CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ȘI SECURITATE DINAMICA MISIUNILOR ARMATEI ROMÂNIEI Editura Universit ății Naționale de Ap ărare București –… [615940]

NESECRET
NESECRET
1 din 24 ROMANIA
MINISTERUL AP ĂRĂRII NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE
CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ȘI SECURITATE

DINAMICA MISIUNILOR
ARMATEI ROMÂNIEI

Editura Universit ății Naționale de Ap ărare
București – 2004
NESECRET
Exemplar nr.

NESECRET
NESECRET
2 din 24

Autor:
Col. (r.) dr. Petre DU ȚU

Toate drepturile rezervate CSSAS

NESECRET
NESECRET
3 din 24

CUPRINS

Capitolul 1 ARMATA-SU BSISTEM SO CIAL………………………………………………………. 5
Capitolul 3 TIPURI DE MISIUNI ALE ARMATEI ………………………………………………. 8
Capitolul 4 EVOLU ȚIA MISIUNILOR ARM ATEI ROMÂNIEI……………………………. 17
Capitolul 5 DETERMIN ĂRI ALE DINAMICII MISIUNILOR ARMATEI ROMÂNIEI
………………………………………………………………………………………………………………. …… 19
Capitolul 6 CONCLUZII PRIVIND DINAMICA MI SIUNILOR…………………………… 22
BIBLIOGR AFIE ……………………………………………………………………………………………. 23

NESECRET
NESECRET
4 din 24

NESECRET
NESECRET
5 din 24

Capitolul 1
ARMATA-SUBSISTEM SOCIAL

Societatea româneasc ă, în întregul s ău, reprezint ă un sistem, iar componentele
sale sunt subsisteme. Armata constituie unul dintre aceste subsisteme, în calitatea sa
de entitate social ă destinată să desfășoare activit ăți orientate spre realizarea de
obiective, deliberat structurate și având limite identificabile1. Caracteristica social ă a
armatei este dat ă de faptul c ă ea are în compunerea sa oameni care interac ționează în
vederea realiz ării scopurilor sale, iar interac țiunea lor creeaz ă o structur ă cu o viață
proprie.
Armata este, totodat ă, o institu ție socială. Aceasta pentru c ă ea posed ă structuri
relativ stabile de statusuri și roluri având menirea de a satisface anumite nevoi ale
oamenilor în societate sau la îndeplinirea anumitor func ții sociale2. În acest scop, ea
întreține relații strânse cu mediul social și politic. De aici, rolul și statusul pe care
armata le are în societate, ca instrument specializat în ap ărarea organizat ă a unei
puteri, oricare ar fi originea acesteia (divin ă, iluminat ă sau popular ă) și a institu țiilor
sale. Existen ța unei specializ ări militare în sânul societ ății nu este o descoperire
recentă, ci este consubstan țială naturii organiza ției militare. Orice societate uman ă și-
a creat o institu ție adecvat ă pentru ap ărarea sa de orice agresiune de tip militar, cu
scopul evident de a conserva structurile și substructurile sale, prin care ea î și asigură
evoluția ca entitate social ă. În plus, armata era și este, înc ă, destinată să descurajeze
orice inten ție agresiv ă a unui actor statal sau non statal la adresa țării în care ea
ființează.
Organizarea militar ă a urmat, de regul ă, organizarea politic ă. Centralizarea
progresiv ă a institu țiilor guvernamentale și administrative s-a prelungit prin
monopolizarea de c ătre stat a violen ței legitime. Armata este institu ția care are
menirea de a utiliza violen ța, în mod legal, pentru a î ndeplini misiunile ce îi revin în
stat. În acest scop, ea di spune de organizare adecvat ă, personal calificat, mijloace de
luptă diverse, acte normative ce-i justific ă existența și întrebuin țarea violen ței, în
principal, în înf ăptuirea sarcinilor încredin țate.
Armata ca institu ție a statului a evoluat odat ă cu acesta. Acela și lucru se poate
afirma și despre natura și conținutul misiunilor încredin țate ei de c ătre stat, prin
organele abilitate. Este evident c ă misiunile ce îi revin în societate au purtat, poart ă și
vor purta pecetea regimului politic, a specificului partidului sau al coali ției de partide
aflate la guvernare. Desigur, au fost și, fără îndoială, vor mai fi cazuri când armata se
va implica direct, activ și brutal în via ța societății, al cărei subsistem este, prin
preluarea puterii politice în stat . Într-o societate democratic ă, într-un stat de drept a șa
cum este România, o asemenea situa ție este de neconce put. Aici, armata î și exercită
rolul conferit prin legi în societate, f ără implicare în jocul demo cratic al accederii la
putere în stat sau al p ăstrării acesteia. În acest sens, statul de drept și-a luat m ăsuri

1 Dumitru IACOB, Diana-Maria CISMARU, Organiza ția inteligent ă: 10 teme de managementul organiza țiilor,
București, Editura comunicar e.ro., 2002, p.12
2 Mihaela VL ĂSCEANU, Grupuri, organiza ții, mase , în volumul „Psihologie social ă”, Iași, POLIROM, 1997, p.383

NESECRET
NESECRET
6 din 24 adecvate. Astfel, s-au imaginat și s-au creat forme de cont rol democratic al institu ției
militare de c ătre societate. Pe aceast ă cale, se vegheaz ă ca armata s ă acționeze strict
în cadrul legal permis și să îndeplineasc ă, oricând și necondi ționat, misiunile ce îi
revin în statul de drept, atât în spa țiul geografic na țional, cât și în afara acestuia.
În același timp, armata este conceput ă de către aproape toate statele și ca un
instrument de sus ținere a ac țiunilor lor externe, ce exprim ă voința țării respective de a
participa la extensia și întărirea stabilit ății pe plan interna țional și a construirii unei
lumi din ce în ce mai drepte, fondat ă pe respectul dreptului interna țional și pe
drepturile omului.

Capitolul 2
MISIUNILE ARMATEI

În sens larg, prin misiune a armatei, se în țelege ansamblul de activit ăți și acțiuni
diverse, ca natur ă și conținut (concep ție, organizare, conducere, desf ășurare,
învățământ – exerci ții, antrenamente, aplica ții tactice, trageri cu armamentul de
infanterie din dotare, trageri de lupt ă etc.), reglementate juridic (legi, hot ărâri de
guvern, ordine ale ministrului ap ărării naționale, dispozi ții, instruc țiuni, regulamente),
organizate, conduse și derulate în cadrul institu ției militare, în calitatea sa de
component ă important ă a statului de drept, în vederea îndeplinirii obiectivelor și
scopurilor legale stab ilite de societate.
În sens restrâns, misiunea armate i constituie un mesaj, de regul ă, scris, adresat
de o structur ă ierarhică superioar ă uneia subordonate pentru a declan șa o acțiune, în
mod obligatoriu și necondi ționat, precum și întemeiat legal. Sub aspect juridic,
îndeplinirea sa ad literam absolv ă de orice r ăspundere pe executant (persoan ă, grup
uman sau structur ă militară), pentru efectele produse. De asemenea, prin acest termen
(misiune) se poate în țelege și „exprimarea clar ă și precisă a acțiunii ce urmeaz ă a fi
îndeplinit ă și a scopului urm ărit.”3
Misiunile armatei definesc rolul și statusul institu ției militare în statul de drept.
Din punct de vedere psihosocial, prin rolul armatei se în țelege totalitatea a șteptărilor
pe care le are fa ță de aceasta popula ția, societatea în întregul s ău, celelalte institu ții
ale statului cu atribu ții în domeniul securit ății naționale și apărării țării. În principal,
așteptările celor men ționați față de armat ă se pot rezuma astfel: 1) armata este un
subsistem al sistemului social general, o component ă important ă a națiunii; 2)
instituția militară recunoaște și acceptă controlul civil democratic al societ ății asupra
sa (sub toate aspectele și în toate domeniile de activ itate); 3) militarii respect ă
autoritățile civile; 4) armata este neutr ă politic, în sensul c ă ea serve ște interesele
naționale, fără a se amesteca în jocu l politic, specific democra ți e i ; 5 ) a r m a t a î și
îndeplinește, întotdeauna și necondi ționat, toate misiunile legale încredin țate de
organele abilitate ale statului. Prin statusul armatei se în țelege totalitatea a șteptărilor
pe care le are institu ția militară față de celelalte componente ale societ ății (popula ție,
instituții ale statului, societatea politic ă, societatea civil ă). Altfel spus, statusul

3 Glossaire interarmees des termes et expression s relatifs a l’emploi operationnel des forces , București, Editura
AISM, 2002, p.33.

