CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ȘI SECURITATE [600886]

UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE
CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ȘI SECURITATE

Dr. NICOLAE DOLGHIN

GEOPOLITICA.
DEPENDEN ȚELE DE RESURSELE ENERGETICE

Editura Universit ății Naționale de Ap ărare
București – 2004

3

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………….. ………….4

CAPITOLUL 1
Geografia petrolului…………………………………………………………………………………………….. ……………..7

CAPITOLUL 2
Geografia consumului …………………………………………………………………………………………….. ………..15

CAPITOLUL 3
Geopolitica petrolului…………………………………………………………………………………………… ……………18

CAPITOLUL 4
Geostrategia petrolului………………………………………………………………………………………….. …………..27

CAPITOLUL 5
Prețul petrolului …………………………………………………………………………………………………… …………..31

ÎN LOC DE CONCLUZIE……………………………………………………………………………………………… ….34

4

INTRODUCERE

Componenta ideologic ă a bipolarit ății, cu toat ă infrastructura sa, inclusiv cea
militară, a dominat confruntarea în perioada r ăzboiului rece. Domina ția sa a fost atât
de eclatant ă încât a acoperit mobilul mult mai profund al confrunt ării, de aceea
amintit cu circumspec ție în declara țiile politice, dar urm ărit cu consecven ță în
geopolitic ă, cel al deținerii și accesului la resurse . Interdependen țele dintre resurse
și dezvoltare, prosperitate, putere au fost demult decodificate și au modelat în bun ă
măsură evoluția politică a lumii. Odat ă cu revolu ția industrial ă însă, percepția faptului
că resursele, îndeosebi cele naturale, se g ăsesc acolo unde „ nu trebuie ” și în posesia
„celor care nu le merit ă” a apărut îndeosebi în zonele unde erau vitale. Percep ția s-a
acutizat pe m ăsura „ așezării” geografiei politice a lumii în cadrul unor grani țe mai
mult ori mai pu țin recunoscute, dar trasate, a c ăror nerespectare provoac ă reacții ce
depășesc cu mult stricta rela ție dintre doi actori politic i. Resursele energetice de
astăzi au contat pu țin în procesul delimit ărilor din secolul XIX, de exemplu, astfel c ă,
atunci când au ap ărut ca problem ă, lucrurile erau deja complicate. De aceea, petrolul,
ca sursă energetic ă mondială dominant ă a secolului al XX-l ea, nu a fost str ăin de
ultimul r ăzboi mondial și nu poate fi eliminat din motiva țiile unor conflicte
distrugătoare și astăzi, precum cele din Golf, Ango la, Cecenia etc. Economia
mondială depinde înc ă de petrol ca resurs ă centrală de energie, chiar dac ă au apărut și
altele cum ar fi energia nuclear ă sau gazele naturale. Acestea din urm ă au fost
descoperite aproximativ în acelea și zone unde se afl ă câmpurile petroliere, deci

5necesită aceleași căi de acces, dar și ele constituie o resurs ă epuizabil ă. Este un motiv
suficient ca aceast ă perspectiv ă să reactualizeze, din când în când, discu țiile asupra
limitelor dezvolt ării. Oricum, p ăstrând încrederea în capacitatea oamenilor de a g ăsi
mereu resursele necesare dezvolt ării, inclusiv a surselor alte rnative de energie, nu pot
rămâne neobservate jocurile politice și militare în jurul celor existente care vor
asigura mare parte din necesarul de energie în viitorul apropiat.
Cre șterea num ărului popula ției pe glob și dezvoltarea economic ă pe care și-o
propun toate statele lu mii sunt inevitabil înso țite de creșterea consumului unor resurse
energetice tot mai limitate. Dispari ția bipolarit ății a înlăturat un motiv redus la câ țiva
actori ai confrunt ării, descoperind straturi mult mai profunde ale unei competi ții în
care participan ții sunt mult mai numero și iar motiva ția vitală, cu bătaie pe termen
îndelungat. Economiile dezvoltate depind de resursele energetice oriunde pe glob.
Pierderea accesului la acestea pot avea consecin țe distrugătoare, iată de ce o parte
însemnată a politicilor externe dar și a celor de putere este preocupat ă de
accesibilitatea conductelor și terminalelor, viit oarele trasee pent ru conducte, de
parteneriate etc. Geopolitica este dominat ă de strategiile resurselor, îndeosebi a
celor energetice . Geopolitica îi oblig ă pe subiec ții săi să ia în considerare „ totalitatea
preocupărilor actorilor prezen ți pe scena interna țională”, și este permanent
„interesată de calculele unora sau alto ra, …de obiectivele ce vizeaz ă cooperarea sau
destinderea rela țiilor, dar și utilizarea for ței sau de jocurile viclene .”1 Acțiunile
teroriste de la 11 septembrie au avut efec te seismice asupra geopol iticilor energetice,
mai ales asupra celor ale petrolului. Or ientul Apropiat a devenit brusc o zon ă mai
puțin sigură, iar marile economii au realizat c ă sunt prea dependente de ea. Au trecut,
deci, la ac țiuni de disipare a dependen ței pe întreg globul. Ca urmare, au dobândit
rapid importan ță strategic ă și alte zone, s-au declan șat alte competi ții, interesele
naționale încep s ă capete alt ă greutate în raport cu cele ale alian țelor etc.,
confirmându-se înc ă o dată că în marile strategii nimic nu poate fi ignorat, cu atât mai
mult cu cât într-o perspectiv ă nu prea îndep ărtată și alte resurse ar putea deveni

1 Paul Claval, Geopolitic ă și geostrategie. Gândirea politic ă, spațiul și teritoriul în secolul al XX-lea , Editura CORINT,
București, 2001, p.10.

6motive pentru competi ții strategice: apa, alimentele etc. De aceea r ămâne strategia
domeniul preferat al poten țialelor. „…Petrolul – a-l g ăsi, a-l transporta, a-l
cumpăra, a-l păstra – rămâne un punct de focalizare a vie ților noastre și va continua
să rămână astfel…”2 – declara un fost secretar de stat pentru energie al SUA,
subliniind cum se transform ă această resursă într-o problem ă de securitate.

2 http://www.csis.org/event991208sRichardson.htm

7

CAPITOLUL 1
Geografia petrolului

Petrolul a încetat de mult s ă fie doar problema geologilor ori economi știlor.
Complică în mare m ăsură ecuațiile pe care trebuie s ă le rezolve politicienii și devine
încet-încet un factor al vie ții sociale ce nu poate fi ignorat, inducând direct sau
indirect rela ții nu întotdeauna u șor de sesizat. În lipsa lui, comunit ățile sociale cer din
partea conduc ătorilor ac țiuni ale c ăror efecte sunt dese ori nepopulare, creeaz ă
presiuni asupra proceselor decizionale , statul devenind fie un ra ționalizator fie un
vector al politicii de putere.

