiectul, realizat prin explorare perceptivă activă.
/square4 Legile percepŃiei se referă integralitate, ierarhiz are, structuralitate, selectivitate,
semnificaŃie, constanŃă și proiectivitate.
/square4 Deoarece criteriul analizatorului nu mai este opera nt în clasificarea percepŃiilor,
acestea se clasifică în percepŃii relative la spaŃi u și relative la timp.
/square4 Forma este considerată „atomul percepŃiei” și în în Ńelegerea ei un rol esenŃial îl
au principiile gestaltiste. Tot de spaŃiu sunt lega te percepŃia mărimii, a distanŃei
și a mișcării.
/square4 Timpul impune atenŃiei percepŃia duratei și a succe siunii, fiind mai dificil de
investigat, dar având conotaŃii afective speciale.

U3.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. PriviŃi cu atenŃie imaginea de mai jos. Dacă vă concentraŃi cu atenŃie asupra ei
va trebui să distingeŃi prezenŃa a 12 chipuri umane . ScrieŃi un mic eseu (300 de
cuvinte) în legătură:
a. cu legile percepŃiei și cu principiile gestaltis te ce intervin în realizarea sarcinii;
b. cu rolul schemelor perceptive, evidenŃiind funcŃ ia de integrare categorială a
limbajului;
c. cu modul în care sunt redate perceptiv în imagin e mărimea, distanŃa și mișcarea.

77

Figura U3.2 . IdentificaŃi cele 12 chipuri din fotografia de ma i sus.

2 ExaminaŃi și detaliaŃi cei trei S ai percepŃiei (se lectivitate, structuralitate și
semnificaŃie) în percepŃia auditivă și vizuală.
3. EvaluaŃi și comentaŃi tulburările de percepŃie c e apar în consumul de alcool sau
de droguri. Care sunt parametrii funcŃionali care s e modifică și ce modalităŃi
senzorial…perceptive sunt mai afectate?
4. ScrieŃi un mic eseu (300 de cuvinte) despre rolu l calculatorului și al jocurilor de
pe calculator în reorganizarea câmpurilor percepŃie i spaŃiale.
5. Un avion se apropie de pistă: ce tipuri de perce pŃie se corelează între ele odată
cu aterizarea și în ce manieră?
6. Este percepŃia o aptitudine? CorelaŃi percepŃia vizuală cu artele vizuale și pe cea
auditivă cu muzica, limbile și domeniile discipline lor umaniste.
7. Ce este din perspectiva percepŃiei spiritul de o bservaŃie? Cum poate fi el educat?
Ce diferenŃe credeŃi că sunt între bărbaŃi și femei ?
8. EvidenŃiaŃi în ce direcŃii utilizează arta milit ară legile percepŃiei.

U3. 10. Bibliografie minimală
1. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
2. Gregory, R. L. (1966). Eye and Brain. The Psychology of Seeing. Lo: World University Library.
3. Hayes, N., Orrell, S. (1993). Introducere în psihologie . București: Editura All.
4. Lieury, A. (1996). Manual de psihologie generală . Oradea: Editura Antet.
5. Miclea, M. (1996). Psihologie cognitivă . Iași: Editura Polirom.
6. Popescu…Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993). Psihologie . Manual pentru clasa a XDa, școli
normale și licee . București: Editura Didactică și Pedagogică.
7. Popescu…Neveanu, P. (1976). Curs de psihologie generală . București: Tipografia UniversităŃii.
8. Radu, I. (1991) (coord.). Introducere în psihologia contemporană . Cluj…Napoca: Editura
„Sincron”.

78 ___________________________________________________ ____________________________
Unitatea de învăŃare 4. REPREZENTĂRILE
___________________________________________________ ________________

Cuprins
U3.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………. 78
U3.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ……………….. 79
U3.3. Reprezentare și percepŃie ………………. …………………………………………… ………….. 79
U3.4. Felurile reprezentărilor ……………….. …………………………………………… …………….. 82
U3.5. Reprezentările în psihologia cognitivă …… …………………………………………… …… 84
U3.6. Rolul reprezentărilor în activitatea mintală …………………………………………… ….. 84
U3.7. Rezumat ………………………………. …………………………………………… …………………. 85
U3.8. Test de evaluarea cunoștinŃelor …………. …………………………………………… ………. 86
U3.9. Bibliografie minimală ………………….. …………………………………………… …………… 86
Temă de control 2 …………………………………………… …………………………………………… . 87

U4.1. Introducere
Unitatea de învăŃare 3 este dedicată evidenŃierii m ecanismelor de cunoaștere ce
ocupă o poziŃie intermediară între nivelul senzoria l și cel logic, care sunt
reprezentările. Acestea constituie o treaptă superi oară a prelucrării informaŃionale
de nivel senzorial, produsul lor fiind imaginile se cundare. Dacă prin conŃinutul
lor reprezentările Ńin de percepŃii, în care se și originează, prin mecanismele lor
de producere ele Ńin de nivelul logic al cunoașteri i. Numite și simboluri
categoriale, reprezentările „presimt categorialitat ea” (Popescu…Neveanu), fiind
„staŃii intermediare între senzorial și logic” (Sec enov). ImportanŃa lor pentru
gândire este deosebită deoarece ele oferă acesteia punctele de sprijin intuitive
necesare desfășurării lanŃurilor de judecăŃi și raŃ ionamente sau rezolvării de
probleme. În același timp ele oferă nucleul intuiti v pe care se construiesc unităŃile
de bază ale gândirii, care sunt noŃiunile și concep tele.

U4.2. CompetenŃe
După parcurgerea acestei teme, studenŃii vor fi cap abili:
• să explice complexitatea reprezentărilor;
• să argumenteze în legătură cu calitatea reprezentăr ilor de a fi un adevărat releu
între nivelul senzorial și cel logic al cunoașterii ;
• să analizeze și să explice asemănarea și deosebirea reprezentărilor în raport cu
percepŃiile;
• să explice intervenŃia gândirii și a limbajului în formarea reprezentărilor;
• să evidenŃieze caracteristicile de fond și diferenŃ ele specifice existente între
diferitele tipuri de percepŃii.

79

Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 3 ore.

U4.3. Reprezentare și percepŃie
Există multe asemănări și puncte comune între percepŃie și reprezentare, dar și diferenŃe
majore care explică paradoxul că, deși mai slabă, p alidă și fragmentară decât percepŃia,
reprezentarea este mai importantă pentru cogniŃie d ecât percepŃia. Asemănările pleacă de la faptul
că ambele sunt incluse în categoria proceselor cogn itive senzoriale, semnalizând însușiri concrete
ale obiectelor sub forma unor imagini unitare, cel mai adesea polisenzoriale, având un caracter
figurativ net (reflectă forme), fiind influenŃate h otărâtor în procesualitatea lor de limbaj, care le
oferă înŃeles și semnificaŃie, ambele asociindu…se cu trăirile afective diverse.

Deosebirile sunt mai frapante decât asemănările:
● PercepŃia este vie, completă, intensă și stabilă, î n timp ce reprezentarea este palidă,
ștearsă, fragmentară. Astfel, reprezentările vizual e se reduc la culorile fundamentale sau la
extremele spectrului cromatic, fiind sărace.
● Reprezentările au stabilitate mai mică decât percep Ńiile. Ebbinghaus arăta că ele nu…și
pot păstra decât pentru puŃin timp forma, ceea ce l …a determinat pe Binet să postuleze existenŃa
unei gândiri total lipsite de imagini.
● După Piaget percepŃiile se structurează la sfârșitu l primului an de viaŃă, în timp ce
reprezentările apar stabil după constituirea funcŃi ei simbolice, capabilă să le fixeze și să le
organizeze intern. Sursa majoră a reprezentărilor o constituie percepŃiile, de la care ea reŃine, prin
mecanismele blocului cognitiv secundar, detaliile d e structură, generalitate și relevanŃă
informaŃională. Dar, pe măsura evoluŃiei acestui bl oc, multe reprezentări se originează și în
activitatea gândirii, imaginaŃiei, limbajului și me moriei, care nu pot opera în gol și de aceea se
fixează în reprezentări (reprezentările sunt partic ipante la proces, dar și produse cognitive).
● PercepŃiile leagă nemijlocit și continuu subiectul de aici și acum , în timp ce
reprezentările îi dau o anumită autonomie, ele depi nzând mult mai mult de interioritatea
subiectului decât de realitate („reprezentările se înscriu într…un sistem de autonomie spirituală a
subiectului”, Popescu…Neveanu, 1976, p. 337).
Să ne reamintim…
Procesul de reprezentare este mai complex decât cel perceptiv, căci el presupune:
/square4 informaŃii perceptive obŃinute din experienŃele ant erioare cu obiectul;
/square4 implicarea mecanismelor verbale care permit prelucr area informaŃiilor
perceptive și integrarea lor categorială;
/square4 activitatea latentă a analizatorilor în timpul desf ășurării reprezentărilor;
/square4 antrenarea unor zone corticale mai largi ca în perc epŃie și în special a zonelor
de asociaŃie;
/square4 implicarea mecanismelor de categorizare, triere, se lecŃie, abstractizare și
generalizare ale gândirii.

80 ● PercepŃia este sincretică, semnalizând laolaltă îns ușiri esenŃiale și neesenŃiale, în timp
ce reprezentarea operează o anumită selecŃie, fiind mai schematică, ceea ce este posibil printr…o
generalizare intuitivă; de aceea se spune că reprez entarea presimte intuitiv categorialul și noŃiunea
(un brad în reprezentare nu este la fel de viu și c omplet redat ca în percepŃie, dar se apropie mult
de notele definitorii ale noŃiunii de brad).
● PercepŃia este sintetică, dar însușirile relevante se desprind pe parcursul explorării
obiectului, în timp ce reprezentarea tinde spre red area sa simultană și panoramică.

Exemple
/square4 Dacă în percepŃie vedem doar două…trei feŃe ale unu i cub, în reprezentare putem
opera cu patru, cinci sau chiar cu toate cele șase feŃe ale sale.
/square4 O reprezentare a unei simfonii poate fi scurtată la câteva minute.

Să ne reamintim…
Imaginile din reprezentare sunt:
/square4 secundare
/square4 schematice
/square4 selective
/square4 configurative (reproduce aspecte de formă și mărime ale obiectelor și
fenomenelor)
/square4 unitare
/square4 desprinse de context (acontextuale)
/square4 panoramice
/square4 produse în absenŃa obiectului.

/square4 În percepŃie obiectul este redat simultan cu fondul său, decentrările și recentrările
perceptive prin alternarea formă…fond fiind frecven te. În reprezentare obiectul se detașază
de context, este proiectat pe un ecran mental, ne m ai depinzând de ambianŃă. Această
detașare ușurează operarea cu acest gen de imagini mintale.

/square4 În calitatea ei de obiect primar, percepŃia este in separabil legată de activitatea subiectului
cu obiectele (manipulare, manevrare), lucru valabil și pentru reprezentare, unde activitatea
este fie cea trecută, fie cea internă, mediată de g ândire și limbaj.

/square4 PercepŃia relevă ceea ce este, nu ceea ce dorim, vo inŃa imprimând doar direcŃia desfășurării
ei. EsenŃialmente percepŃia este condusă de realita te, chiar în formele ei înalt elaborate și
structurate (observaŃia voluntară), în timp ce inte nŃionalitatea voluntară poate accentua,
deforma, inversa sau dirija reprezentarea în sensul dorit. În trainingul autogen al lui
Schultz, în terapia gestaltistă sau experienŃială, în programarea neurolingvistică (P.N.L.)
subiecŃii sunt învăŃaŃi să construiască și să contr oleze voluntar reprezentarea de greutate,

81 căldură, răcoare, luminozitate. Ideea de bază a mul tor psihoterapii pleacă de la aceea că nu
există nici o diferenŃă calitativă între impresiile care vin din lumea reală (senzaŃii și
percepŃii) și cele care vin din lumea internă (repr ezentări), putând deci interveni activ noi
înșine în programarea propriului nostru creier.

/square4 Binomul cuvânt…percepŃie nu este la fel de puternic ca binomul cuvânt…reprezentare. Cum
fiecare cuvânt se sprijină, dar și creează fondul d e reprezentări depozitate în memoria de
lungă durată a persoanei, combinatorica verbală joa că un rol extrem de important în
actualizarea reprezentărilor adecvate, pe care le î nlănŃuie, le disociază sau le agregă după
criterii multiple, operând simultan logic, semantic și afectiv. Tot cuvântul este cel care
integrează reprezentările în sistemul cognitiv.

/square4 În percepŃie subiectul este conștient de prezenŃa o biectului în câmpul perceptiv, pe când în
reprezentare el este conștient de absenŃa obiectelo r reprezentate (altminteri ar fi vorba de
halucinaŃii). Această detașare de câmp poate fi tot ală în reprezentare, anumite stări și
fenomene putând fi transpuse în altele, fără a pert urba nici cunoașterea, nici funcŃia
realului, deoarece schimbările sunt însoŃite de con știinŃa absenŃei obiectului și a reflectării
trecutului ca trecut .

În plus reprezentarea își ia multe libertăŃi faŃă d e obiect, a cărui schemă structurală o
poate modifica în funcŃie de cerinŃele concrete ale activităŃii și cunoașterii. Toate acestea pun în
evidenŃă nivelul de generalizare intuitivă mult mai mare în reprezentare comparativ cu percepŃia,
ceea ce pregătește generalizarea conceptual…logică, cu care totuși nu se confundă.

DefiniŃie
Reprezentarea este procesul cognitiv senzorial de s emnalizare sub forma de unei imagini
unitare, dar schematice, a însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și
fenomenelor, în absenŃa acŃiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

/square4 Este noapte și conduceŃi spre casă printr…o pădure întunecată. Ceva vă taie
calea și simŃiŃi că aŃi lovit o vietate. Reprezenta Ńi…vă succesiunea de scene ale
unui posibil scenariu de accident cu victimă animal ă (o căprioară a traversat
imprudent șoseaua).
/square4 AnalizaŃi comparativ în ce măsură reprezentările aj ută la citirea unui roman
și la vizionarea unui film.
/square4 AnalizaŃi relaŃia percepŃie…reprezentare în desfășu rarea unui spectacol teatral.

82 U4.4. Felurile reprezentărilor
După procesul psihic mai complex în care se integrează, există reprezen tări ale memoriei
și ale imaginaŃiei . Cele dintâi se cheamă și imagini reproductive, pe ntru că ele aduc în câmpul de
conștienŃă obiecte și fenomene percepute cândva și prelucrate, stocate, în memoria de lungă
durată. Din această împărŃire rezultă că gândirea, ca mecanism esenŃialmente de punere în relaŃie a
lucrurilor, nu ar avea fondul propriu de reprezentă ri. În realitate reprezentările figurale (punct,
linie, dreaptă, cerc, pătrat, romb, loc geometric e tc.), cele ale geometriei tridimensionale reprezint ă
cazul unic „în care imaginea redă notele conceptulu i” (Popescu…Neveanu, 1976, p. 358). După
Piaget imaginea geometrică este una esenŃialmente o peratorie (cristalizează operaŃii ale gândirii).
Este cazul în care imaginativul și conceptualul se amalgamează până la suprapunere, ceea ce ne
îndreptăŃește să vorbim și de reprezentări ale gândirii . ȘtiinŃele și filosofia construiesc de
asemenea reprezentări care, ca geneză și integrare sunt mai aproape de raŃiune și logică, decât de
memorie, imaginaŃie.
Prin definiŃie imaginaŃia și creativitatea recombin ă imagini vechi pentru a obŃine ceva nou,
ele intervenind oriunde realitatea are hiatusuri, d iscrepanŃe și goluri care trebuie umplute, acolo
unde există situaŃii problematice care trebuie depă șite sau unde criza de sens împinge raŃiunea
creatoare și imaginativă spre noi semnificaŃii. Pun ând în ecuaŃie cunoștinŃe, reprezentări,
instrumente de lucru, aceste reprezentări au un put ernic caracter anticipativ.

După analizatorul dominant , există reprezentări vizuale, auditive, tactile, k inestezice,
etc. (cele gustative, olfactive sau pentru sensibil itatea internă sunt palide și foarte greu de evocat ).

/square4 Reprezentările vizuale sunt cele mai numeroase pentru că au ca origine ce l mai performant
analizator, văzul, și cele mai întinse zone de proi ecŃie și zone de asociaŃie din cortex,
aproximativ 60% din creierul uman fiind implicat în prelucrarea vizuală. Există o categorie
de reprezentări vizuale atât de vii, de bogate și a propiate de percepŃie încât par (dar nu
sunt) a fi imagini consecutive. Ele se numesc imagi ni eidetice (eidos înseamnă formă, în
grecește), au fost descrise în 1907 de Urbantschits ch și preluate de fraŃii Jaensch. Aceștia
au apreciat eidetismul ca pe o calitate foarte valo roasă, rară, mai prezentă la copii și la unii
artiști, ei creând și o tipologie care implică aces t factor. Superioritatea eideticului ar fi
aceea că oferă o mulŃime de detalii ce nu se relevă în percepŃia obișnuită, imaginea
îmbogăŃindu…se progresiv sub influenŃa întrebărilor puse de examinator. Cel mai adesea
reprezentările vizuale sunt bidimensionale (la bărb aŃi tridimensionalitatea pare a fi mai
accentuată, pentru că ei alocă teritorii cerebrale mai întinse procesării spaŃiului, văzului și
tactului compartativ cu femeile, care tratează limb a cu ambele emisfere cerebrale).

/square4 Reprezentările vizuale sunt detașate de fond, fiind proiectate pe un ecran intern uniform;
ele sunt degajate de detalii cromatice, fiind schem atice. Dintre reprezentările vizuale cele
topologice au un rol special, pentru că se referă la dispoziŃ ia obiectelor în spaŃiu și la
raporturile poziŃionale. Ele nu rezultă dintr…o sum aŃie a imaginilor perceptive vizuale, ci se
dezvoltă anevoios, implicând mișcarea subiectului ș i crearea unui sistem de referinŃă,

83 asociindu…se cu kinestezia. Sintezele se fac la niv elul schemelor intelectuale. De multe ori
reprezentarea unui itinerar presupune elaborarea aș a…numitelor hărŃi mentale, în care
reperele joacă un rol foarte important. Copiii nu…ș i pot reprezenta simultan traseele, ci din
aproape în aproape, după repere succesive, iar drum ul parcurs și învăŃat într…o direcŃie nu
produce implicit învăŃarea direcŃiei inverse (repre zentările lor vizuale nu sunt reversibile).
HărŃile vizuale apar mai târziu în ontogeneză, ele presupunând gen eralizarea relaŃiilor
spaŃiale care se închid într…un sistem integrat, co ntinuu, la care participă obligatoriu o
codificare prin integratori verbali și semantici.

/square4 Reprezentările geometrice se caracterizează prin aceea că formele simbolizat e sunt în
totală corespondenŃă cu conŃinutul simbolizat. Când aceste reprezentări sunt construite
după reguli și norme, ele devin imagini geometrice.

/square4 Reprezentările auditive reproduc atât zgomotele, cât și sunetele muzicale, structurile
melodice și cele verbale. Reprezentările melodice s unt construite preponderent pe aspectul
ritmului, intonaŃiei și al vârfurilor de înălŃime, cuplate cu semantica afectivă (muzica are o
extraordinară forŃă emoŃională). Reprezentările ver bale se construiesc pe ritmuri, timbre,
intensităŃi, particularităŃi lexicale și fonetice, fiind materialul de lucru al actorului. Ele
închid numeroase conotaŃii kinestezice (ale aparatu lui fono…articulator), se elaborează greu,
în timp se implică în identitatea adâncă a individu lui, fiind fundamentale în învăŃarea
limbilor străine. Studii făcute pe populaŃii care v orbesc limbi multivocalice (japoneza)
arată că chiar localizarea cerebrală a unor structu ri sonore este diferită la populaŃiile
analizate, prin comparaŃie cu populaŃia euro…americ ană (vezi Chelcea și Chelcea, 1986, pp.
50…53).

/square4 Reprezentările kinestezice sunt imagini mentale ale propriilor mișcări în spa Ńiu,
acompaniate de micromișcări ale mușchilor corespunz ători, numite acte ideomotorii.
Antrenamentele ideomotorii au fost practicate inten s de Nadia Comăneci, care,
reprezentându…și mental seriile de mișcări ale evol uŃiei la aparate seara, reușea dimineaŃa
să le facă mult mai repede și mai corect. Este o ca le majoră prin care reprezentarea poate fi
pusă în serviciul formării deprinderilor, atât la v ârste școlare, cât și adulte, în situaŃii
normale sau atipice (accidente, imposibilitatea pra ctică de a cânta la un instrument, etc.).

Unele reprezentări pot fi apropiate mai mult de cee a ce este individual ( reprezentări
individuale ) stocând diferenŃa specifică ce caracterizează obi ectele și fenomenele. De exemplu
memoria episodică reactualizează chipuri, obiecte ș i experienŃe în contextul în care acestea s…au
produs. Reprezentările generale dau genul proxim, sunt acontextuale și relevă part iciparea largă a
proceselor cognitive superioare la elaborarea lor. Această categorie de reprezentări, în care cele
geometrice ocupă locul cel mai înalt din ierarhie, au un grad de categorialitate foarte ridicat,
permiŃând trierea obiectelor și evenimentelor prin raportarea la grupul de apartenenŃă, ele fiind în
același timp principalul suport în desfășurarea raŃ ionamentelor gândirii.

84 U4.5. Reprezentările în psihologia cognitivă
Ca urmare a presiunilor venite de sus (inteligenŃa artificială) și de jos (neuroștiinŃele) în
cadrul așa…numitelor știinŃe cognitive s…a constitu it psihologia cognitivă, unde termenul de
reprezentare este folosit într…un sens foarte speci al. În termeni cognitiviști radicali „procesele
cognitive sunt alcătuite din reprezentări și tratam ente” (Richard, apud Bonet). Asistăm la o
extensie extrem de mare a termenului de reprezentar e, care include tot ce ar putea fi prelucrat
informaŃional prin programe sau subprograme specifi ce (percepŃii, imagini, cunoștinŃe, noŃiuni).
Echivalentul parŃial al reprezentării este imaginea mintală, care se referă „doar la acele producŃii
imagistice cu care operează sistemul cognitiv în ab senŃa acŃiunii unor stimuli vizuali asupra
organelor de simŃ” (Miclea, 1999, p. 159). În cadru l metaforei computer , hardul ar corespunde
memoriei (deci stocului de reprezentări), iar softu l inteligenŃei (tratamentelor).
O cale exploatată din plin de inteligenŃa artificia lă în geneza mecanismelor fundamentale
ale reprezentărilor noastre este distincŃia dintre reprezentarea numerică (sau digitală, digit = cifră
în engleză) și cea analogică. Potrivit acestei dist incŃii, un desen poate fi codat într…un computer fi e
analogic (după modelul spaŃial al altui cerc), fie digital (în cod numeric, dat de un program al
locului geometric al lui 2 πr). Cele două tipuri de reprezentări au caracterist ici proprii, cel mai
fiabil și mai economic fiind codul alfanumeric (el supraîncarcă mai puŃin memoriile, iar decodajul
este neambiguu). La om pricipalul sistem de codare alfanumeric este limbajul fonetic, iar
principalul sistem analogic este imaginea. Hierogli fele sau ideogramele chinezești sunt mixte, deși
la origine aceste scrieri au fost analogice (semnul pentru dragon era asemănător dragonului). Prin
evoluŃie grafismele s…au standardizat și s…au simpl ificat, tinzând spre alfanumeric.
Așa cum arată Lieury (1990) marea dificultate în de scrifarea scrierii vechi egiptene de
către Champollion a fost aceea de a descoperi dacă un desen avea valoare pictografică sau fonetică
în context, ceea ce a constituit un foarte complica t rebus, în sensul cel mai propriu al termenului.

U4.6. Rolul reprezentărilor în activitatea mintală
/square4 Reprezentările au fost numite și simboluri figurative în virtutea faptului că aduc în focarul
de claritate al gândirii (ochiul minŃii) nu obiecte și fenomene, ci substitutul acestora.
/square4 Ele devin termenul de comparaŃie pentru percepŃie, care navighează în concret și actual,
permiŃând identificarea obiectelor și fenomenelor n oi, prin raportare la imaginile mintale
preexistente.
/square4 Ele se implică în construirea sensului cuvintelor, care de multe ori Ńin sub învelișul
semnificaŃiei un sâmbure de imagini, adică de repre zentări. Este motivul pentru care
dicŃionarele recurg la o bogată imagistică destinat ă precizării notelor definitorii ale
noŃiunilor sau conceptelor care au nevoie de un sup ort intuitiv.
/square4 Prin faptul că ele presimt categorialitatea , reprezentările oferă punctul de plecare al
generalizărilor gândirii și stochează rezultatele o bŃinute de aceasta, fiind în același timp
proces și produs. În multe probleme de geometrie, f izică sau arhitectură, reprezentarea
vizuală (figura, schema) înseamnă punctul de plecar e spre prelucrările informaŃionale mai
specifice.

85
/square4 Pentru imaginaŃie și creativitate reprezentările au un rol fundamental. Multe probleme sunt
rezolvate creativ când se intuiește un deficit, o l ipsă, ceva ce nu funcŃionează. Cognitiviștii
au identificat existenŃa unui mediu al problemei și al unui spaŃiu al problemei,
reprezentarea fiind pentru mulŃi dintre ei „un aran jament particular al unor concepte active
momentan” (Ehrlich). Încheierea unui ciclu imaginat iv…creator conduce la apariŃia de
imagini noi, care îmbogăŃesc patrimoniul de repreze ntări al omenirii (modelul planetar al
lui Rutherfort pentru structura atomului).
/square4 În evoluŃia gândirii există, după analiză, sinteză, abstractizare și generalizare o a cincea
operaŃie, numită concretizarea. Teorii foarte gener ale, ca teoria relativităŃii a lui Einstein,
se consideră a fi validate când s…a putut reprezent a o situaŃie concretă (o eclipsă de soare)
care să le verifice printr…un experiment crucial. Î ntreaga teorie einsteiniană în legătură cu
rolul sistemului de referinŃă din fizică face apel la reprezentări concrete: sunt imaginate
călătorii cu nave cosmice care merg cu viteze lumin ice și oameni care se întorc mai tineri
decât cei aflaŃi la punctul de plecare.
/square4 ÎnvăŃarea este marele beneficiar și creator de repr ezentări. Formulele incipiente de învăŃare
construiesc reprezentăr motrice concrete (forma gra fică a literelor; poziŃia degetelor și
densiunea musculară necesarăvpentru a obŃine un sun et de vioară), pentru a ajunge la
reprezentări hipercomplexe. Astfel, Kekulé a descop erit structura ciclică a benzenului
când, după multe tatonări teoretice eșuate, a visat un șarpe care…și înghiŃea propria coadă;
Newton a descoperit legea atracŃiei universale repr ezentându…și de ce nu cade pământul pe
măr, ci mărul pe pământ; în momentele sale de maxim ă creativitate, Einstein „vedea”
imagini pe care ulterior se străduia să le traducă în formulele limbajului matematic.

U4.7. Rezumat
/square4 Reprezentările se înscriu într…un sistem de autonom ie spirituală a subiectului.
/square4 Apar mai târziu în ontogeneză, deoarece presupun ap ariŃia funcŃiei simbolice (a
limbajului).
/square4 Ele se mai numesc și simboluri figurative, deoarece „presimt categorialitatea”.
/square4 Sunt palide, șterse, fragmentare, instabile, activa te de procesările descendente
(după activarea bazei de date ale polului logic al cunoașterii), dar au mai mare
valoare pentru cunoaștere decât percepŃiile.
/square4 Sub raportul conŃinutului sunt mai aproape de polul senzorial al cunoașterii, sub
raportul mecanismelor de producere sunt mai apropia te de polul cunoașterii
logice.
/square4 Au un mare rol în cunoaștere, imaginaŃie, creativit ate și limbaj.
/square4 Există reprezentări ale memoriei, ale gândirii și i maginaŃiei.
/square4 Cele mai diferenŃiate sunt reprezentările vizuale ( topografice, hărŃi mentale,
reprezentări geometrice), dar extrem de utile omul ui sunt cele auditive, care fac
posibile vorbirea, învăŃarea limbilor străine și câ ntul vocal.