NESECRET
NESECRET
7 din 24 armatei înseamn ă, în principal, urm ătoarele: 1) recunoa șterea faptului c ă armata
constituie un instrument legitim al garant ării democra ției constitu ționale; 2)
societatea finan țează și respectă rolul, misiunile și gestiunea intern ă a institu ției
militare; 3) existen ța civililor în structurile de conducere ale institu ției militare, ca o
formă a controlului demo cratic al societ ății asupra armatei; 4) societatea se va
implica activ în tot ceea ce presupune securitatea na țională și apărarea țării.
Misiunile armatei se pot considera ca un mandat încredin țat instituției militare
de către societate, în general, și de către institu țiile statului abilitate, prin lege, s ă facă
acest lucru, în special. Mandatul se refer ă la: principalele competen țe ale armatei, atât
în domeniul securit ății și apărării țării, cât și al promov ării intereselor na ționale,
oriunde în lume; obliga țiile pe care România și le-a asumat, prin tratate și convenții
internaționale în ceea ce prive ște securitatea zonal ă, regional ă și globală.
Totodată, misiunile armatei se cer în țelese și văzute ca sarcini permanente,
generale, speciale și ocazionale , justificate legal, pe care institu ția militară le poate
primi de la cei abilita ți să i le încredin țeze spre a le îndep lini, oportun, în mod
obligatoriu și necondiționat.
De asemenea, misiunile armatei se impun a fi percepute, atât de c ătre personalul
acesteia, cât și de ceilal ți membri ai societ ății, ca parametri juridici și funcționali ai
existenței și activității specifice institu ției militare. În acela și timp, misiunile armatei
se pot vedea ca un r ăspuns concret, adecvat și flexibil al acesteia la promovarea și
apărarea intereselor na ționale, atât în interiorul țării, cât și în afara acestuia. În plus,
misiunile armatei reprezint ă posibile criterii de evaluare a gradului de îndeplinire a
rolului încredințat acesteia de c ătre societate. În acela și timp, misiunile armatei pot fi
interpretate ca fiind: 1) expresia concordan ței dintre necesitatea existen ței instituției
militare și costurile sociale ale men ținerii sale în activitate; 2) oglinda modului în
care institu ția militar ă răspunde provoc ărilor mediului de securitate intern și extern ;
3) indicatorul utilit ății sociale a instituției militare; 4) dovada func ționării adecvate a
instituției militare.
Misiunile armatei constituie, totodat ă, o modalitate de rela ționare între ea , în
calitate de subsistem și societate , ca sistem general, precum și cu celelalte institu ții
ale statului cu atribu ții în domeniile securit ății naționale și apărării țării. În acest sens,
ele se pot percepe și ca fiind o relația ierarhic ă dintre societate, prin subsistemele
sale abilitate, și instituția militar ă. Pe aceast ă cale societatea dezvolt ă raporturi de
autoritate cu arma ta, ceea ce semnific ă subordonarea strict ă a acesteia fa ță de
organele statale abilitate s ă-i ceară intrarea riguroas ă în rolul atribuit legal. De
asemenea, misiunile armatei se pot concepe ca fiind o comand ă socială legală pe
care institu ția militar ă o prime ște în statul de drept din partea societ ății, a cărei
component ă intrinsec ă este. Pe de o parte, aceast ă comandă socială este formulat ă în
Constituția țării și în alte legi juridice referitoare la ap ărarea și securitatea na țională
și, pe de alt ă parte, prin alte acte normative (legi, directive, ordine), emise de cei în
drept (Parlament, Guvern) numai pentru o anumit ă perioadă de timp și într-o situa ție
anume. În acela și timp, misiunile armatei se pot socoti esența existen ței și
funcționării armatei în societate. De aici, necesitatea definirii lor cât mai exacte, cât
mai riguros posibil și în deplin ă concordan ță cu interesele na ționale, precum și cu
obligațiile asumate de statul român pe plan extern. Este evident c ă Armata României

NESECRET
NESECRET
8 din 24 întotdeauna va primi, în calitate de misiuni, de la cei în drept s ă i le încredin țeze,
numai activit ăți și acțiuni care servesc interesele țării și au susținere legal ă, atât în
legislația internă, cât și în cea interna țională. În fine, misiunile armatei se pot vedea
ca scopuri asumate explicit de c ătre aceasta și validate (recunoscute) social.
Prin urmare, misiunile armatei reprezint ă un complex de activit ăți și acțiuni
legale încredin țate acesteia de c ătre societate, prin institu țiile abilitate ale statului, cu
scopul de a ap ăra și promova, consecvent și sistematic, oriunde în lume, interesele
naționale și pentru a- și îndeplini obliga țiile interna ționale referitoare la securitate și
pace asumate, în mod voluntar, liber și conștient, de c ătre țara noastr ă, cu respectarea
normelor de drept intern și internațional.

Capitolul 3
TIPURI DE MISIUNI ALE ARMATEI

Clasificarea misiunilor armatei s-a f ăcut cu scopul de a facilita în țelegerea
dinamicii acestora, perceput ă ca proces complex și multidimensional. Printre criteriile
ce se pot utiliza în clasifi carea misiunilor armatei se afl ă și următoarele: A)
„conținutul misiunilor ”( misiuni generale; misiuni speciale; misiuni ocazionale.); B)
„natura misiunilor ” (misiuni militare și misiuni non militare); C) „locul de
îndeplinire ”(misiuni executate în țară și misiuni executate în afara frontierelor
naționale); D) „ modul de executare ” (independent; în compunerea unor coali ții
multinaționale); E) „ caracterul misiunilor ”(misiuni tradi ționale și misiuni noi); F)
„organizația sub egida c ăreia se execut ă misiunile ” de către structuri militare
naționale și multina ționale (ONU, NATO, OSCE – misiuni de ap ărare colectiv ă,
misiuni de securitate colectiv ă, misiuni umanitare); G) „condițiile de înf ăptuire a
misiunilor” (la pace, în situa ții de criză, în timp de r ăzboi).
A. Potrivit criteriului „ conținutul misiunilor ” se disting: misiuni generale;
misiuni speciale și misiuni ocazionale.
Misiunile generale se refer ă la garantarea suveranit ății, independen ței și a
unității statului, a integrit ății teritoriale a țării și a democra ției constitu ționale. Ele
sunt clar definite în Constitu ția țării.4 De fapt, aceste sarcini sunt universal valabile,
ele nu fac referire la o anumit ă armată națională. Practic, aceste misiuni definesc rolul
oricărei armate în societatea în care fiin țează. Ele nu difer ă de la un stat la altul. De
pildă, forțele armate ale SUA au ca misiuni generale, în principal, promovarea
securității și apărarea țării, în fața oricărei amenin țări, precum și descurajarea oric ărei
forțe armate statale și non statale care ar inten ționa să atace teritoriul s ău național sau
pe cel al alia ților săi5. La rândul s ău, Spania afirm ă că forțele sale armate au ca
misiune general ă de a apăra spațiul pe care statul î și extinde suveranitatea sa, dar și
locurile de interes na țional.6

4 Constituția României , București, Editura All Beck, 2003, p.34
5 General Richard MYERS, Chef de l’etat – major interarmees, La paix et la securite au XXI-e siecle: Le role des
forces armees americaines , în Revue electronique du departement d’Et at des Etats-Unis, volume7, nr.4, december
2002, pp. 14-17
6 Misiunile armatei Spaniei , în Politique de Defense, Serie 5, Espag ne-Grece-Portugal, Alain De NEVE, în http://www .
mil.be/rdc/dsc/index.asp?LAN=F& PLACE=5, pp.18-20

NESECRET
NESECRET
9 din 24 Misiunile speciale ale armatei privesc, înainte de toate, implicarea semnificativ ă
a acesteia, cel pu țin pentru țara noastr ă, în garantarea democra ției constitu ționale.
Apoi, acest tip de misiuni se refer ă la participarea unor structuri militare na ționale la
executarea unor sarcini diverse, de natur ă militară sau nu, în afara frontierelor țării,
acolo unde o cer atât interesele na ționale, cât și obligațiile asumate de statul român
prin tratate și convenții internaționale.
Misiunile ocazionale ale armatei sunt activit ăți și acțiuni pe care aceasta le
primește de la cei în drept sau și le asum ă singură atunci când situa ția concret ă din
țară o cere. Aceste misiuni iau forma unei implic ări active și consistente a unit ăților și
subunităților militare în ajutorarea popula ției în caz de calamitate natural ă (inundații,
incendii devastatoare, cutremure de p ământ puternice, viscole, alunec ări masive de
teren), catastrofe ecologice și în alte situa ții în care numai interven ția unor structuri
specializate ale armatei pot rezolv a problemele ivite în unele localit ăți rurale și
urbane ale țării. Și alte armate au astfel de misiuni . De exemplu, armata Belgiei, pe
plan național, are printre misiunile sale prev ăzută și asistența administra ției publice și
a populației în caz de interes public major și catastrofe naturale7. De fapt, asemenea
misiuni își asumă toate armatele na ționale, indiferent de m ărimea, popula ția, puterea
economic ă și militară a statului respectiv. Într-un fel și într-o m ăsură însemnat ă, acest
tip de misiuni reflect ă apartenen ța și legăturile intime ale institu ției militare cu
națiunea în care ea fiin țează.
B. După criteriul „ natura misiunilor armatei ” se disting: misiuni militare și
misiuni non militare .
Din prima categorie fac parte: 1) ap ărarea teritoriului na țional în fa ța oricărei
agresiuni militare; 2) participarea armatei na ționale la alian țe și cadre de cooperare în
materie de ap ărare (NATO) sau de securitate colectiv ă (ONU) și de cooperare (OSCE
ce constituie un cadru privilegiat pe ntru coordonarea diverselor ini țiative și
contribuții ce concur ă la securitate în Europa); 3) contribu ția militar ă în vederea
menținerii păcii și stabilității internaționale.
Misiunile non militare includ o palet ă largă de activit ăți și acțiuni executate atât
independent de structuri militare na ționale, cât și de structuri militare multina ționale.
Printre acestea se afl ă: misiunile umanitare ; misiunile de observare în zone relativ
instabile din punct de vedere militar, politic și social; misiuni de reconstruc ție a
armatelor unor state ce pășesc pe calea dezvolt ării democratice; diplomația militar ă.
Misiunile umanitare , deși, armata le îndepline ște atât pe teritoriul na țional, cât și în
afara acestuia, totu și nu sunt specifice acestei institu ții. Evenimentele din Somalia și
din fosta Iugoslavie au ar ătat un angajament sporit al ar matei în misiuni cu caracter
umanitar, ceea ce este ceva relativ nou și suscită unele preciz ări. De fapt, armata
participă la acțiuni pur umanitare, în mod deosebit , în cazul unor catastrofe naturale.
Misiunea armatei este s ă lupte împotriva instabilit ății și să asigure securitatea
necesară ONG-urilor care au ca activitate specific ă ajutorul umanitar. Activit ățile cu
caracter umanitar nu corespund voca ției armatei și nici mijloacelor de care ea
dispune.8 Practic, armata se poate implica în acordarea ajutorului cu caracter

