Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate [601497]

UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE
„CAROL I”
Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate

Mirela ATANASIU
Lucian STĂ NCILĂ

TERORISMUL ― RĂUL DIN UMBR Ă
AL ÎNCEPUTULUI DE SECOL

Editura Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”
Bucureș ti – 2014

1

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
ATANASIU, MIRELA
Terorismul – Răul din umbr ă al începutului de secol
/ Mirela Atanasiu, Lucian St ăncilă. – Bucure ști : Editura
Universităț ii Naționale de Ap ărare "Carol I", 2014
Bibliogr.
ISBN 978-606-660-167-2
I. Stăncilă, Lucian
323.28(100)

© Toate drepturile asupra prezentei edi ții sunt rezervate
Universităț ii Naționale de Apă rare „Carol I”

• Responsabilitatea privind conț inutul revine în
totalitate autorilor

ISBN 978-606-660-167-2 tip ărit
978-606-660-170-2 online

3

„Cheia terorismului nu o reprezint ă actul
în sine, ci frica de acel act”.
Keith Olbermann

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

C U P R I N S

INTRODUC ERE…………………………………….7
CAPITOLUL 1. PROBLEME GENERALE
PRIVIND TERO RISMUL………………………. 13
Repere istorice și conceptuale ale terorismului 16
Tipologia ac țiunilor teroriste………………………..25
Ad-terorismul începutului de secol ………………..40
Cauzele, scopurile și motivațiile acțiunilor
teroriste………………………………………………………44
CAPITOLUL 2. ASIMETRIA AC ȚIUNILOR
TERORISTE LA ADRESA SECURIT ĂȚII … 51
Mediul de manifestare a amenin țărilor
teroriste……………………………………………………… 51
Forme, metode și procedee de ac țiune
teroristă…………………………………………………….. 57
CAPITOLUL 3. INTERNA ȚIONALIZAREA
TERORISMULUI. SURSE ȘI RESURSE…… 75
Caracteristici ale terorismului în mediul
globalizat …………………………………………………… 76
Terorismul și crima organizat ă…………………….84
Finanț area terorismului ………………………………89
CAPITOLUL 4. NECESITATEA LUPTEI ÎMPOTRIVA FENOMENULUI TERORIST
CONTEMPORAN …………………………………93
Prevenirea și combaterea terorismului…………. 97
Scopul ș i obiectivele r ăzboiului antiterorist………101
Prevenirea ac țiunilor teroriste ……………………….108
Combaterea terorismului………………………………..114
Specificul ac țiunilor pentru combaterea
terorismului ……………………………………………… 120
5

Forț ele ș i mijloacele destinate prevenirii
și combaterii ac țiunilor teroriste ………………… 125
Forme, metode și procedee de ac țiune
în prevenirea ș i combaterea acț iunilor
teroriste……………………………………………………. 133
Forme de ac țiune pentru prevenirea
și combaterea terorismului……………………………. 136
Metode ș i procedee de ac țiune pentru prevenirea
și combaterea terorismului……………………………. 142
ÎNCHEIERE …………………………………….. 149
BIBLIOGRAF IE ………………………………… 154

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

INTRODUCERE

Începutul secolului al XXI-lea se caracteri-
zează prin exacerbarea unuia dintre cele mai sân-
geroase și mai barbare tipuri de violen ță, teroris-
mul, care tinde s ă îndrepte omenirea c ătre o nou ă
eră a agresivit ății. Spectrul amenin țărilor asimetrice
și atipice a devenit extrem de variat și se află în
continuă diversificare ș i interna ționalizare, unele
dintre acestea fiind de importan ță majoră (crima
organizat ă, proliferarea armelor de distrugere în
masă, traficul de droguri, corupția, acțiunile tero-
riste și activitățile ilegale de finan țare a teroris-
mului). În marea lor majoritate, acestea se întrepă –
trund sau se rela ționează deoarece urmă resc impu-
nerea prin violen ță a unor revendic ări de natur ă
diversă aparținând unor grupuri cu interese
minoritare.
Dinamica fenomenului terorist interna țional
evidențiază schimbările majore intervenite în natura
amenințărilor la adresa securit ății statelor în perioa-
da post-R ăzboi Rece, motiva țiile violen ței sau agre-
siunii de orice natură devenind foarte diverse: de la
cele politice și religioase la cele economice, informa-
tice, cibernetice, sau de orice alt ă natură și în
strânsă legătură cu crizele majore, interesele crimei
organizate, interesele etnice și religioase, r ăzboaiele
informaționale etc.
Terorismul transfrontalier este un fenomen
în dezvoltare continu ă, devenind un pericol social
din ce în ce mai letal la adresa securit ății naționale,
regionale și mondiale în condi țiile modifică rii
continue a motiva țiilor, tacticilor, modalit ăților de
acțiune și a țintelor vizate ș i a creș terii sprijinului
7

logistic, nivelului de sus ținere unei p ărți a opiniei
publice și specializ ării pregătirii teroriș tilor. Dimen-
siunile actuale ale violen ței terorismului contempo-
ran sunt de natur ă să zdruncine stabilitatea relații-
lor normale de convie țuire pașnică , să afecteze leg ă-
turile politice, culturale, economice și de altă natură
dintre țări și popoare în conformitate cu normele
morale și principiile dreptului interna țional.
Cel mai de amploare act de terorism interna-
țional a avut loc pe 11 se ptembrie 2001 constitu-
indu-se ca un set de atacuri coordonate asupra unor
obiective strategice de pe teritoriul Statelor Unite
ale Americii, unde terori știi islamici au deturnat
avioanele civile și le-a folosit pentru a ataca
turnurile World Trade Center din New York și Pen-
tagonul din Washington. Alte atacuri teroriste majore au avut loc ulterior în: Madrid (Spania) – martie 2004; Bali (Indonezia) atacuri cu bombă în
2002 și 2005; Beslan (F. Rus ă) – 2004, Istanbul
(Turcia) – 2003, Sharm-El-Sheik (Egipt) – 2005, metroul din Londra, Regatul Unit al Marii Britanii (2006); Mumbai, asupra unor hoteluri, g ării și a
unui centru evreiesc de mobilizare – 2008; New
Delhi (India) – 2008 și 2011 etc.
Așa cum se prezint ă mai jos, pe harta statelor
cele mai vulnerabile la atacuri teroriste se observ ă
că, în iulie 2014, pe primele trei locuri cu risc
extrem se aflau Irak, Afganistan și Pakistan1.

1 Maplecroft, This Map Reveals the Bi ggest Terrorist Risk
Spots in the World, 23 iulie 2014, disponibil online la:
http://www.businessinsider.c om/this-map-reveals-the-
biggest-terrorist-risk-spots-in-the-world, accesat la
29.09.2014, orele 22.50.
8

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

9

Atacurile teroriste premeditate au schimbat
raporturile dintre state și raportarea acestora la
mediul interna țional de securitate pe ansamblu,
generând un proces de concentrare a eforturilor
comunității internaționale în sensul lu ării unor
măsuri și desfășurării de ac țiuni comune de
combatere și luptă împotriva terorismului, context
care a ș i facilitat conturarea unui efort consensual
pe plan interna țional.
Terorismul interna țional reprezint ă o ame-
nințare strategică nu doar pentru SUA și țările UE,
ci și pentru Rusia, China, India și pentru multe alte
țări, inclusiv România.
Prin asocierea sa cu fundamentalismul isla-
mic, terorismul internațional și-a lărgit considerabil
spațiul de ac țiune, fiind prezent oriunde pe glob, dar
manifestându-se cu mai multă virulență în Asia
Centrală, Peninsula Arabic ă, Irak, Pakistan, India,
Thailanda, Indonezia, Filipine.
În ultimul timp, se remarc ă o proliferare a
mesajului global al terorismului și o reorientare a
acțiunilor teroriste de la țintele guvernamentale,
diplomatice și militare spre țintele civile, precum
bănci, hoteluri, trenuri, l ăcașe de cult, ce au o
importantă încă rcătură simbolic ă și provoac ă un
număr m a r e d e v i c t i m e , î n s c o p u l d e a d e t e r m i n a
presiuni din partea opiniei publice na ționale și
internaționale asupra factorilor decizionali, pentru acceptarea solicit ărilor grupurilor teroriste.
În evaluarea amenin țărilor teroriste trebuie
luate în considerare condițiile de apari ție și de dez-
voltare a acestora. Din acest punct de vedere este necesară monitorizarea statelor care, datorit ă condi-
țiilor sociale, economice ș i politice, ar putea deveni
baze de formare a nucleelor teroriste, statele care ar
10

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

putea juca rol de incubator, precum și statele care,
prin natura regimului politi c aflat la putere, sprijin ă
direct sau indirect, sau sunt susceptibile de a sprijini
promovarea acestui gen de violen ță.
Cu certitudine, mă surile de natur ă politică,
economică , social-cultural ă, informațional ă și de
altă natură sunt deosebit de importante și necesită
implicarea tuturor organismelor ș i organiza țiilor
internaționale și regionale cu voca ție în materie de
securitate: ONU, UE, OSCE, NATO etc. Cu toate
acestea, un rol important revine componentei mili-
tare care, prin strategii și capacități adecvate, devine
în contextul actual indispensabil ă combaterii acestui
pericol la adresa umanit ății și civilizației globale.
Având în vedere caracterul global al ame-
nințărilor teroriste, care îngrijoreaz ă întreaga
comunitate interna țională, în România gestionarea
eficientă a acestui fenomen nu se poate concepe și
realiza decât, pe de o pa rte, printr-o cooperare și
colaborare strâns ă între toate institu țiile de profil
ale statului român, iar pe de altă parte, în plan
extern prin conjugarea eficient ă a eforturilor tuturor
statelor interesate în cadrul unor alian țe sau coali ții
antiteroriste.
Acum, la început de secol, se impune valori-
ficarea unitar ă a experien ței dobândite pân ă în
prezent în vederea trecerii la o etapă organizatorică
superioară , prin reconfigurarea și operaționalizarea
unui mecanism interinstitu țional, de prevenire ș i
combatere a terorismului într-o manier ă care să răs-
pundă provocă rilor specifice actualului context
național și interna țional de securitate.

11

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

12

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

CAPITOLUL 1
PROBLEME GENERALE
PRIVIND TERORISMUL

În mediul interna țional au apă rut și se dez-
voltă vertiginos o complexitate de riscuri, pericole ș i
vulnerabilit ăți non-militare și nonconven ționale
care creeaz ă noi tipuri de provoc ări la adresa
securității na ționale și internaționale.
Proliferarea armelor de distrugere în mas ă și
a tehnologiei nucleare, a terorismului, crimei orga-
nizate, traficului de droguri, persoane și migrației
ilegale sunt numai câteva din provocă rile care afec-
tează deopotriv ă securitatea na țională a statelor, cât
și comunitatea interna țională. Atacurile teroriste au
reprezentat ac țiuni distructive, ample și violente
îndreptate nu numai împotriva statelor în cauz ă, dar
și împotriva civiliza ției.
Terorismul devine, în aceste condi ții, din ce
în ce mai mult un fenomen cu implica ții globale,
greu de controlat, de prevenit și de gestionat, deoa-
rece „el nu se mai prezint ă doar ca o infrac ționali-
tate violentă , ca o criminalitate, ca o reac ție atipi-
că, adesea în disperare de cauz ă la o anumit ă evo-
luție a sistemelor politice și sociale, ci devine o pro-
blemă majoră a societății omene ști în ansamblul ei,
o altă latură, deosebit de virulent ă a vieții sociale, o
acțiune violentă , primitiv ă, dar în acela și timp, di-
namică și complex ă, simetric ă, într-un fel, evoluț iei

13

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

sistemelor sociale spre performan ță, echilibru și
relativă stabilitate”2.
Haosul mondial sau anomia global ă înfăți-
șează un tablou al violen ței deopotriv ă impresionant
și înfrico șător, oricare dintre cele dou ă sintagme
desemnând atât caracteristicile actualei ordini mon-
diale în plin proces de reconfigurare, cât și nume-
roasele procese adiacente sau derivate din schimba-
rea ordinii mondiale dup ă încheierea R ăzboiului
Rece, în a doua jum ătate a secolului al XX-lea via ța
internațional ă fiind caracterizat ă de numeroase
fenomene anomice, dar de natur ă și mod de mani-
festare diferite.
Terorismul este ast ăzi o amenin țare asimetri-
că și atipică la adresa democra ției și civilizației atât
prin forțele și mijloacele întrebuin țate, cât, mai ales,
prin formele și procedeele subversive utilizate. Evo-
luția lui de la o serie de acte teroriste disparate la un
summum al fanatismului, cruzimii și violenței, adică
la un adev ărat ră zboi terorist asimetric, a declanș at
reacția corespunz ătoare a omenirii la nivel global în
forma a ceea ce numim ast ăzi războiul antiterorist.
Prin dimensiunile și formele sale de manifestare,
terorismul a devenit „una din calamit ățile cele mai
teribile, din ce în ce mai active și mai ame-
nințătoare ale comunit ății interna ționale”3.

2 Centrul de Studii Strategice de Securitate, Terorismul.
Dimensiune geopolitic ă și geostrategic ă. Războiul terorist.
Războiul împotriva terorismului , Editura Academiei de Înalte
Studii Militare, Bucure ști, 2002, p. 12.
3 Ion Bodunescu, Dan-Romeo Bodunescu, Relații
internaționale, problematici și priorit ăți pentru mileniul III ,
Editura Tipoalex, Bucure ști, 2000, p. 11.
14

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Secole întregi, terorismul a fost ș i încă mai
este privit ca infrac țiune, ca exercitare extrem ă a vi-
olenței pentru obținerea unor efecte în strad ă, în lu-
mea interlop ă, în mediile corupte. Preciz ările care
s-au făcut ulterior cu privire la încadrarea teroris-
mului în sistemul acțiunilor politice aduc o oarecare
claritate în judecarea actelor de acest tip. Având o determinare politic ă, terorismul poate fi categorisit
ca război asimetric ș i atipic. În acest caz, defini ția
lui Clausewitz potrivit c ăreia „războiul este conti-
nuarea politicii cu alte mijloace”
4 rămâne încă vala-
bilă, deși terorismul poate fi definit la fel de bine și
ca eșec al politicii și al diplomației aș a cum mai este
definit azi r ăzboiul.
Terorismul este un r ăzboi care se caracteri-
zează prin: lipsa unui teatru de ac țiuni anume defi-
nit, mai exact extinderea teatrului de confruntare la nivelul planetei; marea diversitate a ac țiunilor, folo-
sirea omului ca arm ă, ca mijloc de lupt ă; lipsa de co-
ordonare strategic ă unitară; intempestivitatea; sur-
prinderea etc.
Dacă un astfel de r ăzboi exist ă, acesta este de
o cu totul alt ă natură decât cele pe care le cuno ș-
team până în prezent – cu doi adversari sau blocuri
bine identificate care se înfrunt ă după reguli cunos-
cute, în mod esen țial cu forțe și mijloace militare
convenționale. Avem aici, pe de o parte, o coali ție
(antiteroristă ) care tinde pu țin câte pu țin să devină
globală, și, pe de altă parte, indivizi, organiza ții sau
grupări încă neidentificate cu claritate și o entitate

4 Carl von Clausewitz, Despre r ăzboi, Editura Antet, 2004,
p. 18.

15

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

multiform ă, terorismul care ac ționează cu mijloace
nonmilitare și după forme atipice, unele f ără prece-
dent în domeniul ac țiunilor militare.
Acest tip de r ăzboi este unul asimetric , fapt
evidențiat de strategia for țelor și mijloacelor folo-
site: avioane comerciale și bombe umane dirijate
împotriva unor obiective social-economice, culturale
etc., asupra unor portavioane, rachete interconti-
nentale sau avioane invizibile care, în pofida num ă-
rului lor și nivelului tehnologic, sunt mai pu țin a-
daptate sau chiar inadecvate unui conflict asimetric
de acest tip. Asimetria se manifest ă și în plan idea-
tic, în domeniul gândirii și culturii opozan ților.
Astfel, în timp ce terori știi nu au niciun fel de team ă
și de remu șcare față de moartea oamenilor ș i distru-
gerea unor valori ale civiliza ției mondiale, cei din
urmă caută, dimpotriv ă, să radieze moartea și
violența din peisajul lor mintal5.
În abordarea și înțelegerea corect ă a acestui
tip de război trebuie s ă plecă m de la definirea lui,
precum și de la analiza tipologiei acțiunilor tero-
riste, în func ție de scopurile și obiectivele urm ărite,
în diferite etape ale dezvolt ării omenirii.

Repere istorice și conceptuale
ale terorismului

Problematica analizei fenomenului terorist
nu este nou ă, ea a ap ărut de mult timp, dar, din

5 Cf. Lucian St ăncilă, Ioan Burghelea, Vicu-Sorin Melicianu,
Teroriștii cu laptop, Editura Moro șan, Bucure ști, 2011, pp. 14-
16.
16

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

păcate, comunitatea interna țională, prin organis-
mele sale, este departe de a g ăsi o defini ție unanim
acceptată a acestui tip de ac țiune. În țelesurile date
terorismului sunt numeroase ș i foarte diversificate.
Unele îl plaseaz ă în pleiada de forme extreme de
manifestare a violen ței umane, iar cele mai multe îl
consideră un fenomen de patologie social ă, adică o
reacție anormal ă, asimetrică , chiar atipic ă și, în
general, cu totul dispropor ționată la progres, la ten-
dințele evolutive ale societ ății democratice.
Definițiile își au importan ța lor întrucât ana-
lizează din mai multe puncte de vedere un fenomen
social – fenomenul terorismului – ș i îl plasează într-
un context social și el foarte diversificat și foarte
complex. Etimologic, no țiunea de terorism provine
din limba latin ă, de la cuvintele terror – terroris și
are o conota ție militară prin faptul c ă era uzitat în
antichitate de legiunile romane pentru a- și impune
legea lor asupra popula țiilor cucerite, pe care le
înspăimânta și obliga la supunere. Conceptul tero-
are semnific ă, de altfel, o stare de team ă extremă,
care paralizeaz ă și înspăimântă.
O defini ție exhaustiv ă a terorismului este
dificil de prezentat în condi țiile în care, dup ă unii
autori, pe plan mondial exist ă până la aceast ă dată
sute de abord ări și încercări de încadrare științifică
și juridică a acestuia6. Walter Laquer, istoric și co-
mentator de politic ă externă american ă, menționa
într-o lucrare a sa consacrat ă acestui fenomen c ă

6 Cf. Gheorghe Ar ădăvoaice, Dumitru Iliescu, Dan Ni ță,
Terorism, antiterorism, contratero rism – istoric, actualitate,
perspective, Editura Antet, Bucure ști, 1997, p. 236.

17

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

numai între anii 1936-1981 s-au dat o sut ă nouă
definiții terorismului, dar niciuna dintre ele nu este
destul de cuprinz ătoare7.
Primele încerc ări de definire a terorismului
au apărut în anul 1925, în cadrul Academiei de la
Haga și, ulterior, în 1935, cu prilejul Conferin ței de
la Copenhaga. La 9 decembrie 1985, ONU a adoptat
pentru prima dat ă o rezolu ție de condamnare a acte-
lor teroriste, definindu-le ca acte criminale.
Termenul de terorism desemneaz ă violența
premeditat ă, motivat ă politic, îndreptată împotriva
unor obiective necombatante, violen ța manifestat ă
de subgrupuri na ționale sau agenți clandestini care
de obicei urmă resc să influențeze un anumit mediu.
Sintagma terorism interna țional desemneaz ă tero-
rismul care implic ă cetățenii sau teritoriile mai mul-
tor state, iar cea de grup terorist desemneaz ă orice
grup structurat pe subgrupuri, care practic ă teroris-
mul interna țional8.
În cadrul Centrului European pentru Studii
de Securitate George C. Marshall s-a formulat o definiție mai recentă a terorismului prin care se
înțelege utilizarea în mod calculat a violen ței sau
amenințării cu violen ța, pentru a induce starea de
teamă, în scopul de a constrânge sau intimida
guvernele sau societ ățile pentru a atinge unele țeluri
politice, religioase sau ideologice
9.

7 Cf. Walter Laquer, The Age of Terrorism , Editura Little
Brown, 1987, pp. 11-12.
8 Cf. *** Terorismul – istoric, form ă, combatere. Culegere de
studii , Editura Omega, Bucure ști, 2001, p. 33.
9 Ibidem , p. 34.
18

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Din multitudinea de defini ții date teroris-
mului rezult ă că majoritatea acestora au trei ele-
mente comune: utilizarea violen ței, obiective politi-
ce și intenția de a induce team ă în rândul popula ției
țintă.
Strategia na țională de prevenire și combatere
a terorismului actualizat ă și îmbunătățită prin Legea
nr. 535 privind prevenirea și combaterea teroris-
mului adoptat ă d e P a r l a m e n t u l R o m â n i e i î n a n u l
2004, define ște terorismul ca fiind: „ansamblul de
acțiuni și/sau amenin țări care prezintă pericol pu-
blic și afecteaz ă securitatea na țională având urm ă-
toarele caracter istici: sunt s ăvârșite premeditat de
entități teroriste motivate de concep ții și atitudini
extremiste, ostile fa ță de alte entit ăți, împotriva c ă-
rora acționează prin modalit ăți violente și/sau dis-
tructive; au ca scop real izarea unor obiective spe-
cifice, în principal de natur ă politică; vizează fac-
tori umani și/ sau materiali din cadrul autorit ăți-
lor și instituțiilor publice, popula ției civile sau a
oricărui alt segment apar ținând acestora; produc
stări cu un puternic impact psihologic asupra po-
pulației care atrag aten ția asupra scopurilor aces-
tora”10. Așadar, terorismul este un fenomen mai
ușor de descris decât de definit, pentru c ă nu exist ă
încă o defini ție oficial ă, clară și comun acceptat ă a
termenului, scopul final urm ărit de terori ști este de
natură politică, ceea ce separ ă terorismul de alte
acte criminale.

10 Legea nr. 535 privind prevenirea și combaterea
terorismului, publicată în Monitorul Oficial nr. 1161 din 8
decembrie 2004.

19

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Terorismul nu constituie un fenomen nou, o
apariție recent ă a epocii contemporane. El a fost
practicat sub o form ă sau alta, în decursul vremu-
rilor afectând mai toate popoarele lumii, mani-
festându-se prin acte reprobabile individuale sau de
grup, care au trezit în con știința universal ă revoltă și
indignare, cu consecin țe negative asupra dezvolt ării
normale a rela țiilor interumane sau interstatale.
Terorismul, ca și războiul, a cunoscut muta ții
importante pe parcursul istoriei omenirii.
Primele apari ții ale acestui fenomen le g ăsim
încă din secolul al IV-lea î.Hr. pe continentul
euroasiatic, ca urmare a antagonismului specific epocii respective dintre nomazi și sedentari
11. Hunii
hărțuiesc China înc ă înainte de dinastia Han, iar
numeroase alte popoare migratoare, de la go ți la
mongoli și tătari, devasteaz ă ținuturile pe unde trec
până în centrul și vestul Europei12. Istoria ne pre-
zintă fapte de o violen ță extremă săvârș ite de huni,
avari, unguri, turci, t ătari sau mongoli asupra popu-
lațiilor sedentare din spa țiul euroasiatic. Mai târziu,
legiunile romane au folosit teroarea ca mijloc de su-punere a popula țiilor pe care le-au cucerit și anexat
la imperiu. Aș adar, triburile barbare și romanii
practicau un terorism al celui mai tare, prin care
obțineau efecte spectaculoase. Reac țiile la un astfel
de terorism erau fuga, nesupunerea sau r ăzvră tirea.

11 Cf. Gerard Chaliand, Antologie mondiale de la strategie ,
Robert Laffont, Paris, 1990, p. 19.
12 Cf. Mircea Mure șan, Gheorghe V ăduva, Războiul viitorului,
viitorul r ăzboiului , Editura Universit ății Naționale de Ap ărare,
București, 2004, p. 431.
20

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Unii autori prezint ă termenul mai mult sub
forma motiva ției religioase: „ Motivat religios, în
antichitate și evul mediu, terorismul a utilizat sabia
și pumnalul în timpul cruciadelor sângeroase.
Astfel, sunt edificatoare acț iunile evreilor împo-
triva stăpânirii romane în Iudeea (sec. I d.Hr.) și
martiriul hashasinilor (o ramur ă a islamului), în
lupta cu crucia ții și cu sunniț ii din Persia, Siria și
alte zone din Orientul Mijlociu (sec. XI – XIII
d.Hr.). Exemplul lor a demonstrat c ă terorismul
poate fi eficient ș i rezistent la riposte, chiar dac ă
mijloacele folosite erau, de obicei, primitive”13.
Tot în aceea și perioad ă, în religia maho-
medană care interzice sinuciderea s-a perpetuat o
credință sectară , în virtutea că reia a muri pentru
Alah ar fi un gest r ăsplătit prin a șezarea celui ce se
jertfește direct în Paradis. Aș a s-au născut Intifada
și Jihadul Islamic care stau la baza terorismului de
esență armată. La prima vedere un asemenea com-
portament pare o form ă a luptei de apă rare a fiin ței
naționale arabe, îmbr ăcând adeseori conota ții
patriotice.
Tot o conota ție pozitiv ă i s-a atribuit terme-
nului terorism și în timpul Revolu ției Franceze.
Regimul terorii ce a fost adoptat ca metod ă de
stabilire a ordinii în perioade de tulbur ări anarhice
și de revolte, ș i după 1789, el constituind un
instrument de guvernare al proasp ătului pe atunci
stat revolu ționar. Ironia face ca terorismul, în

13 Gheorghe Ar ădăvoaice, Gabriel Naghi, Dan Niță , Sfârșitul
terorismului? , Editura Antet XX Press, Bucure ști, 2002, p. 4.

21

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

accepțiunea lui ini țială, să fie asociat cu idealuri de
virtute și democra ție.
În epoca modernă , extremi ști din diverse
grupări anarhiste sau naționaliste au ucis un num ăr
considerabil de șefi de state și de guverne, mini ștri
și oameni politici, ceea ce, dup ă unii autori, repre-
zintă debutul ac țiunilor teroriste clasice. Niciun
atentat terorist nu a avut consecin țe atât de grave ca
asasinarea arhiducelui Frantz Ferdinand la Sarajevo
în 1914, eveniment ce a condus la izbucnirea Primului R ăzboi Mondial
14.
Deși până la începutul secolului al XVIII-lea,
România nu a cunoscut practic terorismul, în pe-rioada interbelică a devenit și ea ținta violen țelor
politice organizate de extremi știi de dreapta sau de
stânga.
Astfel, în decembrie 1920, când ecourile ră z-
boiului nu se stinseser ă încă, iar în Europa se c ăutau
asiduu pacea și securitatea continentului, în aula
Senatului României a avut loc un atentat terorist
căruia i-au că zut victime generalul Constantin
Coandă, președintele Senatului Dimitrie Greuceanu,
ministrul Justi ției și episcopul Ciorogaru. Acesta
marca începutul unei peri oade dominate de violențe
extremist – teroriste atât ale unor organiza ții politi-
ce, cât și a unor indivizi singulari sau institu ții sta-
t a l e c a r e s e a b ătuseră de la principiile democratice
pe care fuseser ă clădite și cărora le-au c ăzut victime
importante personalit ăți politice ș i culturale ale
vremii: uciderea lui I.G. Duca și a lui Armand
Călinescu, prim mini ștri ai României, a prefectului

14 Ibidem , p. 5.
22

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Poliției Iaș i Constantin Manciu, a istoricului Nicolae
Iorga și a economistului Virgil Madgearu. Acest șir
de atentate teroriste îndreptate împotriva institu ți-
ilor fundamentale ale ță rii și personalit ăților politice
și culturale ale vremii, a permis ca for țele antidemo-
cratice de pe scena politic ă a ță rii să instaureze dic-
tatura, prevalându-se de incapacitatea organismelor
democratice de a p ăstra situa ția sub control15.
Se poate spune că în perioada anilor ’30 ai se-
colului XX, sensul termenul ui terorism s-a schimbat
din nou, acesta ne mai referindu-se la mi șcări revo-
luționare și la violen ță antiguvernamental ă, ci
descria, mai degrab ă, practici de reprimare în mas ă
folosite de state totalitare și de conducă torii lor
dictatoriali împotriva propriilor cet ățeni.
Se revenea, astfel, la conota ția de abuz de
putere din partea regimurilo r totalitare, iar exemplul
celor din Germania nazist ă, Italia fascist ă și Rusia
stalinistă este grăitor. Atât Hitler în Germania, cât și
Mussolini în Italia au ajun s la putere folosind bande
d e p r e s i u n e c a r e î i h ărțuiau și îi intimidau pe opo-
zanții politici. S-a creat în ac est fel un sistem de gu-
vernare bazat pe fric ă și coerciție, folosind ca mijloace
persecuția, încăierările de strad ă, învrăjbirea politic ă,
purificarea etnic ă, moartea, exilul, întemni țarea sau
trimiterea în lag ăre de munc ă forțată, deportarea etc.
După cel de-al Doilea R ăzboi Mondial, tero-
rismul a recă pătat conota țiile revolu ționare cu care
este adeseori asociat în zilele noastre. Țări ca
Algeria, Kenya și Ciprul î și datoreaz ă, cel puțin în

15 Cf. Lucian St ăncilă, Ioan Burghelea, Vicu-Sorin Melicianu,
Teroriștii cu laptop, Editura Moro șan, Bucure ști, 2011, p. 34.

23

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

parte, independen ța unor mi șcări politice na țio-
naliste care utilizau terorismul împotriva puterilor
coloniale. În aceast ă fază s-a produs ruptura în ceea
ce privește opinia unanimă asupra definirii tero-
rismului. Lumea a treia și țările din blocul socialist
acordă legitimitate acestui fenomen, pe când țările
dezvoltate și Occidentul consideră terorismul ca
ilegal, de și nici în rândul acestora nu exist ă încă un
consens general.
La sfârșitul anilor ’60 – ’70 ai veacului trecut,
terorismul a continuat s ă fie considerat și analizat în
context revolu ționar cu specifica ția că accepțiunea
conceptului s-a lă rgit continuu, incluzând și gru-
purile etnice separatiste din afara cadrului colonial sau neocolonial, precum și unele organizaț ii moti-
vate complet ideologic. Unele din minorit ățile națio-
naliste private de dreptul de vot sau exilate – cum ar fi Organiza ția pentru Eliberarea Palestinei, Frontul
de Eliberare din Quebec, grupul separatist basc ETA etc. – au adoptat treptat terorismul, pentru a atrage
atenția asupra lor și a cauzelor pe care le repre-
zentau cu scopul clar de a câ știga simpatia și susți-
nerea opiniei publice, adeseori ac țiunile lor finali-
zându-se cu consecin țe grave.
Începând cu sfârș itul secolului XX, tero-
rismul, ca fenomen distructiv, „a încetat s ă mai fie
un fenomen individual de violență la nivel subna ți-
onal, devenind o component ă a conflictului
nonstatal”16. Ultima schimbare major ă asupra viziu-
nii terorismului a fost determinat ă, fără îndoială, de

16 *** Terorismul – istoric, forme, combatere. Culegere de
studii , Editura Omega, Bucure ști, 2001, p. 25.
24

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

atacurile kamikaze asupra cl ădirii Pentagonului ș i
complexului World Trade Center din SUA din
septembrie 2001. Dup ă ce lucrurile s-au mai lini știt
și campania împotriva principalului suspect –
Osama bin Laden – și a Afganistanului, țară consi-
derată a oferi ad ăpost terori știlor, a intrat în linie
dreaptă, s-a ajuns la concluzia c ă terorismul este un
fenomen mult mai complex chiar decât r ăzboiul,
care trebuie studiat și aprofundat nu doar pentru a-i
limita efectele și pentru a-i pedepsi pe vinova ți, ci
îndeosebi pentru a-i înțelege și a-i eradica meca-
nismele și cauzele.
Evoluția terorismului de la acte de însp ăi-
mântare a popula ției din vremea Imperiului Roman
și invaziilor barbare și de impunere a unui nou tip
de comportament pân ă la ceea ce numim azi r ăzboi
terorist care, într-o form ă sau alta afecteaz ă întreaga
planetă, este indiscutabil ă. Iată de ce războiul anti-
terorist se dovede ște a fi într-adev ăr un tip de con-
flict cu care lumea nu a fost obi șnuită până acum17.

Tipologia acț iunilor teroriste

Datorită dificultăților cu care se confruntă
specialiștii în definirea terorismului, ace știa s-au
concentrat mai mult asupra identific ării și clasifi-
cării formelor de manifestare a lui. Teoretic, exist ă
un numă r mare de moduri de clasificare a teroris-
mului, deci o tipologie foarte divers ă. Speciali știi,

17 Cf. Lucian St ăncilă, Terorismul – provocare a secolului XXI,
Editura Universit ății Naționale de Ap ărare “Carol I””,
București, 2007, p. 21.

