Centrul de Formare Continuă și Învățământ la Distanță [621370]

1

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
Centrul de Formare Continuă și Învățământ la Distanță
Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării
Departamentul de Comunicare, Relații P ublice și Publicitate

Etică și legislație în C omu nicare și Relații publice

Prof. Univ. Dr. Sandu Frunză

Cluj-Napoca
2015

2
Cuprins
Informații generale
Calendarul cursului
Suportul de curs propriu -zis

Modulul 1: O perspectivă etică privind domeniul Relațiilor Publice și relevanța
unui model integ rat al PR
 Definiții și demers
 Relațiile publice ca artă a consensului
 Cercetarea ca instrument al dezvoltării relațiilor publice
 Relațiile publice ca disciplină novatoare
 Deconstrucția relațiilor publice și dezvoltarea viitoare a disciplinei

Modul 2: Rol ul eticii și al Relațiilor Publice în modernizarea societății într -o
lume globalizată
 Relațiile publice și filosofia modernizării
 Etica – element definitoriu al Relațiilor Publice în noua societate
 Comunicarea etică și eficientă
 Etica CRP și interesul publ ic
 Etică și utilitarism

Modulul 3: Importanța Codurilor etice în afirmarea și profesionalizarea
relațiilor publice
 Codurile etice și profesia de relaționist
 Rolul Codurilor etice
 Discutarea de exemple de prevederi ale unor coduri deontologice

Modulul 4: Aspecte deontologice și legislative în CRP
 Aspecte generale privind activitatea de relațiile publice și legislația
 Acțiunea legilor și reglementărilor
 Texte de lege și reglementări
1. Texte din Constituția României privind drepturile, libertățile și
îndatori rile fundamentale

3
2. Accesul la informațiile deținute de către instituțiile publice și
protejarea intereselor legitime ce ar putea fi lezate prin publicarea
acestora
3. Decizia nr.187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de reglementare a
conținutului audiovizual Pr otecția demnității umane și a dreptului la
proria imagine
4. Legea nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile
conexe
5. Legea nr. 677/2001 pentru pro tectia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor
date
6. Legea Nr. 504 din 11 iulie 2002. Legea audiovizualului
7. Legea nr.148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea
8. Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia
publica
Bibliografie generală

4

I. Informații generale

 Date de identificare a cursului
Date de contact ale titularului de curs:

Nume: Sandu Frunză
Birou: str. Minerilor 85 , et. II, sala 201
Telefon: 0264 -431505
Fax: 0264 -406054
E-mail: sfrunza@ yahoo.com

Consulta ții: în fiecare joi 12 -14 Date de identificare curs și contact tutori:

Etică și legislație în C omunicare și Relații
publice
Codul cursului: An I II, sem I I
Curs obligatoriu
Tutore: Sandu Frunză

Condiționări și cunoștințe prerechizite:
Cursul Etică și l egislație în C omunicare și Relații publice este unul de introducere
în cercetarea și aplicarea problemelor etice în domeniul comunicării și al relațiilor
publice .

Descrierea cursului:
Cursul de Etică și Legislație în CRP propun e familiarizarea studențilo r cu dezbaterile
etice și problemele deontologice. Urmărind formarea de deprinderi teoretice și de
aplicare a cunoștiințelor dobîndite, temele au deopotrivă un caracter teoretic și o parte
aplicată pe studiul legislației în domeniu. Cursul d ă studenților p osibilitatea de a
dobîndi un cadru teoretic general pe care îl pot aplica deopotrivă în activitatea lor de
cercetare pe teme etice cît și în înțelegerea și gestionarea unor situații concrete.

Cursul de Etică și Legislație în CRP are în vedere formarea de competențe în
domeniul cercetării, al expertizei etice, al fundamentării etice a diferitor componente
ale legislației, al elaborării și aplicării codurilor deontologice.

5
Organizarea temelor în cadrul cursului:

1. Tema O perspectivă etică privind domeniul Relațiilor Publice și relevanța unui
model integrat al PR este prezentă în Modulul I al cursului

2. Tema Rolul eticii și al Relațiilor Publice în modernizarea societății într -o lume
globalizată este accesibilă la M odulul II al cursului

3. Tema Importanța Codurilor etice în afirmarea și profesionalizarea relațiilor
publice la Modulul I II al cursului

4. Tema Aspecte deontologice și legislative în CRP este accesibilă la M odulul I V al
cursului

Formatul și tipul activităților implicate de curs:
Cursul include comentarii, texte din diverși autori, texte diverse pe care le utilizăm
împreună cu studenții ca bază a predării și dezbaterii , texte de interpretat cu studenții.
El aduce atît prezentarea anumitor noțiuni și conc epte, precum și disc uții în întî lnirile
incluse în calendarul activ ităților. În cadrul acestor întî lniri vor fi abordate metode de
predare interactivă, asistată de calculator, se vor utiliza prezentări power -point ,
analiză de discurs, de imagini și de materiale video. Studenț ii trebuie , în mod
obligatoriu , să dezvolte cercetare prorie și să participe la discuțiile pe temele cursului.

Materiale bibliografice obligatorii:
Balaban , Delia Cristina, Ioana Iancu, Radu Meza (eds.). PR, Publicitate și new -media .
București: Ed. Trit onic, 2009 .
Bernays , Edward L.. Cristalizarea opiniei publice . București: Comunicare.ro, 2003.
Borțun, Dumitru. Relațiile publice și noua societate . București: Tritonic , 2005.
Coman, Cristina. Relațiile Publice. Principii și strategii . Iași: Polirom, 2001.
Cutlip, Scott M., Allen H. Center , Glenn M. Broom. Effective Public Relations . New
Jersey: Prentice Hall Inc. , 1994.
Frunză, Sandu, Comunicare etică și responsabilitate socială , București: T ritonic,
2012.

6
Frunză, Sandu, „ About “the End of Public Relations” and the Integrated Model of
PR”, Journal of Media Research , 5/2009, pp. 3 -16
Frunză, Sandu, „Ethics and Public Relations as Modernization Factor in the Global
Context”, Revista română de comunicare și relații publice , nr. 3 (17) /2009.
Grunig, James E., T odd Hunt. Managing Public Relations . Philadelphia : Holt,
Rinehart and Winston, 1984 .
Mickey , Thomas J. Deconstructing Public Relations. Public Relations Criticism .
Mahwah, New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates, Publisher, 2003 .
Newsom , Doug, Judy VanSly ke Turk, Dean Kruckeberg. Totul despre relațiile publice .
Iași: Polirom, 2003.
Pricopie , Remus. Relațiile publice. Evoluție și perspective . București: Tritonic, 2005 .
Stănciugelu, Irina. Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi . București:
Tritonic, 2009.
Wilcox , Denis L., Philip H. Ault, Warren K. Agee . Public Relations Strategy and
Tactics . New York: Harper Collins Inc. , 1992.

Materiale și instrumente necesare pentru curs:

Echipamentul necesar pentru curs este un calculator cu acces la interent, programele
necesare sunt sistem de operare Windows, cu un browser de accesare a internetului
(Explorer, Mozilla etc.). De asemeni, pentru fișierele video și /sau audio este necesar
Windows Media Player . Pentru citirea articolelor de pe CD -ul atașat este necesar
programu l Adobe Acrobat Reader care poate fi accesibil pe internet gratis Este de
asemeni necesară utilizarea pachetului Microsoft Office. Aceste programe sunt
accesibile în magazinele de profil.

7

Calendarul cursului:
1. Modulul 1
O perspectivă etică privind dome niul Relațiilor Publice și relevanța unui model
integrat al PR

Alegerea temei proiectului de cercetare, formarea grupelor, discutarea cu
titularul cursului a designului de cercetare martie – martie 2015 .

Bibliografia care necesită să fie parcursă:
Prico pie, Remus. Relațiile publice. Evoluție și perspective . București: Tritonic, 2005 .
Sandu Frunză, Comunicare etică și responsabilitate socială , București: Tritonic,
2012.

Este necesară realizarea exercițiilor care se află la finalul modulului și trimitere a lor
către tutor .
Termen pentru consultarea bibliografiei și trimiterea soluțiilor p entru teme și exerciții:
martie 2015
Modu lul I se abordează la prima întî lnire: primul weekend din luna martie .

2. Modul 2
Rolul eticii și al Rela țiilor Publice în modern izare a societății într-o lume
global izată

Bibliografia care necesită a fi consultată:
Sandu Frunză , „Ethics and Public Relations as Modernization Factor in the Global
Context ”, Revista română de comunicare și relații publice , nr. 3(17)/2009.
Borțun, Dumit ru. Relațiile publice și noua societate . București: Tritonic , 2005.

Termen pentru consultarea bibliografiei și trimiterea soluțiilor pent ru teme și exerciții:
martie – aprilie 2015

8
Modulul II se abordează la a doua întâlnire: p rimul weekend din luna aprili e. E posibil
ca primele două întîlniri să fie realizate în aceeași zi, dacă se dovedește că acest lucru
este în avantajul studenților.

3. Modulul 3
Importanța Codu rilor etice în afirmarea și profesionalizarea relațiilor publice

Bibliografia care necesit ă a fi consultată:
Davidson Reynolds, Paul and Mark S. Frankel, “Codes of Ethics in the Social
Sciences: Two Recent Surveys”, Newsletter on Science, Technology, & Human
Values , No. 18 (Jan., 1977), pp. 15 -19.
Dobson, John, “Why Ethics Codes Don't Work”, Financial Analysts Journal , Vol. 59,
No. 6 (Nov. – Dec., 2003), pp. 29 -34.
Langlois, Catherine C. and Bodo B. Schlegelmilch, “Do Corporate Codes of Ethics
Reflect National Character? Evidence from Europe and theUnited States”, Journal of
International Busine ss Studies , Vol. 21, No. 4 (4th Qtr., 1990), pp. 519 -539.

Termen pentru consultarea bibliografiei și trimiterea soluțiilor pentru teme și exerciții:
aprilie 2015
Modulul III se abo rdează la a treia întâlnire: ultimul weekend din luna aprilie .

4. Modulul 4
Aspecte deontologice și legislative în CRP

Bibli ografia care necesită a fi consultată:
Middleton, Kent R. Robert Trager, Bill F. Chamberlin, Legislația comunicării
publice, Iași: Polirom, 2002.
Newsom, Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckenberg, Totul despre relațiile
publice , Iași: Polirom, 2003, pp. 3 50 -420.
Larson, Charles U. , Persuasiunea. Receptare și responsabilitate , Iași: Polirom, 2003.

Termen pentru consultarea bibliografiei și trimiterea soluțiilor pentru teme și exerciții:
16 mai

9
Modulul IV se abordează la a patra întâlni re: al doilea weekend din luna mai. E
posibil ca ultimele două întîlniri să fie realizate în aceeași zi, dacă se dovedește că
acest lucru este în avantajul studenților.

Predarea proiectului de cercetare : penultima zi din sesiunea de vară 2015. Ziua
exacta va fi comu nicată prin secretariat. La fel și data de reexaminare pentru
sesiunea d e reexaminare corespunzătoare semestrului II, 2015.

Politica de evaluare și notare:
– Studenții vor alege ca temă de cercetare poblematica etică î n comunicare. S tudenți i
vor preda la data indicată (penultima zi din sesiune a de examene 2015) un studiu de
caz privitor la încălcarea eticii în comunicare și relații publice, prezentat pe 4 pagini
(Times 12 la 1,5 rînduri) cu note și bibliografie.
Pentru studenții care au fost activi pe per ioada semestrului vor fi acordat e pînă la două
punct e în plus la nota examenului.
Studenții se pot prezenta la mărire de notă sau la sesiunea de restanțe, unde principiile
de notare sunt aceleași ca la primul examen, exercițiile, și refera tul este necesar să fie
încă o dată trimise tutorilor cu cel puțin două zile înaintea datei de reexaminare.

Elemente de deontologie academică:
Proiectele de cercetare trebuie să respecte deontologia academică, este necesar ca
datele să fie obținute și prelucrate după criteriile clasice ale cercetării în domeniul
socio -uman. Este necesară precizarea surselor bibliografice, utilizarea citărilor, a
referințelor conform normelor științifice. Plagiatul se pedepsește conform
reglementărilor în vigoare ale universității.
Pe forumurile de discuție este necesară utilizarea unui limbaj adecvat.

Coordonatorul acestui curs este dispus să ia legătura cu studenții afectați de
dizabilități motorii sau intelectuale, pentru a identifica eventuale soluții î n vederea
oferirii de șanse egale acestora. Pentru astfel de situații speciale putem fi co ntactați
prin email sau puteți veni în orarul de consulații afișat mai sus.

10
Strategii de studiu recomandate:
Este necesară parcurgerea materiei treptat, aprofundarea bibliografiei selective,
efectuarea exercițiilor și a proiectului. Astfel estimăm: pentru efectuarea fiecărui
exercițiu aferent unei teme, un in terval de timp necesar de cca. 30 de minute. Pentru
consultarea bibliografiei sunt necesare cca. 40 de ore. Pentru realizarea cercetării
puteți lua în considerare un interval de timp de cca. 20 de ore. Pentru parcurgerea
materiei, procesarea informației cca. 20 de ore.

11

II. Suportul de curs propriu -zis

Obiective: Cursul de Etică și Legislație în CRP are ca obiectiv familiarizarea
studențilo r cu dezbaterile etice și problemele deontologice. Întregul demers este mînat
de obiectivul de a forma competențe etice, deprinderi teoretice și de apli care a
cunoștiințelor dobîndite. Ca urmare, temele au deopotrivă un caracter teoretic și o
parte aplicat ă pe studiul legislației în domeniu , urmărindu -se formarea de competențe
în domeniul expertizei etice . Cursul de Etică și Legislație în CRP are în vedere
formarea de competențe în domeniul cercetării, al expertizei etice, al fundamentării
etice a diferitor componente ale legislației, al elaborării și aplicării codurilor
deontologice.