7 Misiunile armatei Belgiei , în http://www.irs-eu.org ., pp.12-15
8 Jacques LANXADE, Le role de l’armee dans l’action humanitaire , în http://Xpassion.polytechnique.org/
article/Xp7lanxa.html

NESECRET
NESECRET
10 din 24 umanitar, în afara teritoriului na țional, pe trei direc ții principale și anume: 1) institu ția
militară, prin capacitatea sa de reac ție rapidă, de organizare și de autoap ărare, poate
să asigure libertatea de ac țiune a for țelor angajate în acordarea ajutorului umanitar și
menținerea perimetrului de securitate, precum și să protejeze culoarele umanitare; 2)
punerea la dispozi ția ONG-urilor, angajate în activit ăți umanitare, a infrastructurii pe
care o posed ă, în special, mijloacele de comunica ție și de transport; 3) serviciul
medical al armatei poate, prin persona lul de specialitate de care dispune și în spitalele
de campanie proprii, s ă acorde ajutorul calificat necesar popula ției civile
traumatizate. Totu și, armata particip ă la activit ăți de ajutor umanitar numai atunci
când nu o poate face altcineva. Aceasta într ucât acest tip de misiuni pune o serie de
probleme în procesul de îndep linire a lor. Printre dificult ățile execut ării acestora se
numără și următoarele: a) misiunile umanitare nu su nt riguros definite; b) imprecizia
mandatului poate da loc la interpret ări diferite pe teren. Grani ța dintre asisten ța
umanitară și menținerea păcii, în prezent, este tot mai vag ă; c) armata nu dispune în
structura sa de o unitate specializat ă în acordarea ajutorului umanitar. Este drept c ă
polivalența militarului îi permite acestuia s ă acorde un ajutor umanitar, dar nu o face
decât atunci când nu exist ă altcineva care o poate face. Probabil, în viitor, având în
vedere ponderea sporit ă a misiunilor umanitare ce se cer îndeplinite de diferite
structuri militare na ționale sau multina ționale, se vor crea unit ăți specializate capabile
să îndeplineasc ă, cu profesionalism, astfel de sarc ini; d) costurile acestor misiuni
(cine le pl ătește și din ce fonduri). Practic, armata consum ă din propriul buget atunci
când particip ă la acțiuni umanitare, iar acesta în ma i toate statele este unul atent
elaborat și cu destina ții foarte riguros definite; e) ajutorul umanitar comport ă o parte
aleatoare, în sensul c ă el poate da roade în unele regiuni, iar în altele s ă se dovedeasc ă
mai puțin eficace; f) ajutorul umanitar nu poate fi decât temporar. El trebuie urmat de
un consistent ajutor economic și politic pentru a-l face eficace și semnificativ pentru
stabilizarea regiunii respective. În acest context, armata ar fi chemat ă să prevină
crizele care ar putea pune în pericol echilibrul realizat prin ajutorul umanitar acordat.
Misiunile de observator militar în diferite zone ale lumii se execut ă, de către cadre
militare apar ținând Armatei României, în strict ă conformitate cu mandatul încredin țat
de organiza ția interna țională sub egida c ăreia se desf ășoară activitatea de
supraveghere. De regul ă, în asemenea misiuni sunt selec ționați ofițeri care
îndeplinesc cumulativ cerin țele impuse de c ătre organizatorul misiunii. Ace știa iau
parte la executarea misiunii împreun ă cu militari ai altor armate și numai pe durata
stabilită. Practic, ei observ ă dacă se respect ă acordurile încheiate între p ărțile aflate
anterior în conflict, iar constat ările le raporteaz ă celor care gestioneaz ă criza
respectivă. Misiunile de reconstruc ție a armatei unor state ce au ales calea dezvolt ării
democratice se execut ă sub mandatul unor organiza ții internaționale (ONU, NATO)
și se referă la sprijinul uman (consilieri și instructori militari), material (armament,
muniție, tehnic ă de luptă) etc. Un asemenea tip de misiune îndepline ște armata
României în Afganistan. Diplomația militar ă reprezint ă o altă modalitate de
executare a unor misiuni de c ătre armata unui stat. Ea const ă într-un ansamblu de
activități și acțiuni efectuate de institu ția militară, atât în țară, cât și peste hotare, pe
baza unor tratate și acorduri bilaterale sau multilaterale încheiate cu diferite state, cu
scopul de a spori încrederea și cunoașterea reciproc ă, precum și pentru înt ărirea

NESECRET
NESECRET
11 din 24 securității zonale, regionale și globale. Altfel spus, diploma ția militară reprezint ă un
ansamblu de mijloace puse în mi șcare într-o manier ă sinergică între politica de
apărare și politica extern ă, în vederea prevenirii și rezolvării conflictelor. Printre
aceste activit ăți se num ără: 1) susținerea negocierilor și aplicarea acordurilor de
control sau de reducere a armelor conven ționale, nucleare, biologice, chimice, ca
măsuri de încredere și de securitate; 2) activit ăți de educa ție, de consiliere și de
asistență a forțelor armate ale altor țări; 3) participarea la activit ăți din cadrul
Parteneriatului pentru Pace, ale NATO, ca și implicarea în ac țiuni conduse de ONU și
OSCE; 4) vizite de delega ții militare; 5) organizar ea în comun de exerci ții militare,
aplicații tactice; 6) activitatea ata șaților militari, reprezentan ților și membrilor
echipelor de leg ătură.
C. După „locul de îndeplinire a misiunilor” acestea pot fi: misiuni executate în
interiorul țării și misiuni îndeplinite în afara acesteia.
La nivel na țional , misiunile armatei se refer ă, de regul ă, la: apărarea
suveranității, independen ței, unității și integrit ății teritoriale a țării; garantarea
democrației constitu ționale; ajutor umanitar popula ției afectate de seism, inunda ții,
viscol, alunec ări de teren etc. În ceea ce prive ște conținutul misiunii de ap ărare a
suveranității și a independen ței țării se cer f ăcute câteva preciz ări, având în vedere
faptul că România este membr ă a unei alian țe politico-militare (NATO) și dorește să
adere, cât mai curând posi bil, la Uniunea European ă. „În noul context strategic,
statele na țiuni numai sunt singurele de ținătoare ale suveranit ății. Trei evolu ții vin să
„mineze” monopolul statului, în domeniul suveranit ății și independen ței: 1)
emergența procesului de integrare regional ă, al cărui model pare s ă fie Uniunea
European ă, consacr ă un drept suprana țional care se impune statelor și limiteaz ă
puternic autonomia lor de decizie; 2) preeminen ța mecanismelor de pia ță sustrage
segmente importante de ac țiune public ă din puterea statelor; 3) limitele geografice
ale statelor nu mai pot servi drept cadru al ac țiunii și, prin urmare, de exercitare a
atribuțiilor lor ”.9 Prin urmare, sintagma „ garantarea suveranit ății și independen ței
țării” este absolut necesar s ă fie definit ă în vederea explicit ării dimensiunilor,
coordonatelor și parametrilor lor în noul context european și mondial. Este drept, c ă
statele membre ale Alian ței nord-atlantice dispun de suveranitate și independen ță, dar
acestea sunt percepute prin prisma responsabilit ăților asumate, liber și voluntar, de
către fiecare stat în parte. Practic, statele au renun țat la unele aspecte privind
suveranitatea și independen ța lor, transferându-le organiza țiilor la care au aderat,
desigur, f ără a-și pierde identitatea na țională. În plus, ast ăzi, multe provoc ări, pericole
și amenințări sunt transna ționale, dac ă nu planetare. Dintre acestea, de exemplu,
problemele privind ecologia, circula ția persoanelor și ideilor, finan țelor, sănătatea și,
desigur, lupta împotriva terorismului sunt esen țiale și toate reclam ă o foarte puternic ă
coordonare, chiar, într-o viziune ideal ă, fuziunea lor într-o singur ă politică mondială.
În afara frontierelor na ționale structurile militare române ști pot primi și executa
o gamă largă de misiuni. Astfel, aces tora li se pot încredin ța: misiuni în sprijinul
păcii; misiuni umanitare; misiuni de poli ție militar ă; misiuni de lupt ă împotriva

9 Vincent, PORTERET, L’Etat-nation a l’epreuve du miroir de l’armee , în http://www.afsp.msh-paris.fr/activite/
salontez3/txt03/rtporteret.pdf