25

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

preocupa ți de identificarea unor criterii de evaluare
și clasificare a acestuia, au luat în considerare mai
mulți sau mai pu țini indicatori, în func ție de gradul
de complexitate al analizei. Astfel, Departamentul
de Stat al SUA clasific ă terorismul în terorism
organiza țional, terorism practicat în contextul
insurgen țelor și terorism sponsorizat.
Terorismul organiza țional este practicat de
grupuri mici, omogene, transna ționale, care nu pot
atrage îns ă sprijinul popular și apelează la violen ță
pentru a câ știga influență (organiza ția ETA – Spa-
nia, Celulele Combatante Comuniste – Belgia etc.).
Terorismul practicat în contextul insur-
gențelor este utilizat de rebeli etnici sau politici,
acțiunile acestora fiind, de regul ă, de natură
paramilitar ă sau de tip gheril ă.
Terorismul sponsorizat presupune spriji-
nirea unor grup ări teroriste regionale sau trans-
naționale de c ătre unele state (Iran, Libia, Siria etc.)
în ceea ce prive ște încurajarea, asistență logistică ,
finanțare, locuri de instruire/antrenare, case de
refugiu/ ad ăposturi etc.18
Unii speciali ști militari americani implica ți în
procesul de preg ătire antiterorist ă a cadrelor
Armatei SUA îmbrăți șează clasificarea lui Frederick
J. Hecker19 care împarte terorismul în funcție de
grupările teroriste care îl practic ă și anume: tero-

18 Cf. Vasile Simileanu, Asimetria fenomenului terorist ,
Editura Top Form, Bucureș ti, 2003, p. 112.
19 Cf. Stan Stîngaciu, Terorism și diversiune , în Revista
Trupelor de Uscat nr. 1/1996, Statul Major al For țelor
Terestre, Bucure ști, p. 67.
26

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

rism practicat de crucia ți, terorism practicat de
criminali și terorism practicat de nebuni.
Terorismul practicat de crucia ți (motiva ți
politic) include: grup ări teroriste (IRA, Brig ăzile
Roșii, OEP etc.) și grupări extremiste motivate
politic (Khmerii Ro șii, Tupac Amaru, Celulele
Combatante Comuniste etc.).
Terorismul practicat de criminali (scopuri
personale) este reprezentat de organiza ții criminale
(Mafia, Yakuza etc.) și criminali izola ți sau bande
criminale.
Terorismul practicat de nebuni implică per-
soane bolnave psihic și nevrotice.
George Levasseur, folosind criteriul autorilor
și scopurilor urm ărite, distinge urmă toarele tipuri
de terorism20: ordinar, politic și de stat. Astfel,
terorismul ordinar este caracterizat prin acte de
violență comise individual sau în band ă, care nu
urmăresc obiective politice, pentru ob ținerea unor
avantaje materiale. Terorismul politic era
caracterizat ca folosind drept forme de ac țiune
asasinatele, r ăpirile etc. și are scopuri politice. Iar,
terorismul de stat este caracterizat de folosirea de
către unele state a unor metode specifice pentru in-
staurarea terorii (metode coercitive la scar ă largă ,
apartheid, men ținerea unor grupuri etnice și
religioase pentru oprimare și represiune).
Un alt autor, Brian Crozier, fost director
pentru Europa al Institutului American pentru

20 Cf. Ioan V. Maxim, Terorismul , Editura Politic ă, București,
1989, p. 80 ( apud : Vasile Simileanu, Asimetria fenomenului
terorist , Editura Top Form, Bucure ști, 2003, p. 111).

27

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Studierea Conflictelor, într-o interven ție în fa ța
Senatului SUA în anul 1975, clasifica terorismul
în21: terorism diversionist și terorism coercitiv.
Conform acestui clasific ări terorismul diversionist
urmărește pe de o parte sperierea și demoralizarea
autorităților, iar pe de alt ă parte publicitatea pro-
prie, câș tigarea prestigiului etc., iar t erorismul
coercitiv vizează demoralizarea popula ției civile și
slăbirea încrederii în autorit ăți.
Același specialist împarte grup ările teroriste
în: grup ări etnice, religioase, na ționaliste, grup ări
autointitulate revolu ționare, anarhiste (f ără scopuri
precise), grup ări neofasciste (de extrem ă dreapta) și
mercenari.
Plecând de la implicarea sau neimplicarea
statelor în sprijinirea terorismului, cercet ătorul
american Karl A. Seger identifică , la rândul s ău, trei
mari categorii de manifestare a terorismului con-temporan
22: terorism practicat de grupuri care nu
sunt sprijinite de stat; te rorism practicat de grupuri
dirijate de stat; terorism practicat de grupuri patro-nate de stat.
Alți autori au clasificat acest flagel al înce-
putului de secol luând în calcul mai multe criterii,
astfel23: după modul de ac țiune : terorism direct
(vizează un scop imediat); terorism indirect (acte
distructive prin care î și realizeaz ă scopul urm ărit);

21 Idem .
22 Cf. Karl A. Seger, The Antiterrorism Handbook , Editura
Presidio, New York, 1990 ( apud: Vasile Simileanu, op. cit. ,
p. 112).
23 Cf. Stan Stîngaciu, op. cit., în Revista Trupelor de Uscat.
nr. 2/1996, p. 55.
28

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

după mobilul acț iunii (inten ție): terorism de drept
comun – practicat în scop uri personale; terorism
social – urm ărește schimbarea ordinii de drept;
terorism politic – dirijat împotriva statului și a
instituțiilor sale; terorism de stat – practicat sau
sprijinit de stat; dup ă spațiul în care se practic ă:
terorism na țional (intern) – în care elementele
constitutive ale actului terorist apar țin unei singure
țări; terorism interna țional – în care grupă rile tero-
riste sunt multina ționale sau efectele acestora
afectează mai multe state.
Referindu-se la continentul european, unii
autori apreciaz ă că aici exist ă două tipuri de tero-
rism: „ terorismul autohton ca în Spania și Irlanda
promovat de organiza țiile extremiste ETA ș i,
respectiv, IRA ș i terorism de import promovat de
unele organiza ții din zona Orientului Apropiat și
Mijlociu cum ar fi Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) ce activeaz ă în Turcia, Germania,
dar și în România”
24.
Chalmers Johnson într-una din lucr ările sale
pe aceast ă temă, apreciaz ă l a r â n d u l s ău că există
patru tipuri de terorism25: etnic, naționalist, ideo-
logic și patologic.
Astfel, terorismul etnic include acțiunile cu
motivație religioas ă, separatist-religioas ă, lingvistic ă
etc. Terorismul na ționalist este propagat de mi șcări
iredentiste și anticoloniale. Terorism ideologic cu-

24 Teodor Frunzeti, Securitatea na țională și războiul modern ,
Editura Militar ă, Bucure ști, 1999, p. 165.
25 Cf. Chalmers Johnson, „Inte rpretation of Terrorism”, în
Terrorism Reader , Editura Meridian, New York, 1978, p. 274.

29

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

prinde mi șcări anarhiste, ac țiuni radicale de extre-
mă stângă sau extrem ă dreaptă etc. Iar, terorismul
patologic cuprinde ac țiuni ce vizează ținte publice
civile (nonmilitare, guvernamentale sau nonguver-
namentale) aparent din ra țiuni personale.
În literatura de specialitate mai sunt întâlnite
și alte tipuri de terorism precum: terorismul
endemic, terorismul manipulativ și cel simbolic.
Terorismul endemic este reprezentat de
fenomene cu putere de perp etuare în timp, cu efecte
destabilizatoare „prin simpatie” pentru întregi zone
geografice.
Terorismul manipulativ are în vedere crea-
rea unei situa ții de negociere în care terori știi ame-
nință cu distrugerea unor bunuri sau cu uciderea
unor ostatici în cazul în care nu li se satisfac cererile.
Terorismul simbolic se manifest ă sub forma
unor acțiuni premeditate ale unui grup sau organizaț ie ale c ărei victime alese trebuie să
reprezinte simbolul du șmanului.
Datorită prolifer ării la scar ă mondial ă, în
ultimul timp s-au eviden țiat, și sunt de strict ă actu-
alitate, două tipuri (forme) de terorism care, prin
amploare, violen ță și urmări reprezint ă un risc
major cu un grad deosebit de ridicat pentru omenire: terorismul etnic și cel religios.
Așadar , terorismul etnic este o form ă de tero-
rism destul de r ăspândită în prezent prin care o
populație minoritar ă dintr-un stat, manevrat ă de
grupuri organizate sau chiar de un alt stat, lupt ă
pentru separarea unor regiuni pe criterii teritoriale etnice. Exemple concludente sunt conflictele din
Kosovo, Țara Bascilor, Kashmir, Palestina,
30

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Daghestan, Cecenia etc. Cele mai cunoscute grup ări
de acest tip sunt: ETA – în Țara Bascilor (Spania);
I R A – î n U l s t e r ( I r l a n d a d e N o r d ) ; U C K – î n
Kosovo; OEP – în Palestina. Ac țiunile acestor gru-
pări pot degenera în r ăzboaie locale civile (Kosovo,
Cecenia, Daghestan) și reprezint ă un factor major
de risc la adresa securit ății naționale a statelor și a
stabilității regionale prin faptul c ă exemplul lor
poate fi urmat și de alte minorit ăți din lume.
Terorismul religios este, poate, cea mai peri-
culoasă formă de terorism și, cu siguran ță, cea mai
dificil de comb ătut datorit ă fanatismului cu care
acționează teroriștii militan ți. Majoritatea sunt dis-
puși să-și dea viața f ără resentimente pentru scopul
insuflat de a șa-zișii profeți. Cea mai cunoscut ă și
răspândită formă de manifestare a terorismului
religios este cel de factur ă fundamentalist-islamic ă
ce stă la baza desf ășurării a numeroase conflicte
între Israel și palestinieni, între Rusia ș i Daghestan
sau Cecenia, între sârbi și bosniacii musulmani sau
albanezii kosovari. Cele mai cunoscute grup ări din
această categorie sunt: Hezbollah (în Liban și Iran);
Hamas și Jihadul Islamic (în teritoriile israeliene
ocupate); Tigri Tamili (S ri Lanka), PKK (Turcia,
Irak), Grupul Islamic Armat (Algeria), precum și
rețeaua terorist ă transna țională Al-Qaida. Prin
esența și agresivitatea sa acest tip de terorism con-
stituie o amenin țare major ă la adresa securit ății și
stabilității locale, regionale și interna ționale.
În numele religiei, tero rismul a devenit poli-
tică de stat a c ărei ideologie este Jihadul. Terori știi
recrutați pentru voca ția lor sinuciga șă își privesc
propriile acțiuni ca pe o datorie cu caracter divin.

31

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Frecvent terori știi islamici ac ționează pentru epura-
rea societ ăților musulmane de necredincio și occi-
dentali în condi țiile în care, în interiorul acestor
națiuni, exist ă percepția că Occidentul este prin-
cipalul factor responsa bil de actuala lor situa ție
(starea de s ărăcie).
În ceea ce prive ște continentul european,
mișcările islamice au reuș it să valorifice facilit ățile
oferite de statele Uniunii Europene (burse de studii,
colaborări, libertatea de circula ție etc.) profitând
totodată de punctele slabe ale sistemului european
în domeniul cooperă rii judiciare și polițienești.
Astfel, pe lâng ă promovarea fundamentalismului
islamic ca religie, acestea au reuș it să creeze pe
teritoriul statelor europene adev ărate nuclee de
susținere a propriilor activit ăți pe linia colect ării de
fonduri financiare și armament pentru mi șcările
integraționiste din unele state arabe. După 1990 se
constată o creștere a interesului grup ărilor funda-
mentaliste pentru penetrarea țărilor din Europa
centrală și de sud-est prin fructificarea vulnera-
bilităților acestora.
Dar, în majoritatea cazurilor, terorismul etnic
și religios se contopesc și, cu siguran ță, aceste două
forme sunt cele mai periculoase și extrem de dificil
de combă tut datorit ă fanatismului și, nu în ultimul
rând, al sacrificiului suprem de care dau dovad ă
teroriștii.
Realitatea obiectiv ă a începutului de secol
XXI ne demonstreaz ă o întrep ătrundere și o inter-
condiționare reciproc ă a diferitelor tipuri de tero-
rism clasic, concomitent cu apari ția și dezvoltarea
32

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

unor noi forme de manifestare a acestuia consi-
derate a fi mult mai periculoase.
Dincolo de clasific ările prezentate, terorismul
a cunoscut muta ții importante pe întreg parcursul
istoriei umanit ății, dar transform ările de esen ță
înregistrate în ultimii ani ai secolului XX și, mai
ales, la începutul secolului XXI, sunt atât de complexe și de avansate, încât se poate afirma c ă în
prezent societatea se confrunt ă cu o nouă formă de
terorism, ce marchează sfârșitul sau apusul tero-
rismului clasic – a șa cum a fost el perceput timp de
peste 2000 de ani.
Actul de terorism în forma sa tradi țională
avea ca scop general descurajarea. Victima primar ă
a atentatului terorist de tip clasic era mai pu țin
importantă în compara ție cu efectul general scontat
asupra unei colectivit ăți țintă căreia îi era adresat de
fapt. El avea un caracter coercitiv, menit să
influențeze prin manipulare voința victimelor sale secundare (colectivitatea – țintă), prin lovirea unor
victime primare selec ționate cu grij ă astfel încât
șocul provocat colectivit ății să fie maxim. Cu alte
cuvinte, obiectivul imediat al terori știlor tradi ționali
îl reprezenta crearea panicii, fricii, angoasei și
terorii și nu distrugerea țintei vizate
26.
Specialiștii în domeniu au identificat un nou
tip de terorism – neoterorismul , care vizeaz ă supra-
uciderea, mega-distrugerea și nu coerci ția. Acest
proces de trecere de la terorismul tradi țional (clasic)

26 Lucian Stă ncilă, Terorismul – provocare a secolului XXI,
Editura Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București, 2007, p. 27.

33

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

la neoterorism cu formele sale cele mai periculoase
de manifestare – supraterorismul și, respectiv,
megaterorismul – a durat circa un deceniu, o peri-oadă infimă în raport cu istoria multimilenar ă a
terorismului.
Se consider ă că apariția acestui nou tip de
terorism are la baz ă fondarea Frontului Interna-
țional de Lupt ă împotriva Evreilor ș i Cruciaților, în
anul 1998, în Afganistan de c ătre liderul re țelei
teroriste Al-Qaida. Primul edict al acestui front afirma că „este o datorie religioas ă a fiecă rui mu-
sulman să ucidă americani oriunde este posibil, in-
clusiv civili”
27. De altfel, acest aspect a fost con-
firmat ulterior când, Timothy Mc Veight, atentatorul clădirii Murrah din Oklahoma City, SUA (soldat cu
168 morți, peste 1000 de r ăniți și pagube materiale
cifrate la zeci de milioane de dolari) a declarat c ă
dorea în mod expres „s ă ucidă cât mai mul ți
oameni”
28.
O caracteristică a acestui tip de terorism o
constituie faptul c ă organizațiile neoteroriste nu mai
au nevoie acut ă de sponsori, deoarece și-au creat
sisteme organiza ționale descentralizate cu auto-
reglare într-un mare num ăr de state de pe glob.
Un alt aspect, poate mai îngrijor ător decât
peisajul macabru al ruinelor de la World Trade
Center, unde pompierii au reu șit stingerea ultimelor
focare de incendiu abia dup ă o lună de zile, iar
identificarea victimelor cu ajutorul ADN-ului nu se

27 Gheorghe Ar ădăvoaice, Gabriel Naghi, Dan Niță , Sfârșitul
terorismului? , Editura Antet XX Pres, Bucure ști, 2002, p. 130.
28 Ibidem , p. 132.
34

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

încheiase nici dup ă șase luni de la dezastru, îl
constituie supozi ția că neoterori știi au realizat câș ti-
guri imense la burs ă prin vânz ări de acțiuni între
companiile ce urmau s ă fie lovite de explozii și prin
cumpă rarea prealabil ă d e a c t i v e d e l a s o c i e t ățile
care urmau s ă preia activitatea firmelor cu mii de
angajați uciși în atentat.
Supraterorismul – ca o prim ă formă de
manifestare a neoterorismului – poate fi sintetizat
prin faptul c ă „teroriștii se gândesc, în zilele noas-
tre, cum s ă omoare în mas ă” 29. Ei sunt interesa ți
doar de num ărul cât mai mare de victime pe care
pot să-l provoace și mai puțin de scopurile propuse.
Modificarea strategiilor ac ționale aduse de
conceptul de supraterorism a determinat totodat ă
transform ări structurale de esen ță la nivelul
organizaț iilor teroriste. Ierarhia și infrastructura
clasică de tip centru de comand ă – grup operativ –
susținători, tinde s ă dispară. Comando-urile nu mai
au o central ă, iar atentatorii devin elementele unei
rețele transna ționale întinse pe orizontal ă. Celulele
combatante sunt autonome tactic, logistic ș i din
punctul de vedere al comenzii, comunica țiilor și
controlului, singurul element de coeziune trans-
națională reprezentându-l doctrina comun ă.
Megaterorismul – a doua form ă a neoteroris-
mului – este bazat pe conceptul de „ overkilling ”
(supraucidere), utilizat pentru a descrie distrugerea unei ținte cu o for ță mult mai mare decât cea nece-
sară . Termenul overkilling a apărut ca o necesitate
conceptuală , odată cu supradimensionarea arsena-

29 Idem.

35

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

lelor de distrugere în masă create de cele dou ă
blocuri politico-militare antagoniste existente până
în 1990. Apariția megaterorismului presupune
utilizarea armelor de distrugere în mas ă (ADM) de
către grup ări (organizații) teroriste ș i este funda-
mentat pe coborârea de la nivel statal la cel sub-statal a unor asemenea arsenale.
La mijlocul anilor ’90 ai secolului XX, doi
experți în problematica terorismului opinau că
„armele de distrugere în mas ă rămân o ame-
nințare puțin probabil ă”30 (Paul Wilkinson) și că
„riscul prolifer ării terorismului care folose ște
armele de distrugere în mas ă e s t e a c u m , î n m a r e
măsură , doar teoretic” (Anthony Cordesman). S-a
vehiculat astfel ideea c ă grupările teroriste nu dis-
pun de tehnologiile sofisticate necesare confec țio-
nării unor astfel de mijloace, dar aceast ă idee nu
mai este de actualitate. Există o multitudine de
laboratoare specifice, care au aparținut fostei URSS, părăsite și cu o securitate deficitar ă, din care se poa-
te achizi ționa, prin diferite metode, materialul bio-
logic sau chimic necesar producerii unor viru și,
toxine biologice sau agen ți patogeni.
Sistemul terorist de producere a unor astfel
de agen ți const ă în: montarea/instalarea unor
laboratoare clandestine (se poate monta un ase-menea laborator cu doar 10.000$; s-au gă sit, de
altfel, dovezi în locurile de dislocare ale sectei reli-
gioase AUM în Japonia, precum și la unele baze de
antrenament ale re țelei Al-Qaida în Afganistan);

30 Paul Wilkinson, Terrorise and the Liberal State , Mac
Millan, London, 1986, p. 28.
36

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

specialiști (biologi, geneticieni, chimi ști, ingineri
etc.) care fac parte din organiza ții teroriste, dar care
lucrează în întreprinderi chimice, fabrici de
medicamente, laboratoare, în armat ă, în institute de
cercetări etc. din diferite state occidentale dez-
voltate. Spre exemplu: în universit ățile din SUA
învață anual peste 25.000 de studen ți din statele
arabe, iar Mohamed Atta, ce l care a pilotat primul
avion care s-a zdrobit de World Trade Center , a
făcut studii de electronic ă la Hamburg în Germania
și în SUA; folosirea unor mijloace artizanale de
producere a substan țelor chimice s-au procurarea
lor pe diferite c ăi. Spre exemplu: în anii ’80 Irakul a
achiziționat de la Organiza ția „ American Type
Cultural Collection ” din Rockville, Maryland, SUA,
70 pachete cu bacterii și toxine, printre care și mai
multe recipiente cu spori de antrax usca ți și
congelați. Mai târziu, Irakul a recunoscut c ă prin
acest procedeu a ob ținut 8.500 litri de antrax.
Dacă organiza țiile teroriste n-au fă cut până
acum apel masiv la mijloa cele de atac biologic și
chimic (se cunoa ște doar atacul terorist cu gaz sarin
din 15 mai 1995 asupra a cincisprezece sta ții de
metrou din Tokyo produs de c ătre membrii sectei
anarhiste japoneze AUM SHINRIKO și soldat cu 12
morț i și 5.500 r ăniți sau intoxica ți), se poate deduce
că încă n-au pus la punct o tehnologie eficace de
producere a lor, dar nu rezult ă că în viitor nu vor folosi
pe scară mai larg ă și astfel de agen ți cum ar fi:
antraxul, viru și ai variolei, ciumei, holerei, Ebola ș i
encefalitei, precum și diverse substan țe chimice ca
sarinul, somanul, VX-ul, cianuri, pesticide etc.

37

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Dintre celelalte forme de manifestare ale
terorismului contemporan, se mai pot enumera:
terorismul kamikaze, tehno-terorismul și terorismul
cibernetic.
Terorismul kamikaze (suicidar) presupune
folosirea bombelor umane, a terori știlor aerului ca
vectori de lovire a unor obiective.
Tehno-terorismul (terorismul prin calcu-
lator) reclam ă operaționalizarea sistemului C4
(comand ă, control, comunicații, computere), reali-
zarea unor comunica ții rapide și sigure între ele-
mentele (celulele) teroriste și implementarea re țe-
lelor de calculatoare între diferite grup ări.
Terorismul cibernetic (cyber-terorismul) , re-
prezintă o nouă formă de terorism, de joas ă inten-
sitate, dus ă prin intermediul computerelor în care
participan ții nu sunt organiza ți conform ierarhiei
militare, iar conflictul se poartă în spațiul cibernetic
cu ajutorul tastaturii computerelor ș i nu cu arme de
foc31. Referindu-se la acest aspect un reprezentant
al FBI afirma la o conferin ță pe tema r ăzboiului
informațional: „dați-mi zece hackeri și eu paralizez
un stat în 90 de zile”32. Analizând efectele acestui
tip de terorism se estimeaz ă că statele avansate teh-
nologic sunt cele mai expuse și mai vulnerabile.
În 1996, directorul CIA, John Deutch, mă r-
turisea c ă „atacurile hacker-ilor reprezint ă al

31 Gheorghe Ar ădăvoaice, Gabriel Naghi, Dan Ni ță, op. cit.,
p. 133.
32 Vasile Simileanu, Radiografia terorismului , Editura Top
Form, Bucure ști, 2003, p. 74.
38

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

doilea pericol major pent ru securitatea Statelor
Unite”33.
În Marea Britanie, hackerii provoac ă anual
pagube de miliarde de lire sterline în sectorul privat
sau de stat prin penetrarea re țelelor informatice.
Referindu-se la costurile necesare pentru produ-
cerea cyber-insurgen ței, analistul american Robert
Steel estima c ă este posibil s ă „îngenunchezi ” infra-
structura unui stat avansat cu ceva mai pu țin de
1.000.000 $ ș i cu zece speciali ști în domeniul
informaticii34.
Desigur c ă odată cu procesul de globalizare
terorismul s-a încifrat, diversificat ș i multiplicat. Prin
tipologia prezentat ă am văzut că el se manifest ă sub
diferite forme aproape în to ate tipurile de activitate
umană, dar, indiferent de domeniu și formă, efectele
lui sunt acelea și: violența, uciderea ș i distrugerea. De
aceea se consider ă că nu greșim când afirm ăm că
„tipologia terorismului contemporan este tot atât de
vastă și de diversificat ă ca îns ăși activit ățile
umane”35. Multitudinea ac țiunilor teroriste are la
bază cauze și motivații diverse care trebuie s ă stea în
atenția anali știlor deoarece ele pot asigura o per-
spectivă în ceea ce prive ște posibilele inten ții și ținte
ale grup ărilor teroriste. „F ără o asemenea intros-
pecție, a determina inten țiile, obiectivele și țintele
teroriș tilor este o pur ă întâmplare”36.

33 Gheorghe Ar ădăvoaice, Gabriel Naghi, Dan Ni ță, op. cit. ,
p. 134.
34 Idem.
35 Mircea Mureș an, Gheorghe V ăduva, op. cit. , p. 453.
36 Teodor Frunzeti, Paradigme militare în schimbare, Editura
Militară, Bucure ști, 2005, p. 165.

39

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Ad-terorismul începutului de secol

Terorismul publicitar (ad-terorismul) repre-
zintă o form ă a acestui fenomen care este rela-
ționată direct cu tehnologiile moderne de comu-
nicare și informatice care permite diseminarea în
timp real a informa țiilor în formate audio-video
prin mijloacelor de comunicare în mas ă. Astfel,
terorismul publicitar exploateaz ă d i n c e î n c e m a i
mult latura psihologică a opiniei publice bazându-se
pe efectul mass-media. Aș adar, ad-terorismul are ca
țintă directă manipularea psihic ă a publicului larg și
nu a victimelor propriu-zise ale atacurilor teroriste.
Ad-terorismul, în general, însoț ește toate ce-
lelalte tipuri de terorism propagate. Aceasta datorit ă
faptului c ă s-a creat o rela ție de dependență nocivă
biunivocă între terorism și mass-media. Astfel, tero-
rismul, prin senza ționalul oferit și efectul psihologic
produs, nu poate fi omis de mass-media care fun-
cționează p e b a z a r e l a ției cerere-ofertă cu publicul
larg, iar mass-media ofer ă platforma de publicitate
(latura de ad-terorism necesar ă pentru supraviețu-
ire) care face cunoscut ă pretențiile și acțiunile sale.
Obiectivele prioritare urm ărite sunt legate de
atingerea scopului central, ideologic, al organizației,
de exemplu, ob ținerea unui anumit avantaj politic,
precum acela al cre ării unui stat islamic. Acestea
sunt făcute publice sub forma solicit ărilor și
pretențiilor terori știlor, de obicei, în momentul în
care au ocupat un obiectiv de importan ță strategic ă
pentru autoritățile publice, de țin ostatici pe care îi
folosesc ca mijloc de negociere sau amenin ță cu
detonarea unor bombe-umane în spa ții publice,
40

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

aglomerate dac ă nu li se satisfac doleanțele. Cele
mai multe cazuri sunt cele de eliberare ale unor
teroriști încarcera ți sau solicitarea de sume de bani
pentru răscumpă rarea persoanelor r ăpite și seches-
trate de aceste grup ări teroriste.
Obiectivele secundare sunt multiple și țin de
obținerea suportului material și logistic pentru con-
tinuarea ac țiunilor grupului respectiv pentru atin-
gerea scopului central: promovarea imaginii aces-tora, câș tigarea de adep ți sau membri, propagarea
tipului de ac țiune vehiculat ă, obținerea de resurse
financiare pentru alimentarea terorismului, crearea
de baze de antrenament și ascunză tori, men ținerea
relațiilor cu oameni politici influen ți șantajabili și
coruptibili, legitimarea propriilor ac țiuni etc.
Principalele tehnici folosite de ad-terorism
sunt: manipularea, propaganda și marketing-ul de
imagine. Acestea sunt folosite pentru a atinge mai
multe obiective, unele prioritare ș i altele secundare.
Cristian Delcea, psiholog, definea ad-tero-
rismul ca fiind „reclama sau publicitatea teroris-
mului, o formă de comunicare, f ăcută prin inter-
mediul mass-media, de c ătre terori ști, cu inten ția
de persuasiune și teroare. Este o arm ă eficientă de
manipulare și intimidare, folosit ă de liderii grup ă-
rilor teroriste, care se folosesc de mass-media,
adresând un mesaj de teroare atât c ătre oamenii
nevinovaț i, cât și față de guvernele statelor din
NATO ș i UE care sunt împotriva lor ”37.

37 Cristian Delcea, Psihologia terorismului – studiu psihologic
asupra terori știlor, Editura Diversitas, Bucure ști, 2006, p. 53.

41

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Manipularea și propaganda merg mân ă în
mână. Teroriștii au înv ățat repede c ă fără publi-
cizarea actelor lor, acestea nu î și ating scopul, drept
pentru care exploateaz ă la maxim latura crud ă și
violentă a acestora. Astfel, pentru a ob ține unele
avantaje, terori știi mizeaz ă pe presiunea indirect ă
exercitat ă de opinia publică asupra autorit ăților
publice manipulată în urma sensibiliză rii în urma
vizualizării unor materiale, popularizate în special
prin Internet, în care victime inocente sunt ame-
nințate, torturate sau decapitate. De exemplu, Al-
Qaida a folosit și folosește postul TV Al Jazeera
căruia îi ofer ă exclusivitate asupra unor ac țiuni în-
treprinse sau trimit pe adresa postului TV casete cu înregistr ări ale unor astfel de acte (persoane r ăpite
care solicit ă răscumpă rare, interviuri ale unor lideri
teroriști, declara ții publice etc.) tocmai pentru atin-
gerea scopului de maximiza re a efectelor mediatice
prin propagand ă. În prezent, grupul Al-Qaida din
Peninsula Arab ă publică Inspire , o revistă online,
care are scopul de a-i di semina mesajele, iar ISIS
publică Islamic State News . Inspire atrage aten ția
în prezent prin obiectivul de incitare la ini țierea
unor atacuri individuale asupra țărilor occiden-
tale
38.
Terorismul publicitar folose ște și tehnici de
marketing. Astfel, exist ă specialiști care consider ă că
„ISIS (Statul Islamic al Irakului și Siriei Mari)
reprezint ă noua marc ă (brand) pentru teroare în

38 Cf Anne Craig, Examining terrorist propaganda , 10
octombrie 2014, disponibil on line la: http://phys.org/news/
2014-10-terrorist-propaganda.ht ml, accesat la 02.11.2014.
42

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

America ”39. Astfel, ISIS prezint ă un grad ridicat de
cunoaștere a modalit ăților de utilizare a mass-media
pentru propagarea mesajului s ău prin film ce par
realizate cu profesionalism ce apar pe platforme
media precum YouTube ș i Twitter. Ziarul New York
Times prezintă faptul c ă serviciile occidentale de
intelligence sunt „ îngrijorate de abilitatea terori ș-
tilor în a utiliza astfel de arme aparent mai pu țin
letale: clipuri video cu st ări de fapt, imagini ale
solului înregistrate de dr one aeriene sau mesaje
multilingve transmise pe Twitter ”40.
Mai nou, exist ă și altă utilizare a publicit ății
pentru sprijinirea „cauzei” terori știlor. De exemplu,
postul de televiziune BBC a atras aten ția asupra
faptului c ă există reclame publicitare ale diferitelor
organizaț ii caritabile din Marea Britanie pe site-uri
precum YouTube sau Dailymotion ) care sunt rulate
înainte de filme ce prezintă acțiuni ale grupă rilor
teroriste extremiste. Astfel, aceste reclame ale orga-
nizațiilor caritabile pe baza politicii duse de site-
urile care g ăzduiesc astfel de reclame, ofer ă o cotă –
parte din veniturile ob ținute și persoanei care a
încă rcat con ținutul (de obicei, promotor direct al

39 J a m e s F . T r a c y , “ I S I S i s America’s New Terror Brand:
Endless Propaganda Fuels “War on Terror””, în Global
Research , 1 septembrie 2014, disponibil online la:
http://www.globalresearch.ca/isis-is-americas-new-terror-
brand-endless-propaganda-fue ls-war-on-terror/5398675,
accesat la 02.11.2014.
40 Scott Shane, Ben Hubbard, “ISIS Displaying a Deft
Command of Varied Media”, în ziarul New York Times din
30.08.2014.

43

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

violenței de tip terorist), fonduri care sunt folosite
ulterior pentru finan țarea organiza țiile teroriste41.

Cauzele, scopurile și motiva țiile
acțiunilor teroriste

Atitudinea potrivit c ăreia orice flagel social
trebuie eradicat înainte prin eliminarea cauzelor
sale, este pe deplin justificat ă, având în vedere că
analiza celorlal ți factori nu a dat, pân ă acum, rezul-
tatele scontate. Iată de ce mul ți autori au încercat s ă
analizeze terorismul pornind de la decelarea cau-zelor care-l determin ă.
„Studiind amă nunț it literatura consacrat ă
terorismului (remarca unul dintre autori) putem
observa c ă problema cauzelor care generează acest
fenomen este tratat ă superficial. Atunci când sunt
totuși abordate, concluziile la care se ajunge sunt,
de cele mai multe ori, impregnate cu o puternic ă
notă de subiectivism conducând în mod u șor spre
constatarea c ă sunt elaborate pentru a servi unui
anumit scop”42. Pe aceea și linie se situează și opinia
englezului Edward Hyams care arat ă că „a căuta

41 Cf. Blog: Accidentally funding terrorism through online
advertising, July 11, 2014, disponibil online la:
http://www.corderycompliance.com/blog-accidentally-
funding-terrorism-through-online-advertising/, accesat la
01.11.2014.
42 I o a n V . M a x i m , Terorismul, cauze, efecte și măsuri de
combatere, Editura Politic ă, Bucure ști, 1989, p. 64.
44

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

cauzele acestui fenomen echivaleaz ă cu încercarea
de a-i asigura legitimitatea”43.
Accentul pus uneori doar pe cauze politice și
ideologice este înș elător. Pretinsele revendic ări cu
caracter politic de schimbare a societ ății, înfăptuire
a revolu ției, rezisten ța patriotic ă împotriva unui
ocupant str ăin, mișcările de eliberare na țională nu
pot fi considerate drept elemente fundamentale
pentru în țelegerea și explicarea terorismului, dup ă
cum nici a pune pe primul plan în cercetarea
cauzelor fenomenului terorist deregl ările psiho-
logice, mizeria, violen ța, nedrept ățile sociale, pro-
blemele rasiste, economice etc. nu poate conduce la concluzii corecte.
O opinie pertinent ă exprima și profesorul de
origine sârb ă Vajim Dimitrevi č, care sus ținea că :
„anumite origini ale terorismului pot fi deplorabile (rasism, colonialism, vi olarea drepturilor omului)
dacă se ț ine seama de faptul c ă teroriștii în
ansamblu provin din minorit ăți frustrate”
44.
Poate tocmai de aceea e șecul prevenirii și
combaterii terorismului decurge și din faptul c ă nu
există o înțelegere limpede a cauzelor care conduc la
acte de terorism, comunitatea internațional ă nea-
jungând la un punct de vedere comun asupra acestui fenomen și tocmai de aceea a e șuat în încer-
carea de a-l controla pân ă în prezent. Referindu-se
la acest aspect, pe bun ă dreptate, Hans Blix, fostul

43 Edward Hyams, Terrorist and Terrorism , Dent, London,
1990, p. 82.
44 Vajim Dimitrevi č, Rescue de politique internationale ,
nr. 886, Paris, 1987, p. 20.