8Un document din anul 2000 al unei institu ții publice în domeniul prospec țiunilor
geologice din SUA3 oferă o estimare a resurselor conven ționale de pe trol (produc ția
curentă însumat ă la care s-au ad ăugat rezervele r ămase și resursele petroliere
nedescoperite înc ă, dar bănuite) pentru 128 de zone petro liere ale lumii, în miliarde
barili (BBO). Dispunerea geografic ă a rezervelor este prezentat ă pe hartă. Producția
curentă însumată, rezervele r ămase, cre șterea rezervei și resurselor nedescoperite sunt
estimate la aproximativ 3 miliarde de miliarde barili. Din aceast ă cantitate, cca.
24% au fost extrase, iar 29% au fost descoperite și înregistrate ca rezerve se afirm ă în
aceleași documente. Câmpurile petroliere afla te în exploatare sunt cunoscute și
domină jocurile geopoliticii ultimilor zeci de ani. Este oarecum firesc deoarece
regiunea Orientului Mijlociu, una din cele clasice, posed ă circa 70% din rezervele de
petrol dovedite ale lumii4, iar zona M ării Caspice între 17-33 mii de miliarde barili5,
cam tot atât cât rezervele di n Marea Nordului. Dar începe s ă devină tot mai evident ă
atenția acordat ă noilor zone în care se presupune existen ța unor depozite imense de
petrol, înc ă nedescoperite în regiunile „clasice” și în altele noi: Or ientul Apropiat,
Siberia de Vest, regiunea M ării Caspice, deltele fluviilor Niger și Congo, nord-estul
Groenlandei, Surinam etc.6 Transformarea acestor rezerve, b ănuite dar înc ă
intangibile, în resurse domin ă agendele politice ale principalelor puteri economice ale
lumii.
Așa cum se observ ă, majoritatea rezervelor de petrol se afl ă la distanțe mari de
principalii consumatori, ceea ce creeaz ă în permanen ță probleme: politice,
economice, de mediu etc., iar transformarea lor rezerve în resurse depinde de factori
de acelea și naturi. Chiar și cea mai m ăruntă măsură luată într-o zon ă cu rezerve de
petrol, ori în leg ătură cu aceasta se poate r ăsfrânge în modul cel mai concret asupra
prețului petrolului cu întregul s ău lanț de consecin țe. Astfel, acest indicator financiar,
care ar trebui s ă reflecte valoarea unei m ărfi, devine la rândul s ău un instrument al
geopoliticii în rela țiile interna ționale. Dac ă, din punct de vedere economic, pre țul
petrolului reflect ă realități trecute în devenirea m ărfii, de la cheltuielile de extrac ție

3 http://www.geotimes.org/nov02/feature_oil.htm
4 http://www.globalpolicy.org/security /natres/oil/2004/0202collision.htm
5 http://www.globalpolicy.org/security /natres/oil/2004/ 0112caspian.htm
6 http://www.geotimes.org/nov02/feature_oil.htm

9până la transportul la consumator, și se exprim ă în bani, de regul ă dolari SUA,
geopolitic înseamn ă estimări complexe de viitor pentru o resurs ă epuizabil ă, de care
depinde înc ă dezvoltarea și prosperitatea (accesibilitatea și volumul rezervelor, natura
relațiilor de putere create în jurul rezervelor, gradul de pericol prezentat de noii actori
din jocurile dezvolt ării, oportunit ățile și posibilele combina ții etc.), estim ări
importante nu atât prin valorile lor fi nanciare, cât prin cele politice, economice,
militare etc. Totu și, opinia public ă resimte nemijlocit pre țul economic al
petrolului și acest lucru influen țează politicile imediate, pre țul geopolitic îi
preocupă în primul rând pe marii actori și este o problem ă a politicii de
perspectiv ă.
Oricum, vorbind doar despre petrol, de scoperit sau nu, ac cesibil ori greu
accesibil, ieftin sau scump, eviden țele nu pot fi contesta te: cu cât se consum ă mai
mult, cu atât se va epuiza ma i rapid. Richard C. Duncan și Walter Youngquist ofer ă
într-un studiu din 19 98 o estimare a produc ției petroliere. Din an aliza graficelor se
observă că trăim în deceniul produc țiilor maxime, dup ă care urmeaz ă declinul.7

7 http://www.dieoff.com/page133.htm

10

11

12

13

14 Când este vorba de rezerve, în genera l, iar cele petroliere nu fac excep ție,
cifrele exacte includ și un procent important de relativitate, deoarece exprim ă
strategiile în domeniu ale numero șilor actori cunoscu ți și mai puțin vizibili (state,
companii na ționale, lideri, partide politi ce) cu interese, politici și obiective proprii,
puțin interesa ți să ofere certitudini concuren ței. Cu toate acestea, tendin țele nu pot fi
negate chiar și la o analiz ă superficial ă. Astfel se explic ă preocup ările pentru
înlocuirea petrolului cu gaze naturale, energie nuclear ă și resurse alternative. Gazele
naturale, de exemplu, reprezint ă în prezent aproximativ 23% din consumul
global de energie, vor în semna peste 30% prin 20208 și vor domina, probabil,
geopolitica în viitoarele evolu ții ale secolului XXI.

8 http://www.brookings.edu/view s/articles/hill/20020712.htm

15

CAPITOLUL 2
Geografia consumului

Din momentul în care petrolul a început s ă se impun ă ca principal ă sursă de
energie la începutul secolului XX, producția a acoperit consumul la nivel mondial,
indiferent de ritmurile de cre ștere a acestuia . Chiar și în perioadele de criz ă
petrolieră nu a fost vorba despre insuficien țe cronice, ci de reducerea voit ă a
producției și limitarea accesului la petrol. Este dr ept, asemenea perioade au reamintit
lumii, că mai devreme sau mai târziu, petrolul se va epuiza, readucând în discu ție
corelația dintre petrol și dezvoltare. Cu câ teva decenii în urm ă a făcut mare vâlv ă un
raport al clubului de la Roma ca re oferea perspective sumbre dezvolt ării, neadeverite
însă. Până a se ajunge la momentul epuiz ării rezervelor, elita politic ă a lumii și-a
elaborat propriile concluzii, vizibile în jo curile politice din jurul petrolului existent.
S-a avut, îns ă, grijă ca aceste jocuri s ă evite angajarea în opozi ție a marilor actori ai
lumii pentru a se evita momente di n preliminariile celui de-al doilea r ăzboi mondial,
de exemplu, când SUA prin embargoul petr olier impus Japoniei au creat în rândul
opiniei publice japoneze o opinie favorabil ă declanșării războiului prin atacurile de la
Pearl Harbour, ori când URSS, de ținătoarea unor imense rezerve, dar și piedică în
accesul Germaniei hitlerist e la petrolul din Orie ntul Mijlociu trebuia s ă dispară.