NESECRET
NESECRET
12 din 24 terorismului interna țional; misiuni de ap ărare colectiv ă, ce decurg din statutul
României de stat membru al Alian ței nord-atlantice. Misiunile în sprijinul p ăcii,
potrivit documentelor ONU și OSCE, se refer ă atât la posibilit ățile de prevenire a
conflictelor, cât și la cele de restabilire a p ăcii, cuprinzând diplomația preventiv ă,
realizarea p ăcii (peace-making), men ținerea păcii (peace-keeping), impunerea p ăcii
(peace-enforcement), și construc ția păcii (peace-building).10 De fapt, „opera țiile în
sprijinul p ăcii sunt opera ții multifunc ționale, realizate în mod impar țial, în sprijinul
unui mandat ONU sau OSCE, incluzând for țe militare și agenții diplomatice și
umanitare desemnate pentru a realiza cerin țe politice pe termen lung sau alte condi ții
specificate în mandat”.11 În literatura de specialitate, se folose ște conceptul „ operații
în sprijinul p ăcii (Peace Suport Operations) ” care acoper ă întreaga gam ă definită
separat pân ă în prezent-prevenirea conf lictelor, realizarea, men ținerea, impunerea și
consolidarea p ăcii. Militarii români se afl ă angajați în diferite zone ale lumii la
îndeplinirea unor asemenea misiuni. Astfel, sunt unit ăți și subunit ăți militare
românești, precum și militari români care execut ă diverse misiuni în Afganistan, Irak,
Bosnia-Her țegovina, Kosovo.12 Misiuni umanitare Armata României a îndeplinit
(Somalia – spital de campanie, activit ăți de Bosnia-Her țegovina – demin ări și
construcția de drumuri etc.) și, desigur, va mai îndeplin i când i se va cere de c ătre
organismele interna ționale și europene abilitate asemenea sarcini. Misiuni specifice
poliției militare armata noastr ă execută în Afganistan și Kosovo, contribuind la
menținerea și asigurarea ordinii de drept în zona de responsabilitate încredin țată de
forurile interna ționale sau europene abilitate. Misiuni de lupt ă împotriva terorismului
internațional structuri militare române ști execută atât în interiorul țării, cât și în afara
acesteia. Pe plan na țional, armata particip ă la activit ăți destinate prevenirii atacurilor
teroriste, împreun ă cu alte institu ții ale statului cu competen țe sporite în acest
domeniu de activitate. În afara țării, există militari români care particip ă, în cadrul
coaliției multina ționale, la lupta împotriva terorismului interna țional, de exemplu, în
Irak. Misiunile de ap ărare colectiv ă se execută de către Armata României în temeiul
art.5 al Alian ței nord-atlantice, al c ărei membru este și țara noastr ă.
D. După „modul de executare a misiunilor” , acestea se pot diviza în: misiuni
independente ; misiuni în cooperare cu alte institu ții ale statului cu atribu ții în
domeniul securit ății naționale și apărării țării; misiuni în cadrul unor coaliții
internaționale (împreun ă cu structuri militare apar ținând altor state, fi e cele care sunt
membre ale NATO, fie state cu care Ro mânia are tratate de colaborare militar ă).
Armata României poate executa misiuni , în mod independent , atât pe teritoriul
național, cât și în afara acestuia. Acestea se refer ă la: apărarea individual ă (pe uscat,
în aer și pe apă) a teritoriului na țional împotriva oric ărei agresiuni militare; apărarea
colectivă (se are în vedere calitatea stat ului român de membru al NATO); acțiuni de
limitare și înlăturare a efectelor calamit ăților naturale și accidentelor ecologice.13.

10 Mihăiță CIOCAN, Fenomenul militar contemporan. Analize și sinteze , București, ARS DOCENDI, 2003, p. 92.
11 Lt. Col. D ănuț MANTA, Curs de opera ții multina ționale , București, Editura AISM, 2002, p. 8.
12 Observatorul militar, nr. 18, 2003, p. 4.
13 Carta Alb ă a Guvernului. Armata României 2010 : reformă și integrare euro-atlantic ă, București, Editura Militar ă,
2000, p. 58.

NESECRET
NESECRET
13 din 24 Ca misiuni executate în colaborare cu alte institu ții ale statului cu competen țe în
domeniul securit ății naționale și apărării țării pot fi: 1) garantarea democra ției
constituționale; 2) men ținerea și restabilirea ordinii de drept în situa ții critice și de
criză socială; 3) misiuni umanitare în caz de necesitate; 4) combaterea crimei
organizate, a ac țiunilor teroriste întreprinse pe teritoriul na țional. Totodat ă, structuri
militare române ști pot executa diferite misiuni peste hotare ac ționând împreun ă cu
unități și subunit ăți militare ale altor state, constituite sub forma unei coaliții
internaționale . În acest sens, un exemplu îl poa te reprezenta participarea unor unit ăți
militare române ști la îndeplinirea a diferite misiuni în Afganistan și Irak. Este evident
că datorită statutului României de membru al Alian ței nord-atlantice, armata sa este și
va fi angajat ă în misiuni ce privesc ap ărarea colectiv ă, lupta împotriva terorismului
internațional etc., pe care le va îndeplini împreun ă cu armatele altor state partenere.
E. În conformitate cu „ caracterul misiunilor ” se deosebesc: misiuni tradi ționale
și misiuni noi.
Misiunile tradi ționale se referă la activit ăți cum ar fi: 1) garantarea suveranit ății,
independen ței, integrit ății teritoriale și unității țării. Aceasta presupune ca armata s ă
fie gata, în orice moment, s ă dea riposta cuvenit ă oricărei agresiuni militare venit ă din
partea altui stat sau grup de state; 2) c ooperarea cu organele civile investite în
gestionarea crizelor datorate unor urgen țe și dezastre; 3) colaborarea cu institu țiile
statului cu atribu ții în combaterea terorismului, trafic ului cu persoane, cu droguri, cu
arme etc.; 4) preg ătirea popula ției, a economiei și a teritoriului pentru ap ărare potrivit
prevederilor legii în materi e; 5) garantarea democra ției constitu ționale.
Misiunile noi derivă din noul context european și mondial. Astfel, România,
prin calitatea de membru al NATO, va avea de îndeplinit misiuni de ap ărare
colectivă, în conformitate cu pr evederile art.5 al Alian ței. Totodat ă, structuri militare
românești vor participa activ la misiuni de realizarea, men ținerea, impunerea sau
consolidarea (construc ția) păcii și la misiuni umanitare, împreun ă cu armatele altor
state. De asemenea, Armata României va continua s ă activeze pe linia Parteneriatului
pentru Pace, ca modalitate de sporire a în crederii între state, printr-o mai bun ă
cunoaștere reciproc ă. În plus, implicarea activ ă în lupta împotriva terorismului
internațional este o surs ă a noului tip de misiuni pe car e armata le poate îndeplini,
desigur, în cadrul unor structuri militare multina ționale, sub egida NATO sau ONU.
În același timp, în ultima vreme, NATO preconizeaz ă desfășurarea de misiuni
preventive de c ătre forțele armate ale st atelor membre. „ Prevenirea, ca misiune a
forțelor armate, î și propune urm ătoarele: 1) înt ărirea eforturilor na ționale și ale
Alianței nord-atlantice în materie de nepr oliferare, utilizarea instrumentelor
diplomatice și financiare pentru a evita ca tehnolog ia armelor de distrugere în mas ă
să nu cadă în mâini indezirabile; 2) necesitatea ca for țele armate s ă fie echipate
ținând seama de mediul cu ar me de distrugere în mas ă; 3) fiecare beligerant s ă fie
făcut să înțeleagă ce avantaje ar ob ține din întrebuin țarea armelor chimice,
bacteriologice și nucleare. Important este c ă prevenirea nu presupune folosirea
obligatorie a for ței militare ofensive. Totu și, o națiune nu trebuie s ă aștepte să fie
atacată pentru a ac ționa. Dreptul interna țional recunoa ște acest lucru, mai ales,
astăzi, când întrebuin țarea armelor de distrugere în mas ă nu mai este apanajul
statelor sau a alianțelor politico-militare, ci, exist ă posibilitatea ca actori non statali