45

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

inspector pentru dezarmarea Irakului, spunea c ă:
„fără Saddam lumea e mai bun ă, dar nu este mai
sigură – declarând apoi că – războiul din Irak a
stimulat și mai mult terorismul”45.
Analizând în esen ță fenomenul terorist, se pot
scoate în eviden ță o serie de cauze proprii etapei ac-
tuale de dezvoltare a omen irii, cum sunt: conflictele
sociale, din diverse state ale lumii, determinate de
situații interne de diverse nuan țe (religioase, politice,
economice, xenofobe, rasiste, extremiste, naț ionaliste,
separatiste etc.); conflicte politico-militare din diferite
z o n e a l e l u m i i , d o m i n a t e d e i n t e r e s e m a j o r e , u n l o c
important ocupându-l lupta pentru putere dusă des-
chis sau în secret de c ătre forțe interne cu sprijin
extern, inclusiv de c ătre organiza ții de tip criminal, ori
terorist; expansiunea continuă și tot mai accentuat ă a
fundamentalismului islamic.
Terorismul din zona Orientului Mijlociu, nu
este un fenomen spontan, conform celor afirmate de
guvernele unor state, ci are cauze obiective pre-
cum46: pentru palestinieni, 32 de ani de ocupa ție
israelian ă, exproprierea terenurilor și constituirea
de localit ăți israeliene pe teritoriul palestinian; pen-
tru libanezi, ocupa ția israelian ă a unor p ărți din te-
ritoriul Libanului, precum și schimbarea raportului
de forțe între cele dou ă grupări religioase din a-
ceastă țară (musulmani ș i creș tini) în favoarea mu-
sulmanilor; iar pentru disiden ții din Arabia Saudit ă,
refuzul guvernului de a extinde participarea popu-
lației la viața politic ă, violările frecvente ale dreptu-

45 Ziarul Ziua , 14 octombrie 2004, p. 5.
46 Cf. Teodor Frunzeti, op. cit. , pp. 165-166.
46

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

rilor omului, corup ția manifestat ă în rândul familiei
regale și sprijinul nelimitat acordat acesteia de c ătre
SUA.
Între cauzele care favorizeaz ă apariția și dez-
voltarea fenomenului terorist mai pot fi men țio-
nate47: vidul de putere sau insuficienta structurare a
instituțiilor ce au atribu ții în prevenirea ș i combate-
rea fenomenelor infrac ționale grave; virulen ța tot
mai crescut ă a unor fenomene infrac ționale (violen-
ța, crima organizat ă, traficul de droguri și de arma-
ment, migrația ilegal ă etc.) și interferarea tot mai
acută a acestora cu activitatea terorist ă; lipsa de
coordonare la nivel global, zonal și regional a m ăsu-
rilor antiteroriste necesare combaterii acestui flagel;
destructurarea, reducerea sau desfiin țarea unor
forțe armate conven ționale sau speciale apar ținând
în principal fostelor state socialiste, ceea ce a f ăcut
ca unii speciali ști din cadrul acestora să se pună în
serviciul unor organiza ții și grupări teroriste.
În sfârșit, dar nu pe ultimul loc, se situeaz ă
cauzele de natură politică: politica de domina ție,
expansiune și hegemonie, discriminare rasial ă și de
apartheid; amestecul în treburile interne ale altor state, teroarea în mas ă, exodul forțat al popula ției;
intensificarea activit ăților organiza țiilor fasciste,
neofasciste și extremiste; lipsa unor drepturi politi-
ce, economice ș i sociale, s ărăcia, foametea, mizeria,
frustră rile de orice fel; birocra ția, corup ția, influen ța
grupurilor mafiote; traficul de droguri și contra-

47 Cf. Lucian St ăncilă, Ion Burghelea, Participarea Armatei
României la combaterea terorismului , Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare, Bucure ști, 2005, p. 17.

47

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

banda cu armament, explozivi și materiale radioac-
tive; rata mare a șomajului din unele țări etc.
Terorismul poate fi comis în diferite scopuri .
Dacă actele individuale de terorism tind c ătre
obținerea unor anumite concesii, cum ar fi plata
unor ră scumpă rări sau eliberarea unor prizonieri,
atunci terorismul organizat poate s ă urmărească
deliberat provocarea m ăsurilor de represiune, haos
și violență, sperând că astfel va provoca auto-
distrugerea structurilor statale vizate.
Scopurile și obiectivele urm ărite de terori ști
sunt diferite, în func ție de tipologia ac țiunilor și de
natura organiza țiilor acestora. Astfel, țintele predi-
lecte ale terorismului statelor autoritare sunt mem-
brii marcan ți ai partidelor democratice, intelectualii,
liberalii, conduc ătorii sociali ști etc.
Țintele terorismului de dreapta sunt repre-
zentate de liderii de stânga, unii intelectuali sau trădătorii. Terorismul etnic și naționalist are drept
victime membrii grup ărilor politice de alt ă națio-
nalitate aflate la putere, for țele de ordine sau cei
care colaboreaz ă cu aceștia, inclusiv turi știi statelor
ce au rela ții strânse cu puterea. Terorismul de
stânga este întreprins împo triva aparatului de stat,
funcționarilor guvernamentali, militarilor, poli-
țiștilor, juri știlor, oamenilor de afaceri etc.
Indiferent de culoarea politică teroriștii ur-
măresc mediatizarea acțiunilor lor de c ătre mass-
media interna țională, pentru a se realiza un impact
deosebit asupra popula ției și guvernan ților. Ei ur-
măresc să atragă atenția general ă a publicului asu-
pra scopurilor unor astfel de acte și să genereze o
puternică reacție din partea acestuia. În acest sens,
48

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Ulrike Meinhoff, întemeietoarea fostei organiza ții
teroriste Baaden-Meinhoff, scria c ă „atentatele nu
sunt destinate doar s ă provoace teroare; ele au de
asemenea drept scop s ă provoace o puternic ă
reacție”48.
În esență, scopul actelor teroriste reprezint ă
paralizarea vie ții sociale din spațiul respectiv prin:
asasinarea unor personaje cheie în ierarhia statal ă
oficială, din domeniul politic, militar-cultural sau a
unor lideri de opinie marcan ți; distrugerea (deterio-
rarea) unor edificii/institu ții de valoare (simbol)
pentru autoritatea statal ă și populația statului vizat;
declanșarea unor comentarii/dezbateri la scară
largă în mass-media; mediatizarea evenimentului;
generarea unor negocieri po litice sau constrângerea
autorităților pentru a veni în întâmpinarea reven-
dică rilor grup ării teroriste; sporirea reputa ției și
credibilit ății grupării teroriste.
Niciun act de violen ță individual sau de grup
nu este comis f ără un motiv oarecare. În spatele lui se
află întotdeauna mai multe for țe care acț ionează,
cauze sau interese.
Motivațiile acțiunilor teroriste acoper ă o sferă
largă de interese mergând de la cele politice și
religioase pân ă l a c e l e d e t i p m a f i o t s a u a n a r h i s t , î n
general, acestea acoperind trei categorii de motive:
raționale, psihologice și culturale.
Când se vorbe ște de terorism, prima pro-
blemă care se ridic ă este aceea a elementului inten-

48 Mircea Mure șan, Marcu Ple șanu, Influența fenomenului
terorist asupra sistemelor militare integrate , Editura
Universit ății Naționale de Ap ărare, Bucure ști, 2005, p. 65.

49

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

țional sau moral. Preocupat de acest aspect, un
specialist român, apreciaz ă că: „subiectul activ are
conș tiință – indiferent dac ă acțiunea este comis ă
cu intenție directă sau indirect ă – că fapta pe care
o săvârșește va avea drept efect scopul pe care-l
urmărește. Intenț ia reprezint ă atitudinea psihic ă a
autorului infrac țiunii în raport cu ac țiunea pe care
o săvârșește”49.
Valorile culturale și religioase pot motiva, de
asemenea, ac țiunile terori știlor într-o manier ă cu
totul deosebită . Se poate aminti în acest sens
„războiul caricaturilor profetului Mahomed” apă-
rute în unele ziare occidentale care a iscat o isterie și
o revoltă în masă a musulmanilor din unele ță ri isla-
mice. Un impact deosebit asupra terorismului pe baze culturale ș i religioase îl poate avea, în socie-
tățile în care oamenii se identific ă în termenii apar-
tenenței la un anumit grup sau exist ă o dispozi ție de
sacrificiu, modul de via ță general și particular al
indivizilor care le compun.

49 Ion Bodunescu, Flagelul terorismului interna țional , Editura
Militară, Bucure ști, 1978, p. 31.
50

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

CAPITOLUL 2
ASIMETRIA AC ȚIUNILOR TERORISTE
LA ADRESA SECURIT ĂȚII

Secolul XXI a debutat nea șteptat, cu o vio-
lență ieșită din comun, prin atacurile teroriste asu-
pra simbolurilor majore ale SUA provocând moar-
tea a mii de civili și pagube materiale majore. Eveni-
mentul a declan șat o furtună geopolitic ă, la scar ă
mondială, ale că rei urmări afecteaz ă pe termen lung
și în profunzime comunitatea interna țională în
ansamblul s ău. De altfel, acestea au fost urmate de
alte atacuri teroriste la scară mai redus ă, la fel de
violente pe întreg globul p ământesc, atât în ță rile
occidentale dezvoltate, dar și în cele arabe din
Orientul Mijlociu sau Îndep ărtat.
Lumea continu ă să fie puternic divizată și
conflictuală , iar diferen țele identitare pe criterii ide-
ologice, etnice, culturale sau religioase sunt din ce în ce mai evidente având tendin ța de a provoca crize și
de a trezi conflicte latente. În acest context, dac ă
perspectiva unui conflict major de amploare mondi-
ală rămâne extrem de redus ă, atunci conflictele
regionale, cele interne și mai ales ac țiunile de natur ă
teroristă, vor continua s ă rămână principalele ame-
nințări la adresa p ăcii și securității interna ționale.

Mediul de manifestare
a amenin țărilor teroriste

În contextul fenomenului de globalizare și în
paralel cu procesele realizate în planul cooper ării

51

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

internaționale se manifest ă tot mai accentuat pro-
cese perturbatoare la adresa securit ății statelor între
care fenomenul terorist ocup ă un loc central. De
altfel, în Strategia de securitate naț ională a
României se arată că principalele riscuri și amenin-
țări majore la adresa securit ății naționale sunt50:
terorismul interna țional structurat; proliferarea ar-
melor de distrugere în masă ; conflictele regionale;
criminalitatea transfrontalier ă.
Atacurile teroriste ce au afectat importante
regiuni ale lumii, începând cu SUA, ac țiunile simi-
lare executate la Madrid, Londra, Istanbul, precum
și cele care au avut loc în Orientul Apropiat, Caucaz,
Asia Central ă și de Sud-Est dovedesc c ă terorismul,
și îndeosebi cel de sorginte extremist-religioas ă,
structurat în re țele transfrontaliere, reprezint ă
amenințarea strategic ă cea mai grav ă la adresa
democra ției și libertății, a vieții și propriet ății.
Rețelele teroriste interna ționale actuale bene-
ficiază de tehnologie, transferuri bancare și mijloace
de comunica ții moderne, de infrastructura oferit ă de
unele organizații etnico-religioase, precum și de
sprijinul regimurilor corupte sau incapabile s ă
guverneze democratic.
Caracterul deschis al societ ăților democratice
moderne ca ș i cerințele globaliză rii determină ca,
atât comunitatea interna țională în ansamblu, cât și
fiecare stat în parte s ă rămână vulnerabile în fața
terorismului, aceasta reprezentând de fapt una din
caracteristicile mediului de securitate interna țional.

50 Cf. Strategia de securitate na țională a României, Bucure ști,
2006, pp. 10-11.
52

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

În acest mediu se construiesc și dezvolt ă
ingenios și perfid strategii și organiza ții de distru-
gere a unor sisteme de valori, fie pentru a demon-
stra că există forțe distructive ce nu pot fi contra-
carate, fie pentru a înlocui aceste sisteme de valori cu opusul lor. În general, aceste ac țiuni vin nu doar
din tabăra nemulțumi ților, a opozan ților la demo-
crație, a psihopa ților și degradaților sociali, ci și din
cea a unor ideologii exclusiviste și intolerante, a
inflexibilit ății, absurdului și cultului violen ței.
Departamentul de Stat al SUA a identificat la
n i v e l u l a n u l u i 2 0 0 3 î n m o d s i g u r 3 6 d e o r g a n i z a ții
teroriste internaționale și 38 de grup ări teroriste
active distribuite în toat ă lumea, îndeosebi în ță rile
sărace și slab dezvoltate51. În 2014, exist ă 59 de
organizaț ii teroriste interna ționale, 6 dintre ele înfi-
ințate numai în anul în curs (Ansar al-Shari'a in
Benghazi , Ansar al-Shari'a in Darnah , Ansar al-
Shari'a in Tunisia , Ansar Bayt al-Maqdis , al-Nusrah
Front și Mujahidin Shura Council in the Environs of
Jerusalem (MSC) )52. Spre exemplu, re țeaua Al-
Qaida era o organizație terorist ă multina țională, cu
ramificații și acțiuni în peste 60 de state ale lumii.
Zonele greu accesibile di n Afganistan, Pakistan sau
alte state islamice asigur ă sanctuarele de baz ă ale
membrilor re țelei, iar conturile din diferite b ănci

51 U.S. Department of State, USA: State Department names 36
groups as foreign terrorist organizations , 2 mai 2003,
disponibil online la: http://www.terrorisme.net/p/article 44
.shtml, accesat în 31.10.2014, orele 15.40.
52 U S D e p a r t m e n t o f S t a t e , Foreign Terrorist Organizations ,
disponibil online la: http: //www.state.gov/j/ct/rls/other/
des/ 123085.htm, accesat la 31.10.2014, ora 13.20.

53

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

internaționale servesc la finan țarea acțiunilor între-
prinse. Ac țiunile organiza ției la nivel global sunt
conduse și coordonate prin intermediul tehnologiei
de vârf din domeniul comunica țiilor (telefoane
celulare, sateli ți, e-mail-uri criptate, Internet, video
casete și CD-uri, televiziuni private etc.).
La 1 ianuarie 2014, a șa cum se arat ă în harta
de mai jos de c ătre Centrul SUA Na țional al
Contraterorismului în Calendarul pentru anul în
curs (în topul celor mai active organiza ții teroriste
se numă rau53: AQAP (Al-Qaida din Peninsula
Arabă), ISIL (Al-Qaida din Iran/ Statul Islamic al
Irakului și Levantului), AQIM (Al-Qaida din Terito-
riile Maghrebului Islamic), Terorismul din nordul și
vestul Africii, Al-Shabaab, Boko Haram, LRA (Ar-
mata de Rezisten ță a Lordului), Hezbollah etc.

53 Counterterrorism 2014 Calendar, Interactive Map, 1
ianuarie 2014, disponibil on line la: http://www.nctc.gov/
site/map/, accesat la 31.10.2014, ora 14.50.
54

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

55

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Orientul Apropiat și cel Mijlociu par a fi de
mult timp cele mai active și periculoase zone și,
totodată , surse de terorism ale lumii în care ținta
predilect ă o constituie cetățenii, bunurile și inte-
resele SUA și ale alia ților săi participan ți la coali ția
antiterorist ă, inclusiv ale Israelului54. Ultimele eve-
nimente au scos în eviden ță faptul c ă predomin ă
răpirile, sechestr ările, amenin țările și chiar uciderile
de persoane nevinovate, exploziile cu ma șini
capcană în locuri aglomerate și atacurile sinucigaș e.
Există și alte zone cu activitate terorist ă intensă pre-
cum Algeria, Libia, Siria, Libanul și Iranul. În
Cecenia și statele învecinate din zona Caucazului,
devastate, dup ă războaiele cu Rusia, terorismul este
utilizat de diverse clanuri prin luarea de ostatici în
scopul solicit ării unor revendic ări politice sau
răscumpă rării acestora.
Terorismul este prezent și în alte regiuni
geografice ale lumii precum America Latin ă, în spe-
cial sub forma gherilelor urbane animate de
doctrine politice de extrem ă stângă (Organiza ția
Tupac Amaru în Chile), dar și în unele state
musulmane din Asia (India, Indonezia etc.).
În Europa, terorismul este mai activ în
Spania și Irlanda de Nord prin prezen ța unor orga-
nizații extremiste, separatiste, cu caracter reven-
dicativ–politic precum Organiza ția bască ETA și,
respectiv, Armata Republican ă Nord-Irlandez ă
(IRA). În țările balcanice (Bosnia și Herțegovina,
Kosovo etc.) ac țiunile teroriste s-au diminuat ca
număr și au scăzut semnificativ în intensitate în ul-

54 Cf. Teodor Frunzeti, op. cit. , p. 160.

56

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

timii ani ca urmare a prezen ței active și eficiente a
forțelor NATO, ONU și UE de men ținere a p ăcii.
Sporadic, unele acțiuni teroriste se manifest ă în
Italia, Grecia ș i au început s ă se înmulțeasc ă în
Turcia.
Din fericire până acum, în România, organi-
zațiile teroriste active au fost, f ără excepție, străine,
infiltrate mai mult sau mai pu țin legal și care ș i-au
focalizat ac țiunile împotriva propriilor cona ționali,
ori a intereselor celor pe care aceste organiza ții îi
consideră inamici tradiționali. A șa a fost cazul aten-
tatului s ăvârș it în 1991 împotriva ambasadorului
Indiei la Bucure ști (nereu șit) pus la cale de o
grupare terorist ă sikh.
Toate aceste evenimente, fapte, cifre și date
de ordin geografic și statistic, coroborate cu gama
largă a amenin țărilor și acțiunilor teroriste desf ă-
șurate în întreaga lume, caracterizeaz ă fragilitatea
mediului de securitate interna țional și atestă faptul
că în lume exist ă condiții propice de dezvoltare și
manifestare a fenomenului terorist. În acest mediu
complex și divers apar, se dezvolt ă și acționează
entități teroriste diverse.

Forme, metode și procedee
de acțiune terorist ă

În ciuda diversit ății de interese, a convinge-
rilor politice și religioase, dar și a forței și tăriei pe
care se bazeaz ă, organiza țiile teroriste au, de regul ă,
o structură de baz ă care const ă în urm ătoarele
57

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

elemente: condi ții fundamentale, mediul interna-
țional, state, organizare intern ă și conducere55.
La baza apari ției și existen ței organizațiilor
teroriste stau condiții fundamentale, precum: s ără-
cia, corup ția, conflictele religioase și etnice etc. care
creează bune oportunități pentru a fi exploatate de
către terori ști. Unele dintre acestea sunt reale, altele
sunt fabricate artificial. Terori știi folosesc aceste
condiții pentru a-ș i justifica atacurile și a-și extinde
aria de ac țiune. Exploatând condi țiile prezentate,
organizaț iile teroriste angajeaz ă ucigași plătiți sau
mercenari, indiferent de na ționalitatea lor.
Mediul interna țional definește granițele în
interiorul c ărora organiza țiile teroriste activeaz ă și
își desfășoară acțiunile. Ca urmare a libert ății de
circulație și a tot mai multor grani țe deschise, acest
mediu favorizeaz ă accesul terori știlor la elemente de
infrastructură (adă posturi, baze de antrenament
etc.), capacit ăți și elemente de sprijin pe teritorii și
zone cât mai întinse. Pe lâng ă acest fapt, mediul
internațional actual a favorizat apari ția și dezvol-
tarea în diferite zone ale lumii a crimei organizate,
traficului de droguri și contrabandei cu armament,
activități care sunt complementare terorismului. De
asemenea, unele grup ări teroriste sau de mercenari
anonimi pot fi angajate de anumite guverne pentru a le îndeplini ilegal misiuni murdare conform in-
tereselor pe care le au, iar dac ă lucrurile iau o
întorsătură proastă, aceste guverne pot cu u șurință
să nege orice fel de implicare în ac țiunile respective.

55 Cf. The Strategy of U.S.A. for combating international
terrorism , Washington, 2003, p. 5.

58

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Teroriștii au nevoie de baze sigure de pe care
să opereze. Fie din ignoran ță, inabilitate politică sau
cu inten ție, câteva state din lume înc ă mai ofer ă
sprijin terori știlor, atât din punct de vedere fizic
(ascunzători secrete, terenuri și baze de antrena-
ment etc.), cât și virtual (sisteme de comunica ții,
rețele financiare, frecven țe și spații de emisie etc.).
Odată înrădăcinată într-un mediu sigur, organizația
teroristă poate începe s ă se întă rească și să se
extindă.
În cadrul structurii organizatorice interne,
relațiile de func ționare între membrii ei ș i resursele
de care dispun determină capacitățile grup ării și
obiectivele sale. În anumite cazuri, unele organiza ții
teroriste recruteaz ă, temporar, în structurile lor,
membri din țările unde opereaz ă. În asemenea ca-
zuri sunt folosite mecanisme legale pentru a ascun-
de motivul real al angaj ării acestora astfel încât
teroriștii să pară a fi mercenari str ăini. În cea mai
mare parte, structura organiza țiilor teroriste este
una transna țională. Grupuri de terori ști cu obiective
precise dintr-o țară pot sprijini activ, direct sau
indirect, alte grupuri de la mii de kilometri distan ță.
În opinia speciali știlor americani se eviden-
țiază tre i n iveluri la c are operea z ă rețelele teroriste
actuale, în func ție de m ărimea, forța, suportul lo-
gistic și financiar de care dispun. La primul nivel,
cel mai de jos, ac ționează acele organizaț ii teroriste
care opereaz ă, de regul ă, într-o singur ă țară. Obi-
ectivele lor sunt limitate ca suprafa ță, dar, în mediul
actual, pot avea consecin țe internaționale. La nivelul
următor sunt acele organiza ții care acț ionează regi-
onal. Aria de responsabilitate și acțiunile acestora
transced cel pu țin două -trei frontiere interna ționale.
59

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

La nivelul de vârf opereaz ă organiza țiile teroriste cu
obiective globale. Ac țiunile acestora se întind pe
două-trei continente sau chiar la scar ă mondială .
Aceste trei tipuri de organiza ții sunt strâns
legate între ele prin, cel pu țin, două căi. Mai întâi,
acestea pot coopera direct prin schimb de infor-
mații, personal, experien ță, acces la fonduri, resurse
și baze de antrenament comune. În al doilea rând,
ele se sprijin ă reciproc prin mijloace indirecte cum
ar fi promovarea acelea și ideologii și realizarea unei
imagini favorabile în media interna țională, pentru
justificarea cauzei pentru care lupt ă.
În vârful structurii se afl ă conducerea orga-
nizației care stabileș te strategia general ă și direcțiile
de acțiune ce leag ă toate elementele enumerate mai
sus. Conducerea are o importan ță capitală, ea fiind
inima organiza ției. Pierderea conducerii poate cauza
intrarea în colaps a organiza ției. Unele grupă ri sunt
mai conciliante și promoveaz ă imediat o nouă con-
ducere, dac ă cea existentă a că zut sau a e șuat. Alte
organiza ții au adoptat o mai mare descentralizare cu
o rețea largă de celule autonome.
Recrutarea terori știlor în cadrul structurilor
de bază se face, de regul ă, de la vârste fragede, iar
instruirea lor se realizeaz ă pe bază de programe care
diferă d e l a o g r u p a r e l a a l t a , d a r c a r e a u c â t e v a
caracteristici comune56: prevăd mânuirea cu înde-
mânare a armelor u șoare, a celor albe, dar și a celor
sofisticate; înv ățarea și antrenarea în proiectarea,
confecționarea și utilizarea diferitelor tipuri de

56 Cf. Vasile Simileanu, Radiografia terorismului , Editura Top
Form, Bucure ști, 2003, p. 41.

60

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

încă rcături explozive; preg ătirea în domeniul cule-
gerii și analizei informațiilor, intercept ării comuni-
cațiilor, cript ării și decriptării mesajelor etc.
Acțiunile teroriste fundamentate religios sunt
executate, în general, de persoane tinere (majoritatea
acestora au sub treizeci de ani) recrutate din mediile sărace. De exemplu, familiil e tinerilor palestinieni
decedați pe timpul execut ării actelor teroriste pri-
mesc sume mari de bani ce le asigur ă bunăstarea
chiar dac ă încalcă legile sfinte ale Coranului. Într-o
altă lucrare de specialitate se arat ă că „un mercenar
cecen primea câte 800 $ pentru uciderea fiec ărui
ofițer rus, 600 $ pentru om orârea unui soldat rus și
1.200 $ pentru distrugerea unui tanc sau alt tip de mașină blindată aparținând trupelor ruse ști care
acționau pe terito riul Cecenie i”
57.
Deși există tendința de a aprecia c ă fiecare
grup terorist are propriul s ău modus operandi
studierea post-operativ ă a atacurilor teroriste din
întreaga lume, de c ătre compartimentele de analiz ă
din cadrul diferitelor agen ții și instituții de specia-
litate, a eviden țiat că acestea au anumite puncte co-
mune. Cronologic, în linii mari, au fost identificate
următoarele faze (etape) ale preg ătirii și desfășurării
unei acțiuni teroriste: selectarea țintei (obiecti-
vului); culegerea de informa ții despre țintă; pla-
nificarea ac țiunii; atacul propriu-zis; exploatarea
efectelor ac țiunii.

57 Timothy L. Thomas, „The Battle for Grozny”, in Low
Intensity Conflict and Low Enforcement , vol. 5, London, 1996,
p. 415.

61

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Selectarea țintei constă în alegerea țintei ata-
cului (stabilirea obiectivului) de c ătre gruparea tero-
ristă sau individ. Ținta poate fi o persoană (de re-
gulă, exponent al statului vizat: om politic, ministru,
ambasador, militar etc.) sau un obiectiv (ambasad ă,
sediu de minister, sec ție de poli ție, școală , spital,
cazarmă militară etc.). Obiectivul urmă rit în selecta-
rea victimei este acela de a produce rezultate maxi-
me cu riscuri minime. Grupurile teroriste sau crimi-nale prefer ă, de regulă , să aleagă ținte simbol sau lo-
curile cele mai proeminente, dar, în acela și timp,
dispun de cel mai slab sau vulnerabil sistem de se-curitate. Locul unde se va comite atacul (atentatul)
este teritoriul considerat de c ătre terori ști ca ilus-
trând cel mai bine adev ărurile ideilor care-i c ălău-
zesc pe membrii grup ării. Locul ac țiunii are leg ătură
cu ținta, marea majoritate a atentatelor teroriste
planificându-se în locuri publice cu aflux mare de populație (piețe, locuri și obiective turistice, teatre,
stații de metrou, institu ții de înv ățământ, sedii poli-
tico-administrative și sociale etc.) u șor de medi-
atizat.
Culegerea de informa ții despre țintă se reali-
zează după ce liderul grup ării sau, după caz, tero-
ristul individual și-a selectat victima. Informațiile se
pot obține pe c ăi nelegitime (folosirea unui infor-
mator necunoscut infiltrat în anturajul țintei) sau
prin mijloace legitime (sursele publice de informare: mass-media, c ărțile de telefon, Internet-ul etc.).
Planificarea opera ției este o etapă foarte im-
portantă în pregă tirea atacului terorist. Pe timpul
acestei faze atentatorul va întocmi în detaliu planul de atac ținând cont de urm ătoarele elemente: ale-
gerea timpului, locului și condițiilor favorabile acți-
62

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

unii; elementul de surprindere a țintei și de evitare a
surprinderii din partea acesteia; resursele necesare
(bani, vehicule, acte de identitate false, arme și mu-
niții etc.); locuri de refugiu și adăpost; itinerarii de
deplasare, posibilit ăți de mascare etc.
Atacul propriu-zis reprezintă punerea în
aplicare a planului de ac țiune. De multe ori s-a con-
statat că anumite grup ări fac repeti ții sau simulă ri
cu câteva zile înaintea atacului propriu-zis. Ini țierea
fazei de atac include, de regul ă, etapa de identificare
a țintei. Sarcina principal ă a persoanei responsabile
cu identificarea este aceea de a verifica dac ă ținta se
află în locul prev ăzut sau se deplaseaz ă pe itinerarul
respectiv și de a transmite semnalul echipei de atac
pentru ca aceasta s ă porneasc ă acțiunea sau, dimpo-
trivă, să renunțe la executarea ei. Fuga de la locul
atacului se realizeaz ă în mod ordonat și discret, f ără
a atrage aten ția autorit ăților îns ărcinate cu paza și
securitatea victimei. Înc ă din faza de planificare
teroriștii îș i prevăd și stabilesc trasee de retragere și
locuri de refugiu de baz ă și de rezerv ă.
Exploatarea efectelor ac țiunii se realizeaz ă
cel mai frecvent prin mediatizarea foarte largă a
evenimentului folosind tehnici și metode diverse. În
urma atentatelor sau altor tipuri de ac țiuni teroriste
de amploare, ace știa pregătesc și realizează în mod
voit o publicitate cât mai mare pentru a da impresia
că sunt o forță puternică , de temut, fa ță de care nu
ar trebui sau nu ai putea s ă i te împotriveș ti. Orga-
nizațiile teroriste urm ăresc, de regulă , patru obiec-
tive principale atunci când folosesc televiziunea, ra-
63

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

dioul sau presa scrisă58: să facă propagand ă unui
eveniment terorist, contribuind astfel la amplifica-
rea stărilor de panic ă și teamă în rândul grupului
țintă; să mobilizeze un sprijin cât mai mare pentru
cauza lor în rândul popula ției și opiniei publice
internaționale; s ă c o n t r i b u i e l a z ădărnicirea și sub-
minarea reacției guvernelor ș i forțelor de securitate;
să determine cre șterea recrută rilor și a fondurilor.
În foarte multe din cazurile de r ăpiri, detur-
nări de avioane, atacuri cu bombe etc., televiziunile
au acordat acestor evenimente între 1/3 ș i 2/3 din
totalul spa țiilor de știri, acest lucru ducând la o
publicitate gratuit ă făcută teroriștilor, dar și la
revendic ări și cereri cât mai scumpe ale acestora.
Totodată, televiziunile, în goana lor pentru
audiență, oferind spațiu cât mai mult evenimen-
tului, creeaz ă în rândul popula ției o stare de nelini ș-
te, multe persoane identifi cându-se cu ostaticii.
Astfel, se creeaz ă o presiune imens ă asupra guver-
nelor, care sunt obligate s ă facă toate eforturile
posibile pentru eliberarea ostaticilor. De asemenea, aducerea exagerată în fața televizoarelor a mem-
brilor familiilor ostatici lor, care inevitabil î și expri-
mă durerea ș i supărările lor, constituie un atu pen-
tru terori ști. De aceea, cele mai multe guverne ale
lumii au adoptat în politica lor (în ceea ce prive ște
negocierea cu teroriș tii) să nu facă niciun fel de
concesii, încercând astfel să nu dea nicio speran ță

58 Cf. Mr. Renato Nadolu, Terorismul și mass-media, în
Gândirea Mitirată Româneasc ă nr. 6/2005, Statul Major
General, p. 57.

64

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

de reuș ită acțiunii teroriste, dar și să limiteze
creșterea num ărului unor astfel de evenimente59.
Desigur c ă cele prezentate corespund cel mai
elocvent modelului clasic de planificare și desfășu-
rare a unei acțiuni teroriste. În epoca actuală , con-
statăm că dezvoltarea tehnologic ă își pune amprenta
asupra modului de desf ășurare a unor atentate
teroriste care par s ă nu mai respecte cele cinci faze
ale unei a șa-zise ac țiuni clasice (atentatele cu
avioane-bomb ă, precum ș i cele sinuciga șe). Oricum
și în acest caz etapele de selectare a obiectivului
(țintei), de planificare a acțiunii și de mediatizare a
evenimentului sunt evidente.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, orga-
nizațiile și grupările teroriste apeleaz ă la o mare
varietate de forme și procedee de ac țiune, fiecare cu
caracteristici proprii. Statis ticile ultimilor treizeci de
ani demonstrează că aproape 95% dintre ac țiunile
teroriste înregistrate în întreaga lume se încadrează
în următoarele tactici (procedee) de baz ă: atentate
cu bombe, asasinate, atacuri armate, r ăpiri, detur-
nări și luă ri de ostatici. Orice alt ă acțiune terorist ă
nu este în ultim ă instanță decât o variantă a celor
prezentate mai sus. Totuș i, varietatea metodelor ș i
procedeelor folosite în ac țiunile teroriste determin ă
creșterea de la an la an a actelor teroriste și a
periculozit ății acestora.
Unii autori, ne ofer ă prin lucr ările lor posi-
bilitatea de a în țelege și delimita formele și meto-
dele de ac țiune terorist ă spunând c ă: „trebuie s ă

59 Cf. Lucian St ăncilă, Ioan Burghelea, Vicu-Sorin Melicianu,
Teroriștii cu laptop, Editura Moro șan, Bucure ști, 2011, p. 58.