Îndrumător de studiu:
În cadrul cursului se practică metode interactive de predare combinînd prelegerea de
tip clasic cu utilizarea mijloacelor moderne de comunicare și preda re. Pe lîngă o bună
introducere în domeniul eticii aplicate, se urmărește aprofundarea problematicii legată
de legislație și de coduri. C a un domeniu relativ nou, care revendică un rol important
atît în dinamica organizațională și a relațiilor interumane, cît și în ceea ce privește
procesele de modernizare a societății, Relațiile publice sînt orientate deopotrivă spre
îndeplinirea obiectivelor organizației cît și spre cea a interesului public. Studenții
trebuie să deprindă dinamica acestui proces.
Alături d e partea teoretică, foarte importantă este și partea practică, altfel spus,
aplicarea într -un anumit domeniu a cunoștințelor teoretice. La sfî rșitul fiecărui curs
am propus mai multe întrebări axate pe materia predată, care -l ajută pe cursant să -și
evalueze nivelul de cunoștințe dobî ndite și să îi ofere linii generale pentru activitatea
sa profesională .

Obiectivele generale ale cursului

Obiective: Formarea unei perspective de ansamblu asupra importanței eticii în
comunicare și relațiile publice și dobîn direa de competențe în domeniul expertizei

12
etice, al consilierii etice, al rezolvării problemelor de natură etică ce întervin în
conduita angajaților și în acțiunile unei organizații în raport cu publicurile lor.
1. O perspectivă etică privind domeniul Relați ilor Publice și relevanța unui
model integrat al PR
2. Rolul eticii și al Relațiilor Publice în modernizarea societății într -o lume
globalizată
3. Importanța Codurilor etice în afirmarea și profesionalizarea relațiilor
publice
4. Aspecte deontologice și legislativ e în CRP

 Pentru pregătirea lor generală și pentru realizarea în bune condiții a
activităților de pe parcu rsul semest rului, studenții au obligația de a
parcurge cu atenție lucrarea Sandu Frunză, Comunicare etică și
responsabilitate socială , București: T ritonic, 2012.

13
Modulul 1
O perspectivă etică privind domeniul Relațiilor Publice și relevanța unui model
integrat al PR

Scopul și obiectivele modulului: prezentarea cadrului teoretic în care etica
funcționează ca parte con stituitvă a relațiilor publice și a comunicării publice

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior: Relațiile publice se
particularizează ca domeniu distinct al comunicării prin relevanța pe care o are eticul
pentru acest domeniu.

Schema logică a modulului:

1. O perspectivă etică privind domeniul Relațiilor Publice și relevanța unui
model integrat al PR

Obiective: o bună înțelegere a problematizărilor etice și a modului în care
interferează practica relațiilor publice cu exigențele etice

Noțiuni cheie: etică, deontologie, consens, funcția managerială, model integrat,
cercetare în PR

Definiții și demers

Încă de la început dorim să atragem atenția asupra unei distincții între etică,
motală și deontologie pe care o formulează Mihaela Miroiu și Gabriela B lebea
Nicolae:

 Etica – “știință a comportamentului, moravurilor; studiu teoretic al
principiilor ce guvernează problemele practic e” Definiții și
deme rs Etica și
Cercetarea ca
instrument al
dezvoltăr ii
relațiilor
publice
funcționalită
ții limbajului
publicitar
Etica și
Relațiile
publice ca
disciplină
novatoare Deconstrucția
relațiilor
publice și
dezvoltarea
viitoare a
disciplinei

14
 Morala – „totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca să trăim într -un
mod omenesc; ansamblul prescripțiilor concr ete adoptate de către agenți
individuali sau colectivi ”
 Deontologia – „ansamblul regulilor după care se ghidează o organizație,
instituție, profesie sau parte a acesteia, prin intermediul organizațiilor
profesionale care devin instanță de elaborare, aplica re și supraveghere a
aplicării acestor reguli ”.1.

Ca definiție de lucru în etica relațiilor publice și a comunicării, o definiție cu o
relevanță deosebită din punct de vedere etic este cea propusă de Rex F. Harlow în
urma analizei a 472 definiții:

 Relaț iile publice – „reprezintă acea funcție distinctă de management
care ajută la stabilirea și menținerea unor canale mutuale de comunicare,
înțelegere, acceptare și cooperare între o organizație și publicul acesteia;
implică administrarea problemelor și a di ficultăților; ajută corpul managerial
să fie informat în permanență, dar și sensibil la opinia publică; definește și
întărește responsabilitatea conducerii de a respecta interesul public; ajută
conducerea să fie în permanență conștientă de schimbările exis tente, pe care
ulterior să le folosească în mod eficient, acționînd ca un prim sistem de
alarmă ce contribuie la anticiparea unor tendințe; întrebuințează ca mijloace
principale cercetarea temeinică și c omunicarea etică”2.

”Interesul pentru problemele eti ce devine tot mai accentuat în dezbaterile
academice din România pe fondul creșterii importanței acestor dezbateri în toată
lumea occidentală. Etica a devenit parte a reconstrucției majorității disciplinelor
sociale și umaniste. În acest context, etica nu mai este o disciplină filosofică
speculativă, ci , în numele unei filosofii active, ea devine o etică aplicată la domenii de
cercetare particulare. Cel mai adesea, cercetătorii dintr -un anumit domeniu devin în
mod implicit nu numai parte a unei comunități e tice, ci și posesorii unei expertize
etice ce derivă din practica domeniului respectiv.

1 Mihaela Miroiu și Gabriela Blebea Nicolae, p. 11.
2 Rex F. Harlow, în (Borțun, 2005: 59 -60)

15
Un asemenea efort putem constata în România în preocupările teoretice de
definire și legitimare a disciplinei academice și a cîmpului profesional reprezentat de
relați ile publice. Relevanța unei bune pregătiri teoretice pentru specialistul în relații
publice a fost subliniată de Edward L. Bernays, atunci cînd afirma : „În practica mea
de 77 de ani, cărțile au reprezentat cea mai importantă resursă” 3. O asemenea
afirmați e aduce în atenția cititorului importanța pe care o au abordările teoretice,
valorizarea literaturii de specialitate, contribuția pe care teoreticienii unui domeniu
pot să o aducă la dezvoltarea cîmpului de cunoaștere și acțiune respectiv. Practicianul
relațiilor publice trebuie să aibă o bună pregătire teoretică în domeniu, să aibă o
cultură generală cît mai solidă și să aibă abilitățile necesare pentru a aplica teoriile
științifice acumulate și să utilizeze în practica profesională cunoștințele sale din v arii
domenii culturale.
Dezvoltarea disciplinelor aplicate în domeniul știi nțelor comunicării cunoaște
o dinamică asemănătoare celei din alte discipline ale științelor sociale sau chiar din
sfera disciplinelor științifice exacte. În sfera științelor din d omeniul comunicării,
disciplina și pr actica Relațiilor Publice atrag interesul unui număr tot mai mare de
cercetători și practicieni. Sfera relațiilor interumane, ca și cea a comunicării
organizaționale relevă importanța crescîndă pe care trebuie să o acor dăm acest ui
domeniu . Deși are doar o istorie de un secol, el pare să țină chiar de esența umană , de
nevoia de comunicare autentică și de funcționarea sănătoasă a unei societăți.
Cu toate acestea, criticile la adresa disciplinei și practicii relațiilor pub lice nu
încetează să apară. Ele au în vedere îndeosebi faptul că Relațiile Publice nu au reușit
să se constituie ca un domeniu distinct care să aibă forța de a se impune în relația de
concurență cu alte domenii. Potrivit acestor critici, relațiile publice sînt sortite unei
absorții fie în domeniul marketingului, fie în cel al diferitelor subdomenii ale științelor
comunicării. Ni se induce astfel ideea unui posibil sfîrșit al Relațiilor Publice.
Un asemenea sfîrșit al Relațiilor Publice trebuie înțeles pe fo ndul general al
unui tip de discurs care, venind dinspre diverse domenii, vorbește despre sfîrșitul
filosofiei, sfîrșitul religiei, sfîrșitul ideologiei etc. De fiecare dată este vorba, în fapt,
de sfîrșitul unui anumit mod de practicare și înțelegere a do meniului respectiv ”.

3 Cristina Coman, Relațiile publice și mass -media , Iași: Polirom, 2004, p. 5.

16
 Pentru mai multe detalii studenții vor pacurge întreg materialul: Sandu
Frunză, „ About “the End of Public Relations” and the Integrated
Model of PR”, Journal of Media Research , 5/2009, pp. 3 -16

Relațiile publice ca artă a consensulu i

Pentru Remus Pricopie practicarea relațiilor publice reprezintă o artă a
consensului menită să aducă beneficii organizației, diferitelor tipuri de public ale
acesteia, dar și comunității în ansamblu.
Această perspectivă este întărită și de alți autori printre ei aflîndu -se Denis L.
Wilcox, Philip H. Ault, Warren K. Agee4 sau Cristina Coman care analizînd diferite
definiții ale relațiilor publice constată că anumite cuvinte cheie pot fi întîlnite în
majoritatea definițiilor. Printre acestea se numără: a) deliberarea ; b) planificarea ; c)
performanța ; d) comunicarea bilaterală ; e) interesul public ; f) dimensiunea
managerială. Aceste elemente presupun că relațiile publice practicate cu
profesionalism pot aduce unei organizații un nivel ridicat de încredere . Resursele de
credibilitate au ca bază valorizarea interesului public, o mai bună comunicare cu
mediul în care acționează, bazată pe o comunicare bilaterală întemeiată pe
informațiile culese din mediul respectiv, creșterea beneficiilor organizației prin
obținerea unor beneficii evidente privind satisfacerea intereselor publicului respectiv.5
În acest context putem aminti faptul că unei autoare precum Cristina Coman i se pare
esențial faptul că ideea „reciprocității” apare ca un element cheie în constituirea
relațiilor publice . Aceasta înseamnă că, printr -o bună strategie de comunicare ,
organizația și publicul ajung să se comporte ca doi parteneri ce cultivă un nou tip de
înțelegere, de încredere reciprocă și de sprijin reciproc.6 Această reciprocitate face
parte din chiar logica existenței unei organizații. Utilizînd termenul de organizație,
Cristina Coman ne oferă următoarea definiție de lucru preluată de la Mihaela
Vlăsceanu: „o organizație reprezintă o coordonare planificată a activităților unor

4 Denis L.Wilcox, Philip H. Ault, Warren K. Agee. 1992. Public Relations Strategy
and Tactics . New York: Harper Collins Inc. pp. 6 -7,
5 Cristina Coman, Relațiile Publice. Principii și strategii . Iași: Polirom, 2001, p. 21.
6 Cristina Coman, p. 20.

17
oameni, în scopul îndeplinirii unor țeluri comune, explicite, prin intermediul
diviziunii muncii, al funcțiilor, precum și al ierarhiei autorității și responsabilității”7

Cercetarea ca instrument al dezvoltării relațiilor publice

”Cercetarea reprezintă una dintre cele mai importante resurse de
impunere a relațiilor publice ca disciplină autonomă prin asigurarea terenului
solid al realizării unei “comunicări etice și eficiente”. Totodată, ea ajută la
integrarea activității unei organizații într -un model coerent de acțiune care
implică toate entitățile aflate în relație. Mai mult decît atît, cercetarea poate
contribui la o dinamică a disciplinei care să corespundă nivelului de
adaptabilitate, de creativitate și eficiență cerut de noul context global ”.

Relațiile publ ice ca disciplină novatoare

”Relațiile publice sînt o disciplină de graniță, avînd astfel și rolul de a media
între date oferite de alte discipline ale comunicării sau discipline socio -umane. Remus
Pricopie arată faptul că Relațiile Publice interferează cu alte domenii atît în calitate de
disciplină de studiu, cît și ca practică socială, delimitarea sa făcîndu -se printr -o
raportare permanentă la științele deja existente. Această interferență poate duce la
două tipuri de concluzii. Ea ne ajută să ajungem la diferențierea specificului Relațiilor
Publice prin raportare la alte discipline . În același timp, este și cea care dă frîu liber
imaginației celor care tind să vorbească fie de o cuprindere treptată a Relațiil or
Publice în alte discipline, fie chiar de o dispariție a acestora în favoarea unor domenii
înrudite care par să fi dovedit o mai mare putere de adaptabilitate și eficiență. În acest
sens una dintre disciplinele și practicile sociale invocate este marketingul. Cercetînd
specificul Relațiilor Publice , Pricopie face analize pertinente menite să pună în
evidență asemănările și deosebirile dintre relațiile publice și marketing cu scopul de a
circumscrie relațiile publice ca disciplină autonomă ”.

