Centrul de Coordonare [612413]

Centrul de Coordonare
Operativă AntiteroristăServiciul Român de Informații
Centrul de Informare
pentru Cultura de Securitate
și armele biologice în lumeBIOTERORISMUL
www.sri.ro
MÂ O N R IA
I S IȚ ER AV MI R CO IU F LI N RE O D MNÂ

Persoane care manifestă interes pentr u procurarea obiecti ve impor tante sau aglomerate;
de substanțe care ar putea fi folosite în scopuri Staționarea îndelung ată și nejustificată a unor
teroriste; autoturisme în apropierea unor zone de
impor tanță deosebită, misiuni diplomatice sau alte
Persoane care confecționează, dețin, transpor tă locații în care prezența populației este numeroasă;
sau manipulează ilegal, armament, muniții,
substanțe care ar putea fi folosite în scopuri Interesul unor persoane pentru studierea
teroriste; insistentă a unor locuri aglomerate (gări feroviare
sau de metrou, aerogări, mari centre comerciale ,
Prezența re petată sau prelungită a unor persoane obiecti ve turistice , sportive sau culturale);
neautorizate în zona uno r obiectiv e care ar putea
constitui ținte ale unor atacuri teroriste (misiuni Chestionarea nejustificată în legătura cu subiecte
diplomati ce străine, sedii ale unor instituții care, la prima vedere , nu ar prezenta interes
internaționale etc.); (prog ramul de funcționare al unor instituții,
momente ale zilei de maximă aglomerație,
Interesul nejust ificat al unor persoane pentr u momentul schimbării personalului care asigură
studierea sau obținerea de date referitoare la paza la ambasade);
obiecti ve impor tante;
Interesul unor persoane pentru studierea
Tendința unor persoane de a fotog rafia sau filma insistentă a căilor de acces feroviar, rutier, Dacă observi amănunte, telefonează!
Telefon cu acces gratuit. Abuz ul se pedep sește .Cum poți fi de folos?
Linie telefonică gratuită
pentru semnalarea riscurilor teroriste
0800.800.100 0800.800.100

Serviciul Român de Informa ții

Centrul de Informare pentru
Cultura de Securitate
Centrul de Coopera
re
Operativ ă Antiterorist ă

Inamicul invizibi l

BBiiootteerroorriissmmuull
șșii aarrmmeellee bbiioollooggiiccee îînn lluummee

Serviciul Român de Informa ții

Centrul de Coope
rare
Operativ ă Antiterorist ă

Inamicul invizibil
BBiiootteerroorriissmmuull
șșii aarrmmeellee bbiioollooggiiccee îînn lluummee

„Terorismul este o problem ă a oamenilor care
plonjează într-o logică a urii fără limite, pentru
care toate valorile ce fundamentează societatea
noastră occidental ă și mai ales respectul față de
viața umană nu mai au curs”
Christian Delanghe

Centrul de Informare pentru
Cultura de Securitate

Cuprins

1. Terorismul interna țional actual …………………………………….. 4
2. Armele de distrugere în mas ă……………………………………….. 6
2.1. Scurt istoric privind utilizarea armelor
de distrugere în mas ă………………………………………………….. 9
2.2. Folosirea armelor de distrugere în masă în epoca modern ă………………………………………….. 11

3. Bioterorismul ……………………………………………………………. 18
3.1. Arma biologică, agenț ii patogeni și
formele lor de manifestare clinic ă………………………………. 18
3.2. Tipuri de bioterorism. Riscurile r ăzboiului biologic … 28
4. Noile pericole și biosecuritatea …………………………………… 31
5. Reglement ări legislative în domeniul bioterorismului …….. 36
6. Ecouri mass-media …………………………………………………….. 41

Bibliografie ………………………………………………………………….. 44

3

1. Terorismul internaț ional actual

În domeniul securităț ii, omenirea se confrunt ă în
prezent cu o multitudine de pericole, riscuri și amenin țări.
Printre acestea, un loc important prin efectele negative pe care
le genereaz ă, îl ocup ă terorismul interna țional sau global.
Acesta își face cunoscut ă prezența în lume printr-o gam ă largă
de metode, atât violente (atentatele), cât și nonviolente
(comunicate, revendic ări, jurăminte, îndemnuri la recrutare).
În ceea ce prive ște „fenomenul terorist” nu s-a ajuns
încă la o defini ție unanim acceptat ă, care să acopere toate
aspectele acestui flagel, nici în literatura de specialitate și nici
în cadrul reglement ărilor juridice.
Noțiunea de „terorism” cunoa ște, în schimb, o varietate
de defini ții. Cercetă torii olandezi Alex Schmid și Albert
Jongman1 au inventariat 109 defini ții academice și oficiale ale
terorismului și le-au analizat princi palele elemente: 83,5% –
violență; 65% – ț el politic; 51% – elemente ale inducerii
sentimentelor de fric ă și teroare; 21% – men ținerea caracterului
nediscriminatoriu; 17,5% – victimizarea civililor.
Acest fenomen are o plaj ă foarte larg ă de scopuri și
obiective și nu poate fi redus la ceea ce s-ar numi „patologie
socială”. El este un produs al societ ății omenești și apare, în
mod extrem, ca un summum al acumul ărilor negative.
“Terorismul se prezint ă ca un fenomen social extrem de
complex, constând în m anifestarea spectaculoas ă a violen ței,
cu scopul de a atrage aten ția, a înspăimânta, a chinui și a

1 Alex Schmid et. al., Political Terrorism: A New Guide To Actors,
Authors, Concepts, Data Bases, Theories and Literature, 1984.
4

impune un anumit tip de comporta ment, uneori printr-o gam ă
foarte diversificat ă de ac țiuni-limită, în care omul este
deopotrivă armă ș i victimă, călău și condamnat.” 2
Toate statele, organiza țiile interna ționale, alian țele sau
coalițiile au abordat, într-o form ă sau alta, problema
terorismului, după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001
din SUA.
Consiliul de Securitate al ONU a adoptat, la 8
septembrie 2004, rezolu ția 1566 de luptă împotriva
terorismului, care se al ătură rezoluțiilor 1267/15 octombrie
1999, 1373/28 septembrie 2001, 1540/28 aprilie 2004,
afirmând că „terorismul este una dintre cele mai grave
amenințări împotriva p ăcii și securității internaționale ”.
Statul român, în conformitate cu Legea nr. 535 din 25
noiembrie 2004 privind prevenirea și combaterea terorismului ,
defineș te acest flagel ca fiind „ansamblul de acț iuni și/sau
amenințări care prezintă pericol public și afecteaz ă securitatea
națională, având urm ătoarele caracteristici:
a) sunt s ăvârșite premeditat de entit ăți teroriste,
motivate de concep ții și atitudini extremiste, ostile fa ță
de alte entit ăți, împotriva c ărora ac ționează prin
modalităț i violente și/sau distructive;
b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
c) vizează factori umani și/sau factori materiali din
cadrul autorit ăților și instituțiilor publice, popula ției
civile sau al oric ărui alt segment apar ținând acestora;
d) produc st ări cu un puternic impac t psihologic asupra
populaț iei, menit s ă atragă atenția asupra scopurilor
urmărite.”

2 Gheorghe V ăduva, Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategic ă.
Războiul terorist. R ăzboiul împotriva terorismului, Centrul de Studii
Strategice de Securitate, Bucure ști, 2002.
5

Absenț a unui punct de vedere comun, unanim
recunoscut și acceptat în ceea ce prive ște definirea terorismului
la nivel interna țional face ca multe dintre m ăsurile adoptate de
către ONU pentru prevenirea și combaterea acestui flagel s ă fie
dificil de pus în practic ă.
Conform raportului TESAT 2007 exist ă, însă, două
modalități de clasificare a terorismului interna țional:
– în funcție de obiective:

¾ Terorismul etnic;
¾ Terorismul de stat;
¾ Terorismul de tip religios;
¾ Terorismul politic.

– în funcție de mijloacele folosite:

¾ Terorismul chimic;
¾ Terorismul biologic;
¾ Terorismul nuclear;
¾ Terorismul radiologic;
¾ Cyberterorismul.

2. Armele de distrugere în mas ă

Din aceea și categorie a riscurilor și amenințărilor grave
la adresa p ăcii și securității internaționale, precum și la adresa
drepturilor fundamentale ale omului, face parte și proliferarea
armelor de distrugere în mas ă. Cumularea acesteia cu
terorismul, prin aceasta în țelegând întrebuin țarea în ac țiuni
teroriste a armelor chimice, biologice, radiologice și nucleare
(terorismul CBRN ), agraveaz ă menințarea cu care omenirea
se confrunt ă.
În orice moment exist ă posibilitatea folosirii armelor de
distrugere în mas ă de că tre anumite grupă ri teroriste, nu numai
ca riposte asimetrice, ci și ca modalit ăți extreme de
implementare sau de impunere a unor precepte religioase
6

fundamentaliste, de reac ție la globalizare, de „pedepsire” a
unor popula ții, etnii etc.
Deși sistemele de control, acordurile și tratatele de
neproliferare au încetinit într-o anumit ă măsură cursa
înarmărilor CBRN, preocup ările privind dezvoltarea și
perfecț ionarea acestora continu ă.
Principiile terorismului nu s-au schimbat de-a lungul
timpului, ci s-au modificat doar modalit ățile de organizare și
realizare a atentatelor, precum și mijloacele folosite în
desfășurarea acestora.
Terorismul CBRN înseamnă folosirea sau amenin țarea
cu folosirea violen ței, utilizând armele nucleare, biologice,
chimice și radiologice sub diferite forme și prin intermediul
diferitelor mijloace, în locuri populate, cu scopul de a ucide cât
mai mulți oameni într-un timp cât ma i scurt, pentru a crea
panică și derută, a înfrico șa, a induce și menține o stare de
teroare în rândul popula ției vizate și a atrage aten ția mass
media și opiniei publice interna ționale.
Terorismul CBRN este o „arm ă” a celor care nu posed ă
o putere militar ă convențională, fiind un fenomen interna țional
considerat cel mai periculos.
Terorismul CBRN este o amenin țare asimetric ă,
deoarece constituie un mijloc prin care se caut ă obținerea unor
avantaje fa ță de un adversar mai puternic, valorificându-se
vulnerabilităț ile acestuia, f ără pierderi sau cu pierderi cât mai
mici.
Sunt considerate arme de distrugere în mas ă:
a. Armele explozive – la producerea lor se pot întrebuin ța
materiale incendiare (fosfor, ma gneziu, napalm etc.), produse
chimice industriale (lichide și gaze inflamabile, acizi, cloruri,
oxidanți etc.) și, nu în ultimul rând, diferite improviza ții
realizate din combina ții de substan țe. Acestea sunt mult mai
ușor de procurat decât armele nucleare, biologice, chimice ș i
radiologice. Totodat ă, nu trebuie exclusă nici varianta ca
7

anumite state s ă sprijine unele grup ări teroriste prin furnizarea
de astfel de armament, în condi țiile în care, indirect, urm ările
producerii ac țiunilor teroriste le-ar aduce beneficii.