65

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

învederă m și o altă categorie de acte integrându-le
în noțiunea de terorism ș i anume distrugerea de
bunuri publice sau particulare de valoare, acte
care stau la originea incendiilor, exploziilor, inun-
dațiilor, accidentelor de cale ferat ă, în aer ș i pe
mare etc. Alteori terorismul poate îmbr ăca forma
unor atacuri executate de bande armate ce ac ți-
onează de la o baz ă dintr-un anumit stat în timpul
cărora persoanele și bunurile sunt atacate f ără
alegere prin rafale de arme automate, plantare de mine și bombe, organizare de ambuscade, luare de
ostatici etc .”
60.
Principalele forme de manifestare a teroris-
mului la începutul acestui mileniu sunt: terorismul etnic, religios, informa țional, economic, politic,
psihologic, infracțional, genetic, spa țial, de tip ghe-
rilă, ciber-terorism etc.
61.
Din analiza unor evenimente (situa ții) reale,
rezultă că metodele de acțiune cele mai des folosite
în realizarea actelor teroriste sunt: acțiunea directă ,
acțiunea acoperit ă și acțiunea indirect ă. Utilizarea
uneia sau alteia dintre cele trei metode are la baz ă o
diversitate de factori ce țin de obiectivele urm ărite,
de capacităț ile și structura organiza ției, de logistica
avută la dispozi ți e , d e m e d i u l î n c a r e s e e x e c u t ă
acțiunea și altele.
Acțiunea direct ă constă în atacul armat des-
chis asupra țintei vizate în scopul ocup ării obiec-

60 Ion Bodunescu, Terorismul, fenomen global , Editura
Odeon, Bucure ști, 1997, p. 82.
61 Mircea Mure șan, Gheorghe V ăduva, Războiul viitorului,
viitorul r ăzboiului , Editura Universit ății Naționale de Apă rare,
București, 2004, pp. 453-454.

66

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

tivului (cu sau fă ră luare de ostatici), captur ării, ră-
pirii sau nimicirii unor persoane, cre ării de panic ă,
derută și groază în rândul popula ției. În raport cu
scopul ac țiunii, natura obiectivului vizat, condi țiile
concrete existente în zonă și alte elemente de ordin
tactic, sociologic și psihologic, ac țiunea directă face
uz de o serie de procedee de acț iune între care cele
mai frecvente sunt: atentatul (asasinate, r ăpiri, se-
chestrări de persoane, agresare psihic ă etc.); atacul
asupra unor obiective fixe (distrugerea, degradarea,
ocuparea prin forță ); atacul asupra unor obiective
mobile (deturnarea unor mijloace de transport sau
distrugerea acestora).
Atentatul reprezint ă unul dintre principalele
procedee de ac țiune folosite de terori ști și se adoptă
în scopul suprim ării fizice a unor personalit ăți mar-
cante care prin activitatea lor au afectat interesele grupării teroriste. De regul ă, țintele acestor ac țiuni
sunt: șefi de state și de guverne, diploma ți, înalți
demnitari și personalit ăți politice, oameni de afa-
ceri, comandan ți militari etc. Ca modalități concrete
de executare a ac țiunilor asupra personalit ăților
vizate, elementele terorist e folosesc: asasinatul, r ă-
pirea de persoane, sechestrarea (luarea de ostatici).
Răpirea de persoane se realizeaz ă în vederea
amenințării unor grupuri de interese (social-politice
sau economice), guvernelor sau autorit ăților statului
cărora li se impune satisfacerea unor revendic ări de
ordin politic, economic, juri dic sau militar solicitate
de către grupările teroriste respective.
Pe 17 decembrie 1981, gl. bg. James Lee
Dozier, adjunctul ș efului de stat major al Coman-
damentului de Sud al NATO a fost r ăpit din aparta-
mentul s ău din Verona (Italia) de c ătre membri ai
67

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

organizaț iei Brigăzile Roșii. El a fost eliberat dup ă
42 de zile de for țele speciale italiene în cooperare cu
membri ai serviciilor secrete CIA ș i Interpol. Cele
mai recente, sunt r ăpirile de ziari ști sau cet ățeni
occidentali afla ți în Irak, Afganistan și în alte zone
ale lumii, de unele grupă ri teroriste ce revendic ă
retragerea for țelor militare ale statelor respective
din aceste zone și ieșirea din coaliția antiterorist ă.
Sechestrarea de persoa ne (luarea de osta-
tici) este strâns legat ă de ră pire. Pe lâng ă reven-
dică rile politice, terori știi mai pot solicita r ăs-
cumpă rarea ostaticilor pe su me mari de bani dac ă
aceștia sunt oameni de afaceri sau persoane bogate.
În ultima perioad ă, teroriștii au început s ă ră-
pească victime civile, „ de obicei angaja ți străini, în
special pe cei din sectorul petrolifer și minier,
lucrători umanitari, jurnali ști, turiș ti și expatria ți
pentru ră scumpărări”62. S-au înmul țit cazurile în
care terori știi și-au ucis victimele ră pirilor, atunci
când nu le-au fost îndeplinite cerin țele.
Asasinatul reprezintă o tactică terorist ă de
impact, în general mai pu țin utilizat ă decât altele, și
vizează uciderea unor personalit ăți publice sau
indivizi reprezentativi din mediul politic, economic,
militar, religios etc.
Asasinatul este cea mai odioasă crimă săvâr-
șită de terori ști, având rolul de a da exemplu a ceea
ce vor putea s ă facă în viitor. Printre zecile de
personalit ăți asasinate în ultime le decenii se numă ră:
regele Iordaniei, Abdullah Ibn Hussein (adversar

62 Kidnapping Threat Worldwide , disponibil online la:
http://www.smartraveller.gov.au /zw-cgi/view/trav elbulletins/
Kidnapping, accesat la data de 25.10.2014, orele 16.45.

68

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

înverșunat al politicii coloniale britanice în Orientul
Apropiat – a fost asasinat pe 20 iulie 1951 într-o
moschee); pre ședintele Republicii Panama, Jose
Antonio Remon (asasinat în 1955 în timp ce asista la o cursă de cai), pre ședintele Republicii Nicaragua,
Anastazia Somoza (împu șcat de un na ționalist în
1956); pre ședintele SUA, John Fitzgerald Kennedy
(împușcat la Dallas pe 22 noiembrie 1963 de Lee
Harvey Oswald); pre ședintele Egiptului, Anwar El
Sadat (împu șcat la Cairo în timpul unei parade
militare în toamna anului 1981 de membrii unui
comando apar ținând Jihad-ului Islamic Egiptean),
președintele Republicii Chile, Salvador Allende (ucis
pe 11 septembrie 1973 în timp ul unei lovituri de stat);
primul ministru iordanian, Hassan Madjali (ucis de o
bombă pe 28 iunie 1960 într-un atentat care-l viza pe
regele Hussein); primul ministru spaniol, Luis
Carerro Blanco (automobilul s ău a fost aruncat în aer
cu trei mine antitanc la, 20 decembrie 1973, de c ătre
membri ai ETA); primul ministru al Italiei, Aldo Moro (ră pit la 16 martie 1978 în plin centrul Romei
de un grup de terori ști aparținând Brig ăzilor Roșii,
cadavrul s ău fiind găsit pe 9 mai într-un automobil);
primul ministru al Suediei, Olöf Palme (împu șcat de
un individ r ămas necunoscut la 26 februarie 1986 în
timp ce ie șea dintr-un cinematograf); premierii
Indiei, Indira Ghandi și, respectiv, Rajiv Ghandi
(uciși cu focuri de armă în 1984); primul ministru al
Israelului, Yitzhak Rabin (împu șcat la Tel Aviv pe 14
noiembrie 1995 în timpul unui miting de pace de Ygal Amir, membru al grup ării de extrem ă dreapta
Eyal) etc.
Atentatul prin atac armat direct și prin sur-
prindere este un procedeu violent adoptat în scopul
69

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

suprimării fizice a persoanei vizate. În acest context se
înscriu: tentativa de asasinare a pre ședintelui
Egiptului, Hosni Mubarack, pe 26 mai 1995 la Adis
Abeba, în cadrul unei ambuscade asupra coloanei ofi-
ciale, pus ă la cale de un grup de terori ști ai organizaț iei
Jihadul Islamic Egiptean; te ntativa de ucidere a pre șe-
dintelui Fran ței, Charles de Gaulle, de c ătre un asasin
profesionist angajat de OAS ( Organization de l’Armée
Secréte ); rănirea, la 13 mai 1981, a Papei Ioan Paul al
II-lea cu trei gloanț e în Piaț a San Pietro din Roma de
către teroristul turc Mehmet Ali Aga.
Atacul asupra unor obiective fixe cu foc,
combinat cu ac țiuni rapide ș i prin surprindere
asupra elementelor sistemului de securitate, cuprin-de: atacul în for ță pe una sau mai multe direc ții și,
respectiv, atacul legendat. Primul aspect vizeaz ă
apropierea în ascuns de obiectiv și desfășurarea
rapidă a comando-ului terorist, p ătrunderea în obi-
ectiv, neutralizarea sistemului de protec ție, ocupa-
rea obiectivului, lu area de ostatici și începerea nego-
cierilor pentru satisfacerea cererilor ultimative.
Pe 30 aprilie 1986, un comando terorist a
ocupat ambasada iranian ă din Londra, luând 26 de
ostatici. Terori știi au solicitat eliberarea a 91 de per-
soane, aflate în închisori din Iran, amenin țând cu
uciderea ostaticilor și aruncarea în aer a cl ădirii.
Acțiunea a fost foarte bine preg ătită, rapidă (a
durat doar unsp rezece minute) și deosebit de eficient ă
ca urmare a folosirii unor elemente de surprindere: aruncarea în aer a ferestrelor imobilului, utilizarea de grenade și gaze lacrimogene. Interven ția în for ță a
echipelor R.22 SAS (specializat în contraterorism) după șase zile de asediu s-a soldat cu eliberarea
ostaticilor ș i uciderea a cinci din cei șase terori ști.
70

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Acțiuni similare mai recente s-au înregistrat la
Teatrul Mare de Stat din Moscova de c ătre un grup
terorist cecen și la școala din Beslan (Federa ția Rusă)
unde ostaticii au fost copii și unde încercarea de
eliberare de for țele speciale ruse a fost un e șec.
Atacul legendat se bazeaz ă pe pă trunderea
„legală” în obiectivul vizat (utilizându-se legende
plauzibile) și se continu ă cu amenin țarea cu armele,
sechestrarea de persoane și solicitarea de revendi-
cări. Pe 24 decembrie 1994, patru terori ști apar-
ținând Grupului Islamic Armat (GIA) au p ătruns pe
aeroportul din Alger fiind deghiza ți în uniformele
personalului aeroportului și au luat ostatici membrii
echipajului unui avion ce urma s ă decoleze, precum
și un num ăr de 227 de pasageri afla ți în aeronav ă.
După 48 de ore ostaticii au fost elibera ți de către o
unitate contraterorist ă francez ă, în urma ac țiunii
înregistrându-se și victime.
Atacul obiectivelor mobile (deturnarea) pre-
supune capturarea unui mijloc de transport și
schimbarea direc ției de deplasare a acestuia sub
amenințare. Deturnarea se execută de obicei asupra
aeronavelor, ori navelor maritime și mai pu țin asu-
pra mijloacelor de transport rutiere și feroviare.
Dintre toate mijloacele mobile, avionul a
constituit ținta predilectă a deturnă torilor. În acest
caz, acțiunea se declanș ează imediat după decolarea
aeronavei, când echipajul de bord este ocupat cu
executarea manevrelor de zbor, iar pasagerii sunt legați cu centurile de siguran ță. Cel mai elocvent
exemplu în acest sens îl reprezint ă deturnarea
aproape concomitentă a celor patru aeronave civile
americane, în ziua de 11 septembrie 2001, din care două au lovit turnurile WTC și unul Pentagonul.
71

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Acțiunea acoperit ă cuprinde asasinarea unor
persoane, distrugerea sau incendierea unor obiec-
tive (imobile) prin diverse metode și procedee
precum: expedierea/înmânarea unor obiecte explo-zive (plicuri, colete, buchete de flori, cadouri diver-se) prin po șta obișnuită, curieri, persoane deghizate
etc.; plasarea de înc ărcături explozive în locuri sau
obiective alese din timp în scopul producerii de asa-sinate, distrugeri, incendii etc. (pe 26 februarie 1993 un camion încă rcat cu material exploziv a fost plasat
și detonat în subsolul unuia din cele dou ă turnuri
ale WTC din New York omorând șase persoane și
răn i n d a l t e 1 . 0 4 2 ; p e 7 a u g u s t 1 9 9 8 u n c a m i o n
capcană a explodat în fa ța ambasadei SUA din
Nairobi – Kenya – ucigând 291 de persoane și
rănind alte aproximativ 5.000); lansarea manual ă
sau cu ajutorul mijloacelor tehnice reactive a unor încă rcături explozive atunci când nu este posibil ă
apropierea de obiectivul vizat (în iulie 1996 un avion
Boeing – 747 al Companie i Trans World America a
fost doborât de o rachet ă aer-sol lansată de per-
soane necunoscute, incidentul soldându-se cu
moartea a 230 de persoane).
Acțiunea indirect ă (psihologic ă) ca form ă de
luptă teroristă vizează distrugerea echilibrului psi-
hologic și diminuarea capacit ății de rezisten ță psi-
hică la nivelul persoanelor, grupurilor de interese și
chiar a na țiunilor. Procedeele cele mai des întâlnite
în acțiunile teroriste indirecte sunt: amenin țările
prin telefon sau scrisori anonime la adresa per-sonală sau a familiei; lansarea de alarme false prin
mass-media sau telefoane anonime care anun ță imi-
nența producerii unui atentat terorist; amenin țarea
cu folosirea mijloacelor radioactive, chimice și bio-
72

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

logice. În s ăptămânile urm ătoare atacurilor de la
WTC s-au înregistrat mii de alarme false referitoare
la posibile atacuri cu agen ți chimici și bacteriologici,
care au generat o adev ărată psihoză în rândul
populației.
Recentele exemple din Kashmir, Kosovo,
Daghestan, Irak ș i Afganistan ne indic ă faptul că în
atenția unor grup ări teroriste se gă sesc și obiective
militare (aerodromuri, poduri, depozite speciale, comandamente, centre de comunica ții, baze militare
și structuri dislocate în teatrele de opera ții, militari
aflați în misiuni izolate).
Desigur c ă mai pot fi enumerate ș i alte pro-
cedee de ac țiune terorist ă precum: sabotajele,
incendierea premeditată , distrugerea mediului în-
conjură tor, virusarea tehnicii de calcul, r ăspândirea
drogurilor etc. Pe lâng ă dezvoltarea formelor și
metodelor folosite de terori ști, în egal ă măsură s-au
diversificat și au sporit, în ultimii ani și mijloacele
folosite în ac țiunile teroriste.
Adoptarea de c ătre terori ști a uneia sau alteia
dintre aceste metode și procedee de ac țiune depinde
și de categoriile de mijloace de care ace știa dispun
pentru lovirea țintelor, acestea fiind63: mijloace
utilizate împotriva factorului uman (armament mili-tar, arme albe, mijloace letale sau vă tămătoare bio-
logice, chimice și radioactive etc.); mijloace v ătă-
mătoare psihic (substan țe chimice și biologice nele-
tale, produse toxice, droguri, substanțe incendiare

63 Cf. Strategia na țională de prevenire și combatere a
terorismului , SRI, Bucure ști, 2002, p. 14.

73

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

etc.); mijloace distructive împotriva factorilor mate-
riali (explozivi, substan țe incendiare, bombe etc.).
74

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

CAPITOLUL 3
INTERNA ȚIONALIZAREA
TERORISMULUI. SURSE ȘI RESURSE

Într-o lume globalizat ă, sporește exponen țial
rolul noilor tehnologii cu avantajele dar și consecin-
țele lor nedorite: „Perfec ționarea senzațional ă pe ca-
re tehnologia a cunoscut-o în secolul XX, precum și
revoluția în domeniul comunica țiilor pe lâng ă multi-
tudinea de efecte benefice pe care au avut-o, a con-
tribuit și la sporirea capabilit ăților și posibilit ăților
de comunicare și coordonare a terori știlor”64.
În acest context, printre fenomenele care
determin ă caracteristicile actuale ale terorismului se
pot enumera: accentuarea și diversificarea proce-
sului de globalizare, pe de o parte, concomitent cu proliferarea spiritului identitar și a strategiilor
antiglobalizare, pe de alt ă parte; dezvoltarea parte-
neriatelor între diferi ți actori geopolitici în vederea
realizării unui mediu de securitate specific perioadei
de tranzi ție de la societatea de tip industrial și post-
industrial la cea informa țională, care să le permit ă
accesul mai uș or la resurse și gestionarea corectă a
crizelor și conflictelor și diversificarea tipurilor de
amenințări asimetrice care necesit ă abordarea
comună a celor afecta ți; creș terea decalajelor între
țările bogate și cele sărace, adâncirea ș i lărgirea fali-
ilor între civiliza ții.

64 Cf. Strategia na țională de prevenire și combatere a
terorismului , SRI, Bucure ști, 2002, p. 2.

75

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Caracteristici al e terorismului
în mediul globalizat

Terorismul se adapteaz ă la fenomenul glo-
baliză rii hibridizându- și formele, metodele ș i pro-
cedeele de ac țiune. Acest fapt denot ă din moda-
litățile în care terori știi exploateaz ă în acte și fapte
consecin țele negative directe și indirecte ale glo-
baliză rii și slăbiciunile mediului tot mai globalizat:
interdependențele create între state și permeabili-
zarea grani țelor acestora; de efectul de re țea indus
prin tehnologiile și mijloacele de comunica ții și
informatice avansate care le permit transmiterea
mesajelor și promovarea ideologiilor proprii în
mediul virtual global; stra tegii moderne de manage-
ment al resurselor și marketing; faliile strategice
generate de globalizare punând accent și exploatând
în politicile duse antite zele noului mediu dinamic și
complex creat.
În accep țiunea unor autori65, efectul de falie
este un produs al decalajelor tot mai mari dintre lumea săracă și cea bogat ă, al rupturilor categorice
dintre fundamentalismul religios și marile religii,
dintre cultura de pia ță și cultura universal ă, dintre
economia subteran ă și economia normal ă, dintre
ordinea social – economic ă și criminalitatea social ă,
economic ă și financiar ă, pe fondul cre șterii anomiei
sociale; extinderea Alianței Nord-Atlantice și a UE,
consolidarea uniunii euroatlantice, proiectarea și
construirea treptată a unei entit ăți euroasiatice și
dezvoltarea în paralel și în opozi ție cu aceast ă ten-

65 Ibidem , p. 483.
76

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

dință a unor strategii identitare, zonale și civiliza-
ționale, a unor manifest ări etnice, religioase și sepa-
ratiste tot mai evidente; creș terea rolului high tech
și IT concomitent cu adâncirea decalajelor tehno-
logice dintre țările dezvoltate și cele subdezvoltate.
Caracteristicile principale ale terorismului
contemporan sub impactul globaliz ării nu difer ă
esențial de cele ale terorismului tradi țional din toate
timpurile, dar sunt mult mai acute, vizibile, pre-
sante și cunoscute. Ele sunt într-un fel diametral
opuse caracteristicilor societății democratice moder-ne și simetrice cu acestea prin natura faptului c ă
strategiile și tacticile folosite de terori ști fac parte
din sfera asimetriei ingenioase, violente, crude, răzbunătoare, surprinz ătoare și reci. În mod sin-
tetic, consideră m că aceste caracteristici sunt cele
enumerate
66:
– dezvoltarea re țelelor teroriste transfronta-
liere pe fondul extinderii fenomenului de globalizare
concomitent cu concertarea și coordonarea tot mai
evidentă a acțiunilor și reacțiilor împotriva sisteme-
lor economice ș i sociale puternice, ca ș i împotriva
marilor entități și identități politice, sociale, cultu-
rale și militare;
– trecerea de la terorismul infrac țional la cel
ideologic și fundamentalist și proliferarea amenin-
țărilor în raport direct cu vulnerabilit ățile dintre
societatea veche și noul tip de societate într-un me-
diu din ce în ce mai globalizat, concentrat, integrat;

66 Mircea Mure șan, Gheorghe V ăduva, Războiul viitorului,
viitorul r ăzboiului , Editura Universit ății Naționale de Apă rare,
București, 2004, pp. 450-451.

77

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

– dezvoltarea unor organiza ții și rețele tero-
riste în zonele de falie aflate la grani ța sferelor de
influență ale centrelor de putere;
– apariția și proliferarea terorismului îndeo-
sebi în regiunile (zonele, țările) sărace și corupte în
care domin ă haosul și anarhia;
– amploarea generalizat ă a tipurilor de tero-
rism etnic și fundamentalist religios ce au loca ții
flexibile cu predilec ție în zone din Orientul
Apropiat, Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est și
care vizeaz ă îndeosebi centrele de putere euro-
atlantică, Rusia, India și China;
– accentuarea terorismului ideologic îndrep-
tat îndeosebi împotriva procesului de integrare
regională a u n o r z o n e d e p e g l o b ( U n i u n e a
European ă, Asia de Sud-Est, Asia – Pacific etc.), ca
urmare a fenomenului de globalizare;
– creșterea pericolului folosirii de c ătre tero-
riști, la nivel global, a armelor de distrugere în ma-
să, îndeosebi a agen ților chimici și biologici;
– proliferarea la nivel global a migra ției și a
traficului de droguri favorizeaz ă apariția și dezvol-
tarea formelor de terorism (mai ales în regiuni pre-cum: Asia de Sud-Est, Balcani, Caucaz, Asia Centrală, Afganistan, Marea Neagr ă);
– acutizarea, în plan global, a conflictelor
dintre religii reliefat de includerea în seria țintelor
strategice vizate de atacuri teroriste a unor valori și
obiective culturale și spirituale de alt ă religie decât
cea a terori știlor;
– diversificarea terorismului interna țional
prin apari ția și proliferarea unor forme noi în dome-
niul tehnologic și informațional în special sub forma
78

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

terorismului cibernetic, ac ționând cu mijloace sofis-
ticate pentru atacarea sistemelor moderne de infor-
mații și comunica ții ce aparțin entit ăților vizate;
– amplificarea terorismului separatist de
tipul celui practicat împotriva statului și ordinii de
drept în Spania, India, Irlanda de Nord, Caucaz, Israel, Turcia, Africa și America Latin ă.
Se mai poate ad ăuga că, în lumea globalizat ă
de astă zi, teroriș tii îș i pot atinge țintele mult mai
rapid, în condi țiile în care obiectivele poten țiale
sunt permanent expuse, iar știrile și ideile subver-
sive, care îi pot determina pe oameni s ă devină
partizani ai unor cauze teroriste, pot fi r ăspândite cu
ușurință și rapiditate datorită rețelei de comunica ții
globale.
Terorismul de astă zi a că pătat o dimensiune
globală în cel pu țin două aspecte.
Primul este cel al posibilit ății de circula ție
nestingherit ă, în orice parte a lumii, a terori știlor,
inclusiv a unor lideri cunoscu ți ai organiza țiilor te-
roriste, care se folosesc în acest scop de identit ăți
false și beneficiază de facilit ăți de călătorie similare
cu cele ale turi știlor sau oamenilor de afaceri din
țările democrate. Acest lucru le permite acestora s ă
studieze în detaliu obiectivele pe care urm ăresc să le
atace, să execute diferite opera țiuni bancare și
monetare, s ă atragă prozeliți de partea cauzei mili-
tate de grupul terorist din care fac parte etc. Al doilea aspect al globaliz ării terorismului rezid ă în
faptul că teroriștii și-au extins la maximum aria de
desfășurare a activit ățile logistice proprii, dar și a
acțiunilor operative întreprinse, determinând o mo-nitorizare dificilă a demersurilor lor de organizare și

79

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

planificare de c ătre structurile de prevenire a tero-
rismului.
Economia subteran ă este o realitate a vie ții în
întreaga lume și există semnale certe că ea se ex-
tinde din ce în ce mai mult atingând dimensiuni
inimaginabile fiind facilitat ă de globalizare. În acest
sens, o problem ă importantă a comunit ății interna-
ționale a ap ărut sub inciden ța grupurilor criminale
care au venit în întâmpinarea globaliz ării prin orga-
nizarea de re țele internaționale în scopul conducerii
propriei activități cu o mai mare eficien ță, cu aju-
torul mijloacelor tehnologice sofisticate prin exploa-
tarea grani țelor permisive sau deschise.
Activitățile din sfera economiei subterane
cuprind67: activități nedeclarate (producția între-
prinderilor clandestine, raport ări diminuate ale pro-
fitului întreprinderilor, salarii, pl ăți nedeclarate sau
diminuate); activit ăți ilicite (proxenetism și pros-
tituție, jocuri de noroc, corupție care implică dare ș i
luare de mit ă, fraude de asigurare, trafic de droguri,
trafic de arme, falsificarea de însemne monetare);
activități frauduloase (munc ă la negru, evaziune
fiscală, trafic de for ță de munc ă).
În domeniul financiar-bancar, crima organi-
zată acționeaz ă prin credit ări ilegale, deturn ări de
fonduri, reciclare a banilor de provenien ță ilicită
prin implicarea unor b ănci în efectuarea de trans-
feruri valutare în str ăinătate, inclusiv pe pia ța de

67 Cf. Partidul Emigran ților din Moldova, Problematica
evaziunii fiscale și a pieței negre , disponibil online la:
http://partem.org/ reforme/show /98, accesat la 15 .06.2014,
ora 17.30.
80

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

capital, evaziune fiscal ă sistematic ă și de amploare
realizată cu concursul interesat al unor repre-
zentanți ai institu țiilor de stat, care oferă grupurilor
implicate protec ția necesar ă.
Principala surs ă de finanțare a organiza țiilor
teroriste o reprezint ă activitățile specifice crimei or-
ganizate, convergen ța dintre terorism și crima orga-
nizată realizându-se pe dou ă căi.
O primă cale se refer ă la angrenarea re țelelor
teroriste în ac țiuni conexe crimei organizate cum ar
fi trafic de droguri, contraband ă cu arme, muni ții,
explozivi, substanțe chimice, radioactive, migra ție
ilegală, alte forme ale economiei subterane, iar a
doua este reprezentat ă de acțiuni complexe comune
dictate de interese conjunc turale de moment sau de
perspectiv ă, menite s ă faciliteze atingerea scopurilor
propuse. Din aceast ă perspectiv ă, principalele forme
de manifestare ale terorismului sunt terorismul
economic și cel financiar.
Terorismul economic este exercitat de unele
corporații transna ționale și de acțiunile derulate de
diferiți actori economici în zona economiei subtera-
ne. Consecin țele acestui tip de terorism sunt dintre
cele mai negative, cele mai importante fiind urm ă-
toarele: distrugerea unor obiective economice de referință; scăderea dramatic ă a PIB-lui în statele
afectate; înr ăutățirea condi țiilor de trai ale popula-
ției; proliferarea și creșterea intensit ății formelor de
protest social din partea unor categorii de popula ții.
Terorismul financiar este considerat cea mai
cumplită formă de terorism a planetei, extinzându-
se la nivel global. Acesta este exercitat de unele
organisme financiare internaționale, de unele guver-

81

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

ne, de lumea interlop ă și organiza țiile teroriste care
conlucreaz ă în obținerea de venituri financiare
ilegale.
Formele cele mai grave ale terorismului fi-
nanciar sunt urm ătoarele: c ămătăria, dobânzile
exorbitante la credite, impozite mari, condi ționă ri și
impuneri etc. Organizațiile teroriste ac ționează pen-
tru primirea sau recuperarea de fonduri prin luă ri
de ostatici, amenin țări, șantaj, spargeri de bă nci,
atacarea mijloacelor care transport ă bani sau alte
valori etc. sau apeleaz ă la alte surse pentru a ob ține
resurse de finan țare a ac țiunilor teroriste cum ar fi:
oameni foarte bogați, dar cu interese obscure; gru-
puri de interese, interne și interna ționale econo-
mice, ale lumii interlope, organizații non-profit ce au alte scopuri decât cele declarate oficial, state cu
regimuri despotice, dictatoriale anacronice etc
68.
Spălarea banilor necesită o bază infracțională
de profit constituit ă prin acte de corup ție, trafic de
droguri, manipulare a pie ței, fraudare, evaziune fis-
cală, elemente care, împreun ă au ca scop ascun-
derea veniturilor obținute din respectivele acte in-fracționale concomitent cu men ținerea condi țiilor
de desfășurare a acestora. Aceste activit ăți gene-
rează fluxuri financiare care implică deturnarea
resurselor de la utiliz ările lor economice și social-
productive. Aceste deturn ări pot avea efecte nega-
tive asupra sectorului financiar și a stabilităț ii exter-
ne a statelor na ționale. Ele au și un efect coroziv ca

68 Cf. Mirela Atanasiu, Filofteia Repez, Securitatea și apărarea
țării în contextul amenință rilor teroriste, Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare „Carol I”, Bucure ști, 2013, p. 20.
82

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

urmare a coruperii societ ății și a sistemului eco-
nomic în ansamblul s ău.
Actul de terorism s-a demonstrat a fi un act
de șantaj emo țional nu numai pentru victimele aces-
tora, dar ș i pentru unii terori ști69. Nu putem nega
nici reciproca. Aceea c ă „șantajul este un act tero-
rist”70, așa cum ară ta și Walter Laqueur, istoric
american și comentator politic, care în 1996 declara
pentru Foreign Affairs despre terorismul postmo-
dern că ar fi „un joc vechi ce necesit ă reguli noi ”71.
De asemenea, nu este de neglijat nici efectul psi-
hologic asupra opiniei publice atunci când auto-
ritățile se arat ă ineficiente în combaterea acestor
fenomene corozive ce ac ționează asupra societăț ii
inducând team ă și nesiguran ță în rândul popula ției
referitor la capacitatea de contracarare de c ătre
organismele guvernamentale a unor posibile ac țiuni

69 D e e x e m p l u , f e n o m e n u l m a n i f e s t a t , î n a n i i 2 0 0 0 , d e
șantajare a unor tinere israeliene care erau determinate s ă fie
“bombe umane” în atacurile sinuciga șe amenin țându-le
întreaga familie cu moartea dacă acestea nu ac ționau cum li se
solicita. A se vedea materialul publicat pe site-ul oficial al
Ministerului Israelian Pentru Afaceri Externe, Blackmailing Young Women into Suicide Terrorism , 12 februarie 2003,
disponibil online la: http://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/ 2003 /Pages/Blackmailing%20Youn g%20Women%20 into%20Suici
de%20Terrorism % 20-.aspx, accesat la 22.10.2014, ora 21.35.
70 Walter Laqueur, A History of Terrorism , Transaction
Publishers, New Jersey, USA, 2012, p. 226.
71 Walter Laqueur, Postmodern Terrorism: New Rules for an
Old Game, eseu publicat în Foreign Affairs num ărul din
septembrie/octombrie 1996. A se vedea pe larg la:
http://www.foreignaffairs.com/articles/52432/walter-laqueur/postmodern-terrorism -new-rules-for-an-old-game,
accesat la 30.10.2014, ora 22.50.

83

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

comune ale infractorilor și teroriștilor, care ș i la
acțiuni separate sunt greu de comb ătut.
Este evident faptul c ă fenomenul terorist s-a
extins la toate dimensiunile vie ții umane îmbr ăcând
forme din cele mai diverse precum terorism politic,
economic, informațional, etnic, religios, cultural etc.
drept pentru care a fost declan șat un ră zboi global,
pentru a-l combate sub toate formele sale de mani-
festare, prin toate mijloacele legale la dispozi ție și
pe toate palierele existen ței umane.
Concluzia este c ă fenomenul terorist actual
este puternic influen țat de caracteristicile epocii
globalizate și globalizante în care tră im, ale socie-
tății începutului de secol al XXI-lea care, mai mult
ca oricând, genereaz ă crize, conflicte și mai ales di-
mensiuni, forme și metode noi ale terorismului. De
asemenea, într-o lume globalizat ă, terorismul a
devenit instrument politic în cadrul unui sistem de conducere tot mai integrat.

Terorismul și crima organizat ă

Terorismul și crima organizat ă au fost iden-
tificate, de speciali știi în domeniu72, împreun ă cu

72 A se vedea: Bartosz H. Stanislawski, Transnational
Organized Crime, Terrorism, and WMD, în “International
Studies Review”, Vol. 7, Nr. 1, martie 2005, Blackwell
Publishing, Oxford, UK, pp. 158-160; Daniel N. Nelson,
Terrorists, Trafficking, and WMD Still the Greatest Danger,
în “Arms Control Today”, October 2007, disponibil online la:
http://armscontrolce nter.org/issues/nuclearweapons/article/
terrorists_trafficking_wmd_greatest_danger/, accesat la
22.10.2014, ora 18.10.
84

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

armele de distrugere în mas ă ca fiind principale
amenințări la adresa securității statelor, inclusiv a
SUA.
Convergen ța organiza țiilor teroriste cu cele
infracționale sau chiar criminale reprezint ă o evo-
luție periculoas ă iar legătura dintre aceste dou ă
tipuri organizaționale este din ce în ce mai strâns ă
în contextul în care ele î și găsesc scopuri comune.
Așa cum aminteam anterior, rela ționarea
dintre organizațiile teroriste și cele criminale se
realizează prin angrenarea nemijlocit ă a rețelelor
teroriste în ac țiuni conexe ale crimei organizate pre-
cum traficul de droguri, contrabanda cu arme, mu-
niții, explozibili, substan țe interzise – de natur ă
toxică sau radioactiv ă -, economia subteran ă, mi-
grația ilegal ă etc.73 în scopul susținerii financiare a
activităților proprii fiec ărei organiza ții sau comune
celor două tipuri de organiza ții.
Principala diferen ță dintre grup ările teroriste
și rețelele de crim ă organizat ă constau în motiva ția
actelor ilegale și anume, cea a terori știlor are natur ă
politică, iar cea a organiza țiilor criminale este pur
economică , de obținere a unui profit tot mai mare.
Și membrii organiza țiilor criminale apeleaz ă la ș an-
taj politic, dar în scopul de a- și proteja activitatea
infracțională prin acte de corup ție. Îngrijor ătoare
este tendin ța de contopire a motiva țiilor ce cu tim-
pul poate duce la hibridizarea organiza țiilor, trans-

73 Cf. Lucian St ăncilă, Ciprian George Gîrleanu, Combaterea
spălării banilor și a fenomenului finanță rii terorismului,
Editura Rovimed Publishers, 2012, Bac ău, p. 66.