Deconstrucția relațiilor publice și dezvoltarea viitoare a disciplinei

7 Mihaela Vlăsceanu apud Cristin a Coman, p. 23.

18
”Punînd în discuție aspecte variate ale dezvoltării relațiilor publice, Remus
Pricopie deschide porțile spre o nouă abordare a relațiilor publice, menită să facă din
acestea un factor esențial al acțiunii publice și al echilibrului social. Cu privire la
disputa în jurul dispariției relațiilor publice, autorul ne înfățisează un optimism
molipsitor. Pe de o parte, optimismul său este alimentat de pr ivirea retrospectivă care
relevă că în dezvoltarea disciplinei profesioniștii au creat premisele u nui posibil acord
în ceea ce privește principiile definirii relațiilor publice . Pe de altă parte, privind spre
viitor , Remus Pricopie constată că mai există multe lucruri de mediat și
compatibilizat, iar dinamica disciplinei relații publice ca parte a știi nței comunicării
cunoaște o dezvoltare accentuată. Mai mult decît atît, aplicațiile Relațiilor publice
însoțesc aproape orice activitate, mai ales cele instituționalizate.8”

Text de interpretat cu studenții
„Dintr -o perspectivă practică, Arthur W. Page a conceput o listă de șase principii
manageriale:
1. Spuneti adevărul. Lăsați publicul să știe ce se întîmplă și oferiți -i o imagine
corectă a caracterului, idealurilor și practicilor companiei.
2. Demonstrați aceasta prin acțiunile dumneavoastră. Percepția publi că asupra
unei organizații este determinată în proporție de 90 la sută prin ce face aceasta
și de 10 la sută prin ce spune.
3. Ascultaț i-vă clientul. Pentru a servi bine publicul, aveți nevoie să înțelegeți
care îi sînt nevoile și dorințele. Ține ți-i la curen t pe cei care iau deciziile
importante și pe ceilalți angajați despre rea cția publicului la anumite produse,
servicii și politici ale companiei.
4. Gîndiți activitățile de relații publice pentru viitor. Anticipați reacția publică și
eliminați practicile care creează dificultăți. Atrageți -vă bunăvoința
publicurilor.
5. Gestionați relațiile publice ca și cum întreaga companie ar depinde de ele.
Chiar așa și este. Relațiile de corporație reprezintă o funcție a conducerii. Nici
o strategie a unei corporații nu ar tre bui implementată fără a fi luat în

8 Remus Pricopie, p. 19.

19
considerare impactul intern și extern al relațiilor publice. Relaționistul este
persoana care face politica firmei, și nu un simplu redactor de texte.
6. Rămîneți calm, răbdător și păstraț i-vă umorul. Construiți peste fundam entul
activităților de bază din relațiile publice, cu o atenție consecventă, calmă și
inteligentă la informații și contacte. Cînd apare o criză, veți fi pregătit și veți
ști exact ce să faceți ca să împiedicați dezvoltarea crizei.”9

Sarcini. Teme de ca să:

Tema 1: Alegeți una dintre următoarele concluzii formulate de Doug Newsom și Bob
Carrrell:
„Trebuie să fiți cu adevărat sensibil la sentimentele și necesitățile celorlalți și trebuie
să îi tratați așa cum doriți să fiți tratat și dumneavo astră”.
„Opi nia publicului despre etica unei organizații nu este determinată de definiția în
sine a moralității, ci de consecințele vorbelor și faptelor acelei organizații, care sînt
considerate morale sau imorale de către toate categoriile de public . Acest „simț al
dreptății” este ceea ce formează opinia publică”.10
„Limitele cercurilor de influență reprezintă limitele de toleranță atît a categoriilor
principale de public (cele mai apropiate de organizație), cît și ale categoriilor de
public adverse”.

a) aduceți argu mente în favoarea celor susținute în aceste concluzii
b) aduceți contraargumente menite să contribuie la deconstrucția celor
afirmate în aceste concluzii.

Tema 2 : Căutați pe internet cît mai multe studii de caz relevante din punct de vedere
al deciziei et ice. Vă rugăm să pregătiț i un scurt comentariu în marginea lor. Aduceți –
le la întîlnirea noastră următoare și supuneți -le atenț iei grupului de discu ție.

9 Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre relațiile publice,
Iași: Polirom, 2003, p. 306.
10 Doug Newsom, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004, p. 55 .

20

Tema 3 : Rezolvați una dintre următoarele dileme etice:
1. „Unul dintre asociații dumneavoastră obține un raport confidențial de la un
competitor. Acest raport conține informații cruciale pentru eforturile
dumneavoastră de creștere a vînzărilor. Cum procedați: îl înapoiați asociatului
dumneavostră, spunînd u-i că nu este etic să folosiți acele informații? Îl ci tiți și
îl folosiți?”
2. „Unul dintre ag enții de vînzări căruia îi vindeți produse face comentarii sexiste
în ceea ce vă privește. El cumpără de la dumneavoastră mai multe produse
decît toate celelalte c ompanii și vă dă și un preț bun. ”11 Cum procedați?

Suma rul modulului:
Modulul ne ajută să înțelegem de ce etica se dovedește a fi un factor
fundamental în dezvoltarea unei comunicări eficiente în noul context global. În fața
provocărilor multiple la adresa disciplinei Relații publice un răspuns convingător es te
dat de încercarea de a propune un model integrat care să facă din relațiile publice un
factor important în crearea unui echilibru social. La baza unui asemenea model stau
arta consensului, cercetarea, instanța reprezentată de codurile etice.

Bibliograf ia modulului:
Bernays , Edward L.. Cristalizarea opiniei publice . București: Comunicare.ro, 2003.
Borțun, Dumitru. Relațiile publice și noua societate . București: Tritonic , 2005.
Frunză, Sandu, „ About “the End of Public Relations” and the Integrated Model o f
PR”, Journal of Media Research , 5/2009 , pp. 3 -16.
Grunig , James E. “Furnishing the Edifice: Ongoing Research on Public Relations As a
Strategic Mana gement Function”. Journal of Public Relations Research . 18 (2), pp.
151–176.
Mickey , Thomas J. Deconstruct ing Public Relations. Public Relations Criticism .
Mahwah, New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates, Publisher, 2003 .
Newsom , Doug, Bob Carrell. Redactarea materialelor de Relații publice . Iași: Ed.
Polirom, 2004.

11 Doug Newsom, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004, p. 339.

21
Newsom , Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg. Totul despre relațiile publice .
Iași: Polirom, 2003.
Pricopie , Remus. Relațiile publice. Evoluție și perspective . București: Tritonic, 2005 .
Rogojinaru , Adela. Relațiile publice. Fundamente interdisciplinare . București:
Tritonic, 2005.
Stănciugelu, Irina. Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi . București:
Tritonic, 2009.
Wilcox , Denis L., Philip H. Ault, Warren K. Agee . Public Relations Strategy a nd
Tactics . New York: Harper Collins Inc. , 1992.

22

Modul 2
Rolul eticii și al Rela țiilor Publice în modernizare a societății într-o lume
global izată

Scopul și obiectivele modulului: familiarizarea studenților cu tematizarea eticii
comunicării și relațiilo r publice în contextul unei filosofii a modernizării. O atenție
sporită se acordă dobîndirii com petențelor în exercitarea expertizei etice în România
și în contextul relațiilor publice globale.

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior: etică , deontologie, consens,
funcția managerială, model integrat, cercetare în PR

Schema logică a modulului:

Obiective : Formarea unor competențe de comunicare etică și eficientă;
însușirea unor noțiuni cheie legate de rolul pe care relațiile publice îl joacă în procesul
de modernizare a societății . O nouă cultură instituțională poate fi implementată prin
cultivarea de către relaționiști a unei comunicări etice și eficiente. Modernizarea
instituțională se poate realiza prin promovare a unei etici utilitariste.
Etica CRP și modernizare
Etică și utilitarism

Relațiile publice
și filosofia
modernizării Etica – element
definitoriu al
Relațiilor
Publice în noua
societate Comun
icarea
etică și
eficien
tă
Etica CRP și
interesul public

23
Noțiuni cheie: comunicare etică și eficientă, interes public, modernizare
socială și instituțională, organizații inteligente, gîndirea strategică

Relațiile publice și filosofia modernizării

”Pornind de la o valorificare pers onală a literaturii de specialitate, Dumitru
Borțun regîndește Relațiile Publice într -o manieră originală, în contextul mai larg al
unei filosofii a modernizării. Fiind un teoretician și în același timp un practician,
Dumitru Borțun teoretiz eză Relațiile P ublice în contextul unor preocupări mai largi
ale autorului, legate de necesitatea dezvoltării procesului de modernizare a României.
În acest proces greoi și de lungă durată, introduce Relațiile Publice ca un factor
dinamic, ca un catalizator al unor resu rse latente ce pot fi puse în valoare în vederea
parcurgerii unui nou stadiu în modernizarea și conectarea României la trendul
dezvoltării globale.
Un punct de plecare decisiv în construcția disciplinei academice și a practicării
Relațiilor Publice ar treb ui, în viziunea autorului nostru, să ia în calcul faptul că , în
ciuda efortului constant depus începînd cu sfîrșitul secolului al XIX -lea, în ciuda u nei
modernizări forțate începute în perioada comunistă, dincolo de eforturile democrației
în tranziție de d upă 1989, societatea românească nu a reușit să își încheie procesul de
modernizare la nivelul structurilor sale de bază (îndeosebi la nivelul vieții rurale) și nu
este suficient de pregătită să facă față provocărilor pe care le aduce noua societate
marcată de procesul inevitabil de globalizare. Relațiile Publice sînt chemate în acest
context să contribuie la dinamizarea foarte rapidă a procesului de tranziție spre o
Românie modernă. Dumitru Borțun este convins că „Relațiile publice ne pot ajuta să
realizăm o adaptare anticipativă, astfel încît România să își găsească un loc cît mai
bun sub soarele noii societăți” (Borțun , 2005: 34). Mai mult decît atît, tebuie să
conștientizăm faptul că nu putem să concepem societatea viitorului fără dezvoltarea
matur ă a Rel ațiilor Publice ( Gheorghiu, 2005).
Astfel, pentru a particulariza rolul și locul Relațiilor Publice în societatea
românească, Dumitru Borțun abordează Relațiile Publice într -un context foarte larg,
ce vizează „noua societate care se naște la nivel mondial” (Borțun, 2005: 20). Această
situare are la bază convingerea că globalizarea are un caracter obiectiv și necesar, iar
cei care neagă acest caracter dau dovadă de „un voluntarism infantil în co nduitele
publice” (Borțun, 2005: 29). Decurgînd din însuși proce sul inevitabil al globalizării,

24
ascensiunea pe care o cunosc Relațiile Publice nu mai este doar o modă culturală.
Apare cu mare evidență faptul că interesul pentru comunicare eficientă devine unul
central, el se extinde dinspre organizații la nivelul comun icării societale și capătă în
practica Relațiilor Publice caracteristicile specif ice lumii globale (Borțun, 2005: 32-
33).
În felul acesta, între Relațiile Publice și Relațiile Publice Internaționale există
o strînsă corelație. Între practicile locale și ce le regionale sau globale există o
condiționare și o întrepătrundere continuă, iar expertului în relații publice îi re vine
misiunea de a stabili raporturi adecvate bazate pe datele oferite de știința comunicării
și a relațiilor publice. ”

 Studenții vor parc urge în întregime materialul: Sandu Frunză , „Ethics
and Public Relations as Modernization Factor in the Global Context ”,
Revista română de comunicare și relații publice , nr. 3(17)/2009.

Etica – element definitoriu al Relațiilor Publice în noua societate

”Într-un context cum este cel românesc, în care multă vreme activitatea de
Relații Publice a fost confundată cu propaganda, despărțirea activității relaționistului
de activitatea de propagandă necesită o continuă justificare teoretică. O astfel de
preocup are întîlnim nu numai la Dumitru Borțun ci și la alți autori români, printre ei
aflîndu -se și Cristina Coman, care în Relațiile Publice. Principii și strategii ne
mărturisește că o parte semnificativă a demersului său privind impunerea Relațiilor
Publice ca disciplină academic ă are drept finalitate evidenție rea specificului
domeniului prin delimitarea noului tip de relaționare în raport cu propaga nda și
manipularea (Coman, 2001: 12). Se poate sesiza în acest caz dorința de promovare a
unei etici discursive și a unei conduite civice în concordanță cu viziunea pluralistă,
democratică, bazată pe principiile unei recunoașteri reciproce ce angajează indivizii,
grupurile și organizațiile. ”
”Perspectiva generală adusă de contextul relațiilor globale se constituie ca o
provocare pentru contextul particular al României în tranziție continuă. Coerența și
eficiența răspunsului pe care îl va da acestei provocări depinde de măsura în care

25
societatea românească, punînd în valoare resursele sale din interior, va reuși să
valorifice potențialul oferit de noua direcție adusă de Relațiile Publice. ”

Comunicarea etică și eficientă

”Un element definitoriu, care singularizează relațiile publice în raport cu alte
tipuri de activități, este comunicarea etică și eficientă. Pe ace st suport se construiește
delimitarea Relațiilor publice atît în raport cu propaganda, cît și cu publicitatea, cele
două din urmă avînd anumite elemente de interdependență în geneza lor. Dumitru
Borțun consideră că în lumea sfîrșitului ideologiilor asist ăm la un proces de schimbare
în ordinea percepției valorilor în care „Propaganda este înlocuită cu Publicitatea . Nu
se mai pune problema de a propaga un set de valori de finalitate, ci de a transforma
valorile de randament în valori de finalitate” (Borțun, 2005: 118). ”
”Etica apare ca o dimensiune constitutivă a relațiilor publice cu deosebire în
domeniul acțiunii sociale. Însă, pentru Dumitru Borțun, relațiile publice nu sînt doar
un „domeniu al acțiunii sociale, ci și al cunoașteri i”. (Borțun, 2005: 55). În
evidențierea acestei dimensiuni ni se propun trei sensuri ale termenului Relații
Publice: 1) tehnică de legitimare ; 2) inginerie a consensului ; 3) management al
repreze ntărilor sociale. (Borțun, 2005: 56).”