16 În diagrama Agen ției Interna ționale pentru Energie9 sunt prezenta ți principalii
consumatori de petrol în 2001 și ponderea lor în cadrul consumului global. Dup ă cum
se observ ă, 9 state ale lumii au consumat 57% din produc ția de petrol a anului, 5
dintre ele sunt membre ale gr upului celor mai dezvoltate state (G8). Dintre ele, SUA
reprezintă cea mai puternic ă economie a lumii, dar și cel mai mare importator de
petrol, în timp ce Rusia nu import ă, dar este unul din mar ii exportatori ai lumii.
Cifrele, chiar dac ă sunt relative, ofer ă totuși o imagine a consumurilor curente de
petrol și sugereaz ă și o proiec ție a atitudinii statelor cu interese diverse pentru aceast ă
resursă.
În asemenea condi ții, un criteriu mult mai import ant pentru viitoarele evolu ții
este poziția Chinei și Indiei. Ambele reprezint ă economii în plin ă expansiune,
dar sunt importatoare de petrol, con știente, deci, c ă menținerea ritmurilor
actuale ale dezvolt ării economice depinde de modul în care vor reu și să-și
asigure resursele energetice . 60% din necesarul de petrol China și le asigur ă din
Orientul Mijlociu și de aceea este atât de atent ă la evoluțiile din regiune și se implic ă,
inclusiv cu asisten ță militară, în state precum Iran și Siria.
Cererea de petrol cre ște cu aproximativ 2% anual, în timp ce câmpurile
petrolifere sunt în declin cu aproximativ 5% pe an. Consumul în 2003 a fost de
aproximativ 125 milioane barili pe zi, ceea ce înseamn ă că până în 2015 produc ția
curentă ar trebui s ă crească cu cca. 80%10 pentru a se asigura consumul.
Aceea și Agenție Interna țională pentru Energie arat ă într-un raport al s ău că, în
acest an, Chinei îi vor fi necesare 5,8 milioane barili pe zi pentru a- și asigura
consumul, ceea ce înseamn ă 800.000 tone zilnic, ori apro ximativ 0,3 miliarde tone pe
întregul an. În 2003, a fost de 0,25 miliar de tone. Cu acest cons um China va întrece
Japonia, trecând pe locul 2 în lume în rândul consumatorilor, dup ă SUA. Cu alte
cuvinte, în acest an, China va consuma aproximativ 2/3 din produc ția anuală a
Arabiei Saudite, Iranului și Kuweitului la un loc sau 1/10 din produc ția mondial ă,
SUA va avea nevoi de 1/3, iar Ja ponia de aproximativ cât China11. Deci primele trei

9 http://gv3.com/policypete/policypete.htm
10 http://66.102.9.104/search?q=cache:EzxZvV8PuIJ…/policypete.htm+&hl=enfic=UTF.
11 http://english.peopledaily.com.cn/200401/13/eng200401.13_132491.shtml

17consumatoare vor folosi în 2004, 1,6 miliarde barili, adic ă mai mult de jum ătate din
producția globală, estimată la aproximativ 3 mii de miliarde barili. Nu întâmpl ător,
aceste state fac parte din grupul celor ma i activi actori ai geopoliticii mondiale.

18

CAPITOLUL 3
Geopolitica petrolului

Petrolul domin ă geopolitica de peste 60 de ani, indiferent de ceea ce se dorea a
fi prezentat drept eviden ță. Criza petrolier ă din anii '70 ai secolului trecut n-a f ăcut
altceva decât s ă sublinieze acest adev ăr care, încet – încet de vine truism. Tot ceea ce
se întâmpl ă în zona Golfului de peste trei decenii constituie secven țe strâns legate
între ele, mai mult decât pare la prima vedere, a unor elabor ări post criza petrolier ă
amintită.
S-ar putea spune c ă două au fost condi ționările majore ale geopoliticii
petrolului și ele o vor domina înc ă multă vreme:
1. Reducerea dependen țelor:
• posesor – consumator;
• consumator – posesor.
Deși ne-am obi șnuit să consider ăm că cei afla ți în poziții avantajoase sunt
posesorii de resurse petr oliere, iar consumatorii nu disp un de prea multe alternative,
realitatea demonstreaz ă că, depinzând de consumatori prea puternici, posesorii nu se
situează pe poziții prea confortabile, fiind nevoi ți să facă față unor presiuni mult mai
diversificate și exercitate de subiec ți mult mai numero și decât și-ar fi dorit. Este ceea
ce se întâmpl ă astăzi în jurul petrolului caspic și din regiunea Golfului.
2. Diversificarea surselor și resurselor. La prima vedere ar p ărea o continuare a
primei condi ționări, dar diversificarea va disipa dependen țele în ansamblu, va
crea condi ții favorabile alegerii acestora, va conduce la intensificarea voit ă și
temporară a dependen țelor. Diversificarea resurselor se simte deja din plin pe
piața gazelor naturale, iar a surselor se observ ă în interesul crescând pentru
Africa.