86
U4.8. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. ArgumentaŃi afirmaŃia lui Secenov „reprezentarea es te staŃie intermediară între
senzorial și logic”.
2. ArătaŃi evoluŃia conceptului de reprezentare de la asociaŃioniști, gestaltiști,
psihologia genetică și psihologia cognitivă.
3. Folosind și alte informaŃii decât cele din curs, în cercaŃi să evaluaŃi rolul și locul
reprezentării în activitatea mintală.
4. ExplicaŃi și comentaŃi de ce în multe lucrări repre zentarea și imaginea mentală
sunt tratate în comun.
5. DemonstraŃi afirmaŃia lui Popescu…Neveanu „sub rapo rtul conŃinutului imaginile
secundare se apropie de cele primare, perceptive, d ar mecanismele operatorii se
dovedesc a fi de alt ordin, apropiindu…se de cele a le gândirii ” (Popescu…Neveanu,
1976, p. 337).
6. EvaluaŃi rolul antrenamentului ideomotor în formare a unor categorii de
deprinderi (aviaŃie, conducere auto, sport). Cum ve deŃi utilizarea acestuia în
școală?
7. ScrieŃi un eseu de 500 de cuvinte intitulat „ÎnvăŃa rea ca sistem de construire de
reprezentări, de la cele motrice la cele cognitive” .

U4.9. Bibliografie minimală
1. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
2. Hayes, N., Orrell, S. (1993). Introducere în psihologie . București: Editura All.
3. Lieury, A. (1996). Manual de psihologie generală . Oradea: Editura Antet.
4. Miclea, M. (1996). Psihologie cognitivă . Iași: Editura Polirom.
5. Popescu…Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993). Psihologie . Manual pentru clasa a XDa,
școli normale și licee . București: Editura Didactică și Pedagogică.
6. Popescu…Neveanu, P. (1976). Curs de psihologie generală . București: Tipografia UniversităŃii.
7. Radu, I. (1991) (coord.). Introducere în psihologia contemporană . Cluj…Napoca Editura
„Sincron”.

87 Tema de control 2
1. Care sunt caracteristicile imaginii senzoriale p rimare? (Vezi definiŃia și caracterizarea
generală a senzaŃiilor).
2. Prezintă mecanismul neurofuncŃional de producere a senzaŃiilor. (Descrie structura și
funcŃiile analizatorului).
3. Care sunt cele trei proprietăŃi ale senzaŃiilor vizuale? (Analizează tonul cromatic,
luminozitatea și saturaŃia).
4. Explică contradicŃia potrivit căreia, deși anali zatorul vizual este mai performant, auzul
este modalitatea senzorială cea mai importantă pent ru fiinŃa umană. (Desprinde din curs
valoarea adaptativă a fiecăruia dintre cei doi anal izatori în contextul lumii fizice și sociale).
5. La ce se referă legea pragurilor senzoriale și c are este legătura ei cu sensibilitatea?
(Definește tipurile de praguri: minim absolut, maxi m absolut și diferenŃial în contextul a 3…4
analizatori punând în legătura capacitatea lor de d iscriminare cu pragul minim și maxim)
6. Argumentează care dintre legile sensibilităŃii a u aplicaŃie directă în semnalizarea rutieră.
(Evocă legea contrastului senzorial, legea adaptări i, legea interacŃiunii analizatorilor).
7. Imaginea senzorială și imaginea perceptivă: ce l e aseamănă și ce le diferenŃiază?
(Analizează comparativ imaginea simplă de la senzaŃ ie și pe cea complexă de la percepŃie).
8. Argumentează care Ńi se par cele mai importante două legi perceptive. (PoŃi alege bogăŃia
și obiectualitatea; integralitatea și ierarhizarea; structuralitatea sau selectivitatea perceptivă.
În fiecare caz contează calitatea argumentaŃiei).
9. Dă un exemplu simplu care să pună în evidenŃă fa zele procesului perceptiv.
10. Care sunt cele mai importante trei legi gestalt iste privitoare la percepŃia formei?
(Selectează informaŃia necesară de la percepŃia spa Ńiului).
11. Evocă elementele implicate în percepŃia distanŃ ei și a constanŃei mărimii. (Vezi
paragraful corespunzător din curs).
12. Exemplifică modul cum acŃionează legea selectiv ităŃii în contextul senzaŃiilor și în cel al
percepŃiei. (Extrage și analizează comparativ infor maŃiile din cele două unităŃi de curs).
13. Detaliază caracteristicile imaginii secundare d in reprezentare. (Se produce în absenŃa
obiectului, erste unitară, schematică, „presimte ca tegorialitatea”, este configurativă și
panoramică).
14. Cum argumentezi faptul că reprezentarea provine , ca și conŃinut, din percepŃie și este
posibilă doar prin mecanismele operaŃionale ale gân dirii?
15. Argumentează faptul că imaginea secundară din r eprezentare este mai utilă pentru
cunoaștere decât imaginea primară. (Stabilește inte r…relaŃii pentru informaŃiile din cursul
despre reprezentare).
Mod de evaluare
Se acordă câte un punct pentru întrebările 1, 2, 3, 5, 7, 9, 10, 11, 12, 13 și câte două puncte
pentru itemii 4, 6, 8, 14 și 15. Se acordă, după ca z, și fracŃiuni de puncte. Totalul de maxim 20 de
puncte se împarte la 2 iar rezultatul se raportează la o scală cu 10 trepte. Rotunjirea se face în
favoarea studentului. Lucrarea se redactează pe foi separate, câte 3…4 subiecte pentru fiecare foaie
și se transmite tutorelui la data stabilită după pr ima întâlnire.

88 ___________________________________________________ ________________________________
Modulul 3. Mecanisme de cunoaștere de nivel logic
MEMORIA; GÂNDIREA
LIMBAJUL ȘI COMUNICAREA; CREATIVITATEA
___________________________________________________ ________________________________

Cuprins
M3.1. Introducere …………………………… …………………………………………… ……………. 88
M3.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ………….. 88

M3.1. Introducere
Modulul 3 este dedicat evidenŃierii mecanismelor de cunoaștere ce definesc polul
logic al acesteia, adică memoria, gândirea și creat ivitatea. Sunt analizate
specificul prelucrărilor informaŃionale tipice fiec ărui nivel în parte, modalităŃile
caracteristice de operare și legile definitorii pen tru fiecare categorie de procese
de cunoaștere logică. ImportanŃa studierii acestei teme provine din faptul că ea
reprezintă modalitatea de operare cognitivă secunda ră asupra informaŃiilor, prin
care se face trecerea de la aparenŃă la esenŃă, de la ceea ce este întâmplător la
ceea ce este necesar, de la prezent la viitor, făcâ nd posibile predicŃia și
proiectarea mintală a acŃiunilor adaptative complex e, tipic umane.

M3.2. CompetenŃe
După parcurgerea acestei teme, studenŃii vor fi cap abili:
/square4 să definească cele trei modalităŃi distincte de pre lucrare informaŃională
caracteristică polului logic al acesteia, memoria, gândirea și imaginaŃia;
/square4 să argumenteze legătura acestor trei procese cu pol ul senzorial al cunoașterii;
/square4 să identifice elementele comune și diferenŃele cali tative specifice care
particularizează cele trei procese psihice de cunoa ștere;
/square4 să definească legile specifice fiecărui tip de meca nism de cunoaștere analizat;
/square4 să evalueze rolul celor 3 procese în adaptarea comp lexă și creativă a omului;
/square4 să aplice cunoștinŃele despre procesele analizate l a situaŃiile impuse de
rezolvarea de probleme; la constituirea identităŃii de sine și la ceea ce este
definitoriu pentru nivelul semantic al cunoașterii.

Durata medie de parcurgere a fiecărei unităŃi de învăŃare, incluzând rezolvarea
sarcinilor propuse și a temelor de evaluare este de 2…3 ore.

89
Modulul M3. Unitatea de învăŃare 1 MEMORIA

Cuprins
U1.1. Introducere …………………………… …………………………………………… …………………. 89
U1.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ……………….. 89
U1.3. DefiniŃie și caracterizare generală ……… …………………………………………… ………. 90
U1.4. Tipuri de memorie ……………………… …………………………………………… ……………. 91
U1.4.1. Memoria senzorială …………………………………………… ……………………….. 92
U4.1.2. Memoria de scurtă durată …………………………………………… ………………. 92
U1.4.3. Memoria de lungă durată ………………………………………….. ………………… 93
U1.4.4. Alte tipuri de sisteme mnezice ………………………………………….. …………… 93
U1.5. Procesele memoriei …………………….. …………………………………………… …………….. 94
U1.6.1. Encodarea ………………………………………….. ……………………………………… 95
U1.6.2. Stocarea ………………………………………….. …………………………………………. 9 9
U1.6.3. Recuperarea ………………………………………….. ………………………………….. 100
U1.6. Însușirile memoriei ……………………. …………………………………………… …………….. 101
U1.7. Uitarea ………………………………. …………………………………………… …………………… 102
U1.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… ………………… 103
U1.9. Test de evaluarea cunoștinŃelor …………. …………………………………………… ………. 103
U1.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… ………….. 104

U1.1. Introducere
Fluxul vieŃii psihice nu se reduce doar la aici și acum, la timpul prezent, căci stările
acestuia se derulează rapid pentru a deveni trecut. Impresiile, emoŃiile, imaginile,
gândurile, sentimentele, schemele motrice, operaŃii le, reflexele condiŃionate,
programele complexe ale acŃiunilor viitoare, toate au un depozit comun, memoria,
deși termenul mai corect ar fi memoriile, întrucât dispunem de o multitudine de
sisteme mnezice. Prin chiar această sinteză a preze ntului și punerea lui în legătură cu
trecutul și cu viitorul, memoria asigură unitatea ș i continuitatea Eu…lui. Memoria este
procesul psihic prin care se realizează întipărirea , stocarea și reactualizarea
experienŃei cognitive, afective și volitive. Ea nu este o funcŃie elementară, ci un
proces preponderent informaŃional de reflectare act ivă, selectivă și inteligibilă.

U1.2. CompetenŃe
După ce vor studia această unitate, cursanŃii vor p utea:
• să utilizeze ameliorativ principalele caracteristi ci ale memoriei (activă, selectivă,
relativ fidelă și inteligibilă);
• să opereze logic cu categorii de concepte actuale c are circumscriu domeniul

90 (MSD, MLD, memorii senzoriale, memorie explicită…im plicită, memorie episodică…
semantică, memorie declarativă…procedurală);
• să lege fazele proceselor memoriei de învăŃarea uma nă, pentru a putea spori
eficienŃa acesteia;
• să cunoască și să caracterizeze principalele însuși ri ale memoriei;
• să aprecieze corect caracterul necesar, dar și nega tiv al uitării.

Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare, incluzând rezolvarea
sarcinilor propuse și a temelor de evaluare este de 3 ore.

U1.3. DefiniŃie și caracterizare generală
DefiniŃie : Memoria este procesul psihic prin care se realize ază întipărirea, păstrarea și
reactualizarea experienŃei anterioare a omului.
• Memoria este asociativă deoarece elementele engramate se organizează cel m ai adesea în
lanŃuri asociative. Stereotipurile dinamice, expres ie a deprinderilor, sunt lanŃuri de
elemente în care fiecare este introdus de un elemen t anterior, el însuși introducându…l pe
cel care urmează. ReŃelele semantice exprimă o asoc iativitate legată de caracteristici logice
ale unităŃilor informaŃionale întipărite. Elementel e se organizează nu doar serial, deoarece
asocierea se poate face și prin contiguitate: memor ăm evenimentele împreună cu contextul
în care acestea s…au produs. În învăŃare, asocierea experienŃelor nou introduse în sistem cu
cele vechi și a informaŃiilor mai puŃin relevante c u cele cu esenŃiale (idei ancoră, cum le
denumește Aussubel) asigură organizare internă nec esară unei trăinicii sporite a păstrării.
• Memoria este activă pentru că ceea ce reŃinem este în strânsă legătură cu gradul de
implicare în activitatea de memorare. Activismul es te o caracteristică ce trebuie evidenŃiată
pentru fiecare dintre cele trei faze ale procesului de memorare (întipărire, păstrare și
reactualizare), de care se leagă trăinicia păstrări i și fidelitatea reproducerii. UnităŃile
memorate se reactivează mult mai repede când se rec onstituie contextul concret al
activităŃii, care oferă importante indicii de recun oaștere. Tulving și Pearlstone (1966) au
demonstrat cât de importante sunt aceste indicii, a rătând că utilizarea lor este crucială în
construirea strategiei de reactualizare a informaŃi ei.
• Memoria este selectivă , ea nu reŃine mecanic și nediferenŃiat, ca pe band ă magnetică;
păstrarea nu este o simplă depozitare, factori care Ńin de motivaŃie, interese cognitive,
afectivitate, vârstă și personalitate, stare de săn ătate, oboseală intervenind decisiv. Într…un
studiu Bower (1981) a cerut subiecŃilor să Ńină un mic jurnal timp de o săptămână, notând
evenimentele plăcute sau neplăcute. A urmat o ședin Ńă de hipnoză ușoară, în care li s…a
sugerat să aibă, unii o dispoziŃie bună, alŃii una proastă, apoi au fost chestionaŃi asupra
evenimentelor notate în jurnal. DispoziŃia psihică actuală le…a furnizat un adevărat
„montaj”, prin care memoria lor a filtrat eveniment ele trecute.

91
ParcurgeŃi paginile 31…40 din partea întâi ( Combray ) a romanulul În căutarea
timpului pierdut (Proust, 1968) și argumentaŃi în legătură cu trei caracteristici de
bază ale memoriei: asociativitatea, activismul și s electivitatea acesteia.
IdentificaŃi tipurile de sisteme mnezice prezentate în aceste pagini și
argumentaŃi în legătură cu rolul memoriei autobiogr afice în constituirea și
funcŃionarea Eului.
• Memoria este inteligibilă , ceea ce subliniază rolul intervenŃiei gândirii în funcŃionarea ei:
sunt reŃinute conŃinuturile înŃelese, trăinicia ami ntirilor depinzând de nivelurile de
procesare a informaŃiei. TendinŃa oamenilor este ac eea … vizibilă și în percepŃie … să
introducă ordine chiar acolo unde ea nu există ca a tare (vezi procedeele mnemotehnice).
• Memoria este o însușire cvasi–universală , având un caracter mult mai larg pentru a fi
redusă doar la mintea umană sau animală. Într…un co ntext foarte larg ea aparŃine întregii
materii, care, în pofida diversităŃii sub care ea s e prezintă, păstrează totuși o foarte mare
unitate, integratorul fiind de natură informaŃional ă.
• Memoria este relativ fidelă , căci între conŃinuturiole întipărite și cele reda te există
întotdeauna o diferenŃă. Spre deosebire de memoria artificială, care redă în manieră
identică ceea ce s…a introdus, memoria vie supune m aterialul memorat unei multitudini de
operaŃii care modifică uneori semnificativ datele d e ieșire, comparativ cu cele de intrare. În
acest proces un rol important îl are și uitarea, de oarece ea se constituie într…un veritabil
„cenzor” al memoriei.

U1.4. Tipuri de memorie
Cercetările deceniului șase din secolul XX au dezvo ltat, prin Atkinson și Shiffrin, un
model larg acceptat al unui sistem al memoriei uman e bazat pe trei submodule: memoria
senzorială (MS), memoria de scurtă durată (MSD) și memoria de lungă durată (MLD).

Memoria de scurtă Memoria d e lungă
Memorie durată (MSD) durată (MLD)
senzorială Memorie cu funcŃionare
temporară
Stimuli vizuale Procese de control Depozit
de audit ive RepetiŃie permanent
mediu tactile Clasificare de memorie
Decizie
Strategii de regăsir e

Răspuns de
IEȘIRE

Figura U1.1. Fluxul informaŃional în sistemul memoriei umane
conform modelului lui Atkinson și Shiffrin. (Sursa: Baddeley, 1998, p. 15). INTRARE

92
U1.4.1. Memoria senzorială
Dintre cele trei tipuri de memorie prezentate în fi gura de mai sus, memoria senzorială
(MS) este cea mai aproape de planul percepŃiei și d e legile acesteia. Ea se bazează pe persistenŃa
reprezentării senzoriale a stimulului, după ce aces ta a încetat să mai acŃioneze asupra receptorilor
(fenomenul post…efectului). Acest fapt explică perc epŃia mișcării prin fuziune de imagini
consecutive, în realitate sau în filmul cinematogra fic. Acest tip de memorie este specific fiecărei
modalităŃi senzoriale, dar mai studiate au fost mem oria vizuală ( iconică ), memoria auditivă
(ecoică ) și memoria tactil…kinestezică ( haptică ). Din perspectiva prelucrării informaŃiei, la intr are
există codări ale energiei fizice în energie nervoa să. Există extrem de multe coduri (de la nivelul
senzorial spre cel abstract), dintre care două sunt fundamentale în lectură: codul lexical și codul
imagine. Studiind raportul vizual…auditiv s…a const atat superioritatea în memorare a imaginilor
comparativ cu cuvântul (2560 fotografii, prezentate pe parcursul a patru zile unor subiecŃi, au dus
la o rată de recunoaștere de peste 90 de procente).
Stocajul senzorial are la bază, fie inerŃia câmpuri lor receptoare unde se face sinteza
aferentă, fie proprietatea sumaŃiei temporale a exc itaŃiei. Rolul acestei memorii…percepŃie este
acela de menŃinere în câmp a stimulului pentru dete ctarea trăsăturilor sale și o prelucrare ulterioară
mai analitică. Filtrajul senzorial joacă un rol fun damental în selecŃia și transmiterea de la diverși
analizatori doar a unei părŃi din informaŃia ce va fi prelucrată în memoria de scurtă durată.

U4.1.2. Memoria de scurtă durată
Pentru a înŃelege o propoziŃie trebuie să…i Ńinem m inte începutul până o parcurgem integral,
dar și cuvintele și ordinea în care acestea se succ ed. Când facem un calcul mintal avem nevoie să
memorăm cifrele, operaŃiile în ordinea lor (algorit mul de lucru) și rezultatele. I se spune de scurtă
durată pentru că, fără o reactivare specială, prin așa…numitele circuite reverberante (asocieri de
neuroni în sistem închis) reŃinem de la 5 secunde l a 8…10 minute, după care informaŃia este uitată
sau este trecută în memoria de lungă durată. Deoare ce în conŃinuturile MSD intră atât inputul
senzorial, cât și informaŃie codificată în structur ile memoriei de lungă durată (MLD), ea se mai
numește memorie de lucru, memorie operaŃională sau instrumentală. Deblocarea de informaŃie din
MLD se face fie prin apel, fie prin reactualizări s pontane, neintenŃionate.
MSD este limitată nu numai din punctul de vedere al timpului de păstrare a informaŃiei, ci
și al volumului acesteia. Aici acŃionează principii de păstrare și ștergere, cum ar fi principiul
recenŃei (stimulii de la sfârșitul seriei sunt mai bine reŃinuŃi decât cei de la începutul seriei).
Volumul limitat al MSD a fost evidenŃiat de Miller ( Numărul magic: șapte plus și minus doi.
Câteva limite ale capacităŃii noastre de prelucrare a informaŃiei ), cele șapte elemente putând fi
lucruri separate, dar și grupate în unităŃi (cuvint e, propoziŃii, figuri geometrice), nu mai mari de
cinci elemente. Rapiditatea codării și existenŃa un or scheme mnezice prealabile, care să permită
cooperarea cu stimulul actual, sunt cele care limit ează volumul MSD. Aceasta are de operat cu
informaŃia în două direcŃii: prin reactivare și înt ărire ea este stocată pentru rezolvarea sarcinilor
curente; prin prelucrări suplimentare informaŃia es te pregătită în vederea integrării ei în MLD,
unde aceasta aprofundează și mai mult prelucrările, pentru a da durabilitate păstrării. Ceea ce nu

93 intră în aceste două posibilităŃi este uitat. Trans ferul MSD→ MLD se face pe un canal limitat care,
aunci când este depășit, informaŃia este retrimisă spre MSD prin mecanismul de buclă.

U1.4.3. Memoria de lungă durată
MLD corespunde cel mai bine imaginii comune despre memorie, pentru că ea păstrează
informaŃia pe durate considerabile (zile, luni, ani , o viaŃă întreagă uneori). AnumiŃi teoreticieni
susŃin că datele acestei memorii nu dispar niciodat ă, ci traseele către ele se inactivează treptat,
informaŃiile devenind mai greu accesibile. Caracter istica de bază a MLD este păstrarea
informaŃiei. Comparând…o cu MSD, vom constata că ML D are capacitatea nelimitată ca volum, ea
reŃinând evenimentele zilnice, emoŃiile, sentimente le, visurile, ceea ce trăim ca experienŃă;
conservă evenimentele personale, cât și pe cele soc iale, mentalitatea grupului, profesiei, clasei
sociale sau a poporului din care facem parte; fixea ză toate schemele formate, deprinderile,
priceperile, cunoștinŃele etc.
Literatura de specialitate conservă numeroase exemp le privitoare la capacităŃile de păstrare
nelimitate ale MLD. Specificul acestui sistem mnezi c derivă din faptul că este o memorie
semantică , ce se bazează pe un sistem fonetic, pe un sistem de imagini, integrate de un format
comun, cel semantico…sintactic (Kintsch). Memoria s emantică se sprijină pe un sistem complex și
ierarhizat de substructuri ce permit o conservare t emeinică a cunoștinŃelor, integrate prin concepte
în piramida conceptuală (Vîgotski). Punând la dispo ziŃia gândirii o vastă reŃea de scheme, operaŃii,
concepte, mijloace de rezolvare a problemelor, memo ria semantică devine ea însăși o componentă
fundamentală a cogniŃiei.
O altă componentă a MLD este memoria episodică , distincŃia memorie episodică …
memorie semantică fiind operată de către Tulving (1 983). Memoria episodică integrează
preponderent evenimentele autobiografice (când și u nde am trăit acel eveniment), fiind extrem de
necesară construcŃiei identităŃii de sine. Ea are u n caracter contextual foarte clar conturat, pe când
memoria semantică este acontextuală, conceptuală, g enerală, operaŃională. Majoritatea
cunoștinŃelor oferite de manualele școlare vizează memoria semantică, în timp ce experienŃa
noastră de viaŃă sau istoria personală se toarnă în cadrele memoriei episodice.
Neurofiziologic, atât memoria semantică, cât și cea episodică depind de structurile
hipocampice și ale zonelor aferente, memoria episod ică depinzând în plus de integritatea lobilor
frontali.

U1.4.4. Alte tipuri de sisteme mnezice
După tipul de reprezentare a informaŃiei deosebim a lte două tipuri de sisteme mnezice:
memoria explicită (declarativă) și memoria implicită (nondeclarativă). „CunoștinŃele reprezentate
verbal sau imagistic, evidenŃiate prin probe de rep roducere și recunoaștere, formează memoria
explicită a subiectului uman” (Miclea, 1999, p. 229 ). Este explicită pentru că conŃinuturile ei sunt
accesibile conștiinŃei, care le poate apela în mod intenŃionat. Deoarece cunoștinŃele respective pot
fi evocate și exprimate verbal, ea se mai numește ș i memorie declarativă.
Memoria implicită (nondeclarativă sau procedurală) desemnează cunoșt inŃe sau abilităŃi,
deprinderi care nu pot fi evocate verbal (reflexe c ondiŃionate, deprinderi motorii, instrumentări

94 cognitive cum ar fi operaŃiile și regulile de execu Ńie), care, nefiind accesibile conștiinŃei, nu pot fi
evocate intenŃionat. Acest sistem mnezic implicit p oate fi testat doar indirect, cercetările arătând
că în cazul amneziei (sindromul Korsakov) numai mem oria declarativă este afectată (nu știm ce
am făcut sau ce am văzut în chiar ziua respectivă), în timp ce memoria implicită este intactă și
poate fi utilizată terapeutic. Evaluarea acesteia s e face prin analiza deprinderilor, a condiŃionării
clasice sau a amorsajului subliminal.
Precizăm suplimentar că cele două tipuri de memorie prezentate au localizări corticale
specifice; memoria explicită este filogenetic mai r ecentă și are o mare flexibilitate (poate fi
folosită în multe situaŃii), dar are fiabilitate re dusă, fiind mai expusă la fenomenul interferenŃei. Pe
de altă parte, memoria implicită este mai timpurie filogenetic, are flexibilitate redusă (poate fi
folosită doar în situaŃii foarte asemănătoare cu ce a de învăŃare), dar are fiabilitate mare (rezistent ă
la interferenŃe).
În funcŃie de nivelurile de activare a conŃinuturil or mnezice, atât memoria explicită cât și
cea implicită au o stare activă (memoria de scurtă durată) și una subactivă sau inactivă (memoria
de lungă durată). Disputa dacă memoria senzorială, MSD și MLD au blocuri funcŃionale distincte
are un răspuns mai degrabă negativ, ele prezentând doar niveluri diferite de prelucrare a
informaŃiei (cod senzorial, lingvistic și semantic) , prelucrările mai intense și la niveluri mai
profunde conducând la o posibilitate de retenŃie ma i bună a datelor.

Să ne reamintim…
Sintagma „În urma unui accident X și…a pierdut memo ria.” nu este una corectă
deoarece noi nu avem doar o memorie, ci o multitudi ne de sisteme mnezice.
Memoria poate fi evocată și la nivel bilologic, făr ă de care nu ar exista
homeostazia. La nivel psihic, fiecare analizator cu care suntem înzestraŃi dispune
de o memorie proprie de foarte scurtă durată, care însumate formează memoriile
senzoriale. Memoria de lucru (termen impus de Badde ley) este cea activată la un
moment dat, ea coordonând inputurile memoriei senzo riale cu cele ale memoriei
de lungă durată într…un răspuns unitar și coerent c u incitările mediului. La rândul ei
memoria de lungă durată este fundamentală în constr uirea identităŃii de sine (prin
memoria episodică sau autobiografică), dar și în op erarea cu informaŃii și scheme
de lucru abstracte (memoria semantică). Memoriile e xplicită și implicită,
declarativă și procedurală completează panoplia mul tiplelor tipuri de sisteme
mnezice de care dispunem. Evident, numai prin dispa riŃie fizică le putem pierde pe
toate deodată.

U1.6. Procesele memoriei
Este unul din puŃinele domenii ale studiului memori ei în care cercetătorii au ajuns la un
acord: există trei procese principale care intră în funcŃiune progresiv și anume memorarea
(întipărire, fixare sau engramare), păstrarea (reŃinerea sau conservarea) și reactualizarea
(reactivare, ecforare), pe care psihologia cognitiv istă le…a redefinit ca encodare, stocare și
recuperare .

95 DefiniŃii
Encodarea este procesul prin care informaŃia este c odificată într…o formă care îi permite intrarea în
sistemul mnezic, stocarea acela prin care informaŃi a este păstrată pe o perioadă de timp, iar
recuperarea acela prin care informaŃia este reactiv ată, scoasă la suprafaŃă în vederea utilizării.

Pentru Baddeley (1994) encodarea este alimentarea s istemului mnezic cu informaŃii,
stocarea este procesul de conservare în timp a aces tora pentru prevenirea degradării și a uitării, iar
recuperarea este legată de accesul la informaŃiile din depozit.

U1.6.1. Encodarea
Intrarea informaŃiei în sistemul mnezic se face pri n intermediul unui cod , de unde și
legătura strânsă dintre aceasta și encodare. Fiecar e modalitate senzorială are propriul său cod, dar
cele mai cunoscute sunt codul imagine (encodarea vizuală), codul sunet – fizic sau verbal …
(encodarea auditivă) și codul propoziŃie (encodarea semantică). Această clasificare corespu nde
celei propusă de Craik și Lockhart (1972) care, pun în evidenŃă fidelitatea păstrării și
productivitatea memoriei în funcŃie de nivelul de a dâncime la care este procesată informaŃia (cod
structural, cod fonemic și cod semsnatic). Problema aflată în disputa psihologilor este legată de
eficienŃa tipurilor de coduri sau de combinaŃii ale acestora. Unii psihologi (Shepard, Paivio,
Lieury) susŃin superioritatea imaginii în raport cu codarea auditivă. Paivio, de exemplu, este
promotorul teoriei dublului codaj pentru imaginile vizuale și al codajului simplu pe ntru cuvinte,
ceea ce face ca recuperarea să fie mai facilă pentr u imagini, căci acestea pot fi recuperate fie
printr…un cod, fie prin celălalt. Contrar acestui m odel, Anderson și Bower (1973) au emis ipoteza
propoziŃională , potrivit căreia între imagine și cuvânt există un format intermediar comun.