Etica CRP și interesul public

”Elementele de legitimitate, de consens, de adecvare a reprezentărilor, de
gestionare a semnificațiilor sînt corelate cu o dimensiune etică asupra căreia Dumitru
Borțun ne atrage cu insistență atenția: interesul public . El este convins că ”Rațiunea
oricărei activități de Relații Publice este de a servi interesul public” (Borț un, 2005:
67). Modelul bidirecțional și simetric pentru care optează în definirea Relațiilor
publice, îl conduce pe Dumitru Borțun la imaginea unei relații armonioase dintre
satisfacerea interesulu i public și realizarea interesului personal. O asemenea înțelegere
conduce la o modelare nouă a Relațiilor Publice în cîmpul științei comunicării și la
construirea unei identități proprii în raport cu alte practici ale comunicării. ”

Etică și utilitarism

26

”În practicarea Relațiilor Publice, Dumitru Borțun adoptă o viziune utilitaristă.
Autorul nu recurge la o argumentare sistematică a opțiunii sale pentru utilitarism din
perspectiva generală a unei filosofii a modernizării și a globalizării. El ne lasă, î nsă, să
înțelegem că abordarea unor teme particulare din perspectivă utilitaristă ne ajută să
punem într -o lumină nouă acele teme și să le înțelegem din perspectiva noului tip de
relații practicate la nivel global. Deși propune un cadru general de regîndir e a
relațiilor publice, Dumitru Borțun nu se oprește asupra detaliilor menite să pună în
mișcare mecanismele explicative ale unei structuri interdependente de relații globale.
Ceea ce îl interesează pe autor este să stabilească necesitatea regîndirii Relaț iilor
Publice ca factor modelator de atitudini. Obligativitatea asumării unei atitudini etice
pare să fie liantul ce aduce împreună diversele practici particulare și globale. ”
”Ținînd cont de noul context global, Dumitru Borțun crede că „scopurile
trebuie să fie morale, dar mijloacele nu trebuie și nici nu pot; mijloacele sînt amorale!
În fond, pledez pentru formarea unui nou tip de specialist, care să fie în același timp
și moral și eficace (o îmbinare prea puțin întîlnită în spațiul românesc). Așa cum ar ată
astăzi comunicarea socială, cel care se împiedică de considerente morale la nivelul
mijloacelor este condamnat să piardă orice partidă” (Borțun, 2005: 63).”
”Viziunea utilitaristă a lui Dumitru Borțun se intemeiază pe ideea că etica este
o dimensiune o rganică a Relațiilor Publice, care determină o reglare din interiorul
sistemului și imprimă întregului demers exigența interesului public. În România, un
imperativ al interesului public este, pentru Dumitru Borțun, încheierea procesului de
modernizare și r ealizarea de pași rapizi în conectarea eficientă la structurile aduse de
procesul de globalizare. ”

Text de interpretat cu studenții
„Eșecul în acțiune este eșecul în discurs. Poate că nicăieri nu e atît de strînsă legătura
dintre practica discursivă și rezultatele ei decît în perimetrul discursului politic.
Admițînd că, în urma uni discurs moral, individul nu acționează după preceptele pe
care discursul le -a invocat, consecințele în planul discursului (ca și în planul acțiunii
individuale) pot să nu fie atît de catastrofale. Dar dacă discursul politic nu a reușit să

27
încline balanța puterii în favoarea grupului pe care îl reprezintă, dezastrul în acțiune
este total, fiindcă rațiunea de a fi a unui grup de putere este preluarea puterii.”12

Sarcini. Teme de casă.
Tema 1: Analizați următoarele afirmații: „soarta democrației românești, ca și a
economiei noastre de piață, depinde în mare măsură de evoluția Relațiilor Publice.
Modernizarea deplină a României depinde de generalizarea comunicării eti ce și
eficient e”.13 Scrieți un comentariu de o pagină pe marginea acestora.

Tema 2: Analizați următoarele afirmații făcute de Bernard Dagenais: „Nu trebuie să
șocăm clientul sau să fim prea severi cu organizația care a comandat planul de
campanie. Este de preferat să abordăm problemele discutate pe un ton calm, flexibil.
Nici unui client, că este vorba de unul dintre superiorii ierarhici sau de o companie
oarecare, nu îi va face plăcere să i se spună adevărul pe un ton dur sau să primească
opinii defavorabile. Trebuie să învățați să prezentați lucrurile cu delicatețe.”14 Credeți
că aceasta este o atitudine etică în raport cu clientul pentru care lucrează un
profesionist în relații publice? Argumentați -vă răspunsul.

Sumarul modulului:
Este reluată și aprofundată tema i mportanței pe care etica o are în teoretizarea
și practicarea Relațiilor Publice ca disciplină majoră a științelor comunicării. Discuția
de față s -a purtat în vederea sublinierii importanței eticii, a expertizei etice în
contextul unei filosofii a moderniz ării. Relațiilor Publice li s -a acordat un loc central
ca factor de modernizare a României în context global. În acest proces , profesionistul
în PR acționează deopotrivă ca membru al unei comunități profesionale și al unei
comunități etice. Una dintre solu țiile posibile pentru dezvoltarea cîmpul ui Relaț iilor
Publice este cea a unei etici utilitariste priv ită ca o soluție pentru o etică globală .

12 Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii – încercare de retorică aplicată , București:
Tritonic, 2009, p. 86.
13 (Borțun, 2005: 53).

14 Bernard Dagen ais, Campania de relații publice , Iași: Polirom, 2003, p. 192.

28

Bibliografia modulului:
Borțun, Dumitru. 2002. Bazele epistemologice ale comunicării . București: Ars
Docendi.
Borțun, Dumitru. 2005. Relațiile publice și noua societate . București: Tritonic.
Cutlip, Scott M., Allen H. Center , Glenn M. Broom. 1994. Effective Public Relations .
New Jersey: Prentice Hall Inc.
Frunză, Sandu, “Etica și Relațiile publice ca factor de mode rnizare în context global”,
Revista română de comunicare și relații publice , nr. 3(17)/2009.
Grunig, James E., Todd Hunt. 1984 . Managing Public Relations . Philadelphia: Holt,
Rinehart and Winston.
Wilcox, Denis L., Philip H. Ault, Warren K. Agee. 1992. Public Relations Strategy
and Tactics . New York: Harper Collins Inc.

29

Modulul 3

Importanța Codu rilor etice în afirmarea și profesionalizarea relațiilor
publice

Scopul și obiectivele modulului: cursul propune conștientizarea importanței pe care
o au codur ile etice și familiarizarea cu folosirea acestora în activitatea de comunicare
organizaționlă. Dobîndirea de competențe în expertiza eti că e strîns legată de o bună
înțelegere a codurilor etice și de utilizarea lor într -o manieră adecvată în activitatea de
comunicare și PR.

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior: înțelegerea unor elemente
privitoare la etică, deontologie, consens, funcția managerială, model integrat,
cercetare în PR ne -a ajutat să ne formăm deprinderi necesare în deontolog ie. Aceasta
bază va fi utilizată pentru înțelegerea, însușirea și capacitatea de utilizare a codurilor
deontologice.

Schema logică a modulului:

Obiective: aprofundarea problemelor privind necesitatea elaborării și adoptării
codurilor etice de c ătre organizații, deprinderea modului de funcționare a codurilor
etice și aplicării lor în activitatea practică.

Noțiuni cheie: coduri etice, comunicare și acțiune etică, sistem deontologic, sistem
teleologic , sistem etic situațional , sistemul etic relat ivist individual

Codurile etice și
profesia de
relaționist Rolul Codurilor
etice
Discutarea de
exemple de
prevederi ale unor
coduri deontologice

30
Codurile etice și profesia de relaționist

”Arta consensului reprezentată de relațiile publice este practicată prin
cultivarea conștientă a unor relații etice, așezate pe terenul solid al unui cod etic.15 Din
marea complexitate de prob leme ce se ivesc în dezbaterea privind codurile etice, aș
dori să amintim faptul că una din tre opiniile larg împărtășite este aceea că importanța
codurilor etice derivă din faptul că „își propun să stabilească standarde clare pentru
exercitarea profesiei, să clarifice aceste standarde angajatorilor și să distingă
profesioniștii relațiilor publice de toți aceia care sunt angajați în comunicare neetică și
manipulare. Stabilirea unui cod de conduită etică profesională și responsabilitate
socială este esențial ”.16”
”Pornind de la principiile formulate anterior de K. D. Day, Q. Dong și C.
Robinson17, Remus Pricopie valorizează codurile de conduită profesională ca pe un
element important în dezvoltarea profesionalismului celor ce asumă practicarea
relațiilor publi ce ca profesie. Aceste coduri au la bază diferite sisteme etice, dintre
care Remus Pricopie menționează 1) sistemul deontologic care acordă importanță mai
mare faptelor decît efectelor, 2) sistemul teleologic interesat mai mult de finalitatea
activității d e relații publice decît de activitatea însăși, 3) sistemul etic situațional care
pune accentul pe influența particularităților contextuale în raport cu o anumită
conduită etică, 4) sistemul etic relativist individual care relativizează importanța unui
cod etic și se axează pe conștiința etică a fiecărui individ.18 Dincolo de aceste
distincții este important să sesizăm că toate asociațiile profesionale importante fie au
formulat un cod etic propriu, fie au aderat la unul deja existent. Componenta etică
face p arte din profesionalismul practicianului în domeniul relațiilor publice. ”

15 Remus Pricopie
16 Irina Stănciugelu, Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi , București:
Ed. Tritonic, 2009, p. 262.
17 K. D. Day, Q. Dong și C. Robinson, Public Relations Ethi cs. An Overview and
Discussion of Issues for the 21st Century, R. L. Heath (ed.) Handbook of Public
Relations , pp. 403 -409, Thousand Oaks: Sage Publications, Inc, 2001.
18 Remus Pricopie, pp. 211-212.

31
Rolul Codurilor etice

Punînd în evidență rolul pe care îl joacă adoptarea codurilor etice, Samuel Mercier
valorizează pozitiv Codurile etice deorece acestea:
 Ocupă locul lăsat liber între lege și valorile cadru ale unei comunități
 Contribuie la reputația, încrederea, respectul pe care beneficiarii unei
activități îl au față de instituția care prestează serviciul respectiv
 Reprezintă un contract moral între beneficiari și organiz ații
 Protejează organizația de comportamente necinstite, furnizează un model
de comportament
 Promovează o imagine pozitivă a organizației
 Este un mijloc de reglementare a adeziunii și devotamentului
colaboratorilor
 Influențează crearea sentimentului de uni citate și apartenență pentru
membrii grupului
 Este un cadru de referință în orientarea deciziilor și orientarea acțiunii
 Arată angajamentul de principiu al conducătorilor
 Corelează relațiile pur contractuale cu încrederea și responsabilitatea
 Creează clima tul etic, respectiv climatul în care acțiunile sînt percepute ca
drepte
 Ghidează comportamentul în caz de dileme etice.

În acest context se remarcă multitudinea aspectelor pe care Codurile și Cartele
le reglementează. În ciuda acestei varietăți, există o serie de t eme comune în codurile
etice . Printre acestea pot fi amintite cele evidențiate de Gh. Gh. Ionescu, Nicolae
Bibu, Valentin Munteanu:
 Reglementarea conflictului de interese
 Dezavuarea mitei
 Dezavuare primirii de foloase necuvenite
 Dezavuarea trafic ului de influență
 Diminuarea neglijenței
 Combaterea abuzului
 Combaterea hărțuirii morale și sexuale

32
 Eliminarea incompetenței19

Discutarea de exemple de prevederi ale unor coduri deontologice

Codul etic al membrilor PRSA, 2000
1. Fragment din Mesajul din par tea Consiliului de Etică și Standarde
Profesionale al PRSA
 “Codul formulează principiile și standardele care ne conduc în luarea
deciziilor și în acțiunil pe care le întreprindem.
 Codul reprezintă o legătură puternică între valorile și idealurile noastre
și munca pe care o desfășurăm zilnic.
 Codul ne ghidează în ceea ce privește acțiunile și motivațiile noastre”

2. Fragment din Preambul
“PRSA este angajată în practicarea eticăa relațiilor publice. Servind interesul
public, activitățile membrilor PRSA se bazea ză pe un înalt nivel de încredere din
partea publicului, ceea ce constiutie o datorie în plus pentru a acționa etic.
Valoarea reputației membrilor PRSA depinde de comportamentul etic al fiecăruia
și fiecare dintre noi este un exemplu pentru ceilalți membri PRSA (precum și
pentru alți profesioniști) în căutarea excelenței bazate pe standarde înalte de
perfromanță, profesionalism și comportament etic.”

Codul etic al membrilor IABC
“Codul are la bază trei principii diferite și, totuși, interrelaționate ale co municării
profesioniste care sînt valabile peste tot în lume. Aceste principii presupun i) că
societățile democratice subt guvernate de un respect profund fașă de drepturile omului
și de litera legii, ii) că aceste criterii etice pot fi stabilite de comun acord de către
mebri ai unei organizații și iii) că pentru a interpreta gusturile e necesară înțelegerea
fină a normelor culturale.
Principiile fundamentale sînt:

19 Ionescu, Gh. Gh., Nicolae Bibu, Valentin Munteanu, Etica în afaceri , Timișoara:
Editu ra Universității de Vest, 2006.

33
 comunicarea profesionistă este legală
 comunicarea profesionistă este etică
 comunicarea profes ionistă este de bun simț” .

Codul de la Atena
“Membrii Asociației Internaționale de Relații Publice NU vor:
 Subordona adevărul altor cerințe.
 Transmite infoormații care nu sînt verificate și verificabile.
 Lua parte la orice demers sau acțiune care nu este etică sau onestă sau care
poate aduce atingere demnității și integrității umane.
 Folosi orice metode sau tehnici de manipulare concepute pentru a creea
motivații subconștiente pe care individul nu le poate controla prin propria sa
liberă voință, astfel înc ît să nu poată fi făcut răspunzător de acțiunile
întreprinse pe baza lor.”

Text de interpretat cu studenții

Gilles Lipovetsky: Etica, stadiu suprem al comunicării
“Nicăieri operaționalizarea utilitaristă a moralei nu e atît de explicită ca în noile
strategii de comunicare din întreprinderi. Coduri de conduită, controale etice și
comitete de etică, comunicare instituțională, mecenat, peste tot obiectivul urmărit este
cu precădere acela de a îmbunătății imaginea instituției într -o epocă în care
întreprind erea trebuie să -și gestioneze capitalul său de simpatie ca parte integrantă a
capitalului de care se bucură marca sa.”20

Sarcini. Teme de casă:

Tema 1: Analizați următoarele prevederi din Codul etic al U niversității
Babeș -Bolyai:
 Codul de etică funcționea ză ca un contract moral între membrii comunității
universitare și comunitatea universitară ca întreg, contribuind la coeziunea

20 Lipovetsky, Giles, Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice ,
București: Babel, 1996, p. 291.

34
membrilor, la crearea unui climat bazat pe cooperare și competiție, la
creșterea prestigiului Universității.
 Nici o dispoziție a prezentului Cod nu trebuie interpretată în sensul
restrângerii unor drepturi conferite expres prin lege sau prin contractul
colectiv de muncă.

Tema 2 : Gilles Lipovetsky constată că e tica a devenit un vector strategic al
comunicării de întreprindere: con strîngere a relațiilor publice, instrument al
managementului mărcii . Lipovetsky supune analizei ceea ce el numește “o genială
prestație comunicațională care a reușit să teatralizeze acțiunea responsabilă a firmei” .
Este vorba despre Cazul firmei Johnson an d Johnson, 1982 – Tylenol pe care îl oferă
ca pe un exemplu de etică strategică . Încercați să repuneți în discuție acest caz și să îl
reevaluați din perspectiva importanței pe care o au Codurile etice în experiența
organizațională.