19Într-o lume în care petrolul asigur ă 40% din energia lumii și peste 90% din
combustibilul mijloacelor de transport, geopolitica nu poate ignora premisa c ă
economiile industrializate pot oricând intra în „foame de energie”, ceea ce ar declan șa
competiții cu un ridicat poten țial conflictual pentru rezervele existente. Companiile
petroliere avanseaz ă previziuni îngrijor ătoare. Pentru fiecare 10 barili vându ți,
prospectorii lor identific ă doar 4 în loc. De ac eea, multe firme consider ă că singura
cale de a opri aceast ă tendință este reîntoarcerea în Orientul Mijlociu de unde,
unele au fost îndep ărtate în timpul na ționalizărilor din anii '60-'70: „ Să revenim în
Orientul Apropiat, ori s ă ne pregătim pentru necazuri ”.12
O scurtă trecere în revist ă a principalilor actori politici ai lumii, de și în
geopolitica petrolului ar fi mai potrivit ă sintagma „ centre de putere ”, relevă deosebiri
între ele, dar și un punct comun. SUA, UE, Japonia sunt state cu economii avansate și
dezvoltate, institu ții financiare, na ționale și internaționale, stabile și puternice,
societăți democratice a șezate, constituite pe principiile primordialit ății legii și
drepturilor omului. De asemenea, ele asigur ă o calitate a vie ții superioar ă la toți
indicatorii. China și India sunt state cu economii avân d ritmuri intense de dezvoltare,
stabilitate financiar ă, societăți în curs de deschidere și modernizare, de și tradițiile au
o influen ță puternic ă iar calitatea vie ții este departe de cea a statelor din prima
categorie . Punctul comun al tuturor acestor centre de putere o constituie
dependen ța, în special dependen ța de resursele energetice . În mare m ăsură,
aceasta este realitat ea care le modeleaz ă comportamentul ge opolitic, precum și
conținutul strategiilor. Un loc distinct în rândul centrelor de putere îl reprezint ă
Rusia. Ea întrune ște trăsături specifice ambelor cate gorii enumerate, dar ceea ce
o deosebe ște radical este faptul c ă nu este dependent ă de resurse naturale, dar
această independen ță îi influențează și ei în aceea și măsură geopolitica și
strategia . De altfel, șeful Statului Major General rus afirma într-o interven ție că
principalele criterii de „ înțelegere și apreciere a proceselor care se petrec în lume ar
putea fi:

12 Idem.

20a) nivelul dezvolt ării economice a subiectului în ansamblu și starea sistemului
său financiar;
b) gradul de asigurar e cu materii prime și resurse naturale, în primul rând cu
cele energetice, dar și cu altele, inclusiv resurse intelectuale;
c) ca o consecin ță a celor dou ă – nivelul bun ăstării sociale a popula ției”.13

În aceste condi ții, geopolitica petrolului domin ă preocupările guvernelor lumii și
se manifest ă într-o multitudine de forme, înce pând de la cooperare multilateral ă,
investiții în domeniu, asisten ță tehnică, licitații, ajutoare economice și financiare,
privatizări, condiții preferen țiale etc. pân ă la forme care amin tesc mai curând de
geostrategie, fiind dominate de componenta militar ă, amenințări și demonstra ții de
forță, prezență militară și chiar violen ță armată. De aceea, realit ățile zilelor noastre
oferă construc ții politice atât de nea șteptate: coali ția antiterorist ă unde sunt foarte
fragile motivele care țin membrii al ături, iar prin terorism fiecare în țelege cam ceea
ce-l preocup ă; relațiile dintre democra ția SUA și cvasi-totalitarismele centrale
asiatice; apropieri ruso-sau dite, de neimaginat cu câ țiva ani în urm ă etc.
Principalii actori ai geopo liticii petrolului ast ăzi sunt SUA și Rusia. Fiecare
dintre ei demonstreaz ă că și-au elaborat politici și strategii solide în acest
domeniu . Obiectivele lor sunt diferite, dar faptul c ă există o anumit ă
complementaritate între obiective fa ce ca, pe termen lung, cei doi s ă coopereze,
bineînțeles neexcluzându-se competi ția pentru pozi ții cât mai favorabile.
Bazându-se pe resurse energe tice, în special pe petrol și gaze naturale, Rusia, al
doilea produc ător de petrol al lumii, î și urmărește cu consecven ță obiectivul de a
realiza un sistem al dependen țelor în care pozi ția sa să dispună de ponderea necesar ă
pentru o dezvoltare economic ă evidentă, care s-o fac ă ascultată în toate problemele
lumii și să-i asigure securitatea. Deocamdat ă, ea însăși este dependent ă de veniturile
obținute prin exportul de petrol. Pe m ăsură ce ponderea acestora în construc ția
bugetului scade, fiind înlocuite cu alte venituri ofer ite de o economie în revenire,
obiectivul strategic se înf ăptuiește. Acesta este și motivul pentru care guvernul de la

13 Voennoia Mîsli, nr. 5, 2004, p. 59.

21Moscova ac ționează cu atâta perseveren ță pentru a fi admis ă cât mai curând în
Organizația Mondial ă a Comer țului, ceea ce i-ar permite s ă participe pe picior de
egalitate cu celelalte economii la tranzac țiile mondiale, f ără restricțiile impuse de
statutul său de nemembru organiza ției.
Obiectivul strategic urm ărit de SUA este acela de a- și asigura pe termen lung
resursele necesare men ținerii ritmurilor de dezvoltare economic ă prin accesul la
resurse și libertatea tranzitului. Este un obiectiv complex, de durat ă, iar realizarea lui
impune implicarea decisiv ă în procesele de stabilizare a lumii și de întărire a
securității prin încurajarea pie ții libere, a valorilor democratice, a transparen ței și
predictibilit ății în acțiunile celorlal ți actori ai lumii. Oricum proiectele în care se
angajează sunt considerate investi ții mai ieftine decât valoarea eventualelor pierderi
economice provocate de disfunc ționalități ale fluxurilor energetice.
S.U.A. văd în petrolul rusesc o posibil ă alternativ ă stabilă la petrolul ob ținut din
Orientul Mijlociu, o regiune imprevizibil ă și unde se pot produce evenimente care s ă
afecteze ritmicitatea livr ărilor. Rusia, la rându-i, consider ă pătrunderea petrolului s ău
pe piața american ă un început pentru viitoare construc ții economice și de securitate
fiabile. De aceea, pe termen lung, inte resele celor doi coincid, chiar dac ă pe termen
scurt apar episoade care țin mai curând de concuren ța economic ă.
Anul trecut, în Texas s-a desf ășurat prima întâlnire bilateral ă între oficiali din
domeniul petrolului. Înaintea acesteia, o companie privat ă de investi ții american ă
aprobase garantarea unui împrumut de 130 milioane dolari pentru construc ția unui
terminal petrolier la Sankt Pe tersburg, inclusiv pentru lucr ări de infrastructur ă. A
doua întâlnire va avea loc în sept embrie anul acesta, în Rusia, și până atunci au avut
loc discuții pentru participarea investito rilor americani la construc ția unei conducte
de aprox. 1.500 km care s ă lege rețelele din vestul Siberi ei de portul Murmansk.14
Proiectul a fost aprobat de guve rnul rus, conducta ar urma s ă aibă o capacitate de 80
milioane tone pe an și va intra în func țiune prin anul 2009. Portul Murmansk este
singurul care asigur ă ieșirea fără restricții a Rusiei la Oceanul mondial. În luna iulie
2004, guvernul rus a aprobat vânzarea pachetului de ac țiuni (cca 7,59%) de ținut de

14 http//www.naturalist.com//eco-news/index.cfm?p=display&id=7466.