b. Armele nucleare – reprezintă cea mai grav ă amenințare la
adresa umanităț ii, iar întrebuin țarea lor într-un eventual atentat
terorist poate să pericliteze chiar existen ța vieții pe planet ă.
Faptul că anumite state deț in arsenal nuclear sau
tehnologii de producere a armei nucleare între ține riscul
producerii, în orice moment, a unui atentat terorist în care s ă se
întrebuințeze acest tip de armament.
Deși sistemele de control, acordurile și tratatele
internaționale cu privire la nepro liferarea armelor nucleare fac
dificilă procurarea lor, aces t lucru nu este totu și imposibil.
Traficul ilegal de tehnologii și echipamente nucleare
este favorizat de existen ța unor deficien țe în controlul
tehnologiilor și stocurilor de muni ție nucleară , precum și de
achiziționarea ilegal ă, de către organiza ții neguvernamentale și
teroriste, a unor materiale ut ilizate în producerea armamentului
nuclear. Totodată , insecuritatea unor depozite, instala ții
nucleare, muni ții dezafectate etc. faciliteaz ă achiziționarea
ilicită, de către grupări interesate, a unor ma teriale radioactive:
uraniu, plutoniu, litiu, beri liu, cobalt, cesiu, stron țiu, rodiu,
cadmiu, scandiu, mercur și seleniu.
În categoria actelor teroriste de acest tip trebuie incluse
și potențialele atacuri asupra obiect ivelor nucleare (centrale,
institute de cercetare, depozite de de șeuri etc.).

c. Armele chimice – la fabricarea lor se pot întrebuin ța diferite
reziduuri chimice, industriale și farmaceutice, precum și
substanțe toxice provenite din produc ția de vopseluri și lacuri,
pesticide, baterii de plumb, mercur etc.
Terorismul chimic implic ă utilizarea unor dispozitive
convenționale sau artizanale capabile s ă disperseze diferi ți
agenți chimici de lupt ă, cum ar fi: gaz sarin, acid cianhidric,
8

precursori neurotoxici, agen ți toxici binari, cianur ă de sodiu,
acid sulfuric, amoniac, iperit ă.
Această formă de terorism este favorizat ă de un control
deficitar asupra agen ților chimici letali, de proliferarea
comerțului ilegal și mascat cu produse sau substan țe chimice.
În categoria terorismului chimic intr ă și provocarea
intenționată de accidente în obiectivele care proceseaz ă
substanțe chimice și care pot avea ca rezultat apari ția zonelor
contaminate care afecteaz ă viața și mediul înconjur ător.

d. Armele biologice – arme de distrugere în mas ă care
utilizează ca încărcătură microorganisme sau toxine cauzatoare
de boli grave, mortale în majori tatea cazurilor, care pot ajunge
în organism prin piele, inha lare sau pe tractul digestiv.
Bioterorismul constă în utilizarea sau amenin țarea cu
utilizarea acestei arme în sc opuri revendicative, cu intenț ia
declarată de a afecta s ănătatea public ă și/ sau mediul
înconjurător.

2.1. Scurt istoric privind utilizare a armelor de distrugere în
masă

Primele „arme chimice” – „fumuri toxice”3 au fost
utilizate în jurul anului 424 î.e.n. în r ăzboiul peloponeziac.
Primii utilizatori ai „armei biologice” (în jurul anului 400
î.e.n.) pot fi considera ți sciț ii, care au utilizat s ăgeți înmuiate în
corpuri în descompunere sau sânge amestecat cu b ălegar.
Spartanii obiș nuiau să arunce asupra cet ăților asediate
bucăți de lemn umectate cu sulfuri. Literaturile greac ă, persană
și romană descriu modul în care erau utilizate animale moarte

3 Thucydides, The Peloponnesian War 2, ch. 77; Encyclopedia of Bioethics,
1995 ed., s.v. „Warfare: Chemical and Biological Weapons,” 2544;
Seymour M. Hersh, Chemical and Biol ogical Warfare: America`s Hidden
Arsenal, (Indianapolis: Bo bbs-Merril Company, 1968).
9

pentru contaminarea fântânilor4. De asemenea, între anii 960-
1279, în China au fost utilizate primele „fumuri cu arsenic”5, în
timpul ră zboaielor purtate de dinastia Sung.
Mongolii, în asediul fort ăreței Kaffa din Crimeea, în
timpul războiului purtat între an ii 1346-1347, au utilizat
cadavrele celor r ăpuși de cium ă cu scopul de a infecta sau de a
crea o breșă în rândul ap ărătorilor fortului6.
Venețienii și-au câștigat notorietatea în secolul al VI-lea
prin folosirea otr ăvurilor pentru eliminarea adversarilor politici
și religioși . S e p a r e c ă și Napoleon a utilizat în conflictele
armate baionete contaminate cu cianuri, iar în timpul r ăzboiului
civil din America s-a folosit acid hipocloric la fabricarea
proiectilelor.
În secolul al XV-lea, spaniolii au infestat vinul francez
cu sânge provenit de la bolnavii de pest ă și, tot atunci, Pizzaro
a distribuit amerindienilor din America de Sud îmbr ăcăminte
contaminată cu variol ă.
În secolul al XVI-lea, acela și virus a fost utilizat de
englezi pentru impregnarea p ăturilor distribuite triburilor
amerindiene care îi ajutau pe francezi.
În războiul împotriva Suediei din anul 1710, trupele
ruseș ti au folosit metoda la care, cu 400 de ani în urm ă, a recurs
și armata t ătară – respectiv utilizarea cadavrelor celor r ăpuși de
ciumă.
La 22 aprilie 1915, Regimentul 35 Pionieri ai armatei
germane a lansat o înc ărcătură de aproximativ 180 tone de clor
asupra pozi țiilor franceze de pe frontul din Flandra. Începând
cu anul 1917, în timpul luptelor au fost utilizate substan țe

4 Istoria r ăzboiului biologichttp://emedicinehealth.com/biological
warfare/article_em.html.
5 Hersh, Chemical and Biological Warfar e, 3; Paul Halsall, Course Reading
On Chinese Dynastic History for Brooklyn College, http://academic .
brooklyn.cuny.edu/core9/phalsall/texts/chinhist.html.
6 United States Army Medical Research Institute of Infections Diseases
(USAMRIID), „Medical Defense Ag ainst Biological Warfare Agents
Course: History Of Biological Warfare” Encyclopedia of Bioethics, 2545.
10

toxice de luptă noi, cum ar fi: arsine le, acidul cianhidric,
clorcianul și bromcianul. Cea mai toxic ă substanță din timpul
Primului R ăzboi Mondial a fost iperit a (numele provine de la
localitatea francez ă Ypres, unde a fost întrebuin țată, pentru
prima dat ă, de germani).
Pe teritoriul României, armata german ă a lansat, la 17
aprilie 1917, un atac chimic asupra Regimentului 1 Vân ători de
Munte. Urm ătorul a avut loc pe 5 iulie în acela și an, asupra
Regimentului 24 Artilerie, pe un front de 3 km, în zona
Costieni-Gârle ști-Moldoveni-N ămoloasa7.
Perioada dintre cele dou ă războaie mondiale a fost
marcată de întrebuin țarea armelor chimice de c ătre Japonia și
Italia împotriva Chinei și Abisiniei (Etiopiei).

2.2. Folosirea armelor de distrugere în mas ă în epoca
modernă

În cel de-al doilea R ăzboi Mondial, japone zii au recurs
la utilizarea armei chimice împotriva trupelor chineze din
Extremul Orient. De asemenea, finalul acestei conflagra ții
mondiale a fost marcat de întrebuin țarea, pentru prima dat ă, a
armei nucleare – atacurile aviati ce ale armatei S.U.A. de la
Hiroshima și Nagasaki (Japonia).
În timpul r ăzboiului din Vietnam, americanii au folosit
substanțe erbicide defoliante (determin ă căderea frunzelor),
desicante (produc uscarea progresiv ă a vegetației) ș i sterilizante
(afectează solul). Aceste substan țe nu intrau sub inciden ța
Protocolului de la Geneva din anul 1925 și nici în Convenția
privind interzicerea armelor chimice .
În perioada R ăzboiului Rece, substan țele toxice de lupt ă
au fost folosite în conflicte locale. Dintre acestea, se pot evidenția: folosirea de c ătre Egipt a iperitei, în timpul

7 Colonel (r) Gheorghe Florea Creang ă STOILEȘ TI – Istoria Ap ărării
Civile, Ed. Porto Franco, 1993, pag. 86.
11

conflictului din Yemen, din perioada 1963-1967; ră zboiul
dintre Laos și Cambogia din perioada 1978-1983; folosirea de
către Irak a iperitei și tabunului, în timpul conflictului cu
Iranul, din perioada 1980- 1988; folosirea de c ătre Irak a
substanțelor toxice la Halabja, în anul 1988, fapt ce a provocat
numeroase victime în rândul popula ției civile, în special în
rândul copiilor și femeilor.
În anii `70, s-a folosit ricin pentru asasinarea
disidenților bulgari Gheorghe Markov și Vladimir Kostov.
În anul 1988, Irak-ul disemineaz ă substanțe toxice în
Halabja, provocând victime în rândul popula ției civile,
preponderent copii și femei.
În 1972, la Chicago, un extremist de dreapta a fost
arestat pentru posesia a 35 de g de culturi cu virus de tifoid ă. El
intenționa să le deverseze în rezervoarele de ap ă ale orașului,
cu scopul de a crea „o nou ă rasă de stăpâni“.
În 1976, primarii mai multor ora șe din S.U.A. au fost
destinatarii unor sc risori pe ale c ăror plicuri fusese utilizat
adeziv impregnat cu germeni letali.
În anul 1979, în rândul pers oanelor care lucrau într-o
unitate militar ă de microbiologie (Ekaterinburg, Rusia), s-a
înregistrat o epidemie de antrax pulmonar, în urma c ăreia au
murit peste 60 de persoane.8
În 1983, poli ția american ă a arestat doi fra ți care aveau
asupra lor câteva zeci de grame de agen ți biologici mortali.
În anul 1984, în SUA, membrii sectei Bhagwan Shree
Rajneesh au infestat hrana unor restaurante din Oregon cu
Salmonella Tiphi, provocând 750 de cazuri de îmboln ăvire,
scopul constituindu-l „inten ția de a influen ța rezultatele unor
alegeri locale“. În septembrie acela și an, o fiol ă conținând
tetanos a fost expediat ă, prin poș tă, în suburbiile New York-
ului.