85

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

formându-le în ceva mult mai periculos pentru
omenirea civilizat ă.
În acelaș i timp, hibridizarea se observ ă și în
interiorul organizaț iilor, așa cum observa dr. Eitan
Azani, specialist israelian în contraterorism regional și interna țional „Hezbollah a evoluat de la o orga-
nizație terorist ă de «avangard ă revoluționară» ce
a v e a c a s c o p r ăsturnarea guvernului libanez la o
organiza ție terorist ă hibridă care utilizeaz ă instru-
mente politice legitime”
74.
De asemenea, mai nou Organiza ția Națiu-
nilor Unite a recunoscut în mai 2014 c ă „grupul
terorist nigerian Boko Haram75, care este de un
activism fervent în aceast ă perioad ă, a men ținut
relații cu organizația Al-Qaida din Maghrebul isla-
mic, care i-a sprijinit în preg ătire dar și material”76.

74 Eitan Azani, director adjunct executiv al Institutului de
Contraterorism din Israel scrie într-un rezumat al unui articol
că „Astă zi Hezbollah opereaz ă în plan civil prin Da'wa,
asistență socială și educație religioas ă; în plan militar prin
Jihad, dar ș i în planul politic. În ef orturile sale de a domina
societatea șhiită, Hezbollah joac ă un rol decisiv în sistemul
politic din Liban și în Orientul Mijlociu” . A se vedea Eitan
Azani, The Hybrid Terrorist Orga nization: Hezbollah as a
Case Study , în Studies in Conflict & Terrorism, Volume 36,
Issue 11, Taylor & Francis Online, 2013. Disponibil online la:
http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/1057610X.
2013.832113#.VAhLfcV_ugQ, accesa t la 15.10.2014, ora 17.20.
75 Numele organiza ției teroriste tradus înseamn ă „Educa ția
vestică este un p ăcat”.
76 Nikhil Sonad, A Map of All the Countries That Now Have
Al-Qaeda Affiliated Terrorist Groups , 28 mai 2014, disponibil
online la: http://www.defenseone.com/threats/2014/05/map-
all-countries-now-have-al-qaeda-affiliated-terrorist-groups/85270/, accesat la 17.10.2014, ora 21.40.
86

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

87

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Pakistanul este totu și țara cu cele mai multe
organiza ții afiliate la Al-Qaida (12), urmată de Afga-
nistan cu 577. De fapt, Al-Qaida are organiza ții
afiliate pe patru continente ale lumii (a șa cum se
observă în harta de mai sus).În contextul actual al
hibridizării organiza țiilor teroriste cu cele ale
rețelelor de crim ă organizat ă, legăturile create se
pot materializa în alian țe, împărtășirea de tactici
operaționale, convergen ță motiva țională și chiar
așa-numitele „g ăuri negre”78.
D o v e z i s o l i d e l e g a t e d e î n c h e i e r e a d e a l i a n țe
între organiza țiile teroriste sunt înc ă din 1992 între
Hezbollah și Hamas, în contextul în care Israelul a
expulzat 415 membri ai Hamas și ai Jihadului
Islamic Palestinian (PIJ) în Liban, unde ace știa au
intrat în contact cu liderii Hezbollah79. În ciuda
diferențelor lor teologice, Hamas și PIJ au creat
legături de cooperare cu Hezbollah pentru c ă au
văzut oportunitatea de a înv ăța de la unul dintre

77 Idem.
78 Găurile negre sunt reprezentate de zonele teritoriale locuite
de criminali, terori ști și militan ți non-statali în care controlul
statal este ineficient sau inexistent. Pe larg în: David H. Gray,
Kristina LaTour, Terrorist Black Holes: Global Regions
Shrouded in Lawlessness, în “Global Security Studies”, Fall 2010, Volume l, Issue 3, p. 154. Vezi pe larg la: http://global
securitystudies.com/LaTour%20Black%20Holes.pdf, accesat
la 18.10.2014, ora 16.40.
79 Michael C. Horowitz, Philip B. K. Potter, Allying to Kill:
Terrorist Intergroup Cooperation and the Consequences for Lethality, in Social Science Research Network, Social Science
Electronic Publishing, Inc., p. 12 (apud: Luca Ricolfi, Palestinians, 1981-2003 în “Making sense of suicide
missions”, D. Gambetta (ed.), Oxford University Press New
York, Oxford University Press, 2005, pp. 91-92).

88

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

cele mai de succes grupuri teroriste din regiune în
ceea ce prive ște eficacitatea operațional ă.

Finanțarea terorismului

Nevoile de finan țare a terorismului nu sunt
foarte mari. De cele mai multe ori, ac țiunile tero-
riste sunt duse de unul sau câ țiva teroriș ti, în
general, ideali ști sau fanatici, care nu au nevoie de
stimulente prea mari pentru a- și face treaba.
Activitatea de finanțare a terorismului repre-
zintă o activitate criminal ă prin care fluxuri finan-
ciare sunt deturnate c ătre economia subteran ă prin
atragerea în sfera de activitate a criminalit ății orga-
nizate a unor sectoare sensibile ale economiei care pot produce consecinț e grave și asupra domeniilor
economic și social.
Desfășurarea unor activități criminale în ve-
derea finan țării terorismului presupune unele cone-
xiuni între traficul de arme, r ăpirile în scop de r ăs-
cumpă rare, estorcarea de fonduri b ănești, traficul
de droguri și terorism.
Specialiștii au identificat trei modalități prin-
cipale în care terori știi transfer ă bunurile sau alte
valori: „prima modalitate presupune folosirea
sistemului financiar, a doua modalitate vizează
mutarea fizic ă a fondurilor, iar a treia modalitate
presupune utilizarea sistemului interna țional de
comerț”80. De cele mai multe ori, acestea folosesc și
alte alternative de remitere a fondurilor.
Comunitatea interna țională face eforturi con-
siderabile pentru a g ăsi o cale de reprimare a finan-

80 Lucian St ăncilă, Ciprian George Gîrleanu, op. cit., p. 387.
89

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

țării terorismului. Astfel, ca r ăspuns la atacurile te-
roriste din 11 septembrie 2001 și prevalen ța în creș-
tere a activităților teroriste din întreaga lume, Con-
siliul de Securitate al ONU a conceput și pus în apli-
care un regim de sanc țiuni economice la nivel mon-
dial pentru înghe țarea fondurilor, activelor financia-
re și a resurselor economice ale persoanelor și enti-
tăților care finan țează și sprijină actele de terorism.
În conformitate cu Capitolul VII al Cartei
ONU, Consiliul de Securitate a adoptat Rezolu țiile
1267 (1999) și 1333 (2000), care impune statelor s ă
prevină și să stopeze finan țarea terorismului. Regi-
mul interna țional de sanc țiuni economice stabilite
prin aceste rezolu ții a fost caracterizat ca fiind
singurul vehicul de ac țiune real ă la nivel mondial
împotriva amenin țărilor constitute de Al-Qaida și
talibani. Pân ă în prezent, în temeiul Rezolu țiilor
1267 și 1333, aproximativ 250 persoane fizice au fost
identificate ca finan țând Al-Qaida și au fost incluse
pe o „listă consolidată ”, iar activele lor sunt înghe-
țate de c ătre statele membre. Pe lista consolidat ă a
ONU ca rela ționând cu aceea și organiza ție mai figu-
rează și 69 grup ări81.
Tot la nivel ONU, s-a constituit Financial
Action Task Force (FATF), un organism inter-
guvernamental compus din treizeci și două de țări și
două organizații regionale. FATF a fost înființat ă în
1989 iar misiunea sa este „ dezvoltarea și promova-

81 Lista întocmit ă și actualizat ă de Comitetul de Sanc țiune
referitor la Al-Qaida ce include indivizi, grupuri și alte tipuri
de entități care sus țin activitatea Al-Qaida , 28 octombrie
2014, disponibil online la: http://www.un.org/sc/committees/
1267/aq_sanctions_list.shtml, accesat la 03.11.2014, ora 15.45.

90

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

rea politicilor na ționale și interna ționale de com-
batere a sp ălării banilor și a finan țării terorismu-
lui”82. În februarie 2008, FATF a lansat un raport
privind finan țarea terorismului în care a remarcat
că, deși cele mai multe operații teroriste directe
necesită zeci de mii de dolari, aceste cheltuieli sunt
doar vârful financiar iceberg83.
Mai mult, în alt raport din februarie 2010,
FATF a recunoscut c ă terorismul este comb ătut efi-
cient prin84: descurajarea partidelor care altfel ar
putea fi dispuse s ă finanțeze activit ăți teroriste; ex-
punerea traseelor financiare descoperite ca finan-
țând terorismul care ar putea pentru a preîntâmpina finanțarea unor alte celule teroriste necunoscute
anterior de c ătre aceiași finanțatori; eliminarea re țe-
lelor de finan țare a terorismului prin încurajarea
persoanelor descoperite s ă se disocieze de activit ă-
țile teroriste ș i să renunțe la afilierea lor cu grupuri-
le teroriste; stoparea fluxurile de numerar c ătre or-
ganizațiile teroriste prin închiderea canalelor utili-zate pentru transferul de fonduri sau alte active ce sunt rela ționate cu activitatea de terorism; obligarea
teroriștilor să foloseasc ă mijloace de finan țare a ac-
tivităților lor mai riscante și mai costisitoare pentru

82 Financial Action Task Force, Members&Observers,
http://www.fatfgafi.org/pages/0,3417,en_32250379_322368
69 _l_l_l_l_l,00.html, accesat la 02.08.2014, ora 2.10.
83 Idem.
84 FATF-GAFI, FATF Report. Combating Proliferation
Financing: a status report on policy Development and
Consultation , februarie 2010, p. 34, disponibil online la:
http://www.fatf-gafi.org/media/ fatf/documents/reports/Sta
tus-report-proliferati on-financing.pdf, accesat la 04.11.2014.

91

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

a-i face mai sensibili la detectare și perturb ări; pro-
movarea cooper ării interna ționale și respectarea
obligaților în temeiul Rezolu țiilor Consiliului de
Securitate al ONU nr. 1267 și nr. 1373.
La 25 iunie 2002, SUA a ratificat Conven ția
referitoare la Finan țarea Terorismului85. Printre
alte atribuții importante, p ărțile la Conven ția
finanțării terorismului trebuiau s ă adopte legisla ția
internă pentru a incrimina și pedepsi ca o ofens ă
gravă acele persoane care ofer ă în mod voit sau
colecteaz ă fonduri cu inten ție sau fiind con știente că
vor fi utilizate pentru a efectua acte de terorism. Tot
în SUA, din 2004, este în vigoare și un Manual cu
măsuri antiteroriste (Handbook on Counter-
Terrorism Measures: What U.S. Nonprofits and
Grantmakers Need to Know) în care apar toate
actele normative americane de care trebuie s ă țină
cont organizațiile non-profit ș i comerciale ame-
ricane pentru a nu încuraja, ajuta sau finan ța actele
teroriste86. În România, infrac țiunile de finan țare a
actelor teroriste cad sub inciden ța Legii nr. 656/
2002 republicat ă în 2012 pentru prevenirea și
sancționarea spă lării banilor, precum și pentru
instituirea unor m ăsuri de prevenire ș i combatere a
finanțării actelor de terorism.

85 Vezi Legea de punere în aplicare a Conven ției referitoare la
atacurile teroriste , 2002. SUA a ratificat Conven ția a finan țării
terorismului, la 25 iunie, 2002 Convenț ia este sus ținută de 132
de semnatari, inclusiv Statele Unite.
86 Cf. Edgardo Ramos, Timothy R. Lyman, Patricia Canavan,
Clifford Nichols III, Handbook on Counter-Terrorism
Mea¬sures: What U.S. Nonprofits and Grantmakers Need to
Know, Berry & Howard Foundation, Inc., 2004.

92

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

CAPITOLUL 4
NECESITATEA LUPTEI ÎMPOTRIVA
FENOMENULUI TERORIST CONTEMPORAN

Deși terorismul ca fenomen social a fost pre-
zent, sub o form ă sau alta, în aproape toate etapele
de dezvoltare a civilizației umane, niciodat ă, până
acum, omul simplu și responsabilii politici sau
militari nu au resimțit, mai acut, sentimentul că se
află în fața unui fenomen global și a unei amenin țări
din partea unui inamic f ără chip, fă ră o identitate
precisă, care ș i-a făcut din ur ă, intoleran ță, frustră ri,
din negarea valorilor democra ției, drepturilor și
libertăț ilor cetățene ști, ideologie și armă în acela și
timp.
A v e m d e – a f a c e c u u n f l a g e l c a r e p r i n
implicațiile sale amenin ță direct nu doar via ța unor
indivizi, ori colectivit ăți umane, nu doar securitatea
unui stat sau altul, ci stabilitatea la scar ă globală, cu
implicații profunde și pe termen lung asupra valo-
rilor fundamentale și aspirațiilor legitime ale ome-
nirii. El se înscrie în piramida violen ței societății
contemporane în partea de sus a acesteia, imediat
după război și conflictul armat și înaintea crimei
organizate, infrac ționalității neorganizate și violen-
ței domestice aflate la baza piramidei.
În consecin ță, unei astfel de amenință ri nu i
se poate ră spunde decât printr-un efort sus ținut de
solidaritate la nivel na țional și interna țional. Aceas-
tă reacție trebuie s ă se exprime prin atitudini
realiste, responsabile și ferme transpuse, la rândul
lor, în ac țiuni comune, lucide și viguroase care s ă
93

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

vizeze prevenirea ș i combaterea nu doar a manifes-
tărilor concrete de factur ă teroristă, ci și a tuturor
acțiunilor, st ărilor de fapt și evoluțiilor care le
alimenteaz ă, ori favorizeaz ă.
Apariția unui nou tip de r ăzboi – războiul îm-
potriva r ăului – , c a r e v a f i d u s d e c i v i l i z a ție
împotriva non-civiliza ției, de societate împotriva
forțelor care o macină și o distrug, de state,
organisme interna ționale, alian țe și coaliții
împotriva re țelelor teroriste, trafican ților de
droguri, criminalit ății economice, financiare ș i
sociale interna ționale, a totalitarismului, fun-
damentalismului de toate tipurile și a altor
amenințări constituie, de cele mai multe ori, partea
nevăzută a aisbergului87.
Terorismul internațional structurat, de sor-
ginte extremist-religioas ă – ce se manifest ă la înce-
putul acestui mileniu, ca purt ător al unei ideologii
totalitare și absurde – nu poate fi ignorat, nu poate
fi tolerat și nu poate fi învins decât prin solidaritate
și acțiune colectiv ă. Neutralitatea în efortul global
de luptă împotriva terorismului nu este posibilă , iar
neparticiparea la efortul statelor democratice vizând
eradicarea terorismului nu reprezint ă o garanție de
securitate88.
Pe bună dreptate se poate aprecia c ă tero-
rismul a devenit un nou po l al ordinii mondiale de-
terminând schimbă ri majore în societatea contem-

87 Cf. Mircea Mure șan, Viitorul conflictelor armate, Curs de
teoria artei militare, Editura Universit ății Naționale de
Apărare “Carol I”, Bucure ști, 2005, p. 18.
88 Cf. Strategia de securitate na țională a României, Bucure ști,
2007, p. 15.

94

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

porană. „Omenirea se află la răscruce în ceea ce
privește viitorul s ău: ori cooper ăm în lupta împo-
triva terorismului, ori viit orul va fi sumbru, iar
această amenin țare se va men ține de-a lungul
întregului secol XXI și poate și după”89.
Referindu-se la necesitatea și la legitimitatea
campaniei declan șate la nivel interna țional pentru
combaterea terorismului, coordonatorul american
pentru terorism
F. X. Taylor spunea: „ Când vedem oameni
intrând în localuri cu bombe legate de corpul lor,
acela este terorism. Când vedem oameni îndrep-
tând avioane c ătre clădiri pline de lume, acela este
terorism. Când oameni, în numele revolu ției, taie
brațele și mâinile copiilor într-un sat cu scopul de
a-i teroriza sau a se r ăzbuna, acela este terorism.
Asta trebuie noi s ă o p r i m . L a a s t a s e r e f e r ă cam-
pania noastr ă antiterorist ă. Dacă vom putea s ă
delegitimiz ăm aceste tactici, vom câ știga războiul
contra terorismului ”90.
Războiul antiterorist pare să se înscrie într-
un spectru foarte larg și complex de ac țiuni și reacții
într-un spa țiu multidimensional specific r ăzboiului
viitorului. Acesta se poate defini prin urm ătoarele
caracteristici: nu are form ă armată clasică; este un
război de tip disimetric ca r ăspuns la ac țiunile tero-
riste asimetrice; se poate desfăș ura atât în timp de
pace, în situa ții de criz ă, cât ș i pe timp de r ăzboi; are

89 Argumenti Fackti, Moscova, 14 martie 2002.
90 F. X. Taylor, coordonatorul am erican pentru contraterorism,
(apud: Ion-Aurel Stanciu, Conceptul de terorism inter-
național, în G.M.R. nr. 6/2005, Statul Major General, p. 37.

95

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

un pronunțat caracter secret, surprinz ător sau chiar
imprevizibil; vizeaz ă în special popula ția și țintele
civile și mai pu țin armatele sau obiectivele pur
militare etc.
Războiul antiterorist reprezint ă astfel o replic ă
hotărâtă dată terorismului interna țional în care se
reunesc componente diverse ale r ăzboiului viitorului
precum: elemente de ră zboi informa țional, cibernetic,
psihologic, mediatic, geofiz ic, cultural, genetic etc.
Acest nou tip de r ăzboi este permanent și pretutin-
deni, lupta împotriva terorismului fiind abordat ă altfel
decât până acum, atât în plan militar, cât și în plan po-
litic, diplomatic, cultural, psihologic și informa țional.
Așa după cum s-a mai întâmplat în istorie,
omenirea și îndeosebi comunitatea statelor demo-
cratice, numeroasele institu ții și organisme regiona-
le și internaționale cu atribu ții în acest sens trebuie
să găsească răspunsuri ferme pentru a preveni și
combate noile amenin țări și pericole generate de
proliferarea terorismului.
Declanșat după septembrie 2001, r ăzboiul
antiterorist se dore ște a fi un tip de conflict cu care
lumea nu a fost obi șnuită până acum, pentru c ă este
tot mai evident faptul c ă fenomenul terorist contem-
poran nu este unul clasic, ci unul care încearc ă tot
mai mult crearea unei falii între lumea cre ștină și
cea musulman ă lovind punțile care leagă cele dou ă
tipuri de civiliza ții. Există informații care prezint ă
faptul că, numai pân ă la data de 31 august 2014, au
existat un numă r de 2.610 persoane decedate și 777
rănite ca urmare a celor 101 atacuri identificate ca
96

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

fiind de sorginte terorist ă islamist ă asupra
creștinilor91.
În aceste condi ții, este tot mai evident că ,
pentru a lupta eficient cu terorismul solu țiile trebuie
să fie deopotriv ă politice și militare. Este nevoie de
decizii corecte asumate de întreaga lume pentru c ă
întreaga omenire este amenin țată de terorism.
Poate că unele dintre aceste decizii vor trebui im-
plementate cu for ța, dar totul este ca ele s ă se
bucure de consensul lumii civilizate, de sprijinul
întregii comunit ăți interna ționale.

Prevenirea
și combaterea terorismului

Terorismul pare o amenin țare omniprezent ă
sau un sistem de ac țiuni haotice, care genereaz ă o
situație aparent f ără ieș ire ce se reproduce în
aproape toate domeniile vie ții politice, economice ș i
sociale, într-un sistem vicios. Rezolvarea acestei
situații implic ă soluții multiple, unele directe,
radicale și categorice, chiar violente, care urm ăresc
curmarea ră ului de la r ădăcină, altele indirecte,
constând din strategii bine elaborate de reducere a decalajelor și efectului de falie, de armonizare a

91 Cf. Islamic Terror Attacks on Christians (Since 9/11), 31
august 2014, disponibil online la: http://www.thereligionof
peace.com/pages/christianattacks.htm, accesat la 04.09l.2014,
orele 18.40. Pe aceast ă pagină d e i n t e r n e t e x i s t ă o listă a
tuturor atacurilor considerate ca fiind produse de grupuri
teroriste islamice asupra cre știnilor din momentul 9/11 din
SUA, pân ă în data de 31 august 2014.

97

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

relațiilor sociale și interna ționale și pe aceast ă bază
de ameliorare a condi ției umane.
Statele, organismele și organiza țiile interna-
ționale de securitate, institu țiile de tot felul, alian-
țele și coalițiile din zona societ ăților democratice,
sistemele de educa ție și cultură din marile spa ții
civilizaț ionale își asumă din ce în ce mai mult obli-
gația de a construi pe noile principii ale procesului
de globalizare ș i identificare, confirmare și afirmare
a entităților și valorilor un nou edificiu al rapor-
turilor politice, economice, sociale și umane care s ă
scoată omenirea din fantasmele istoriei și să
recultive valoarea, solidaritatea interna țională și
respectul fa ță de ființa umană. Un astfel de obiectiv
pe termen scurt nu ar fi rezonabil, iar pe termen
lung nu poate fi uș or de îndeplinit deoarece s-a
demonstrat c ă există încă realități și prejudec ăți din
care omenirea nu poate ie și cu ușurință92.
Noua dimensiune a terorismului a deter-
minat atât la nivel na țional, cât și interna țional, nu
numai o regândire a modului de combatere a aces-
tuia, dar ș i realizarea unui cadru juridic conceptual
și acțional adecvat, necesar materializ ării măsurilor
stabilite la nivelul deciziilor politico-militare ale statelor.
Bulversate de frecven ța și intensitatea mare a
unor atacuri teroriste, numeroase țări au adoptat
legi care definesc noile crime, interzic anumite orga-nizații, limitează libertățile civile și chiar garan țiile
ce țin de drepturile fundamentale ale omului. Este
foarte adev ărat că anumite state, sub pretextul mă –

92 Cf. Mircea Mure șan, Gheorghe V ăduva, op. cit., p. 449.

98

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

surilor împotriva terorismului și apărării ordinii de
drept, au declan șat o adev ărată campanie poli ție-
nească împotriva opozan ților ca ș i a libert ăților de-
mocratice93.
Primele state care au adoptat legi drastice
pentru prevenirea atacurilor teroriste și protecția
cetățenilor și institu ți i l o r a u f o s t S U A , M a r e a
Britanie și Franța. Spre exemplu, legea americană
intitulată sugestiv Patriot Act (Provide Appropriate
Tools Required to Inte rcept and Obstruct
Terrorism ) acordă puteri excep ționale poli ției și
serviciilor de informa ții. Ea autorizează arestarea,
deportarea și izolarea suspec ților, efectuarea per-
chezițiilor fără mandat, ascultarea telefoanelor, con-
trolul coresponden ței etc. Din 5 ianuarie 2004, a in-
trat în vigoare programul U.S. Visit prin care se iau
amprente și se fac fotografii tuturor str ăinilor care
vizitează SUA. De și sunt m ăsuri specifice unui stat
autoritar, în mod pa radoxal ele se aplic ă în țara cu
cea mai avansat ă democra ție pentru c ă s-au dovedit
a fi necesare și chiar acceptate de opinia publică
îngrozită de posibilitatea producerii unor noi atacuri
similare celor din anul 2001.
Modelul american a fost urmat rapid și de
alte țări. Marea Britanie a adoptat o lege antite-
roristă care permite s ă fie reținut fără inculpare sau
judecată orice str ăin bănuit că reprezintă o ame-
nințare pentru suveranitatea ță rii. În acest context,
identificarea terorismului, crimei organizate și pro-

93 Cf. Ignatio Ramonet, Antiterrorisme, Le Monde
Diplomatique, disponibil online la: http://www.monde-
diplomatique.fr/2004/03/RAMONET/10722, accesat la
22.09.2014, orele 13.10.
99

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

liferă rii armelor de distrugere în mas ă ca principale
amenințări la adresa securit ății statelor a impus nu
numai sporirea eforturilor comunit ății interna țio-
nale în prevenirea și combaterea acestuia, dar și
găsirea și aplicarea de forme și metode noi de ac ți-
une ce constituie o nouă provocare pentru lumea
civilizată.
Terorismul s-a dovedit a fi o amenin țare care
nu poate fi clasificat ă ca intern ă sau extern ă,
manifestându-se ca un risc transna țional deoarece
grupările teroriste pot include deopotrivă cetățeni
străini și cetățeni autohtoni, care opereaz ă în inte-
riorul sau în afara teritoriului unui stat, în perioade
diferite de timp. El nu afecteaz ă doar statul în cauz ă,
ci este și un atac, o crimă , un dezastru și o ame-
nințare la adresa libert ății și vieții private.
Solidaritatea interna țională, responsabilita-
tea politic ă și fermitatea ac țiunilor constituie trei
condiții fundamentale care, îndeplinite simultan,
reprezintă o formul ă credibil ă de garantare a suc-
cesului luptei globale împotriva terorismului94. În
anii care au trecut de la declan șarea războiului anti-
terorist, SUA împreun ă cu aliaț ii lor au condus o
campanie la scară mondial ă din munții Afganista-
nului pân ă la granița cu Pakistanul, din Africa pân ă
în Filipine ș i până în părțile nordice ale Irakului.
SUA, ca lider incontestabil al acestei campanii, nu
participă singură la acest tip de r ăzboi. Tot mai
multe guverne au con știentizat pericolul și s-au ală-

94 Cf. Lucian Stă ncilă, Dimensiunea militar ă a operaț iei
antiteroriste, Editura Universit ății de Ap ărare “Carol I”,
București, 2006, p. 18.

100

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

turat luptei concomitent cu sporirea m ăsurilor în
propriile țări.

Scopul și obiectivele
războiului antiterorist

Experien ța acumulat ă până a c u m î n c a d r u l
războiului antiterorist a eviden țiat faptul c ă pentru a
putea fi eficient în aceast ă confruntare este nevoie
de o abordare conceptuală și acțională diferită care
să includă scopuri, obiective ș i măsuri specifice atât
la nivelul statelor, cât și al organismelor interna-
ționale cum ar fi: intensificarea cooper ării interna-
ționale pentru armonizarea cadrului legislativ, con-
ceptual și instituțional în vederea combaterii tero-
rismului; amplificarea eforturilor diplomatice în vederea determin ării statelor, sponsori și gazde, s ă
renunțe la sprijinul terorismului; con știentizarea și
educarea popula ției în vederea combaterii ac țiunilor
teroriste; securizarea frontierelor și întărirea măsu-
rilor de securitate și pază la obiectivele civile și
militare de importan ță deosebită ; reducerea vulne-
rabilităților instituțiilor administrative, economice, sociale, culturale și militare fa ță de terorism și acti-
vitățile crimei organizate; realizarea unui sistem
unic de management al informa țiilor și perfecțio-
narea cooperă rii dintre structurile cu atribu ții în
combaterea terorismului și crimei organizate.
Toate acestea nu fac decât să evidențieze
scopul general strategic al r ăzboiului antiterorist,
acela de a proteja statele, na țiunile și cetățenii
împotriva amenin țărilor și acțiunilor teroriste, de a
asigura și spori gradul de securitate na țională și
internațional ă precum și de a captura sau nimici
101

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

oricare dintre membri grup ărilor și organiza țiilor
care comit acte teroriste.
Ex-secretarul general al NATO, lordul George
Robertson aprecia c ă ,,războiul împotriva teroris-
mului este o no țiune nou ă, diferit ă. Acum ne
confrunt ăm cu niște oameni care recurg la tehnici
inimaginabile (…). Cred c ă v a t r e b u i s ă gândim
diferit și să acționăm diferit. Mijloacele cu care am
fost înzestra ți până acum nu mai sunt de folos
pentru a contracara aceste amenin țări și acțiuni
deosebit de periculoase ale viitorului”95.
Referindu-se la strategia de purtare a acestui
nou tip de r ăzboi, fostul secretar de stat al ap ărării
din SUA, Donald Rumsfeld avertiza comunitatea
internațional ă: ,,Acest război nu poate fi purtat de o
mare alianță , unită în jurul unui proiect unic de
luptă împotriva unor forț e ostile. Strategia sa tre-
buie să includă coaliții cu geometrie variabil ă de
țări care se va putea schimba și evolua. Unele state
vor putea aduce un sprijin diplomatic, altele unul financiar, iar altele un sprijin logistic și militar ”
96.
Acest tip de r ăzboi este permanent și pre-
tutindeni, lupta împotriva terorismului fiind abor-
dată altfel decât în r ăzboiul clasic, atât în plan
militar, cât mai ales în plan politic, diplomatic,
informațional și psihologic. Conform unor statistici
realizate de Departamentul de Stat al SUA, anual în
lume se să vârș esc între 350 și 600 de acte teroriste

95 Visarion Neagoe, Adriana Cr ăciunescu, Forța militar ă în
războiul împotriva te rorismului interna țional, în Lumea
2005 (Studii strategice și de securitate), Editura Centrului
Tehnico-Editorial al Armatei, Bucure ști, 2005, p. 202.
96 Idem.

102

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

având un num ăr variabil de victime, cele mai multe
fiind din rândul popula ției civile. Statistica nu
prezintă întreaga imagine cu dramatismul și impac-
tul psihologic pe care le induc atentatele teroriste
asupra opiniei publice.
Comunitatea interna țională a reacționat și
reacționeaz ă vehement la escaladarea acestor
consecin țe teroriste adoptând o strategie ofensiv ă
mult mai dinamică și activă de combatere a
terorismului mondial și regional. Prin această
strategie se inten ționează îndeplinirea scopului
politico-militar al ră zboiului antiterorist, ș i anume,
stoparea oric ăror atacuri teroriste împotriva
statelor, cetăț enilor și intereselor acestor ță ri
oriunde în lume, concomitent cu crearea unui
mediu interna țional de securitate mult mai sigur.
După atacurile teroriste din anul 2001, SUA
și-au asumat rolul de lider și au preluat conducerea
luptei împotriva terorismului la nivel global. Dup ă
aceste evenimente fostul pre ședintele al SUA,
G e o r g e W . B u s h , a f i r m a c ă: ,,Nu vom avea odihnă
până ce ultimul grup de terori șt i n u v a f i g ăsit și
înfrânt ”97.
La aproximativ trei ani ș i jumătate de la
declanșarea acestei campanii, George W. Bush
reitera că: ,,Scopul nostru imediat este de a elimina
amenințările din afara grani țelor și de a reu și să le
contracar ăm în propriile noastre țări. Ideea este
clară: teroriștii nu vor mai reprezenta o ame-
nințare la adresa noastr ă dacă sunt preocupa ți de
propria lor securitate. Atunci când terori știi

97 New York Times, November, 6, 2001.

103

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

trebuie s ă s e l u p t e î n p e r m a n e n ță pentru a nu fi
prinși sau omorâ ți ei sunt mai pu țin capabili să se
înarmeze și să se antreneze pentru a pune la cale
noi atacuri. Îi vom urm ări până c â n d e i n u v o r
mai avea unde s ă se ascund ă”98.
După asasinarea ziaristului american James
Foley99 de către un membru al organizației ISIL
(Statul Islamic al Irakului și Levantului ), acțiune
declarată ca fiind „ un mesaj c ătre America ”100,
președintele Obama r ăspundea c ă această organi-

98 Discursul președintelui SUA George W. Bush cu privire la
războiul împotriva terorismului , ținut în fa ța studen ților
universit ății Naționale de Ap ărare a SUA, Fort Lesley,
Mc.Nair, 09 februarie, 2005. Ma terialul este disponibil online
la: http://usinfo.state.gov-, acce sat la 18.09.2014, orele 20.15.
99 Cazul foarte mediatizat al decapit ării lui James Foley, în
august 2014, un ziarist american a declan șat reacții în lumea
occidental ă, în special în SUA ș i Marea Britanie. Acesta lucra
pentru GlobalPost și era dat disp ărut din 2012. În acela și
video, al decapit ării lui Foley, apare și un alt jurnalist Joel
Soltoff, dispărut tot în Siria în 2013, care a fost și el decapitat
ulterior. Militan ții din filmul cu execu ția lui Foley criticau
atacurile aeriene americane din Irak și amenin țau că îl va
ucide și pe cel de-al doilea jurnalist american, în func ție de
„decizie viitoare” a lui Obama – o referire evident ă la politica
SUA militar ă î n r e g i u n e . A s e v e d e a p e l a r g l a :
http://nation.foxnews.com /2014/08/20/horror-savage-
illustration-isiss-threat-us-officials-try-verify-video-
purportedly-showing, accesat la 22.10.2014, orele 17.55.
100 ISIS militants behead abducted American journalist James
Wright Foley in graphic video , 19 august 2014, disponibil
online la: http://www.nydailynews.com/news/world/
kidnapped-american-journalist-james-wright-foley-beheaded-isis-militants-article-1.1909374, accesat la 22.10.2014, orele
18.40.