NESECRET
NESECRET
14 din 24 (teroriști individuali, grup ări sau organiza ții teroriste interna ționale) să ajungă în
posesia unor asemenea mijloace de lupt ă letale cu care s ă amenințe diferite state sau
grupuri de state ”14.
Și alte state, membre ale NATO vorbe sc despre caracterul preventiv la
misiunilor for țelor lor armate. Astfel, din totalu l de 6 misiuni ale armatelor Fran ței și
Germaniei numai una se refer ă la apărarea națională, celelalte privesc gestiunea
preventiv ă și eficace a crizelor, prevenirea riscurilor de orice natur ă, care ar putea s ă
pună în discuție interesele lor vitale sau interesele lor de securitate.15 Prin urmare,
misiunile noi, din afara frontierelor na ționale, cu caracter preventiv sunt cele mai
numeroase, în prezent, la toate ar matele statelor membre ale Alian ței nord-atlantice.
În concluzie, se poate afirma c ă, în stabilirea , de c ătre cei în drept, a noilor
sarcini ale armatei țării noastre, se porne ște de la realitatea actual ă potrivit c ăreia
securitatea na țională și promovarea intereselor statului român se asigur ă, de acum
înainte, și prin executarea de misiuni în afara frontierelor na ționale și în spațiul de
competen ță al Alianței nord-atlantice, pe de o parte. Pe de alt ă parte, se are în vedere
noul mediu strategic, ap ărut după încheierea r ăzboiului rece, ce se caracterizeaz ă
printr-o mare complexitate și o important ă incertitudine în raport cu lumea bipolar ă și
cu certitudinile sale relative. În prezent, nu mai sunt amenin țări cu claritate
identificabile, dar exist ă o multitudine de riscuri și pericole la care se poate r ăspunde
adecvat doar prin m ăsuri comune de securitate și cu caracter preventiv.
F) După criteriul „ organizația interna țională sau european ă” sub egida c ăruia
se execut ă misiunea sunt: misiuni sub egida ONU; misiuni conduse de NATO;
misiuni sub egida OSCE . În general, sub egida ONU se execut ă misiuni de men ținere,
impunere sau restabilire a p ăcii și misiuni umanitare. Analiza gestion ării de către
ONU a evenimentelor din Kosovo a pus în eviden ță necesitatea ca aceast ă organizație
internațională să posede o structur ă capabilă să intervină prompt și eficace în crizele
interne acolo unde se concentreaz ă din ce în ce mai mult grave atrocit ăți. Totodat ă, se
impune ca opera țiilor de men ținere a păcii să li se imprime un nou suflu de vitalitate
și eficacitate, prin redefinirea mandatelor în func ție de realit ățile din teren și alocarea
de resurse suficiente. Aceasta pentru ca solda ții păcii, ce acționează pe temeiul unui
mandat al ONU, s ă poată să se achite de sarcinile lor, cu profesionalism și eficacitate,
pe de o parte. Pe de alt ă parte, ei trebuie, datorit ă regulilor de angajament, s ă fie în
măsură să se apere pe ei și pe ceilal ți participan ți la misiune, precum și să execute
mandatul împotriva celor care revin asupra angajamentelor pe ca re le-au luat în
virtutea acordului de pace sau care, în alt mod, caut ă să-i aducă atingere prin
violență16. Totodată, se cere ca militarii care ac ționează sub egida ONU, a șa numitele
„căști albastre ” să fie împuternici ți să foloseasc ă forța atunci când se g ăsesc în fa ța
unor oameni care fac pu țin caz de dreptul umanitar. Actuala impar țialitate a for țelor
ONU s-a dovedit ineficace pentru men ținerea păcii în unele zone ale lumii.

14 General Richard MYERS, Chef de l’etat-major interarmees, La paix et la securite au XXI-e siecle: Le rol des
forces armees americaines , în Revue electronique du departement d’Etat des Etats-Unis, volu me 7, nr.4, december
2002, în http://www.usinfo.state.gov/journals/ journals.ijpf 1202.htm .
15 Adoption d’un concept franco-a llemand en matiere de securite et de de fense – Consultations franco-allemand de
Nuremberg , 9 decembre 1996, p .3.
16 Lt. Col. Richard GIGUERE, De la resurgence de l’armee , în http://cda-cdai.ca/symposia/2000/giguere.htm.

NESECRET
NESECRET
15 din 24 Anumite m ăsuri de securitate și apărare colectiv ă se realizeaz ă prin executarea
de misiuni de c ătre structuri militare na ționale sub conducerea Alian ței nord-atlantice.
Astfel, lupta împotriva terorismului interna țional se desf ășoară de către o coali ție
multinațională, formată din forțe militare ale statel or membre NATO.
OSCE, ca organiza ție european ă, are menirea de a cont ribui la dezvoltarea
securității și cooperării, la nivel continental. Ea co nstituie un instrument diplomatic
preventiv, de gestionare a crizelor și de menținere a păcii. În atingerea obiectivelor
sale, ea poate face apel și la personal militar calificat, care va ac ționa ca observatori,
în zonele stabilite.
Cercetarea misiunilor armatei din perspect iva unui set de criterii de clasificare a
lor este absolut necesar ă întrucât pune în eviden ță, fără echivoc, urm ătoarele aspecte
esențiale: 1) evoluția concep ției României privind ap ărarea și promovarea
intereselor na ționale și prin intermediul activit ății instituției militare. Astfel, s-a
trecut de la concep ția potrivit c ăreia interesele na ționale se ap ără, folosind armata,
doar în interiorul frontiere lor de stat, la o concep ție și atitudine moderne,
preponderent active, care afirm ă că interesele na ționale se ap ără și promoveaz ă,
oriunde în lume, și prin activitatea armatei. Aici, se are în vedere atât diploma ția
militară, cât și întrebuin țarea forțelor armate pentru ap ărarea și promovarea
intereselor na ționale; 2) caracterul complex al misiunilor armatei . În prezent, armata
îndeplinește o multitudine de misiuni deosebit de diversificate sub aspectul naturii,
conținutului, duratei, locului de desf ășurare etc. Complexitatea misiunilor
încredințate armatei consist ă în: a) executarea lor în compunerea unor structuri
militare multina ționale; b) desf ășurarea lor în afara grani țelor țării, într-un mediu
dificil sub toate aspectele (climateric, soci o-uman, geografic); c) durata relativ mare a
acțiunilor (se pleac ă în misiuni pentru șase luni de zile); d) probabilitatea ridicat ă a
rănirii sau a pierderii vie ții de către combatan ți pe timpul îndeplinirii misiunii; 3)
profesionalismul structurilor militare române ști ce particip ă activ, în diferite zone ale
lumii, la executarea unor misiuni sub eg ida ONU, NATO, OSCE. La îndeplinirea
misiunilor peste hotare sunt implica ți numai militari de profesie-ofi țeri, maiștri
militari, subofi țeri și militari angaja ți pe bază de contract. Militarii în termen, rezultat
al conscrip ției, nu particip ă la astfel de misiuni; 4) prestigiul și autoritatea de care se
bucură armata țării noastre în lume, ca urmare a ma nierei în care a executat și
execută misiunile umanitare, pe cele de realizare, men ținere, impunere și construire a
păcii încredin țate de forurile interna ționale; 5) tendințele de evoluție atât a armatelor ,
cât și a misiunilor ce se pot încredin ța acestora. Astfel, tot mai multe state trec de la
armata de mas ă, fondată pe conscrip ție, la armata de profesie bazat ă pe voluntariat. În
ceea ce prive ște misiunile se trece tot mai mult de la riposta hot ărâtă la agresiunea
militară asupra teritoriului na țional la acțiuni preventive , prin care poten țialul agresor
este lovit înainte de a- și pune în aplicare planurile de cotropire sau de atac cu
mijloace militare; 6) trecerea de la ap ărarea individual ă la apărarea colectiv ă. Prin
lărgirea Alian ței nord-atlantice ap ărarea colectiv ă devine o realitate pentru tot mai
multe state, ceea ce se reflect ă, într-o manier ă corespunz ătoare, atât în natura, cât și în
conținutul misiunilor armatelor na ționale; 7) apariția unor actori non statali care fac
obiectul unor misiuni ale armatei. Astfel , lupta împotriva terorismului interna țional,
promovat atât de unele organiza ții teroriste, cât și de unele state, care acord ă sprijin

NESECRET
NESECRET
16 din 24 moral, material și financiar acestora sau unor terori ști, se poart ă de către structuri
militare na ționale și coaliții internaționale. Practic, armata prime ște misiuni de lupt ă
împotriva unor actori non statali, reprezenta ți, tocmai, de asemenea organiza ții sau
grupări teroriste; 8) sporirea cantitativ ă, dar mai ales calitativă a amenin țărilor la
adresa securit ății naționale, zonale, regionale și globale. Crima organizat ă, traficul cu
persoane, cu armament clasic și a armelor de distrugere în mas ă, precum și cel de
droguri, terorismul interna țional sunt amenin țările cele mai frecvente la adresa
securității statale, zonale, regionale și mondiale. R ăspunsul adecvat la asemenea
amenințări îl constituie ac țiunile preventive, ca efort concertat al for țelor armate
naționale și ale structurilor militare ale alian țelor politico-militare.
G) În conformitate cu criteriul „condițiile de înf ăptuire a misiunilor ” pot fi:
misiuni în timp pace; misiuni în situa ții de criză; misiuni ale armatei la r ăzboi17.
Misiunile armatei în timp de pace au un rol decisiv în descurajarea poten țialilor
agresori care ar atenta la interesele na ționale ale statului român. Ele cuprind: 1)
pregătirea structurilor sale (e fective, armament, tehnic ă de lupt ă etc.) pentru
respingerea unei agresiuni executate prin surprindere; 2) adaptarea organizatoric ă în
vederea integr ării în structurile de securitate europene și euro-atlantice; 3)
participarea la opera ții militare multina ționale, altele decât r ăzboiul; 4) cooperarea
militară internațională.
Misiunile armatei în situa ții de criză se referă la participarea acesteia, împreun ă
cu celelalte organisme stabilite prin lege, la ap ărarea valorilor democra ției
constituționale, pe de o parte, și la acțiuni de limitare și înlăturare a efectelor
calamităților naturale, accidentelor și catastrofelor pe teritoriul na țional, pe de alt ă
parte. Ele includ activit ăți cum ar fi: 1) prevenirea declan șării unor ac țiuni
destabilizatoare; 2) neutralizarea el ementelor terorist – diversioniste și a altor
formațiuni ilegale înarmate; 3) z ădărnicirea încerc ărilor de blocare a unor c ăi de
comunica ții spre anumite obiective; 4) st oparea traficului cu armament și muniții; 5)
deblocarea unor obiective politico-administ rative sau economico-sociale, controlate
ilegal de for țe ostile; 6) realizarea siguran ței strategice la frontier ă și la obiective de
importanță vitală.
Misiunile armatei la r ăzboi se referă la respingerea ac țiunilor militare în for ță și
limitarea efectelor ini țiale ale agresiunii, precum și la victoria militar ă asupra
agresorului care ac ționează în spațiul de interes strategic al României. În plus, țara
noastră, ca membr ă NATO, va ac ționa în cadrul ap ărării colective, potrivit art. 5. al
organizației, atunci când un stat din Alian ță va fi atacat de for țe armate ale altui stat
sau ale unei grup ări de state.