Tema 3 : “Codul etic al Asociației Americane a Agenților de Publicitate a fost
revizuit în 1990. Pe măsură ce citiți următoarele standarde, apreciați cît sunt de
adecvate, măsura în care mai sunt relevante și potrivite zilelor noastre și în ce
proporție sunt respectate de către c reator ii de reclame. M embrii Asociației au căzut de
acord asupra evitării folosirii cu bună știință a reclamelor care conțin:
1. Afirmații false sau care induc în eroare sau exagerări vizuale ori verbale.
2. Declarații care nu reflectă libertatea de alegere a in divizilor implicați.
3. Afirmații legate de prețuri care induc în eroare.
4. Comparații care discreditează pe nedrept un produs ori un serviciu concurrent.
5. Afirmații insuficient probate sau care denaturează sensul adevărat ori
posibilitatea punerii în practică a declarațiilor făcute de o autoritate
profesională sau științifică.
6. Afirmații, sugestii sau reprezentări grafice care ultragiază buna -cuviință
publică ori segmente minoritare ale populației.” 21

21 Charles U. Larson, Persuasiunea. Receptare și responsabilitate , Iași: Po lirom,
2003, p. 60.

35
Sumarul modulului: Modulul propune o înțelegere adecvată a s tatutului pe care îl au
codurile etice, a modului în care ele pot fi implementate, a modului în care prevederile
lor pot reglementa aspecte diverse din viața unei organizații.

Bibliografia modulului:

Chambers, George Gailey, “Codes of Ethics for the Te aching Profession”, Annals of
the American Academy of Political and Social Science, Vol. 101, The Ethics of the
Professions and of Business (May, 1922), pp. 121 -126.
Davidson Reynolds, Paul and Mark S. Frankel, “Codes of Ethics in the Social
Sciences: Two Recent Surveys”, Newsletter on Science, Technology, & Human
Values , No. 18 (Jan., 1977), pp. 15 -19.
Day, K. D., Q. Dong și C. Robinson, „Public Relations Ethics. An Overview and
Discussion of Issues for the 21st Century”, R. L. Heath (ed.) Handbook of Public
Relations , pp. 403 -409, Thousand Oaks: Sage Publications, Inc, 2001.
Dobson, John, “Why Ethics Co des Don't Work”, Financial Analysts Journal , Vol. 59,
No. 6 (Nov. – Dec., 2003), pp. 29 -34.
Goss, Robert P., A Distinct Public Administration Ethics? , Journal of Public
Administration Research and Theory: J -PART, Vol. 6, No. 4 (Oct.,1996).
Ionescu, Gh. Gh ., Nicolae Bibu, Valentin Munteanu, Etica în afaceri , Timișoara: Editura
Universității de Vest, 2006.
Langlois, Catherine C. and Bodo B. Schlegelmilch, “Do Corporate Codes of Ethics
Reflect National Character? Evidence from Europe and theUnited States”, Journal of
International Business Studies , Vol. 21, No . 4 (4th Qtr., 1990), pp. 519 -539.
Lipovetsky, Giles, Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice ,
București: Babel, 1996.
Newsom, Doug, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004.
Ruddick, J. Leon and Eugene J. Weigel, „Codes for Public Relations”, Music
Educators Journal , Vol. 30, No. 3 (Jan., 1944), pp. 20 -22.
Stănciugelu, Irina, Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi , București:
Ed. Tritonic, 2009.

36

Modulul 4

Aspecte deontol ogice și legislative în CRP

Scopul și obiectivele modulului: modulul prezintă cîteva perspective ale unor autori
cu cercetări semn ificative în domeniul legislației în CRP și a cîtrova prevederi ce
reglementează acest domeniu, pentru a forma competențe în domeniul interpretării și
aplicări i prevederilor legislative în pr actica relațiilor publice și a diverselor zone ale
comunicării.

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior: analiza privitoare la coduri
etice, comunicare și acțiune etică, sistem deontologic, sistem teleologic , sistem etic
situațional , sistemul etic relativist individual a fost făcută cu scopul de a ajunge la o
complementaritate între valorile personale, exigențele axiologice ale organizațiilor și
legislația în domeniu dintr -o anumită zonă culturală

Schema logică a modulului:

Obiective: modulul își propune dezvoltarea capacității de înțelegere a problemelor
privind legislația din domeniul comunicării și relațiilor publi ce, de analiză a unor
prevederi legislative în CRP, crearea de competențe privind stabilirea cadrelor de
colaborare între profesioniști în PR și juriștii organizației. .

Noțiuni cheie : legislație, reglemetări, expertiză etică și juridică, responsabilitate

Aspecte generale privind activitatea de relațiile publice și legislația22

22 Pentru această parte studenții au obligația de a consulta lucrările Newsom, Doug, Bob
Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed. Polirom, 2004, pp. 34 -58; Aspecte generale
privind activitatea
de relațiile publice și
legislați a Acțiunea legilor și
reglementărilor Texte de lege și
reglementări

37

 Pentru această parte studenții au obligația de a consulta materialul: Doug
Newsom, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004, pp. 34 -58;

”Cei ce lucrează în domeniul comunicării ș i rela țiilor publice trebuie să aibă o bună
cunoaștere a contextului legislativ din țara în care își desfășoară activitatea, sau în
țările în care ar urma să desfășoare activități. Pentru a sublinia importanța problemelor
de ordin juridic oferim în cele ce urme ază, pentru uzul studenților, cîteva fragmente
ale unor autori reprezentativi pentru acest domeniu. „Specialiștii în relații publice sunt
mai conștienți ca niciodată de expunerea lor la probleme juridice. .. există trei riscuri
juridice identificate de avoc atul Morton Simon: 1) riscul juridic normal, cu care se
confruntă orice persoană, cuprinzînd probleme civile și penale, inclusiv complotul,
înscenarea, 2) riscul legat de domeniul de activitate, cel care apare în timpul
activităților publice sau de relații publice, 3) riscul neașteptat, care include orice, de la
depunerea unei depoziții ca expert, la cumpărarea de bilete la un eveniment sportiv
pentru un client, la desfășurarea de activități de lobby fără a se înregistra ca atare și
fără a declara venituril e provenite din aceste activități. Categoria a treia cuprinde
permisiunea dată corporațiilor de a folosi relațiile publice într -o manieră ilegală , ca
rețea de adunare a contribuțiilor financiare pentru a susține anumite direcții politice
sau candidați, iar în arena internațională permisiunea de a folosi serviciile de relații
publice pentru mită sau pentru desfășurarea altor activități ilegale” 23
„Mai mult decît cetățenii obișnuiți, practicienii de relații publice sunt expuși la multe
situații în care riscă procese penale, cum ar fi mita, impunerea unor prețuir, frauda,
manipulări de valori mobiliare și chiar sperjur. Cedarea în fața acestor încercări
înseamnă riscul de a fi dat în judecată, mai ales pentru acuzația de uneltire. … Simon
enumeră cinci situa ții în care specialistul în relații publice poate fi acuzat de uneltire:
1) participarea la acțiuni ilegale, 2) consilierea, ghidarea, dirijarea politicii din spatele
unei acțiuni ilegale, 3) implicarea personală în acțiunea respectivă, 4) construirea unei

și Newsom, Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckenberg, Totul despre relațiile
publice , Iași: Polirom, 2003, pp. 350 -420.
23 Newsom, Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckenberg, Totul despre relațiile
publice , Iași: Polirom, 2003, p. 352

38
agenții de propagandă pentru a -i combate pe oponenții acțiunii, 5) cooperarea întru
continuarea unei acțiuni ilegale.”24

Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckenberg ne atrag atenția asupra
cîtorva modalități de a ne feri de necazuri. „Menținerea unei relații bune cu avocatul
organizației este una dintre cele mai bune metode de a vă feri de probleme juridice,
dar avocatul Morton Simon id entifică alte cinci metode.
1. Recunoașteți -vă responsabilitatea individuală pentru acțiunile dumneavostră;
niciodată nu aplicați principiul „Am făcut doar ce a zis șeful”. Legea oricum
nu ia în considerare acest lucru.
2. Încercați să cunoașteți totul despre af acerea organizației pentru care lucrați.
3. Nu luați în seamă diferența de detaliu dint re relațiile publice și reclamă, pentru
că legea o ignoră deseori.
4. Decideți -vă cît de departe sunteți hotărît să mergeți într -o direcție cînd riscați
închisoarea, încetarea activității sau interzicerea ei definitivă.
5. „Cunoașteți -vă dușmanul”, și mai ales acele agenții guvernamentale care ar
putea să vă urmărească. Este util să vă aflați pe listele de discuții ale agenției și
să fiți la curent cu discursurile conducătorilor e i. Deseori ele oferă primele
indicii ale unorprobleme potențiale pentru compania dumneavoastră sau
pentru domeniul economic în care lucrați.”25

Acțiunea legilor și reglementărilor

„Primul sfat este să conștietizați faptul că legile sînt, în general, neg ative. Ele definesc
ceea ce nu este legal. De obicei, nu definesc ceea ce este legal. Puteți presupune că un
lucru este legal pentru că nu a fost definit ca ilegal. Dar, chiar dacă aveți dreptate în
acel moment, s -ar putea ca ulterior să aveți surprize”.26

24 Newsom, Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckenberg, Totul despre relațiile
publice , Iași: Polirom, 2003, pp. 352 -353.
25 Newsom, Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckenberg, Totul despre relațiile
publice , Iași: Polirom, 2003, p. 357. „Majoritatea instituțiilor mari, a afacerilor și a mass
media beneficiază de co nsiliere juridică. D acă clientul are specialiști juridici, ei trebuie
folosiți.”
26 Newsom, Doug, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004, p. 47.

39

Contractele
„Veți descoperi, probabil, că organizația dumneavoastră folosește o muloțime de
colaboratori externi care își vînd produsele – scriitori, producători, fotografi, tipografi
etc. Deoarece ei lucrează pentru dumneavostră, sunteți răspunzător de a cțiunile lor în
procesul pregătirii și prezentării materialelor respective. Trebuie să cunoașteți natura
înțelegerii cu fiecare din acești furnizori. Alzfel, sînteți expus riscului de a face vreo
greșeală gravă, din cauza căreia organizația ar putea să pia rdă mulți bani – iar
dumneavoastră să rămîneți fără slujbă”.27

Legile împotriva calomiei și problemele legate de viața privată
„Dacă o persoană consideră că este calomniată într -un text redactat de dumneavoatră,
poate să se adreseze tribunalului pentru a o bține despăgubiri reale și foarte
usturătoare. Cea mai bună prozecție împotriva riscului de a fi acuzat de calomnie este
să fiți excesiv de de corect și de cinstit – în așa măsură încît să puteți susține cu probe
orice afirmație.”28
„Atunci cînd doriți să f olisiți imaginea și numele unei persoane pentru reclame,
informări publice sau alte materiale publicitare, intră în joc legile care protejează viața
privată. Persoanele din imaginile generale ale întrunirilor publice nu creează
probleme, însă nu puteți să luați pe cineva anume din mulțime și să îl folosiți în
scopuri promoționale fără consimțămîntul lui. Dacă sînt personaje celebre, este nevoie
și de un contract valabil din punct de vedere juridic care să stipuleze acea folosire
anume. Altfel, puteți fi acu zat de intruziune în viața privată.”29

O afirmație cheie este facută de Miruna Runca n: „O legislație cu adevărat
modernă asupra vieții private, care să fie funcțională și logică, ar treb ui (indiferent
dacă printr -o lege de sine stătătoare sau prin adaptare a codurilor penale și civile, ca și
a altor legi deja existente) să conțină articole consfințind următoarele tipuri de
drepturi individuale: dreptul persoanei de a dispune de propria sa intimitate (cîtă

27 Newsom, Doug, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom , 2004, p. 48.
28 Newsom, Doug, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004, p. 49.
29 Newsom, Doug, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004, p. 52.

40
vreme viața sa intimă nu produce efecte negative asup ra altor persoane); dreptul
cetățeanului de a avea acces la conținutul dosarelor și a bazelor de date care îl implică,
indiferent dacă acestea sunt deschise de o instituție de stat sau privată; dreptul
cetățenilor de a preveni și de a refuza publicarea datelor aflate în dosarele personale
(cu excepția dosarelor unor procese penale încheiate cu hotărîre definitivă care sunt,
prin definiție, publice). În plus, legislația vieții private este aceea care consfințește și
obligațiile instituțiilor statului în priv ința urmăririi persoanelor, în viața lor intimă, cu
mijloace obișnuite sau electronice: o asemenea urmărire nu este permisă într -un stat
democratic decît pe baza hotărîrii unei instanțe imparțiale.” (Miruna Runcan )30

Copyright -ul și alte drepturi
„Legea c opyright -ului are la bază ideea că „autorii de lucrări creative trebuie să fie
proprietarii creației lor. În consecință, ea oferă modalitatea de protejare a proprietății
creative a unei persoane sau a unei organizații înpotriva însușirii și folosirii ei il egale
de către altcineva. Obținînd copyright pentru dumneavoastră, vă semnalați posesia ei.
Folosiți totdeauna simbolul (c), alături de cuvîntul copyright .”31

Obscenitatea și indecența
Pînă unde poate merge în imaginarul publicitar exhibarea nudității, a f etișului,
transgresarea tabuului? „Încă de la apariția expresiei artistice, sexul a constituit o temă
de creație. Materialele de acest gen constituie astăzi o parte semnificativă a
producțiilor media. Pentru a determina dacă un material este obscen, trebui e stabilit
mai întîi dacă „persoana obișnuită care se înscrie în standardele comunității
contemporane ar putea considera că materialul, privit ca întreg, face apel la un interes
sexual maladiv. În al doilea rînd, materialele trebuie să descrie într -un mod „vădit
vulgar” actul sexual. În al treilea rînd, luat ca întreg, materialul trebuie să fie lipsit de
valoare literară, artisitcă, ideologică sau științifică reală. Materialele nu sînt obscene
doar pentru că oamenii le găsesc murdare, dezgustătoare sau revo ltătoare, ele trebuie
să conțină un apel sexual”.32

30 Miruna Runcan, A patra putere – legislație și etică pentru jurnaliști , Cluj: Dacia,
2002, p. 183.
31 Newsom, Doug, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004, p. 52.
32 Kent R. Middleton, Robert Trager, Bill F. Chamberlin, Legislația comunicării
publice, Iași: Polirom, 2002, pp. 161 -162.