Exemplu
Baddeley (1998) susŃine că memoria de lucru se bazează pe două subsisteme sclave,
vizual și auditiv, controlate de un sistem executiv central, una dintre componentele
acestuia fiind bucla articulatorie (sau fonologică). Prin aceasta materialul prezenta t
(vizual sau auditiv) este repetat și exersat mental auditiv, în vederea transferului său
în memoria de lucru. Capacitatea acesteia depinde î n mod evident de lungimea
intervalului de timp, cuvintele mai scurte fiind ma i ușor reŃinute. Bucla articulatorie
acŃionează și ca un excelent mecanism de verificare a ordinii secvenŃei informaŃionale
și este extrem de importantă în învăŃarea cititului . Bucla fonologică ar interveni și în
procesele de numărare sau de corectare a textelor, fiind un important mecanism de
achiziŃie a limbii.

Din punctul de vedere al participării voinŃei exist ă o memorare incidentală și una
intenŃionată , care sunt corespondentul astăzi acceptat al vechi i distincŃii memorie involuntară –
memorie voluntară.
Memorarea incidentală se desfășoară în afara intenŃiei de a fixa, fără e fort și fără
utilizarea unor procedee speciale. Fundamental este gradul de implicare și de angajare a

96 subiectului în rezolvarea activităŃii. Atunci când are de rezolvat sarcini complexe, ce presupun
compararea, ordonarea, desprinderea unor principii de construcŃie, organizare internă, subiectul
angajat plenar și conștient în rezolvarea acestor s arcini reŃine mai ușor și mai mult decât subiectul
pasiv sau slab implicat. Deși acest tip de memorare are un caracter mai degrabă întâmplător, fiind
dependentă de particularităŃile situaŃiei și ale st imulului, care se impun oarecum de la sine,
memorarea incidentală joacă un rol enorm în viaŃa o mului, întrucât cea mai mare parte din
experienŃă se constituie prin intermediul ei.
Pe de altă parte, encodarea intenŃionată mobilizează resurse funcŃionale, operaŃional…
instrumentale, procedee speciale de memorare și efo rt voluntar, care îi asigură o eficienŃă
deosebită. Eficacitatea ei este dependentă de mai m ulŃi parametri, dintre care cel mai important
este fixarea scopului memorării , ceea ce subliniază strânsa legătură dintre memori e și voinŃă.
Randamentul memorării poate fi de 5…6 ori mai mare când scopul este cunoscut (Tucicov, 1973).
Este vorba atât de scopul general al învăŃării, cât și de scopurile diferenŃiate: cunoașterea duratei
pentru care este necesară memorarea (termen scurt, mediu, lung sau pentru toată viaŃa), a preciziei
solicitate în redare, reproducere, a succesiunii în care materialul va fi redat facilitează învăŃarea
intenŃionată. Efectul ElbertDNeumann (1905) stipulează că „învăŃarea pentru o anumită d ată
condiŃionează uitarea după trecerea acelei date”, c eea ce poate fi considerat a fi o lege a memoriei.
În privinŃa raportului dintre cele două forme de me morare, este larg acceptată ideea că
memorarea voluntară contribuie decisiv la achiziŃia formelor superioare de comportament și
informaŃie, pentru că ea presupune un înalt activis m, susŃinut motivaŃional, presupune elaborarea
de tehnici speciale de memorare și de întărire a ce lor învăŃate prin repetiŃie. ÎnvăŃarea în general,
dar și construirea deprinderilor, formarea ca profe sionist în orice domeniu, presupun dezvoltarea
formelor voluntare de memorare.

O a doua dihotomie este memorare mecanică – memorare logică . Prima se bazează în
principal pe asociaŃii de contiguitate în timp și s paŃiu sau pe succesiunea fluxului informaŃional.
LanŃul unităŃilor informaŃionale se construiește un ilateral, univoc, după principiul stereotipului
dinamic, în care o verigă activează veriga următoar e din secvenŃă, de aceea reproducerea inversă
sau în altă ordine este practic imposibilă. Aceasta exprimă învăŃarea de tip papagal, prin care
informaŃia este redată doar la nivel de suprafaŃă, în datele ei neesenŃiale, ceea ce face ca elevul să
nu poată răspunde la întrebări suplimentare, în alt ă ordine, sau să reia expunerea dacă fluxul a fost
întrerupt. ÎnvăŃarea mecanică este deci formală, in eficientă, de suprafaŃă, se produce cu consum
energetic mare și nu este durabilă. Este totuși o f ormă utilă de învăŃare acolo unde materialul nu
dispune prin el însuși de o logică internă, deși ch iar și în acest caz se pot face asociaŃii cu sistem e
personale de referinŃă, prin așa…numitele procedee mnemotehnice.

InvestigaŃi ponderea și rolul memorării mecanice la trei obiecte din primul, al
doilea și al treilea ciclu școlar. ArgumentaŃi în l egătură cu utilitatea ei și cu
modalităŃile în care pot fi depășite limitele acest ui mod de învăŃare.

97 Memorarea logică este precumpănitor semantică și reprezintă locul u nde graniŃa gândire …
memorie se estompează: desprinzând prin procedeele raŃiunii legături logice de tip categorial sau
de tip cauzal, bazându…se pe schemele operaŃionale ale gândirii prin care se descoperă și se
construiesc noi unităŃi de sens, acest tip de memor are duce la sesizarea esenŃialului, la construirea
de modele operaŃionale cauzale, analogice, inductiv …deductive. De aceea ea asigură o învăŃare
autentică, temeinică, pe suporturi ale gândirii, cu posibilităŃi mari de transfer la o varietate de
situaŃii noi. Dacă memorarea logică este superioară celei mecanice prin autenticitate, prin
economicitate și productivitate ridicată, de multe ori memorarea mecanică dă doar iluzia învăŃării
(fenomenul de subînvăŃare), ea contribuind la insti tuirea în timp a unei asimetrii funcŃionale tot
mai accentuate între memorie și gândire.

AnalizaŃi raportul dintre memorarea logică și cea m ecanică la limba română,
prin luarea în caonsiderare a orelor de literatură și de gramatică.

Factorii facilitatori sau perturbatori ai encodării Ńin de două aspecte corelate:
A. de particularităŃile materialului de memorat;
B. de particularităŃi ale subiectului.

A. Materialul intuitivDsenzorial se reŃine mai ușor decât cel simbolic…abstract, ce l verbal…
semnificativ mai bine decât cel verbal…nesemnificat iv. Guilford arată că 15 silabe fără sens au
nevoie de 20,4 repetiŃii, 15 cuvinte separate de 8 ,1 repetiŃii iar 15 cuvinte legate în frază de 3,1
repetiŃii.
Organizarea internă a materialului este fundamentală, un grad mare de structurare int ernă
ducând la o memorare mult mai bună și mai de durată . Când materialul se prezintă serial, intervin
asociaŃii adiacente și asociaŃii la distanŃă, dar ș i interferenŃe care fac ca elementele care deschid
seria și cele care o închid să fie mai bine reŃinut e decât cele intermediare. Acestea se numesc
efectele de primaritate, respectiv de recenŃă și se bazează pe mecanisme de inhibiŃie progresivă și
regresivă. Practic, efectul de primaritate și cel d e recenŃă ne obligă ca, atunci când memorăm
materiale prezentate serial/discursiv, să reluăm re petiŃiile dinspre mijloc spre capete, alocând mai
multe repetiŃii secvenŃelor intermediare, ce tind s ă se organizeze mai greu.
Volumul materialului de memorat a produs două legi: a) creșterea aritme tică a materialului
de memorat implică o creștere geometrică a timpului necesar învăŃării sale; b) în condiŃii egale de
exersare, materialul mai lung se amintește mai bine decât cel mai scurt. Volumul materialului
memorat poate crește spectaculos dacă stabilim chunk …uri, adică unităŃi informaŃionale sau de
semnificaŃie mai mari.

B. La materialele identice, performanŃele subiecŃil or sunt adesea extrem de diferite, ceea ce
înseamnă că diferenŃele interindividuale sunt mari și importante. Unele Ńin de dotarea nati vă, care
face ca anumite persoane să întipărească rapid, ușo r și trainic aproape orice categorie de
informaŃie, în timp ce alte persoane reŃin ușor doa r anumite informaŃii (vizuale, auditive, tactil…

98 kinestezice, motrice, olfactive, nume, numere, figu ri etc.), putându…se vorbi de adevărate
specializări ale memoriei, în timp ce o a treia cat egorie de persoane reŃin slab orice tip de
informaŃii. Din perspectiva subiectului care memore ază, câteva aspecte sunt fundamentale:

Cu cât gradul de implicare în activitate este mai mare, cu cât interacŃiunea cu materialul de
memorat este mai intensă și mai profundă, cu atât p erformanŃa mnezică este mai ridicată. Se poate
vorbi de construirea unor adevărate tehnici de memorare (fracŃionarea în părŃi după o lectură
globală, desprinderea a ceea ce Aussubel numea anco re … puncte inteligibile de sprijin …, raportarea
părŃilor una la alta, lectura de tip a, b, ab, c, a bc, d etc.). Rezumarea, conspectarea, discuŃia în
contradictoriu pe un text, aplicaŃiile practice ale legilor și principiilor învăŃate fac din memorare un
mare teritoriu aplicativ al psihologiei. De mare im portanŃă este construirea mediatorilor mnezici
(generici, tematici și parte…întreg, vezi Zlate, 19 99, p. 380) prin care informaŃia actuală este legat ă
de o idee supraordonată, de o temă, sau integrată p rin reevaluarea raporturilor parte…întreg.
Pot fi degajate câteva regularităŃi legate de gradu l de implicare subiectivă:
● materialul ce se constituie ca obiectul acŃiunii directe este mai bine memorat decât dacă
ar fi obiectul acŃiunii pasive;
● ceea ce constituie scopul principal al acŃiunii s e memorează mai ușor decât mijloacele de
atingere a scopului;
● ceea ce are semnificaŃie subiectivă mare se întip ărește mult mai ușor.
Teoria nivelelor de procesare a informaŃiei (Craik și Lockhart, 1972) arată că cel mai adânc nivel
al prelucrării este cel semantic.

Modul de învăŃare (global sau pe fragmente) este de asemenea importa nt, el Ńinând de
volumul materialului, dar și de stilul personal exe rsat în timp (predominant sintetic sau analitic).
PerformanŃele mnezice depind în mare măsură și de v ârsta subiecŃilor (copiii nu au neapărat o
memorie mai bună comparativ cu adulŃii, care dispun de largi sisteme de integrare a informaŃiei),
de starea de sănătate, de oboseală, de perioada din zi când se învaŃă, de nivelul reactivităŃii
sistemului nervos, de dezvoltarea altor funcŃii ind ividuale (inteligenŃa, capacitatea de efort
voluntar, stabilitatea temperamentală).

Multe cercetări au insistat asupra rolului repetiŃiei în învăŃare și memorare, reactualizând
vechiul dicton Repetitio mater studiorum est . Dacă Ebbinghaus considera că un material se învaŃ ă
cu atât mai bine cu cât materialul este repetat mai des, cercetările mai recente aduc în discuŃie
existenŃa unui optim repetiŃional, aflat între două extreme: subînvăŃarea (număr prea mic de
repetiŃii) și supraînvăŃarea (număr prea mare de re petiŃii, realizate cu mare consum energetic și
generând starea de saturaŃie și inhibiŃia de protec Ńie, chiar dacă trăinicia este mai mare). ÎnvăŃarea
depinde așadar de un număr optim de repetiŃii iniŃi ale, urmate de repetiŃii de consolidare, care nu
trebuie să depășească 50% din primele. Există și al te tipuri de repetiŃie: repetiŃia eșalonată în timp
este mai productivă decât cea comasată (repetarea i ntegrală și continuă a materialului până este
complet memorat). Eșalonarea trebuie să Ńină seama și de curba uitării stabilită de cercetările lui
Ebbinghaus: cea mai mare pierdere de informaŃie se petrece în prima oră de la învăŃare, apoi în

99 primele 9 ore, declinul uitării fiind foarte lent d upă două zile. Avantajul repetiŃiilor eșalonate est e
acela că oferă memoriei un respiro, un timp necesar organizării, sistematizării și reelaborării
informaŃiilor, proces în care somnul, mai ales în f aza lui de vise (REM) are un rol însemnat. Ea
înlătură monotonia și oboseala, dând ocazia reluări i materialului din perspective diferite, în
ordinea directă sau inversă, pe teme sau problemati zând aspectele implicate. Există așa…numita
repetiŃie de menŃinere (Baddeley, 1993) care permit e învăŃarea durabilă, de profunzime, prin
facilitarea transferului informaŃiei din MSD în MLD . Concluzia este că optimumul repetiŃional
trebuie să ia în calcul forma, numărul și intervalu l temporal la care repetiŃiile se efectuează.

InventariaŃi tipurile de repetiŃii ale materialului de memorat evocate în curs și
stabiliŃi rolul acestora într…o strategie de optimi zare a memoriei proprii prin ceea
ce se chiamă optim repetiŃional .

U1.6.2. Stocarea
Deși pare un proces nespectaculos, stocarea suscită tot mai mult interesul psihologilor
pentru că este un proces activ, în care materialul memorat dospește, crește și se restructurează pe
noi linii de semnificaŃie. Acesta ne este restituit altfel decât cel întipărit, în conformitate cu nev oile
și cu evoluŃia noastră în timp.
Din punct de vedere al duratei stocării „este evide nt că înmagazinăm mai multă informaŃie
decât putem regăsi în orice moment“ (Baddeley, 1998 , p. 108), existând păreri care susŃin că
memorăm tot, problema fiind doar a accesului limita t la acest depozit uriaș, pentru care nu avem
întotdeauna codul sau calea de acces. Argumentele p leacă de la cazurile citate de Penfield,
neurochirurg care, în faza de pregătire a unor oper aŃii chirurgicale pe creier, pentru suprimarea
unor focare epileptice, a descoperit că stimularea electrică dădea la unii din pacienŃii săi evocarea
unor secvenŃe retrospective extrem de vii, desfășur ate parcă în timp real, de care ei nu își mai
aminteau nimic, considerându…le definitiv pierdute. Uitarea ar fi fost mai degrabă un eșec
tranzitoriu de regăsire, informaŃia nefiind pierdut ă, ci doar inaccesibilă.
Unii cercetători (Loftus și Loftus, 1980) susŃin în să un punct de vedere diferit: memoria
unui eveniment poate fi modificată de memoria altui eveniment, care i se poate chiar substitui în
întregime, așa cum se întâmplă în sindromul falselo r amintiri (amintiri induse). Este mai plauzibil
să presupunem că stocarea se supune și ea legilor o rganizării și selectivităŃii, amprentele de
memorie rezistând mai mult sau mai puŃin în timp în funcŃie de câŃiva factori. Astfel, materialul cu
sens, inteligibil, stocat semantic, se păstrează ma i bine decât cel fără sens. Prin sistematizare și
reorganizare, conŃinutul esenŃial dintr…un material memorat se păstrează relativ constant (sau poate
chiar crește), în timp ce detaliile, discriminările de fineŃe se estompează și dispar. Este motivul
pentru care reŃinem o idee generală dintr…un text, dar nu mai putem recupera detaliile, amănuntele.
Evenimentele cu implicaŃii personale sunt mai mult timp reŃinute decât cele impersonale. Cu cât o
informaŃie este mai tratată mai în profunzime, cu a tât ea devine mai distinctă și deci mai ușor de
accesat și de recuperat din memorie.

100 De stocare depind câteva însușiri fundamentale ale memoriei. Fidelitatea și trăinicia
păstrării , exprimând gradul de adecvare dintre informaŃia en codată și cea accesată, depind în
primul rând de calitatea întipăririi. Un mecanism i mplicat în encodare, care ar putea explica
fidelitatea stocării, este principiul asociaŃiilor (prin contiguitate în timp, în spaŃiu, prin asemăna re,
prin contrast și asociaŃiile cauzale). Memoria este înalt asociativă: informaŃia de bază este strâns
legată de contextul obiectiv…subiectiv care o produ ce. Obiectele, de exemplu, sunt legate de
amplasamentul lor spaŃial, de timpul când ne…au apă rut în percepŃie, de alte obiecte din jur sau de
părŃi ale lor, de conotaŃiile afective și motivaŃio nale atașate lor. Un rol important îl are și
consolidarea traseelor mnezice, care devin astfel m ai puŃin fragile și vulnerabile sub acŃiunea
timpului.
Organizarea informaŃiilor prin sistematizarea în ti mp a materialelor, logicizarea
conŃinutului, adăugarea unor noi elemente relevante pe structura celor preexistente, simultan cu
eliminarea informaŃiilor secundare, sau neesenŃiale , sunt tot atâtea fenomene ce indică faptul că
stocarea este un proces viu, dinamic. Organizarea m aterialului se poate face fie după înlănŃuiri
logice, secvenŃiale, fie categorial (piramida conce ptelor), fie în reŃea sau clusteri prin asociaŃii
ierarhizate, fie sub forma reŃelelor semantice, a s chemelor sau a scenariilor cognitive (produse
simultan de gândire și de memorie). Organizarea inf ormaŃiilor se face și după familiaritate,
relevanŃă personală, structură, formă, sonoritate, continuitate, contrast etc., producându…se unităŃi
mai mari de informaŃie, compuse din înglobarea unor unităŃi mai mici, ceea ce generează
economie de spaŃiu și facilitează accesarea…recuper area datelor stocate.

ArgumentaŃi în legătură cu caracterul activ al păst rării prin evocarea modului în
care informaŃia este reorganizată după ce a fost in trodusă în sistemul mnezic.

U1.6.3. Recuperarea
Recuperarea este un proces activ ghidat de ceea ce Tulving (1966) numește indicii de
recuperare , prin care subiectul progresează treptat spre repr ezentarea unui obiect trecut, până când
acesta îi devine accesibil. Uneori recuperarea se f ace spontan, fără efort, alteori presupune efort,
căutare, strategii de recuperare desfășurate discur siv: „atunci când încercăm să regăsim ceva care
se află la limita accesibilităŃii, se întâmplă un f enomen care se aseamănă mai mult cu căutarea sau
chiar cu o rezolvare de probleme” afirmă Baddeley ( 1998, p. 153). Dacă în computere informaŃiile
sunt însoŃite întotdeauna de o adresă ce permite re găsirea lor printre alte milioane de informaŃii,
locaŃia fiind unică, la nivel uman informaŃia nu ar e o adresă unică. Dimpotrivă, ea este distribuită
paralel, ca într…o bibliotecă ce are și cod alfabet ic, dar și tematic, ceea ce dă o mare flexibilitate
minŃii umane. Indicii pe care îi invoca Tulving ghi dează căutarea, fiind de mai multe tipuri:
asociativi, fonetici, imagistici, semantici. Lieury (1990) afirmă că în recuperarea informaŃiilor se
elaborează un plan al reamintirii care are de cele mai multe ori o structură ierarhică, categorială.

101 Recuperarea presupune două mecanisme distincte: recunoașterea , care este o evocare a
unei idei sau imagini în prezenŃa obiectului, și r eproducerea , realizată în absenŃa acestuia (este o
evocare a evocării). Recunoașterea este un mecanism de tipul tot sau nimic, fiind mult mai facilă
decât reproducerea. Aceasta presupune suplimentar c ompararea mintală a modelelor, ceea ce face
ca eficienŃa reproducerii să fie mai puŃin de jumăt ate din cea a recunoașterii. Dacă recunoașterea
se bazează pe comparare și decizie, reproducerea pr esupune în plus mecanismul generării
imaginilor de referinŃă. De aceea reproducerea se s prijină pe câteva strategii proprii:
● reducerea necunoscutului la cunoscut;
● a nestructuratului (ambiguităŃii) la ceea ce este structurat;
● a nefamiliarului la familiar;
● acordarea de semnificaŃii proprii subiectului (ra Ńionalizarea);
● reansamblarea imaginii iniŃiale prin adăugiri, um pluturi, transformări sau reorganizări.
Aceasta arată caracterul mult mai activ al reproduc erii, care trebuie să reconstruiască
informaŃia prin reorganizări și trieri sucesive.

U1.7. Însușirile memoriei
/square4 Volumul memoriei este dat de cantitatea de informaŃie memo rată.
/square4 Elasticitatea memoriei se referă la capacitatea de reorganizare a celor d eja memorate, în
condiŃiile primirii de noi informaŃii în sistemul m nezic.
/square4 Trăinicia memorării se referă la durata păstrării informaŃiei memorate .
/square4 Fidelitatea reproducerii este o calitate bazală, pentru că ea indică gradul de concordanŃă
dintre informaŃia engramată și cea reactualizată.
/square4 Promptitudinea memoriei se referă la viteza cu care este reactualizată informaŃia
necesară într…un context sau activitate.

EvaluaŃi propria memoria din perspectiva celor cinc i însușiri caracteristice
enumerate mai sus. Care dintre acestea credeŃi că a r putea fi mai corect evaluate
de un profesionist în testarea psihologică? Argumen taŃi afirmaŃiile făcute.

O bună parte dintre aceste caracteristici sunt abor dabile psihometric. Volumul și fidelitatea
memoriei se poate testa cu cu silabe; cu liste de c uvinte (cu sau fără sens); cu propoziŃii sau fraze;
cu cifre; cu material figurativ (desene, forme abst racte bidimensionale, fotografii, filme); cu
ritmuri; cu sunete tonale sau atonale; cu mișcări; cu secvenŃe.
ExistenŃa, așa cum am arătat, a numeroase tipuri și sisteme ale memoriei îngreunează mult
misiunea psihologului practician. ImportanŃa memori ei în viaŃa psihică este însă covârșitoare și
pentru aceasta cităm pe unul din marii experŃi ai d omeniului, Baddeley (1998, p. ?): “Creierul
nostru găzduiește un sistem de clasificare, înmagaz inare și regăsire a informaŃiilor care depășește,
în ceea ce privește flexibilitatea și viteza, capac itatea celui mai bun calculator.”

102 U1.8. Uitarea
Gestiunea informaŃiilor presupune pierderi sau alt erări, ceea ce face ca o parte din ele să
anu mai poată fi regăsite, reactualizate. Vorbim at unci de uitare, care este un fenomen natural și
relativ necesar, deoarece prin uitare se eliberează unităŃi de memorie, sistemul cognitiv se
echilibrează, căpătând posibilitatea de a fi suplu și elastic, eliminând ceea ce este de prisos, balas t.
Uitarea este și fenomen negativ peste anumite limit e, căci ea ne obligă să reînvăŃăm (potrivit
sintagmei că „cine își uită trecutul este condamnat să…l retrăiască”).
Uitarea poate fi totală (caz extrem de rar) și atun ci se numește amnezie , care poate fi
anterogradă (trecutul și experienŃa proprie) sau retrogradă (orice experienŃă nouă de după
producerea unui șoc, comoŃii). Mult mai frecvente s unt dismneziile (tulburări parŃiale ale
memoriei, care pot fi hiper D sau hipomnezii ).
În mod frecvent uitarea intervine ca o erodare lent ă sau accentuată a informaŃiilor, a
procedeelor de lucru și schemelor, ceea ce produce recunoașteri și reproduceri mai puŃin fidele,
exacte și adecvate. Patologia memoriei este extrem de amplă (vezi Predescu și Ionescu, 1976, pp.
120…134), aici uitarea fiind considerată un veritab il „cenzor al memoriei”. În perspectiva
patologică încă Ribot (1882) a descris „legea regre siunii memoriei”, potrivit căreia uitarea se
extinde de la prezent spre trecut, de la complex sp re simplu, de la inconstant spre constant, de la
neobișnuit spre automatizat. Dispar mai întâi eveni mentele recente, apoi fondul mai vechi, ulterior
elementele afectivităŃii și ultimele obișnuinŃele p rofund înrădăcinate. Limbajul raŃional este uitat
înaintea celui emoŃional, ultimele care dispar fiin d elementele limbajului mimico…pantomimic,
ceea ce presupune că deteriorarea limbajului este i nversă faŃă de construcŃia sa individuală și
social…istorică. Dintre formele verbale dispar întâ i numele proprii, apoi substantivele, adverbele și
ultimele verbele.
Există și uitarea momentană, lapsusul , al cărui mecanism complex l…a incitat pe Freud,
care îl include ca pe un element explicativ importa nt al psihopatologiei vieŃii cotidiene . Zlate
(1999) încearcă o clasificare a tipurilor de uitare : banală, cotidiană; uitare represivă; uitare
provocată; uitare prin simultaneitate; uitare regre sivă; uitare voluntară, dirijată; uitare dependentă
de împrejurări.

Exemple
De multe ori trăim experienŃa neplăcută a „cuvântul ui care ne stă pe limbă”. Dovadă
că lapsusul este un eșec tranzitoriu al recuperării , generat de un context emoŃional
tensionat, este indicat de faptul că după o vreme i nformaŃia respectivă ne este
restituită integral.

Mecanismele uitării sunt diverse, plecând de la dec linul traseelor mnezice, la mecanismele
inhibiŃiei (de protecŃie, inhibiŃia externă, inhibi Ńia de diferenŃiere) și ale inducŃiei reciproce. Al te
teorii au în vedere problemele interferenŃei retroa ctive (informaŃia nou învăŃată intervine negativ
asupra celei vechi) sau proactive (informaŃia mai v eche o influenŃează negativ pe cea nou
învăŃată).

103
U1.9. Rezumat
/square4 Memoria este piatra unghiulară a vieŃii psihice, de oarece ea face sinteza
trecutului cu prezentul și a acestuia cu viitorul.
/square4 Ea este înalt asociativă (amintirile sunt lanŃuri asociative organizate dup ă
principiul stereotipului dinamic), fapt evidenŃiat și prin postularea de către
psihologia cognitivă a existenŃei reŃelelor neurona le.
/square4 Memoria este un proces activ , selectiv , relativ fidel , inteligibil , un fenomen
cvasi–universal .
/square4 Există trei tipuri de memorie care formează un singur sistem unitar, aflat în
grade diferite de activare: memoriile senzoriale, m emoria de scurtă durată și
memoria de lungă durată.
/square4 Fiecare dintre acestea evidenŃiază mecanisme, locaŃ ii și legi de funcŃionare
specifice.
/square4 În cadrul memoriei de lungă durată se pot evidenŃia o memorie episodică
(autobiografică) și una semantică , o memorie procedurală și una declarativă ,
o memorie explicită și una implicită .
/square4 Întipărirea, păstrarea și reactualizarea sunt cele trei procese ale memorării .
/square4 Productivitatea memorării depinde de două condiŃii fundamentale: unele care
Ńin de materialul de memorat, altele de particulari tăŃile subiectului în cauză.
/square4 Însușirile memoriei sunt date de volumul materialului de memorat, de
elasticitatea memorării, de trăinicia păstrării, de promptitudinea și fidelitatea
reproducerii.
/square4 Uitarea este un fenomen controversat, util până la un punct (reechilibrarea
sistemului cognitiv prin eliberarea de noi unităŃi de memorie), dar negativ mai
ales în formele sale agresive, care sunt dismneziil e majore și amneziile.

U1.10. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. DezvoltaŃi ideea caracterului asociativ, activ, sel ectiv și inteligibil al memoriei.
2. Din schema lui Atkinson și Shiffrin stabiliŃi punct ele comune și diferenŃele
specifice dintre memoria senzorială (MS) și percepŃ ie.
3. DetaliaŃi caracteristicile psihologice ale MSD.
4. IndicaŃi modul de lucru al MLD, raporturile ei cu M SD și cu gândirea.
5. StabiliŃi asemănările și deosebirile dintre memoria explicită și cea implicită,
punându…le în legătură cu schema lui Atkinson și Sh iffrin din curs, sprijinindu…vă
și pe lucrarea lui Miclea, Psihologia cognitivă , pp. 189…236.
6. ArătaŃi valoarea explicativă a cuplului terminologi c memorie episodică și
memorie semantică, luând ca sursă și lucrarea menŃi onată la punctul precedent.
7. DefiniŃi propria strategie de memorare și de înv ăŃare școlară.
8. Utilizând informaŃiile din curs despre cele trei faze ale procesului de memorare,
construiŃi o strategii ameliorativă a procesului în cauză pentru elevii cu dificultăŃi
de învăŃare.