17 Carta Alb ă a Guvernului. Armata României 2010: reform ă și integrare euro-atlantic ă, București, Editura Militar ă,
2000, p.58.

NESECRET
NESECRET
17 din 24 Capitolul 4
EVOLUȚIA MISIUNILOR ARMATEI ROMÂNIEI

Misiunile armatei nu sunt ceva static, un dat imuabil, un complex de roluri și
sarcini stabilite odat ă pentru totdeauna, ci, o realitate aflat ă într-o continu ă schimbare,
mișcare, transformare, în deplin acord cu o serie de determin ări interne și externe,
exprimate printr-o serie de factori sociali, economici, pol itici, militari, psihosociali,
culturali, de sorginte na țională și interna țională, aflați în interac țiune și
interconexiune.
Analiza evolu ției misiunilor armatei trebuie s ă țină seama de cel pu țin două
cerințe și anume: 1) alegerea a dou ă momente distincte din existen ța misiunilor
instituției militare. Acestea sunt urm ătoarele: t o, momentul ini țial luat ca punct de
referință în demersul evaluativ; t 1, momentul la care se m ăsoară transform ările și
schimbările intervenite în structura intim ă a misiunilor institu ției militare. În acest
mod, se va realiza o apreciere corect ă a modific ărilor apărute în natura și conținutul
misiunilor armatei și se vor m ăsura diferen țele ivite între cele dou ă momente ale
evaluării. Astfel, se pot pune în eviden ță schimbările intervenite în con ținutul și
natura misiunilor, uneori chiar nivelul și intensitatea acestora; 2) stabilirea criteriului
(aspectului) luat în cons iderare la analiza „mi șcării” misiunii armatei, în timp. În
calitate de criterii se pot lua, printre altele și, următoarele: con ținutul misiunii; natura
misiunii; factorii determinan ți ai schimb ării (modific ării, transform ării) suferite de
misiunile armatei.
Dinamica misiunilor armatei este un proces complex ce reflect ă transformarea,
schimbarea, modificarea, intensificarea sau diminuarea, în decursul unei perioade de
timp determinate, a sarc inilor ce revin institu ției militare de îndeplinit, în
conformitate cu rolul și statusul s ău social.
Este posibil ă atât o analiz ă a evoluției întregului complex de misiuni ale
armatei, cât și numai a uneia singure. În ambele cazuri, se poate cerceta „mi șcarea în
timp”a misiunilor armatei dup ă: natura, con ținutul și durata lor; locul de desf ășurare;
parametrii juridici; dimensiunea lor uman ă; corelația dintre schimbarea survenit ă în
structura lor și apărarea intereselor na ționale.
Spre exemplificare sunt prezentate evolu ția: misiunilor generale ale armatei;
misiunilor non militare; misiunilor de men ținere a p ăcii. Dacă în analiza primelor
două categorii de misiuni se socote ște ca moment ini țial, anul 1952, iar ca moment
ulterior, anul 2003, se vor observa unele diferen țe. Astfel, în 1952, în Constitu ția țării
se afirma c ă „Forțele armate ale Republicii Populare Române stau de straj ă
hotarelor țării, suveranit ății și independen ței poporului român, securit ății sale și
păcii”.18 În Constitu ția României din 2003, se men ționează că: „Armata este
subordonat ă exclusiv voin ței poporului pentru garantarea suveranit ății, a
independen ței și a unității statului, a integrit ății teritoriale și a democra ției
constituționale ”.19 O analiz ă succintă a conținutului celor dou ă texte eviden țiază
următoarele aspecte esen țiale: 1) misiunile sunt formulate, de fiecare dat ă, în deplin

18 Ioan, MURARU ș.a., Constituțiile României , București, Regia autonom ă „Monitorul Oficial”, 1993, p.157
19 Constituția României , București, Editura ALL BECK, 2003, p. 34

NESECRET
NESECRET
18 din 24 consens cu percep ția stării mediului de securitate intern și extern. Astfel, textul
misiunilor armatei, în 1952, subliniaz ă starea de nelini ște din țară, teama c ă statul
român va fi atacat (for țele armate stau de straj ă hotarelor țării, suveranit ății etc.), în
timp ce, în 2003, se subliniaz ă că armata garanteaz ă suveranitatea, independen ța țării
etc., ceea ce denot ă o anumit ă stare de siguran ță, de certitudine privind mediul de
securitate regional și zonal; 2) în 1952, armata sta de straj ă păcii (explic ă atitudinea
României în problemele securit ății regionale, zonale și globale), pe când în 2003, nu
se mai men ționează nimic referitor la securitatea statului român și a păcii în lume; 3)
textul privind for țele armate din 1952 nu men ționează explicit subord onarea acestora,
în timp ce, prevederile constitu ționale din 2003 afirm ă că „armata se subordoneaz ă
exclusiv voin ței poporului… ”, prin aceasta eliminând orice posibilitate a cuiva
(persoană publică, grup uman sau institu ție a statului) de a îndep ărta institu ția militară
de la rolul s ău social; 4) în 2003, apare ca o nou ă misiune explicit ă a armatei
garantarea democra ției constitu ționale. Aceast ă prevedere indic ă evoluția societății
românești pe calea dezvolt ării democratice și către statul de drept.
Evoluția misiunilor non militare ale armatei se vor analiza, a șa cum s-a
menționat anterior, tot pentru interv alul 1952- 2003. Potrivit concep ției privind
status-ul și rolul armatei în societatea româneasc ă din acea perioad ă (anii ’50),
această instituție participa, numai în interiorul frontierelor na ționale, la orice tip de
activitate uman ă pe care conducerea statul ui o aprecia ca necesar ă. În 2003, ca
misiuni non militare ale armatei sunt: 1) în interiorul țării, activități umanitare în caz
de calamit ăți naturale (cutremure puternice, inunda ții, alunec ări de teren, viscole,
incendii devastatoare) și catastrofe ecologice; 2) în afara grani țelor naționale :
activități umanitare; misiuni de men ținere, impunere sau restabilire a p ăcii.
Comparând misiunile non militar e pe care arma ta le execut ă în perioadele cercetate
rezultă o evoluție a acestora, în sensul: a) îmbog ățirii conținutului lor. De pild ă,
armata României numai st ă doar de „ strajă păcii”, ci se angajeaz ă efectiv în
menținerea, impunerea sau restabilirea acesteia, împreun ă cu alte structuri militare
statale sub egida unor organiza ții interna ționale (ONU, NATO) sau europene
(OSCE); b) extinderii ariei de execu ție a misiunilor. În 1952, nici nu se putea concepe
o angajare a armatei țării decât în limitele atribu țiilor conferite acesteia de c ătre
statutul Tratatului politico-militar din care f ăcea parte. În prezent, structuri militare
românești acționează pe diferite teatre de opera ții, din diverse zone ale lumii, sub
mandat ONU sau NATO; c) implic ării active a României în activit ăți ce țin de
stabilitatea mediului de securitate zonal ă, regional ă și mondial ă. La acestea ia parte
activă și armata atât prin diploma ția militar ă, cât și cu diferite structuri militare
specifice naturii misiunii încredin țate.
În ceea ce prive ște dinamica misiunilor de men ținere a păcii este eviden țiată: a)
extinderea opera țiilor pe plan geografic și din punct de vedere cantitativ. În 1994, de
pildă, erau 14 opera ții de menținere a păcii, în care au ac ționat 53.000 de militari; b) o
mai mare rapiditate și flexibilitate în ac țiuni: scurtarea fazelor de desf ășurare a
operațiunii; preg ătirea unor trupe care s ă aibă o instruire specific ă acestor misiuni;
disponibilitatea sporit ă a acestor trupe pentru executa rea unor asemenea misiuni; c)
abilitatea trupelor ce compun opera țiunea pentru desf ășurarea de activit ăți în cele mai
diverse domenii: dezarmarea și controlul armamentelor p ărților implicate în conflict;