104

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

zație „ nu își are locul în secolul XXI”101. El a fă cut
apel la realizarea unui „ efort comun ” în Orientul
Mijlociu pentru a „ extrage acest cancer astfel încât
să nu se răspândeasc ă”102.
Acest obiectiv nu se poate atinge de unul
singur, fapt reiterat de pre ședintele Obama în de-
clarația sa. Dar nici u șor pe calea armelor, a șa după
cum s-a demonstrat în anii care au trecut de la
declanșarea ră zboiului antiterorist de la sfârș itul
anului 2001.
În acest context, strategia de lupt ă împotriva
terorismului prevede desf ășurarea unor acțiuni
complexe pe patru mari direcții: distrugerea în
continuare a organiza țiilor și grupărilor teroriste la
nivel global prin atacarea bazelor ș i sanctuarelor
acestora; interzicerea prin diferite mijloace a spon-
soriză rii și sprijinului acestora de că tre unele state și
organiza ții; diminuarea sau chiar eliminarea condi-
țiilor fundamentale favorabile apari ției și dezvoltării
terorismului (corup ția, sărăcia, traficul de droguri,
crima organizat ă, contrabanda cu armament etc.);
sporirea m ăsurilor de securitate și de apărare a sta-
telor democratice, a cet ățenilor și intereselor aces-
tora prin orice mijloace.
Pentru realizarea acestor scopuri au fost
stabilite obiective concrete de ac țiune. Un prim

101 Obama vows to be “Vigilant” and “Relentless” After ISIS
Beheads American Journalist, Threatens to Execute Another
… But What About Bringing Them to Justice?, 20 august
2014, disponibil online la: h ttp://nation.foxnews.com/2014/
08/20/horror-savage-illustration -isiss-threat-us-officials-try-
verify-video-purportedly-showing, accesat la 23.10.2014, orele 16.40.
102 Idem.
105

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

obiectiv ar fi identificarea terori știlor și organi-
zațiilor din care provin ace știa și trebuie s ă stea la
baza planific ării acțiunilor antiteroriste. Pentru
realizarea acestui obiectiv trebuie pornit de la dicto-
nul des uzitat în r ăzboi ,,cunoaște-ți inamicul” , pre-
cum și de la sfaturile lui Sun Tzî: ,, Ceea ce se nu-
mește «informare prealabil ă» nu se poate dobândi
de la spirite, nici de la divinitate, nici din analogia
cu evenimentele trecute, ni ci din calcule. Ea trebuie
obținută de la oamenii care cunosc cel mai bine
situația inamicului. Se pot folosi cinci feluri de
agenți secreți, și anume: agen ții băștinași, interni,
dubli, lichidabili (ai mor ții) și volanți (ai vieții)”103.
Din pă cate, cunoa șterea activit ăților interne
din cadrul unor organiza ții și grupări teroriste este
incomplet ă, și de aici au rezultat unele e șecuri în
prevenirea unor ac țiuni teroriste sau în capturarea
principalilor lideri ai acestor grup ări. De aceea,
serviciile secrete ș i cele de informa ții din fiecare țară
trebuie s ă-și intensifice eforturile în acest sens.
Un alt obiectiv îl reprezint ă înfrângerea tota-
lă a terorismului la nivel global prin ac țiuni directe și
indirecte stabilite în plan politic, diplomatic, econo-
mico-financiar, informa țional, militar și de altă na-
tură. Evoluția organiza țiilor teroriste în zilele noastre
reclamă o nouă abordare a ac țiunilor de combatere a
acestora în sensul de a se ac ționa cu prioritate asupra
cauzelor care genereaz ă fenomenul terorist.
Analiza evenimentelor petrecute în ultimii
ani confirm ă faptul c ă cea mai bun ă cale de a

103 Sun Tzî, Arta războiului, Editura Militar ă, Bucure ști, 1976,
pp. 78-79.

106

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

înfrânge terorismul este aceea de a localiza și izola
activitățile organiza țiilor teroriste și apoi de a le
distruge prin ac țiuni comune sus ținute.
Interzicerea sponsoriz ării/sprijinului logis-
tic și financiar ș i a adă postirii terori știlor este un
alt obiectiv ce presupune responsabilit ăți sporite
pentru toate statele de a-ș i îndeplini obliga țiile asu-
mate în acest domeniu, atât în interiorul grani țelor
naționale, cât ș i în afara lor. Acest lucru ar duce la
slăbirea organizațiilor și limitarea ac țiunilor
acestora.
În Raportul Contraterorismului pentru 2013
publicat de Departamentul de Stat al SUA, statele
care continu ă să sprijine sau să sponsorizeze
terorismul sunt: Cuba, Iranul, Sudanul ș i Siria104.
Drept pentru care, este foarte important ca toate statele lumii s ă adopte în cadrul politicii lor
naționale , toleran ță zero pentru acțiunile teroriste
în interiorul grani țelor naționale.
Stabilirea și menținerea unui înalt standard
de responsabilitate în lupta împotriva terorismului
reprezintă o obliga ție a statelor lumii rezultat ă din
Rezoluț ia Consiliului de Securi tate al ONU nr. 1373.
Această rezoluție cheam ă toate statele membre s ă co-
opereze în cadrul unui spectru larg de activit ăți pen-
tru prevenirea și combaterea terorismului prin: în-
ghețarea fondurilor și împiedicarea accesului terori ș-
tilor la aceste fonduri; interzicerea finan țării de că tre

104 Cf. United States Department of State, Country Reports on
Terrorism 2013, Biroul Contraterorism, aprilie 2014, pp. 19-
23.

107

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

conaționali a unor ac țiuni teroriste; neacceptarea a-
dăpostirii organiza țiilor teroriste pe teritoriul lor etc.
Întărirea și susținerea efortului interna țional
în cadrul luptei împotriva terorismului presupune
constituirea unei puternice coali ții de state și de forțe la
nivel mondial. Acest aspect este eviden țiat și de larga
participare a unui num ăr de peste 90 de state din
America de Nord și de Sud, Europa, Asia, Africa și
Australia la operaț iile de combatere a terorismului din
Afganistan și Irak. Recunoscându- și rolul ș i obligaț iile
ce-i revin, din pozi ția de membru al NATO, România
participă activ în cadrul acestei coali ții de for țe în
teatrele de opera ții din Afganistan și Irak, contribuind
astfel la cre șterea efortului comun de lupt ă împotriva
terorismului în lume.
Având la bază o strategie comun ă de acțiune
împotriva terorismului, cu scopuri și obiective bine
conturate, comunitatea interna țională și-a stabilit
măsuri specifice de prevenire și combatere a acestui
fenomen.

Prevenirea ac țiunilor teroriste

Contracararea terorismului cuprinde totalita-
tea acț iunilor întreprinse de organismele internaț i-
onale, statele, guvernele și instituțiile sale pe plan
politic, diplomatic, economic , financiar, juridic, psi-
hologic, cultural, informa țional și militar pentru a
preveni și combate amenin țările, pericolele și acți-
unile teroriste asupra cet ățenilor, bunurilor și obiec-
tivelor de importan ță deosebit ă. Asemenea m ăsuri
mai cuprind ș i acț iunile întreprinse ca ripost ă la un
eveniment, mergând de la folosirea unei echipe tac-
tice într-o situa ție de luare de ostatici pân ă la bom-
108

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

bardarea teritoriului unei țări care patroneaz ă o
anumită acțiune sau un anumit grup.
În cadrul strategiei globale de contracarare a
terorismului prevenirea să vârșirii actelor teroriste
are un rol foarte important ș i se manifest ă prin
acțiuni pentru reducerea dezechilibrelor func țio-
nale, men ținerea echilibrului de for țe și lupta
împotriva prolifer ării acestui fenomen105.
În domeniul prevenirii terorismului se includ
următoarele: activit ăți informativ-operative în spe-
cial de monitorizare, penetrare ș i control a
organizaț iilor sau structurilor teroriste; activit ăți de
zădărnicire a fluxurilor de alimentare și sprijin cu
resurse umane a organiza țiilor teroriste derulate
atât în interiorul, cât și în exteriorul statului na țio-
nal; activit ăți de interzicere sau limitare a sprijinului
financiar, logistic și informa țional al grupă rilor
teroriste; activit ăți de paz ă, protecție și securitate
sporită la unele obiective de importanță deosebită
din țară sau din exterior; activit ăți de descurajare;
activități de preg ătire pentru interven ție în situa ții
de urgen țe generate de ac țiuni teroriste în vederea
limitării sau combaterii oportune și eficiente ale
acestora; activit ăți de informare public ă și de
mediatizare a nivelului de dotare ș i de preg ătire a
structurilor antiteroriste. Pe lâng ă acestea ar mai
putea fi incluse: preg ătirea și desfășurarea unor
exerciții antiteroriste demonstrative (simul ări) la
diferite obiective civile și militare; preg ătirea

105 Cf. Lucian Stă ncilă, Terorismul – provocare a secolului
XXI, Editura Universit ății Naționale de Ap ărare “Carol I”,
București, 2007, p. 89.

109

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

antiterorist ă a autorit ăților și a popula ției civile;
activități de cooperare mai strâns ă între toate
structurile cu atribu ții ale statelor în acest domeniu;
activități destinate optimiz ării continue a cadrului
legislativ în domeniul prevenirii și combaterii
terorismului.
Culegerea de informa ții specializate în
cadrul activităților de prevenire a terorismului este
axată în principal pe utilizarea surselor umane de
culegere a informa țiilor (HUMINT) și mai pu țin pe
cele specifice erei informaționale care nu au dat
rezultatele scontate la fel ca în ac țiunile pur militare.
Posibilitățile de apreciere a capacit ății de
acțiune a organiza țiilor teroriste s-au dovedit a fi de
cele mai multe ori sub limita pân ă la care instituțiile
specializate ale statelor pot identifica amenin țările,
deoarece în multe cazuri aceste amenin țări pot fi
r e p r e z e n t a t e d e c â t e v a a r m e d e f o c și câteva kilo-
grame de exploziv. De exemplu, niciuna din institu-țiile cu voca ție de siguranță națională americane
atât federale, cât și locale nu au identificat inten țiile
și pregătirile în vederea atentatelor teroriste de la
Oklahoma City și World Trade Center
106.
Structurile specializate de informa ții, cât și
cele de protec ție și siguran ță trebuie: s ă identifice
traficul de armament și explozivi de orice fel (inclu-
siv a celor artizanale sau a celor în cantit ăți foarte
mici); să descopere grupă rile și forțele politice care
se află înapoia structurilor teroriste și le acord ă spri-
jin; să discearn ă obiectivele ș i scopurile ac țiunilor

106 Cf. Teodor Frunzeti, Securitatea na țională și războiul
modern , Editura Militar ă, Bucure ști, 1999, p. 172.

110

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

teroriste; s ă monitorizeze persoanele și grupurile
radicale și ultra-radicale sau extremiste și să
evalueze influen ța și impactul grup ărilor religioase
și a liderilor acestora.
De multe ori problema prevenirii teroris-
mului este dificil ă și din cauz ă că unele state nu sunt
dispuse s ă permită unor puteri str ăine să acționeze
fără restricții pe teritoriul lor na țional, iar altele nu
acceptă în niciun fel cooperarea cu SUA și aliații săi.
Spre exemplu, Arabia Saudită nu permite accesul
structurilor de informa ții ale SUA pe teritoriul s ău
pentru a asigura protecția for țelor armate ame-
ricane aflate în aceast ă țară și din teama de a se face
publice unele dintre sursele de sl ăbiciune ale regi-
mului aflat la putere. Evaluarea capacităț ii de pre-
venire și de combatere a terorismului constituie o
preocupare permanent ă a majorit ății statelor lumii
c a r e a u l u a t d e j a o s e r i e d e m ăsuri în acest
domeniu107.
În SUA s-au realizat urmă toarele: alocarea de
fonduri suplimentare destinate serviciilor de infor-
mații; restructurarea comunității de informa ții; cre-
area Centrului de Analiz ă Contraterorism în cadrul
Serviciului de Informații Militare care are ca misi-une principal ă identificarea amenin țărilor teroriste
la adresa for țelor armate; achizi ționarea unor avioa-
ne fă ră pilot pentru îmbun ătățirea sistemului de
cercetare, supraveghere și avertizare timpurie pen-
tru teritoriul na țional; crearea în cadrul CIA a unei
școli de pregă tire a anali știlor în domeniul teroris-

107 Cf. Teodor Frunzeti, Paradigme militare în schimbare ,
Editura Militar ă, Bucure ști, 2005, pp. 453-454.

111

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

mului; înt ărirea cooperă rii cu serviciile de infor-
mații apar ținând Marii Britanii, Germaniei și
Israelului; reconsiderarea utiliză rii pe plan mai larg
a informațiilor din surse umane; adoptarea unor
măsuri legislative care s ă permită serviciilor de in-
formații monitorizarea activit ăților economice, de
finanțare a ac țiunilor teroriste și a conturilor ban-
care ale organiza țiilor teroriste.
În Marea Britanie s-au luat m ăsuri pentru: rea-
nalizarea priorit ăților și a programelor de organizare
și înzestrare din cadrul for țelor armate engleze;
sporirea resurselor financiare alocate serviciilor de informații și orientarea acestora în special pentru
crearea de noi struct uri HUMINT, capacit ăți de ana-
liză și achiziționarea de echipamente performante;
creșterea num ărului unit ăților de for țe speciale etc.
În Franța s-au luat m ăsuri pentru organi-
zarea unui grup de lucru, în cadrul Ministerului Apărării, pentru identificarea necesit ăților și cerin-
țelor ca forțele armate s ă devină capabile de
prevenire și răspuns la atacurile teroriste (una din
priorități o va constitui îmbun ătățirea capacității de
culegere de informa ții).
În Germania se analizează căile de contra-
carare a amenin țărilor teroriste, o prim ă concluzie
fiind aceea c ă fondurile suplimentare trebuie
dirijate cu prioritate că tre serviciile de informa ții.
În Canada se analizează modificarea cadrului
legislativ pentru extinderea atribu țiilor Serviciului
de Informații de Securitate, astfel încât acesta s ă fie
autorizat s ă culeagă informa ții din afara teritoriului
național și să acționeze direct pentru combaterea
terorismului.
112

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

În Israel se acționeaz ă pentru îmbun ătățirea
procedurilor de securitate și pentru l ărgirea bazei de
date despre terori ști, ceea ce implică suplimentarea
fondurilor destinate preg ătirii în cadrul serviciilor
de informa ții și culegerii de informa ții.
În Cehia se analizeaz ă modalitatea de reflec-
tare – în Strategia de securitate și Programul de
profesionalizare a armatei – a concluziilor reie șite în
urma atacurilor teroriste din SUA, sunt vizate spo-
rirea rolului serviciilor de informa ții în asigurarea
securității na ționale și pregătirea forțelor armate
pentru combaterea terorismului interna țional.
În Ungaria se analizeaz ă luarea mă surilor
necesare pentru a r ăspunde unei eventuale solicit ări
din partea Alianței pentru sprijin logistic și de
informații destinate luptei antiterorismului.
Măsurile de protec ție a forțelor și obiective-
lor din țara noastră pot fi incluse, de asemenea, în
cadrul acț iunilor preventive. Nu trebuie uitat c ă, de
regulă, teroriștii atacă țintele neprotejate, de aceea,
prima m ăsură de protec ție este de a nu expune în
mod inutil obiectivele vizate de c ătre grupările tero-
riste. Aceste m ăsuri pot fi active sau pasive.
Măsurile active de prevenire a terorismului
includ culegerea de date și informa ții precum și
prelucrarea acestora de c ătre serviciile secrete.
Măsurile pasive constau în reducerea vulne-
rabilității personalului, instala țiilor, obiectivelor și
bunurilor în general. Aceste mă suri sporesc secu-
ritatea fizică și protecția și se pot materializa în
măsuri de paz ă și apărare, puncte de verificare și
control al accesului, instituirea de zone interzise publicului, utilizarea de senzori și mijloace video
pentru identificarea respect ării regimului de sigu-
113

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

ranță stabilit precum și în alte m ăsuri de utilizare a
mijloacelor tehnice sofisticate.
Sub aspect preventiv se pot distinge trei
forme de prevenire a acțiunilor teroriste: pe termen
lung, mediu și scurt.
Prevenirea pe termen lung este destinat ă să
împiedice apari ția unei amenin țări majore, în
principal, în domeniul politicului și diploma ției,
armatei revenindu-i rolul de a conferi consisten ță
acestora și de a contribui la ac țiunea de ansamblu cu
misiuni particulare specifice.
Prevenirea pe termen mediu acoperă zona de
interes a domeniului strategic, care se exercit ă pentru
prevenirea fenomenului terorist în sine ș i se refer ă la
punerea în practic ă a programelor de reform ă, înfiin-
țarea și operaționalizarea for țelor speciale de lupt ă
împotriva terorismului, achizi ționarea de mijloace de
acțiune, interven ție și culegere a informa țiilor, crearea
cadrului institu ționalizat de ac țiune și adoptarea
strategiilor și tacticilor de ac țiune în func ție de tipul
amenințărilor.
În ceea ce prive ște prevenirea pe termen scurt ,
aceasta urmă rește punerea în practic ă a măsurilor
necesare la sesiza rea unui pericol iminent, la apari ția
unei amenin țări sau a unei situa ții de criz ă. Măsurile
de prevenire a ac țiunilor teroriste sunt nemijlocit le-
gate și analizate în strâns ă corelați e c u c e l e d e
combatere a terorismului.

Combaterea terorismului

Combaterea terorismului implic ă desfășura-
rea unor ac țiuni diverse și complexe care includ atât
antiterorismul (mă suri defensive în vederea redu-
114

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

cerii vulnerabilit ăților la actele teroriste), cât și
contraterorismul (m ăsuri ofensive luate pentru a
preveni, descuraja sau a da riposta necesară teroris-
mului). Ambele au ca scop înl ăturarea spectrului de
amenințări pe care le presupune acest fenomen.
Analiza celor două concepte oferă înțelegerea tipu-
rilor și a nivelurilor diferite de ripost ă, precum ș i a
diferenței dintre ele.
Antiterorismul include m ăsurile defensive
luate în vederea reducerii vulnerabilit ății persoa-
nelor și instituți i l o r l a a c t e d e t e r o r i s m și constă
într-o ripost ă limitată , realizat ă prin aplicarea pla-
nificată și integrat ă a securității fizice și a opera țiilor
de securitate cu sprijinul serviciilor de informa ții108.
În cadrul interven ției antiteroriste, forțele ac ți-
onează , de regul ă, independent pentru protec ția
obiectivelor la care exist ă posibilitatea materializă rii
unor poten țiali factori de risc, în scopul prevenirii,
blocă rii și respingerii ac țiunilor elementelor sau
grupărilor teroriste, interzicerii p ătrunderii acestora
și ocupării obiectivelor, precum și pentru men-
ținerea ordinii legale.
Contraterorismul include m ăsurile ofensive
luate în vederea prevenirii, descuraj ării și ripostei la
acte de terorism, precum și acțiuni ofensive asupra
elementelor de infrastructură ale terori știlor. Inter-
venția contraterorist ă este acțiunea cea mai dinami-
că și plină de neprev ăzut. Misiunile sunt, de regul ă,
încredințate unor for țe pentru opera ții speciale în
lupta împotriva terorismului, dar și unor structuri

108 Cf. SMG/P.F.-3, Doctrina pentru opera ții întrunite ale
forțelor armate , București, 2003, p. 18.

115

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

militare cu atribu ții în acest sens. Aceste for țe pot
desfășura acțiuni teroriste, atât în interiorul ță rii,
dar și în afara grani țelor în cadrul unor alian țe sau
coaliții constituite în acest sens.
Combaterea terorismului se realizeaz ă prin
mijloace militare, econom ico-financiare, politico-
diplomatice, juridice etc.
Cu mijloacele militare trebuie r ăspuns orga-
nizațiilor teroriste care au pornit r ăzboiul împotriva
valorilor fundamentale ale omenirii (libertatea, de-
mocrația, dreptul la via ță) și care rămân un pericol
iminent pân ă când vor fi anihilate, iar membrii lor
deferiți justiției interna ționale. Încercarea de a com-
bate terorismul numai prin mijloace militare este o misiune imposibil ă. Terorismul nu este în mod
fundamental o problemă militară, ci una politică ,
socială și economic ă.
Organismul militar prin îns ăși destinația,
structura și pregătirea componentelor sale nu este
adecvat combaterii terorismului. Anumite structuri militare pot participa la lupta antiterorist ă, însă fără
a deține rolul principal și fără a desfășura acțiuni
militare clasice. Organismul militar trebuie s ă-și
concentreze eforturile pe protec ția forțelor și mij-
loacelor proprii, paza și apărarea unor obiective
importante (aerodromuri, porturi, zone adminis-trative etc.), desf ășurarea unor opera ții civili-
militari în teatrele de opera ții etc.
Faptele demonstreaz ă că nu exist ă o soluție
exclusiv militară în combaterea terorismului. Exem-
plele care urmeaz ă întăresc aceast ă afirmație: eșecul
evident al for țelor de ap ărare ale Israelului (cea mai
puternică putere militar ă din Orientul Apropiat) de
a preveni atentatele cu bombe s ăvârș ite pe teritoriul
116

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Israelului de c ătre membri ai mi șcării islamice de
rezistență Hamas, atacuri s ăvârș ite în special împo-
triva popula ției civile; de asemenea, prevenirea ori
stoparea revoltei palestiniene, Intifada, ca și preve-
nirea atacurilor cu rachete executate de pe teritoriul
Libanului de că tre mișcarea de gheril ă pro-iranian ă
Hezbollah împotriva unor localit ăți din nordul
Israelului; imposibilitatea armatei britanice de a descuraja Armata Republican ă Irlandez ă (IRA), ca
mișcare extremist ă catolică ce luptă pentru indepen-
dența Ulster-ului, de a întreprinde atacuri teroriste
nu numai în Irlanda de Nord, dar ș i pe teritoriul
Angliei; incapacitatea SUA de a preveni ori pedepsi
militar atacurile teroriste împotriva ambasadelor americane de pe teritoriul unor state africane sau
arabe, ori asupra trupelor sale dislocate pe diferite
teatre de opera ții din Irak sau Afganistan.
Prin mijloace economice și financiare trebuie
anihilată posibilitatea organiza țiilor teroriste și a
teroriștilor care finan țează acțiuni armate. Aceste
măsuri economice trebuie îndreptate ș i împotriva
guvernelor care în mod direct sau indirect (mascat)
sprijină sau ajută terorismul sau accept ă prezența
organizaț iilor teroriste pe teritoriul lor na țional. De
cele mai multe ori, sursele financiare ale terori știlor
le reprezint ă traficul de droguri și de copii, con-
trabanda cu arme, șantajul, sp ălarea de bani etc. În
acest sens trebuie înghe țate conturile bancare ale
teroriștilor și organiza țiilor lor.
Nu în ultimul rând, combaterea terorismului
trebuie realizat ă și prin mijloace juridice. Aducerea
teroriștilor în fa ța justiției și condamnarea lor de
către o curte interna țională specială , trebuie s ă fie
încoronarea luptei împotriva terorismului. Terori știi
117

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

trebuie în mod obligatoriu deferi ți justiției și con-
damnați de un tribunal interna țional special inde-
pendent. Eliminarea terori știlor i-ar putea martiriza
în fața propriilor simpatizan ți. Din contr ă, judecarea
lor dreaptă în fața unei cur ți interna ționale indepen-
dente ar convinge marea majoritate a semenilor
noștri că lupta nu se duce împotriva unei na țiuni sau
unei religii, ci împotriva terori știlor înșiși.
În prezent, din analiza m ăsurilor întreprinse
la nivel interna țional, cât și din practica strategic ă,
sunt cunoscute trei stadii de combatere a teroris-
mului.
Stadiul întâi se refer ă la domeniul politico-
diplomatic, const ă în negocieri, schimburi în rela-
țiile diplomatice, diverse sanc țiuni, op țiuni politico-
militare etc.109 și cuprinde dou ă direcț ii diferite de
tratare a problematicii te rorismului – una politic ă și
una diplomatic ă.
Latura politică vizează metodele folosite de
unele guverne pentru a face fa ță terorismului intern
și, uneori, celui interna țional care poate apă rea în
interiorul grani țelor. Amploarea acesteia poate fi de
la capitularea totală până la măsuri extrem de dure,
dar pot fi și abordări politice mai moderate.
Latura diplomatic ă vizează legăturile și efor-
turile care se întreprind între na țiuni pentru solu țio-
narea problemelor, manifestându-se sub forma unor
înțelegeri diplomatice pân ă la retragerea ambasa-
delor sau ruperea leg ăturilor diplomatice cu statele
vizate că sponsorizeaz ă terorismul. Ini țiativele inter-

109 Cf. Gheorghe Ar ădăvoaice, Dumitru Iliescu, Dan Ni ță, op.
cit., p. 133.

118

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

naționale în acest domeniu au dus la îmbun ătățirea
cooperării în ceea ce prive ște schimbul de informa ții
și coordonarea anchetelor. În multe situa ții conjuga-
rea și coordonarea unitar ă a eforturilor diplomatice
au împiedicat producerea unor incidente și au dus la
arestarea unor terori ști de seamă110. Având în vede-
re complexitatea cazurilor teroriste, reac țiile din
acest prim stadiu, au avut totu și o eficien ță limitată
în descurajarea acestora sau a ținerii lor sub control.
Stadiul al doilea presupune abord ări antite-
roriste strategice. Toate structurile statale care se
ocupă de combaterea terorismului sunt tentate s ă
rezolve problema punând în aplicare un numă r
apreciabil de mă suri antiteroriste la nivel strategic.
Aplicarea acestor mă suri debuteaz ă cu investigarea
situației care va cuprinde datele și informa țiile des-
pre grup ările teroriste care ac ționează î n z o n a d e
responsabilitate și stabilirea punctelor vulnerabile
ale for țelor proprii.Elaborarea m ăsurilor de
protecție începe dup ă identificarea pericolului și
stabilirea modului de contracarare. Situaț ia este des
schimbătoare, ceea ce impune sesizarea oportun ă a
modificărilor și adoptarea unor acțiuni dinamice de
ripostă, concomitent cu asigurarea securit ății fizice
a obiectivelor, personalului ș i acțiunilor proprii.
Având în vedere faptul c ă, în ultima perioadă de
timp, a crescut num ărul obiectivelor vizate de tero-
rism, sistemul energetic sau transporturile fiind
ținte mai accesibile, se impune adoptarea de urgență a unor m ăsuri strategice care să protejeze
mai eficient obiectivele și infrastructura.

110 Ibidem, p. 137.
119

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Stadiul al treilea cuprinde reac țiile tactice la
producerea unor ac țiuni teroriste. Acestea sunt m ăsuri
contrateroriste ini țiate ca răspuns la un incident tero-
rist produs sau ac țiuni ofensive proactive care vizeaz ă
bazele terori știlor, taberele lor de instruire ș i antre-
nament, pentru a fi neutraliz ate sau distruse înainte ca
acestea să fie folosite ca baze de plecare a unor viitoare
atacuri extremis t-teroriste.
Dimensiunea interna țională a politicii antite-
roriste a c ăpătat o importan ță capitală , atât în ceea
ce privește eforturile de cooperare și susținere poli-
tică, dar, mai ales, în armonizarea și conjugarea
eforturilor tuturor elementelor responsabile în com-
baterea terorismului. Evolu ția tehnologică și perfec-
ționarea rapidă a sistemelor de comunica ții duc la
numeroase schimbă ri ale no țiunilor de timp și dis-
tanță și, totodată , s t a u l a b a z a f o r m ării unor con-
cepte noi în domeniul militar, politic ș i economic.
Tocmai de aceea r ăzboiul antiterorist trebuie conce-
put și abordat într-o viziune sistemic ă, complex ă și
multidimensional ă.

Specificul ac țiunilor
pentru combaterea terorismului

Conform Strategiei Na ționale pentru Comba-
terea Terorismului a SUA, principiile adoptate în lup-
ta împotriva terorismului sunt111: aderarea la valorile
de bază ale SUA (respectarea drepturilor omului,
încurajarea unei guvern ări responsabile, respectarea

111 The White House, N ational Strategy for Counterterrorism,
iunie 2011, pp. 4-8, disponibil online la: http://www.white
house.gov/sites/default/files/counterterrorism_strategy.pdf,
accesat la 04.11.2014.
120

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

libertăților private, libert ăților civile și drepturilor civi-
le, securitate echilibrată și transparen ță, domnia legii),
construirea de parteneriate de securitate, utilizarea
corespunz ătoare a instrumentelor de tehnologia
comunica țiilor și a capabilit ăților; crearea unei culturi
de rezilien ță.
Unii exper ți consider ă că eficacitatea campa-
niei interna ționale antiteroriste îi constrânge pe te-
roriști să-și aleagă țintele dintre cele mai vulne-
r a b i l e , c e e a c e a r d u c e l a p r o d u c e r e a d e v i c t i m e î n
rândul musulmanilor. Alții consider ă că teroriștii
produc inten ționat victime din rândul musulmanilor
pentru a lovi în guvernele locale prooccidentale112 și
a crea o solidaritate și o unitate a extremismului
islamist. Probabil că în etapa urmă toare rețelele și
grupările teroriste vor încerca unele negocieri cu
anumite state ș i entități internaționale, urm ărind
desprinderea acestora din coali ția antiterorist ă sau
neparticiparea lor la aceast ă campanie și crearea
unei libert ăți mai mari de ac țiune pentru terori ști.
Specificul ac țiunilor împotriva terorismului
este strâns legat și influen țat de specificul, com-
plexitatea și diversitatea formelor de manifestare ale
terorismului contemporan. Acesta din urm ă a fost
categorisit deopotrivă un „ terorism organizat ”, ceea
ce îi conferă o dimensiune strategic ă și genereaz ă
reacții de combatere la nivel strategic, mondial și, în
același timp, un „ terorism disipat ”, ceea ce îi reduce
vulnerabilitatea și îi mărește capacitatea de a
acționa prin surprindere.

112 Cf. Mark Baker, Guerre contre la terrorisme, 2003. A se
vedea în detaliu la: www.terrorisme.net/p/article 80 .
121

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Conform unui studiu efectuat de Institutul
Homeland Security Research Corporation (HSRC)
și prezentat la Conferin ța „ The NATO Forum of
Business and Security ” de la Berlin din anul 2004,
victimele rezultate în urma diferitelor tipuri de atacuri teroriste ar putea fi
113: în cazul unui atac
sinucigaș cu bomb ă (50-100 de victime); în cazul
unui atac asupra unui mijloc de transport – tren, metrou, avion (250-500 de victime); în cazul unui atac biochimic ineficient (aprox. 1.000 de victime); în situația unui atac asupra unei fabrici sau uzine de
produse chimice (pân ă la 10.000 de victime); în caz
de atac cu bomb ă nucleară într-un ora ș mare (între
80.000-100.000 de victime); în situa ția unui atac
biochimic eficient (peste 1.000.000 de victime).
Un alt element specific al luptei antiteroriste
este legat de fondurile uria șe alocate anual pentru
combaterea acestui flagel social. Costurile m ăsurilor
de protec ție împotriva terorismului ș i de combatere
a rețelelor teroriste sunt ș i vor fi și în continuare
foarte mari, întrucât nu sunt cheltuieli axate precis asupra unor mă suri punctuale, ci, de cele mai multe
ori, au un caracter preventiv. Spre exemplu, numai
în SUA, în perioada 2001 – 2004, acestea s-au
ridicat la peste 450 de mi liarde dolari repartizate
astfel
114: 43% pentru garantarea liniilor aeriene și
reconstrucț ia WTC; 31% pentru sus ținerea acțiu-
nilor militare ș i a celor de reconstrucție din Irak și
Afganistan; 18% pentru asigurarea securit ății

113 Cf. Mircea Mure șan, Gheorghe V ăduva, op. cit., p. 469.
114 Ibidem , p. 470.

122

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

federale; 7% pentru sectorul privat care sus ține
campania antiterorist ă; 1% cheltuieli locale.
Comparativ, organiza ția Al-Qaida a cheltuit
pentru atacurile teroriste din SUA doar 150.000 de
dolari de unde rezult ă o rată economic ă asimetric ă
de 1:3.000.000! Aceiaș i speciali ști estimeaz ă că
fondurile alocate de SUA pentru a- și construi în ur-
mătorii ani o infrastructur ă eficient ă și sigură la
orice atacuri teroriste vor dep ăși 1,5 trilioane de
dolari.
Investițiile făcute în contextul luptei antitero-
riste pe glob sunt imense. De exemplu, pre ședintele
american Obama anun ța la 28 martie 2014, într-un
discurs la West Point Academy, constituirea unui
fond pentru combaterea terorismului ( Counter-
terrorism Partnerships Fund ), de 5 miliarde dolari
„pentru a ajuta alte țări în lupta împotriva extre-
miștilor și a altor grupuri radicale ”115.
La lucrările Conferin țe i N A T O d e l a B e r l i n
din 2004 dr. Patrick Hardouin, asistent adjunct al secretarului general al NATO pentru afaceri politice
și politică de securitate, referindu-se la specificul
acțiunilor întreprinse împotriva terorismului ar ăta
că este necesar: s ă fie identificate punctele critice ale
rețelelor teroriste; să se realizeze gestionarea infor-
mațiilor care vizeaz ă terorismul de orice tip; s ă se
creeze un sistem electronic de eviden ță a rețelelor,
organizaț iilor și grupărilor teroriste; în aceast ă

115 Cf. Nolan Feenely, White House Proposes $5 Billion Global
Anti-Terrorism Fund, 28 mai 2014, disponibil online la:
http://time.com/122748/white-house-terrorism-partnership-
fund/, accesat la 16.09.2014, orele 22.00.