104 9. EvaluaŃi detaliat aspectele pozitive și negative implicate în procesul de uitare.
10. Cum poate fi ameliorată calitatea depoziŃiilor martorilor oculari implicaŃi în
evenimente judiciare (accidente, crime etc.)?

U1.11. Bibliografie minimală
1. Anderson, J. R., Bower, G. H. (1973). Human asociative memory . Washington DC: Winston.
2. Baddeley, A. (1998). Memoria umană . București: Editura Teora.
3. Botez, M. I.( 1996) (red.). Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentu lui . București:
Editura All.
4. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
5. Craik, F. I. M., Lochart, R. S. (1973). Levels of p rocessing: a framework for memory research.
in Journal of Verbal Learning an Verbal Behavior . nr. 11.
6. Doron, R., Parot, F. (1999). DicŃionar de psihologie . București: Editura Humanitas.
7. DruŃu, I. (1991). Memoria. în I. Radu (coord.) Introducere în psihologia contemporană , Ed.
Cluj…Napoca: Editura „Sincron”.
8. Hayes, N., Orrell, S.(1993). Introducere în psihologie . București: Editura All.
9. Lieury, A. (1996). Manual de psihologie generală . Oradea. Editura Antet.
10. Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă Iași: Editura Polirom.
11. Popescu…Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T.(1993). Psihologie . Manual pentru clasa a XDa școli
normale și licee . București: Editura Didactică și Pedagogică.
12. Popescu…Neveanu, P. (1977). Psihologie generală . București: Tipografia UniversităŃii.
13. Predescu, V., Ionescu, G. (1976). Semiologia în V. Predescu (coord.) Psihiatrie . București:
Editura Medicală.
14. Radu, I.(1991) (coord.). Introducere în psihologia contemporană . Cluj…Napoca: Editura
„Sincron”.
15. Tulving, E., Donaldson, W.(1972). Organisation and Memory . New…York: Academic Press.
16. Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive . Iași: Editura Polirom.

105
Modulul M3. Unitatea de învăŃare 2 GÂNDIREA

Cuprins
U2.1. Introducere …………………………… …………………………………………… ……………….. 105
U2.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ……………… 105
U2.3. DefiniŃie și caracterizare psihologică a gând irii ………………………………………. . 106
U2.4. UnităŃile de bază ale gândirii ………….. …………………………………………… ……….. 107
U2.5. OperaŃiile gândirii ……………………. …………………………………………… …………….. 113
U2.6. Tipuri de gândire ……………………… …………………………………………… …………….. 116
U2.7. ActivităŃile gîndirii ………………….. …………………………………………… ……………… 118
U2.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… ………………… 120
U2.9. Test de evaluarea cunoștinŃelor …………. …………………………………………… ……… 120
U2.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… …………. 121

U2.1. Introducere
În pofida discrepanŃelor terminologice, există un a cord cvasiunanim privind rolul de
prim rang pe care gândirea îl joacă, atât în cadrul sistemului psihic uman, cât și în
activitatea umană, ea fiind, alături de limbaj, „fu ncŃia cea mai distinctivă, cea mai
importantă a psihicului uman” (Popescu…Neveanu, 197 7, p. 75). Aceasta deoarece ea
produce modificări de substanŃă ale informaŃiei cu care operează, făcând saltul de la
aparenŃă la esenŃă, de la nivel superficial la plan ul de adâncime, de la accidental la
ceea ce este legic, de la particular la general, de la incertitudine la previziune. În
acest proces ea antrenează toate celelalte rezerve și mecanisme psihice, cognitive și
noncognitive (afective, volitive, motivaŃionale, at enŃia). Adevărat statDmajor al vieŃii
psihice, gândirea valorifică toate procesele psihic e, căci prin gândire percepŃia devine
observaŃie, comunicarea capătă înŃeles, fiind const ruită pe sintaxa și logica gândirii,
memoria devine logică, îmbogăŃindu…și procedeele, v oinŃa își precizează scopurile și…
și coordonează mijloacele în planuri care includ ju decăŃi și raŃionamente.

U2.2. CompetenŃe
După ce vor studia această unitate, cursanŃii vor p utea:
• să distingă între latura informaŃională și cea oper aŃională a gândirii;
• să opereze cu distincŃia noŃiune–concept, diferenŃi ind între modul de formare a
acestora și implicaŃiile lor în procesul educativ;
• să relaŃioneze procesul de conceptualizare cu forma rea piramidei noŃiunilor,
reŃeaua semantică, prototipurile sau cu schemele co gnitive;
• să definească și să opereze cu tipurile de strategi i ale gîndirii;
• să aprecieze corect rolul formativ în educaŃie al o peraŃiilor gândirii;
• să indice pașii de urmat implicaŃi în rezolvarea de probleme.

106
Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare, incluzând rezolvarea
sarcinilor propuse și a temelor de evaluare, este d e 3 ore.

U2.3. DefiniŃie și caracterizare psihologică a gând irii
DefiniŃie : Gândirea este procesul cognitiv superior care con struiește prin operaŃiile sale,
coordonate în acŃiuni mintale, informaŃiile despre însușirile generale ale claselor de obiecte
și fenomene, sau despre relaŃiile categoriale și de terminative dintre ele, sub formă de
noŃiuni, concepte, judecăŃi și raŃionamente.

Caracterul informaŃional și operaŃional
Gândirea depășește planul senzorial…perceptiv prin aceea că nu rămâne la aici și acum, la
însușirile exterioare ale obiectelor sau fenomenelo r, ci ea le remodelează mintal, prin extragerea
relaŃiilor sau însușirilor caracteristice, invarian Ńii, aspectele de adâncime, ascunse, vagi, puŃin
evidente. Prin categorizare și esenŃializare, infor maŃiile capătă mare relevanŃă semantică, gândirea
intervenind simultan asupra informaŃiilor și a oper aŃiilor, ea putând fi definită ca „procesul și
produsul coordonărilor prin care invarianŃii obiect uali și potenŃiali sunt organizaŃi, actualizaŃi,
corelaŃi între ei și referiŃi la realitate” (Popesc u…Neveanu, 1978, p. 295).

Caracterul mijlocit–mijlocitor
Gândirea este mijlocită (mediată) deoarece nu opere ază direct asupra realului, ci asupra
unor informaŃii deja extrase de mecanismele cogniti ve primare (senzaŃia, percepŃia, reprezentarea),
asupra unor informaŃii reactualizate din depozitele memoriei, ca și asupra informaŃiilor produse de
propria ei funcŃionare. Gândirea este automediată p entru că își furnizează sieși asociaŃii, scheme,
concepte, strategii, realizând cicluri funcŃionale în care procesele și produsele intră alternativ în
circuit. Alături de sursele informaŃionale amintite un mare rol îl au și combinaŃiile imaginaŃiei, dar
și limbajul. Acesta este încastrat în textura intim ă a gândirii, deoarece îi oferă combinatorica și
structura specifică prin care este posibil nu numai procesul de prelucrare a informaŃiilor, ci și
fixarea rezultatelor acestui proces în noŃiuni, con cepte, categorii, reguli, legi etc. Dar gândirea es te
în același timp mediatoare pentru că pune în mișcar e toate aceste mecanisme și procese psihice
valorificându…le sau accelerându…le funcŃionalitate a și eficienŃa.

Caracterul generalizat–abstract
Gândirea își ia o distanŃă în raport cu realitatea, se detașează de obiect sau de fenomen,
renunŃând la multe din determinările nesemnificativ e, pentru a reŃine însușirile generice, esenŃiale,
abstracte, acestea având o forŃă operaŃională super ioară. În funcŃie de ponderea imagine…cuvânt în
determinarea semnificaŃiei, Zlate (1999, p. 238) di stinge existenŃa a trei niveluri de abstracŃie:
/square4 abstractul intuitiv”plastic , în care abstracŃia derivă din imagine, din însuși ri care pot fi
vizualizate sau reprezentate; este un tip de abstra ctizare impur, sufocat de imagine, în
ordine ontogenetică mai timpuriu, ca o modalitate i ntermediară între senzorial și logic;

107 /square4 abstractul figural , în care imaginea devine concept (conceptele figur ale, în terminologia
lui Fischbein), fiind specific cunoașterii geometri ce, arhitecturii sau inteligenŃei tehnice în
materializarea proiectelor proprii;
/square4 abstractul pur , eliberat aproape complet de imagine, ca în matema tică, logică, lingvistică,
filosofie sau în cazul limbaje speciale ce intervin în programare.

Caracterul acŃional
O întreagă psihologie se numește acŃională pentru c ă pleacă de la supoziŃia, fundamentată
știinŃific, că baza genetică a gândirii este acŃiun ea. La Piaget geneza inteligenŃei este strâns legat ă
de cea a schemelor de acŃiune care se interiorizeaz ă, se integrează progresiv în sisteme funcŃionale
tot mai complexe. La Galperin formarea noŃiunilor c onstă din procesul de interiorizare a
acŃiunilor, devenite mentale. Dar, spre deosebire d e acŃiunea materială externă, gândirea are un
puternic caracter anticipativ…selectiv, prin care c apătă funcŃia de proiectare, comandă și control
asupra oricărui alt tip de acŃiune. În raport cu co nduita voluntară, gândirea anticipează mental
scopul acŃiunii, în legătură cu care gestionează o întreagă desfășurare de forŃe, pe toată secvenŃa
acesteia. Odată încheiată acŃiunea, gândirea interv ine evaluator, furnizând argumente, justificări,
sau motive pentru ciclul voluntar care s…a încheiat .

Reversibilitatea gândirii
Reversibilitatea este considerată de către Piaget c aracteristica esenŃială a inteligenŃei,
psihologul helvet imprimând acestei noŃiuni conotaŃ ii specifice. Reversibilitatea gândirii poate fi
concepută și în sensul cuplării celor trei dimensiu ni ale temporalităŃii (trecut, prezent și viitor) î n
dublu sens, pentru a le pune în legătură și a putea face predicŃia, anticiparea, saltul în posibil sau în
probabil. Fiind incursiv…recursivă, gândirea poate interveni în propria…i desfășurare, din oricare
punct al procesului și în oricare direcŃie, ceea ce îi permite refacerea ciclului informaŃional prin
corectarea erorilor și integrarea rezultatelor secv enŃiale în rezultatul global.

U2.4. UnităŃile de bază ale gândirii
Pentru că gândirea se auto…mediază, componentele sa le de bază pot fi considerate atât din
punctul de vedere al procesului (unităŃile de bază pe care gândirea le articulează în mișcarea ei) cât
și din cel al produsului (ele fiind produsele acest ei funcŃionări, structurile structurante ale unui
viitor proces). De aceea imaginea, simbolul, noŃiun ea sau conceptul, prototipul, operaŃia, schema,
regula sau legea, prin care oamenii reprezintă real itatea și…i descifrează regularităŃile, sunt în
același timp considerate a fi produse ale gândirii.

A. NoŃiunea și conceptul
NoŃiunea și conceptul nu sunt sinonime, deși de mul te ori sunt folosite ca echivalente. Cel
de al doilea termen, conceptul, angajează alŃi term eni cu conotaŃii speciale, cum ar fi cel de câmp
conceptual, de dependenŃă conceptuală (Schact, 1975 ) sau, mai ales, procesul de conceptualizare..
Conceptualizarea este procesul de organizare al con structelor mintale care sunt conceptele, proces
care are la un capăt schema senzorio…motorie, iar l a celălalt capăt o atitudinea reflezivă a gândirii

108 faŃă de ea însăși. În calitatea sa de unitate de ba ză a gândirii, conceptul este o idee generală despr e
un lucru sau fenomen, ceea ce îl deosebește de imag inea mentală, care reprezintă un obiect
singular, determinat. Dacă noŃiunea este mai aproap e de limbajul comun, conceptul are un grad de
elaborare mult mai ridicat, fiind tipic știinŃei.

Exemplu
Dacă în limbajul comun masa unui corp se referă la o cantitate de materie echivalentă
cu greutatea ei (noŃiune), în limbajul fizicii ea e ste un raport dintre forŃă și acceleraŃia
la care este supus un corp (concept). DistincŃia es te fundamentală pentru că ea
operează o împărŃire a știinŃelor în așa…numitele ș tiinŃe exacte (bazate pe raŃionamente
de înaltă rigoare, ce utilizează conceptele) și dis cipline știinŃifice, care utilizează
preponderent noŃiuni. Din necesităŃi de economia di scursului ne vom referi la noŃiuni
și la concepte ca fiind echivalente.

NoŃiunea reunește în plan mintal însușirile caracte ristice ale unei clase de obiecte și
fenomene, ceea ce formează conŃinutul ei. Sfera noŃ iunii include mulŃimea nedeterminată a
obiectelor care au însușirile degajate și fixate în noŃiune prin aplicarea extensivă a generalizării.
RelaŃia dintre sferă și conŃinut este una invers…pr oporŃionalitate: cu cât conŃinutul este mai bogat,
cu atât sunt mai puŃine obiectele care o satisfac. Chiar dacă matematic sunt echipotente (egale),
cognitiv există mai multe romburi decât pătrate, ma i multe patrulatere decât romburi pentru că
sferele lor sunt incluse într…o ordine care generea ză deja o ierarhie, ceea ce face posibil un tip
fundamental de clasificare.
Gradul de abstractizare și generalitate este diferi t de la o noŃiune la alta, unele fiind mai
aproape de planul concret și empiric, sprijinindu…s e pe imagine și reprezentare (de exemplu cal),
altele fiind foarte departe de posibilitatea reprez entării, ceea ce mai rămâne fiind doar o idee
generală exprimabilă prin cuvinte (fiinŃă este o en titate care se naște, trăiește și moare).
Cea mai mare parte dintre cuvinte desemnează concep te ce aparŃin unor domenii foarte
diferite unele de altele: existenŃe concrete sau ab stracte, procese, proprietăŃi sau acŃiuni. Cu toate
acestea există niveluri diferite de utilizare a lim bii: unul comun, (unde se vehiculează de fapt
noŃiuni) și altul elaborat, tehnic, specializat (ut ilizând concepte). De altminteri toate conceptele a u
două modalităŃi de utilizare: extensivă (comună pen tru toŃi oamenii, ceea ce face din ele bunuri
publice) și intenŃională, ce derivă din experienŃa personală.
Gradul de elaborare a unui concept (care este indef init, toate conceptele având o natură
evolutivă) Ńine de esenŃialitatea informaŃiei înglo bate în structura sa, adică de posibilitatea sintez ei
informaŃionale, dar și de capacitatea discriminativ ă a unuia în raport cu celelalte. De aceea putem
vorbi de concepte particulare și generale, de conce pte concrete și abstracte, de concepte empirice
și știinŃifice, ultima dihotomie fiind superpozabil ă conceptelor naturale versus artificiale.
Conceptele empirice sunt de fapt noŃiuni puternic i ndividualizate, cu un conŃinut fragmentar și
nestructurat, din care cauză ele sunt fragile, amal gamând în evoluŃia lor cognitivul, afectivul și
volitivul, experienŃa trecută cu cea actuală. Ele s unt tipice fie copilului care nu a parcurs întregul
ciclu de formare al inteligenŃei, fie adultului nee voluat mintal, dar au mare rol, pentru că în funcŃi e

109 de vârstă și de nivel mental, pot fi singurele punŃ i de comunicare cu ceilalŃi. Pe de altă parte
conceptele știinŃifice se formează după lungi evolu Ńii și coordonări raŃionale înăuntrul sistemului
intelectual, conservă însușirile esenŃiale, obiecti ve și necesare ale obiectelor și fenomenelor, adică
invarianŃii ce permit postularea legilor și facilit ează construirea definiŃiilor (care sunt în fapt
concepte desfășurate explicit). Datorită acestui mo tiv conceptele știinŃifice au o mare flexibilitate,
sunt dinamice și evolutive, organizând și structurâ nd mase mari de informaŃii. TendinŃa lor
fundamentală este aceea de a fi corelative (de a se pune în lumină unele prin intermediul
celorlalte), ceea ce produce în timp integrarea lor într…o adevărată reŃea ierarhizată, pe care
Vîgotski a numit…o piramida noŃiunilor . În cadrul ei fiecare nod al reŃelei este un conce pt care are
locul lui, același la toŃi indivizii, deoarece esen Ńa obiectelor și a fenomenelor este aceeași.
Raporturile dintre ele pot fi de coordonare, de sub ordonare sau de supraordonare, construcŃia
conceptului și a reŃelei piramidale fiind de fapt s imultane.

Exemple
Nivelul de inteligenŃă verbală al unei persoane est e strâns dependentă de capacitatea
sa de definire a noŃiunilor și conceptelor. Subtest ul de definiŃii pare a fi în toate
bateriile de inteligenŃă mai cunoscute cel mai satu rat în factor g, dar el este dependent
de nivelul de educaŃie ( v:ed ) și de vârstă. Astfel, dacă vom întreba un copil c e este
apă, la trei ani ar putea să spună că o bei, indicâ nd că el are o idee generală despre
apă. Mai tîrziu el va putea spune că apa este bună la spălat și la irigaŃii, și mai târziu
că există un circuit al apei în natură, că este com pusă din doi atomi de hidrogen și
unul de oxigen, că se descompune prin electroliză s au că ea prefigurează structura
dublu…helicoidală a ADN…ului, fiind prin aceasta ma tricea vieŃii.

Încorporând esenŃa și legitatea, conceptele știinŃi fice amorsează și susŃin acŃiunea, practica,
fiind puternice instrumente de operare asupra realu lui, dar făcând posibilă, prin combinatorica lor,
creativitatea umană și operarea asupra posibilului, ipoteticului ori realităŃii virtuale. Conceptele
din vârful piramidei au, evident, cea mai mare gene ralitate, universalitate și forŃă, dar și dinamica
cea mai lentă, schimbările la acest nivel presupunâ nd ceea ce Kuhn numea revoluŃie știinŃifică,
prin schimbarea paradigmei fundamentale a acesteia.

Să ne reamintim…
Conceptele sunt puternice instrumente de acŃiune as upra lumii reale sau ideale.
Ele au câteva trăsături distinctive puternice:
/square4 sunt unităŃi de bază ale gândirii
/square4 sunt deschise deoarece integrează noi determinări ale obiectelor și fenomenelor,
procesul constituirii lor nefiind niciodată încheia t;
/square4 sunt evolutive pentru că prin abstragere sunt reŃinute elemente c u grad din ce în
ce mai mare de esenŃialitate;
/square4 sunt corelative , căci nu pot fi definite decât făcând apel la alte concepte
organizate în reŃea, în raport cu care au relaŃii d e coordonare, de subordonare sau

110 de supraordonare;
/square4 sunt ierarhizate pentru că piramida conceptelor exprimă pe vertical ă raporturi de
subordonare/supraordonare, evidenŃiabile la nivel d e definiŃie prin existenŃa unui
gen proxim și a unei diferenŃe specifice.

Eleanor Rosch (1973) consideră că membrii care cons tituie sfera unei noŃiuni nu sunt
echivalenŃi pentru că ei nu deŃin în aceeași măsură atributele categoriei respective.

Exemple
ÎnceraŃi să daŃi o definiŃie noŃiunii de joc. Ceea ce o să vă surprindă, făcând sarcina
realmente dificilă, este multitudinea accepŃiunilor mtermenului, care sunt greu de
integrat într…un concept unitar. Astfel, există joc uri cu reguli și fără reguli, individuale
și colective, care produc plăcere, dar pot fi foart e și foarte tensionate și pline de risc,
jocuri utile dezvoltării, dar și periculoase etc.

În consecinŃă membrul care posedă cele mai multe di n atribute este considerat a fi prototip
al întregii categorii. Această aserŃiune a fost ilu strată cu ingenioase montaje experimentale, care
arătau că timpul de reacŃie pentru a indica dacă mă rul este fruct, este mai scurt decât pentru
măslină, în același fel atributele păsării sunt mai bine reprezentate de rândunică decât de flamingo,
sau cele de mamifer de câine decât de balenă. Proto tipurile reprezintă într…un fel o medie mintală a
variaŃiilor individuale, ele maximizând asemănările dinăuntrul categoriei și minimizând
asemănările intercategoriale. Portretul robot sau d iagnosticul medical după cele mai frecvente
simptome (Miclea, 1998) sunt frecvent folosite în p ractică, chiar dacă există un risc de eroare.

ImaginaŃi un mic experiment care constă din a solic ita copii de vârste diferite (6,
9, 12 și 15 ani) să dea definiŃii pertinente pentru cuvântul mamă . FormulaŃi
două…trei ipoteze și anticipaŃi tipul de răspunsuri posibile prin apelul la
caracteristicile conceptelor: unităŃi de bază ale g ândirii, deschise, evolutive,
dinamice, ierarhizate și corelative.

O noŃiune este un sistem rapid de triere, dar și de punere în relaŃie nu numai cognitivă, ci și
afectivă, volitivă, motivaŃională. Formarea sistemu lui noŃional nu poate face abstracŃie de modul
în care se structurează în timp experienŃa umană, u n rol extrem de important revenind memoriei
semantice. Faptul că în depozitul ei memoria presup une organizarea în clase, i…au dus pe Collins și
Quillian (1969) să teoretizeze despre reŃele semant ice, care leagă conceptele între ele după gradul
lor de generalitate, ceea ce duce tot la o dispuner e de tip piramidal. O reŃea semantică are noduri
(concepte) și arcuri (relaŃii dintre concepte, care pot fi de subordonare sau de predicaŃie). Nodul se
formează prin incluziunea proprietăŃilor specifice, cele comune și altor concepte fiind incluse în
conceptul superior. Eritabilitatea trăsăturilor sti pulează că un concept din reŃea moștenește
proprietăŃile claselor supraordonate, iar principiu l economicităŃii cognitive postulează că
proprietăŃile aparŃinând unui concept sunt stocate la cel mai înalt nivel de aplicabilitate a acestuia .

111 Timpul de recuperare al unui concept din memoria se mantică este dependent de distanŃa semantică
(adică de numărul de noduri care trebuie parcurse). Fundat mai mult pe logică decât pe fapte
empirice, modelul reŃelelor semantice a stimulat vi i controverse, care au dus la revizuirea
modelului însuși în 1975.

B. JudecăŃile
JudecăŃile sunt unităŃi intermediare ale gândirii, care se fundamentează pe concepte și sunt
incluse la rândul lor incluse în raŃionamente. Jude cata presupune totdeauna o generalizare,
implicând simultan analiza și sinteza, prin relaŃia stabilită cu o anumită categorie. Felurile și
validitatea judecăŃilor preocupă logicianul, care l e tratează ca propoziŃii. Psihologic judecata
înseamnă și convingere, la origine ea fiind un act social (Cosmovici, 1996). Multe dintre
aserŃiunile noastre Ńin de credinŃele grupului, de interesele și aspiraŃiile ce le animă, adică sunt
contaminate afectiv. De altminteri, Ribot statua ex istenŃa unei logici a sentimentelor. Convingerea
întemeiată raŃional poate fi cea care fundamentează judecata adevărată, căci ea oferă posibilitatea
acordului și verificării gândirii proprii. Temeiul raŃional al judecăŃii este însă evident și acceptat ca
implicit în știinŃă, verificabilitatea fiind unul d in principiile ei majore. Atunci când judecata se
referă la propria persoană, obiectivitatea tinde să se diminue, sau chiar să dispară. Judecata are și o
determinare intenŃională, aceea de a convinge cu ar gumente valabile pe altcineva, atunci când nu
se întâmplă acest lucru gândirea trecând la procede e mai elaborate, cum ar fi raŃionamentul.

C. RaŃionamentele
RaŃionamentele articulează mai multe judecăŃi într… o secvenŃă, ce poate fi o demonstraŃie
sau o teorie care, atunci când se coordonează în si stem, duc la construcŃia a ceea ce Ey numea
modelul intern al lumii. Încercând să reconstruiasc ă relaŃiile existente în realitate, teoriile
exprimate prin serii de raŃionamente nu sunt simple născociri ale minŃii noastre, deoarece ele se
supun constrângerilor legate de verificabilitate de către alŃi oameni sau de confruntarea lor cu
datele realităŃii.

DefiniŃie: RaŃionamentul este un procedeu al gândirii prin ca re se obŃin informaŃii noi din
combinarea datelor deja existente.

RaŃionamentul formează „necleul tare” al gândirii, fiind doar o parte dintre procedele
utilizate de aceasta în rezolvarea de probleme. RaŃ ionamentele sunt de mai multe tipuri:
raŃionament prin analogie, raŃionament inductiv și deductiv. Acestea sunt ele sunt de fapt strategii
de căutare a adevărului, ce pot fi algoritmice sau euristice.

RaŃionamentul inductiv presupune drumul de la particular la general, iar deducŃia calea
inversă, de la general (fixat în premise) la partic ular (concluzia). În funcŃie de obiectul inducŃiei
(de ceea ce se induce), pot exista trei tipuri de r aŃionament inductiv: inducerea unei proprietăŃi de
la o parte a membrilor unei clase la întreaga clasă . Astfel, din secvenŃa: Socrate a murit; Platon a
murit; Aristotel a murit. Socrate, Platon și Aristo tel erau oameni, putem extrage concluzia potrivit

112 căreia ToŃi oamenii sunt muritori. Unele raŃionamen te fac inducerea unei reguli , ca în exemplul
următor: GăsiŃi o regulă simplă după care este cons truită seria de numere care urmează, indicând
următoarele două numere din serie. 0→1→1→2→3→5→8→13 →21→?→? Este clar că suma a
două numere consecutive anterioare dau numărul urmă tor al seriei, drept care numerele care vor
urma vor fi următoarele: 34 (13+21) și 55 (21+34). Al treilea tip de raŃionament inductiv este cel
de inducere a unei structuri , ca în exemplul ce urmează.
Exemple
Se dă o pereche de cuvinte. Să se selecteze din cel e cinci perechi de cuvinte propuse
perechea care exprimă cel mai bine același tip de r elaŃie reciprocă cu cea existentă pentru
perechea dată.

CERC – CENTRU CEAS – SECUNDĂ NECHIBZUIT – PREVĂZĂT OR
A. pământ – soare A. clepsidră – nisip A. obraznic – rușinos
B. coajă – miez B. pendulă – an B. leneș – talentat
C. univers – om C. ruletă – centimentru C. impresio nat – emoŃionat
D. copac – trunchi D. vitezometru – kilometru D. e chilibrat – visător
E. roată – osie E. poezie – ritm F. curajos – ambiŃ ios
În primul exemplu din cele trei de mai sus, relaŃia cea mai bună dintre un cerc și
centrul său este reprezentată de cupul roată – osie (o circumferinŃă și un punct central
al ei), în al doilea de ruletă – centimetru (instru mentul de măsură și unitatea de bază pe
el care o măsoară) și în al treilea de obraznic – r ușinos (categorii aflate în antiteză, ca
și în cuplul nechibzuit – prevăzător, dat spre exem plificare).