8 Ludovic P ăun – Bioterorismul și armele biologice, Editura Amaltea,
București, 2003, pag. 77.
12

În anul 1986, membrii grup ării teroriste Tigrii Eliber ării
Eelamului Tamil (LTTE) au mixat cianur ă de potasiu cu stocuri
de ceai ale statului Sri Lanka9, în încercarea de a distruge
producția și exportul acest ui produs.
În 1989, o echip ă științifică american ă a demonstrat c ă
o muscă de origine mediteranean ă, a cărei larvă se dezvolt ă în
fructele de livad ă, fusese introdus ă în mod voluntar în diferite
zone din California. Primarul din Los Angeles și câteva ziare
au primit o scrisoare prin care un grup revendica actul,
exprimându-ș i în acest mod dezacordul fa ță de practicile
agricole californiene.
La 27 iunie 1994, în Matsumoto, Japonia, membri ai
organizației Aum Shinrikyo au pulver izat gaz sarin dintr-un
vehicul în mi șcare. Atacul era o reac ție la punerea sub acuza ție
a organiza ției în fața Curții Districtuale Nagano. Țintele erau
cei trei judec ători ce prezidau audierile. În urma incidentului au
murit 7 oameni, iar 270 au fost grav afectaț i.
În data de 20 martie 1995, aceea și organiza ție,
intenționând să ucidă zeci de mii de civi li pentru a provoca
dezastru și panică, a plănuit plasarea a 11 pachete con ținând
gaz sarin (în final au fost folos ite 6 dintre acestea) în trenurile
care circulau pe trei linii im portante de tran sport subteran,
utilizate zilnic de peste 5 milioane de c ălători. Garniturile
vizate soseau în sta ția centrală Kasumigaseki diminea ța, în
perioada de vârf, în intervalul 8:00 și 8:10. Atacul s-a soldat cu
12 morți și rănirea a peste 5000 de persoane. De asemenea, a
reușit să creeze panic ă și haos nu numai în staț ia de metrou, ci
în tot orașul.
Experții în arme chimice sunt de p ărere că efectele ar fi
fost cu mult mai grave dac ă nu s-ar fi gre șit dozarea

9 Jane`s International DefenseReview, http://idr.janes.com.
13

concentra ției sarinului, iar sistemul de diseminare nu ar fi avut
eficacitate redus ă.
Secta Aum a repetat atacul în patru sta ții din Tokyo, cu
aceeași metodă, la data de 4 iulie 1995, dar nici atunci
dispozitivele nu au func ționat.
Dup ă doar dou ă săptămâni, la 5 mai, membrii Aum
Shinrikyo au pus pachete cu acid cianic într-o toalet ă din stația
de metrou Shinjuku, Tokyo. A fost sesizat ă prezența
pachetelor, iar poli ția a acționat înainte de a se produce vreun
incident.
Tot în 1995, Irak-ul a admis c ă deține bacillus anthracis,
toxina botulinic ă și alfa-toxina, declarând c ă este preg ătit să le
folosească .
Toate acestea demonstreaz ă că, deși în 1972 s-a semnat
Convenț ia împotriva folosirii armelor biologice, cercet ările în
domeniul armelor biologice au continuat. Dintre cele șapte
state identificate de Departamen tul de Stat al SUA ca sponsori
ai terorismului interna țional, cel pu țin cinci sunt suspectate c ă
ar derula programe de înarmare cu agen ți biologici, îns ă nu
există dovezi în acest sens.
De la sfâr șitul anului 1992, în SUA au fost înregistrate
mai multe epidemii complexe, cu efecte pe arie larg ă: 400.000
de cazuri de îmboln ăvire cu crypto-spori din ap ă, în
Milwaukee; în prim ăvara lui 1993, o epidemie respiratorie cu
cauze neidentificate; în toam na lui 1994, 250.000 de cazuri de
intoxicații alimentare cu salmonela.
Epidemiile de cium ă în India, febra hemoragic ă
(determinată de virusul Ebola) în Africa Central ă, afecțiunile
cauzate de virusul Nipah în Malaezia și Singapore, gripa aviar ă
în Hong Kong, virusul Hendra în Australia au necesitat
intervenția interna țională în timpul investiga țiilor. Înc ă din
fazele incipiente ale anchetei, s- a luat în calcul posibilitatea ca
aceste incidente s ă fie considerate atacuri bioteroriste, dar nu
au existat dovezi în sp rijinul acestor ipoteze.
14

De la atacul din Tokyo din 1995, s-a remarcat o cre ștere
a numărului de incidente cu agen ți toxici sau infec țioși. Până la
sfârșitul anilor '90, FBI a investigat foarte multe cazuri sprivind
procurarea sau folosirea materi alelor chimice, biologice,
radiologice sau nucleare. Astfel, Agen ția a deschis 74 de astfel
de anchete în 1997 ș i 181 în 1998, concluzionând c ă 80%
dintre cazuri erau alarme false, în celelalte reu șindu-se
dejucarea planurilor teroriste.
La 5 octombrie 2001, în Florida, SUA, în urma inhală rii
bacilului care provoac ă antrax, editorul unui tabloid a decedat.
Urme ale acestui agent patogen au fost identificate la sediul American Media Inc. (AMI) din Boca Raton, unde victima î și
avea biroul. La test ările efectuate asupra personalului ș i a celor
care vizitaser ă clădirea în acea perioad ă, au fost depistate înc ă
două cazuri de expunere la antrax. Nu s-a g ăsit sursa de la care
a provenit bacilul. La 20 octombrie 2001, în Washington DC, SUA, au fost expediate trei scrisori ce con țineau spori de antrax, avându-i ca
destinatari pe Tom Daschle, membru al Senatului și Tom
Brokaw, de la NBC News, precum și redacția ziarului „The
New York Post”. Toate trei erau trimise din ora șul Trenton. Nu
au existat victime. Trei zile mai târziu îns ă, în New Jersey, doi angaja ți ai
poștei și-au pierdut via ța în urma inhal ării sporilor de antrax,
iar alți doi au fost spitaliza ți.
La 2 noiembrie 2001, în Karachi, Pakistan, a fost
depistată o scrisoare con ținând spori de antrax, care era
adresată ziarului „Daily Jang”. Nu s-au înregistrat victime.
În Santiago, o trimitere po ștală similară a avut ca efect
îmbolnăvirea a treisprezece persoane.
La 13 noiembrie, în acela și an, dr. Antonio Banfi a
primit o scrisoare care avea ștampila po ștei din Zurich, dar
adresa de returnare era Orlando. P ărându-i-se suspect, medicul
nu a deschis scrisoarea, iar poli ția a trimis-o pentru verific ări
15

Institutului de S ănătate Public ă. Treisprezece persoane au fost
expuse la antrax.
De la sfârș itul anului 2005, pe site-urile Al-Qaeda este
publicat un manual pentru producerea unui mecanism de
dispersare a acidului cianic. Dispozitivul oferă posibilitatea
utililizării unor substan țe foarte u șor de procurat: cianura de
sodiu (soluț ie folosită ca otravă pentru ș obolani și curățarea
produselor din metal) și hidrogen. Din combinarea celor dou ă
substanțe rezultă un lichid incolor, foarte volatil și stabil în
reacție cu apa. Inhalat, sub form ă de gaz, este letal.
Mecanismul poate fi ac ționat de la distan ță.
Totodat ă, manualul Al-Mubtakkar precizeaz ă
potențialele ținte: case r ău famate, teatre, pie țe și magazine
mari, sinagogi, trenuri (sta țiile nu sunt inclus e, deoarece în
aceste locuri sunt montate camere de supraveghere), școli,
spitale, baruri și restaurante, b ănci, cinematografe, s ăli de
gimnastic ă, cazinouri, biserici, birouri guvernamentale.
Instruc țiunile Al-Mubtakkar au utilitate și pentru
organizarea/ desf ășurarea altor tipuri de activit ăți vizând
destabilizarea societ ății prin provocarea de panic ă în masă,
crearea de disfunc ții în sistemul de transport și
supraaglomerarea institu țiilor medicale.
Osama bin Laden a f ăcut public ă intenția Al-Qaeda de
a-și procura arme de distrugere în masă , agenții chimici fiind
cel mai ușor de obținut și folosit.
În noiembrie 2006, spionul rus Alexandr Litvinenko a
decedat în urma afec țiunilor provocate de iradiere. Poloniul
210, izotopul extrem de radioactiv și de toxic identificat în
organismul victimei, este un material extrem de rar și greu de
obținut. Deși acest derivat al uraniului, descoperit de chimista
poloneză Marie Sklodowska Curie, în anul 1898, se g ăsește în
cantități mici și în natură, el este obț inut, preponderent, pe cale
sintetică. Speciali știi în radia ții și chimie afirm ă că este nevoie
de un echipament foarte complicat, de tipul unui reactor
16

nuclear, pentru a produce o cantitate suficient ă de poloniu care
să provoace moartea unei persoane. Cercet ătorii au precizat că
asasinarea lui Litvinenko nu a fost opera unor amatori, ci a unei
organizații teroriste sau chiar a unui stat puternic.
În prezent, un considerabil poten țial de risc la adresa
securității este generat de pericolul sustragerii de arme chimice
din depozitele Rusiei, țară care are cel mai mare arsenal de
acest tip – aproximativ 40.000 de tone. Trebuie men ționat că
Rusia înregistreaz ă întârzieri în ceea ce prive ște respectarea
calendarului stabilit de Conven ția pentru Arme Chimice,
referitor la dezafectarea aces tui arsenal, program finan țat cu 2
miliarde dolari de SUA, Canada și UE, cu termen de finalizare
anul 2012.
Profesorul Danny Soham, de la Universitatea Bar Illan
din Tel Aviv, afirma într-un interviu c ă, în viitor, vor ap ărea
două pericole. Primul se refer ă la riscul înlocuirii de c ătre
teroriș ti a sporilor de antrax cu agen ți patogeni ai unor boli
cumplite, cum sunt pesta (ciuma) sau febra hemoragic ă. Al
doilea are în vedere schi mbarea modului în care ac ționează
teroriș tii – nu se vor limita la expedierea de plicuri contaminate
cu spori de antrax, ci vor infesta sistemele de aerisire ale unor clădiri sau vor pulveriza agen ți patogeni de la bordul unor
avioane. În prezent nu pot fi anticipate direc țiile spre care se
vor orienta ac țiunile terori știlor.
10
După 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri
teroriste de amploare asupra popula ției din oricare parte a lumii
nu mai este doar o ipotez ă de lucru. Terorismul chimic,
biologic sau nuclear reprezint ă, la ora actuală , una dintre cele
mai grave amenin țări la adresa tuturor statelor. Având în
vedere tendin ța de amplificare a violen țelor interetnice și
religioase, precum și a numărului cazurilor de înc ălcare a

10 Lt. Cristian Tun-Com șa – „Considera ții privind terorismul contemporan”,
www.actrus.ro.
17

drepturilor omului în anumite zone „fierbin ți” de pe glob,
analiștii în domeniu au aten ționat asupra accentu ării riscului
utilizării acestor tipuri de arme în ac țiunile teroriste, subliniind
caracterul imperativ al stabilirii, în regim de urgen ță, a unor
măsuri vizând neproliferarea.
Răspunzând nevoii de informa ții în acest domeniu,
Proiectul pentru Neproliferarea Armelor Chimice și Biologice
din cadrul Centrului de Stud ii pentru Neproliferare al
Institutului Monterey a creat o bază de date deschis ă, care
cuprinde toate incidentele din aceast ă categorie înregistrate în
lume, începând cu anul 1900.