NESECRET
NESECRET
19 din 24 asigurarea unei protec ții militare necesare favoriz ării ajutorului umanitar; d) l ărgirea
cadrului de participare, extinderea competen țelor pentru ac țiuni non militare,
incluzându-se tot mai mul ți civili chema ți să ajute la pacificarea și reconstruc ția țării
respective în toate domeniile: politic, social, economic, cultural; e) înt ărirea
cooperării cu organiza țiile regionale; f) cre șterea implica țiilor financiare și de
logistică.20 Practic, evolu ția conceptului de opera ții de men ținere a p ăcii pune în
evidență dinamica acestor misiuni, în timp (au început în 1948, ca misiuni de
observare în diferite zone ale globului ), care au trecut de la doar diploma ția
preventiv ă la interac țiunea dintre momentele: r ealizare (peace-making) – men ținere
(peace-keeping) – impunerea p ăcii (peace-enforcement)- construirea (peace-building)
păcii, adică între fazele de prevenir e a unui conflict, de men ținere a p ăcii și de
reconstruc ție post-conflictual ă.21
Esențial în dinamica misiunilor armatei țării noastre este deschiderea statului
român spre asumarea de responsabilit ăți importante în direc ția stabilității mediului de
securitate zonal, regional și global. În acest context, pe lâng ă metodele diploma ției se
apelează, frecvent, la participarea cu st ructuri militare proprii, care ac ționează atât
independent, cât și ca părți componente ale unor co mandamente întrunite și coaliții
militare interna ționale.
Evidențierea dinamicii misiunilor armatei este de un real folos celor care: 1)
proiecteaz ă noile structuri ale for țelor armate. Cunoscându-se ce tip de misiuni are de
executat armata țării noastre se vor crea sau dezvolta acele structuri care s ă răspundă
adecvat la orice sarcin ă încredințată; 2) decid dimensiunile umane și materiale ale
instituției militare, pe categorii de for țe armate; 3) elaboreaz ă modificările ce se
impun a fi aduse actelor normative ce reglementeaz ă viața și activitatea armatei; 4)
stabilesc natura și conținutul noilor acte normative referi toare la misiunile armatei; 5)
definesc coordonatele și parametrii reformei din armat ă; 6) hot ărăsc natura,
conținutul și volumul m ăsurilor economice, militare, polit ice, psihosociale, juridice
necesare asigur ării compatibilit ății misiunilor, organiz ării, calific ării personalului,
dotării și dimensiunilor armatei na ționale cu exigen țele și criteriile impuse de c ătre
alianța politico-militar ă în care România este integrat ă. Totodat ă, cunoașterea
dinamicii misiunilor armatei ofer ă celor interesa ți informa ții pertinente despre: a)
direcția și sensul evolu ției institu ției militare; b) nivelul și natura a șteptărilor
reciproce dintre ea și societate; c) tendin țele ei de dezvoltare cantitativ ă și mai ales
calitativă; d) intrarea sa în rolul și status-ul sociale trasate, atât pe plan intern, cât și
internațional; e) intensitatea și forța legăturii dintre ea și populația țării.

Capitolul 5
DETERMIN ĂRI ALE DINAMICII MISIUNILOR ARMATEI ROMÂNIEI

Există, atât determinări interne , cât și externe ale dinamicii misiunilor armatei
țării noastre. Ambele au atât o influen ță specifică, proprie fiec ărui factor în parte, cât
și una cumulativ ă, datorată interconexiunii lor și interacțiunii lor. De aceea, dinamica

20 Viorel ARDELEANU ș.a., Operațiuni de men ținere a p ăcii, București, Institutul Român de Studii Interna ționale;
1994, pp. 12-18.
21 Ibidem, pp. 19-20.

NESECRET
NESECRET
20 din 24 misiunilor armatei se cere v ăzută ca o rezultant ă a acțiunii tuturor factorilor ce
alcătuiesc celor dou ă tipuri de determin ări. Este posibil, ca în unele momente s ă
prevaleze unele determin ări interne, iar, alteori factorii externi s ă fie mai puternici în
influențarea misiunilor unei armate na ționale. Cert este c ă în proiectarea structurilor
militare ce vor fi angajate efectiv în executarea unor misiuni diverse, atât în țară, cât
și în afara acesteia, un loc important îl vor juca o serie de determin ări interne și
externe, pe lâng ă alte considerente importante.
Printre determinările interne se num ără: schimbarea de regimului politic;
dezvoltarea democra ției; neutralitatea politic ă a institu ției militare; reforma din
armată (pe toate dimensiunile ei – uman ă, structural ă, material ă, normativ ă și
militară), ca proces complex, atotcuprinz ător, continuu; provoc ările mediului intern
de securitate. Regimul politic dintr-un stat î și pune amprenta, printre altele, și pe
conținutul misiunilor for țelor armate. Astfel, România, dup ă 1989, odat ă cu
schimbarea regimului politic din țară, a stabilit, cu claritat e, care sunt misiunile
armatei na ționale, atât în plan intern, cât și internațional. În acest sens, o dovad ă o
constituie prevederile Constitu ției țării din 1991 privind armata. Dezvoltarea
democrației reprezint ă un alt factor important în de terminarea misiunilor armatei.
Astfel, aceasta a permis o riguroas ă definire a competen țelor institu ției militare în
societate. Iar, pentru ca societatea româneasc ă să fie sigură că acestea se vor respecta
a instituit metode de control democratic al armatei22. Un factor esen țial în maniera de
îndeplinire de c ătre armat ă a misiunilor ce îi revin în statul de drept îl constituie
neutralitatea politic ă a instituției militare .23 Reforma din armat ă, ca proces complex,
multilateral și de durat ă, joacă un rol semnificativ în stabilirea și mai ales în
executarea misiunilor, pr in adecvarea institu ției militare la natura, con ținutul, locul de
desfășurare etc. al responsabilit ăților încredin țate de către cei abilita ți legal, atât la
nivel național, cât și internațional. La rândul lor, provocările mediului de securitate
intern24 conduc la stabilirea con ținutului, naturii și caracterului misiunilor ce îi revin
armatei în interiorul frontierelor na ționale.
Ca determinări externe se pot men ționa: provoc ările mediului de securitate
zonal, regional și global; apartenen ța sau nu la o alian ță politico-militar ă; procesul
globalizării; schimb ările organiza ționale intervenite în armatele contemporane;
revoluția în domeniul militar. Provocările mediului de securitate zonal , regional și
global ac ționează puternic asupra caracterului, naturii și conținutului misiunilor
armatei. Astfel, preocuparea țării noastre de a fi un constant generator de securitate în
zonă, regiune și în lume se reflect ă adecvat și consistent în asumarea unor
responsabilit ăți în acest domeniu și din punct de vede re militar. O dovad ă o constituie
faptul că structuri militare române ști particip ă activ la men ținerea păcii în fosta
Iugoslavie. Totodat ă, amenințările organiza ților teroriste interna ționale au condus la
angajarea efectiv ă a României în lupta împotriva acestui flagel. Acest fapt, a
influențat și natura, con ținutul, caracterul și locul de executare a misiunilor

22 Vezi : Gheorghe, DIACONESCU ș.a., Controlul democratic as upra armatei României , Bucure ști, Editura
Enciclopedia, 1996
23 Vezi: Petre, DU ȚU, Armata și societatea în tranzi ție, București, Editura AISM, 2002, capitolul 5.
24 Vezi : Eugen B ĂDĂLAN, Securitatea României. Actualitate și perspectiv ă, București, Editura militar ă, 2001,
pp. 57-64.

NESECRET
NESECRET
21 din 24 încredințate armatei țării noastre. Apartenen ța sau nu la o alian ță politico-militar ă a
unui stat își pune pecetea pe misiunile pe care armata sa le poate primi și, desigur,
îndeplini, mai ales, în afara frontierelor na ționale. Ca țară membră a Alianței nord-
atlantice, România are obliga ția de a participa la ap ărarea colectiv ă a statelor
partenere, potrivit prevederilor art.5 al NAT O . De aici, o serie de misiuni specifice
pentru armata sa. Globalizarea , ca proces general, atotcuprinz ător și complex al lumii
contemporane, exercit ă o influen ță mare asupra misiunilor armatelor na ționale.
Practic, se redefine ște conținutul suveranit ății și independen ței naționale, ca realit ăți
pe care armata are misiunea s ă le garanteze, datorit ă efectelor globaliz ării economice,
financiare, culturale, politice etc. Mai importante pentru dinamica misiunilor armatei
par a fi îns ă schimbările organiza ționale intervenite în toate armatele contemporane.
Aceste schimb ări care au exercitat și vor continua s ă exercite o influen ță majoră
asupra institu ției militare actuale sunt urm ătoarele: 1) civilii ocup ă un loc din ce în ce
mai important în cadrul for țelor armate ale statelor (ministrul și secretarii de stat
sunt persoane civile). În țara noastr ă, începând cu 1994, armata are un ministru civil
și, de asemenea, secretari de stat, tot pers oane civile numite de partidul sau coali ția de
partide ce a câ știgat alegerile; 2) diferențele tradiționale între arme , specialit ăți,
grade, for țele combatante și forțele de sus ținere tind s ă se diminueze gradual; 3 ) rolul
tradițional al for țelor armate axate pe folosirea violen ței rămâne ca posibilitate, dar
el evolueaz ă mai degrab ă spre executarea de misiuni non militare. O îndelungat ă
perioadă de timp, ducerea r ăzboiului a fost misiunea principal ă a armatei. Cu alte
cuvinte, gestionarea violen ței în societate a fost menirea esen țială a armatei. „ Există
ceva inerent individului și societății care genereaz ă, periodic sau permanent,
violență. Sarcina societ ății nu este de a elimina violen ța, ci de a o controla ”.25 Astăzi,
ca urmare a revolu ției în tehnologia militar ă26 sarcina armatei de a descuraja violen ța
tinde să devină preponderent ă în compara ție cu rolul de a declan șa și folosi violen ța.
Prin urmare, în prezent și, probabil, și în viitor, misiunea armatei de descuraja
violența va deveni esen țială. Armamentul nuclear, mai al es atâta timp cât a fost
deținut doar de câteva state a sporit efectele descuraj ării celor care ar fi apelat la
folosirea violen ței pentru atingerea scopurilor lor. În prezent, exist ă posibilitatea real ă
ca și alte state sau chiar actori non statali s ă acceadă la arma nuclear ă și la vectorii
acesteia. Prin urmare, posibilitatea întrebuin țării ei a crescut. De aici, necesitatea
desfășurării unor ac țiuni concertate și permanente ale statelor lumii, semnatare ale
tratatului de neproliferare a acestu i tip de arme, inclusiv prin m ăsuri militare cu
caracter preventiv, desf ășurate sub mandatul ONU27. În plus, responsabilitatea
menținerii ordinii civile într-o arie în care autorit ățile locale sunt dep ășite de
evenimente tinde s ă fie tot mai mult asumat ă de autorit ăți internaționale. Prin
executarea unor misiuni non militare ar mata contribuie la crearea unor condi ții stabile
pentru schimb ări de natur ă socială și politică, în unele state și chiar zone; 4) forțele de
coaliție și multinaționale sunt din ce în ce mai pre zente sub conducerea institu țiilor
supranaționale (ONU sau NATO) în derularea unor activit ăți de menținere, impunere