O specie aparte de raŃionament este cel deductiv , care nu mai presupune doar inducerea
unei reguli, ci – plecând de la reguli deja stabili te – trebuie obŃinute noi cunoștinŃe. Astfel, în
raŃionamentul de tip silogistic erorile de raŃionament sunt reconsiderate pentru c ă orice model de
raŃionament care nu explică erorile este considerat lipsit de valabilitate. Deși logica este cea care a
evidenŃiat principalele feluri de erori ale acestui tip de raŃionament (eroarea termenului mediu
nedistruibuit; eroarea de deducere a unor concluzii din premise particulare; eroarea de conŃinut
etc.) psihologia a fost preocupată mai mult de evid enŃierea unor tipuri de modele silogistice
valabile.
Mai reŃinem ca și tipologie existenŃa raŃionamentul ui liniar (ce presupune o relaŃie
existentă în două premise ce descriu relaŃiile dint re doi itemi, subiectul trebuind să despindă o
relaŃie nouă valabilă pentru alŃi doi itemi, care n u sunt prezenŃi în aceeași premisă), ca și a
raŃionamentului ipotetico”deductiv (sau condiŃional), de tipul dacă→atunci . Acesta din urmă este
tipul de raŃionament cel mai puŃin avansat ca nivel de analiză psihologică, deoarece sub una și
aceeași expresie condiŃională se pot ascunde o rela Ńie logică, o relaŃie cauzală sau o regulă de
producere.
ÎnlănŃuirea raŃionamentelor se face după criterii l ogice bine structurate, pentru a elimina
viciile de formă care ar putea produce o contradicŃ ie internă. Principiul identităŃii, al
noncontradicŃiei, al terŃiului exclus și al raŃiuni i suficiente sunt legile generale care guvernează
raŃionamentul din punct de vedere logic, conferind acestuia coerenŃă și valoare de adevăr.

113 TendinŃa spre unitate de coerenŃă a raŃiunii umane își găsește originea în unitatea lumii materiale
pe care ea trebuie să o modeleze și să o reproducă mintal pentru a putea face predicŃii valide. De
aceea valoarea de adevăr a unui raŃionament poate f i probată din punct de vedere logic (este în
concordanŃă cu principiile logice), lingvistic (est e în concordanŃă cu regulile sintactico…
gramaticale) și din confruntarea cu realitatea (ver ificarea sa practică confirma justeŃea celor
afirmate).
Mai trebuie amintit că desfășurarea raŃionamentelor presupune un cadru mai larg de
raportare care este format de schemele cognitive . RaŃionamentele se pot desfășura în interiorul
acestora (intraschematice) sau între diverse scheme mentale (interschematice). Schemele cognitive
alimentează cu informaŃie nouă raŃionamentul și…i o feră criteriul de acceptare/respingere a
informaŃiilor cuprinse în premise sau cel de justif icare a validităŃii concluziilor rezultate din
premisele de start.

Să ne reamintim…
/square4 În mod tradiŃional raŃionamentele se împart în două mari categorii: inductive și
deductive.
/square4 RaŃionamentul inductiv se chiamă astfel pentru că el produce extinderea spre o
clasă de obiecte și fenomene a unei proprietăŃi, re guli sau structuri. Ea nu
produce însă cunoștinŃe noi.
/square4 RaŃionamentul silogistic produce efectiv noi cunoștinŃe și pleacă de la
reconsiderarea statutului erorii de raŃionament. Di ntre modelele psihologice
propuse sunt considerate valabile doar acelea care explică erorile de raŃionament.
/square4 RaŃionamentul liniar este o specie de raŃionament tranzitiv.
/square4 RaŃionamentul ipotetico–deductiv este de tipul dacă→atunci , motiv pentru
care el se mai cheamă raŃionament condiŃional. Cond iŃionalul are o natură
intrinsec ambiguă.
/square4 Valabilitatea raŃionamentelor gândirii rezultă din obligaŃia acesteia de a se
supune la trei tipuri de constrângeri simultan: ale logicii, ale semanticii și ale
realităŃii.
/square4 Orice raŃionament se desfășoară în interiorul unor scheme cognitive sau între
scheme cognitive.

U2.5. OperaŃiile gândirii
Este meritul lui Otto Selz (școala de la Würzburg) de a fi introdus conceptul de operaŃie a
gândirii și de a fi făcut o clasificare a operaŃiil or ce intervin în succesiunea actului de gândire.
Spearman, fondatorul analizei factoriale, a intuit structura operatorie a gândirii, descriind trei eta pe
ale ei: înŃelegerea experienŃei, educŃia relaŃiilor și educŃia corelaŃiilor. Cel care a dat adevărata
fundamentare teoretică și experimentală a caracteru lui operatoriu al gândirii a fost Piaget (1947),
care a demonstrat că acŃiunea mintală, prelungire ș i interiorizare a acŃiunii externe, este izvorul și
mediul inteligenŃei. OperaŃiile piagetiene sunt o f ormă superioară a regularităŃii, ce are tendinŃa de
a se structura în sisteme de ansamblu, coordonate d e grupul celor patru transformări (identitate,

114 negaŃie, reciprocitate și corelaŃie), la care se ad augă operaŃiile combinatorii (implicaŃia, disjuncŃi a,
incompatibilitatea). Descriem mai jos cele șase ope raŃii ale gândirii considerate a fi cele mai
caracteristice.

Analiza și sinteza
Sunt un cuplu de operaŃii corelative, analiza presu punând separaŃia însușirilor, a
caracteristicilor obiectelor, în timp ce sinteza st abilește legătura dintre obiecte, fenomene, părŃi s au
însușiri ale acestora. Analiza nu este simplă dezme mbrare în componente, căci ea caută să
găsească diferenŃierile, după cum sinteza este, mai mult decât o însumare, o relaŃionare logică și
descoperirea de însușiri emergente, ce depășesc adi Ńia părŃilor. Sinteza include obiectul într…o
clasă, îl corelează cu altele, încercând surprinder ea unui principiu logic.
Analiza și sinteza nu sunt complet independente, ru pte una de alta: înainte de a ajunge la
sinteză, mintea trebuie să plece de la elemente abs trase prin analiză; cu cât analiza merge mai
profund, cu atât mai mult se ajunge la generalizări mai înalte. Deci tipic gândirii ar fi caracterul e i
analitico…sintetic (Rubinstein, 1962).

Abstractizarea și generalizarea
Abstractizarea este operaŃia de evidenŃiere în plan mental a unor însușiri, concomitent cu
omiterea intenŃională a altora: în timp ce primele sunt abstrase, de secundele se face abstracŃie.
Generalizarea presupune fie ridicarea în procesul c unoașterii de la însușirile concrete, particulare,
spre cele de ordin mai general, fie extinderea însu șirilor unui obiect asupra unei întregi categorii.
Cele două operaŃii sunt regăsibile încă de la nivel ul cunoașterii senzoriale, dar selecŃia
însușirilor esenŃiale, categoriale, conduce spre fo rmele superioare ale abstractizării și generalizări i,
cele care realmente Ńin de gândire. Abstractizarea se poate face fie prin izolarea sau desprinderea
completă a unei însușiri în raport cu celelalte, fi e prin subliniere, adică prin detașarea parŃială a
unei însușiri care devine centrală, celelalte const ituind fondul, fie prin manieră analitică (opunerea
însușirilor esenŃiale celor neesenŃiale).
Generalizarea valorifică operaŃiile amintite anteri or, căci ea pleacă de la o analiză, urmată
de o abstragere: selectând o însușire pură, se elim ină particularul și accidentalul. Extensia la o
întreagă clasă a însușirii desprinse presupune sint eza, căci informaŃia tinde să unifice o întreagă
clasă de obiecte care vor forma sfera noŃiunii. Gen eralizarea presupune și transferul, care este o
extensie mintală a însușirii; ea face apel în egală măsură la inducŃie și la deducŃie, pentru că
acestea sunt tipuri de demers pe verticala gândirii .

ComparaŃia
Există o operaŃie a gândirii, comparaŃia, prin care se stabilesc mintal asemănările și
deosebirile dintre obiecte și fenomene pe baza unui criteriu. Ea pare a fi o structură logică mai
elementară a gândirii, fiind premisa tuturor celorl alte operaŃii ale gândirii. Pentru a face orice
comparaŃie trebuie separate prin analiză unele părŃ i, însușiri, elemente; reunirea asemănărilor
descoperite presupune prezenŃa sintezei. Faptul că aceste elemente se regăsesc și la nivelul
mamiferelor superioare dovedește caracterul bazal ș i fundamental al acestui tip de operaŃie, pe

115 care Secenov o considera cea mai preŃioasă comoară intelectuală a omului. Ea face de asemenea
posibilă serierea și clasificarea, prefigurează con Ńinutul intuitiv al conceptelor, anticipând
generalizarea. Raportarea cunoscutului la necunoscu t face posibile accesarea și procesarea noilor
operaŃii în sistemul cognitiv, concordanŃa sau disc repanŃa punând în mișcare mecanisme diferite.
Vîgotski dă o mare importanŃă acestei operaŃii în f ormarea noŃiunilor la vârste mici,
ajutorul intuitiv fiind foarte important în degajar ea mai ales a diferenŃelor: este mai ușor de arătat
prin ce se deosebesc câinele de pisică, decât ceea ce le aseamănă și ar permite integrarea lor într…o
clasă comună (au patru labe, blană, sunt vii, au oc hi, nas, gură etc., deci sunt animale). Cel puŃin l a
anumite vârste trebuie să existe o parŃială suprapu nere a elementelor, similitudinea foarte mare sau
diferenŃele extreme creând probleme în analiza și s inteza presupuse de comparaŃie.
FuncŃionând la diverse vârste și pentru diferite ni veluri de generalitate, comparaŃia
introduce ordine atât la nivel elementar…concret, c ât și la cel general…abstract: însușirile puse în
relaŃie prin comparaŃie, prin intermediul unui crit eriu, sunt chiar notele de bază care intră în
componenŃa conceptului. Stabilirea criteriului cu c laritate, relevanŃa și constanŃa acestuia sunt
foarte importante, căci el este axul în jurul cărui a se face educŃia corelatelor , adică transferul unei
însușiri de la o unitate la alta. Zlate (1999) cons ideră că această operaŃie face posibilă
generalizarea: „comparaŃia este o analiză prin sint eză, finalizată într…o nouă sinteză” (p. 259).

Concretizarea logică
ÎnŃeleasă fie ca un proces de ilustrare a unei teze generale cu ajutorul unui exemplu
(exemplificare, particularizare), concretizarea log ică exprimă efortul gândirii de a pătrunde mai
adânc în concreteŃea și obiectualitatea lumii, porn ind de la premise generale. Ea nu este o simplă
reîntoarcere de la general la particular și de la a bstract la concret, ceea ce ar însemna că gândirea
bate pasul pe loc, ci o regândire sau o reinterpret are a punctelor sale de plecare prin perspectiva
punctelor de sosire, ceea ce înseamnă reinserŃia gâ ndirii la baza de start. În drumul spre abstract o
bună parte din bogăŃia de determinări ale obiectulu i se pierde pentru a se decanta esenŃialul.
Această bogăŃie se regăsește prin operaŃia de concr etizare logică, ce devine calea de valorificare
practică a cunoașterii umane.

Exemple
Degajarea elementelor logice implicate într…o teore mă duce la extragerea aspectelor
de ordin general care, prin aplicarea la diverse s ituaŃii concrete, nuanŃează și
îmbogăŃește regula nou descoperită.
În același fel problemele de fizică, de matematică, de gramatică, ale aplicării în
situaŃii concrete a legilor judiciare, presupun ati ngerea unui stadiu foarte înalt de
operaŃionalitate a conceptelor, pentru a le face să devină efective într…o mare
diversitate de situaŃii particulare.
Uneori concretizarea logică măsoară drumul de la de scoperirea unui principiu sau legi
foarte generale, la confirmarea practică: de la teo retizarea efectului laser până la multitudinea
aplicaŃiilor sale practice au trecut câteva decenii . Suntem de acord cu Zlate că operaŃia de

116 concretizare logică este o continuare firească a tu turor celorlalte operaŃii, pe care le include sub
forma unor aspecte și elemente, în însăși structura sa (Zlate, 1999).

U2.6. Tipuri de gândire
Nenumăratele domenii de activitate în care este imp licată gândirea a dus la apariŃia unui
mare număr de modalităŃi cristalizate ale acesteia: gândire ipotetică, deductivă, analogică,
algoritmică, euristică, tipologică, metaforică, bin ară, triadică etc. Supunem atenŃiei doar câteva
dintre dihotomiile analizate de Zlate (1999, pp. 27 3…298) și care pot fi considerate ca tipuri de
strategii ale gândirii.

Gândirea direcŃionată și nedirecŃionată … prima este logică, sistematică, deliberată și
intenŃionată, căci este orientată spre un scop, fii nd modalitatea predilectă a conștiinŃei și raŃiunii ,
care utilizează ca elemente de bază conceptele, sim bolurile și regulile; a doua este mișcare liberă,
spontană, neorientată de vreun scop sau plan de des fășurare, are ca element de bază imaginea și se
originează mai ales în structurile inconștientului. Dacă sinectica este tehnica predilectă a gândirii
direcŃionate, brainstormingul este cel mai ilustrat iv procedeu al gândirii nedirecŃionate. IncubaŃia,
ca fază a procesului creativ, dar și asociaŃiile la distanŃă sau „gândurile intruzive” indică maniera
în care gândirea nedirecŃionată intervine activ în restructurarea memoriei de lungă durată.

Gândirea algoritmică și gândirea euristică ” sunt moduri diametral opuse de mișcare a
acesteia. În primul caz operaŃiile sunt strict dete rminate și înlănŃuite unele de altele, parcurgerea
corectă a unui element al secvenŃei declanșând oper aŃia următoare, iar parcurgerea întregului
algoritm garantând obŃinerea sigură a rezultatelor. Gândirea euristică se bazează pe operaŃii care se
elaborează din mers, desfășurarea ei are un caracte r arborescent, din fiecare nod al reŃelei de
posibilităŃi subiectul trebuind să aleagă o cale, p resupusă a reduce mult din câmpul incertitudinii.
Încercările și erorile, înaintările și revenirile, tatonările prudente nu garantează siguranŃa
rezultatului. Dacă algoritmul corespunde laturii ex ecutive a gândirii, euristica este fundamentală în
dezvoltarea unor strategii orientativ…exploratorii, fiind indicată în probleme cu grad mare de
complexitate. Conform opiniei lui Golu (1975, p. 16 8), algoritmica este rutinieră, căci stăpânește
teritorii deja cucerite, în timp ce euristica este novatoare, inventivă, plurivocă, dezvoltând foarte
mult creativitatea umană.

Gândirea convergentă și gândirea divergentă … această distincŃie derivă din modelul
structural al intelectului propus de Guilford: dacă gândirea convergentă se mișcă de la diversitate
la unitate, de la disociaŃie la sinteză, gândirea d ivergentă reclamă căutarea cât mai multor soluŃii,
îndepărtarea în cât mai multe direcŃii posibile în raport cu punctul de plecare. Capacitatea de a
genera cât mai multe produse, de a combina elemente în cât mai multe feluri posibile, explorarea
pluridirecŃională a materialului, figural sau verba l, enumerarea cât mai multor utilităŃi ale unor
obiecte, formarea rapidă de cuvinte și de propoziŃi i, toate sunt definitorii pentru gândirea
divergentă, ce se bazează pe o combinatorică care m ută rigoarea gândirii pe teritoriul de libertate
imaginativă al creativităŃii. Considerată caracteri stica de bază a inteligenŃei, gândirea convergentă

117 extrage relaŃiile din informaŃia de plecare într…o manieră logică, ordonată, în mod esenŃial unic
determinată în raport cu punctul de plecare.

Gândirea inductivă, deductivă și analogică . În gândirea inductivă mișcarea ideativă se
face de la particular spre general, de la trăsături și atribute diverse spre concepte, legi, principii .
Surprinzând ceea ce este constant, comun și invaria nt, ea descoperă regularităŃi pe care încearcă să
le extindă la clase de obiecte și fenomene, tinzând să fundamenteze legitatea (ceea ce este esenŃial,
necesar și stabil), plecând de la multitudinea cazu rilor particulare. Din această cauză produsele ei
nu sunt absolut definitive sau sigure, ci ele doar tind spre generalitate și universalitate.
Generalizările inductive au o cotă mai mică sau mai mare de probabilitate, de aceea ele oferă doar
aproximări ale adevărului, și nu certitudini.

Gândirea deductivă are o mișcare inversă, pleacă de la general spre p articular: calitatea
acestui demers depinde de faptul că punctul de plec are (principiul sau legea generală) trebuie să
fie el însuși de ordin general, aceasta deoarece di n punct de vedere tehnic deducŃia se bazează pe
procedee logice îndelung elaborate (silogisme, raŃi onamente liniare, inferenŃe etc.) care îi imprimă
un caracter riguros sistematic, căci ea conduce înt otdeauna la o concluzie. Gândirea deductivă,
centrată pe demers, este un excelent mijloc de a co ntrola produsele gândirii inductive (concepŃii,
relaŃii, legi). Oléron a arătat că gândirea deducti vă se mișcă la trei niveluri: al inferenŃelor trăit e, al
inferenŃelor materiale și al inferenŃelor formale, ultimul fiind produs al logicii, unde regulile de
inferenŃă sunt clar definite în cadrul sistemului d at.

Gândirea analogică se bazează pe raŃionamente noncanonice, aplicate u nor fenomene
extrem de diverse ca natură, dar care au un fond de asemănare, analogie, ce permite conexiuni noi.
Abilitatea copiilor de a opera analogic este în cre ștere odată cu vârsta, fiind dependentă de fondul
cunoștinŃelor conceptualizate. De la transpunerea e mpatică și identificare, la stabilirea unui
program terapeutic în medicină, la alegerea cariere i sau a partenerului de viaŃă și până la
proiectarea unui experiment, la crearea unei replic i artificiale a mecanismelor de funcŃionare a
viului (aparatul de fotografiat sau robotul) interv ine acest tip de gândire, care în viaŃa obișnuită s au
în literatură își găsește expresia în metaforă.

Gândirea verticală și gândirea laterală . Pe lângă gândirea discursivă, desfășurată logic,
linear, există și un alt tip de demers, pus în evid enŃă mai recent, gândirea laterală, prin care se
încearcă rezolvarea problemelor într…o manieră neco nvenŃională, neortodoxă, aparent ilogică. Dacă
logica obișnuită (gândire verticală) este preocupat ă de acurateŃea demersului, din care rezultă
valoarea de adevăr, gândirea laterală este piezișă, o ia pe scurtătură și sondează mai mult posibilul,
punând la un loc puncte de vedere opuse, dar care p ot coexista. Acest fapt declanșează conflicte de
idei, ducând la construirea de modele noi, în genez a cărora relevantul și irelevantul se combină
după reguli care vin din spontaneitatea, vivacitate a și flexibilitatea minŃii. Desigur, produsele sale
nu sunt la fel de sigure ca cele ale gândirii verti cale, dar este un tip de demers foarte util în
schimbarea perspectivelor și în abordarea mai nuanŃ ată a realităŃii. Componentă a creativităŃii, fără

118 a se suprapune peste aceasta, gândirea laterală poa te fi învăŃată și practicată de toată lumea
(Bono).

Gândirea pozitivă și gândirea negativă sunt mai degrabă atribute ale personalităŃii,
deoarece la acest nivel gândirea capătă caracterist icile trăsăturilor de personalitate stabile care su nt
atitudinile. În primul caz, gândirea pozitivă pune în mișcare atitudini active, ofensive și
constructive („Este greu, dar se poate.”, „Nu este dracul chiar așa de negru!”, „Dacă vrei, poŃi!”
etc.), pe când gândirea negativă este pasivă, defen sivă, defetistă, neconstructivă, încetinind sau
blocând evoluŃia persoanei. De fapt, această dihoto mie arată forŃa legăturii dintre planul cognitiv și
planul conștiinŃei în elaborarea unei filozofii de viaŃă: gânditorul pozitiv forŃează victoria, nu se
teme de risc, căci nu…l supraevaluează; are veselie , încredere în sine și entuziasm; nu are
resentimente, el văzând o soluŃie chiar și în cele mai grele împrejurări; rămâne viu, activ și creator
pe scena vieŃii. Atributelor pasivismului, neîncred erii, lipsei de angajare ale gândirii negative i s e
substituie raŃionalitatea, încrederea și forŃa opti mismului gândirii pozitive. Atragem atenŃia că
aceasta trebuie să se sprijine pe o solidă funcŃie a realităŃii și pe o autoevaluare corectă, pentru a fi
cu adevărat benefică. „Gândirea pozitivă are avanta jele ei, dar – când este nerealistă – și costurile
sale” afirmă Myers (apud Zlate, 1999, p. 291). Deși mai pot fi enumerate numeroase alte tipuri
(gândirea vigilă și autistă, gândire eficientă și n eeficientă, gândirea conștientă și inconștientă),
credem că cele expuse până acum conturează câteva m oduri distincte de particularizare a gândirii
în funcŃie de diverse criterii.

U2.7. ActivităŃile gândirii
Conceptualizarea – capacitatea de a forma și integra conceptele este elementul de bază al
conduitei inteligente și asupra acestei probleme ne …am oprit când am analizat conceptele. Astfel,
dacă Galton este tributar viziunii asociaŃioniste e ngleze, pentru el conceptele rezultând din
suprapunere și contopire a imaginilor obiectelor, V îgotski accentuează asupra rolului cuvântului în
geneza conceptului, iar Galperin pe acŃiune, realiz ată prin veriga de orientare și prin cea de
execuŃie.

ÎnŃelegerea – este un rezultat, parŃial sau final al gândirii, care constă „în stabilirea unor
relaŃii importante între ceva necunoscut și ceva di nainte cunoscut” (Cosmovici, 1996, p. 196).
ÎnŃelegerea, care poate fi nemijlocită sau mijlocit ă, bruscă sau treptată, este în esenŃă o nouă
sinteză, constând din relevarea legăturilor existen te între obiecte sau fenomene. Subiectiv, ea este
trăită ca stare de iluminare și clarificare, ce poa te surveni fie la capătul unui travaliu intelectual , fie
brusc, ca în fenomenul numit iluminare ( insight sau stare de revelaŃie, inspiraŃie, transă).
ParticularităŃile structurilor cognitive, reactuali zate din memoria semantică, piramida noŃiunilor
sau reŃelele semantice devin sistemul de referinŃă prin care noile informaŃii capătă sens, sunt
înŃelese.
ÎnŃelegerea are un rol fundamental în școală, Ausub el și Robinson (1981) dedicându…i
pagini memorabile, pentru ei ideile ancoră fiind ce le care fac posibilă raportarea informaŃiei noi la
cea veche, prin diverse mecanisme (subsumarea deriv ată, corelativă sau supraordonarea). Textul

119 știinŃific complex, demonstraŃia matematică, gramat ica, corpurile complexe de cunoștinŃe
presupun niveluri specifice ale înŃelegerii, care p oate fi de suprafaŃă sau de profunzime, îngustă
sau extensivă, cu posibilitate de transfer mai mică sau mai mare. Este evident că, odată cu vârsta,
în ciuda pierderii unor caracteristici funcŃionale importante ale sistemului cognitiv, suntem
capabili să stăpânim nu doar informaŃii, ci corpuri de cunoștinŃe, pentru că am dezvoltat ceea ce
Allport numea „largi sisteme de integrare”.
În mod cert motivaŃia și efortul voluntar intervin masiv în înŃelegere, căci numai prin
intenŃionalitate cunoașterea se personalizează, inf ormaŃiile fiind incluse într…un sistem valoric,
bazat pe opinii, convingeri, concepŃii de viaŃă, ca re permit un nivel al înŃelegerii progresiv mai
mare. Când înŃelegerea se referă la conduite și com portamente, ea devine comprehensiune
(calitatea de bază a psihologului), iar când valori zarea este mai degrabă afectivă, înŃelegerea
devine participare și empatie , element de bază în psihoterapie, dar și într…o ga mă largă de profesii
ce presupune contactul interuman.

Rezolvarea de probleme . Gândirea este un proces psihic prea complex pentr u a intra în
funcŃiune în orice situaŃie, pentru care doar depri nderile sau automatismele pot fi suficiente. Ea
intervine acolo unde există o situaŃie problematică , o tensiune dată de un gol în câmpul problemei.
De aceea gestaltiștii văd problema ca pe o configur aŃie neîncheiată, pe care soluŃia găsită o
reechilibrează prin restructurarea și reorganizarea câmpului, adică prin rezolvare. Behavioriștii
plasează problema în binecunoscuta schemă Stimul→ ReacŃie, care produce în timp asocieri în
lanŃ, cu nenumărate elemente mediaŃionale, mediator ii verbali fiind cei mai importanŃi. La aceștia
rezolvarea problemei este deci dependentă de frecve nŃa asocierii S→ R. Mult mai pertinentă este
perspectiva piagetiană asupra rezolvării de problem e, concepută ca activitate de umplere a
golurilor. Aceasta se realizează prin punerea în mi șcare a structurilor operatorii ale gândirii, a
căror echilibrare se realizează la nivelul schemelo r cognitive prin jocul dintre asimilare și
acomodare.
Psihologia cognitivă are o perspectivă mult mai teh nică și mai elaborată asupra rezolvării
de probleme. Pentru ea problema este definită de o stare iniŃială a organismului și mediului său, o
stare…scop, pe care subiectul este motivat să o ati ngă, și o mulŃime de acŃiuni sau de operaŃii care
fac plauzibilă atingerea scopului. Cognitiviștii vo rbesc despre un spaŃiu al problemei (modul în
care subiectul își reprezintă problema), despre operatori și strategii rezolutive , despre sisteme de
producere, formate din secvenŃe de reguli: o problemă poate f i bine sau rău definită funcŃie de
gradul de specificare a tuturor componentelor spaŃi ului problemei. Pentru cognitiviști principala
metodă de cercetare a procesului rezolutiv este pro tocolul gândirii cu voce tare, dar și analiza
sarcinii, analiza produselor intermediare ale activ ităŃii etc. Definind raŃionamentul ca pe o metodă
se producere „de noi cunoștinŃe din cele deja exist ente pe baza unor mecanisme inferenŃiale”,
(Miclea, 1999, p. 315) ei recunosc și studiază trei tipuri de raŃionamente: inductiv, deductiv și
liniar.
Radu și Miclea (1987) propun o perspectivă psiholog ică asupra rezolvării de probleme,
cuprinzând următoarele patru postulate:

120 • problemele au un caracter psihogenetic , deoarece structurile cognitiv…operatorii în funcŃ ie
de care ele apar sunt rodul evoluŃiei psihogenetice ;
• funcŃia erotetică a rezolvării de problemelor rezultă din aceea că o problemă poate fi ea
însăși generatoare de noi probleme;
• problema are o schemă vectorială , în sensul că anticipează ceea ce va fi acceptat c a soluŃie;
• problema are un model mintal acceptor care are rolul nu numai de a produce, ci și de a
evalua soluŃia

U2.8. Rezumat
/square4 Gândirea este statul major al întregului sistem de cunoaștere uman pentru că el
efectuează transformări de esenŃă ale informaŃiei, permiŃând sesizarea
esenŃialului și legicului prin care devin posibile proiectarea mintală și predicŃia.
/square4 Gândirea are un caracter pregnant acŃional și operaŃional , deoarece se sprijină
pe acŃiuni externe interiorizate mintal numite oper aŃii, furnizând elementele
necesare susŃinerii din interiorul cogniŃiei a tutu ror celorlalte acŃiuni umane.
/square4 În același timp gândirea este mijlocită și mijlocitoare , are caracter generalizat–
abstract și este reversibilă .
/square4 UnităŃile de bază ale gândirii îl reprezintă conceptele, car e sunt puse în mișcare
prin judecăŃi și raŃionamente.
/square4 RaŃionamemtele sunt de tip inductiv și deductiv, menirea lor fiin d aceea de a
produce mai multă informaŃie la ieșirile sistemului decât la intrările sale.
/square4 OperaŃiile de bază ale gândirii sunt constituite în cupluri c omplementare
(analiza și sinteza, abstractizarea și generalizare a) fundamentate pe operaŃia sa
bazală care este comparaŃia. Concretizarea logică p roduce reinserŃia gândirii la
punctul de start pentru a verifica în planul realit ăŃii valabilitatea demersurilor
sale.
/square4 Există o multitudine de strategii ale gândirii (inductive…deductive, divergentă…
convergentă, algoritmică…euristică, pozitivă…negati vă etc.).
/square4 ActivităŃile de bază ale gândirii sunt înŃelegerea, conceptuali zarea și rezolvarea
de probleme.