3. Bioterorismul

Concluziile desprinse din stoparea prolifer ării nucleare
în ultima jum ătate a secolului trecut nu au valabilitate în cazul
proliferării biologice în secolul XXI. Limitarea dezvolt ării
armamentelor în cele dou ă blocuri din timpul R ăzboiului Rece
și neproliferarea multilateral ă nu pot reprezenta modele pentru
a contracara aceast ă nouă provocare. Mai mult decât în
perioada proliferă rii nucleare, civiliza ția trebuie s ă facă față
propriului viitor biologic.

3.1. Arma biologică, agen ții patogeni și formele lor de
manifestare clinic ă

Specialiștii definesc arma biologic ă drept „un mijloc
sau dispozitiv prin care se produce diseminarea unui agent
biologic, inclusiv a vectorilor unor agen ți biologici (cum ar fi
18

unele specii de insecte), cu efecte v ătămătoare sau letale
pentru oameni, animale și culturi agricole”11.
Agen ții biologici sunt ”organisme vii, de orice natur ă,
sau materiale infectate, derivate din ele, care s unt utilizate în
scopuri ostile și în mod inten ționat pentru a genera morbiditate
și mortalitate, efecte care depi nd de capacitatea lor de
multiplicare” .12
În esență, agent biologic poate fi orice microorganism
(bacterie, virus, fung, parazit) sau toxin ă (produs al unui
organism viu) capabil s ă provoace îmboln ăvirea sau moartea
unui alt organism viu (uman, animal sau vegetal).
Categoria microorganismelor include bacteriile (de
exemplu, cele care produc antraxul, ciuma sau tularemia),
virușii (cauzeaz ă boli precum variola, frigurile galbene și febra
hemoragic ă) și fungii (care ac ționează în special asupra
recoltelor agricole).
Toxinele sunt produse ale plantelor sau
microorganismelor incluzâ nd, printre altele, ricina și toxina
bacilului botulinic. Acestea pot fi ob ținute și prin sintez ă
chimică.

Poten țialul de risc este generat de tipurile, caracteristicile
și căile de diseminare a agen ților biologici:

• Bacteriile sunt organisme unicelulare (antrax,
tularemia);
• Rickettsii sunt parazi ți intracelulari care se reproduc și
se dezvolt ă în interiorul celulelor animale (tifos, febra
Q);

11 Marin M ăciucă, Gheorghe Toma – Dimensiunea militar ă a securit ății în
condițiile acceleră rii procesului globaliz ării, Editura U.N.Ap., Bucure ști,
2004;
12 Spencer R.C., Wilcox M.H., Agents of biological warfare . Rev Med
Microbiol, 1993, nr.4, pp. 138-143.
19

• Virușii sunt parazi ți intracelulari de 100 de ori mai mici
decât bacteria (Smallpox, Ebola);
• Fungii sunt microorganisme care pot afecta omul sau
culturile de cereale (histoplasmoz ă);
• Toxinele sunt otrăvuri naturale, „fabricate” de c ătre
organisme vii, dar pot fi ob ținute și sintetic.

Avantajele utiliz ării acestor tipuri de agen ți biologici ca
arme de distrugere în mas ă sunt urm ătoarele:

• producția industrial ă se realizează după metodologia de
fabricare a iaurtului, berii, antibioticelor sau
vaccinurilor;
• majoritatea echipamentelor n ecesare producerii acestora
are dublă utilizare (sunt întâlnite atât în industria civil ă,
cât și în cea militar ă), astfel c ă sunt comercializate pe
piața liberă ;
• există culturi precursoare de agen ți patogeni depozitate
în laboratoare specializate;
• pot fi transmi și cu ușurință către țintele vizate, fiind
utilizate inclusiv fe nomenele meteorologice;
• au eficacitate sporit ă: cantități mici de substan ță pot
produce efect maxim, pe o arie larg ă.

Identificarea declan șării unui atac cu agen ți biologici și
toxine este problematic ă, întrucât, de regul ă, în cazul producerii
acestuia, semnele clinice sunt sim ilare cu cele ale unei epidemii
obișnuite. În plus, odat ă cu dezvoltarea sistemelor de detec ție,
se produc ș i noi viruși/ toxine dificil de detectat.
Prevenirea contamin ării biologice a fost ș i este o
provocare pentru toate structurile militare și civile, tehnologiile
de ultimă generație pe care le deț in încercând s ă rezolve
problema contracar ării agenților „high-tech”, cum mai este
denumită „moartea nev ăzută”. A preveni o epidemie sau
20

pandemie este mai u șor decât s ă încerci să -i limitezi/ elimini
efectele.
Potrivit unui grup de exper ți americani în prevenirea și
controlarea bolilor, agen ții cei mai periculo și sunt:

Agen ții din categoria A – agen ți biologici care pot afecta
grav să nătatea public ă, având poten țial ridicat de diseminare pe
scară largă.
• Variola – se transmite de la persoan ă la persoan ă, prin
contact direct sau prin interm ediul unui obiect contaminat, dar
nu prin ap ă sau prin aer. Se declan șează la 12 sau la 14 zile de
la contaminare, prin febr ă ridicată , dureri violente de cap și
lombare. Ulterior apare o erup ție cutanat ă (pete roșii) pe față,
pe piept și pe picioare. Izolarea bolnavilor și vaccinarea permit
stoparea epidemiei. Mortalitatea este între 20% și 50% din
cazuri. Tratamentul se limiteaz ă la administrarea de antibiotice
specifice infec țiilor bacteriene. Nu se justific ă vaccinarea
anticipată contra variolei, deoarece vaccinul poate fi el însu și
periculos. Maladia este considerat ă ca fiind eradicată din 1979,
iar din 1984 vaccinarea nu mai este obligatorie.
• Antraxul – maladie infec țioasă, cauzată de sporii unei
bacterii, Bacillus anthracis, care se poate transmite pe cale
cutanată sau respiratorie. De secole, animalele și oamenii au
fost victimele acestei maladii. Cercet ările asupra acestui
microorganism, precum și în ceea ce prive ște utilizarea lui ca
armă biologică datează din anul 1980. În prezent, 17 ță ri sunt
suspectate c ă ar deține un asemenea arsenal. În cazul unui atac
terorist, transmiterea pe calea aerului este cea mai periculoas ă.
Simptomele apar în șapte zile, manifestându-se prin irita ții
asemănătoare celor provocate de în țepăturile de insecte, înainte
de a lăsa pe piele o ulcera ție de 1 – 3 cm și o escară neagră.
Această maladie este grav ă în absența tratamentului, dar bacilii
cunoscuți sunt sensibili la antibiotice. În caz de neaplicare a
tratamentului adecvat, mortalitatea este de 20% și se datoreaz ă
21

septicemiei. Forma cutanat ă a bolii este cea mai u șoară,
manifestându-se prin ulcera ții necrotice și hemoragice care,
tratate la timp, se vindec ă în câteva s ăptămâni. Forma
pulmonar ă începe cu febr ă mare, senzaț ie de sufocare, iar în
decurs de 24 ore de la apari ția simptomelor, dac ă nu se
intervine, boala duce la deces prin hipoxie și șoc septic,
majoritatea cazurilor fiind letal ă. Nici forma digestiv ă nu este
mai blând ă, începând cu greț uri, vă rsături, febră, hemoragie
digestivă, ulterior ap ărând ascita (o cantitate mare de lichid în
cavitatea abdominal ă) și, după 2-5 zile, decesul, în 25% – 60%
dintre situaț ii.
De menț ionat că atacul biologic cu antrax comis de secta
Aum, în 1998, a r ămas fără urmări, deoarece a fost realizat cu o
tulpină nepatogen ă a acestei bacterii.
• Ciuma – boal ă infecto-contagioas ă produsă de Yersinia
pestis. Este transmis ă cel mai frecvent de roz ătoarele sălbatice,
prin intermediul puricilor. Datorit ă faptului c ă germenii
răspunzători de transmiterea afec țiunii sunt sensibili la
antibiotice, aceasta poate fi u șor de tratată , dacă se intervine la
timp. În fiecare an, OMS raporteaz ă între 2000 ș i 4000 de
cazuri de cium ă în întreaga lume. Se manifest ă prin febr ă
ridicată , oscilant ă, adesea înso țită de delir și de halucina ții,
precum și de tulbur ări digestive intense. Semnul s ău
caracteristic este prezen ța unei „bube”, un ganglion inflamat,
voluminos, situat sub bra ț. Câteodat ă, „buba” se deschide și
bolnavul se poate vindeca, dar exist ă și un număr relativ mare
de cazuri în care pacientul moare în câteva zile din cauza unei
septicemii generalizate. Mortalitatea este între 50% și 90%
pentru cazurile netratate și de 15% în cazurile tratate.
• Tularemia – determinat ă de Francisella tularensis și
febrele hemoragice virale , cunoscute sub denumirile de febra
Lassa și Ebola, sunt maladii extrem de contagioase și, în cele
mai multe cazuri, letale. Roz ătoarele și insectele sunt
pricipalele „rezervoare” de viru și. Omul se poate infecta dac ă
22

intră în contact cu animale purt ătoare de virus sau cu urina,
saliva, excrementele, sângele sau secre țiile unei persoane
bolnave (Ebola). Principalele simptome sunt: febră foarte mare,
oboseală, amețeli, spasme și dureri musculare, epuizare. În
cazul febrei hemoragice cauzat ă de virusul Ebola, bolnavii sunt
afectați de hemoragiile multiple, care ating tubul digestiv,
plămânii, ochii. Ca arme biologice, febrele hemoragice sunt
puțin eficace deoarece subiectul contaminat moare atât de
repede încât nu are timp s ă transmită maladia. Nu exist ă
tratament și nici profilaxie pentru fe brele hemoragice. În cazul
infestării cu Ebola, mortalitatea este între 50% și 90% din
cazuri.
• Marburg – febră hemoragic ă virală descoperit ă prima
oară în oraș ul Marburg din Germania. Mortalitatea este între
25% și 100% din cazuri ș i, cu toate c ă s-a produs un vaccin,
aflat în faza de testare, înc ă nu se poate vorbi de existenț a unui
remediu.
• Botulismul – afecțiune extrem de periculoas ă ca formă
de manifestare, determinat ă de Toxina botulinic ă. Aceasta
poate contamina apa potabil ă, poate fi introdus ă în alimente sau
dispersată în atmosferă . Ingerarea, inhala rea sau contactul
ochilor sau al unei r ăni de pe piele cu o cantitate infim ă sunt
suficiente pentru a provoca intoxica ții grave ș i tulburări
neurologice mortale. Simp tomele clasice: tulbur ări de vedere,
dificultate în exprimare, dificultăț i la înghi țire, oboseal ă
extremă. Dacă semnele clinice nu sunt rapid diagnosticate, se
instalează paralizia membrelor și a sistemului respirator. În caz
de ingerare, primele simptome apar între 15 și 36 de ore. Se
poate trata cu o antitoxin ă care va preveni evolu ția spre formele
cele mai grave. În urm ă cu cinci decenii, 50% dintre cazuri
erau mortale. În prezent, numai în 8% dintre situa ții se ajunge
la deces. Întrucât toxina botulinică este sensibilă la clorul din
apă, o contaminare la scar ă mare, prin re țeaua de ap ă potabilă,
este puțin probabil ă.
23