22stat la compania „LUKOIL”. Imediat dup ă aceea, pre ședintele V. Putin, în prezen ța
șefului companiei americ ane „Conoco Phillips” a f ăcut următoarea declara ție: „Tare
mult aș dori ca rela țiile dintre oamenii de afaceri ru și și americani s ă se dezvolte mai
activ, îndeosebi într-un domeniu atât de strategic cum este energetica ”15. Pentru
analiști a fost suficient s ă sugereze cine va fi cump ărătorul viitorului pachet de
acțiuni. Compania rus ă LUKOIL de ține 1,5% din rezervele mondiale de petrol și 2%
din produc ție. De asemenea, acest pas ar put ea contribui la rezolvarea rapid ă a
câmpurilor petroliere de ținute de firma rus ă în Irak.
O zonă dominat ă astăzi de concuren ța între cei doi actori este cea a M ării
Caspice. Dar complexitatea zonei, conflictualitatea poten țială, disputele juridice
asupra m ării propriu-zise vor obliga, mai devreme ori mai târziu, pe to ți subiecții
internaționali implica ți, inclusiv pe cei doi, s ă coopereze pentru men ținerea stabilit ății
ei, altcumva vor avea to ți de pierdut destabilizând pia ța energetic ă, ceea ce ar putea
afecta toate țările lumii și provoca reac ții mult mai periculoase.
Bogată în petrol și gaze naturale, zona M ării Caspice include interesele statelor
învecinate nemijlocit: Azerbaid jan, Kazahstan, Iran, Rusia și Turkmenistan. Între
aceste țări există puncte de vedere deosebite referitoare la statutul și modalitățile de
exploatare a resurselor, ceea ce împiedic ă demararea unor programe pe termen
îndelungat. De asemenea, vecin ătatea cu regiunea Orientului Mijlociu, Caucaz și
bazinul M ării Negre, face ca și alte state s ă aibă interese majore în acea zon ă. Într-o
măsură destul de consistent ă și România va avea avanta je în cazul unor solu ții care să
ofere stabilitate livr ărilor energetice.
Statutul juridic incert nu încurajeaz ă firmele s ă investeasc ă masiv în
infrastructura petrolier ă și a gazelor naturale în zon ă. Acest lucru face s ă crească
interesul pentru cea existent ă și care este controlat ă în mare m ăsură de Rusia, aflat ă în
căutarea investi țiilor străine. În ultim ă instanță, viitoarele trasee vor trece sau nu prin
teritoriul rusesc, dar petrolul va trebui s ă tranziteze prin ele și acesta este lucrul cel
mai important și avantajos pentru stabilitatea un ei regiuni întinse a globului
pământesc.

15 http://www.ng.ru/economics/2004-07-26/4_present.html.

23Pe harta prezentat ă în continuare16, întocmit ă de Igor Effimoff de la firma Teton
Petroleum Co., sunt prezentate traseele actuale și potențiale pentru exportul petrolului
și gazelor din bazinul caspic.

Harta sugereaz ă, totodată, și multiplele instrument e posibile în rela țiile de putere
dintre principalii actori ai lumii. Practic, zona caspic ă nu poate fi izolat ă de cea a
Orientului Mijlociu și într-un fel sau altul prezint ă aceiași indicatori de instabilitate
geopolitic ă: terorism, conflicte (din Cecenia și Nagorno-Karabah), delimit ări
teritoriale insuficient reglemen tate, probleme etnice, refugia ți etc. În aceste condi ții,
este greu de estimat dac ă bazinul caspic va deveni o alternativ ă mai sigur ă la petrolul
din Orientul Mijlociu. Cre ște astfel atractivitatea traseel or petroliere nordice ceea ce

16 http://www.geotimes.org/nov.02/feature_oil.html.

24întărește rolul Rusiei în viitoare le jocuri politice pentru stabilizarea întregii regiuni.
La începutul lunii august, o explozie a co nductei Kirkük-Ceyhan a întrerupt practic
exportul petrolului irakian prin portul turcesc, ceea ce a f ăcut ca în aceea și zi prețul
petrolului s ă ajungă la niveluri neîntâlnit e decât în preajma r ăzboiului din 1990 din
Golf. În actualele condi ții ale mediului de secur itate nu se poate garanta c ă viitoarea
conductă Baku-Ceyhan nu ar putea fi supus ă acelorași riscuri. Astfel, pia ța petrolului
ar deveni foarte sensibil ă în condițiile în care deja țările OPEC, cu excep ția Arabiei
Saudite au atins cotele maxime ale extrac ției, deci posibilit ățile acestei organiza ții de
a stabiliza situa ția pentru m ărirea produc ției sunt limitate.
SUA sunt direct interesate în libertat ea traficului petrolului din zona caspic ă și
Orientul Mijlociu, de aceea s-au impl icat activ în stab ilizarea zonei urm ărind,
totodată, și evitarea form ării unui monopol rusesc al transportului. De aceea au
contribuit la realizarea c onductei ocolitoare Baku-Ceyhan , dar dare nu poate fi
avantajoas ă din economic f ără participarea Rusiei. Pe termen îndelungat, nici
Afghanistanul nu este exclus ca tr aseu pentru o viitoare conduct ă, extrem de
avantajoas ă, la oceanul mondial. Deocamdat ă, SUA sunt singura putere mondial ă
care acționează declarat pentru asigurarea accesu lui la sursele petroliere, de
rezultatele ac țiunilor sale beneficiind în egal ă măsură și celelalte state ale lumii.
Un actor tot mai prezent pe pia ța petrolier ă este China . Pentru a- și susține
ritmurile de dezvoltare are nevoie de livr ări constante de petrol . În acest sens, are o
relație special ă cu Rusia și Kazahstan, sursele cele mai apropiate, dar și Arabia
Saudită. Într-un fel sau altul, toate economiile statelor vor resim ți noul statut al
Chinei de mare consumator de resurse energetice. Cre șterile pre țurilor la petrol în
2004 sunt puse și pe seama faptului c ă în acest an, al doile a mare consumator de
petrol al lumii a devenit China, devansând Japonia. Este firesc s ă se pună întrebarea,
care va fi comportamentul geopolitic al Chinei în momentul în care se va sim ți
împiedicat ă în achizi țiile cantit ăților necesare de resurse energetice. Eventualele
sincope îi vor provoca disfunc ționalități economice cu repercus iuni directe asupra
celor 1,5 miliarde de locuitori și de acest lucru este con știent întreg globul. Recente
evenimente sugereaz ă că politica chinez ă tratează această problem ă cu maxim ă