U2.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. ÎncercaŃi să argumentaŃi într…un mic eseu (300 de c uvinte) aserŃiunea potrivit
căreia gândirea este statul major al tuturor proceselor psihice.
2. Cum argumentaŃi afirmaŃia lui Piaget potrivit cărei a reversibilitatea este
caracteristica fundamentală a inteligenŃei?
3. AnalizaŃi riguros diferenŃa dintre noŃiune și conce pt.
4. AnalizaŃi raportul operaŃional…informaŃional în str uctura conceptului.
5. EvaluaŃi rolul analizei, sintezei și al comparaŃiei în formarea conceptelor.
6. EvaluaŃi raporturile abstractizare…generalizare și concretizare logică în
formarea conceptelor.

121 7. Care dintre tipurile de gândire evocate în curs se transferă în planul
personalităŃii? ArgumentaŃi.
8. AnalizaŃi detaliat caracteristicile de bază, limite le și modul de valorificare
reciprocă a gândirii inductive și deductive.
9. Gândirea algoritmică…gândirea euristică: evaluaŃi m odalităŃile lor de utilizare
diferenŃiată în educaŃia școlară.
10. AnalizaŃi rolul strategiilor gândirii în procesuali tatea rezolvării de probleme.
11. ScrieŃi un mic eseu (500 de cuvinte) asupra legătur ii dintre memorie și gândire.

U2. 10. Bibliografie minimală
1. Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981). ÎnvăŃarea în școală . București: Editura Didactică și
Pedagogică.
2. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
3. Hayes, N., Orrell, S. (1993). Introducere în psihologie . București: Editura All.
4. Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă . Iași: Editura Polirom.
5. Popescu…Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993). Psihologie . Manual pentru clasa a XDa
școli normale și licee . București: Editura Didactică și Pedagogică.
6. Popescu…Neveanu, P. (1977). Psihologie generală . București: Tipografia UniversităŃii.
7. Radu, I. (1991) (coord.). Introducere în psihologia contemporană . Cluj…Napoca: Editura
“Sincron”.
8. Zlate, M. (1994). Fundamentele psihologiei . București: Editura Hyperion.
9. Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive . Iași: Editura Polirom.

122

Modulul M3. Unitatea de învăŃare 3 LIMBAJUL ȘI COMUNICAREA

Cuprins
U3.1. Introducere …………………………… …………………………………………… ………………… 122
U3.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ………………. 122
U3.3. Limbă, limbaj, vorbire …………………. …………………………………………… ………….. 123
U3.4. FuncŃiile de bază ale limbajului ………… …………………………………………… ………. 124
U3.5. FuncŃiile esenŃiale ale limbajului ………. …………………………………………… ………. 126
U3.6. CompetenŃă și performanŃă lingvistică în comp etenŃa comunicaŃională ……….. 128
U3.7. Formele limbajului …………………….. …………………………………………… ……………. 131
U3.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… ………………… 133
U3.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… ……… 133
U3.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… …………. 134

U3.1. Introducere
Natura informaŃională a psihicului uman este atesta tă de faptul că geneza și
funcŃionarea sa sunt indestructibil legate de infor maŃie. Aceasta este nu numai
agentul de legătură internă între sistemele și subs istemele sistemului psihic uman, ci
și elementul de schimb prioritar cu ecosistemul său , adică cu componenta socio…
culturală a mediului de viaŃă. Toate schimburile su bstanŃiale și energetice cu acesta,
fără de care psihicul nu ar putea funcŃiona, sunt m ediate prin schimburi
informaŃionale. Comunicarea umană se sprijină în mo d esenŃial pe al doilea sistem de
semnalizare (Pavlov), care este limbajul. Acesta nu mai este doar un fapt psihologic,
ci preponderent unul social, deoarece limbajul devi ne posibil prin existenŃa unei
limbi. Limba este ea însăși un produs social…istori c, elaborat pe parcursul a mii de ani
de evoluŃie al unei comunităŃi umane. Limba este pr incipalul mijloc de producere, de
conservare și de transmitere al culturii unei socie tăŃi de la aceasta către fiecare dintre
membrii săi. Ea transmite nu doar cunoștinŃe, ci și structuri sintactico…morfologice
preformate care accelerează formarea structurilor c ognitive tipic umane prin procesul
de enculturaŃie. Limba este deci mijlocul predomina nt de dobândire al atributelor
specific umane de către fiecare nou membru al socie tăŃii.

U3.2. CompetenŃe
După ce vor studia această unitate, cursanŃii vor p utea:
• să explice locul și rolul limbajului în viaŃa psihi că;
• să explice limbajul ca fenomen esenŃial, cu funcŃii specifice fiinŃei umane;
• să definească funcŃiile limbajului și să evidenŃiez e rolul acestora în comunicare;

123 • să descrie formele limbajului detaliind elementele de specificitate ale fiecăreia;
• să evidenŃieze rolul elementelor verbale, paraverba le și nonverbale în definirea
competenŃei comunicaŃionale;
• să…și amelioreze propria competenŃă comunicaŃională prin utilizarea cât mai
completă a tuturor resurselor de care dispune limba jul.

Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare, incluzând rezolvarea
sarcinilor propuse și a temelor de evaluare, este d e 3 ore.

U3.3. Limbă, limbaj, vorbire
Prin complexitatea lui, limbajul nu se reduce numai la comunicarea interumană, dar cu
siguranŃă aceasta este funcŃia lui cea mai importan tă. Prezentă și la speciile sub…umane,
comunicarea presupune schimbul și reciprocitatea: „ toate aspectele vieŃii stau sub semnul
schimbului” (Vergez și Huisman, 1990, p. 99). Chiar dacă cele mai evidente sunt schimburile
economice (de la troc până la schimbul de bani), sc himburile lingvistice sunt mai mult mai
specifice umane. Aici, în locul lucrurilor se schim bă cuvintele, mai ușor de mânuit, în plus ele
îmbogăŃesc simultan ambii parteneri: dacă iniŃial f iecare partener avea câte o idee, prin schimb
comunicaŃional fiecare va avea două idei, și nu doa r câte o monedă sau câte un bun material, ca în
schimbul economic.
DefiniŃie: Limba este un sistem extrem de complex de comunicare inte rumană generat
social…istoric, având ca rol fundamental elaborarea , conservarea și transmiterea culturii de
la societate spre fiecare dintre membrii săi.

Limba reprezintă un mod particular de a decupa real itatea și de apune ordine în
cunoașterea umană. Ea rezultă din practica socială, are o evoluŃie continuă, dar largă și lentă, în
conformitate cu procesualitatea și legile sociale ș i ale istoriei. Ea există printr…un sistem de
simboluri și semne, are un vocabular de zeci sau sute de mii de cuvinte și o gramatică , cu
elementele ei de sintaxă și morfologie. Prin aceste a se definesc regulile de producere a enunŃurilor
inteligibile. În sens strict, limba nu este numai u n element al culturii, ci chiar vehiculul întregii
culturi și al tuturor celorlalte deprinderi cultura le (obiceiuri, reguli, ritualuri, credinŃe, tabu…ur i).
DefiniŃii
Limbajul este funcŃia psihică ce constă în utilizarea limbii și a tuturor resurselor sale în
procesul de comunicare.
Vorbirea este actul de utilizare individuală și con cretă a limbii în procesul comunicării.

Dacă limba este obiect de studiu al lingvisticii, l imbajul, ca fapt de comunicare interumană,
ce se bazează pe resursele din cadrul unei limbi, e ste obiect al psiholingvisticii, iar forma ei de
bază, vorbirea, este obiectul psihologiei. Urmărind însușirea limbii în condiŃii concrete, relevând
stadiile în achiziŃia limbii, care duc la îmbogăŃir ea și perfecŃionarea vorbirii, însușirea citit…
scrisului (cu dificultăŃile asociate), psihologia a re în vedere formele și funcŃiile sale complexe.

124 Psihologic, sistemul verbal este considerat ca fiin d principalul element de integrare cognitivă,
afectivă, atitudinală, un principiu de organizare a l întregului psihic. El poate fi considerat „o
matrice funcŃională specific umană” (Popescu…Nevean u, 1977, p. 7).

Exemple
În legătură cu originile limbajului trebuie preciza t că acesta nu este un produs
exclusiv al comunităŃilor umane. Se poate remarca e xistenŃa unor forme de
comunicare a informaŃiei la nivelul întregii lumii vii, prin care se realizează legături
funcŃionale intra… și interspecifice: plantele comu nică insectelor prin culoare sau
parfum locul unde se află nectarul, prin obŃinerea căruia se realizează și polenizarea;
femelele își marchează prin chimismul urinei (ferom oni) disponibilitatea de acuplare;
animalele marine își semnalizează prin culori de av ertizare faptul, real sau doar
simulat, că sunt otrăvitoare etc.

La om stările obiective (impresive) se asociază con tinuu cu o mișcare spre exterior,
(expresivă) a acestor stări, tradusă prin sunet, ge stică, pantomimică ce dobândesc funcŃii de
comunicare. Din acestea se degajează limbajele prop riu…zise. Pentru a evidenŃia funcŃiile
limbajului, va trebui să avem în vedere această raf inare progresivă a lor, ce pleacă dinspre biologic
și afectiv, pentru a căpăta dimensiuni specific uma ne prin cogniŃie, reglare și comunicare socială.

U3.4. FuncŃii bazale ale limbajului
Ombredane (1951), citat de Popescu…Neveanu (1977) p ropune o ierarhie a funcŃiilor
limbajului plecând de la cele mai primitive și spon tane spre formele mai elaborate și mai tipic
umane.
FuncŃia afectivă a limbajului constă în exprimarea spontană sau sem i…intenŃionată a
emoŃiilor și a impulsurilor, sub forma intonaŃiilor , a modificărilor de timbru, mimică și
gesticulaŃie, până la strigăt și interjecŃie, ca în stările de mare încărcătură emoŃională. Este o
funcŃie a limbajului care se legă de formele mai pr imitive de expresie, la care limbajul evoluat a
adăugat nuanŃe și modulări specifice. Prin acestea putem citi aspectele implicite ale comunicării,
uneori mai greu decodificabile decât cele explicite . Precizăm că orice comunicare implică, pe
lângă mesajul principal (cel mai adesea de natură i nformaŃional…cognitivă) un conŃinut afectiv,
atunci când intenŃionăm să influenŃăm conduita cuiv a, să obŃinem ceva, să declanșăm o schimbare
de conduită. Prin această funcŃie apare o rezonanŃă emoŃional…afectivă între locutor și interlocutor.
De aici derivă cu siguranŃă funcŃia persuasivă a limbajului, care presupune deliberat
convingerea, influenŃarea sau modificarea comportam entului celuilalt. Este o funcŃie ce intervine
în toate tipurile de tranzacŃii umane ca un element important de convingere. În psihoterapie
sugestia folosește această permeabilizare afectivă creată prin limbaj pentru a genera o schimbare
de optică sau de atitudine a clientului. Hipnoza, d e exemplu, nu poate fi înŃeleasă și utilizată în
afara conceptului de sugestie și sugestibilitate. C omponentele afectivă și sugestivă a limbajului
sunt evidente de la vârste mici, apărând în interio rul relaŃiei mamă…copil. Ambele sunt

125 evidenŃiabile și în cazul limbajelor foarte elabora te ale artei, unde componenta afectivă și
cognitivă formează un aliaj pus în slujba exprimări i inefabilului.
FuncŃia ludică a limbajului apare de timpuriu în jocul copilului, care dezvoltă plăcerea de
a fi cauză acŃionând nu numai asupra obiectelor, ci și asupra cuvintelor care le Ńin locul. Este larg
acceptat faptul că limbajul expresiv (cel pe care îl produce copilul efectiv) și cel impresiv (cel pe
care acesta îl înŃelege) au sfere extrem de diferit e, ultimul fiind mult mai larg. Limbajul activ
(produs) se naște efectiv din cel pasiv (înŃeles). FuncŃia ludică exprimă, pe de o parte, contribuŃia
acumulărilor inconștiente în geneza limbajului infa ntil, și, pe de altă parte, rolul elementelor
implicite ale cuvintelor implicate în acest proces (rima, aliteraŃia, asonanŃele etc.). La adult
jocurile de cuvinte, replica spirituală, plăcerile rafinate ale rebusismului, imaginile poetice vor
prelua de la vârsta copilăriei două caracteristici fundamentale: ideea de joc cu cuvintele și
contribuŃia sensurilor conotative, secundare, depoz itate în inconștient, care oferă de multe ori o
combinatorică la distanŃă, surprinzătoare prin mare le ei potenŃial de creativitate.

Exemple
Întrebat cum o mai duce cu viaŃa în condiŃiile tran ziŃiei prelungite, un pensionar hâtru
afirmă că el se luptă cu … inflamaŃia (adică cu o inflaŃie devenită agentul inflamator
al vieŃii sale). În legătură cu un fiu care și…a ir osit viaŃa în interminabile jocuri de
cărŃi, expresia sa verbală sugerează esenŃialul: „F iul meu este o mare personulitate !”

FuncŃia reglatorie și autoreglatorie rezultă din utilizarea limbajului într…un context
situativ specific, prin care acŃiunea proprie sau a celorlalŃi este planificată, condusă și controlată
prin formule concise și energice. Prin această func Ńie, limbajul adaptează acŃiunea la împrejurări,
modulând intensitatea eforturilor și imprimându…le un anumit ritm, de unde caracterul său
evaluativ sau imperativ. Evaluativ, pentru că se compară acŃiunea prezentă cu cea proi ectată
anticipativ și imperativ pentru că îmbracă forma ordinelor, îndemnurilor sau a aprobării…
dezaprobării. Acestea se pot referi la conduita pro prie, dar și la a celorlaŃi. Când se referă la
conduita altora, limbajul este un eficace mijloc de intervenŃie pentru a aplana conflicte, pentru a
schimba atitudinile celorlalŃi și a schimba percepŃ ia de sine prin mai buna valorizare de către
membrii grupului.
FuncŃia reprezentativă substituie obiectelor, fenomenelor sau relaŃiilor formule verbale
sau alte categorii de semne. Dacă unii autori accen tuează pe caracterul comunicativ și pe cel
expresiv al limbajului, Piaget insistă pe caracteru l reprezentativ al acestuia. Prin perfecŃionarea
sistemelor de tratare a informaŃiilor, subiectul îș i construiește mai întâi imaginile mentale
(reprezentările), apoi simbolurile acestora (grafic e, iconice, cifrice sau comportamentale), la sfârși t
apărând semnele (cuvintele), pe care se bazează de fapt limbajul.
În accepŃiunea lui Ombredane funcŃia dialectică a limbajului este aceea prin care el
intervine în construirea și analiza combinaŃiilor s imbolice, forma cea mai elaborată fiind algebra.
Spre deosebire de funcŃia reprezentativă (predomina nt imaginativă), funcŃia dialectică este posibilă
doar la sfârșitul stadiului operaŃiilor formale, ce ea ce face posibile raŃionamentele ipotetico…
deductive, tipice cunoașterii conceptuale, abstract e. Elaborarea la nivel categorial a limbajului își
pune amprenta asupra tuturor celorlalte funcŃii, pe care le dezvoltă și rafinează. EsenŃial acestei

126 funcŃii este că ea formulează, dar și rezolvă confl ictele cognitive, contradicŃiile logice, dând
coerenŃă discursului raŃional al știinŃei. De aceea această funcŃie ar putea fi numită, mai simplu,
funcŃia cognitivă a limbajului.
EvaluaŃi ponderea funcŃiilor ludică, reglatorie, re prezentativă și dialectică la
copiii de grădiniŃă și din ciclurile școlare elemen tar, gimnazial și liceal. În
rezolvarea sarcinii se va Ńine cont de stadialitate a dezvoltării psihogenetice
propusă de Piaget.

Există și alte funcŃii ale limbajului. FuncŃia magică , de exemplu, este aceea prin care
cuvântul a fost considerat constant a avea o putere incantatorie, de vrajă, de unde utilizarea lui
divinatorie: „detașându…se de lucru, cuvântul pare a…l domina cu ușurinŃă, a…l guverna. El spune
ceea ce nu există încă și reînvie ceea ce a dispăru t” (Vergez și Huisman, 1990, p. 100). Aceasta
poate fi explicaŃia pentru care multe mitologii au făcut din forŃa magică a cuvântului principiul
generator al lumii („La început a fost cuvântul … ” – Biblia după Ioan). Din funcŃia magică derivă
cea estetică a limbajului, care valorifică artistic puterea sa d e incantaŃie (în latină, cântările
poetului erau carmina , adică vrăji), cu atât mai mult cu cât poezia clas ică a conservat din muzică
ritmul interior pe care l…a asociat cu un univers d e semnificaŃii, de unde marea ei forŃă de expresie.
Concepând conduita verbală ca pe un act interperson al, Skinner subliniază funcŃia
adresativă și funcŃia de recepŃie a limbajului, corespunzător cărora se detașează li mbajul activ și
cel pasiv, care alternează în cazul dialoguli. Luân d în calcul dimensiunile psihicului uman,
Popescu…Neveanu detașează ca esenŃiale funcŃiile co municativă, cognitivă și reglatorie ale
limbajului, toate celelalte funcŃii analizate anter ior fiind considerate subordonate acestora trei.

U3.5. FuncŃiile esenŃiale ale limbajului
A. FuncŃia comunicativă
Figura U3.1 . Modelul abstract al comunicării umane.
E
EmiŃător

SemnificaŃia
intenŃionată
Codificarea
simbolică Emiterea
simbolurilor
RecepŃia
feedbackului R
Receptor

SemnificaŃia
percepută
Decodificarea
simbolurilor Primirea
simbolurilor
Emisia
feedbackului

PerturbaŃii
(zgomot )

Canal de
comunicaŃie

127 Jacobson afirmă că nu există proprietate privată în domeniul limbajului, deoarece aici totul
este socializat. FuncŃia comunicativă, de transmite re de informaŃii este caracteristica cea mai
importantă și cea mai specific umană a limbajului. EsenŃialmente comunicarea pune în legătură
(vezi figura de mai sus) un emiŃător (E) cu un rece ptor (R), care își transmit unul altuia informaŃii
sub forma unui mesaj (M), folosind un canal de comu nicare (C), pe care informaŃia este codificată
la emiŃător și decodificată la receptor. EmiŃătorul își formulează ideea, gândurile, stările afective,
sub forma mesajului care, pentru a putea trece prin canalul de comunicare, trebuie codificat într…un
format comun, cel puŃin în parte. Aceasta presupune că repertoriul emiŃătorului se suprapune
parŃial peste cel al receptorului.
Acest cod comun interiorizat este de obicei limba, împreună cu mijloacele ei de expresie
verbală (intonaŃia, accentul, frazarea, adică expre sivitatea paraverbală) sau nonverbală (mimica,
gesturile, mișcarea și atitudinea corpului, organiz area spaŃială a comportamentului). UnităŃile de
informaŃie ale mesajului transmis pe canalul de com unicare declanșază funcŃionarea organelor de
simŃ ale receptorului, care primește mesajul sub o formă distorsionată. Din cauza pertubaŃiilor sau
a zgomotelor de pe canal, dar și din cauza repertor iilor care se pot suprapune prea puŃin,
decodificarea este și ea doar parŃial adecvată. Exi stând o diferenŃă între semnificaŃia intenŃionată
de emiŃător și cea efectiv percepută de receptor es te nevoie de un proces de autoreglare a
comunicării. Acesta este feedback…ul, prin care emi Ńătorul își ajustează mesajele emise pentru a
atinge principalul scop al comunicării, acela de a fi cât mai bine înŃeles. Comunicarea verbală
presupune nu numai schimbul de informaŃii codificat e cu ajutorul limbii, ci ea vehiculează în
paralel și conŃinuturi emoŃional…afective, cum ar f i acordul sau dezacordul, acceptarea sau
respingerea, concordanŃa sau discordanŃa opiniilor. Aceste eleemente se reflectă în conduita celor
care comunică și trebuie și ele decodificate.
Comunicarea verbală se bazează pe cel mai specific mijloc de transmitere a informaŃiilor,
limbajul, care nu este doar un simplu mijloc de tra nsmitere, ci și un tip special de conduită care
implică activităŃi foarte diverse: vorbire, asculta re, schimb de idei, reŃinere, reproducere, traducer e
a mesajelor sonore. Ea se subsumează conduitelor si mbolice (desen, scris, limbaj, gesticulaŃie).
Cuvintele fac posibilă nu numai comunicarea, ci și dezvoltarea globală a intelectului uman, ele
fiind locul unde reprezentarea și cogniŃia fuzionea ză într…o dimensiune comună, cea semantică. În
procesul însușirii limbajului se formează gândirea logică prin înŃelegerea relaŃiilor, a implicaŃiilor ,
a corelaŃiilor pe care le conservă noŃiunile, judec ăŃile și raŃionamentele, superpozabile cuvintelor,
propoziŃiilor și frazelor gramaticale.

B. FuncŃia expresivă
Aceasta se referă la măsura în care forma limbajulu i (sau expresia) se adecvează, corespunde
conŃinutului comunicat. Expresivitatea transmite și o atitudine a subiectului faŃă de ceea ce el
comunică, dar și faŃă de interlocutor. Registrul ex presiv al vorbirii este de o inegalabilă
complexitate, dintre elementele lui intensitatea, f recvenŃa și organizarea temporală fiind
fundamentale. Astfel, prin intonaŃie , care este un fenomen sonor unitar, intensitatea e misiei
sonore, cuplată cu tonalitatea sunetului, imprimă m esajului o expresivitate specifică. Așa cum
susŃine Popescu…Neveanu (op. cit., p. 47), „intonaŃ ia nu este numai un mijloc de facilitare a

128 comunicării ci și un mijloc de împlinire a ei”, „mi jloacele expresive și în primul rând intonaŃia
alcătuind un cod specific limbajului oral”. Aceasta pentru că prin intonaŃie sensurile și
semnificaŃiile mesajului pot fi variate, nuanŃate s au schimbate complet.
Un loc important revine și accentului , care scoate în evidenŃă elementul cognitiv sau
afectiv cel mai relevant al mesajului . Organizarea temporală , tempoul sau ritmul individual al
vorbirii sunt importante elemente de expresivitate verbală. Expresivitatea vorbirii nu se rezumă
doar la mijloacele fonetice, ci are în vedere și bo găŃia vocabularului, gradul de adecvare la situaŃie
al cuvintelor alese care, pe lângă semnificaŃia de bază, au sensuri conotative care se precizează
doar în funcŃie de context.
Dintre mijloacele sintactice ale expresivităŃii ver bale lungimea propoziŃiilor sau a
frazelor joacă un rol important în definirea stilul ui personal. În timp ce frazele scurte imprimă
dinamism și claritate limbajului, cele lungi pot fi foarte adecvate atunci când se caută exprimarea
unei viziuni nuanŃate și de ansamblu asupra unei te orii sau probleme, sau atunci când situaŃia
(sărbătoare, evocare festivă etc.) o impune. Suntem de acord cu opinia exprimată de Popescu…
Neveanu (1977): „orice combinaŃie este posibilă, da r optimumul de expresivitate nu se disociază
de norma înŃeleaptă a măsurii” (p. 55), ceea ce pre supune ca ea să se desfășoare cu respectarea
spiritului limbii.
Expresivitatea comunicării fundamentează un capitol aparte al acesteia, o zonă de întâlnire
între afectivitate și limbaj, comunicarea nonverbală , care acompaniază, susŃine și întărește, dar
uneori este în dezacord cu cea verbală. Codurile ne verbale nuanŃează, facilitează și
contextualizează comunicarea verbală, fiind adevăra te limbaje implicite, care interferează cu
mijloacele verbale explicite. În ordine ontogenetic ă, mimica este primul tip de limbaj descifrat de
copil, prin asocierea sa cu stările de satisfacere sau nonsatisfacere a unor trebuinŃe elementare.
Unele dintre elementele acestui limbaj nonverbal au o codificare socială mai strictă, altele mai
elastică și mai puŃin specifică.
După parcurgerea întregului curs efectuaŃi o analiz ă critică a formelor limbajului
cu referire strictă la posibilităŃile și limitele e xpresive de care acestea dispun.
EvidenŃiaŃi consecinŃele acestora asupra organizări i interne a comunicării pentru
a menŃine eficienŃa ei la un nivel ridicat.

U3.6. CompetenŃă și performanŃă lingvistică în comp etenŃa comunicaŃională
În cadrul teoriilor nativiste asupra limbajului Noa m Chomsky a teoretizat existenŃa unor
structuri de suprafaŃă ale limbajului și despre str ucturile lui de adâncime (înnăscute și universale).
El a încercat să explice regulile de transformare a le structurilor de adâncime în structuri de
suprafaŃă prin gramaticile generative sau transform aŃionale. Chomsky face o extrem de interesantă
distincŃie între competenŃa lingvistică a unui vorbitor, rezultată din cunoașterea pe care o implică
orice act verbal, luând forma unei gramatici, a unu i sistem de reguli, și performanŃă lingvistică ,
determinată de capacitatea subiectului vorbitor de a transpune în practică anumite reguli, prin
adecvarea la situaŃia de comunicare concretă. AlŃi autori definesc competenŃa socio–
comunicaŃională ca rezultând din posibilitatea cuiva de a se face bine înŃeles ân comunicare,
adecvându…și limbajul la nivelul de înŃelegere al i nterlocutorilor.

129
Exemple
Poetul și filosoful Lucian Blaga dispunea de o mare competenŃă lingvistică,
evidenŃiată prin nivelul conceptual extrem de ridic at al operei sale, motiv pentru care
este considerat a fi una dintre cele mai complete p ersonalităŃi ale culturii române din
secolul XX. Din mărturia unor foști studenŃi se par e că prelegerile sale de filosofia
culturii, citite, erau monotone și neantrenante. Se poate vorbi deci în acest caz de o
mare competenŃă lingvistică, nedublată și de o comp etenŃă comunicaŃională pe
măsură în spaŃiul public.

Fiecare cultură asociază limbajul cu statusurile și rolurile sociale, creând modele
lingvistice ale comunicării: ne adresăm diferit atu nci când oferim sau când cerem, unui public larg
sau unuia restrâns, șefului sau subalternului. Prin aceasta se comunică nu numai conŃinuturi
explicite (mesajul central), dar și implicite (inte nŃii, scopuri, atitudini, sentimente, apartenenŃă
etnică, clasă socială, profesie etc.).
Bernstein (1961) a arătat că există marcate diferen Ńe de clasă relative la modul cum
oamenii folosesc limbajul: clasele superioare ar fo losi în comunicarea părinŃi…copil preponderent
codul complex al limbajului (multe substantive, verbe și adjecti ve, cu un mare număr de
explicaŃii), în timp ce clasele de jos ar folosi un cod limitat , (cu mai multe pronume, interjecŃii și
puŃine explicaŃii). Încercarea de a explica în aces t fel plusul de inteligenŃă al primei categorii a f ost
însă contrazisă de faptul că, chiar în perimetrul c odurilor limitate, oamenii din clasele de jos
comunică lucruri extrem de subtile, cu o mare econo mie de limbaj, dar folosind un spectru foarte
larg de nuanŃe prin elementele nonverbale (tonul vo cii, accentul sau ritmul unui enunŃ).
Utilizarea nuanŃată a elementelor de expresivitate ale limbajului paraverbal și nonverbal
sunt elementele definitorii care fac diferenŃa dint re o competenŃă lingvistică ridicată dublată sau nu
de o competenŃă comunicaŃională la fel de mare. Din tre acestea câteva merită o atenŃie specială.
Contactul vizual este un element foarte important, care se asociază – atunci când privirea
este directă (ochi în ochi) – cu sinceritatea, cu d eschiderea spre comunicare și cu interesul pentru
discuŃie. În cultura vestică evitarea privirii este tradusă ca semn al nesincerităŃii sau al intenŃiil or
de disimulare. Culturile extrem…orientale (japoneză , chineză) interzic privirea în ochi a unei
persoane mai vârstnice sau superioare ca statut, ge stul putând fi interpretat ca sfidător, provocator
și lipsit de respect. Privirea poate însemna atracŃie, simpatie și interes în con text pozitiv, dar și
agresivitate, sfidare, provocare, în context negati v. Simpatia duce la dilatarea pupilei, în timp ce
antipatia provoacă contractarea ei. Așa cum semnali zează și Luca (1998) „normele spaŃiale
constituie o formă de comunicare nonverbală a dista nŃei sociale și/sau afective dintre
interlocutori.” (p. 114).
Normele spaŃiale sunt de fapt niveluri de proximitate: spaŃiul inti m – până la 45 cm;
spaŃiul personal – până la aproximativ 90 cm; spaŃi ul oficial – până la aproximativ 120 cm; spaŃiul
public – peste 150 cm, fiecare tip de spaŃiu presup unând tipuri de interacŃiuni sociale specifice.
DistanŃa normală de comunicare dintre o persoană și un grup este de 3 – 6 metri, care poate fi
utilizată în diferite moduri. Toate aceste bariere spaŃiale sunt generate de reguli care aparŃin unui
anumit tip de cultură, existând culturi distante (c ele anglo…saxone și cele extrem orientale), ce

130 presupun distanŃe interpersonale mari și culturi ap ropiate (culturile latine) care permit chiar
intruziunea în spaŃiul intim al celuilalt în timpul comunicării personale.
Expresia facială este extrem de importantă, pentru că fiind la veder e, este elaborată
complex și Ńinută sub control conștient mai strict decât gestica, pantomimica. De aceea ea
îndeplinește o funcŃie de susŃinere și de reglare a conduitei verbale, constituindu…se ca un limbaj
secundar complex. Gesturile pot îndeplini funcŃii foarte diferite: de ilustrare (întăresc mesajul
verbal), de adaptare (indică stări emoŃionale ce nu fac parte decât sec venŃial din comunicare),
gesturi emblematice (policele unit în cerc cu arătătorul înseamnă „O.K ., totul este în ordine”,
„V“cu arătătorul și al doilea deget înseamnă „victo rie” etc.).