• Ricina – toxina din ricinus communis. În anumite
condiții este foarte periculoas ă, în special dac ă este injectat ă,
înghițită sau inhalat ă. Nu exist ă antidot. Dacă ajunge în că ile
respiratorii, moartea se produce în timp de 36-48 de ore.
În timpul celui de-al doilea R ăzboi Mondial, în Statele
Unite și în Marea Britanie s-au efectuat cercet ări vizând
fabricarea unei bombe cu ricin ă. Numele de cod al substan ței
era "Compound W". Arma biologic ă a fost testat ă, dar
niciodată utilizată.
De-a lungul timpului, ricina a fost folosit ă pentru
asasinarea mai multor disiden ți politici bulgari afla ți în exil la
Londra, de notorietate fiind cazul lui Gheorghi Markov, ucis în
1974 în capitala englez ă, cu ajutorul unei umbrele cu vârful
otrăvit cu ricin ă. Imediat dup ă asasinat, ricina a intrat pe lista
substanțelor cu utilizare în scop uri teroriste, gradul de
periculozitate fiind direct propor țional cu u șurința cu care poate
fi procurat ă.
Cantități importante de ricin ă au fost descoperite în
Orientul Mijlociu, iar presa str ăină afirma că , în 2001, în
Afganistan, într-o cl ădire din Kabul aparț inând rețelei Al-
Qaeda, au fost identificate indicii privind utilizarea ricinei.
Ricina se num ără printre produsele toxice c ăutate de
inspectorii îns ărcinați cu dezarmarea Irakului, țară suspectat ă
că ar fabrica arme de distrugere în mas ă.
Uleiul de ricin – cunoscut pentru efectul s ău laxativ –
este extras din plant ă, în vreme ce ricina este extras ă din
semințele de ricin. Substan ța volatilă extrasă din semin țele și
tulpina plantei cu acela și nume este de dou ă ori mai toxic ă
decât veninul de cobra.
Ricina are îns ă și potențial medical. Cercet ătorii din
domeniu sunt interesa ți de folosirea sa împotriva cancerului și
chiar a virusului HIV, dar amploarea fenomenului terorist face
ca atenția să fie îndreptată nu spre calit ățile medicale ale
24

plantelor, ci spre poten țialul de pericol pe care l-ar putea
reprezenta acestea.

Agenții din categoria B – sunt relativ u șor de
diseminat și au rate mici de mortalitate.
• Bruceloza (specia Brucella) – boală infecțioasă
cauzată de bacteria de tip Brucella care se transmite între
animale, oamenii infectându-se la contactul cu acestea sau cu
produsele lor. La ace știa, infestarea are o simptomatologie
similară răcelilor: febră , dureri de cap și de spate și slăbiciune
fizică. Pot să apară însă infecții severe ale sistemului nervos
central sau afec țiuni ale inimii.
• Encefalita viral ă – maladie indusă de viruși alfa, cum
ar fi encefalita cabalin ă, dar cel mai frecvent, de cei care
determină apariția oreionului, rubeolei, rujeolei, gripei și a
mononucleozei (virusul Epstein-Barr). Ace ști viruși pot
provoca maladii grave și în unele situa ții pot infecta creierul ș i
genera encefalita.
Prin în țepăturile țânțarilor și ale c ăpușelor,
preponderent vara ș i la începutul toamnei, se poate transmite
encefalita indus ă de un alt grup de viru și (arboviruș i).
De asemenea, deș i foarte rar, infec ția cu virusul rabic
(virusul turb ării) poate produce encefalit ă, în forma letal ă, dacă
tratamentul nu este in stituit înaintea apari ției simptomelor.
• Holera – boală infecțioasă acută, produsă de vibrionul
holeric (Vibrio cholerae), care determin ă alterarea grav ă a stării
generale și evoluția spre mortalitate în 50 pân ă la 80% dintre
cazurile netratate. Vibrionul hol eric (Vibrio comma sau Vibrio
cholerae), izolat de Koch în 1883, face parte din familia
Vibrionae, genul Vibrio, și este un bacil aerob.
După cum se precizeaz ă și într-un raport al OMS,
"virusul holerei poate fi diseminat practic oriunde, dar formele de manifestare nu apar decât în zonele receptive, adic ă acelea
unde igiena este îndoielnic ă, iar mijloacele de control asupra
stării de sănătate limitate". Astfel, în prezent, aceast ă maladie
25

pare să caracterizeze numai țările în curs de dezvoltare, cu o
infrastructur ă sanitară deficitar ă, deși cazuri "importate" pot
apărea sporadic și în celelalte ță ri.
Principala surs ă de infec ție cu vibrioni holerici este
omul bolnav, în convalescen ță sau purt ătorul sănătos cronic,
care, în condi țiile lipsei de igien ă, îi poate transmite
persoanelor s ănătoase fie prin contat di rect, fie prin consumul
de apă sau alimente contaminate (carne, lapte, fructe, legume ș i
chiar fructe de mare, scoici și stridii, dup ă cum a dovedit
epidemia din 1973, din Italia).
• Stafilocociile sunt maladii infec țioase produse de
stafilococii (bacterii Gram pozitive) prezen ți în aer, în ap ă și pe
toate suprafe țele; omul îi g ăzduieș te în fosele nazale, intestin,
glandele sudoripare și pe piele.
Infecț iile cu stafilococi pot fi contagioase și se transmit
direct (prin contact cu focarele cu tanate infectate) sau indirect
(prin intermediul mâinilor).
• Infecț iile cu Salmonella sunt printre cele mai
răspândite boli de tip alimentar, contaminând omul prin
ingestia de mâncare sau ap ă infectată.
Alimentele care transmit cel mai adesea salmonella
sunt: carnea (în special de pui), ou ăle și produsele lactate de și
majoritatea produselor contaminate arat ă și miros normal.
Omul mai poate fi expus la infec ția cu salmonella și prin
contactul cu animalele de compan ie. În special reptilele sunt
purtătoare ale bacteriei ( șopârle, țestoase, șerpi).
Există două tipuri de infec ții cu salmonella. Simptomele
încep să-și facă apariția, de regul ă, la 12 pân ă la 72 de ore dup ă
ingerarea alimentului contaminat. Totodat ă, sunt situa ții de
contaminare cu salmonella în care nu apar simptomele
specifice timp de un an, persoanele în cauz ă fiind purt ători cu
capacitatea de a infesta al ți oameni.
Un alt tip de salmonella, întâlnit mai rar, este cel care
are forme de manifestare mai grave, printre care și febra
26

enterică (sau febra tifoid ă). Acest tip de salmonella poate
infesta persoanele care c ălătoresc în ță rile slab dez voltate din
Asia sau Africa.
Categoriile cele mai expuse la riscul de a dezvolta o
infecție cu salmonella sunt copiii, vârstnicii și persoanele cu
probleme ale sistemului imunitar.
Majoritatea cazurilor de infec ții cu salmonella se
vindecă fără tratament, într-o s ăptămână . Antibioticele nu sunt
folosite în mod normal pentru tratarea salmonellozei, deoarece
aceasta, de obicei, nu r ăspunde la antibiotice, iar medica ția
poate întârzia eliminarea bacteriei din corp. Totu și,
antibioticele sunt folosite în c azul febrei enterice sau atunci
când infecț ia se răspândeș te din intestine în fluxul sangvin.
Alimentele congelate care au fost anterior contaminate
cu salmonella împiedic ă dezvoltarea bacterie i, dar nu o distrug,
aceasta fiind distrus ă doar prin procedeu termic.

Agenții din categoria C – sunt patogeni care pot fi
realizați în laborator și care au un poten țial mare de a produce
morbiditate sau mortalitate (exemple: virusul nipah și
tuberculoza rezistent ă la medicamente).

Agen ții se pot transmite prin mai multe c ăi, dintre care
doar dou ă sunt susceptibile de a atinge un num ăr mare de
persoane: pe cale digestiv ă și pe cale aerian ă.

a. Pe cale digestiv ă. Unele microorganisme induc
maladia, nu atât prin multiplicarea lor, cât prin ac țiunea
toxinelor. Toxinele sunt produse de bacterii. Ingerarea
toxinelor induce boala. Acest tip de contaminare nu este considerată ca fiind periculoas ă decât în cazul utiliz ării în
aglomeră rile de populaț ie care dispun de rezervoare de ap ă în
care aceste toxine ar putea fi deversate.
27

b. Pe cale aerian ă. Cei mai mul ți agenți utilizați în
bioterorism pot fi transmi și pe cale aerian ă. Aceștia se
multiplică, inducând maladia dup ă o perioadă de incubaț ie
variabilă. Riscul cel mai mare de contaminare a mii sau chiar
zeci de mii de persoane îl prezint ă potențiala diseminare în
timpul manifest ărilor publice sau sportiv e, folosindu-se avioane
utilitare (car e pulverizeaz ă insecticide pe culturi) sau
dispozitive tip aerosol.

3.2. Tipuri de bioterorism. Riscurile r ăzboiului biologic

Utilizarea organismelor vii (microorganismelor) în
scopuri ostile, pentru a induce disabilit ăți, a îmboln ăvi sau a
provoca moartea reprezint ă ceea ce generic numim ultima
frontieră a terorismului modern.
La selecț ia agenților biologici pentru utilizarea lor în
producerea armelor biologice se au în vedere, printre altele:

a. Evidențierea unor caracteristici proprii agen ților
etiologici ai bolilor infec țioase (transmisibilitate, virulen ță,
patogenitate, rezisten ța în mediul exterior, capacitatea de a
produce spori, posibilitatea de a fi transforma ți în aerosoli),
necesare pentru determinarea „poten țialului de utilizare a
armelor biologice ca agen ți etiologici ”;

b. Posibilitatea de a interveni asupra biologiei
naturale a agen ților etiologici (p rin inginerie genetic ă) pentru a
le amplifica poten țialul ca arme biologice.