25seriozitate. În ultimul timp se observ ă că se implic ă tot mai insistent în disputele
privind insulele limitrofe din Pacific și în problema Taiwanului, zone pe care China,
pe lângă faptul că le consider ă că-i aparțin, sunt bănuite că dețin și importante resurse
petroliere. De câ țiva ani se poart ă convorbiri ruso-chineze pentru construc ția unei
conducte, finan țate de partea chinez ă, care să lege zăcămintele din estul Siberiei de
China. În 2002, s-a semnat chiar și un acord guvernam ental în acest sens și se
stabiliseră și cantitățile de petrol ce urmau s ă fie livrate în urm ătorii 25 ani. Dar în
ultimele luni, Moscova a decis ca traseul s ă fie ramificat și către Nahodka, la țărmul
Oceanului Pacific, pentru a evita incomoditatea dependen ței exclusive de un singur
partener. Rusia a sim țit imediat reac ția chinez ă care i-a ridicat noi obstacole în
procesul de accedere la OMC.17
În anul 1997 Compania Na țională a Petrolului din China a semnat un acord cu
ministerul energeticii din Kazahstan pentru construc ția unei conducte între cele dou ă
țări. Proiectul întârzie și analiștii explic ă fenomenul prin lipsa dorin ței celorlal ți
jucători ai pie ții mondiale a petrolului, în primul rând a Rusiei și SUA de a construi
alternative la conductele exis tente (Tenghiz-Novorossiisk) sau în faze avansate ale
construcției (Baku-Tbilisi-Ceyhan), ori de a contribui la accentuarea dependen ței
unui Kazahstan subpopulat de o Chin ă suprapopulat ă.
Un alt actor care și-a declarat interesul pent ru petrolul caspic este India.
Perspectiva este sus ținută de proiectul de realizare a magistralei de transport „Nord-
Sud” care ar urma s ă lege portul indian Mombay de la Oceanul Indian cu porturi
iraniene (Bender-Abbas, Bender-Amirabad, Anzeli), prin Marea Caspic ă, portul Olia
(aflat în construc ție lângă Astrahan, Rusia) cu Sankt Petersburg. Aceast ă rută va
scurta durata transportului între Asia și Europa cu 10-12 zile, ceea ce ar însemna o
reducere a cheltuielilor de transport cu aprox. 20%.18 India sper ă ca proiectul s ă fie
completat cu conducte petroliere care s ă facă legătura cu cele existente, facilitându- și,
astfel, accesul la petrolul din nord. Proiectul este sus ținut și va fi finan țat de state
europene, India, Rusia, dar și de Kazahstan și Turkmenistan.

17 http://www.izvestia.ru/economic/article 206089.
18 http://www.ng.ru/courier/2004-01-26/10_kaspiy.html.

26Majoritatea proiectelor având drept punct de plecare petrolul pot fi dublate cu
altele legate de gazele naturale aflate în cantit ăți mari în bazinul caspic și Orientul
Mijlociu. Este o particularitate care f ace ca, practic, toat e statele din aceast ă întinsă
regiune să ocupe pozi ții cât mai avantajoase în jocu rile de stabilitate ca o prim ă etapă
pentru construc ții de securitate mai ample. Desigur, interesele geopol itice sunt mari,
predomin ă astăzi relațiile de putere în care fiecare încearc ă să-și impună voința
asupra celuilalt, op țiunile sunt diferite și aceste realit ăți oferă o imagine nu tocmai
încurajatoare. Dar ceea ce sus ține optimismul în po sibilitatea stabiliz ării reale a
regiunii este faptul c ă nici un actor din zon ă nu respinge à priori avantajele
dezvoltării și nu încearc ă să se izoleze. În condi țiile globaliz ării, aceast ă realitate a
scos în prim plan dimensiunea cooperativ ă a geopoliticii, de și n-au fost eliminate
disfuncționalități care au impus și manifest ări ale geostrategiei în continuarea
geopoliticului.
Petrolul a fost cel care a generat și războiul iraniano-irakian din anii '70, și
ocuparea Kuweitului de c ătre Irak în 1990 și interven ția multina țională împotriva
regimului Hussein din Irak de anul trecut.

27

CAPITOLUL 4
Geostrategia petrolului

Războiul rece s-a sfâr șit și o dată cu el și geostrategia bazat ă pe amenin țarea
distrugerii nucleare reciproce. Amenin țarea, real ă, dincolo de toate exager ările
propagandistice, a fost inst rumentul politic decisiv în imprimarea unui caracter
previzibil geostrategiei și unui relativ echil ibru al puterii. Armele nucleare existente
sunt tot atât de nimicitoare ast ăzi ca alt ădată, dar amenin țarea distrugerii
reciproce, la fel de real ă ca acum dou ă decenii, nu mai este un instrument
politic, chiar dac ă superputerile au declarat oficial c ă nu vor pregeta s ă
foloseasc ă armele nuclear dac ă interesele lor vitale vor fi afectate. Probabil c ă
aceasta va fi premisa care va fundamenta toate construc țiile geostrategice în viitorul
previzibil.
Geostrategia a devenit mai difuz ă iar prezența militară, indiciul concret clasic
al intereselor strategice se reduce la minimum intensificându-se, în schimb,
realizarea capabilit ăților de aplicare a efectelor ac țiunilor militare în zonele de
interes. Exemplu devenit deja celebru al acestei noi filosofii strategice este cel al
coaliției militare împotriva Irakului în anul 2003, care cu efective minime(circa 200
mii militari), a ocupat un st at având aproximativ suprafa ța Franței, fără ca pe
teritoriul statului irakian s ă existe vreo regiune inaccesibil ă loviturilor. De asemenea,
cazul Irakului eviden țiază că resursele petroliere și căile de acces c ătre acestea
constituie preocuparea major ă pentru geostrategia ac estui început de secol.
Cea mai evident ă demonstra ție o reprezint ă consecven ța cu care SUA urm ăresc
libertatea accesului la pia ța petrolier ă folosind, atunci când este nevoie, și instrumente
ale geostrategiei. Aceast ă tendință a fost explicat ă într-un raport al Consiliului
Securității Naționale al SUA în 1999: „…Statele Unite vor continua s ă aibă un