Să ne reamintim…
/square4 CompetenŃa lingvistică vine din capacitatea de a înŃelege la niveluri mar i de
adâncime vocabularul și structurile sale gramaticel e. Ea este evidentă mai ales
în limbajul scris.
/square4 CompetenŃa comunicaŃională se referă la capacitatea utilizării efective a lim bii
în contexte de comunicare variate.
/square4 Aceasta se evidenŃiază mai bine în comunicarea verb ală orală, cînd locutorul
poate utiliza variat și creativ rezervele de expresivitate paraverbale și
nonverbale , pentru a imprima acesteia bogăŃie ideatică, fluen Ńă și o mai bună
organizare.
/square4 Prin toate acestea se realizează principalele cerinŃe legate de comunicarea
verbală, acelea de a fi bogată, expresivă și cât m ai bine înŃeleasă.
/square4 Dintre resursele nonverbale expresivitatea feŃei , păstrarea contactului vizual și
utilizarea corectă a nivelurilor de proximitate sunt elemente definitorii.
/square4 O bună capacitate comunicaŃională ia în considerare și contracarează barierele
de comunicare ce pot apărea.
/square4 În comunicarea orală interpretarea feedback–ului de la preopinent devine un
atribut important al competenŃei comunicaŃionale de oarece permite o mai fină
autoreglare a comunicării.

Există și bariere în comunicare (Luca, 1998), dintre care amintim câteva:
• Probleme semantice , legate de competenŃa socio…lingvistică: persoanel e cu un statut ridicat
tind să se exprime într…un jargon savant, devenind greu inteligibile.
• Distorsiunile perceptive : centrarea accentuată pe sine (egocentrare) nu per mite înŃelegerea
punctului de vedere al celuilalt, de unde dificulta tea alternanŃei și deschiderii succesive a
canalului de comunicare, presupusă de dialog.
• Alegerea greșită a canalului sau a momentului comun icării (nu vom folosi telefonul
pentru un raport sau ora 15 a unei zile de vineri p entru a lansa un proiect nou).
• Lungimea excesivă a canalelor : în structurile organizaŃionale multietajate parcu rgerea
ierarhiei poate fi foarte greoaie, ceea ce duce la pierderea actualităŃii informaŃiilor.

131 • AbsenŃa feedback”ului intervine în comunicare unidirecŃională (părinte…c opil, profesor…
elev, șef…subaltern) unde, neavând semnale de răspu ns, nu avem o idee clară despre gradul
de înŃelegere al mesajului.
• DiferenŃele culturale : aparŃinând unor culturi sau etnii diferite, semna lele nonverbale (care
susŃin mesajul verbal), capătă interpretări eronate (mișcarea capului, care la români
înseamnă da, la bulgari însemnă nu).
Toate aceste bariere pot fi depășite prin optimizar ea comunicării, ceea ce presupune
organizarea clară și logică a elementelor mesajului , fără a…l supraîncărca cu detalii, transmiterea pe
cel mai potrivit canal în raport cu conŃinutul, scu rtarea lanŃului comunicaŃional, plasarea de
persoane competente în nodurile reŃelei comunicaŃio nale și facilitarea de către emiŃător a recepŃiei,
prin stârnirea interesului privind conŃinutul sau f inalitatea comunicării.

ImaginaŃi…vă că sunteŃi cadru didactic într…o grădi niŃă sau școală. SelectaŃi dintre
elementele descrise mai sus pe cele care, utilizate nuanŃat și supradăugate
conŃinutului obiectiv al mesajului transmis, ar put ea contribui la o ameliorare
substanŃială a competenŃei comunicaŃionale proprii. Ce bariere de comunicare
anticipaŃi și cum aŃi proceda ca și elevii dvs. să… și îmbunătăŃească această
importantă abilitate socială numită competenŃă comu nicaŃională?

U3.7. Formele limbajului
În evoluŃia copilului perioada de până la 12 – 18 l uni relevă o capacitate crescută de a
înŃelege limbajul adultului, care se manifestă prin faptul că răspunde la comunicare sau cerinŃe
simple, ceea ce dovedește apariŃia limbajului pasiv . În construcŃia lui un rol fundamental are
mama, în principal, care…și verbalizează multe dint re acŃiunile desfășurate în prezenŃa copilului,
modificându…și vorbirea în sensul simplificării, fo losirii unor construcŃii familiare, elementare (un
veritabil jargon infantil ) pe care copilul tinde și este chiar încurajat să îl imite ( papa este mai ușor
de reprodus decât cuvântul mâncare sau prânz ). Treptat, prin imitaŃie, copilul produce primul
cuvânt (pa…pa, ta…ta) din sunete repetitive și, put ernic încurajat de adult, își lărgește competenŃa
lingvistică. De la cuvântul frază (holofrază) el ar ticulează verb și substantiv ( Vreau ursuleŃ ,
mămica vine ), pentru ca apoi să apară formele flexionare și ar ticolele ( Uite un căŃeluș !), după care
apar întrebările simple ( ce ?, unde ?, când ?, cum ? , și mai ales de ce ? ), apoi se introduc frazele
simple din mai mult de o propoziŃie ( Eu am băut lapte, și ursuleŃul a băut lapte ) pentru ca în faza
a cincea să apară propoziŃiile legate prin elemente de relaŃie și subordonare ( Maia, care locuiește
acolo, merge la grădiniŃa noastră ). Dezvoltarea ulterioară a acestui limbaj activ se face, după
Brown, (cit. in. Hayes și Orrell, 1997), prin îmbog ăŃirea continuă a vocabularului. Limbajul activ
are două modalităŃi: oral și scris . Atunci când semnalele sonore sunt destinate altcu iva (au adresă),
vorbim de limbajul extern , opusul lui fiind limbajul pentru sine (autoadresa t, asonor și
imperceptibil din afară) numit limbaj intern . Limbajul pasiv va rămâne întotdeauna o bază a
limbajului activ, deoarece are o sferă mai mare dec ât acesta, fiind implicat în învăŃarea limbilor
străine, dar și în citire, lectura funcŃionând prin receptarea vizuală și înŃelegerea mesajelor scrise .

132 Limbajul oral poate fi colocvial, dialogat sau monologat și este limbajul de bază, prezent
la toŃi subiecŃii normali, prin intermediul lui con stituindu…se citirea, scrierea și limbajul intern. El
se desfășoară într…o situaŃie dată, presupune parti ciparea unuia (dialog) sau mai multor
interlocutori (colocviu), are un pregnant caracter adresativ, beneficiază de o puternică susŃinere
expresivă. În desfășurarea limbajului dialogat există o alternarea a rolurilor de emiŃător…recept or,
ceea ce antrenează pe rând participanŃii. Fiind pos ibile completări și reveniri, aceeași idee circulă
prin mai multe minŃi, ceea ce duce la îmbogăŃirea c unoașterii prin comunicare. Prescurtările,
comutările de sens, folosirea unor sensuri aluzive sau contextuale, bazate și pe patrimonii comune
de experienŃă (repertorii comune) fac specificul ac estui tip de comunicare. ForŃa considerabilă a
limbajului dialogat rezidă din multitudinea resurse lor paraverbale sau nonverbale pe care acesta le
mobilizează, din implicarea simultană a elementelor relevante cognitiv și afectiv.Acest tip de
limbaj este viu, bogat, spontan, expresiv satisfăcâ nd nevoi complexe ale celor intraŃi în dialog:
nevoia de a se informa, de a persuada, de a prelua controlul, de a se afirma, de a se clarifica etc.

Limbajul monologat presupune un auditoriu în faŃa căruia vorbim, expu nem o idee, iar
comunicarea trebuie atent pregătită în prealabil, p entru a avea cursivitate și a transmite lucruri
valoroase, interesante. El presupune un efort de d edublare anticipativă (să te pui în mintea
auditoriului și să anticipezi ecoul, dar și problem ele ce ar putea fi ridicate de acesta). Formă
predilectă a teatrului, monologul se construiește d upă legea efectului, se bazează pe o dozare
atentă a mesajelor verbale și neverbale, utilizează schema dialogului și a conversaŃiei prin aceea că
are un permanent feedback în reacŃia mimică, pantom imică sau sonoră a publicului. Presupunând
elaborare prealabilă, coerenŃă, corectitudine grama ticală, claritate, o atenŃie mobilă, pentru a citi
reacŃia publicului și a ajusta rapid discursul, mon ologul este un examen greu de trecut, căci el
necesită exerciŃiu, experienŃă, simŃ psihologic și o anumită retorică. Când monologul se desfășoară
în absenŃa unui public, vorbim de solilocviu , prezent mai ales la copii, înainte de apariŃia
limbajului intern, uneori la bătrâni, în anumite bo li psihice sau la cei care își pregătesc
monologurile publice (actorii). În limbajul colocvial sunt implicaŃi mai mult de doi participanŃi,
comunicarea dintre ei făcându…se în reŃele de tipur i diferite (lanŃ, triunghi, circular, radial, în fu rcă
etc.) forma reŃelei, configuraŃia ei în timp, fiind determinată de poziŃia și rolurile fiecărui membru
din grup.

Limbajul scris apare odată cu începerea școlarităŃii, perfecŃionâ ndu…se paralel cu aceasta,
dar și mult timp după aceea. Este mult mai pretenŃi os decât cel oral, necesitând o perioadă lungă
de formare, asistată de persoane calificate (instit utoare, profesorii de limba română și limbi străine ,
în special). Nedispunând de contextul situaŃional, de funcŃiile de susŃinere ale expresivităŃii și de
posibilitatea de a reveni pentru corecturi și compl etări, limbajul scris este strict, normat gramatica l,
este concis, sistematizat și clar, pentru a facilit a lectura (scrisul este descifrat cu mai mult efort
decât vorbirea). Fiind mai elaborat, mai pretenŃios , limbajul scris pune mai bine în evidenŃă
capacitatea de gândire a unei persoane, bogăŃia int erioară și stilul său. Dacă limbajul oral Ńine cont
de context și de situaŃie, cel scris Ńine cont de d estinaŃia sa, în funcŃie de care se organizează,
pentru a permite evidenŃierea unor raŃionamente rig uroase, sisteme de cunoștinŃe, foarte indicative

133 pentru nivelul de cultură și de nivelul de intelige nŃă al persoanei. Uneori receptorul mesajului scris
este necunoscut, vine dinspre viitor, de unde și gr ija suplimentară privind elaborarea sa („ scripta
manent ”).
Testele naŃionale SAT și ACT din Statele Unite ale Americii indică o
pauperizare progresivă a capacităŃii de exprimare ș i de redare a ideilor proprii în
formă scrisă, începând cu a doua jumătate a secolul ui al XX…lea. În același timp
specialiștii din FranŃa reclamă o capacitate incomp arabil mai bună pentru
compoziŃia scrisă și scriere în sine în favoarea el evilor de acum o sută de ani.
Cum explicaŃi această involuŃie și ce remedii educa Ńionale propuneŃi?

Limbajul intern este limbajul pentru sine, se dezvoltă din limbaju l oral prin interiorizare,
dar și prin maturizarea reprezentărilor asociate fu ncŃiei simbolice, după 5–6 ani. Este asonor,
centrat pe înŃelesuri, pe idei și imagini, este ext rem de condensat și economic, deoarece substituie
grupurile de cuvinte prin imagini și reduce succesi vitatea la simultaneitatea, de unde marea sa
viteză de lucru. El reŃine vârfurile de semnificaŃi e și în special acŃiunile sau calităŃile esenŃiale
(este puternic predicativ). Dezvoltat din limbajul oral și scris, limbajul intern devine forul intim a l
acestora, el proiectându…le, organizându…le și coor donându…le din interior, de aceea el este
considerat rampă de lansare a limbajului extern. In teriorizarea sa face ca el să capete atributele
gândirii conceptuale: este centrat pe semnificaŃie, foarte comprimat, rapid, tematizat, punând în
relaŃie înŃelesurile cu expresivitatea verbală, de unde marea sa importanŃă.
Vîgotski a considerat că limbajul intern este un ce ntru al întregului limbaj datorită
funcŃiilor multiple îndeplinite:
• constituind ecoul intern al vorbirii și scrierii celuilalt, el parti cipă la ascultarea, înŃelegerea
și interpretarea mesajelor recepŃionate;
• autoreglează activitatea psihică internă, efectuând operaŃiile mintale prin care se constituie
raŃionamentele (este implicat în textura intimă a i deilor);
• cuplat cu imaginaŃia elaborează proiectele anticipative ale acŃiunii voluntare sau ale
intenŃionalităŃii;
• pregătește, organizează și lansează conduitele externe, mai ales limbajul vorbit sau s cris.

U3.8. Rezumat
/square4 Comunicarea umană se sprijină pe limbaj și pe multitudinea resurselor sale.
/square4 Limbajul/limbajele nu sunt produse exclusive ale so cietăŃii umane, nevoia de
comunicare intraspecifică și interspecifică fiind î ntâlnită pe toată scara lumii vii.
/square4 Dintre toate limbajele de care dispunem cel verbal este cel mai important,
pentru că acesta tezaurizează cultura comunităŃilor umane, punând la dispoziŃia
fiecărui membru al societăŃii un vast sistem de uni tăŃi descriptive (vocabularul)
și de reguli de producere a enunŃurilor cu sens val ide (gramatica).
/square4 În calitatea sa de instrument și de vehicul al într egii culturi limbajul s…a rafinat
progresiv în privinŃa funcŃiilor îndeplinite.

134 /square4 De la funcŃiile elementare (afectivă, persuasivă, m agică sau ludică) el a evoluat
spre funcŃiile cognitivă, de autoreglare, comunicaŃională și expresivă , acestea
din urmă fiind considerate cele mai distinctive din tre toate funcŃiile limbajului.
/square4 Utilizarea corectă și inspirată a funcŃiilor și res urselor paraverbale și nonverbale
ale limbajului contribuie la dobândirea și perfecŃi onarea competenŃei
comunicaŃionale , care înseamnă mai mult decât competenŃa lingvistică .
/square4 Există mai multe forme de limbaj , fiecare cu rolurile și particularităŃile sale.
Astfel, acesta poate fi extern și intern. Cel exter n poate fi oral sau scris, iar cel
oral poate fi dialogat, monologat sau colocvial.
/square4 O multitudine de profesii fac din competenŃa lingvi stică și comunicaŃională
elementele aptitudinale absolut necesare succesului în domeniile respectiv e.

U3.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. OperaŃi distincŃia între limbă, limbaj, vorbire.
2. AnalizaŃi legătura dintre gândire și limbaj, indicâ nd specificul, interrelaŃia dar și
divergenŃele dintre planul logic și cel verbal.
3. AnalizaŃi inter…relaŃiile dintre reprezentare, memo rie, gândire și limbaj.
4. EvaluaŃi legăturile dintre funcŃia ludică, magică ș i persuasivă a limbajului.
5. ArătaŃi cum se constituie funcŃia reglatorie și aut oreglatorie a limbajului.
6. AnalizaŃi funcŃia comunicativă a limbajului verbal și rolul elementelor
paraverbale și nonverbale în dezvoltarea acestei fu ncŃii.
7. AnalizaŃi rolul pe care funcŃia expresivă a limbaju lui îl are în creșterea
competenŃei comunicaŃionale.
8. Care sunt blocajele de comunicare și modalităŃile l or de depășire?
9. AnalizaŃi comparativ rolul limbajului oral și a cel ui scris în dezvoltarea
capacităŃilor cognitive umane.
10. ExplicitaŃi și argumentaŃi aserŃiunea lui Vîgotski potrivit căreia limbajul intern
este un centru al întregului limbaj .

U3.10. Bibliografie minimală
1. Doron, R., Parot, F. (1999). DicŃionar de psihologie . București: Editura Humanitas.
2. Hayes, N., Orrell, S. (1995). Introducere în psihologie . București: Editura All.
3. Luca, M.R. (1998). Trepte spre succesul în carieră . Proiectul Tempus CME, Școala de vară,
Brașov, Iași, Sibiu.
4. Popescu…Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993). Psihologie . Manual pentru clasa a XDa școli
normale și liceu . București: Editura Didactică și Pedagogică.
5. Popescu…Neveanu, P. (1977). Curs de psihologie generală . București: Tipografia UniversităŃii.
6. Radu, I. (1991) (coord.). Introducere în psihologia contemporană . Cluj…Napoca: Ed. „Sincron”
7. Vergez, A., Huisman, D. (1990). Curs de filozofie . București: Editura Humanitas.
8. Zlate, M. (2000). Fundamentele psiholgiei . București: Editura Pro Humanitate, București.

135
Modulul M3. Unitatea de învăŃare 4 CREATIV ITATEA

Cuprins
U4.1. Problematica creativităŃii ……………… …………………………………………… ………….. 135
U4.2. CompetenŃe ……………………………. …………………………………………… ………………. 135
U4.3. Problematica creativităŃii ……………… …………………………………………… ………….. 136
U4.4. Definirea creativităŃii ………………… …………………………………………… …………….. 137
U4.5. Fazele procesului creativ ………………. …………………………………………… …………. 139
U4.6. Factorii care potenŃează sau blochează creati vitatea ………………………………….. 1 41
U4.7. Stimularea creativităŃii ……………….. …………………………………………… ……………. 142
U4.8. Rezumat ………………………………. …………………………………………… ………………… 143
U4.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor ………… …………………………………………… ………. 144
U4.10. Bibliografie minimală …………………. …………………………………………… …………. 144
Tema de control 3 …………………………………………… …………………………………………… 145

U4.1 Introducere
Creativitatea se referă la capacitatea persoanelor și a grupurilor umane de a
realiza creaŃii inovatoare, ingenioase, originale, utile social, adaptate în funcŃie de
cerinŃele sarcinilor. Termenul de creativitate are o relevanŃă largă, atât
individuală, cât și socială sau economică. Individu ală pentru că ea facilitează
rezolvarea problemelor întâmpinate de cineva în via Ńa personală sau profesională.
Socială pentru că este elementul fundamental în ger nerarea de noi descoperiri
știinŃifice, soluŃii tehnice, creaŃii artistice, in venŃii, programe sociale sau politice
inovatoare. Economică pentru că generează noi locur i de muncă, produse sau
servicii, prin care se schimbă însăși calitatea vie Ńii. Pe de altă parte, pentru a
rămâne competitivi, persoanele, organizaŃiile și în treaga societate trebuie să se
adapteze creativ la cerinŃele unor activităŃi aflat e în continuă schimbare.

U4.2 CompetenŃe
După ce vor studia această unitate, cursanŃii vor p utea:
• să aprecieze importanŃa problemei creativităŃii în lumea contemporană și să
înŃeleagă raporturile ei cu imaginaŃia și cu struct ura cognitivă umană în general;
• să poată defini creativitatea ca produs, indicând t ipurile și nivelurile activităŃii
creatoare;
• să înŃeleagă procesualitatea creativă, indicând faz ele acesteia și raportul
conștient…inconștient, convergent…divergent, produc tiv…evaluativ în geneza
produsului nou, original și valoros;
• să cunoască factorii de personalitate, de grup și s ociali care pot bloca sau

136
U4.3. Problematica creativităŃii
Deși nou introdus în psihologie (în 1939, de către G. W. Allport), termenul de creativitate
a avut o evoluŃie explozivă în ultima jumătate a se colului al XX…lea, când studiile au cunoscut o
creștere exponenŃială, ceea ce a făcut ca aceasta s ă devină un concept central al psihologiei. Deși
nou, termenul de creativitate s…a impus atât de put ernic și într…un timp așa de scurt, din mai multe
motive:
• Termenul de creativitate vine în prelungirea mult m ai vechii preocupări pentru înŃelegerea
talentului și a geniului, pe care o preia și o depă șește prin aceea că, prin opoziŃie,
creativitatea este o caracteristică a oricărui indi vid normal, în aproape orice tip de situaŃie
sau activitate, pentru care soluŃiile vechi nu mai sunt operante.
• Schimbarea terminologică nu este doar una la nivelu l limbii, ci una de abordare căci, fără a
se nega importanŃa predispoziŃiilor native (ca în c azul talentului și geniului, unde ereditatea
avea rolul hotărâtor), se consideră că mediul și ed ucaŃia pot avea un rol decisiv în
dezvoltarea potenŃialului creativ, pentru aceasta f iind elaborate tehnici speciale
(brainstormingul, sinectica, metoda 6 – 3 – 5, Phil ips 6 – 6 etc.).
• Creativitatea a preluat o bună parte din problemele psihologice ale imaginaŃiei, unul din
conceptele cele mai controversate ale psihologiei: considerată de Baudelaire „regina
funcŃiilor psihice”, în timp ce filosofii Malebranc he, Descartes și Spinoza o considerau
„nebuna casei”, asimilând…o cu o cunoaștere vagă, g eneratoare de confuzie, „stăpânită de
erori și de falsităŃi” (Leibnitz), statutul imagina Ńiei a fost poate cel mai bine ilustrat de
Meyerson care o definea ca regina și cenușăreasa a psihologiei . Așadar, o concepŃie
unitară despre imaginaŃie nu a fost posibilă, pe de o parte datorită „caracterului ei intrinsec
contradictoriu”, pe de altă parte din cauza „comple xităŃii ei existenŃiale și fenomenologice”
(Zlate,1999, p. 480).
• Deși în prelungirea imaginaŃiei, termenul de creati vitate are diferenŃa sa specifică: dacă
imginaŃia presupunea generarea de imagini noi și or iginale, fiind o caracteristică foarte
răspândită la vârstele copilăriei (copilul „umple g olurile” pe care structurile cognitive
insuficient cristalizate le lasă, având și un rol c athartic), creativitatea presupune în plus
ideea de valoare a produsului . Pentru ca aceasta să fie posibilă este nevoie de un
referenŃial extern, de ordin social, dar și de stru cturi cognitive mature pe care să se poată
sprijini puternica sa combinatorică. Aceasta explic ă de ce atributul de creativ este
preponderent o caracteristică a vârstei adulte. stimula creativitatea, în scopul potenŃării ei, la propria persoană sau la grupurile
de muncă (elevi, profesori, grupuri vocaŃionale etc .).
Durata medie de parcurgere a acesteim unităŃi de îm văŃare, incluzând rezolvarea
sarcinilor propuse și a temelor de evaluare, este d e 4 ore.

137 • Mai mult, dintr…o problemă centrală a psihologiei, creativitatea a devenit una din marile
probleme ale umanităŃii, confruntată cu o creștere fără precedent a problemelor (sociale,
economice, demografice, culturale, educative) pe ca re este chemată să le rezolve.
• Studiile asupra creativităŃii au cunoscut mutaŃii e senŃiale prin schimbarea centrului de
greutate de pe creaŃia de tip artistic (paradigmă d ominantă timp de sute de ani), pe creaŃia
de tip știinŃific. Subiectivitatea și aletoriul cre aŃiei artistice o fac mult mai greu abordabilă
cu instrumentele psihologiei zilelor noastre, în ti parele ei conceptuale creaŃia artistică
intrând mai ușor și cu consecinŃe concrete mai dire cte. Creativitatea intervine oriunde
soluŃiile preelaborate, răspunsurile habituale sau rutiniere nu mai operează, punând omul
sau colectivitatea în situaŃia de a imagina soluŃii noi, originale și valoroase, adică soluŃii
creative . Dacă termenul de creaŃie se referă la opera înche iată, adică la produs, creativitatea
a devenit un atribut al persoanei, dar și o formă d e activitate ce implică soluŃiile noi.
Să ne reamintim…
Termenul de creaŃie a fost consacrat de scrierile b iblice, care propun prin Geneza
un model al facerii lumii de către fiinŃa divină. M ulte secole creaŃia umană a fost
în slujba religiei. Lucrarea Hereditary Genius alui Galton (1869) marchează
deșteptarea interesului psihologilor pentru abordar ea creativităŃii dintr…o
perspectivă paragmatică, deși preponderent ereditar istă. Decentrarea interesului
pentru creativitatea umană de pe religie și artă, p e știinŃă și tehnologie marchează
marea mutaŃie ce a avut loc în secolul XX în acest domeniu. Considerarea
creativităŃii ca dimensiune general umană, educabil ă și antrenabilă, mutarea
centrului de greutate de pe creativitatea individua lă, pe cea de grup, reprezintă
tendinŃele ultimelor decenii în această problemă.

AnalizaŃi raportul imaginaŃie – creativitate, argum entând asupra necesităŃii
menŃinerii sau excluderii din psihologie a conceptu i de imaginaŃie.