123

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

cooperare polivalent ă să se implice tot mai mult și
sectorul privat.
Specificul ac țiunilor întreprinse împotriva
terorismului a c ăpătat o nou ă conotație îndeosebi
după anul 2001, când SUA și celelalte state demo-
cratice au fost nevoite s ă-și regândeasc ă metodele
de abordare și contracarare a noilor pericole și
amenințări. S-a ajuns la concluzia c ă cea mai bun ă
apărare este atacul și, prin urmare, varianta lovitu-
rilor preventive a câș tigat adepți la Pentagon și Casa
Albă. Plecând de la acest concept au fost elaborate
mai multe strategii, pân ă în prezent fiind aplicate
cinci dintre ele.
Prima strategie care prevede lovirea directă a
teroriștilor a fost deja aplicat ă în Afganistan.
Cea de-a doua se refer ă la atacarea sau sanc-
ționarea economic ă a țărilor care adă postesc și spri-
jină mișcările teroriste. Efecte le sale au fost sim țite
mai ales în sud-estul Asiei unde fundamentalismul
islamic a câ știgat foarte mult teren în ultimii ani.
Ultimele trei strategii au fost aplicate în
conflictul din Irak. În primul rând a fost vizată
decapitarea regimului condus de Saddam Hussein prin lovituri aeriene chirurgicale. Din p ăcate s-a
dovedit ineficient ă, astfel încât s-a decis aplicarea
celei de-a patra ini țial intitulată sugestiv „ Șoc și
groază”. Aceasta a urm ărit bombardarea intens ă a
unor obiective vitale irakiene, inducerea unei st ări
de panic ă intensă, ruperea aparatului de conducere
și determinarea popula ției de a se revolta împotriva
regimului de la Bagdad. Dup ă cucerirea Bagdadului
și înlăturarea lui Saddam Hussein, situa ția a deter-
minat aplicarea unei alte strategii mult mai costi-
sitoare care a constat în acțiuni de distrugere a
124

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

tuturor punctelor de rezisten ță fidele vechiului re-
gim și în activit ăți de reconstrucție a țării116. Ulte-
rior, în 2014, tot în contextul luptei contrateroriste,
s-a creat o coali ție anti-ISIL condus ă d e S U A , c u
statele NATO (Belgia, Canada, Danemarca, Fran ța,
Germania, Italia, Olanda, Spania, Turcia, Regatul
Unit al Marii Britanii) și state ale Consiliului de
Cooperare pentru Statele Arabe din Golf (Bahrein, Iordania, Qatar, Arabia Saudit ă, Uniunea Emira-
telor Unite) și Australia, care efectueaz ă operații
militare în Siria și Irak.
În funcție de rezultatele strategiilor abordate
și de modul de ac țiune a terori știlor se pot alege mai
eficient for țele și mijloacele necesare ș i se pot stabili
formele, metodele și procedeele optime de ac țiune
pentru combaterea terorismului. Acestea sunt foarte diversificate și trebuie s ă corespund ă, în general,
tipului de terorism ș i amenin țărilor concrete pe care
acesta le con ține.

Forțele și mijloacele destinate prevenirii
și combaterii ac țiunilor teroriste

Complexitatea luptei împotriva terorismului
ridică probleme deosebite pentru rezolvarea c ărora
trebuie g ăsite soluții echilibrate și unanim acceptate
cu privire la o nou ă configura ție a efortului militar,
o nouă fizionomie a ac țiunilor militare precum și la
o nouă filozofie de abordare a acestui tip de r ăzboi.
Având în vedere că teroriștii întrebuin țează
forța și violența, sfidând legile moralei și ale războ-
iului, că nu exist ă o delimitare între terorismul na ți-

116 Cf. Lucian St ăncilă, op. cit., p. 106.
125

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

onal și cel interna țional, cel mai adesea acțiunile
având un caracter transfrontalier, fizionomia actu-
ală a războiului antiterorist nu mai poate fi
comparabil ă și compatibil ă în acelaș i timp cu imagi-
nea acțiunilor militare clasice.
Doctrina de lupt ă a forțelor armate echipamen-
tele și tehnologiile sofisticate ar asigura structurilor
militare de tip clasic destin ate a fi utilizate în opera ții
militare conven ționale, un avantaj minor în cazul an-
gajării acestora în desf ășurarea unei ac țiuni antite-
roriste, de aceea, capacit ățile militare conven ționale
existente sunt de cele mai multe ori ineficiente sau limitate în anihilarea terorismului.
De aceea, combaterea terorismului nu este o
problemă militară , ci una mai mult politic ă. Totuși,
atâta timp cât terorismul este considerat o amenin-țare asimetric ă la adresa întregii lumi se în țelege că
toate statele vor trebui s ă constituie structuri specia-
lizate de protec ție și combatere a acestui pericol.
Cum vor trebui structurate armatele pentru a
fi oricând în m ăsură să ducă un război împotriva
terorismului? Practica a demonstrat că este foarte
greu de configurat structurile de for țe care trebuie
să rezolve situa țiile complexe ce se creeaz ă în cazul
existenței pericolului terorist. În mod normal, aces-
te structuri ar trebui s ă cuprind ă un sistem de pro-
tecție, de ac țiune preventiv ă și de reacție adecvat ă
nu numai împotriva terorismului, ci în oricare alt ă
situație limită.
Războiul antiterorist are nevoie mai întâi de
un sistem riguros de depistare, supraveghere și
anihilare rapidă a rețelelor, organiza țiilor, bazelor
de antrenament și logistice, ș colilor și infrastructu-
rilor teroriste precum ș i a acțiunilor teroriste ori-
126

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

unde ar fi ele. Pentru a se proteja împotriva teroris-
mului, o societate (un stat) trebuie să dispună , în
principiu, de urm ătoarele: structuri de suprave-
ghere complexe ș i de evaluare operativ ă a riscurilor
și amenin țărilor de tip terorist; sisteme de comu-
nicații rapide și sigure; structuri de informa ții per-
formante; structuri de ordine public ă integrate;
forțe specializate în ac țiuni antiteroriste.
Confruntat ă pentru prima dat ă cu nevoia de a
face față unor eventuale riscuri și amenin țări
teroriste, România ș i-a restructurat dup ă anul 2001
sistemul na țional de prevenire și combatere a
terorismului. Prin Hot ărârea CSAT nr. 00140 din 19
octombrie 2001, Serviciul Român de Informa ții a
fost desemnat ca autoritate na țională în domeniul
luptei antiteroriste. Astfel, acesta r ăspunde de exe-
cutarea într-o concep ție unitară a activit ăților de
descoperire, neutralizare și anihilare a ac țiunilor
teroriste pe teritoriul României.
Pentru aplicarea unitar ă a măsurilor de
prevenire și combatere a acțiunilor teroriste pe
teritoriul na țional la nivelul SRI a fost elaborat ă și
supusă aprobării CSAT Strategia naț ională de
prevenire și combatere a terorismului, document
doctrinar fundamental în materie antiterorist ă care
stabilește totodat ă și instrumentele de aplicare a
acesteia. Conform acestui document, aprobat prin
Hotărârea CSAT nr.36 din 5 aprilie 2002, princi-
palele organe de stat cu atribu ții în domeniul com-
baterii terorismului sunt: Serviciul Român de Infor-
mații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE),
Serviciul de Protec ție și Pază (SPP) precum și
Ministerul Ap ărării Naționale (MApN), Ministerul
127

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Administrației și Internelor (MAI), Ministerul
Justiției și altele117.
Pe baza aceluia și document s-a decis înfiin ța-
rea Sistemului Na țional de Prevenire și Combatere
a Terorismului (SNPCT) compus din 23 ministere,
instituții și agenții naționale în care CSAT are rolul
de coordonare strategic ă, iar SRI rolul de coordona-
re tehnic ă prin Inspectoratul pentru Prevenirea și
Combaterea Terorismului (IPCT). În cadrul acestuia
din urmă , forțele speciale ale SRI sunt integrate în
cadrul Brigăzii Antiteroriste, mare unitate central ă
organizat ă pe structuri modulare specializate pentru
executarea misiunilor de protec ție și interven ție
antiterorist ă. La solicitarea SRI, în func ție de am-
ploarea și particularit ățile actului terorist, pot fi
angrenate cu misiuni specifice și forțe din cadrul
MAI și MApN.
Ministerul Administraț iei și Internelor, ca
organ central al puterii ex ecutive, are printre atri-
buții: ,, coordonarea activit ății structurilor din su-
bordine care particip ă la prevenirea, neutralizarea
și lichidarea actelor elementelor teroriste și de
diversiune pe teritoriul României ”118. Direcția
Generală de Informa ții și Protecție Intern ă organi-
zează și desfășoară activități de obținere, prelucrare,
verificare și valorificare a informa țiilor ce vizează
siguranța națională a României și contribuie la
identificarea și verificarea persoanelor suspecte a
iniția, sprijini sau comite acte de terorism și alte

117 Cf. Strategia Na țională de Prevenire și Combatere a
Terorismului, București, 2002, art. 22.
118 Legea nr. 40/1990 privind organizarea și funcționarea
MAI, completat ă prin O.G. nr. 63/2004.

128

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

misiuni care pot fi îndreptate împotriva misiunilor
diplomatice și personalului acestora. Jandarmeria
Română asigură paza ș i apărarea unor obiective, a
bunurilor și valorilor de importanță deosebită și
îndepline ște misiuni de prevenire, neutralizare și
lichidare a actelor teroriste și diversioniste pe
teritoriul României119.
În cadrul MAI, forțele speciale destinate
prevenirii și combaterii terorismului sunt: o mare
unitate special ă de pază și apărare a obiectivelor
diplomatice din Bucure ști organizată pe departa-
mente; un batalion antite rorist organizat pe mai
multe deta șamente în cadrul Brig ăzii Speciale de
Interven ție; câte un pluton mobil de jandarmi la
fiecare Inspectorat Jude țean de Jandarmi; câte un
pluton mobil de Interven ție la fiecare Inspectorat
Județean de Poli ție și câte un deta șament mobil de
intervenție în cadrul Inspectoratelor Teritoriale de
Jandarmi și ale Poli ției de Frontier ă. Totodat ă, în
cadrul Inspectoratului General al Poli ției, func țio-
nează Brigada de Combatere a Crimei Organizate cu
servicii de profil în cadrul IJP ș i Direcției Generale
de Poliție a municipiului Bucure ști.
Serviciul de Protec ție și Pază (SPP) este o
instituție de stat cu atribu ții în domeniul siguran ței
naționale, specializat ă în asigurarea protecț iei dem-
nitarilor români și străini pe timpul ș ederii lor în
România, a familiilor acesto ra în limitele competen-
țelor legale, precum și în asigurarea pazei sediilor de
lucru și a reședințelor acestora potrivit hot ărârilor

119 Cf. Legea nr. 550/2004 privind organizarea și
funcționarea Jandarmeriei Române, art. 14.

129

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

CSAT. Pentru îndeplinirea atribu țiilor ce-i revin,
SPP colaboreaz ă cu MApN, MAI, SRI, SIE, STS și cu
celelalte ministere ș i organe de specialitate ale
administra ției publice centrale și locale.
Potrivit legii, SPP „i ntervine independent sau
în cooperare cu alte organe prev ăzute de lege
pentru prevenirea și contracararea ac țiunilor de
natură să pună în pericol via ța, integritatea fizică ,
sănătatea sau libertatea de ac țiune a persoanelor
cărora le asigur ă protecție și securitatea obiec-
tivelor p ăzite, precum și pentru capturarea sau
anihilarea elementelor teroriste, ori agresive ”120.
Forțele destinate prevenirii și combaterii
terorismului din cadrul SPP sunt grupuri de inter-
venție antiterorist ă constituite pe echipe formate
din câte 4-5 lupt ători. Grupurile sunt structurate în
funcție de misiunile pe care urmeaz ă să le îndepli-
nească, iar dotarea lor este asem ănătoare cu cea a
efectivelor Brig ăzii Antiteroriste di n cadrul SRI pen-
tru realizarea interoperabilității pe timpul execut ării
unor misiuni în comun.
Ministerul Ap ărării Naționale este organul
de specialitate al administra ției publice centrale în
subordinea Guvernului prin care este condus ă acti-
vitatea în domeniul ap ărării naționale conform
legilor în vigoare și strategiei de securitate na țio-
nală121. Pentru îndeplinirea unor atribu ții specifice
în domeniul activității de informa ții, protec ție și si-
guranță militar ă, în cadrul ministerului func ți-

120 Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea
Serviciului de Protec ție și Pază, art. 9.
121 Cf. Legea nr. 45/1994 privind ap ărarea na țională a
României, art. 7.

130

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

onează Direcția Generală de Informa ții a Apărării
ca structur ă specializat ă ce răspunde de ob ținerea,
prelucrarea, verificarea, stocarea ș i valorificarea
informațiilor și datelor referitoare la factorii de risc
și amenin țare externi și interni, militari și non-
militari, care pot afecta siguran ța națională, precum
și de elaborarea concep ției referitoare la realizarea
securității informa țiilor privind ap ărarea național ă
și activitatea criptologică122.
Forțele luptă toare din cadrul MApN care pot
desfășura acțiuni de prevenire și combatere a
terorismului în timp de pace și în caz de r ăzboi sunt:
structurile de Poli ție Militar ă independente sau
aflate în subordinea unor mari unit ăți tactice ș i
operative; Deta șamentul Special de Protec ție și
Interven ție aflat în subordinea DGIA; unele unit ăți
și subunit ăți de cercetare, scafandri sau cele create
pentru opera ții speciale. Acestea au flexibilitate,
suplețe, mobilitate, vitez ă de reacție, putere de foc și
autonomie ac țională necesare desf ășurării unor
acțiuni de interven ție antiteroristă .
În condițiile în care terorismul se consider ă o
amenințare asimetric ă crescând ă l a a d r e s a î n t r e g i i
omeniri, statele vor trebui s ă-și constituie structuri
de protec ție și de combatere a acestei amenin țări.
Forțele speciale, for țele pentru opera ții speciale pre-
cum și alte categorii de structuri din Armata
României ar putea fi o solu ție în acest caz. În situ-
ația că aceste structuri ar primi și astfel de misiuni
în cadrul ră zboiului antiterorist, ele ar trebui s ă fie

122 Cf. Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului României nr.
14/2001 privind organizarea și funcționarea MApN, art. 26.

131

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

integrate într-un sistem de supraveghere și reacție
mult mai larg, iar modul de ac țiune să fie cel adecvat
pregă tirilor speciale pentru lovirea, anihilarea, cap-
turarea sau nimicirea elementelor teroriste. În
viziunea unor speciali ști militari români, aceste for-
țe speciale sunt în m ăsură să acopere o gam ă foarte
largă de misiuni din sfera conflictelor asimetrice,
care pot fi împă rțite în misiuni de baz ă și misiuni
colaterale în cadrul c ărora se pot include și cele din
domeniul combaterii terorismului123. Unele ac țiuni
ale forțelor speciale sunt lovituri la scar ă mică și de
scurtă durată și pot avea caracterul de opera ții
decisive rapide pentru cucerirea sau distrugerea
unor obiective, pentru marcarea unor ținte în vede-
rea lovirii lor cu avia ția sau alte tipuri de armament,
ori pentru capturarea unor personalit ăți militare sau
politice ale inamicului124.
România, preocupat ă de securitatea proprie
și cea regional ă, a identificat și pregătit în ultimii
ani pachetul de forțe opera ționalizate terestre,
aeriene și navale, evaluate, certificate și afirmate
pentru a fi puse la dispozi ția NATO pentru ap ărarea
colectivă, cât și la dispoziția UE în cadrul ap ărării
comune. Parte din acestea și-au demonstrat
capacitatea de ac țiune, gradul de preg ătire și de
dotare, precum ș i nivelul de interoperabilitate pe
timpul particip ării la misiuni de combatere a

123 Cf. Vasile Soare, Forțele Speciale – comandouri
aeropurtate în ac țiune , Editura Ziua, Bucure ști, 2002, p. 30.
124 Cf. Eugen B ădălan, Teodor Frunzeti, Asimetria și
idiosincrasia în ac țiunile militare , Editura Centrului Tehnico-
Editorial al Armatei, Bucure ști, 2004, pp. 227 – 228.

132

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

terorismului interna țional în teatrele de opera ții din
Balcani, Irak ș i Afganistan.

Forme, metode și procedee de ac țiune
în prevenirea și combaterea ac țiunilor teroriste

Studiul și analiza con ținutului, obiectivelor,
fizionomiei și principiilor r ăzboiului antiterorist, au
o mare importan ță teoretică și practică deoarece ne
oferă posibilitatea de a cunoa ște mecanismul aces-
tuia, de a ține seama de el ș i a adopta formele,
metodele și procedeele de ac țiune cele mai adecvate,
în funcție de specificul situa ției în timp de pace,
criză și la ră zboi.
Marea majoritate a programelor guverna-
mentale elaborate în țările democratice pentru
combaterea terorismului se bazeaz ă pe îndeplinirea
următoarelor obiective : prevenirea, descurajarea,
previziunea și reacția. Aceste obiective trebuie eta-
late din pozi ția oficial ă a statului prin: disponibilita-
tea pentru cooperare interna țională în acest dome-
niu, contestarea terorismului intern și interna țional,
refuzul de a face compromisuri sau concesii grupă –
rilor și organiza țiilor extremist-teroriste și admite-
rea consecin țelor în cazul particip ării sau sprijinirii
luptei împotriva terorismului oriunde pe glob.
Prevenirea se realizeaz ă prin măsuri luate în
plan politic, diplomatic și militar, atât în interiorul
țării, cât și în exterior, precum și prin inițiative sau
acorduri interna ționale pentru realizarea cadrului
de cooperare necesar între instituțiile statului cu
atribuțiuni în acest domeniu, cât și între toate
statele democratice – pentru unirea eforturilor
necesare în lupta împotriva terorismului inter-
133

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

național. Dacă acest lucru pare mai u șor de realizat
în interiorul statelor, ideal ar fi ca toate țările și
organismele internaționale s ă-și uneasc ă și să-și
coordoneze eforturile pentru combaterea acestui
fenomen social deosebit de grav.
Previziunea se realizeaz ă prin intermediul
măsurilor informativ-operative ș i contrainformative
întreprinse de c ătre structurile specializate de infor-
mații ale statelor în domeniul antiterorist. Printre
măsurile cele mai frecvent utilizate se num ără: cule-
gerea de informa ții; schimburi de informa ții cu
structurile specializate similare din alte state; insti-tuirea unor baze de date de profil, alimentate ope-rativ de toate structurile cu atribu ții în domeniul
combaterii terorismului. Baza unei previziuni efici-
ente o constituie schimbul oportun de date și
informații utile prevenirii terorismului între toate
statele lumii.
Descurajarea impune întă rirea securit ății
obiectivelor și se realizează prin m ăsuri de ordin
legislativ și prin instituirea unor dispozitive de pro-
tecție a principalelor obiective poten țiale a fi ținta
unor acțiuni teroriste (cl ădiri guvernamentale, amba-
sade, reședințe, aeroporturi, gă ri, instala ții strategice
etc.). Intimidarea terori știlor nu poate fi realizat ă în
totalitate numai prin protec ția exterioară a obiec-
tivelor, ci și prin luarea unor m ăsuri de autoprotec ție
în caz de atac.
Reacția este elementul central al oric ărei
politici antiteroriste ș i se realizeaz ă prin crearea
capabilităț ilor strategice și tactice de reac ție în caz
de atac terorist. Acestea trebuie s ă fie în sfera
organelor și instituțiilor de ordine public ă și secu-
ritate na țională, dar ș i a celor militare. Reac ția
134

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

vizează nu numai crearea acestor structuri, ci și
modul de ac țiune al for țelor specializate în
asemenea situa ții. Toate statele dispun de structuri
specializate, special antrenate și înzestrate pentru a
desfășura acțiuni antiteroriste.
În elaborarea ș i fundamentarea strategiilor
de prevenire ș i combatere a terorismului, în
stabilirea și alegerea formelor, metodelor și proce-
deelor de ac țiune, trebuie ț inut cont de o serie de
principii, norme și reguli statuate în acest domeniu.
Orice guvern democratic trebuie s ă respecte
strict cadrul legislativ intern și interna țional existent
în domeniul prevenirii și combaterii terorismului.
De asemenea, trebuie s ă demonstreze c ă măsurile
inițiate împotriva terorismului sunt direct îndrepta-
te împotriva terori știlor și colaboratorilor activi ai
acestora, având drept scop ap ărarea, în limitele
legii, a societății democratice ș i să dovedeasc ă opi-
niei publice că tot ce se întreprinde de c ătre guver-
nanți este moral și legal pentru ap ărarea vie ții și
liniștii cetățenilor. Aceasta este o condi ție obli-
gatorie în efortul de captare a încrederii și spriji-
nului popula ției. Lipsa încrederii și cooper ării
societății civile poate duce uneori la apari ția grupu-
rilor de vigilen ți sau a comando-urilor private care
pot prolifera și exacerba violen ța civilă.
Fiecare guvern trebuie s ă adopte deschis o
politică fermă de neacceptare a orică rui fel de șantaj
terorist. Orice dovad ă de slăbiciune sau apeten ță
spre compromis poate provoca o emula ție terorist ă
și o dramatic ă escaladare a atenta telor. Politica de
pendulare între mai multe obiective sau în func ție
de circumstanțe trebuie evitat ă deoarece submi-
nează încrederea popula ției în autorit ăți și încura-
135

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

jează pe terori ști să exploateze compromisurile f ă-
cute de putere.
Guvernul și forțele de securitate trebuie să -și
conducă demersul antiterorist în limitele legii.
Suspecții sau cei dovedi ți ca fiind terori ști trebuie
pedepsiți în conformitate cu regimul juridic și cel
judiciar intern și interna țional existent. Statul nu
trebuie s ă renunțe la niciuna din responsabilitățile
sale în domeniul social, economic și cultural sub
motivul c ă se confruntă cu o serioas ă amenin țare
teroristă.
Așadar, contribu ția la implicarea fiec ărei
instituții și entități organiza ționale și demersul indi-
vidual și colectiv pentru g ăsirea și aplicarea celor
mai adecvate și eficiente forme și metode de com-
batere a terorismului sau de solu ționare a crizelor
generate de terorism, ră mân în atributul guvernelor
și statelor vizate ș i reprezint ă garanția stabilit ății și
securității na ționale, regionale și globale.

Forme de ac țiune pentru prevenirea
și combaterea terorismului

Adoptarea uneia sau alteia dintre formele
specifice de prevenire și combatere a terorismului se
realizează în funcție de: capacitatea statului, orga-
nelor, instituțiilor și structurilor specializate de a
gestiona o criză (situația) generată de un atac tero-
rist; specificul situației în care s-a produs ac țiunea
teroristă (în timp de pace, în situa ții de criz ă sau pe
timp de r ăzboi ori conflict); organizarea, com-
punerea și modul de ac țiune al grupă rii teroriste;
forțele și mijloacele proprii avute la dispozi ție pen-
tru contracarare; timpul la dispozi ție pentru ac ți-
136

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

une; cadrul legal aplicabil pe plan intern și inter-
național; sistemul de alian țe existent; normele de
drept interna țional în vigoare; rezoluțiile organis-
melor interna ționale; impactul opiniei publice și
altele.
În funcție de factorii prezenta ți mai sus,
formele de ac țiune pentru prevenirea și combaterea
terorismului pot fi: prev enirea terorismului pe
termen lung, mediu sau scurt; combaterea tero-
rismului în timp de pace, în situa ții de criz ă și pe
timp de r ăzboi; contracararea terorismului la nivel
strategic (regional, zonal, global) sau la nivel tactic
(local, na țional etc.).
Formele de ac țiune antiterorist ă pot fi
categorisite în: ac țiuni de prevenire, de eradicare
(combatere) ș i de pedepsire a terori știlor.
Prevenirea terorismului pe termen lung este
o formă destinată să împiedice sau s ă elimine
posibilitatea apari ției unor pericole și amenin țări
teroriste pe o perioad ă mare de timp și este, în
principal, atributul factorilor politic și diplomatic.
Așa cum securitatea prin cooperare este un
proces la nivel mondial ale c ărui obiective pot fi
atinse numai cu condi ția ca statele sau grupurile de
state să nu se simt ă amenin țate, tot a șa succesul
cooperării antiteroriste, îndeosebi în plan politic,
diplomatic și militar, este posibil s ă reprezinte un
factor esen țial în lupta comun ă împotriva tero-
rismului interna țional. Plecând de la acest aspect ne
putem imagina cum ar fi fost privite și interpretate
într-o bun ă parte a lumii ac țiunile coali ției antite-
roriste dac ă statele musulmane ar fi refuzat s ă coo-
pereze sau s ă participe la ea și câtă destabilizare ar fi
putut provoca o asemenea atitudine.
137

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Cooperarea pe termen lung poate fi singurul
instrument care ar face posibil ă depășirea rapidă a
unor momente delicate, cum ar fi cele referitoare la
folosirea for ței în acțiunile antiteroriste și care va
naște dezbateri politice și diplomatice. Rolul armatei
în acest caz este acela de a conferi consisten ță
acțiunilor politice și diplomatice prin punerea lor în
practică în domeniul militar, pentru descurajarea
terorismului. Deschiderea armatei spre valorile
occidentale, întâlnirile responsabililor militari la nivel zonal sau interna țional, efectuarea de studii,
cursuri sau stagii de preg ătire în str ăinătate, schim-
burile de experien ță cu ocazia desf ășurării unor exer-
ciții multina ționale comune, partic iparea armatei la
diferite opera ții externe în cadrul r ăzboiului global
împotriva terorismului reprezint ă acțiuni specifice
domeniului militar, care se înscriu în aceast ă formă
de prevenire a terorismului.
Prevenirea pe termen mediu acoperă zona de
interes a domeniului strategic și se exercit ă în scopul
prevenirii ac țiunilor teroriste pe o perioad ă deter-
minată de timp în care se vor derula programele
(proiectele) stabilite de conducerea politico-militar ă a
statului în domeniul stra tegiei de se curitate na țională,
printre care cele mai import ante pot fi cele de reform ă
în domeniul legislativ sau de opera ționalizare a
structurilor specializate în lupta antiterorist ă. Spre
exemplu: elaborarea și aprobarea pachetului de legi
specifice securit ății naționale; restructurarea (refor-
ma) instituț iilor abilitate ale statului în acest domeniu;
înființarea și operaționalizarea unor for țe (structuri)
specializate noi (For țe Speciale, HUMINT, IMINT,
SIGINT etc.); achizi ția de mijloace și echipamente
performante de interven ție, acțiune și culegere de
138

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

informații; procurarea de sisteme de detec ție pentru
securitatea fizic ă a obiectivelor; adaptarea strategiilor
și tacticilor de acț iune în func ție de tipul amenin țărilor
etc. În acelaș i context se înscrie ș i crearea, la nivelul
Statului Major General, a unor structuri de specia-
litate, organe de conducere și coordonare a capa-
cităților operaț ionale specializate destinate prevenirii
și combaterii ac țiunilor teroriste.
Prevenirea pe termen scurt presupune pune-
rea în aplicare a m ăsurilor necesare în cazul unei situ-
ații de criz ă într-o perioad ă cât mai scurt ă de timp.
Aceste m ăsuri permit s ă se acționeze în regim de
urgență și constă în: activarea progresiv ă a forț elor și
mijloacelor abilitate s ă acționeze în func ție de amploa-
rea sau gravitatea situa ției; punerea în practică a unor
acțiuni de descurajare preg ătite din timp; prezen ța
demonstrativ ă a unor mijloace de luptă aeriene, nava-
le sau terestre; intensificarea activit ăților de cooperare
și de culegere de informa ții; acțiuni de lupt ă punctuale
pentru prinderea sau cap turarea unor elemente
teroriste etc.
Valorificarea oportun ă a aportului informativ
al structurilor de informa ții, precum și afiș area
deschisă a capacit ății de interven ție pe care struc-
turile specializate de for țe ale armatei și celelalte
instituții alte statului le pot angaja, sunt mă suri care
pot contribui, de asemenea, pe termen scurt, la
prevenirea apariției unor situa ții potențial pericu-
loase și pot duce la gestionarea sau încheierea
crizelor la cel mai sc ăzut nivel.
În cadrul m ăsurilor de pedepsire a tero-
rismului se înscriu: judecarea, detenția, azilul,
reprimarea și expulzarea, extră darea, desp ăgubirea
victimelor actelor teroriste etc. Pedepsele suportate
139

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

de o persoan ă acuzată de activit ăți teroriste trebuie
să fie prev ăzute în legile na ționale ale statului în
cauză sau în normele de drept interna țional. Adu-
cerea terori știlor în fa ța justiției și judecarea lor re-
prezintă legitimitatea ac țiunilor întreprinse pentru
capturarea acestora, a luptei pentru combaterea
acestui fenomen.
Din perspectiva dreptului conflictelor arma-
te, terorismul nu are nicio justificare. Conven țiile de
la Haga ș i de la Geneva legitimeaz ă statutul de
combatant inclusiv în r ăzboaiele de eliberare na țio-
nală, în exercitarea dreptului popoarelor la autode-
terminare sau în luptele de gheril ă, dar cu condi ția
minimă de a purta armele la vedere și a respecta le-
gile și obiceiurile r ăzboiului, ori teroriș tii nici m ăcar
nu-și propun s ă îndeplineasc ă aceste condi ții mini-
male și le încalc ă în mod deliberat125.
Pe baza probelor aduse în fa ța justiției in-
stanța este singura instituție abilitat ă să constate în-
călcarea normelor interna ționale și comiterea unor
crime de r ăzboi de c ătre terori ști. Aceștia trebuie
judecați și condamna ți pentru: uciderea inten țio-
nată a unor oameni nevinova ți; tortură și tratamen-
te inumane aplicate unor ostatici; sechestrare de persoane; distrugerea de bunuri și valori; utilizarea
unor arme interzise, a gaze lor toxice; utilizarea civi-
lilor ca scuturi umane; pirateria maritimă și aeriană;
trafic de droguri etc.
Detenția. Conform normelor de drept uma-
nitar internațional orice persoan ă privată de liberta-

125 Cf. Ion Dragoman, Terorismul și dreptul conflictelor
armate , în Revista Geopolitica, Editura Top Form, Bucure ști,
2005, p. 123.

140

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

te pentru activit ăți teroriste trebuie să fie tratat ă în
orice situa ție cu respectarea demnității inerente fi-
inței umane. Imperativele luptei contra terorismului
pot cere ca tratarea unei persoane private de liber-
tate pentru activit ăți teroriste s ă facă obiectul unor
restricții mai importante decât în situații normale,
cum ar fi: reglementarea comunică rilor și suprave-
gherea coresponden ței inclusiv între avocat ș i clien-
tul său; plasarea persoanelor private de libertate
pentru activități teroriste în închisori speciale separate de al ți deținuți.
Azilul, reprimarea și expulzarea . Orice soli-
citant de azil trebuie s ă facă obiectul unei examin ări
individuale. În acela și context sunt interzise expul-
zările colective. Dac ă statul are motive serioase s ă
creadă că o persoan ă care dore ște să beneficieze de
azil a participat la activități teroriste, atunci acesteia trebuie s ă-i fie refuzat statutul de refugiat. Execu-
tarea expulz ării sau reprimă rii trebuie s ă se facă res-
pectându-se integritatea fizică și demnitatea persoa-
nei, evitându-se tratamentele inumane sau degra-dante.
Extrădarea este o procedur ă indispensabilă
pentru o cooperare interna țională eficientă în lupta
antiterorist ă. Totuș i, nu poate fi extr ădată o
persoană spre o țar ă unde risc ă condamnarea la
pedeapsa cu moartea. Ea nu trebuie supus ă torturii
sau tratamentelor inumane pentru faptele sale, ci trebuie judecată corect, în mod democratic.
Fiecare dintre formele de combatere a tero-
rismului poate fi aplicat ă prin metode, procedee și
tactici de ac țiune variate.