28interes vital în asigur area din exterior a livr ărilor de petrol ”.19 Seriozitatea
problemei este sus ținută și de faptul c ă, SUA includ în categoria intereselor vitale
acele valori pentru ap ărarea cărora vor recurge la for ță armată. Prezentându- și
programul electoral, candidatul democrat la pre ședinția SUA, John Kerry, a insistat
asupra priorit ăților sale în domeniul securit ății naționale20:
– a deschide și a fi liderul unei noi ere a alian țelor;
– a moderniza cele mai puternice for țe armate din lume;
– a folosi în exterior diploma ția, puterea economic ă și forța neobișnuită de
atracție a valorilor și idealurilor americane;
– a elibera America de dependen ța periculoas ă față de petrolul din Orientul
Mijlociu.
În timpul r ăzboiului rece, SUA au considerat drept teatre principale ale
confruntării cu URSS centrul și sud-estul Europei, acolo unde se aflau concentr ări
mari de trupe sovietice, și Orientul Îndep ărtat. Muta țiile strategice au f ăcut să scadă
interesul pentru aceste zone, prezen ța militară american ă rămânând la niveluri care s ă
nu afecteze credibilitatea angaj ării SUA în problemele securit ății europene. Au
devenit, îns ă importante pentru st rategie Asia Central ă, bazinul caspic, zona M ării
Chinei de Sud și, bineînțeles, zona Golfului. Toate sunt regiuni bogate în petrol și
gaze naturale, resurse dovedite sau b ănuite, dar mai ales sunt în proximitatea unor
puteri militare (Rusia, China) care pot interveni în competi ție, iar faptul c ă în toate
aceste zone exist ă multe probleme care pot fi activate cu u șurință fac posibile
evenimente care s ă destabilizeze pia ța petrolului. Întrucâtva la fel se caracterizeaz ă și
alte zone bogate în petrol din Africa (Algeria, Angola, Nigeria, Sudan) sau Asia
(Indonezia) cu multe probleme etnice, sociale și politice nerezolvate, dar aflate
deocamdat ă în afara preocup ărilor competitive majore ale pr incipalilor actori ai lumii.
Ca urmare, investi țiile financiare ale SUA în bazinul caspic și Orientul Mijlociu
sunt susținute de programe militare: modernizarea for țelor armate ale statelor din
zonă pentru a fi capabile s ă mențină stabilitatea, parteneria te, inclusiv cu ceilal ți

19 http://www.globalpolicy.org/secury/natres/generaldebate/2001/0601Klar.htm.
20 http://www.izv.info/politic/news 84687.

29actori pentru solu ționarea unor probleme, dezvoltare a unor obiective de infrastructur ă
militară care să le asigure mobilitatea propriilor for țe etc. Noul concept de război
bazat pe re țea va oferi for țelor armate ale SUA posibil itatea de a executa lovituri
precise din puncte de dislocare inacces ibile eventualelor riposte. Chiar și posibilitatea
amplasării unor baze militare no i în Bulgaria, România și Polonia nu poate fi rupt ă de
problematica petrolului. Loca țiile aflate în discu ție se afl ă în apropierea unor
conducte de petrol în func țiune, ori aflate în proiect.
Rusia se afl ă într-un amplu proces de adapta re a strategiei la noile realit ăți.
Renunțând la ambi țiile geostrategice globale al e URSS, ea se concentreaz ă asupra
programelor regionale: î și adapteaz ă prezența militar ă în regiunea Caucazului,
profitând evident de r ăzboiul din Cecenia, a înfiin țat baze militare în Armenia și în
state din Asia Central ă, controleaz ă un sistem unic de ap ărare aerian ă al CSI, acord ă
asistență militară majorității statelor din aceast ă organiza ție etc. Totodat ă, sunt
semnificative modific ările doctrinare și programele de modern izare a propriilor for țe.
A declarat c ă va folosi armele nucleare în cazul unor agresiuni, chiar și împotriva
statelor neposesoare de arme nucleare, a adoptat și ea strategia loviturilor preventive
și în acest scop î și modernizeaz ă infrastructura (cosmic ă și aeriană). De asemenea, în
cadrul for țelor armate se desf ășoară intense activit ăți de preg ătire pentru sporirea
mobilității, se perfec ționează vectorii pentru transportul loviturilor nucleare, î și
intensifică acțiunile comune de instruire și planificare, cu armatele NATO etc.
Nu sunt lipsite de importan ță acțiunile strategice ale altor actori. China și-a
redus concentr ările de trupe de la grani ța nordică cu Rusia și își concentreaz ă
eforturile asupra zonelor sale de vest în care sunt estimate r ezerve importante de
petrol: provincia Xinjiang , Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud, zone aflate
în litigiu. Taiwanul este invocat tot ma i frecvent în discursul politic deoarece ofer ă
posibilitatea controlulu i unor importante c ăi de naviga ție în Pacific. C ătre aceste zone
își îndreapt ă atenția și Japonia, care, totodat ă, își perfecționează capacitățile sale
operaționale în zon ă (nave de lupt ă, avioane de patrulare etc.). În zona Golfului,
China își întărește relațiile militare cu Arabia Saudit ă, mai ales dup ă ce în opinia
publică din SUA s-au auzit voci ostile și chiar amenin țări la adresa regatului saudit,

30dar și cu alte state din Orientul Mijlociu. „ Fără o strategie cuprinz ătoare de
prevenire a transform ării Chinei într-un consumator de petrol egal cu SUA, o
coliziune între superputeri este posibil ă”21 afirmă directorul unui institut american de
analiză a securit ății globale. India particip ă la modernizarea for țelor navale ale
Kazahstanului, Turcia la realizarea unor obiective de infrastructur ă militară în
Turkmenistan, Iranul se pronun ță împotriva prezen ței militare str ăine în Marea
Caspică și pentru strângerea rela țiilor cu Azerbaidjan invocând episoade ale unei
istorii comune etc.
Desigur, aceste jocuri de natur ă militară nu depășesc limite care s ă provoace
răspunsuri ce ar pune în pe ricol stabilitatea. Dar analiz ate fiecare în parte, se
dovedește că statele care- și propun niveluri ridicate ale dezvolt ării nu-și pot permite
să rămână indiferente la eventuale turbulen țe pe pia ța petrolului. Consecin țele
acestora ar putea modifica în tota litate lumea care ne înconjoar ă ceea ce le-ar periclita
programele de dezvol tare, risc pe care nu sunt dispuse s ă și le asume.
Evoluțiile din jurul petrol ului au pus par țial în umbr ă „jocurile” care se
desfășoară pentru gazele naturale. Acestea sunt înc ă la început, dar vo r deveni tot mai
evidente și intense pentru c ă gazele naturale sunt cons iderate un înlocuitor al
petrolului, atunci când acesta se va epuiza, ori va deveni evident c ă este insuficient
pentru to ți consumatorii. Deocamdat ă, evenimentele provocate pe pia ța gazelor
naturale mai sunt înc ă asociate cu pia ța petrolului, dar probabil c ă acest lucru nu va
mai dura mult timp și jocurile vor deveni de sine st ătătoare.