Atacul cu arme biologice reprezintă evoluția agenților
etiologici ai bolilor infec țioase (naturali sau modifica ți prin
inginerie genetic ă) răspândiți în mediul înconjur ător, prin
tehnici adecvate scopului urm ărit. Atacul cu arme biologice are
în vedere dou ă obiective:
28

a. Producerea efectului catastrofic asupra popula ției
civile, inclusiv asupra structurilor și funcționalității unităților
de să nătate public ă și asistență medicală . Caracterizate prin
mortalitate și morbiditate, aceste atacuri surclaseaz ă uneori
capacitatea de r ăspuns a unit ăților medicale și provoacă panică .
b. Inducerea în rândul populaț iei a fricii și terorii.
Cunoa șterea evolu ției bolilor infec țioase constituie un
factor decisiv pentru recunoaș terea atacului cu arme biologice,
identificarea condi țiilor de apari ție și pregătirea ripostei.13
Proiectele militare ale terori știlor privind biomuni țiile
se concentreaz ă asupra celei mai eficiente modalit ăți de
diseminare a armelor biologice. Calea de dispersare cea mai
facilă este cea sub form ă de aerosoli, aceasta permi țând
răspândirea pe arii întinse a agen ților biologici, la distan țe mari.
Pentru a avea efectul scontat, dimensiunea particulelor din
aerosoli trebuie s ă aibă valori între 1 și 5 µm, întrucât cele al
căror diametru dep ășește 5 µm sunt re ținute în fosele nazale.
În utilizarea biomuni țiilor, terori știi iau în considerare
următoarele aspecte:
1. posibilitatea de alegere a agentului biologic în func ție
de țintă;
2. producerea de pierderi mari;
3. flexibilitatea rezultatelor;
4. inexistența distrugerilor materiale;
5. costul redus de fabrica ție.
Agenții biologici au un poten țial de pericol ridicat, sunt
relativ ieftini, u șor de procurat, manevrat și transportat, iar
faptul că au o dubl ă întrebuin țare (civilă și militară) faciliteaz ă
disimularea lor. Astfel, armele biologice au costuri reduse
comparativ cu armele chimice sau nucleare, tipurile de muni ție

13 Report Summary Public Health A ssessment of Potential Biological
Terrorism Agent Emergi ng Infectious Diseases, Vol. 8, No. 2, February
2002
29

utilizate asigur ă transportul agentului biologic pân ă în zona
vizată pentru diseminare, într-un in terval de timp care îi asigur ă
eficacitatea, iar aria de r ăspândire poate fi mai mare.
Construirea unei arme biologice implic ă multiple
cunoș tințe și competen țe în domenii precum: biologia,
microbiologia, aerobiologia, patolo gia, fizica aerosolilor etc.
Potrivit unor studii ale serviciilor de informa ții occidentale,
etapele procesului de fabricare a biomuni țiilor (identificarea,
izolarea, selec ționarea, cultivarea și recoltarea oric ărui
organism susceptibil s ă pună în pericol s ănătatea public ă) sunt
ușor accesibile, datele necesare putând fi ob ținute din publica ții
de specialitate în domeniul chimiei, fizicii, agriculturii etc., dar
și de pe Internet. Pentru producerea clandestin ă a unor agen ți
biologici se poate ap ela la echipamentul civil cu care sunt
dotate spitalele, laboratoarele de cercet ări și chiar fabricile de
bere.
Datorită prețului scăzut și a faptului c ă nu necesit ă
capacități și experien ță tehnică înaltă, arma biologică mai este
numită „arma săracilor”.
Mai mult, întrucât echipamentul folosit în procesul de
fabricaț ie a armelor biologice poate avea și utilizare civil ă, este
foarte dificil s ă se descopere dacă o anumit ă țară desfășoară un
program de producere a lor (spitalele, laboratoarele și chiar
unele fabrici de produse alimen tare, cum ar fi cele de b ăuturi
alcoolice, pot crea, în mod clandestin, în condi ții relativ simple,
agenți biologici care ar putea constit ui „arme” teribile în mâna
unor persoane/grup ări interesate). Orice control efectuat pentru
a depista existen ța sau producerea acestora poate fi inutil,
având în vedere că într-un interval de numai câteva minute se
poate șterge orice urm ă care ar permite iden tificarea unor astfel
de preocupă ri.

30

4. Noile pericole și biosecuritatea

În ceea ce prive ște confruntarea civiliza ției cu noua
provocare reprezentat ă de domeniul securit ății biologice,
începând cu anii ’90 s-au conturat urm ătoarele tendin țe:

a. Apari ția unor boli infec țioase noi . (HIV/SIDA și
alte tipuri de agen ți patogeni, boli sau epidemii, cum ar fi ebola
și hantavirus14). Boli binecunoscute, ca de exemplu
tuberculoza, au evoluat în vari ante rezistente la medicamente.
Un alt exemplu în acest sens îl constituie gripa aviar ă (tip
de gripă cauzată de muta ția virusului gripal de tip A,
subtipurile H5 și H7, care afecteaz ă în principal p ăsările,
migratoare și domestice, dar poate infecta și specii de
mamifere). Cercet ările efectuate asupra acestei maladii au
relevat c ă proiecția geografic ă a răspândirii acesteia NU
corespunde cu h ărțile de migra ție a păsărilor ci, mai degrab ă, în
proporție de 90%, cu nivelul de po luare al zonelor afectate.
De menț ionat este faptul c ă gradul de poluare dintr-o
anumită zonă este direct influen țat de cantitatea de dioxin ă
(clasă de compu și chimici artificiali greu biodegradabili și
foarte toxici pentru organismul uman) din mediul respectiv.
Acest produs toxic rezultă în urma proceselor de combustie din
incineratoare, crematorii, centralele de producere a energiei termice pe baz ă de că rbuni, petrol sau derivaț i, fabrici de
reciclare a cauciucurilor uzate și a deșeurilor din mase plastice,
dar și din gazele de la țevile de e șapament.
Din aer, ap ă și sol, dioxina ajunge în plante, apoi la
animale, dar și la oameni, prin intermediul alimentelor,
devenind responsabil ă de deteriorarea sist emului imunitar al
omului și incapacitatea acestuia de a lupta natural cu viru șii.

14 Febra hemoragic ă cu sindrom renal, o afec țiune renal ă acută de origine
infecțioasă, cauzată de virusul Hantaan, cunoscut ă și sub denumirea de
febră hemoragic ă de Coreea.
31

Astfel, un grad de poluare ridicat faciliteaz ă scăderea imunit ății
populației din zona respectiv ă.
În cazul gripei aviare, rata ridicat ă a mortalit ății este
explicată prin lipsa unui sistem imunitar uman „specializat”
împotriva acestui virus, dar înc ă nu există dovezi certe c ă gripa
aviară s-ar putea transmite și de la om la om. Dac ă însă o
persoană suferă de depresie imunitar ă complicată și prezintă o
afecțiune de etiologie infec țioasă, există posibilitatea ca aceasta
să contacteze boala.
Evoluțiile din ultimii ani ale bolilor infec țioase au
determinat Academia Na țională de Ș tiințe a SUA și, ulterior,
Administra ția american ă, să își focalizeze aten ția asupra
amenințării reprezentate de acestea.
De asemenea, o aten ție deosebit ă față de securitatea
mediului a fost acordat ă în cadrul ședinței Consiliului de
Securitate al ONU din aprilie 2008, dedicat energiei, climei și
securității globale, care a introdus pe agend ă aspecte legate de
relația economie (energie)- resurse – poluarea grav ă a mediului
și încălzirea global ă.

b. Proliferarea terorismului . Acțiunile teroriste în care
se recurge la arme de distrugere în mas ă vizează indivizii și pot
fi executate în mod direct și indirect.
Acțiunile directe se desf ășoară, de regul ă, în locuri
publice și efectele acestora se repercuteaz ă direct și nemijlocit
asupra oamenilor. Acestea pot face victime în momentul
executării sau într-un timp foarte scurt. Ac țiunile teroriste se
pot desfășura în pie țe, stadioane, să li de spectacole, magazine,
instituții de învățământ și cultură , precum ș i în mijloacele de
transport în comun. În astfel de ac țiuni se poate folosi toată
gama de arme de distrugere în mas ă, inclusiv mijloace
incendiare. Metodele aplicabile în astfel de ac țiuni sunt
următoarele: bombe cu ac țiune telecomandat ă sau cu explozie
întârziată, mașini (colete) capcan ă și, nu în ultimul rând, atacuri
32

sinucigaș e (atacul cu bomb ă asupra ora șului Oklahoma din
aprilie 1995).
Acțiunile indirecte se desf ășoară în diferite locuri, iar
efectele acestora se produc într-un interval de timp mai mic sau
mai mare, în func ție de tipul și categoria armei de distrugere în
masă folosite. Ac țiunile teroriste indirecte se pot realiza prin
contaminarea, iradierea sau infe starea mediului (surse de apă ,
ambient, culturi agricole, depozite, ferme de p ăsări și animale
etc.). În astfel de situa ții se folosesc, de regul ă, arme chimice,
biologice și chiar radiologice (ex. tentativa sectei Aum, în
1993, de a disemina bacterii de antrax în centrul ora șului
Tokyo, atacul cu gaz sarin de la metroul japonez, în martie
1995).
Pe lângă arme de distrugere în mas ă, în acț iunile
teroriste se pot utiliza și substanțe chimice otr ăvitoare, cu efect
asemănător cu cel al armelor chimice (ierbicide, pesticide,
cianuri etc.).

c. Încălcarea BWC15. Din 1972, când a fost semnat ă
Convenț ia asupra armelor biologice , numărul țărilor care
efectueaz ă cercetări în domeniul biologiei militare s-a triplat.
Aceste țări sunt concentrate în zonele de conflict din Orientul
Mijlociu (Iran, Irak, Israel ș i Libia) și din Asia (Taiwan, Coreea
de Nord).
O sursă evidentă de îngrijorare este reprezentată de
încercarea unora dintre aceste țări de a recruta speciali ști ruși
care au lucrat la program ul de cercetare biologic ă în domeniul
militar. Iranul, care suspecteaz ă Irakul de folosirea agen ților
biologici în timpul r ăzboiului irakiano-irani an din anii ’80, este
una dintre acestea, iar Siria și Israelul sunt b ănuite că dețin
arsenale substan țiale de viru și. De asemenea, unele surse sus țin
că Irakul a sprijinit Libia în implementarea propriului ei
program de producere a viru șilor, sub acoperirea unor institu ții

15 Biological Weapons Convention.
33

medicale. Îns ă sancțiunile aplicate Libiei de c ătre O.N.U. au
dejucat eforturile depuse de c ătre Moammar El Gaddafi în
această privință. Încă lcarea grav ă a Conven ției a fost constatat ă
după Războiul Rece și primul conflict di n Golf. Irakul (stat
semnatar care a ratificat conven ția după 1991) a condus un
program de fabricare a antraxului și a altor agen ți biologici.
Detaliile au fost f ăcute publice de c ătre inspectorii ONU, cu
ocazia controlului efectuat dup ă Războiul din Golf.
La sfârș itul anilor '70, serviciile secrete americane au
descoperit c ă în împrejurimile localităț ii Sverdlovsk (Rusia), în
apropierea unui laborator militar, mai multe persoane au
decedat în urma infest ării cu antrax. Oficialii sovietici au
declarat c ă decesele au fost cauzate de o intoxica ție alimentar ă
și că au fost luate toate m ăsurile pentru a stopa epidemia.
Astfel, au înscenat depistarea unei mari cantit ăți de
carne infectată , au ucis 300 de câini vagabonzi, au incendiat 30
de case contaminate și au pus cadavrele în containere etan șe. Și
în prezent, această explicație stârnește încă multe întreb ări. În
unele familii din Sverdlovsk, doar o singur ă persoană a avut o
infecție alimentar ă, deși mai mul ți membri ai familiilor
respective consumaser ă din acea carne infectat ă. Rapoartele de
la spital întocmite acelor bolnavi au fost distruse înainte ca
anchetatorii s ă le poată examina.
Programul sovietic din acea vreme urm ărea dezvoltarea
armelor pe baz ă de variol ă, un puternic agent contagios.
d. Efectele dramatice ale dezvolt ării biotehnologiei .
Descoperirea structurii ADN (1953) ș i punerea la punct a
tehnologiei de recombin are a acestuia (dup ă 20 de ani) au
permis, pentru prima dat ă, manipularea direct ă a genomilor din
organism (grupuri de cromozomi, diferi ți genetic, dar care
formează o unitate). Pericolul reprezentat de noile descoperiri
în domeniul biotehnologiei (reac ția de polimeri zare în lan ț – anii
‘80) nu deriv ă numai din experimentele cu microorganisme
34