41
Există reglementări ce au în vedere o protecție specială pentru minori.
„Materialele pot fi obscene pentru minori, chiar dacă nu sînt obscene pentru adulți.
Folosirea copiilor ca personaje pentru materiale pornografice dăunează sănătății
mintale, emoționale și psihologice a copilului. Distr ibuitorii unor astfel de materiale
trebuie pedepsiți, chiar dacă nu au nimic în comun cu producerea lor. Distribuirea de
materiale pornografice care înfățișează copii est e „legată de abuzul sexual asupra
copiilor”. ( Kent R. Middleton, Robert Trager, Bill F. Chamberlin). 33

Texte de lege și reglementări

1.

Texte din Constituția României privind drepturile, libertățile și îndatoririle
fundamentale

ARTICOLUL 26
(1) Autori tățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și
libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprima re a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea
creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libe rtatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică
sursa finanțării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejud icia demnitatea, onoarea, viața particulară
a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de
agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discri minare, la
separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare
bunelor moravuri.

33 Kent R. Middleton, Robert Trager, Bill F. Chamberlin, Legislația comunicării
publice, Iași: Polirom, 2002, pp. 165 -166.

42
(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință
publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării
artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de
televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa ție de interes public nu poate fi
îngrădit.
(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure
informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de
interes personal.
(3) Dreptul la inform ație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor
sau securitatea națională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio și de tel eviziune sunt autonome. Ele trebuie să
garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă.
Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se
reglementează prin lege organică.

ARTICOLUL 51
(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate
numai în numele semnatarilor.
(2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele
colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea drept ului de petiționare este scutită de taxă.
(4) Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile
stabilite potrivit legii.

2.

Accesul la informațiile deținute de către instituțiile publice
și protejarea intereselor le gitime ce ar putea fi lezate prin publicarea acestora

 CONSTITUTIA ROMÂNIEI
ARTICOLUL 31 – Dreptul la informaț ie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu
poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competent elor ce le revin, sunt obligate sa
asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal.

43
 Accesul la informatiile detinute de catre institutiile publice:
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
 Protectia avertizorilor de integritate:
Legea nr. 571/2004 privind prot ectia personalului din autoritatile publice,
institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii
 Prelucrarea datelor cu caracter personal:
Legea nr. 67 7/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal
si libera circulatie a acestor date
 Protectia informatiilor clasificate:
Legea nr. 1 82/2002 privind protectia informatiilor clasificate
 Protectia informatiilor secrete de serviciu:
H.G. nr. 781/2002 privind protectia informatiilor secrete de serviciu
 Sigurant a nationala a Romaniei:
Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei
 Legea privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de
Informatii:
Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de
Informatii
(modificarile ulterioare sunt incluse in fisier)
 Accesul la dosarele fostei securitati:
Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea
securitatii ca politie politica
 Protectia martorilor:
Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor
3.
Decizia nr.187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de reglementare a conținutului
audiovizual
Protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine
ART. 30
Radiodifuzorii au obligația să respecte dre pturile și libertățile fundamentale ale
omului și să nu profite de ignoranța sau de buna -credință a persoanelor.
ART. 31
În sensul prezentului cod, sunt considerate a fi de interes public justificat orice
probleme, fapte sau evenimente locale ori naționale , cu semnificație pentru viața
comunității.
ART. 32
(1) Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut, iar invocarea dreptului la
informare nu poate justifica invadarea vieții private.
(2) Dreptul la propria imagine nu trebuie să împiedice aflarea adev ărului în probleme

44
de interes public justificat.
ART. 33
(1) Este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări ale persoanelor reținute
pentru cercetări, arestate ori aflate în detenție, fără acordul scris al acestora.
(2) Fac excepție de la preveder ile alin. (1) situațiile în care filmarea sau înregistrarea
este realizată în locuri publice.
ART. 34
(1) Orice persoană acuzată sau cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni este
prezumată nevinovată atâta timp cât nu a fost condamnată printr -o hotărâr e penală
definitivă și irevocabilă.
(2) În cadrul programelor audiovizuale nu pot fi oferite, direct sau indirect,
recompense și nu pot fi făcute promisiuni de recompensare persoanelor care ar putea
fi martori în cauze penale.
ART. 35
(1) Nu pot fi difuzat e materiale audiovizuale realizate și puse la dispoziția
radiodifuzorilor de către poliție sau parchet, fără acordul persoanelor care sunt victime
ale unor infracțiuni sau fără acordul familiilor acestora.
(2) Nu poate fi dezvăluită în nici un mod identita tea persoanelor care sunt victime ale
infracțiunilor privitoare la viața sexuală, prevăzute la titlul II cap. III din Partea
specială a Codului penal; se exceptează situațiile în care victimele și -au dat acordul
scris.
ART. 36
(1) Orice persoană are dreptu l la respectarea vieții sale private și de familie, a
domiciliului și a corespondenței sale.
(2) Este interzisă difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje audiovizuale
privind viața privată și de familie a persoanei, fără acordul acesteia.
(3) Fac excepție de la prevederile alin. (2) situațiile în care sunt întrunite cumulativ
următoarele condiții:
a) existența unui interes public justificat;
b) existența unei legături semnificative și clare între viața privată și de familie a
persoanei și inte resul public justificat.
(4) Informațiile privind adresa unei persoane sau a familiei sale și numerele lor de
telefon nu pot fi dezvăl uite fără permisiunea acestora.
(5) Nu pot fi difuzate emisiuni de divertisment, gen camera ascunsă sau farse, care au
ca obiect viața privată.
ART. 37
(1) Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei, filmate în propria locuință sau în
orice alte locuri private, fără consimțământul acesteia.
(2) Este interzisă difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unei propr ietăți
private, fără acordul proprietarului.
(3) Fac excepție de la prevederile alin. (1) și (2) situațiile în care imaginile difuzate:
a) pot preveni săvârșirea unei infracțiuni;
b) surprind sau pot proba săvârșirea unei infracțiuni;
c) protejează sănătat ea publică;
d) surprind fapte care prezintă un interes public justificat.
ART. 38
Este interzisă difuzarea de imagini și sunete înregistrate cu microfoane și camere de
luat vederi ascunse, cu excepția situației în care materialele audiovizuale astfel
obțin ute nu puteau fi realizate în condiții normale, iar conținutul lor prezintă un
interes justificat pentru public.

45
ART. 39
(1) Înregistrările audio și/sau video destinate emisiunilor de divertisment, inclusiv
cele de tip „camera ascunsă”, nu pot fi difuzate decât cu respectarea cumulativă a
următoarelor condiții:
a) să nu provoace iritare sau suferință ori să nu pună persoana în situații înjositoare
sau de risc;
b) persoanele care au făcut obiectul filmării/înregistrării să -și dea acordul scris pentru
difuzar e.
(2) În scopul informării publicului telespectator, imaginile înregistrate cu camere de
luat vederi ascunse se difuzează însoțite permanent de un marcaj grafic ce
simbolizează o cameră de luat vederi, conform modelului prezentat în anexa nr. 1 care
face parte integrantă din prezentul cod.
ART. 40
Difuzarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau a corespondenței ajunse în
posesia radiodifuzorilor este permisă în următoarele situații:
a) răspunde unor necesități de siguranță națională, ordine publică sau asigură
prevenirea unor fapte penale;
b) probează comiterea unei infracțiuni;
c) prezintă un interes public justificat.
ART. 41
În cazul excepțiilor prevăzute la art. 36 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 38 și 40,
radiodifuzorii pot difuza materialele audiovizuale numai însoțite de punctul de vedere
al persoanei în cauză; în situația în care persoana refuză să prezinte un punct de
vedere, radiodifuzorul trebuie să precizeze acest fapt.
ART. 42
(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.
(2) În c azul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind
fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar
persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a -și exprima punctul de vedere; dacă
acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte prin cipiul audiatur et
altera pars.
(3) Realizatorii emisiunilor au obligația să respecte dreptul persoanei la propria
imagine și să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzat oare sau să
indice, cel puțin, probele care le susțin; stăruința moderatorului trebuie să fie
convingătoare, astfel încât să ajute publicul să -și formeze o opinie corectă.
(4) Realizatorii emisiunilor au obligația să nu permită invitaților să folosească un
limbaj injurios sau să instige la violență împotriva altor persoane.
(5) Sunt interzise în programele audiovizuale orice referire peiorativă la adresa
persoanelor în vârstă sau cu dizabilități, precum și punerea acestora în situații ridicole
ori umilitoar e.
(6) Programele audiovizuale trebuie să respecte dreptul la libertatea de gândire, de
conștiință și de religie.
ART. 43
(1) Radiodifuzorii nu pot difuza:
a) imagini ale persoanei aflate în situația de victimă, fără acordul acesteia;
b) imagini ale persoa nei fără discernământ sau decedate, fără acordul familiei;
c) imagini care exploatează sau scot în evidență traumele ori traumatismele unei
persoane.
(2) În cazul martorilor la comiterea unei infracțiuni, la solicitarea acestora, difuzarea
imaginilor se va realiza cu asigurarea protecției depline a identității lor.

46
ART. 44
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea intimității în momente dificile, cum ar fi
o pierdere ireparabilă sau o nenorocire.
(2) În cazul situațiilor de suferință umană, al dezastrel or naturale, accidentelor sau al
actelor de violență, radiodifuzorii au obligația de a nu se amesteca nejustificat în viața
privată.
ART. 45
(1) Difuzarea materialelor audiovizuale conținând imagini ale persoanelor aflate la
tratament în unitățile de asist ență medicală, precum și a datelor cu caracter personal
privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament,
circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei,
este permisă numai cu acordul pe rsoanei sau, în cazul în care persoana este fără
discernământ ori decedată, cu acordul familiei sau al aparținătorilor.
(2) Radiodifuzorii au obligația de a respecta demnitatea și anonimatul persoanelor cu
tulburări psihice.
(3) Fac excepție de la preveder ile alin. (1) situații de interes public justificat în care
difuzarea materialului audiovizual are drept scop:
a) prevenirea săvârșirii unor fapte penale ori înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale
unor asemenea fapte;
b) probarea comiterii unei infracțiu ni.
ART. 46
(1) Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de
manifestări antisemite sau xenofobe.
(2) Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de
rasă, religie, naționalitate, sex, orientare se xuală sau etnie.
ART. 47
(1) Prezentarea apologetică a crimelor și abuzurilor regimurilor totalitare, nazist și
comunist, a autorilor unor astfel de fapte, precum și denigrarea victimelor acestora
sunt interzise în emisiunile audiovizuale.
(2) Prin apologi e, în sensul prezentului cod, se înțelege: elogiul, lauda ferventă
(adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei; apărarea (servilă și interesată) cuiva
sau a ceva; discursul, scrierea care face apologia cuiva sau a ceva.
4.
LEGE nr.8 din 14 martie 199 6 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Obiectul dreptului de autor
Art. 7. – Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație
intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea
de creație, mod ul sau forma concretă de exprimare și independent de valoarea
și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile,
prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru
calculato r;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile,
cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile
științifice;

47
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico -muzicale, ope rele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr -un procedeu
analog fotografiei;
g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica
sticlei și a metalului, precum și operele de artă aplicată produselor destinate
unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv pla nșele, machetele și lucrările grafice ce
formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și
științei în general.
Art. 8. – Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, consti tuie, de
asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create
plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele
muzicale și orice alte transfor mări ale unei opere literare, artistice sau
științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație;
b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile
și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau dat e, protejate ori nu,
inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului,
constituie creații intelectuale.
Art. 9. – Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperiril e și invențiile, conținute într -o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și
traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile ofici ale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor,
cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și
medalia;
d) mijloacele de plată;
e) știrile și informațiile de presă;
f) simplele fapte și date.