21 http://www.globalpolicy.org/security/natres/oil2004/0202 collision.htm.

31

CAPITOLUL 5
Prețul petrolului

Șocurile produse de evolu ția prețului petrolului acoper ă, de regul ă, toate
arhitecturile ce se proiecteaz ă în jurul s ău. Salturile pre țului, spectaculoase de la o zi
la alta, provocate de cele mai neînsemnate disfunc ționalități ale pieței demonstreaz ă,
dacă mai era nevoie, cât este de serioas ă problema și cât de devastatoare pot fi
efectele interne în cazul unor crize prelungite.
Oricum, se consider ă că prețurile petrolului s-au rupt de indicatorii reali de
extracție și nu-i mai reprezint ă. În luna mai s-au desf ășurat la Amsterdam lucr ările
Forumului Energetic Interna țional unde a avut loc și o întâlnire neformal ă a statelor
membre OPEC. Atunci, pre țul barilului era de aproxi mativ 40$. Îngrijorate de
creșterea rapid ă a prețului, statele industrializate au f ăcut un apel c ătre aceast ă
organizație să mărească cantitățile extrase pentru a putea lini ști piața. Un analist în
domeniul petrolului a declarat atunci c ă o mărire a cifrelor de extrac ție „va produce
doar oscila ții de scurt ă durată pe piață”22. În iunie, Arabia Saudit ă a declarat c ă va
mări limitele stabilite pentru extrac ție. La sfâr șitul lunii august OPEC recunoa ște că,
în afara Arabiei Saudite ceilal ți membri au ajuns la limita posibilit ăților. Oricum,
decizia dep ășirii cotelor a stârnit reac ții violente din partea altor state membre
(Venezuela, Iran) cu pondere important ă pe piața petrolului. Ca un punct de
referință, în 1990, în ajunul r ăzboiului din Golf, când toate bursele a șteptau
începerea ac țiunilor militare, pre țul barilului de petrol aj unsese la punctul maxim:
41,15$. La începutul lun ii august 2004, în absen ța unei amenin țări militare credibile,
prețul barilului de petrol aj unsese la aproape 45$.
S-au încercat diferite explica ții pentru sinusoidele nea șteptate ale pre țului și
pentru sensibilitatea pie ței:

22 http://www.izvestia.ru/economic/article 18240.

32- factorul chinez a fost des invoca t, pornind de la realitatea c ă înlocuirea
bicicletelor cu autotu risme în rândul popula ției chineze va provoca o
creștere nelimitat ă a cererii pentru combustibil, dup ă modelul
american;
– manipularea pre țului petrolului de c ătre Arabia Saudit ă în ajunul
alegerilor preziden țiale din SUA, având în ve dere interesul companiilor
petroliere americane pentru pre țuri ridicate și sprijinul acordat de
acestea administra ției Bush;
– criza irakian ă;
– mărirea rezervelor st rategice ale SUA;
– scăderea produc ției mondiale;
– intervenția statului rus pe pia ța internă a petrolului etc.
Toate aceste explica ții se fundamenteaz ă pe fenomene concrete petrecute, dar, în
același timp, cei care le avanseaz ă acceptă că nu sunt suficiente. Totodat ă, se
alimenteaz ă și se generalizeaz ă părerea că petrol ieftin nu va mai exista niciodat ă.
Experții Agenției Interna ționale pentru Energie estimau, atunci când pre țul
petrolului era de 35$ barilul, c ă acest nivel provoac ă o deteriorare a PIB mondial cu
aproximativ 225 miliarde dolari23. Afectate urmau s ă fie în primul rând statele
europene și cele în curs de dezvolta re, cele mai dependente de importul de petrol. În
același timp, o cre ștere cu 10$ (fa ță de 35) a pre țului barilului de petrol urma s ă
determine o redistribuire a ap roximativ 150 miliarde dolari între statele exportatoare.
Desigur, problema pre țului petrolului este una mult mai complex ă, dar reac țiile
nervoase ale burselor la cele mai m ărunte disfunc ționalități, unele fără legături directe
cu piața, demonstreaz ă imensul poten țial al petrolului în jocurile geopolitice.
Accesul la resurse sigure, contractele pe termen îndelungat, „rezistente” la
fluctuațiile pieții, prețurile avantajoase, condi ționările favorabile ori nefavorabile,
boicotul, amenin țările la adresa siguran ței infrastructurii sunt instrumente folosite în
trecut, ast ăzi și nu exist ă nici un motiv care s ă convingă că nu vor fi folosite și în
viitor pentru a influen ța deciziile politice în situa ții delicate. Atâta timp cât aceste

23 http://www.rbcdaily.ru/news/market/index.shtml?2004/05/07;54555.

33circumstan țe și practici nu afecteaz ă interesele majore ale marilor consumatori și
marilor produc ători, ele se impun încet-î ncet în practica mondial ă și trebuie avute în
vedere.

34

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Vremurile când România era ma re exportator de petrol be neficiind de avantajele
acestui statut au devenit demult istorie. Ast ăzi țara noastr ă își asigură abia 60% din
consum cu produc ția proprie, în condi țiile în care multe din obiectivele devoratoare
de acum 20 ani au disp ărut. Acest lucru o fere ște de oscila țiile imediate ale pie ței
energetice, dar nu și de efectele unor crize îndelungate. Problema resurselor
energetice se va transforma și pentru statul român într-una major ă de
securitate. Rezolvarea ei pe termen îndelungat ar trebui s ă constituie o prioritate
supusă mai puțin condiționărilor politice, iar cele de natur ă economic ă ar trebui
acceptate și gestionate, prin reciprocitate cu eventualii parteneri. Uniunea European ă
oferă garanția abordării în comun, de c ătre toți participan ții, a opțiunilor, dar în
domeniul resurselor energetice ea îns ăși nu se afl ă într-o situa ție prea confortabil ă,
membrii ei num ărându-se printre marii dependen ți de importul de petrol. De aceea,
rezolvarea problemei ace stei resurse este l ăsată mai curând la ini țiativa fiec ărui
membru în parte. Geopolitica petrolului nu ne ocole ște, iar statul român ar trebui s ă
se implice cu pragmatism în proiectele cu efecte benefi ce îndelungate generate și
susținute de geopolitic ă.