25 Nicu-Ionel SAVA ș.a. (coord), Armata și societatea , București, Editura INFO-TEAM, 1998, p. 23.
26 ibidem, p. 56.
27 Keir, LIEBER, Robert, LIEBER, La strategie de securite nationale du president Bush, în Revue electronique du
departement d’Etat des Etats-Unis , volum 7, nr. 4, december 2002 ( http://usinfo.state.gov/journals/journals.ijpf 1202)

NESECRET
NESECRET
22 din 24 sau restabilire a p ăcii, precum și de luptă împotriva terorismului interna țional; 5)
forțele armate cunosc din ce în ce mai mult o diversificare în interiorul lor. Aici, este
vorba, înainte de toate, de o special izare pe sarcini a viitoarelor for țe armate
europene. În acest sens, se avanseaz ă o serie de ipoteze de lucru28. Astfel, autorul
menționat propune urm ătoarele grupuri de ipoteze priv ind specializarea armatei pe
sarcini: 1) ipoteze de configurare macro-structural ă (o specializare prin poluri de
competen țe; o reparti ție geopolitic ă a responsabilit ăților politico-militare; o diviziune
organizațională a muncii – UE, OSCE, NATO); 2) ipoteza macro-industrial ă (o
specializare în produc ția de echipamente); 3) ipoteza configura ției micro-structurale
(forțe specializate modulare multina ționale interarme). Revoluția în domeniul militar,
îndeosebi în ceea ce prive ște tehnologiile înalte, prin apor tul la crearea unor noi tipuri
de arme (a șa numitele arme inteligente) exercit ă o influen ță semnificativ ă asupra
naturii, con ținutului, caracterului etc. al misiunilor ce se vor încredin ța armatelor
naționale, dar și coalițiilor multina ționale și alianțelor politico-militare.29
Analiza acestor ipoteze conduce la concluzia c ă ipoteza de lucru nr. 3 este cea
mai tentant ă. Aceasta pentru c ă ea se întemeiaz ă pe punerea în practic ă a grupurilor
de forțe modulare capabile de a interac ționa pentru a r ăspunde mai bine diversit ății
configura ției crizelor c ărora ar fi susceptibile s ă trebuiasc ă să le facă față. Printre
avantajele acestei ipoteze se num ără și următoarele: 1) las ă provizoriu intact modul
de organizare a for țelor la nivel na țional, determinând statele s ă imagineze solu ții mai
bune de aderare la exigen țele unei cooper ări multina ționale; 2) se pot grefa pe
inițiativele deja existente și al căror scop opera țional până în prezent a întârziat s ă se
concretizeze; 3) capacitatea eventual ă a acestei ipoteze de a se bran șa pe sistemul
strategic american actual; 4) ar permite militarilor s ă înțeleagă corect, misiunile de
pace europene într-un mediu strategic în constant ă mutație.30

Capitolul 6
CONCLUZII PRIVIND DINAMICA MISIUNILOR

Misiunile armatei vor cunoa ște o dinamic ă alertă în anii urm ători, datorit ă, pe
de o parte, integr ării complete a României în structurile Alian ței nord-atlantice și
europene și, pe de alt ă parte, sporirii gamei provoc ărilor regionale, zonale și globale
ale mediului de securitate. Amenin țări cum ar fi ac țiunile unor organiza ții teroriste,
activități din zona crimei organizat e (trafic cu arme clasice și ultrasofisticate, de
droguri și persoane, sp ălarea de bani etc.), migra ția ilegală etc. sunt tot mai prezente
în zilele noastre afectând to ate statele, nu doar pe unele.
Cercetarea dinamici i misiunilor armatei țării noastre ofer ă: a) informa ții
pertinente asupra tendin țelor de evolu ție a institu ției militare na ționale; b) sugestii
importante privind derularea reformei în armata noastr ă; c) indicatori de evaluare a
eficacității manierei de executar e a misiunilor încredin țate institu ției militare, atât la

28 Alain DE NEVE, La specialisation des taches: une revolution pour l’Europe , în revista „Securite et strategie”,
nr. 76/2003, cap. 3.
29 Vezi: Col. prof. univ. dr. Ion B ĂLĂCEANU ș.a., Câmpul de lupt ă modern sub impactul tehnologiilor moderne ,
București, ARS DOCENDI, 2003, pp.9, 34-35, 68.
30 Ibidem, pp. 89-90.

NESECRET
NESECRET
23 din 24 nivel național, cât și internațional; d) o imagine a evolu ției prestigiului și autorității
României pe plan regional și global; e) date asupra capacit ății armatei noastre de a
răspunde flexibil amenin țărilor la adresa securit ății naționale, zonale, regionale și
mondiale; e) gradul integr ării României în structurile Alian ței nord-atlantice.
Este posibil, ca în viitor, datorit ă trecerii armatei țării noastre la o accentuat ă
profesionalizare și a angajării sale tot mai consistente în misiuni în afara frontierelor
naționale, rela ția preferen țială existentă acum între ea și populație să se reduc ă în
intensitate. Altfel spus, este posibil ă apariția unui deficit de încredere al popula ției în
armată, atât ca urmare a renun țării la conscrip ție ca mod de recrut are a efectivelor de
militari și trecerii la voluntariat, cât și datorită unei cunoa șteri mai pu țin exacte, de
către segmente importante ale popula ției, a faptului c ă interesele na ționale se ap ără nu
doar în interiorul grani țelor statale.
Tendința apariției și a diversific ării unor misiuni ale armatei se va accentua în
anii care vin. Astfel, în prezent, armata țării noastre îndepline ște în Afganistan o noua
misiune și anume acordarea unui sprijin consistent în reconstruc ția armatei na ționale
a acestui stat. În acela și timp, implicarea activ ă a țării noastre, de fapt, a unor structuri
militare române ști, în opera țiuni de men ținere a p ăcii vor cunoa ște o sporire
semnificativ ă.

BIBLIOGRAFIE

1. Adoption d’un concept franco-allemand en matiere de securite et de
defense – Consultations franco – allemand de Nuremberg , 9 december,
1996, în http://www .ofaj. org /reseau/liens/sommaire.html.
2. Viorel ARDELEANU ș.a., Operațiuni de men ținere a p ăcii, București,
Institutul Român de Studii Interna ționale, 1994.
3. Ion BĂLĂCEANU ș.a., Câmpul de lupt ă modern sub impactul
tehnologiilor contemporane , București, ARS DOCENDI, 2003.
4. Carta Alb ă a Guvernului. Armata României 2010: reform ă și integrare
euro-atlantic ă, București, Editura Militar ă, 2000.
5. Mihăiță CIOCAN (coord), Fenomenul militar contemporan. Analiza și
sinteze , București, ARS DOCENDI, 2003.
6. Constituția României , București, Editura ALL BECK, 2003.
7. Gheorghe, DIACONESCU, ș.a., Controlul democratic al societ ății asupra
armatei României , București, Editura Enciclopedia, 1996.
8. Petre, DU ȚU, Armata și societatea în tranzi ție, București, Editura AISM,
2002.
9. Richard, GIGUERE, De la resurgense de l’armee , în http://cda-cdai.ca/
symposia/2000/giguere.htm .
10. Glossaire interarmees des termes et des expressions relatifs a l’emploi
operationnel des forces , București, Editura AISM, 2002.
11. Dumitru IACOB și Diana-Maria CISMARU, Organiza ția inteligent ă: 10
teme de management organiza țional , București, Editura comunicare.ro,
2002.

NESECRET
NESECRET
24 din 24 12. Jacques, LAXANDE, Le rol de l’armee dans l’action humanitaire , în
http://Xpassion.polytechnique .org/article/Xp7lansa.html .
13. Keir, LIEBER, Robert, LIEBER, La strategie de securite nationale du
president Bush, în Revue electronique du departement d’Etat des Etats-
Unis , volume 7, no.4, december 2002.
14. Dănuț MANTA, Curs de opera ții multina ționale , București, Editura AISM,
2003.
15. Ioan, MURARU, ș.a., Constituțiile României , București, Regia autonom ă
„Monitorul Oficial”, 1993.
16. General Richard, MYERS, Chef de l’etat-major interarmees, La paix et la
securite au XXI-e siecle. Le rol des forces armees americaines , în Revue
electronique du departement d’Etat des Etas-Unis, volume 7, no.4,
december 2002.
17. Alain, DE NEVE, La specialisation de taches: un revolution pour l’
Europe , în revista „Securite et strategie”, nr. 76/2003.
18. Vincent, PORTERET, L’Etat-nation a l’epreuve du miroir de l’armee , în
http://www,afsp.msh-paris.fr/activ ite/salontez3/txt/rtporteret.pdf .
19.Nicu-Ionel, SAVA ș.a. (coord.), Armata și societatea , București, Editura
INFO-TEAM, 1998.
20. Mihaela VL ĂSCEANU, Grupuri, organiza ții, mase , în volumul
„Psihologie social ă”, Iași, POLIROM, 1997.