5.
Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date

Definitii

Art. 3.
In intelesul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc dupa cum urmeaza:
a) date cu caracter perso nal – orice informatii referitoare la o persoana fizica

48
identificata sau identificabila; o persoana identificabila este acea persoana care poate
fi identificata, direct sau indirect, in mod particular prin referire la un numar de
identificare ori la unul s au la mai multi factori specifici identitatii sale fizice,
fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;
b) prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operatiune sau set de operatiuni care
se efectueaza asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau
neautomate, cum ar fi colectarea, inregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori
modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea catre terti prin
transmitere, diseminare sau in orice alt mod, alaturarea ori com binarea, blocarea,
stergerea sau distrugerea;
c) stocarea – pastrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese;
d) sistem de evidenta a datelor cu caracter personal – orice structura organizata de date
cu caracter personal, accesibila p otrivit unor criterii determinate, indiferent daca
aceasta structura este organizata in mod centralizat ori descentralizat sau este
repartizata dupa criterii functionale ori geografice;
e) operator – orice persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public,
inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, care
stabileste scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; daca scopul
si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr -un
act normativ sau in baza unui act normativ, operator este persoana fizica sau juridica,
de drept public ori de drept privat, care este desemnata ca operator prin acel act
normativ sau in baza acelui act normativ;
f) persoana impu ternicita de catre operator – o persoana fizica sau juridica, de drept
privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile
teritoriale ale acestora, care prelucreaza date cu caracter personal pe seama
operatorului;
g) ter t – orice persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv
autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, alta decat persoana
vizata, operatorul ori persoana imputernicita sau persoanele care, sub aut oritatea
directa a operatorului sau a persoanei imputernicite, sunt autorizate sa prelucreze date;
h) destinatar – orice persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public,
inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoria le ale acestora, careia ii
sunt dezvaluite date, indiferent daca este sau nu tert; autoritatile publice carora li se
comunica date in cadrul unei competente speciale de ancheta nu vor fi considerate
destinatari;
i) date anonime – date care, datorita origin ii sau modalitatii specifice de prelucrare, nu
pot fi asociate cu o persoana identificata sau identificabila.
Caracteristicile datelor cu caracter personal in cadrul prelucrarii

Art. 4.
(1) Datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrarii trebuie sa fie:
a) prelucrate cu buna -credinta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare;
b) colectate in scopuri determinate, explicite si legitime; prelucrarea ulterioara a
datelor cu caracter personal in scopuri statistice, de cercetare isto rica sau stiintifica nu
va fi considerata incompatibila cu scopul colectarii daca se efectueaza cu respectarea
dispozitiilor prezentei legi, inclusiv a celor care privesc efectuarea notificarii catre
autoritatea de supraveghere, precum si cu respectarea ga rantiilor privind prelucrarea
datelor cu caracter personal, prevazute de normele care reglementeaza activitatea
statistica ori cercetarea istorica sau stiintifica;

49
c) adecvate, pertinente si neexcesive prin raportare la scopul in care sunt colectate si
ulterior prelucrate;
d) exacte si, daca este cazul, actualizate; in acest scop se vor lua masurile necesare
pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care
sunt colectate si pentru care vor fi ulterior prelucrate, sa fie s terse sau rectificate;
e) stocate intr -o forma care sa permita identificarea persoanelor vizate strict pe durata
necesara realizarii scopurilor in care datele sunt colectate si in care vor fi ulterior
prelucrate; stocarea datelor pe o durata mai mare decat cea mentionata, in scopuri
statistice, de cercetare istorica sau stiintifica, se va face cu respectarea garantiilor
privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevazute in normele care
reglementeaza aceste domenii, si numai pentru perioada necesara realizarii acestor
scopuri.
(2) Operatorii au obligatia sa respecte prevederile alin. (1) si sa asigure indeplinirea
acestor prevederi de catre persoanele imputernicite.

Conditii de legitimitate privind prelucrarea datelor

Art. 5.
(1) Orice prelucrare d e date cu caracter personal, cu exceptia prelucrarilor care
vizeaza date din categoriile mentionate la art. 7 alin. (1), art. 8 si 10, poate fi efectuata
numai daca persoana vizata si -a dat consimtamantul in mod expres si neechivoc
pentru acea prelucrare.
(2) Consimtamantul persoanei vizate nu este cerut in urmatoarele cazuri:
a) cand prelucrarea este necesara in vederea executarii unui contract sau antecontract
la care persoana vizata este parte ori in vederea luarii unor masuri, la cererea acesteia,
inain tea incheierii unui contract sau antecontract;
b) cand prelucrarea este necesara in vederea protejarii vietii, integritatii fizice sau
sanatatii persoanei vizate ori a unei alte persoane amenintate;
c) cand prelucrarea este necesara in vederea indeplinirii unei obligatii legale a
operatorului;
d) cand prelucrarea este necesara in vederea aducerii la indeplinire a unor masuri de
interes public sau care vizeaza exercitarea prerogativelor de autoritate publica cu care
este investit operatorul sau tertul caruia ii sunt dezvaluite datele;
e) cand prelucrarea este necesara in vederea realizarii unui interes legitim al
operatorului sau al tertului caruia ii sunt dezvaluite datele, cu conditia ca acest interes
sa nu prejudicieze interesul sau drepturile si libertati le fundamentale ale persoanei
vizate;
f) cand prelucrarea priveste date obtinute din documente accesibile publicului,
conform legii;
g) cand prelucrarea este facuta exclusiv in scopuri statistice, de cercetare istorica sau
stiintifica, iar datele raman ano nime pe toata durata prelucrarii.
(3) Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dispozitiilor legale care reglementeaza
obligatia autoritatilor publice de a respecta si de a ocroti viata intima, familiala si
privata.

6.
LEGE Nr. 504 din 11 iulie 2002. Legea audiovizualului
ART. 6
(1) Cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă.

50
(2) Independența editorială a furnizorilor de servicii media audiovizuale este
recunoscută și garantată de prezenta lege.
(3) Sunt interzise ingerințe de orice fel în conținutul, forma sau modalitățile de
prezentare a elementelor serviciilor media audiovizuale, din partea autorităților
publice sau a oricăror persoane fizice sau juridice, române ori străine.
(4) Nu constituie ingerințe deciziile și instrucțiunile având caracter normativ, emise de
Consiliul Național al Audiovizualului în aplicarea prezentei legi și cu respectarea
dispozițiilor legale, precum și a normelor privind drepturile omului, prevăzute în
convențiile și tratatele ratificate de România.
(5) Nu constituie ingerințe prevederile cuprinse în codurile de conduită profesională
pe care jurnaliștii și furnizorii de servicii media audiovizuale le adoptă și pe care le
aplică în cadrul mecanismelor și structurilor de autoreglementare a activității lor, dac ă
nu contravin dispozițiilor legale în vigoare.
ART. 7
(1) Caracterul confidențial al surselor de informare utilizate în conceperea sau
elaborarea de știri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este
garantat de prezenta lege.
(2) Or ice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură
să identifice sursa informațiilor obținute în legătură directă cu activitatea sa
profesională.
(3) Se consideră date de natură să identifice o sursă următoarele:
a) numele ș i datele personale, precum și vocea sau imaginea unei surse;
b) circumstanțele concrete ale obținerii informațiilor de către jurnalist;
c) partea nepublicată a informației furnizate de sursă jurnalistului;
d) datele cu caracter personal ale jurnalistului s au radiodifuzorului, legate de
activitatea pentru obținerea informațiilor difuzate.
(4) Confidențialitatea surselor de informare obligă, în schimb, la asumarea răspunderii
pentru corectitudinea informațiilor furnizate.
(5) Persoanele care, prin efectul rel ațiilor lor profesionale cu jurnaliștii, iau cunoștință
de informații de natură să identifice o sursă prin colectarea, tratarea editorială sau
publicarea acestor informații, beneficiază de aceeași protecție ca jurnaliștii.
(6) Dezvăluirea unei surse de inf ormare poate fi dispusă de instanțele judecătorești
numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranței naționale sau a ordinii
publice, precum și în măsura în care această dezvăluire este necesară pentru
soluționarea cauzei aflate în fața instanțe i judecătorești, atunci când:
a) nu există sau au fost epuizate măsuri alternative la divulgare cu efect similar;
b) interesul legitim al divulgării depășește interesul legitim al nedivulgării.
ART. 8
(1) Autoritățile publice abilitate asigură, la cerere:
a) protecția jurnaliștilor în cazul în care aceștia sunt supuși unor presiuni sau
amenințări de natură să împiedice ori să restrângă în mod efectiv libera exercitare a
profesiei lor;
b) protecția sediilor și a localurilor radiodifuzorilor, în cazul în care acestea sunt
supuse unor amenințări de natură să împiedice sau să afecteze libera desfășurare a
activității lor.
(2) Protecția jurnaliștilor și a sediilor sau a localurilor radiodifuzorilor, în condițiile
alin. (1), nu trebuie să devină pretext pentru a î mpiedica sau a restrânge libera
exercitare a profesiunii ori a activității acestora.
ART. 9
Desfășurarea de percheziții în sediile sau localurile radiodifuzorilor nu trebuie să

51
prejudicieze libera exprimare a jurnaliștilor și nici nu poate suspenda difuzar ea
programelor.

7.
Legea nr.148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea
Publicata in Monitorul Oficial nr. 359/2 August 2000 (include modificarile aduse
prin legea 283/2002, Ordonanta guvernului 17/2003, Ordonanta guvernului 90/2004 si
Legea 457/2004 )

Art. 6. – Se interzice publicitatea care:
a) este inselatoare;
b) este subliminal a;
c) prejudiciaza respectul pentru demnitatea umana si morala publica;
d) include discriminari bazate pe rasa, sex, limba, origine, origine sociala, identitate
etnica sau nationalitate;
e) atenteaza la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitatii si vietii particulare a persoanelor;
g) exploateaza superstitiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciaza securitatea persoanelor sau incita la violenta;
i) incurajeaza un c omportament care prejudiciaza mediul inconjurator;
j) favorizeaza comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori
distribuite contrar prevederilor legale.

Publicitate inselatoare si publicitate comparativa
Art. 7. – Pentru determinarea caracterului inselator al publicitatii se vor lua in
considerare toate caracteristicile acesteia si, in mod deosebit,
elementele componente referitoare la:
a) caracteristicile bunurilor si serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura , modul
de executie si de ambalare, compozitia, metoda si data
fabricatiei sau a aprovizionarii, masura in care acestea corespund scopului destinat,
destinatia, cantitatea, parametrii tehnico -functionali, producatorul,
originea geografica sau comerciala ori rezultatele testelor si incercarilor asupra
bunurilor sau serviciilor, precum si rezultatele care se asteapta de la
acestea;
b) pretul sau modul de calcul al pretului, precum si conditiile in care sunt distribuite
produsele sau sunt prestate serv iciile;
c) conditiile economice si juridice de achizitionare sau de prestare a serviciilor;
d) natura serviciilor ce urmeaza a fi asigurate dupa vanzarea produselor sau
prestarea serviciilor;
e) natura, atributiile si drepturile celui care i si face publicitate, cum ar fi:
identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate
industriala, premii si distinctii primite;
f) omiterea unor informatii esentiale cu privire la identificarea si caracterizarea
bunurilor sau serviciilo r, cu scopul de a induce in eroare persoanele carora le sunt
adresate.
Art. 8. – Publicitatea comparativa este interzisa daca:
a) comparatia este inselatoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) si ale art. 7;

52
b) se compara bunuri sau servi cii avand scopuri sau destinatii diferite;
c) nu se compara, in mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esentiale,
relevante, verificabile si reprezentative – intre care poate fi inclus si
pretul – ale unor bunuri sau servicii;
d) se cree aza confuzie pe piata intre cel care isi face publicitate si un concurent sau
intre marcile de comert, denumirile comerciale sau alte semne
distinctive, bunuri sau servicii ale celui care isi face publicitate si cele apartinand unui
concurent;
e) se discrediteaza sau se denigreaza marcile de comert, denumirile comerciale, alte
semne distinctive, bunuri, servicii, activitati sau circumstante ale unui concurent;
f) nu se compara, in fiecare caz, produse cu aceeasi indicatie, in cazul produselor
care au indicatie geografica;
g) se profita in mod incorect de renumele unei marci de comert, de denumirea
comerciala sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicatia geografica
a unui produs al unui concurent;
h) se prezinta bunuri sau servicii drept imitatii sau replici ale unor bunuri sau
servicii purtand o marca de comert sau o denumire comerciala protejata;
i) se incalca orice alte prevederi ale Legii concurentei nr. 21/1996.
Art. 9. – Comparatiile care se refera la o oferta speciala trebuie sa indice, in mod
clar si neechivoc, data la care inceteaza oferta sau, daca este
cazul, faptul ca oferta speciala se refera la stocul de bunuri sau de servicii disponibil,
iar daca oferta speciala nu a inceput inca, data de incepe re a
perioadei in care se aplica pretul special sau alte conditii specifice.

8.
Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica
(publicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003)

Art. 1.
(1) Prezenta lege stabiles te regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea
transparentei decizionale in cadrul autoritatilor administratiei publice centrale si
locale, alese sau numite, precum si al altor institutii publice care utilizeaza resurse
financiare publice, i n raporturile stabilite intre ele cu cetatenii si asociatiile legal
constituite ale acestora.
(2) Legea are drept scop:
a) sa sporeasca gradul de responsabilitate a administratiei publice fata de cetatean, ca
beneficiar al deciziei administrative;
b) sa stimuleze participarea activa a cetatenilor in procesul de luare a deciziilor
administrative si in procesul de elaborare a actelor normative;
c) sa sporeasca gradul de transparenta la nivelul intregii administratii publice.

Art. 2.
Principiile care sta u la baza prezentei legi sunt urmatoarele:
a) informarea in prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes
public care urmeaza sa fie dezbatute de autoritatile administratiei publice centrale si
locale, precum si asupra proiectelor de acte normative;
b) consultarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite, la initiativa autoritatilor
publice, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
c) participarea activa a cetatenilor la luarea deciziilor administrative si in procesul de
elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea urmatoarelor reguli:

53
1. sedintele autoritatilor si institutiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt
publice, in conditiile legii;
2. dezbaterile vor fi consemnate si facute publice;
3. minutele acestor sedinte vor fi inregistrate, arhivate si facute publice, in conditiile
legii.

Sanctiuni
Art. 13.
(1) Orice persoana care se considera vatamata in drepturile sale, prevazute de prezenta
lege, poate face plangere in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990,
cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Plangerea si recursul se judeca in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de
timbru.

Art. 14.
Constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza, potr ivit prevederilor Legii nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile
ulterioare, sau, dupa caz, potrivit legislatiei muncii, fapta functionarului care, din
motive contrare legii, nu permite accesul persoanelor la se dintele publice sau
impiedica implicarea persoanelor interesate in procesul de elaborare a actelor
normative de interes public, in conditiile prezentei legi.

Art. 15.
Persoanele care asista la sedintele publice, invitate sau din proprie initiativa, trebu ie sa
respecte regulamentul de organizare si functionare a autoritatii publice. In cazul in
care presedintele de sedinta constata ca o persoana a incalcat regulamentul, va
dispune avertizarea si, in ultima instanta, evacuarea acesteia.