patologice. Studiile asupra sistemului imunitar și a genomului
uman (tehnologii de mani pulare a ADN – ului) conduc,
implicit, la descoperiri car e permit identificarea unor noi
metode de periclitare a s ănătății indivizilor ș i a mediului.
Biotehnologia a luat amploa re în anii ’90 în întreaga
lume. În Statele Unite, industria în acest domeniu s-a dublat în
perioada 1993-1994, iar în 2001, aceasta asigura aproximativ
500.000 de locuri de muncă și contribuia cu 47 miliarde de
dolari la venitul anual. În China, în aceea și perioad ă,
aproximativ 20.000 de oameni lucrau în 200 de laboratoare de biotehnologie. În ianuarie 2004, Comisia pakistanez ă pentru
energie atomic ă a făcut public ă hotărârea de a preg ăti oameni
de știință din ță ri musulmane, în domeniul biotehnologiei.
Singapore este o altă țară care investeș te miliarde de dolari în
acest domeniu, care ocup ă locul patru în economia na țională.
Globalizarea biotehnologiei nu a fost realizat ă prin
decizii na ționale, ci este rezu ltatul extinderii cooper ării, la
scară mondială , în ceea ce prive ște cercetarea în domeniu,
pentru obț inerea de vaccinuri destinate combaterii poten țialilor
agenți biologici.
Potrivit analiș tilor, riscul utiliz ării armelor biologice
este în cre ștere, anumite țări luând m ăsuri de prevenire a
acestuia. Astfel, în Fran ța, planul Biotox, creat dup ă 11
septembrie 2001, prevede reconstituirea stocurilor de vaccin împotriva variolei, iar un laborator de urgen ță poate interveni
24 de ore din 24. Spitalele se doteaz ă cu materiale speciale
pentru a face fa ță atacurilor chimice și biologice. De asemenea,
s-a luat m ăsura creș terii concentra ției de clor în apa potabil ă, în
scopul de a neutraliza o eventual ă contaminare a acesteia.
Preocupările în domeniu s-au materializat și în
responsabilizarea unui institut în ceea ce prive ște detectarea
timpurie a urgen țelor sanitare, inclusiv a cazurilor de meningit ă
și de infestare cu antrax.

35

5. Reglement ări legislative în dome niul bioterorismului

Definiția armelor de distrugere în mas ă a fost adoptat ă
în Comisia de Armament din cadrul O.N.U. la 12 august 1948
și confirmată prin Rezolu ția Adunării Generale a O.N.U. nr.
32/84B din 12 decembrie 1977. Aceasta lua în considerare armele explozive atomice, armele cu material radioactiv, armele letale chimice și biologice ș i alte arme ce vor fi
dezvoltate în viitor, care vor avea caracteristici comparabile, ca efect de distrugere, cu cele al e bombei atomice sau ale armelor
menționate anterior.
Dreptul interna țional umanitar include armele de
distrugere în mas ă, nucleare, radiologice, biologice și chimice
în categoria armelor a c ăror folosire în conflicte armate este
interzisă. Acestea se înscriu în categoria mijloacelor și
metodelor de r ăzboi cu efecte nediscriminante, care afectează
în aceeași măsură combatan ții și obiectivele militare, ca și
populația și bunurile civile.
Prin aceste caracteri stici, armele de distrugere în mas ă
contravin principiilor de baz ă consacrate în dreptul
internațional umanitar, încadrându-se în criteriile care justific ă
interzicerea metodelor ș i mijloacelor de r ăzboi.
Preocupările privind elaborarea unui instrument juridic
internațional pentru interzicerea folosirii în r ăzboi a armelor
chimice precum și a celor biologice s-au materializat prin
semnarea, la 17 iunie 1925, la Geneva, a Protocolului privind
interzicerea folosirii în r ăzboi a gazelor asfixiante, toxice sau
similare și a mijloacelor bacteriologice de lupt ă. Acesta a
introdus în dreptul interna țional interdic ția „folosirii în r ăzboi a
gazelor asfixiante, toxice sau similare, ca și a tuturor lichidelor,
substanțelor sau procedeelor asem ănătoare” și a „mijloacelor
bacteriologice de luptă ”, cu alte cuvinte, dou ă dintre categoriile
de arme de distrugere în mas ă, cele chimice și cele biologice.
36

În aceste condi ții, a apărut necesitatea unor instrumente
de drept interna țional public, care s ă interzică și activitățile de
dezvoltare, producere, stocare a armelor chimice și a celor
biologice și să prevadă eliminarea stocurilor existente de astfel
de arme. Prin Rezolu ția Adunării Generale a O.N.U. nr.
3603/XXIV , a fost condamnat ă utilizarea armelor chimice și
biologice, fiind contrare Dreptului Interna țional Umanitar . S-
a decis introducerea pe ordinea de zi a Comitetului pentru
dezarmare de la Geneva elaborarea unor instrumente de
interzicere complet ă a celor dou ă categorii de arme de
distrugere în mas ă. Primul domeniu abordat a fost cel al
armelor biologice .
După trei ani de negocieri, Convenția cu privire la
interzicerea perfecț ionării, produc ției și stocării armelor
bacteriologice (biologice) și cu toxine ș i la distrugerea lor
(BTWC) a fost elaborat ă în cadrul Comitetului pentru
dezarmare de la Geneva , la începutul anului 1972. Aceasta a
fost deschis ă spre semnare la 10 aprilie 1972, la Londra,
Moscova și Washington, și a intrat în vigoare la 26 martie
1975. Până în prezent, Conven ția a fost semnat ă de 169 de state
și ratificată de 153 de state.
BTWC este primul tratat universal care interzice o
întreagă categorie de arme de distrugere în mas ă –
bacteriologice (biologice) și toxice – reprezentând o
component ă-cheie a cadrului universal pentru dezarmare
generală și neproliferare.
România a ratificat Conven ția privind interzicerea
dezvoltării, produc ției și stocă rii armelor bacteriologice și cu
toxine și distrugerea acesto ra prin Decretul 253 din 6 iulie
1979, publicat în Buletinul Oficial al RS România nr.57 din 7
iulie 1979, instrumentele de ratifi care fiind depuse la 25 iulie
1979.
România consider ă BTWC ca fiind piatra de temelie a
eforturilor de împiedicare a agen ților biologici și toxici de a fi
37

dezvoltați și utilizați în scopuri militare, în conformitate cu
prevederile Articolului I al a cestui document, care stipuleaz ă că
statele-părți nu pot dobândi sau de ține arme biologice în nicio
circumstan ță.
În esență , Convenț ia obligă statele părți:

• să nu perfec ționeze, produc ă, stocheze, dobândeasc ă și
să nu obț ină prin niciun mijloc agen ți microbieni, al ți agenți
biologici sau toxine, în cantit ăți care nu pot fi justificate pentru
scopuri profilactice, de protec ție sau alte scopuri pa șnice,
precum și arme, echipament și mijloace de transport la țintă
destinate folosirii în scopuri ost ile sau în conflicte armate a
unor asemenea agen ți;
• să distrugă sau să converteasc ă pentru scopuri pa șnice,
cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la intrarea
în vigoare a Conven ției, toți agenț ii biologici, toxinele, toate
armele, echipamentul și mijloacele de transport la țintă;
• să nu transfere nim ănui, direct sau indirect, ori s ă nu
ajute, să nu încurajeze sau s ă nu incite, în niciun mod, alt stat,
grup de state sau organiza ții internaționale să producă sau să
dobândească agenți biologici, toxine, ar me, echipament sau
mijloace de transport la țintă.
De subliniat că toate obligaț iile prevăzute de Conven ție
îngrădesc dobândirea arme lor biologice de c ătre entități
teroriste din statele p ărți la aceasta. Astfel, interdic țiile privind
perfecț ionarea, producerea, dobândirea și obținerea prin alte
mijloace se refer ă explicit atât la folosirea în conflicte armate,
cât și în alte scopuri os tile, cum sunt cele teroriste. Interdic ția
privind transferul, ajut orul, încurajarea, in citarea în producerea
sau dobândirea armelor biologice se refer ă nu numai la state, ci
și la orice entitate, deci și la teroriști sau organiza ții teroriste.
În ceea ce prive ște cadrul legislativ din România în
materie de bioterorism, principala dispozi ție legală care se
aplică este Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și
combaterea terorismului , care constituie, sub aspectul
38

conținutului s ău, o reglementare complet ă, abordând
fenomenul terorist din cât mai mu lte puncte de vedere, inclusiv
cel al armelor biologice.
Totodată, este incriminat ă activitatea de cercetare și
dezvoltare a acestor arme, din cauza faptului c ă organiza țiile
teroriste au asemenea preocup ări, iar rezultatele ob ținute pot fi
puse în aplicare prin s ăvârșirea de acte tero riste cu efecte
distructive deosebite.
În prezent, pericolului unui r ăzboi mondial nuclear i s-a
alăturat și cel al unui r ăzboi biologic, care tinde s ă devină o
amenințare serioas ă la securitatea global ă. Astfel, se impune o
reglementare riguroas ă a domeniului importurilor și
exporturilor unor asemenea categorii de tehnologii.
La noi în țară funcționează Agenția Națională de
Control al Exporturilor (ANCEX ), care este autoritate na țională
în domeniul contro lului exporturilor ș i importurilor de produse
strategice (produse militare, produse și tehnologii cu dubl ă
utilizare), categorie în care se înscriu și tehnologiile privind
armele biologice. Astfel, potrivit OUG nr. 158/1999 privind
regimul exporturilor și importurilor de produse strategice,
în categoria produselor strategice se înscriu și tehnologiile
referitoare la armele biologi ce (art.5, alin.1, lit. a).
Bioterorismul constituie un fenomen care, în ultimul
deceniu, a că pătat amploare și dimensiune interna țională. În
scopul prevenirii acestuia, ONU apreciaz ă ca fiind
fundamentală cooperarea între organiza țiile interna ționale,
regionale și sub-regionale.
Rolul important al Consiliului Europei în domeniul
sănătății a fost reafirmat în Tratatul de reform ă convenit de
către șefii de state și de guverne ai UE la Lisabona, la 19
octombrie 2007, care î și propune s ă consolideze importan ța
politică a sănătății. Activitatea privind domeniul s ănătății la
nivel comunitar aduce un plus de valoare ac țiunilor statelor
membre în: sfera evalu ării științifice și a prevenirii bolilor,
39