141

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Metode și procedee de ac țiune
pentru prevenirea și combaterea terorismului

Combaterea terorismului modern din socie-
tățile democratice a demonstrat că sunt mai multe
modalități de contracarare a terorismului: unele duc
către direc ții opuse, altele propun c ăi alternative
pentru întă rirea democrațiilor și reducerea violen-
țelor126. Una dintre metodele cele mai eficiente
utilizate pân ă în prezent o constituie interven ția
contrateroristă desfășurată prin procedee diferite,
de la caz la caz. În practica internațional ă aceasta
cuprinde, de regul ă, mai multe faze (etape).
Prima dintre ele o constituie stabilirea
autenticit ății și veridicit ății cu privire la actul
terorist pentru a se constata c ă n u e s t e v o r b a d e o
alarmă falsă sau de o diversiune.
Blocarea , următoarea faz ă, cuprinde m ăsu-
rile specifice care vizeaz ă izolarea zonei în care s-a
produs atacul terorist, organizarea de filtre și puncte
de control – verificare pe arterele adiacente (cola-
terale), limitarea atacului și stabilizarea situa ției.
Negocierea, cea de-a treia faz ă, presupune
inițierea dialogului cu terori știi și are drept obiective
principale: evitarea confrunt ării directe și sânge-
roase cu terori știi; determinarea acestora de a
renunța la inten țiile propuse; eliberarea ostaticilor
fără vărsare de sânge; câș tigarea timpului necesar
pentru obținerea de noi informaț ii și pregătirea in-
tervenției contrateroriste propriu-zise; infiltrarea

126 Cf. *** Terorismul – istoric, forme, combatere (Culegere de
studii), Editura Omega, Bucure ști, 2001, p. 85.

142

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

unor lupt ători în cadrul obiectivului ocupat de
teroriști; aducerea la fa ța locului a unor for țe supli-
mentare etc. Echipele de negociatori sunt formate
din translatori, medici, psihologi și speciali ști în
terorism. În cazul reu șitei negocierilor, ostaticii sunt
eliberați, iar terori știi capturați, dezarmați și depuși
la locurile de deten ție.
În cazul în care metodele de negociere sunt
ineficiente pot fi utilizate și alte procedee pentru
eliberarea ostaticilor. Unul dintre acestea const ă în
folosirea unor mijloace speciale de neutralizare a
teroriș tilor (substan țe chimice neletale sau medica-
mentoase, gaze lacrimogene etc.) ce pot fi utilizate
prin intermediul alimentelor și apei potabile, re țea-
ua de aerisire sau orificii special realizate. Dup ă
neutralizare pot acționa celelalte elemente de dispo-zitiv: echipele de blocare exterioar ă; gruparea de
acțiune imediat ă; echipele de asalt; echipele de
sprijin cu foc; pompierii; rezerva; echipa pirotehnic ă
etc. în conformitate cu planul de ac țiune aprobat.
Un alt procedeu la care pot apela for țele spe-
ciale care ac ționează la obiectiv este intimidarea
teroriș tilor prin măsuri de întrerupere a curentului
electric și a surselor de aprovizionare, provocarea
unor explozii sau incendii false, demonstra ții de for-
ță etc. care urm ăresc să creeze terori știlor stări de
nesiguran ță, neliniște, teamă, oboseal ă psihică pen-
tru a-i determina s ă renunțe la acțiune și să se
predea.
Atacul propriu-zis sau acțiunea în for ță rep-
rezintă o altă etapă a interven ției și se execut ă în si-
tuația în care celelalte meto de nu au dat rezultate.
Ea const ă în capturarea sau lichidarea fizic ă a tero-
143

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

riștilor în cazul c ă aceștia nu se predau. La rândul ei,
aceasta se poate realiza prin mai multe procedee.
Ambuscada interioară este unul din proce-
dee și constă în pătrunderea în secret a lupt ătorilor
antiterori ști în interiorul obiectivului în locuri izo-
late (holuri, grupuri sanitare, centrale telefonice
etc.), de unde au posibilitatea captur ării succesive și
fără zgomot a terori știlor.
Asaltul simultan pe mai multe direc ții este
un procedeu ce presupune cunoa șterea detaliată a
topografiei obiectivului, precum și deținerea unor
informații cât mai complete despre terori ști (numă r,
dotare, locuri de dispunere pe echipe etc.). De regu-lă, acțiunea este precedată de utilizarea unor moda-
lități de distragere a aten ției terori știlor pentru a le
diminua capacitatea de reacție (declanș area simul-
tană a unor încă rcături explozive, folosirea de gre-
nade fumigene, gaze lacrimogene etc.) sau de folo-sirea unor metode de în șelare (păcălire) a acestora.
Ca alternativ ă la acest procedeu mai poate fi
folosit asaltul pe o direc ție favorabilă concomitent
cu o acțiune demonstrativ ă pe o direc ție secundară ,
care const ă în inducerea în eroare a terori știlor
aflați în obiectiv prin simularea unui asalt pe o di-
recție secundară concomitent cu pă trunderea în
forță a două – trei echipe de asalt pe direc ția favo-
rabilă (principală ) de acces.
Acceptarea formal ă a cererilor terori știlor
este un alt procedeu ce vizeaz ă scoaterea acestora din
obiectiv și capturarea lor ulterioară prin acț iuni în
forță sau ambuscade pe itinerariul de deplasare. Se
folosește atunci când obiectivul ocupat are o mare
valoare istoric ă, cultural ă sau prezint ă un înalt grad
de risc (nuclear, chimic, hi drotehnic etc.). În acest
144

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

caz, ambuscada trebuie realizat ă într-un loc favorabil
de acț iune a forț elor care s ă ofere o bun ă vizibilitate
și posibilit ăți optime de atac.
Atragerea terori știlor într-un joc de uzur ă
pentru consumarea muni țiilor și explozivilor de care
dispun, const ă în provocarea terori știlor într-un
schimb prelungit de focuri urmat de p ătrunderea în
forță a echipelor de asalt și capturarea sau lichi-
darea lor ulterioară .
Restabilirea ordinii la obiectivul unde a avut
loc interven ția și în împrejurimile acestuia repre-
zintă faza a cincea și ultima a interven ției contrate-
roriste. Aceasta presupune: anchetarea ostaticilor și
a persoanelor suspecte din zon ă pentru a identifica
eventualii terori ști disemina ți în rândul popula ției;
controlul tehnic al obiectivului pentru înl ăturarea
eventualelor înc ărcături explozive; refacerea siste-
mului de paz ă și protecție etc.
Situațiile în care se pot confrunta forț ele anti-
teroriste sunt deosebit de diverse și de aceea metodele
și procedeele concrete folosite pentru solu ționarea
unor astfel de situa ții nu pot fi încadrate în șabloane.
Planurile elaborate din timp con țin prevederi de
principiu și trebuie s ă fie flexibile și ușor adaptabile la
situația concret ă.
Specialiștii sunt de p ărere că indiferent de si-
tuația creată și de forma ș i procedeul de ac țiune an-
titerorist ă adoptat, trebuie resp ectate câteva reguli
de bază: evitarea pe cât posibil a confrunt ărilor vio-
lente; protejarea popula ției civile din zonă și/sau a
ostaticilor; tratarea cu aten ție și responsabilitate a
oricărei informa ții și amenin țări; informarea opor-
145

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

tună a opiniei publice cu evenimentele în curs de
desfășurare127.
Confruntate cu amenin țarea terorismului,
diferite state ale lumii au adoptat solu ții, forme ș i
metode diferite de ținere a acestuia sub control.
Regimurile totalitar – represive au apelat la o gam ă
largă de pârghii de control și coerciție: controlul
constant și excesiv al identit ății, ocupa ției și rezi-
denței, al deplas ărilor și comunica țiilor, precum ș i
controlul strict al fabric ării, stocării și circulației
oricăror materiale pretabile a fi utilizate în acțiuni
teroriste (armament, explozivi, muni ții).
Alte state au apelat la contra-teroare ca prin-
cipală formă de combatere a te rorismului. Condu-
cându-se după principiul „ochi pentru ochi, dinte
pentru dinte ”, se recurge la atacuri aeriene, bombar-
damente de artilerie, utilizarea unor comando-uri
de pedepsire pentru a r ăzbuna victimele atentatelor
comise contra cet ățenilor lor. Unele ță ri au adoptat
în domeniul terorismului a șa-numita doctrin ă „de
sanctuar ”. În conformitate cu aceasta, terori știi și
organizaț iile teroriste erau tolerate atât timp cât
propriul teritoriu și interesele statului nu erau
atacate sau amenin țate. Evident, o astfel de neutra-
litate nu poate fi declarat ă întrucât ar stârni reac ții
vehemente din partea comunit ății interna ționale.
Marea majoritate a țărilor lumii au adoptat
poziția ferm ă a non-compromisului în demersul
antiterorist. Un astfel de demers presupune luarea de măsuri drastice de eliminare a organiza țiilor te-

127 Cf. Ion Irimia, Liviu Deac, D ănuț Chiriac, Terorismul,
amenințare la adresa securităț ii, în Curs de doctrine politico-
militare, p. a III-a, Editura AÎSM, Bucure ști, 2002, p. 258.

146

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

roriste, a re țelelor de sus ținere logistic ă a acestora
cu scopul de a le convinge c ă în nicio împrejurare nu
vor putea avea beneficii di recte sau indirecte ca ur-
mare a comiterii unor acte cu caracter terorist. Se
consideră că orice dovad ă de slăbiciune sau accep-
tare a compromisului poat e genera o escaladare a
acțiunilor cu caracter terorist. În contextul mediului
de securitate actual și în mod deosebit dup ă adera-
rea la NATO, România joac ă un rol activ pe frontul
antiterorist interna țional, militând din primul mo-
ment pentru sus ținerea campaniei antiteroriste.
147

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

148

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

ÎNCHEIERE

Secolul XXI a adus, odată cu deschiderea de
noi orizonturi științifice, tehnice și informa ționale, o
mulțime de probleme c ărora comunitatea inter-
națională va trebui s ă le găsească neîntârziat un
răspuns. Începutul de veac va fi considerat pentru
multă vreme un punct de referință în evoluția f ără
precedent a fenomenului terorist, dar și un moment
crucial în care comunitatea interna țională a demon-
strat hot ărârea și determinarea de a eradica acest
flagel care se perpetueaz ă de la un an la altul. Pe de
altă parte, este tot mai evident faptul c ă numă rul
vulnerabilit ăților oric ărui stat în fața acțiunilor
teroriste a crescut considerabil.
Omenirea se afl ă în prezent în fa ța unei mari
cotituri, iar faptul c ă vom trăi într-o lume multicul-
turală și multietnic ă este inevitabil. Mondializarea și
regionalizarea sunt procese ireversibile și atunci, în
acest mediu de securitate interna țional, „ …nu ne
rămâne decât să ne urâm, s ă ne reprim ăm, să ne
lichidăm și să ne trat ăm ca inamici, sau să ne
înțelegem, s ă ne cunoa ștem, să ne toleră m unii pe
alții și să ne apropiem pentru a convieț ui pașnic.
Ignoranța este sursa a 99% din conflictele de pe
pământ. Tr ăind în culturi, civiliza ții și religii
diferite, trebuie s ă aflăm dacă vrem să ne căutăm
reciproc defectele pentru a ne înt ări propriile
stereotipii sau să găsim puncte comune ”128.

128 Mihai Hotea, Terorism și violență simbolică , în Revista
GeoPolitica nr. 12, Editura Top Form, Bucure ști, 2005, p. 84.

149

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Amenințările teroriste sunt și rămân deo-
camdată de mare actualitate și se apreciaz ă că „în
următorul deceniu ele nu vor disp ărea ci, dimpo-
trivă, este posibil s ă se diversifice și chiar s ă se
amplifice ”129. Atacurile teroriste sunt ș i vor fi în
continuare atipice, lipsite de orice moralitate și în
afara oric ăror reguli ale p ăcii și războiului. Ele vor
viza tot ce este vulnerabil – state, guverne, institu ții
publice, organiza ții interna ționale, aglomer ări urba-
ne și locuri publice, infrastructuri, rețele de comuni-
cații și mai ales oameni (b ătrâni, femei și copii) –
întrucât unul dintre obiectivele cele mai importante
ale terorismului este s ă creeze oroare, indignare,
dezgust, panic ă, nesiguran ță și frică.
Mai mult, terorismul modern, urm ărește cul-
tivarea spaimei în rândul indivizilor și subminarea
încrederii popula ției civile în institu țiile publice, ur-
mărind izolarea persoanelor ș i dezintegrarea comu-
nității dar și subminarea sentimentului de siguran-
ță, prin folosirea unor tehnici de manipulare ale opi-
niei publice, astfel încât aceasta s ă exercite presiune
asupra autorit ățile cu putere decizional ă în scopul
capitulă rii în fața unor solicit ări ale terori știlor.
Așadar, evolu ția acțiunilor teroriste de la
stadiul de fenomen izolat la nivel de opera ții pre-
gătite, planificate, organizate și conduse dup ă reguli
militare a condus omenirea și implicit mediul inter-
național, într-o stare de securitate fragil ă. Omenirea
traversează o situație fără precedent, fiind profund
marcată de amenin țări și acțiuni ale unor forțe ce

129 Mircea Mure șan, Gheorghe V ăduva, Strategia de
parteneriat. Parteneriatul strategic , Editura Universitatea
Națională de Apărare „Carol I”, Bucure ști, 2006, p. 238.

150

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

promoveaz ă terorismul ca mijloc de influen țare a
organiză rilor sociale și de slă bire a stabilității
mondiale.
În aceast ă situație creat ă, terorismul con-
stituie o amenin țare din ce în ce mai pronun țată la
adresa păcii și securității, a ființei umane, a valorilor
și civilizației. Aceast ă amenințare este direct propor-
țională cu vulnerabilit ățile societ ății moderne și
evolueaz ă pe mă sură ce faliile se adâncesc, con-
flictele se amplific ă și crizele se înmul țesc.
Cu cât civilizația progreseaz ă, cu atât tero-
rismul devine mai abject și mai înfrico șător, prezen-
tându-se ca o patologie grav ă, ca o boal ă cronică a
omenirii care se accentueaz ă și se agraveaz ă din ce
în ce mai mult. De aceea, lupta împotriva lui nu este
și nu poate fi uș oară și aceasta nu neap ărat pentru
că teroriștii ar fi foarte puternici, ci pentru c ă ei nu
se înscriu într-o logic ă normală și într-o filozofie a
rațiunii. Combaterea terorismului nu poate ie și însă
din legile și obiceiurile r ăzboiului și ale luptei ar-
mate și de aceea dificult ățile unei astfel de con-
fruntă ri vor fi întotdeauna foarte mari.
Statele afectate nemijlocit de ac țiunile tero-
riste sunt obligate s ă identifice și să utilizeze în
practică instrumente normative și acționale mai efi-
ciente în eforturile individuale și colective destinate
prevenirii și combaterii terorism ului, trecând peste
divergen țele care au împiedicat atâta timp realizarea
unei viziuni globale unitare în abordarea teoretic ă și
mai ales practic ă a acestui fenomen.
România, ca actor al comunit ății interna-
ționale, este supusă amenin țărilor teroriste din cel
puțin trei perspective: ca membr ă a Alianței Nord-
Atlantice și a Uniunii Europene, deci ca o parte
151

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

inseparabil ă a civiliza ției de tip occidental împotriva
căreia sunt îndreptate o parte din atacurile teroriste
și îndeosebi cele ale fundamentalismului islamic; ca
țară situată în vecinătatea faliei musulmane, în zona
Mării Negre ș i cea a Balcanilor, nu departe de zona
caucazian ă și de cea a Orientului Apropiat; ca parti-
cipantă directă la ră zboiul declan șat împotriva tero-
rismului în cadrul coali ției multinaționale antite-
roriste conduse de SUA.
Până acum, România nu s-a confruntat cu
manifest ări teroriste de amploare pe teritoriul
național, îns ă în condi țiile angaj ării depline al ături
de comunitatea statelor democratice în r ăzboiul
internațional împotriva terorismului, aceast ă even-
tualitate nu poate fi ignorat ă avându-se în vedere
tendințele manifestate pe plan mondial.
Statul român în ansamblu și institu țiile
(structurile) care au atribu ții în activitatea de pre-
venire și combatere a terorismului au ob ținut rezul-
tate importante și au acumulat deja o experien ță
valoroasă, fapt recunoscut ca atare pe plan intern și
internațional. Interesele fundamentale ale României
au impus în prezent configurarea și operaționaliza-
rea unui mecanism inter-instituț ional de prevenire
și combatere a terorismului în toate domeniile de
activitate (politic, diplomatic, economic, financiar, militar etc.).
Perspectiva evolu ției fenomenului terorist în
spațiul de interes pentru România trebuie s ă facă
obiectul unor evaluă ri strategice pe m ăsură, cu
implicații în constituirea ș i modernizarea for ței și în
colaborarea dintre toate structurile, în consonan ță
cu cele ale Alian ței Nord-Atlantice și cu cele ale UE,
astfel încât să fie gă site și aplicate la timp cele mai
152

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

potrivite formule pentru descoperirea și combaterea
rețelelor teroriste ș i prevenirea unor atacuri din
partea acestora.
Amenințările epocii informa ționale vor fi cu
siguranță mai difuze, dispersate, multidimensionale
și mai ambigue comparativ cu amenin țările tradi-
ționale, clasice, iar pentru a anihila inamicul în acest
război – războiul împotriva terorismului, împo-
triva răului – este nevoie de înfiin țarea unor noi in-
stituții, organisme ș i structuri care la rândul lor s ă
acționeze tot asimetric la scara întregii societăți pe trei planuri : elaborarea unui mediu legislativ adec-
vat care s ă permită autorităților să lupte eficient
pentru reducerea ac țiunilor teroriste, criminale și
extremiste, cooperarea interna țională extinsă, ne-
întrerupt ă și, respectiv, descoperirea ș i folosirea
unor arme, mijloace, tactici și strategii eficiente în
combaterea fenomenului terorist.
În aceste condi ții, contracararea terorismului
trebuie s ă se bazeze pe efortul conjugat al întregii
comunități interna ționale, a tuturor structurilor cu
responsabilit ăți pe plan na țional, regional ș i
mondial în scopul însu șirii și aplică rii celor mai
potrivite metode și mijloace pentru a contracara
această escaladare a violen ței la adresa civiliza ției și
valorilor universale.

153

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

BIBLIOGRAFIE

154

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

* * * Constitu ția României, București, 2003.
* * * Strategia de securitate na țională a
României, București, 2007.
* * * Carta alb ă a apă rării, proiect, București,
2011.
* * * Carta Alb ă a Securit ății și Apărării
Naționale , București, 2004.
* * * Strategia militar ă a României, proiect,
Bucureș ti, 2011.
* * * Strategia na țională de apă rare a țării,
Bucureș ti, 2008.
* * * Strategia Na țională de Prevenire și
Combatere a Sp ălării Banilor și
Finanță rii Terorismului, Bucure ști, 2014.
* * * Strategia na țională de prevenire și
combatere a terorismului, SRI,
Bucureș ti, 2002.
* * * National Strategy for Counterterrorism,
The White House, iunie 2011.
* * * The Strategy of U.S.A. for combating international terrorism , Washington,
2003.
* * * Legea nr. 191/1998 privind organizarea
și funcționarea Serviciului de Protec ție și
Pază.
* * * Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și
combaterea criminalit ății organizate.
* * * Legea nr. 40/1990 privind organizarea
și funcționarea MAI, completată prin
O.G. nr. 63/2004.

* * * Legea nr. 45/1994 privind ap ărarea
națională a României.
* * * Legea nr. 51/1991 privind siguranț a
155

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

națională a României.
* * * Legea nr. 535 privind prevenirea și
combaterea terorismului, publicată în
Monitorul Oficial nr. 1161 din 8
decembrie 2004.
* * * Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române.
* * * Legea SUA de punere în aplicare a
Convenției referitoare la atacurile
teroriste, 2002.
* * * Instrucțiuni privind întrebuin țarea și
conducerea for țelor destinate prevenirii
și combaterii ac țiunilor teroriste îndrep-
tate împotriva obiect ivelor Ministerului
Apărării, Bucure ști, 2004.
* * * Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului
României nr. 14/2001 privind organizarea
și funcționarea MApN.
* * * Ordonan ța de Urgen ță nr. 141/2001
privind sanc ționarea unor acte de
terorism și a unor fapte de înc ălcare a
ordinii publice.
* * * Doctrina Armatei României, Bucure ști,
2012.
* * * F.T.-1, Doctrina opera țiilor For țelor
Terestre, Bucure ști, 2007.
* * * NATO/OTAN , Handbook, Brussels, 2006.
* * * Terrorism Act, USA, 2006
* * * SMG/P.F.-3, Doctrina pentru opera ții
întrunite ale for țelor armate , Bucure ști,
2003.
* * * SMG-65, Manualul de planificare a operațiilor, București, 2011.
* * * United States Department of State,
156

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Country Reports on Terrorism 2013,
Biroul Contraterorism, aprilie 2014.
* * * FATF Report. Combating Proliferation
Financing: a status report on policy
Development and Consultation, februarie
2010.
* * * DEX, Dic ționarul explicativ al limbii
române , Editura Univers Enciclopedic,
București, 1998.
* * * Lexicon militar , Editura Saka, Chiș inău,
1994.
* * * Culegere de termeni, concepte și noțiuni
de referin ță din domeniile politicii
militare, securit ății și apărării naționale ,
București, 2000.
*
* *
Andreescu, Anghel Terorismul interna țional, flagel
al lumii contemporane , Editura
M.A.I., Bucure ști, 2003.
Antipa, Maricel Securitatea și terorismul. Preve-
nirea și combaterea ac țiunilor
extremist-teroriste pe teritoriul României , Editura Celsius,
București, 2004.
Arădăvoaice,
Gheorghe; Iliescu, Dumitru; Ni ță,
Dan Lauren țiu Terorism, antiterorism, contra-terorism. Istoric, actualitate, perspective , Editura Antet,
București, 1997.

Arădăvoaice,
Gheorghe; Naghi, Gabriel; Sfârșitul terorismului? , Editura
Antet XX Press, Bucure ști, 2002.
157

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Niță, Dan
Laurențiu
Atanasiu, Mirela,
Repez Filofteia Securitatea și apărarea țării în
contextul amenin țărilor tero-
riste, Editura Universității
Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București, 2013.
Azani, Eitan
„The Hybrid Terrorist Organi-
zation: Hezbollah as a Case Stu-dy”, în Studies in Conflict &
Terrorism, Volume 36, Issue 11,
Taylor & Francis Online, 2013.
Bădălan, Eugen,
Frunzeti, Teodor Acțiunile militare altele decât
războiul, Editura Militară ,
București, 2001.
Bădălan, Eugen,
Frunzeti, Teodor Asimetria și idiosincrasia în
acțiunile militare , Centrul
Tehnico-Editorial al Armatei, București, 2004.
Bodunescu, Ion Terorismul, fenomen global ,
Casa Editorială Odeon,
București, 1997.
Bodunescu, Ion Flagelul terorismului interna-
țional , Editura Militar ă,
București, 1978.
Bodunescu, Ion;
Bodunescu, Dan-
Romeo Relații interna ționale, proble-
matici și priorități pentru mile-
niul III, Editura Tipoalex,
București, 2000.

Bontic, Neculai; Stăncilă, Lucian; Ordinea public ă în societatea
modernă, Editura Universității
Naționale de Ap ărare „Carol I”,
158

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

București, 2007.
Burghelea, Ioan;
Stăncilă, Lucian Războiul fără fronturi și fără
frontiere , Editura F&F Interna-
țional, Gheorghieni, 2005.
Caragea, A. Război în Golf, dosar secret ,
Editura Nemira, Bucure ști, 2003.
Cerbu, Vasile;
Stăncilă, Lucian;
Melicianu,
Petriu-Marius Vulturii r ăzboiului, Editura
Moroșan, Bucure ști, 2011.
Chaliand, Gerard
Antologie mondiale de la
strategie , Robert Laffont, Paris,
1990.
Constantin,
Eugen;
Pîrgulescu, Ion; Stăncilă, Lucian Operațiile postconflict, Editura
Moroșan, Bucure ști, 2010.
Deac, Ioan Gestionarea crizelor mediatice, Editura Universității Na ționale
de Apărare, Bucure ști, 2003.
Deaconu, Gheorghe Influența timpului și spațiului în
obținerea succesului în acț iunile
militare moderne, Editura
Moroșan, Bucure ști, 2008.
Delcea, Cristian
Psihologia terorismului – studiu psihologic asupra terori știlor,
Editura Diversitas, Bucure ști,
2006.
Dimitrevi č, Vajim Rescue de politique interna-tionale, nr. 886, Paris, 1987.
Dinco, Cornel;
Repez, Filofteia; Deaconu, Gheorghe Securitate și insecuritate în era
globalizării, Editura Univer-
sității Na ționale de Ap ărare
„Carol I”, Bucure ști, 2011.
159

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Dragoman, Ion Bazele juridice ale ac țiunilor
militare întrunite , Editura
Universității Na ționale de
Apărare, Bucure ști, 2003.
Dragoman, Ion
„Terorismul și dreptul conflictelor
armate”, în Revista GeoPolitica ,
Editura Top Form, Bucure ști, 2005.
Enache, Doru;
Mureșan, Mircea;
Stăncilă, Lucian Aspecte ale conflict elor militare ale
viitorului, Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București, 2006.
Falconi, Fabrizio;
Sette, Antonella Osama bin Laden, Teroare în
Occident, Editura Allfa, Bucure ști,
2001.
Floca, Mihai Forț ele de elit ă ale lumii , Editura
Militară , București, 2002.
Frunzeti, Teodor Paradigme militare în schimbare ,
Editura Militară , București, 2005.
Frunzeti, Teodor
Securitatea naț ională și războiul
modern , Editura Militar ă,
București, 1999.
Frunzeti, Teodor; Zodian, Vladimir
(coord.) Lumea 2013. Enciclopedie politic ă
și militară, Editura Rao, Bucure ști,
2013.
Frunzeti, Teodor; Zodian, Vladimir
(coord.) Lumea 2011. Enciclopedie politic ă
și militar ă, Centrul Tehnico-
Editorial al Armatei, Bucure ști,
2011.

Gîrleanu, Ciprian
George; St ăncilă,
Lucian Combaterea sp ălării banilor și a
fenomenului finan țării tero-
rismului, Editura Rovimed
Publishers, Bac ău, 2012.
160

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Gray, David H.;
LaTour, Kristina
“Terrorist Black Holes: Global Regions Shrouded in Lawlessness”, în Global Security Studies , Fall
2010, Volume l, Issue 3, 2010.
Hotea, Mihai
„Terorism și violență simbolic ă”, în
Revista GeoPolitica nr. 12, Editura
TopForm, Bucure ști, 2005.
Huntington, P. Samuel Ciocnirea civiliza țiilor și refacerea
ordinii mondiale, Editura Antet, București, 1998.
Hyams, Edward Terrorist and Terrorism , Dent,
London, 1990.
Irimia, Ion; Deac, Liviu; Chiriac, Dănuț
Terorismul, amenin țare la adresa
securității, în Curs de doctrine
politico-militare, p. a III-a, Editura
AÎSM, Bucure ști, 2002.
Johnson,
Chalmers
„Interpretation of Terrorism”, in Terrorism Reader , Editura
Meridian, New York, 1978.
Lahneman, William J.; Arcos, Rubén (eds.) The Art of Intelligence: Simulations, Exercises, and Games, Rowman & Littlefield,
United States of America, 2014.
Laqueur, Walter
The Age of Terrorism , Editura
Little Brown, Boston, 1987.
Laqueur, Walter
A History of Terrorism ,
Transaction Publishers, New
Jersey, USA, 2012.

Maret, Jean Luc Tehnicile terorismului, Editura
Corint, Bucure ști, 2002.
Maxim, Ion Terorismul. Cauze, efecte, m ăsuri
de combatere , Editura Polirom,
București, 1989.
161

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Melicianu, Vicu-
Sorin; Burghelea, Ioan; Stăncilă,
Lucian Teroriștii cu laptop , Editura
Moroșan, Bucure ști, 2011.
Moisescu, G. Florin; Andreescu,
Anghel; Antipa,
Maricel Terorismul, amenin țare major ă
asupra democra ției secolului XXI ,
Editura Universității Na ționale de
Apărare, Bucure ști, 2004.
Mureșan, Doina;
Potîrniche,
Marius-Titi;
Stăncilă, Lucian Cecenia, independen ță refuzat ă,
Editura Moroș an, Bucure ști, 2009.
Mureșan, Doina;
Potîrniche,
Marius-Titi;
Stăncilă, Lucian Adevăruri despre Cecenia, Editura
Universității Na ționale de Ap ărare
„Carol I”, Bucure ști, 2007.
Mureșan, Mircea
Viitorul conflictelor armate, Curs
de teoria artei militare, Editura
Universității Na ționale de Ap ărare,
București, 2005.
Mureșan, Mircea
și colectiv Securitatea european ă la începutul
mileniului trei, Editura Uni-
versității Naționale de Ap ărare
„Carol I”, Bucure ști, 2006.
Mureșan, Mircea,
Văduva,
Gheorghe Războiul viitorului, viitorul r ăzbo-
iului , Editura Universit ății Națio-
nale de Ap ărare, Bucure ști, 2004.

Mureșan, Mircea,
Văduva,
Gheorghe
Strategia de parteneriat. Parte-
neriatul strategic , Editura Uni-
versitatea Na țională de Ap ărare
„Carol I”, Bucure ști, 2006.
Mureșan, Mircea; Tendințe în evolu ția teoriei și
162

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Stăncilă, Lucian;
Enache, Doru practicii r ăzboiului, Editura Uni-
versității Naționale de Ap ărare
„Carol I”, Bucure ști, 2006.
Mureșan, Mircea;
Țenu, Costic ă;
Stăncilă, Lucian Corelația artei militare cu
fenomenul militar contemporan,
Editura Universității Na ționale de
Apărare, Bucure ști, 2005.
Mureșan, Mircea;
Pleșanu, Marcu
Influența fenomenului terorist
asupra sistemelor militare inte-
grate , Editura Universit ății Națion-
ale de Ap ărare, Bucure ști, 2005.
Nadolu, Renato
„Terorismul și mass-media”, în
Gândirea Militară Româneasc ă nr.
6/2005, Statul Major General, București, 2005.
Neagoe, Visarion; Crăciunescu,
Adriana
„Forța militar ă în ră zboiul îm-
potriva terorismului internațional”, în Lumea 2005 (Studii strategice ș i
de securitate), Editura Centrului
Tehnico-Editorial al Armatei,
București, 2005.
Nelson, Daniel N.
“Terrorists, Trafficking, and WMD Still the Greatest Danger”, în Arms
Control Today, October 2007.
Pahonțu, Lucian Terorism și destabilizare. Sta-
bilitate, instabilitate, manipulare, Editura Bioterra, Bucure ști, 2003.

Paul, Vasile Conflictele secolului XXI. Proiecț ii
în spațiul strategic , Bucure ști,
1999.
Popescu,
Constantin;
Stăncilă, Lucian Mobilitatea for țelor în câmpul de
luptă modern, Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare „Carol I”,
163

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

București, 2007.
Radu, Gheorghe;
Stăncilă, Lucian Omnidirec ționalitate și ritm
pulsatoriu în confrunt ările armate
moderne, Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București, 2005.
Ramos, Edgardo;
Lyman, Timothy
R.; Canavan, Patricia; Nichols, Clifford III Handbook on Counter-Terrorism
Measures: What U.S. Nonprofits
and Grantmakers Need to Know,
Berry & Howard Foundation, Inc., 2004.
Ricolfi, Luca
“Palestinians, 1981-2003” în Making sense of suicide missions,
D. Gambetta (ed.), Oxford University Press New York, Oxford
University Press, 2005.
Seger, Karl A.
The Antiterrorism Handbook ,
Editura Presidio, New York, 1990.
Simileanu, Vasile
Asimetria fenomenului terorist ,
Editura Top Form, Bucure ști,
2003.
Simileanu, Vasile Radiografia terorismului , Editura
Top Form, Bucure ști, 2003.
Sîrbu, Corneliu;
Stăncilă, Lucian;
Florea, Constantin Stigmatul r ăzboiului, Editura
Sitech, Craiova, 2008.

Soare, Vasile
Forț ele Speciale – comandouri
aeropurtate în ac țiune , Editura
Ziua, Bucureș ti, 2002.
Stanciu, Ion-
Aurel
„Conceptul de terorism interna-țional”, în G.M.R. nr. 6/2005,
Statul Major General, 2005.
164

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Stanislawski,
Bartosz H.
“Transnational Organized Crime, Terrorism, and WMD”, în
International Studies Review, Vol.
7, Nr. 1, martie 2005, Blackwell Publishing, Oxford, UK, 2005.
Stăncilă, Lucian Dimensiunea militar ă a opera ției
antiteroriste , Editura Universității
Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București, 2006.
Stăncilă, Lucian Terorismul – provocare a secolului XXI, Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare “Carol I””,
București, 2007.
Stăncilă, Lucian Apărarea teritoriului naț ional în
actualul mediu de securitate,
Editura Moroș an, Bucure ști, 2011.
Stăncilă, Lucian Apărarea colectiv ă și participarea
armatei la misiuni interna ționale
de gestionare a crizelor, Editura
Moroșan, Bucure ști, 2011.
Stăncilă, Lucian;
Burghelea, Ion
Participarea Armatei României la combaterea terorismului , Editura
Universit ății Naționale de Ap ărare,
București, 2005.

Stîngaciu, Stan
„Terorism și diversiune”, în Revista
Trupelor de Uscat nr. 1/1996,
Statul Major al Forțelor Terestre,
București, 1996.
Stoian, Gabriela;
Stăncilă, Lucian;
Constantin, Abordarea cuprinz ătoare a efecte-
lor în opera țiile postconflict,
Editura Universității Na ționale de
165

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Eugen Apărare „Carol I”, Bucure ști, 2012.
Sun Tzî Arta ră zboiului, Editura Militară ,
București, 1976.
Thomas, Timothy
L.
„The Battle for Grozny”, in Low Intensity Conflict and Low Enforcement , vol. 5, London, 1996.
Toffler, Alvin Puterea în mi șcare, Editura Antet,
București, 1996.
Toffler, Alvin ș i
Heidi Război și antirăzboi. Supravie țu-
irea în zorii secolului XXI, Editura
Antet, Bucure ști, 2000.
Țenu, Costic ă,
Stăncilă, Lucian, Forme specifice conflictelor mili-tare moderne , Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare, Bucure ști,
2005.
Țenu, Costic ă;
Stăncilă, Lucian;
Enache, Doru Fundamentele întrebuin țării forțe-
lor terestre în ac țiuni militare mo-
derne, Editura Universit ății Națio-
nale de Ap ărare, Bucure ști, 2005.
von Clausewitz, Carl Despre r ăzboi, Editura Antet,
2004.
Wilkinson, Paul
Terrorise and the Liberal State ,
Mac Millan, London, 1986.
* * * Terorismul, istoric, forme, com-batere (Culegere de studii ), Editura
Omega, Bucure ști, 2001.

* * * Terorismul dimensiune geopolitic ă
și geostrategic ă. Războiul împotri-
va terorismului , Centrul de Studii
Strategice și Securitate, Bucure ști,
2002.
*
* *
166

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

* * * Teze de doctorat elaborate în Universitatea
Națională de Apărare „Carol I”
*
* *
* * * Publicistic ă începând cu anul 1995
*
* *
* * * Pagini web
www.terrorisme.net
http:// www.monde
http://usinfo.state.gov-
http://mfa.gov.il
http://nation.foxnews.com
http://partem.org
http://phys.org
http://time.com
www.businessinsider.com
www.corderycompliance.com
www.defenseone.com
www.globalresearch.ca
www.nctc.gov
www.nydailynews.com
www.smartraveller.gov.au
www.state.gov
www.terrorisme.net
www.terrorisme.net/p/article 80 .
www.thereligionofpeace.com
www.un.org
http://www.monde-diplomatique.fr.

167

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

168

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

169

Terorismul – R ăul din umbr ă al începutului de secol

Redactor: Daniela R ăpan
Coperta: Elena PLE ȘANU

Lucrarea con ține 170 pagini.

Universitatea Na țională de Apărare „Carol I”
Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate
Șoseaua Panduri, nr. 68-72, sector 5, Bucure ști
Tel.: +41.021.319.56.49
Fax: +41.021.319.57.80
E-mail: cssas@unap.ro, Website: http://cssas.unap.ro
1012/2014 C.288.2014
170