U4.4. Definirea creativităŃii
În latină creare înseamnă zămislire, făurire, naștere. În accepŃiun e foarte largă creativitatea
este un fenomen general uman, ca și memoria sau int eligenŃa, ce presupune „ … un complex de
însușiri și aptitudini psihice care, în condiŃii fa vorabile, generează produse noi și originale pentru
societate” (Roșca, 1981). Apare deci o primă dificu ltate în definirea creativităŃii care, deși general
umană, se legitimează prin produse noi și valoroase social, pentru că ele rezolvă o problemă
importantă, prin care crește potenŃialul de adaptar e individuală sau colectivă la mediu. Unii dintre
promotorii studiilor despre creativitate (Newell, S imon, Shaw, 1963) interpretează noutatea într…un
sens mai îngust, raportând…o la subiectul creator, și nu la societate în ansamblul ei. Rezultă deci că
pot fi identificate niveluri ale creativităŃii , cel mai bine puse în evidenŃă de Irving Taylor (1 959),
care distingea cinci planuri ale acestuia (Landau, 1979, pp. 79 – 80):

138 Creativitatea expresivă , ale cărei determinante sunt spontaneitatea și lib ertatea, întâlnite
mai ales în conduita expresivă a copiilor (mimică, desen, mișcare), constituind primele manifestări
ale creativităŃii, un excelent mijloc de cultivare a aptitudinilor creatoare viitoare.
Creativitatea productivă presupune deja apariŃia și însușirea unor instrume nte ( skills ), prin
care libertatea și spontaneitatea iniŃiale sunt ref ulate, pentru a fi produse obiecte materiale sau
spirituale, a căror formă se realizează conform une i tradiŃii sau tehnici consacrate. „Este planul
specific tehnicienilor, pe care puŃini reușesc să…l depășească” afirmă Landau (1979, p. 80),
etalonul aprecierii produsului rezultând din realit atea practică.
Planul inventiv este accesibil unei importante minorităŃi, inventa torii, cei care reușesc să
aducă ameliorări parŃiale unui aparat, instrument s au teorii. Chiar dacă la acest nivel nu au fost
descoperite idei noi, datorită corelaŃiilor surprin se de minŃile flexibile ale inventatorilor se găses c
căi noi de interpretare a unei realităŃi deja cunos cute. Acesta este planul cel mai înalt al
creativităŃii individuale, deoarece la acest nivel trăirile interne constituie cadrul de referinŃă al
produsului creativ. În ideea unei societăŃi care ma ximizează umanul și în condiŃiile în care
mașinile automate preiau tot mai multe dintre sarci nile rutiniere, acesta este „zona proximei
dezvoltări” a creativităŃii, care a făcut ca în Jap onia peste două treimi din populaŃia activă să
lucreze în domeniul cuaternar (adică cel al producŃ iei de informaŃie).
Planul inovator presupune deja cristalizarea talentului, fie în art ă, fie în știinŃă. El pleacă
de la înŃelegerea de profunzime a principiilor fund amentale ale unui întreg domeniu, pe care
inovaŃia îl transformă în mod esenŃial. Operele lui Jung și Adler nu se mai măsoară cu etalonul
realităŃii, ci cu acela mult mai vast al domeniului specific (psihologia), sau al culturii în ansamblu .
La acest nivel aportul creativ este determinat indi rect și în timp, prin mărimea efectelor pe care
inovaŃia le…a avut asupra domeniului în cauză.
Creativitatea emergentă este caracteristica geniului, a omului care revolu Ńionează
domeniul său, personalitatea sa rămânând peste timp una de referinŃă, creatoare a unei direcŃii noi
în gândire, știinŃă sau artă. Freud, Picasso sau Ei nstein sunt trei din geniile care au marcat
secolulm XX, nivelul lor de creativitate fiind cel mai înalt, dar și cel mai greu de înŃeles ori de
abordat știinŃific. Produsul nou al acestui nivel d e creativitate individuală nu își mai trage seva di n
tradiŃie, iar cultura nu mai este referenŃialul, ci beneficiarul produsului creativ. Între noutatea,
originalitatea și valoarea produsului legătura este inextricabilă, căci noutatea (în sens statistic
înseamnă eveniment cu o frecvenŃă foarte mică), nu înseamnă neapărat valoare, ea poate fi doar o
modă sau poate să aibă un caracter gratuit. Dacă în artă aprecierea valorii are un caracter relativ și
subiectiv, în creaŃia știinŃifică determinarea valo rii o face comunitatea știinŃifică, pe baza unor
criterii obiectivate și validate în timp. Produsul știinŃei se supune criteriului verificabilităŃii
(falsificabilităŃii, după Popper), al consistenŃei interne și al celei logice, care îi conferă validit atea
ecologică (prin confruntarea cu realitatea) sau de construcŃie (prin confruntarea cu propriile date
interne). Deci creaŃia știinŃifică depășește criter iul psihologic și cel sociologic în aprecierea valo rii,
pentru a ajunge la criterii generate de paradigma î n care se află știinŃa la un moment dat.

139

AnalizaŃi care dintre nivelurile creativităŃii prop use de Irving Taylor în 1959 pot
fi potenŃate în educaŃia școlară și prin ce metode (sursă: Landau, 1979.
Psihologia creativităŃii . București: Editura Didactică și Pedagogică).

U4.5. Fazele procesului creativ
În psihologia creativităŃii a ajuns de referinŃă sc hema de abordare a procesului creativ
propusă de către Wallas în 1926, paradoxal fiind fa ptul că, deși adesea criticată, ea se afla încă în
circulaŃie, fiind foarte frecvent citată.
Etapa pregătitoare este cea faza de preparare , în care se acumulează informaŃie în legătură
cu o problemă care a fost deja sesizată. În încerca rea de a o rezolva se utilizează deprinderile și
cunoștinŃele deja acumulate, se emit ipoteze de sol uŃionare, se tatonează terenul. MulŃi cercetători
au procedat reductiv, rezumând întreaga creativitat e la rezolvarea de probleme. Creativitatea
știinŃifică înseamnă mai mult decât atât, dovadă as erŃiunea lui Einstein potrivit căruia „…
formularea problemei este adesea mult mai important ă decât soluŃionarea sa, care poate fi nimic
altceva decât o chestiune de deprinderi matematice sau experimentale” (Einstein și Infeld, 1938, p.
18). Sensibilitatea la probleme este o componentă m ajoră a spiritului creator în știinŃă, omul
creativ văzând problemele acolo unde ele încă nu ex istă. În domeniul știinŃei s…a impus dihotomia
problem–finding versus problem–solving (căutare, mai mult decât rezolvare de probleme, ve zi
Miclea și Radu, 1991).
În sens mai restrâns, faza de preparare Ńine de eur ema de acumulare și comprehensiune a
informaŃiei, din modelul epistemologic–psihologic a l creativităŃii tehnice al lui Moraru (1980).
Această fază evidenŃiază rolul hotărâtor al memorie i, care nu înmagazinează orice fel de date, ci
doar pe cele relevante. Omul cu o forŃă novatoare m are, „ … la o cantitate relativ mică de mesaj
provenit din exterior, adaugă o mare cantitate de c reativitate din interiorul său” (op. cit., p. 55).
IncubaŃia ideilor are nevoie de o masă mare de date relevante, dar supra…saturarea informaŃională
poate fi la fel de dăunătoare ca și deficitul de in formaŃie, de aceea este nevoie de un filtru
motivaŃional alcătuit din interese, care să opereze o primă selecŃie a datelor relevante.
IncubaŃia este o continuare a primei faze. Eșuarea tentative lor de rezolvare conștientă a
problemei din prima fază generează emioŃii negative , ca frustrarea, confuziea sau disonanŃa
cognitivă, de aceea problema va fi împinsă în incon știent. Între structurile conștiente și
inconștiente există însă un continuu transfer infor maŃional, un du…te…vino permanent, chiar dacă
modul lor de operare este foarte diferit. Astfel, l ogicii liniare, discursive, articulate a conștiinŃe i,
inconștientul îi opune mecanismele rezolutive ale u nei inteligenŃe implicite, bazată pe structuri de
tip matriceal, ce fac posibilă intuiŃia, insight…ul , prin operaŃii de gândire analogică, laterală sau
metaforică. Transferul problemei spre inconștient s e face în virtutea automatismului psihic, fiind
necesară o intensă activitate creativă conștientă, înalt motivată, pentru a pune în mișcare structuril e
operaŃionale inconștiente. Cele două combinatorici sunt în multe privinŃe complementare, așa cum
afirmă și Biberi (1971, p. 239): „Subconștientul pr imește în acest mod, un material de la starea de

140 veghe pe care îl prelucrează și…l impune mai târziu activităŃii conștiente, sub formă de soluŃie, pe
care gândul vigil o reia, o adâncește și o formulea ză.”
Faza de iluminare este momentul de vârf și cel mai misterios al crea tivităŃii, faza lui
Evrika!, Aha!, Am găsit!, în care se produce restru cturarea și reechilibrarea câmpului de tensiune
al problemei, apărând subit, limpede și clar instal ată soluŃia sau înŃelegerea globală. Iluminarea,
asimilabilă intuiŃiei, nu este obligatorie în activ itatea de creaŃie, autorii creativi alocându…i pond eri
foarte diferite. Există totuși un larg acord în leg ătură cu faptul că intuiŃiile izvorăsc din inconști ent,
care a continuat într…o manieră proprie travaliul r ezolutiv iniŃiat de conștiinŃă. Uneori intuiŃia
(iluminarea, inspiraŃia, revelaŃia, soluŃia sau ide ea) apare fără nici o pregătire prealabilă evidentă ,
luând prin surprindere chiar persoana creativă. Est e cazul lui Poincaré, care a descoperit funcŃiile
fuchsiene (ce îl preocupau de multă vreme) în timp ce punea piciorul pe scara omnibuzului, pentru
a merge la operă. Alteori, intuiŃia vine după o înd elungată perioadă de efort, căutări și muncă
intensă, când, pe fondul relaxării sistemelor logic e, tributare limbajului (predominanŃa emisferei
stângi), se produce o activare a structurilor emisf erei drepte și ale inconștientului, ceea ce
generează asociaŃii neobișnuite, la distanŃă, de ti p analogic sau metaforic. Este tipul de intuiŃie ca re
a pus laolaltă elementele disparate ale evoluŃionis mului, atunci când Darwin, care citise cartea lui
Malthus despre lupta pentru supravieŃuire, a înŃele s în mod analogic că selecŃia din natură
operează pe elementele de variabilitate ale speciil or, reŃinând mutaŃiile valoroase adaptativ. Dacă
în selecŃia naturală omul este cel ce instituie pro gresul, evoluŃia, în selecŃia naturală presiunile
adaptative sunt cele ce o produc, lupta pentru exis tenŃă devenind motorul evoluŃiei și, implicit, al
transmutaŃiei speciilor. Descoperirea efectului Coandă a apărut la o distanŃă de 20 de ani de la
accidentul cu care s…a soldat zborul cu primul avio n cu reacŃie (1910, la Issy les Moulineaux) când
inventatorul român, aflat în baie (ca și Arhimede, înainte de al său „Evrika!”), a observat analogia
dintre picătura de apă ce se prelingea pe deget, și scurgerea jetului de flăcări de…a lungul
fuzelajului avionului incendiat, în 1910.
Analiza unor tipuri de intuiŃie legată de creativit atea tehnică îl face pe Moraru să
concluzioneze că, la unele persoane, acest fenomen intervine puternic și global (Poincaré), la altele
progresul este lent și treptat, fără iluminări bruș te (Einstein). SusŃinerea primatului inconștientulu i
în procesul creativ se sprijină și pe faptul că mul te descoperiri știinŃifice importante au apărut în
timpul somnui. Printre acestea frecvent menŃionată este descoperirea structurii moleculei de
benzen de către Kekulé sau problemele ce se rezolva u ca de la sine dimineaŃa, după discuŃiile în
contradictoriu seara, dintre Russell și Whitehead. De aceea a devenit aproape axiomatic faptul că
procedeele creative trebuie să instituie în fazele lor iniŃiale o relaxare a cenzurii conștiente, lăsâ nd
imaginaŃia să ajungă până la ceruri, pentru ca, în faza de evaluare critică a produselor, aceasta să
fie adusă „cu picioarele pe pământ”. Stările de tre cere de la veghe la somn, prin ritmurile alfa,
exprimă tocmai acest proces de basculare de pe logi ca analitic…discursivă a conștiinŃei, pe
mecanismele tratării metaforic…holografice a inform aŃiei de inconștientul individual.
Faza de verificare încheie un ciclu creativ, în această etapă conștie ntul jucând rolul
instanŃei supreme în evaluarea și validarea sau inv alidarea soluŃiilor găsite. De multe ori soluŃiile
descoperite în faza precedentă au un caracter intui tiv…sintetic…vizual foarte puternic. Traducerea lor
în logica discursivă a limbajului verbal cere un tr avaliu intens, dar înaripat, emulaŃia fiind dată de

141 certitudinea subiectivă a importanŃei descoperirii soluŃiei. Aceasta ar putea fi și explicaŃia faptulu i
că, pentru Blaga, poetul era doar un traducător, un om ce găsea echivalenŃele în plan lingvistic a
ceea ce a fost intuit sintetic ca un mesaj divin. I ntuiŃiile fulgurante ale lui Einstein, predominant
vizuale, traduse ulterior în logica desfășurată a l imbajului, arată de asemenea primatul imaginii în
raport cu cuvântul în procesul creativ. Cert este c ă în această fază întreaga forŃă a raŃiunii, spirit ul
ei critic și capacitatea de travaliu sunt fundament ale în a valida produsul nou și original, închizând
astfel un întreg ciclu creativ.
În opinia lui Moraru, transferul soluŃiei de la niv el inconștient la cel conștient se bazează „
pe „ … transferul informaŃional permanent în ambe le sensuri, pe acel du…te…vino dintre cele două
niveluri” (op. cit., p. 104). Autorul citat opineaz ă că travaliul euristic este invers proporŃional cu
completitudinea programului euristic asumat, progra mul mai complet asociindu…se cu o perioadă
de incubaŃie și efort euristic (generat de obstacol ul euristic) mai mici. Este importantă distincŃia p e
care autorul o face în legătură cu descoperirile fi naliste (când se știe de la început ce se caută) și
cele nefinaliste, în care scopul cercetării lipseșt e și apare de la sine, dar într…o perioadă mai mare
de timp. Aici (cazul efectului Coandă) investigaŃiile nu mai sunt direcŃionate de scop.
În faza finală a unui proces creativ complex noile cunoștinŃe sunt verificate, testate, până
când satisfac o dublă exigenŃă, a individului creat or și a mediului în care ele se verifică. Găsirea
celei mai adecvate forme de comunicare a produsului creativ, traducerea descoperirii din limbajul
propriu într…o formă simbolică, obiectivă, care să o facă accesibilă comunităŃii știinŃifice sau
simŃului comun, sunt sarcinile specifice acestei et ape a procesului creativ.

Plecând de la modelul epistemologic–psihologic al c reativităŃii tehnice,
prezentat de I. Moraru în lucrarea omonimă, analiza Ńi raporturile reciproce ale
creativităŃii cu memoria, inteligenŃa (gândirea), m otivaŃia, limbajul, percepŃia și
activitatea umană.

U4.6. Factorii care potenŃează sau blochează creati vitatea
Există blocaje culturale ale creativităŃii (Cosmovi ci, 1996) dintre care cel mai important
este conformismul social , care se explică prin nedezvoltarea fanteziei și i maginaŃiei, deoarece
societatea vestică a preŃuit și dezvoltat preponder ent logica, raŃionamentul, raŃiunea. În fond,
conformismul occidental a fost practic aruncat în a er de redescoperirea culturilor numite primitive,
care înseamnă un adevărat recurs la imagine: „ … din leagăn până în mormânt, imaginea e
prezentă, dictând intenŃiile producătorilor anomini sau oculŃi”, afirmă Durand (1999, p. 145).
Pentru autorul citat uriașa manipulare iconică (pri n imagini) la care suntem supuși, a devenit calea
predilectă de valorizare a informaŃiei, înglobând ș i depășind manipularea genetică.
Există și blocaje metodologice ale creativităŃii, c um ar fi fixitatea funcŃională (utilizarea
obiectelor doar prin prisma funcŃiilor care le…au c onsacrat), critica prematură , motiv pentru care
brainstormingul este considerat de Cosmovici o eval uare amânată . Arieti (1976) analizează multe
alte tipuri de obstacole ale creativităŃii: insecuritatea personală (simŃindu…și familiile din Europa
ameninŃate de ascensiunea nazismului, chimiștii ger mani emigranŃi în S.U.A. în timpul celui de…al
doilea război mondial erau mai puŃin creativi decât cei americani); teama de greșeală (un mod

142 inhibitiv de a percepe riscul, care la creativi dev ine provocator); munca prea constantă asupra unei
singure probleme poate genera adevărate blocaje min tale; apoi absenŃa liniștii personale (în sens
foarte larg, nu prin referire doar la absenŃa zgomo telor), necesară focusării pe problema cercetată.
Există multe alte blocaje emoŃionale ale creativită Ńii: tendinŃa exagerată la competiŃie cu
alŃii, graba de a accepta prima idee, descurajarea rapidă, toate trimiŃând la o analiză psihologică
detaliată a personalităŃii creative, care s…ar dist inge prin:
• enorma capacitate de muncă și minimalizarea mintală a efortului muncii depuse (după
Edison geniul este de 99% transpiraŃie și doar un p rocent inspiraŃie);
• toleranŃa la ambiguitate (“pescuitul în ape tulburi ”);
• un bun control al emotivităŃii, energia procesului creativ fiind obŃinută prin focalizare și
redistribuire, din care cauză pasionaŃii par a fi n iște “monomaniaci” (expresia aparŃine lui
Einstein);
• răbdarea, asociată cu interesele pe termen lung;
• o mare curiozitate, devenită motorul întregii exist enŃe (opinie susŃinută și de Nietzsche).
Dintre factorii care stimulează creativitatea menŃi onăm câŃiva:
• liniștea necesară meditaŃiei: în perioadele de transă creatoare , persoanele respective sunt
atât de distrase încât uită să mănânce, uneori își uită propriul nume sau faptul de a fi
prezenŃi la propria căsătorie (cazul lui Edison);
• discuŃiile în contradictoriu cu colegii din aceeași specialitate, sau chiar cu oameni simpli
(așa i…a venit lui Edison ideea tramvaiului electri c; așa s…au clarificat problemele de logică
matematică puse de Russel partenerului sau de muncă , Whitehead);
• pasiunile colaterale ( violon d’Ingres , hobby …urile) cum ar fi jocurile distractive, pescuitul
sau vânătoarea, colecŃiile de orice fel, lucrul man ual. Pentru Whitehead, nefolosirea
abilităŃii manuale era cauza principală a letargiei mintale a aristocraŃiei britanice.

U4.7. Stimularea creativităŃii
În ultimele decenii au fost dezvoltate o multitudin e de metode destinate stimulării
creativităŃii de grup (vezi Cosmovici, 1996, pp. 16 7 – 169).
Brainstormingul (termen introdus de Osborn în 1939) este o recunos cută tehnică de
potenŃare a creativităŃii de grup, fondată pe stimu larea acesteia, în condiŃiile amânării evaluării.
Metoda cuprinde patru faze importante. În faza de p roducere a ideilor, participanŃii (10 – 12
persoane care au caracteristici individuale și soci oculturale foarte diferite, pentru a stimula
„combinatorica” grupului) trebuie să lucreze asupra unei probleme concrete, prezentată într…o
manieră simplă, după câteva reguli: fiecare să prod ucă un număr maxim de idei, născute prin
asociaŃii libere, sau chiar năstrușnice, suspendând orice judecată evaluativ…critică și putând folosi
ceea ce s…a produs anterior, pentru a recombina și transforma ideile altora.
Faza de aprofundare, de eliminare și definitivare a ideilor selecŃionate se face în colaborare
cu responsabilii organismului care au propus spre a bordare acea problemă. ȘedinŃa este condusă
de un specialist, care enunŃă problema, specifică m aniera de lucru, recoltează și înregistrează,
toate soluŃiile și creează un climat de grup degaja t, entuziast și competitiv, căci, între anumite
limite, competitivitatea stimulează producŃia de id ei.

143
Sinectica lui Gordon este o altă metodă de stimulare a creat ivităŃii colective, care cuprinde
6 – 8 persoane cu același nivel de pregătire, dar c u profesii foarte diferite, pentru a facilita
fluiditatea, flexibilitatea și maleabilitatea punct elor de vedere. Grupul (în care predomină
nespecialiștii în domeniu) respectă două reguli: să faci ca un lucru ciudat să devină familiar (faza
analitică de înŃelegere); să faci ca obișnuitul să devină ciudat (în engleză synectics înseamnă a
realiza legături între lucruri și fenomene).
Deși amândouă metodele potenŃează creativitatea de grup, sinectica a dezvoltat o tehnică
de lucru mai disciplinată, cu niveluri de înŃeleger e mai bune ale problemei abordate. Principiile
care stau la baza acestei metode sunt: creativitate a și procesele creative se pot dezvolta dacă se
înŃelege substratul situaŃional care le susŃine; cr eativitatea are ca principiu de bază punerea
emoŃionalităŃii înaintea raŃionalităŃii; pentru a c rește șansa de reușită, în rezolvarea de probleme
trebuie traversate în prima fază elementele iraŃion ale. Sinectica încurajează fantezia, iar încercăril e
de a emite judecăŃi pripite, sau de a critica legăt urile nerelevante, sunt descurajate. Ea poate fi ma i
productivă decât brainstormingul, deoarece dezvoltă metode pentru creșterea înŃelegerii faŃă de
situaŃia problematică, climatul emoŃional afectiv ș i cel motivaŃional fiind considerate la fel de
importante ca și componentele intelectuale. Asociin d diferite moduri de gândire, sinectica este o
importantă tehnică de creștere a creativităŃii de g rup.

AnalizaŃi comparativ brainstormingul și sinectica c a metode de stimulare și de
antrenament a creativităŃii de grup.

U4.8. Rezumat
Creativitatea este conceptul care a înlocuit rapid termenul de imaginaŃie, fiind
considerată o trăsătură general umană, ce se poate forma și dezvolta prin
antrenament. Asociată tot mai mult cu domeniul știi nŃific și tehnic, creativitatea este
unul dintre principalii contributori la creșterea c alităŃii vieŃii, dar și la dezvoltarea
umană de cel mai înalt nivel (al trebuinŃelor de au toactualizare). Potrivit tipologiei
propuse de Taylor, produsele creative sunt expresia a cinci niveluri ale creativităŃii:
expresiv, productiv, inventiv, inovator și emergent . Atunci când se abordează
creativitatea ca proces, pot fi identificate cinci faze ale acestui proces, ce debutează
cu faza de preparare și continuă cu cele de incubaŃ ie, iluminare și de verificare,
fiecare ilustrând rolul diferenŃiat al memoriei și gândirii, pe de o parte, al
conștientului și inconștientului, pe de cealaltă pa rte. Factorii care blochează sau
stimulează creativitatea sunt de natură personală s au socială, lasând să se întrevadă
posibilitatea antrenării și formării acesteia prin procedee specifice, dintre care
brainstormingul lui Osborn și sinectica lui Gordon au primit cea mai mare
recunoaștere în practica psihologică curentă.

144 U4.9. Test de evaluare a cunoștinŃelor
1. ScrieŃi un mic eseu (400 de cuvinte) despre stimula rea creativităŃii elevilor în
procesul de învăŃământ, consultând lucrarea omonimă din bibliografia indicată.
2. AnalizaŃi raportul conștient – inconștient în proce sul creativ.
3. ScrieŃi un mic eseu (400 de cuvinte) despre intuiŃi e și rolul ei în creativitate.
(Sursă: lucrarea lui I. Moraru din bibliografia ind icată).
4. AnalizaŃi valenŃele problematizării ca metodă de st imulare a creativităŃii în
învăŃarea școlară.
5. ScrieŃi un mic eseu (600 de cuvinte) despre factori i individuali și sociali care
blochează sau potenŃează creativitatea.
6. DegajaŃi trăsăturile sau tipul de personalitate al persoanei elevului creativ prin
comparaŃie cu cel supradotat.
7. AnalizaŃi comparativ și alte metode de stimulare a creativităŃii (metoda 6–3–5;
Philips 6–6; discuŃia panel). Sursă: Cosmovici, A., 1996. Psihologie generală .
Iași: Editura Polirom.

U4.10. Bibliografie minimală
1. Arieti, S. (1976). Creativity . The Magic Synthesis . New York: Inc. Publishers.
2. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Editura Polirom.
3. Doron, R., Parot, F. (1999). DicŃionar de psihologie . București: Editura Humanitas.
4. Durand, G. (1999). Aventurile imaginii. ImaginaŃia simbolică. Imaginar ul . București. Editura
Nemira.
5. Jigău, M. (1994). Copiii supradotaŃi . București: Societatea ȘtiinŃă și Tehnică.
5. Landau, E. (1979). Psihologia creativităŃii . București: Editura Didactică și Pedagogică.
6. Moraru, I. (1980). Un model epistemologicDpsihologic al creativităŃii tehnice . București: Editura
ȘtiinŃifică și Enciclopedică.
7. Miclea, M., Radu, I. (1991). Creativitatea și ar hitectura cognitivă , în Introducere în psihologia
contemporană , I. Radu (coord.). Cluj…Napoca: Editura „Sincron”.
8. Nicola, G. (1981). (coord.) Stimularea creativităŃii elevilor în procesul de în văŃământ ,
București: Editura Didactică și Pedagogică.
9. Popescu…Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993) . Psihologie . Manual pentru clasa a X…a, școli
normale și licee. București: Editura Didactică și P edagogică.
10. Reber, A. S. (1985). Dictionary of Psychology . London: Penguin Books.
11. Roco, M. (1979). Creativitatea individuală și de grup. Studii experi mentale . București. Editura
Academiei.
12. Sillamy, N. (1996). DicŃionar de psihologie . București: Editura Univers Enciclopedic.
13. Schiopu, U. (1997). (coord.) DicŃionar enciclopedic de psihologie . București: Editura Babel.
14. Zlate, M. (1999) Psihologia mecanismelor cognitive . Iași: Editura Polirom.
15. Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei. București: Editura Pro Humanitate.

Tema de control 3
1. Analizează comparativ specificul și valoarea pol ului cunoașterii senzoriale și al celei logice,
identificând caracteristicile și valoarea adaptativ ă a fiecărui nivel. (Rezolvarea solicită efort de
sinteză privitor la specificul celor două niveluri ale cunoașterii umane).
2. Caracterizează pe scurt cele trei tipuri de sist eme mnezice de care dispunem. (Vezi paragraful
corespunzător de la memorie).
3. Argumentează rolul memoriei episodice în constru cŃia identităŃii personale. (Dezvoltă ideea
caracterului contextual și autobiografic al memorie i episodice).
4. Argumentează în legătură cu memoria semantică ca și loc de întâlnire dintre memorie și
gândire. (Dezvoltă ideea caracterului acontextual, inteligibil și semantic al acestui tip de memorie
care organizează cunoașterea în reŃele ierarhizate de cunoștinŃe).
5. Demonstrează caracterul activ și selectiv al păs trării și recuperării informaŃiei depozitate în
memoria de lungă durată.
6. Plecând de la particularităŃile întipăririi, con turează o mică strategie de optimizare a memoriei
proprii sau a elevilor cu care lucrezi. (Definește pe scurt encodarea, păstrarea și recuperarea,
selectând informaŃia despre factorii care susŃin am eliorarea memorării).
7. Analizează raportul informaŃional…operaŃional di n structura gândirii. (Coroborează cele două
carcateristici ale gândirii, prezentate în curs).
8. Definește afirmaŃia potrivit căreia gândirea est e „statul major” al tuturor proceselor psihice.
(Arată în ce constă specificul gândirii, modul cum în travaliul său mobilizează toate resursele
disponibile și felul cum beneficiază celelalte proc ese din acest contact. Ai în vedere și caracterul
mediat…mediator al gândirii).
9. Definește modul de formare a sistemului concepte lor. (Revezi conceptualizarea și detaliază
caracterul dinamic, deschis, evolutiv, corelativ, s istemic și ierarhic al conceptelor).
10. EvidenŃiază diferenŃele și utilitatea practică a strategiilor algoritmice și euristice în rezolvar ea
de probleme. (Definește pe scurt cele două tipuri d e strategii și apoi contextualizează…le la
rezolvarea de probleme ca activitate de bază a gând irii).
11. Identifică diferenŃele dintre limbă, limbaj și vorbire. (Vezi paragraful corespunzător din curs).
12. Operează distincŃia competenŃă lingvistică … co mpetenŃă comunicaŃională, argumentând în
sensul modului de creștere al celei din urmă în pra ctica comunicaŃională proprie. (Vezi paragraful
corespunzător, dar corelează cu ideea că acest tip de competenŃă este o condiŃie a succesului în
cariera didactică).
13. Argumentează în legătură cu faptul că limbajul scris este un indicator mai valid al inteligenŃei
unei persoane, decât cel vorbit. (Efectuează o scur tă analiză comparativă a formelor limbajului).
14. Dezvoltă ideea potrivit căreia limbajul și gând irea sunt indestuctibil legate între ele.
(Coroborează conceptualizarea ca activitate de bază a gândirii cu funcŃia dialectică a limbajului).
15. OpŃional: Analizează comparativ gândirea cu cre ativitatea în calitatea lor de componente
esenŃiale ale structurii cognitive. (Se pleacă de l a tipurile de strategii ale gândirii: algoritmică…
euristică, divergentă…convergentă, verticală…latera lă, conștientă…inconștientă).
16. OpŃional: AnalizaŃi rolul și locul creativităŃi i în structura aptitudinilor umane. (Se va aborda
după parcurgerea capitolului despre aptitudini.)

146 Mod de evaluare
Se acordă câte un punct pentru întrebările 2, 3, 5, 7, 9, 10, 11, 13 și câte două puncte
pentru itemii 1, 4, 6, 8, 12 și 14. Se acordă, după caz, și fracŃiuni de puncte. Totalul de maxim 20
de puncte se împarte la 2 iar rezultatul se raporte ază la o scală cu 10 trepte. Rotunjirea se face în
favoarea studentului. Lucrarea se redactează pe foi separate (maximum 5), câte 3…4 subiecte pentru
fiecare foaie, și se transmite tutorelui la data st abilită după cea de a doua întâlnire.