pregătirea și reacția la epidemii și bioterorism, strategiile de
abordare a riscurilor asociate unor boli și stă ri specifice,
activitatea privind siguran ța alimentelor, produselor medicale,
combaterea fumatului, legisla ția privind sângele și transplantul
de organe, calitatea apei și a aerului, precum și lansarea unui
număr de agenții active în domeniul s ănătății.
Consiliul Europei î și poate aduce contribu ția la
sănătatea mondial ă și prin luarea unor m ăsuri concrete pentru
ameliorarea s ănătății, punând în ap licare acordurile
internaționale în domeniu, cum ar fi Conven ția cadru a
Organizaț iei Mondiale a S ănătății (OMS) pentru combaterea
fumatului (FCTC) , Regulamentul sanitar interna țional (IHR),
coroborate cu deciziile agen țiilor competente ale Organizaț iei
Națiunilor Unite, ale B ăncii Mondiale, Organiza ției
Internaționale a Muncii etc.
Preocupările europene în domeniul s ănătății au dus la
apariția unor instrumente de supraveghere, control, prevenire ș i
combatere cum ar fi: Autoritatea Europeană pentru Siguran ța
Alimentelor (EFSA), Sistemul de Supraveghere European,
Sistemul de Alertă și Reacție Rapid ă (EWRS). În urma
activității acestora s-au elaborat Strategia de la Lisabona , al
șaptelea program-cadru de cercetare, Inițiativa tehnologică
comună privind medicamentele inovatoare , Programul
competitivitate și inovare ș i politica regional ă. Cu toate
acestea, sunt necesare ac țiuni suplimentare, cum ar fi Strategia
pentru securitate și sănătate la locul de munc ă 2007-2012 , care
are, de asemenea, un rol determinant.
Infracțiunile de bioterorism sunt fapte contrare legii,
care au anumite tr ăsături ce le imprim ă un caracter de pericol
social crescut, care necesit ă o sancționare mai aspr ă. Din cauza
acestor caracteristici, faptele despre care vorbim constituie o
categorie aparte în tabloul infrac țiunilor de terorism
“consacrate” în legisla ția penal ă de pretutindeni, iar
sancționarea lor ar trebui adaptat ă la noile realit ăți.
40

Riscurile sunt la nivel planetar. Nu exist ă frontiere în
calea variolei sau a ciumei. Amenin țarea este global ă și de
aceea și riposta trebuie s ă fie global ă. În acest sens, ONU
apreciază ca fiind fundamental ă cooperarea între organiza țiile
internaționale, regionale și sub-regionale. Comunitatea
internațională trebuie s ă intervină prin împiedicarea de ținerii/
utilizării de arme de distrugere în mas ă de că tre grupuri sau
entități non-statale în vederea asigur ării protec ției popula ției,
atât în prezent, cât și în viitor, împotriva consecin țelor
terorismului.

6. Ecouri mass media

„România se pregăte ște pentru atacuri bioteroriste”
27-10-2008, Gardianul, Val Vâlcu

„Autoritățile au început preg ătirea ripostei la atacuri
teroriste cu agen ți biologici sau pentru lupta cu boli infecț ioase
grave de care omenirea credea c ă a scă pat odată pentru
totdeauna. Holera, ciuma si antraxul ar putea face mii de
victime dac ă agenții patogeni sunt ră spândiți de forma țiuni
teroriste, ac ționând pe teritoriul naț ional sau transfrontalier.
Aceștia ar mai putea lansa atacuri cu virusuri ale
febrelor hemoragice, tip Ebola, sau cu germeni “banali” de
tipul Salmonella ori Shigella, mi crobul ce produce dizenteria.
Cu o întârziere de un an fa ță de recomand ările Organiza ției
Mondiale a Să nătății, guvernul se preg ătește să adopte o
hotărâre ce va permite începerea programului de supraveghere
a teritoriului. Este greu de crezut c ă până în 2012, a șa cum cere
OMS, vom avea o re țea de supraveghere și interven ție care să
poată detecta și contracara orice eveniment, biologic, chimic
sau nuclear care ar pune în pericol s ănătatea public ă.
Un avion plecat dintr-o capital ă european ă ar putea
ateriza de urgen ță în România pentru c ă un pasager are
hemoragie și febră . În prezent, nici m ăcar în marile aeroporturi
nu sunt echipe preg ătite să intervină daca bolnavul este suspect
41

de Ebola sau alt ă febră hemoragic ă, afecțiuni ce se transmit pe
cale aerian ă și care ar putea afecta ora șe întregi. Pentru
limitarea riscului unei epidem ii sunt necesare costume de
protecție similare celor spa țiale, laboratoare mobile cu
capacitate de decontaminare, unit ăți de carantinare, personal
antrenat. Potrivit col. (r) doctor Viorel Ordeanu, de la Centrul
de Cercet ări Științifice Medico-Militare, doar armata are astfel
de unități, pentru ap ărarea proprie în zonele de opera țiuni.
Teroriștii ar putea fi tot mai aproape de momentul în care
dobândesc capacitatea de a lansa atacuri cu germeni de înalt
potențial patogen. Rezervoarele natu rale ale unor boli grave nu
au fost eradicate. În SUA, de pild ă, se înregistreaz ă anual
câteva zeci de cazuri de cium ă, în statele din sudul țării, iar
Africa sau Asia au condi ții și mai bune pentru apari ția unor
focare epidemice. Manipularea și „cultivarea” agen ților
patogeni sunt posibile, iar spa țiul ocupat de bombele biologice
sau de mediile de transport este redus. Un pachet cu mâncare sau un termos poate ve hicula germenii, ca și persoanele care
acceptă voluntar sau incon știent contaminarea și se află în
perioada de incuba ție a bolii. Un mare impact socio-economic
ar putea avea și afecțiunile transmise de la animal la om.

Americanii se tem pentru Europa Regulamentul Sanitar Interna țional, adoptat de OMS, a
intrat în vigoare la 15 iunie 2007. Scopul acestor reguli este de
a oferi un r ăspuns la r ăspândirea interna țională a bolilor care
privesc sănătatea public ă, evitându-se interferen țele cu turismul
și comerțul interna țional. Până în 2012, ț ara noastră are
obligația să pună în practic ă prevederile Regulamentului, fiind
necesare atât modific ări legislative, cât și investi ții în
infrastructur ă. Capacit ățile esențiale trebuie s ă poată detecta
apariția unor cazu ri de boal ă sau decese peste limita aș teptată
în zona respectiv ă și la data evalu ării. Aceasta presupune
diagnostic clinic, examin ări de laborator, evaluarea riscului
prin stabilirea factorilor care pot favoriza r ăspândirea bolii,
luarea m ăsurilor adecvate de s ănătate public ă, raportarea
42

cazurilor la nivelurile imediat superioare, notificarea urgent ă a
cazurilor la OMS, prin Centrul Focal Na țional RSI 2005.
Cartea Verde semnat ă de ță rile Uniunii Europene
stabileș te măsuri asem ănătoare celor recomandate de OMS, iar
specialiștii americani au avertizat Europa c ă se află mult în
urmă cu pregă tirile de ripost ă antiterorist ă, neglijând riscul unui
atac biologic. În acest sens, NATO va ini ția cooperă ri pe linie
militară pentru a cre ște gradul de protec ție la atacuri
bioteroriste. Româ nia nu are înc ă laboratoare dotate la nivelul
patru de securitate, existente la nivel mondial, un singur
laborator de gradul trei func ționând în domeniul medicinii
veterinare.

Măsuri de biosecuritate
Conform Regulamentului Sanitar Interna țional din
2005, la nivelul portur ilor, aeroporturilor și punctelor terestre
de trecere a frontierei dese mnate, România trebuie s ă asigure:
♦ diagnosticul și tratamentul c ălătorilor și animalelor
cu semne de boal ă. Vor trebui desemnate unit ăți medicale și
veterinare locale care, la nevoie, vor izola și trata persoanele
sau animalele;
♦ spațiile necesare, separate de restul c ălătorilor, pentru
interviul cu persoanele suspecte de boal ă sau bolnave;
♦ spațiile necesare pentru carantinarea c ălătorilor
bolnavi, preferabil în af ara punctelor de frontier ă;
♦ aplicarea m ăsurilor de dezinsec ție, deratizare,
dezinfecție, a bagajelor, a vehiculelor înc ărcate cu marf ă, a
containerelor, a pachetelor po ștale etc.;
♦ aplicarea m ăsurilor de control la intrarea și ieșirea
călătorilor atunci când un eveniment de s ănătate public ă cu
potențial transfrontalier impune astfel de m ăsuri;
♦ accesul la echipamente speciale pentru personalul
instruit în vederea asigur ării zonei de carantin ă.”

43

Bibliografie

1. Păun, Ludovic – Bioterorismul și armele biologice ,
Editura Amaltea, 2003;
2. Pentru patrie, nr. 3, martie 2007;
3. Gușterițean, Costel – Riscuri CBRN în teatrele de
operații: amenin țarea biologică (1), www.rft.forter.ro;
4. Impact strategic , nr. 2/2005, Universitatea Na țională
de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și
Securitate;
5. Văduva, Gheorghe – Terorismul. Dimensiune
geopolitic ă și geostrategică. R ăzboiul terorist.
Războiul împotriva terorismului, Centrul de Studii
Strategice de Securitate, Bucure ști, 2002;
6. Schmid, Alex et. al., Political Terrorism: A New Guide
To Actors, Authors, Concepts, Data Bases, Theories
and Literature, 1984;
7. Delanghe, Christian – La guerre contre le terrorisme ,
18.09.2001, www.fr.strategie.org.;
8. Rapport de 2-eme phase 51-eme session nationale
Comité 2 – Les Fragilites de l’Europe face au
terrorisme , mai 1999;
9. Măciucă, Marin, Toma, Gheorghe – Dimensiunea
militară a securit ății în condi țiile acceler ării
procesului globaliz ării, Editura U.N.Ap., Bucure ști,
2004;
10. Spencer R.C., Wilcox M.H., Agents of biological
warfare . Rev Med Microbiol, 1993, nr.4, pp. 138-143;
11. Report Summary Public Health Assessment of Potential Biological Terrorism Agent Emerging
Infectious Diseases, Vol. 8, No. 2, February 2002;
44

12. Ștefan, Teodoru, Barna, Cristian – Globalizarea
amenințărilor asimetrice , Editura A.N.I, Bucure ști,
2007;
13. Chiș, Ioan, Popa, Cristina – Terorismul contemporan –
fenomen ș i infracțiune, Editura A.N.I, Bucureș ti, 2007;
14. Tun-Com șa, Cristian – Considera ții privind terorismul
contemporan , www.actrus.ro ;
15. Jane`s International Defense Review, http://
idr.janes.com ;
16. Vâlcu, Val – România se preg ătește pentru atacuri
bioteroriste , Gardianul, 27.10.2008.

Centrul de Informare pentru Cultura de
Securitate

București, str. Dimitrie Paci urea, nr. 12, sector 2
Tel. 021.410.61.36
Fax. 021.410.58.12
dpc@sri.ro

Colectiv redac țional

Oana Magdalena Ciobanu
Marius Bercaru
Sorin Sava
Alina Manda–Topârceanu
Mihai Manea

45

www.sri.ro
www.sri.rowww.sri.rowww.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro

FORȚA DE ELITĂ
BRIGADA ANTITERORISTĂ