Text de interpre tat cu studenții

Andrei Pleșu : “Alături de necuviința grobiană… există și “mica” necuviință,
obrăznicia ignară, măruntă, care nu ne compromite pe scena publică , dar ne strică
zilnic cheful și liniștea privată . Cînd un jurnalist vădit tînăr telefonează dum inica la
ora trei sau patru după -amiază, ca să ceară comentarii despre Gigi Becali, mă întreb,
întotdeauna, despre ce fel de obtuzitate e vorba. Ce îl mînă în luptă pe neinhibatul
intrus? Ordinul nemilos al șefului? Ideea că gazetăria e o simplă specie de tupeu? Că
omul public e, de fapt, un ghișeu public, deschis obligatoriu, la orice oră din zi și
din noapte, pentru orice solicitare ? Proasta creștere? Candoarea? Nu știu. Dar în
asemenea situații, îmi spun că dacă tot nu există bună -cuviință, un pic de eti chetă n -ar
strica…”34

34 Andrei Pleșu, Dilema veche , an 1, nr. 3, 30.01 -05.02, p. 3

54

Sarcini. Teme de casă:

Tema 1 : Comentați următoarea afirmație făcută de Doug Newsom, Judy VanSlyke
Turk, Dean Kruckenberg: „Cea mai bună apărare într -o problemă juridică o reprezintă
demonstrarea adevărului”.

Tema 2: Ce standarde e tice trebuie folosite în evaluarea publicității? Care ar fi
răspunderea etică a unui agent persuasiv în societatea românească actuală?

Tema 3 : Care sînt condițiile în care viața privată a cuiva poate fi expusă în public?

Sumarul modulului: cu ajutorul unor pasaje din autori care au o contribuție
importantă în problematizarea eticii și legislației în domeniul comunicării și
relațiilor publice au fost evidențiate cîteva pericole la care speciali stul în
comunicare se expune. A rezultat necesitatea cunoaște rii legislației ce vizează
domeniul, dar și obligativitatea colaborării specialistului în comunicare cu juriști
și avocați specializați. Sînt incluse cîteva articole semnificative din legislația
privitoare la aspecte privind comunicarea și relațiile public e.

Bibliografia modulului:
Joannes, Alain, Comunicarea prin imagini , Iași: Polirom, 2009, pp. 211 -215.
Middleton, Kent R. Robert Trager, Bill F. Chamberlin, Legislația comunicării
publice, Iași: Polirom, 2002.
Newsom, Doug, Bob Carrell, Redactarea materi alelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004, pp. 34 -58.
Newsom, Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckenberg, Totul despre relațiile
publice , Iași: Polirom, 2003, pp. 350 -420.
Runcan, Miruna, A patra putere – legislație și etică pentru jurnaliști , Cluj: Dacia,
2002 .

55

Bibliografie generală

Arhip, Cristian, Odette Arhip, Relații publice și publicul, Iași : Junimea, 2006.
Baker, Sherry, The Theoretical Ground for Public Relations Practice and Ethics: A
Koehnian , Analysis Journal of Business Ethics, 35: 191 -205, 2002.
Balaban, Delia Cristina, Ioana Iancu, Radu Meza (eds.). PR, Publicitate și new -media.
București: Ed. Tritonic, 2009.
Balahur, Doina, Gheorghe Teodorescu, Gheorghe -Ilie Fârte, Stefania Bejan,
Comunicare socială și relații publice , Iași : E ditura Universității "Alexandru Ioan
Cuza", 2006.
Bernays, Edward L.. Cristalizarea opiniei publice. București: Comunicare.ro, 2003.
Boc, Emil, Drepturile omului și libertățile publice , Cluj -Napoca : Accent, 2003.
Borțun, Dumitru, Teodor Borșa. 2007. Semio tica vizualului. Partea I. Semiotică,
limbaj și comunicare interculturală . București: Universitatea Națională de Arte,
Facultatea de Arte Plastice, Departamentul foto -video și procesarea computerizată a
imaginii.
http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/carti_filosofie/semiotica_limbaj_si_comu
nicare_intelectuala_dumitru_bortun_teodor_bors.php
Borțun, Dumitru. 2 002. Bazele epistemologice ale comunicării . București: Ars
Docendi.
Borțun, Dumitru. 2005. Relațiile publice și noua societate . București: Tritonic.
Borțun, Dumitru. 2007 a. „Rețeta credibilității (I)”. În The Investor . May 01, 2007.
http://www.theinvestor.ro/print/ -reteta -credibilitatii -i/ Accesat 05 -01-2009.
Borțun, Dumitru. 2007 b. „Rețeta credibilității (II) – Gestionarea greșelii și sporirea
credibilității”. În The Investor . June 01, 2007. http://www.theinvestor.ro/print/ -reteta –
credibilitatii -ii-gestionarea -greselii -si-sporirea -credibilitatii/ Accesat 05 -01-2009.
Bowen, Shannon A., Organizational Factors Encouraging Ethical Decision Making:
An Exploration into the Case of an Exemplar , Journal of Business Ethics, 52: 311 –
324, 2004.
Brinkmann, Johannes, Business and Marketing Ethics as Professional Ethics.
Conc epts, Approaches and Typologies, Journal of Business Ethics, 41: 159 -177, 2002.
Carmichael, Peter A., The Logical Ground of Deontology , The Journal of Philosophy,
Vol. 46, No. 2 (Jan. 20, 1949), pp. 29 -41

56
Cătineanu, Tudor, Deontologia mass -media , București : Editura Universității din
București, 2008.
Chambers, Erve, Fieldwork and the Law: New Contexts for Ethical Decision Making ,
Social Problems, Vol. 27, No. 3, Ethical Problems of Fieldwork (Feb., 1980), pp. 330 –
341
Chambers, George Gailey, “Codes of Ethics for the Teaching Profession”, Annals of
the American Academy of Political and Social Science, Vol. 101, The Ethics of the
Professions and of Business (May, 1922), pp. 121 -126.
Coman, Cristina, Constructe teoretice folosite în relațiile publice , Jurnalism și
comunicare, Anul I, nr. 2 – 3, 2006, pp. 49 -54.
Coman, Cristina, Relațiile publice: modele teoretice și studii de caz , București:
Editura Universității din București, 2009.
Coman, Cristina. 2001. Relațiile Publice. Principii și strategii . Iași: Polirom.
Coman, Cristina. 2004. Relațiile publice și mass -media . Ediție revăzută și adăugită. Iași:
Polirom.
Culbertson, Hugh M., Public Relations Ethics: A New Look , Public Relations
Quarterly, Winter 1973, p. 15 -17; 23 -25
Cutlip, Scott M., Allen H. Center, Glen n M. Broom. 1994. Effective Public Relations .
New Jersey: Prentice Hall Inc.
Dagenais, Bernard Campania de relații publice , Iași: Polirom, 2003.
Dâncu, Vasile Sebastian, Comunicarea simbolică , Dacia, Cluj -Napoca, 1998.
Davidson Reynolds, Paul and Mark S. F rankel, “Codes of Ethics in the Social
Sciences: Two Recent Surveys”, Newsletter on Science, Technology, & Human
Values , No. 18 (Jan., 1977), pp. 15 -19.
Day, K. D., Q. Dong și C. Robinson, „Public Relations Ethics. An Overview and
Discussion of Issues for the 21st Century”, R. L. Heath (ed.) Handbook of Public
Relations , pp. 403 -409, Thousand Oaks: Sage Publications, Inc, 2001.
del Vecchio, Giorgio, Ethics, Law, and the State , International Journal of Ethics, Vol.
46, No. 1 (Oct., 1935), pp. 34 -48
Dobson, J ohn, “Why Ethics Codes Don't Work”, Financial Analysts Journal , Vol. 59,
No. 6 (Nov. – Dec., 2003), pp. 29 -34.
Frunză, Sandu, “Perspectives on Public Relations Marginalia on the History Writing
of a Discipline”, in Delia Balaban, Ioan Hosu (eds.), PR Trend , Society and
Communication, Hochschulverlag Mittweida , 2009, pp. 8 -22.

57
Frunză, Sandu , „About “the End of Public Relations” and the Integrated Model of
PR”, Journal of Media Research , 5/2009, pp. 3 -16
Frunză, Sandu , „Ethics and Public Relations as Moderniz ation Factor in the Global
Context”, Revista română de comunicare și relații publice , nr. 3(17)/2009.
Gavrilă, Ana -Maria. 2007. „Conf. Univ. Dr. Dumitru Borțun, președintele Asociației
Române a Profesioniștilor în Relații Publice – Lecția de comunicare”. Î n The Investor .
April, 01. http://www.theinvestor.ro/print/conf -univ-dr-dumitru -bortun -presedintele –
asociatiei -romane -a-profesionistilor -in-relatii -publice -lectia -de-comunicare/ Accesat
05-01-2009.
Gheorghiu, Marcela. 2005. „Dumitru Borțun: Societatea viitorului nu poate fi
concepută fără relații publice”. În zf.ro. 23.06.2006. http://www.zf.ro/ Accesat la 05 –
01-2009.
Goss, Robert P., A Distinct Public Administration Ethics? , Journal of Public
Administration Research and Theory: J -PART, Vol. 6, No. 4 (Oct.,1996).
Grunig, James E. “Furnishing the Edifice: Ong oing Research on Public Relations As a
Strategic Management Function”. Journal of Public Relations Research . 18 (2), pp.
151–176.
Grunig, James E., Todd Hunt. 1984. Managing Public Relations. Philadelphia: Holt,
Rinehart and Winston.
Harlow, Rex F. 1976. Building a public relations definition . În Public Relations
Review . 2 (4) Winter.
Harrington, Susan J., The Effect of Codes of Ethics and Personal Denial of
Responsibility on Computer Abuse Judgments and Intentions , MIS Quarterly, Vol. 20,
No. 3 (Sep., 199 6), pp. 257 -278
Ionescu, Gh. Gh., Nicolae Bibu, Valentin Munteanu, Etica în afaceri , Timișoara: Editura
Universității de Vest, 2006.
Joannes, Alain, Comunicarea prin imagini , Iași: Polirom, 2009, pp. 211 -215.
Jouve, Michele, Comunicarea. Publicitate și rel ații publice , Iași: Polirom, 2005.
Langlois, Catherine C. and Bodo B. Schlegelmilch, “Do Corporate Codes of Ethics
Reflect National Character? Evidence from Europe and theUnited States”, Journal of
International Business Studies , Vol. 21, No. 4 (4th Qtr., 1990), pp. 519 -539.
Lipovetsky, Giles, Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice ,
București: Babel, 1996.

58
Mandache, Luminița. 2009. „D. Borțun: ‘Pregătiti -vă temeinic, încă de pe băncile
facultății’”. În BizCampus.ro . 10 februarie 20 09. http://www.bizcampus.ro/cover –
story/d -bortun -pregatiti -va-temeinic -inca-de-pe-bancile -facultatii Accesat la 05 -01-
2009.
Matei -Săvulescu, A ura, Cristina Munteanu, Etică și deontologie în mass -media și
relații publice , Pitești: Editura Independența Economică, 2004.
Mickey, Thomas J. Deconstructing Public Relations. Public Relations Criticism .
Mahwah, New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates, Pu blisher, 2003 .
Miculescu, Simona -Mirela, Relații publice internaționale în contextul globalizării ,
București : Comunicare.ro, 2001.
Middleton, Kent R., Robert Trager, Bill F. Chamberlin, Legislația comunicării
publice, Iași: Polirom, 2002.
Mosher, Willia m E., Public Administration: The Profession of Public Service , The
American Political Science Review, Vol. 32, No. 2 (Apr., 1938), pp. 332 -342
Newsom, Doug, Bob Carrell, Redactarea materialelor de Relații publice , Iași: Ed.
Polirom, 2004.
Newsom, Doug, Jud y VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg. Totul despre relațiile publice .
Iași: Polirom, 2003.
Peczenik, Aleksander, Juristic Definition of Law , Ethics, Vol. 78, No. 4 (Jul., 1968),
pp. 255 -268
Pound, Roscoe, A Feudal Principle in Modern Law , International Journal of Ethics,
Vol. 25, No. 1 (Oct., 1914), pp. 1 -24
Pratt, Cornelius B., Public Relations: The Empirical Research on Practitioner Ethics,
Journal of Business Ethics, 10: 229 —236, 1991.
Pratt, Cornelius B., SungHoon Im, and Scarlett N. Montague, Investigating the
Application of Deontology Among U.S. Public Relations Practitioners , Journal of
Public Relations Research, 6(4), 241 -266
Pricopie, Remus. 2005. Relațiile Publice. Evoluție și perspective . București: Tritonic.
Rogojinaru, Adela. 2005. Relațiile Publice . Fundamente interdisciplinare . București:
Tritonic.
Ruddick, J. Leon and Eugene J. Weigel, „Codes for Public Relations”, Music
Educators Journal , Vol. 30, No. 3 (Jan., 1944), pp. 20 -22.
Runcan, Miruna, A patra putere – legislație și etică pentru jurnalișt i, Cluj: Dacia,
2002.

59
Sălăvăstru, Constantin, Discursul puterii – încercare de retorică aplicată , București:
Tritonic, 2009.
Stănciugelu, Irina, Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi , București:
Ed. Tritonic, 2009.
Stelzig, Tim, Deontolo gy, Governmental Action, and the Distributive Exemption:
How the Trolley ProblemShapes the Relationship between Rights and Policy ,
University of Pennsylvania Law Review, Vol. 146, No. 3 (Mar., 1998), pp. 901 -959
Trevino, Linda Klebe, Kenneth D. Butterfield , Donald L. McCabe, The Ethical
Context in Organizations: Influences on Employee Attitudes and Behaviors , Business
Ethics Quarterly, Vol. 8, No. 3, Psychological and Pedagogical Issues in Business
Ethics (Jul., 1998), pp. 447 -476
Țurlea, Stelian. 2009. „In terviu / Dumitru Borțun: ‘Trăim într -un Ev Mediu întîrziat’”.
În zf.ro. 05.03.2009. http://www.zf.ro/ziarul -de-duminica/interviu -dumitru -bortun –
traim -intr-un-ev-mediu -intarziat -4021403/ Accesat la 05 -01-2009.
Weiss, Paul, Social, Legal, and Ethical Responsibility , Ethics, Vol. 57, No. 4, Part 1
(Jul., 1947), pp. 259 -273
Wilcox, Denis L., Philip H. Ault, Warren K. Agee. 1992. Public Relation s Strategy
and Tactics . New York: Harper Collins Inc.

60