CENTRU REGIONAL DE RECALIFICARE PROFESIONALĂ ÎN ORADEA [301437]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI ARHITECTURĂ / PROGRAMUL DE STUDIU ARHITECTURĂ / FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

LUCRARE D E D I P L O M Ă

Coordonator științific:

Arh. Anemari Szabo

Absolvent: [anonimizat] 2015

Oradea

Septembrie 2015

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI ARHITECTURĂ / PROGRAMUL DE STUDIU ARHITECTURĂ / [anonimizat] –

Coordonator științific:

Arh. Anemari Szabo

Absolvent: [anonimizat] 2015

Cuprins

Dicționar de termeni -5-

Motto-uri -8-

Date generale -11-

3.1 Educația adulților. Generalitați

3.1.1 Tendințe actuale în educația adulților

3.1.2 Educația profesională în randul adulților

3.1.3 Educația în timpul liber

3.1.4 Educația vocațională

3.1.5 Sistemul românesc de educație pentru adulți

3.1.6 Instituții și organizații românești de educație a adulților

3.2 Evoluția functională a orașului Oradea -11-

3.2.1 Evoluția functională a orașului Oradea (1945-1989) -11-

3.2.2 Evoluția functională a orașului Oradea (după 1989) -15-

3.3 Funcțiile orașului Oradea -16-

3.3.1 Funcția industrială -16-

3.3.1.1 Societățile comerciale din industrie -16-

3.3.1.2 Salariații din industrie -16-

3.3.1.3 Ramurile industriei -16-

Scurt istoric -17-

Justificarea temei -18-

Obiectivul lucrării -18-

6.1 Rezultate urmărite -19-

Formare profesională -20-

7.1 Caracteristici -20-

7.2 Programe de inițiere -21-

7.3 [anonimizat] -21-

7.4 [anonimizat] -21-

Pregătire teoretică -22-

Pregătire practică -23-

Exemple scoli vocaționale -23-

10.1 C.F. Møller Selectedto școală vocațională în Danemarca -23-

10.2 Atelier d’ArchitectureBrenac-Gonzalez/ Centru de pregătire Gennevilliers -23-

10.3 AllesWirdGutArchitektur / Centru pentru tehnologie și design în St. Pölten -23-

10.4 Centru vocațional Durisch, NolliArchitetti -23-

Funcțiuni -23-

Concluzie -23-

Bibliografie -24-

1. Dicționar de termeni . . .

Angajat: Persoană încadrată într-un loc de muncă.1

Angajator: cel care angajează.2

Calificare: Pregătire într-un anumit domeniu de activitate profesională ( atestată de obicei printr-un act oficial ); calificație.3

Competent: 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit.4

Funcție: Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă.5

Furnizor: Persoană fizică sau juridică care furnizează, care procură ( diverse materiale ).6

Meserie: 1. Profesie sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meserie. 2. Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. 3. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate, de specialitate, competent.7

Măiestrie: lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; uneltă, instrument, aparat ingenious.8

Persoană fizică: om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligați și care participă în această calitate la raporturile juridice civile.9

1 definirea termenului conform DEX `98, http://dexonline.ro/

2-9 ibidem

Persoană juridică: organizație instituție etc. care, având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi și cu obligații deosebit de persoanele fizice care intră în componența acestora.10

Practică: 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu…, a profesa. 2. A pune în aplicare, a folosi, a utilize, a întrebuința, a face, a executa, a afectua.11

Prelegere: Curs, lecție ținută într-o școală de grad superior; conferință publică ( aparținând unui ciclu ).12

Profesional: Care ține de o profesiune, legat de o profesiune13

Profesionalism: 1. Caracter professional al unei activități; profesionalitate. 2. Cuvânt cu character ethnic folosit într-o anumită profesiune.14

Recalificare: Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită.15

Specialist: 1. Persoană care cunoaște temeinic o dișciplină, o problem în domeniul căreia profesează. 2. Persoană special pregătită pentru a lucre într-un anumit domeniu; reprezentat al unei apecialități.16

Specialitate: Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesie. De specialitate = Care aparține unui domeniu special; Care este competent într-o anumită ramură de activitate.17

Ucenic: 1. Persoană ( tânără ) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; Începător într-o activitate, discipol.18

Competență profesională: este capacitatea de a realiza activitățile cerute la locuul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardele ocupaționale.19

10 definirea termenului conform DEX `98, http://dexonline.ro/

11-18 ibidem

19 definirea termenului conform site-ului http://cursuricalificaregratuite.eu/ce-este-formarea-profesionala.php

Contractul de ucenicie la locul de muncă: este un contract individual de muncă de tip particular, pe de durată determinată, în temeiul caruia o persoană fizică, denumită ucenic, se obligă să se pregătească profesional și să muncească pentru și sub autoritatea unei persoane juridice sau fizice denumite ca și angajator care se obligă să-i asigure plata salariului și toate condițile necesare formarii profesionale.20

Formarea profesională a adulților: cuprinde formarea profesională inițială și formarea profesională continuă organizate prin alte forme decât cele specifice sistemului național de învățământ.21

Formarea profesională continuă: este ulterioară formării inițiale și asigură adulților fie dezvoltarea competențelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competențe.22

Formarea profesională inițială: asugură pregătirea necesară pentru dobândirea competențelor profesionale minime necesare pentru obținerea unui loc de muncă.23

Furnizorii de formare profesională: sunt persoane juridice cu drept public sau privat care pot presta servicii de formare profesională, cu respectarea standardelor de pregătire profesională a legislației în vigoare.24

Maistrul de ucenicie: persoană atestată, în condițiile Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, care coordonează formarea profesională a ucenicului.25

Ocupația: poate fi exprimată prin funție sau meserie, ea este aducatoare de venit în bani pe care o persoană în mod obișnuit o desfășoară într-o unitate economico-socială și care constituie pentru aceasta sursa de existență.26

Standardul ocupațional: documentul care precizează unitățile de competență și nivelul calitativ asociat rezultatelor activităților cuprinse într-o ocupație.27

Ucenicia la locul de muncă: formarea profesională realizată în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă.28

20 definirea termenului conform site-ului http://cursuricalificaregratuite.eu/ce-este-formarea-profesionala.php

20 -24 ibidem

25 definirea termenului în condițiile Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă

26-28 definirea termenului conform site-ului http://cursuricalificaregratuite.eu/ce-este-formarea-profesionala.php

2. Motto-uri

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Motto 1: “Când meseria devine artă este una. Dar când arta devine meserie, este cu totul altceva.”

Tudor Mușetescu

Motto 2: “Alege-ți o meserie pe care să o iubești și nu vei lucre o zi în viața ta.”

Confucius

Motto 3: “Nu contează ce meserie ai, contează să fi cel mai bun.”

Abraham Lincoln

Motto 4: “Pentru a devein un om capabil și de succes în orice profesie, trei lucruri sunt necesare: natura, studiul și practica.”

Henry Ward Beecher

3. Date generale

Situat la 10 km de frontiera de vest a țării, Municipiul Oradea, reședință administrativă a judetului Bihor, ocupă o poziție central-europeană privilegiată constituind un important nod economic aflat la o distanță relativ apropiată de capitalele din regiune.

3.1 Educația adulților. Generalitați

„Totalitatea proceselor organizate de educație, în ceea ce privește metodele, informale sau formale, conținuturile și nivelurile, care urmează sau înlocuiesc educația efectuată inițial în universități sau școlari sub incidența formării profesionale, datorită cărora persoanele considerate adulți de către societatea aparținătoare, își îmbogățesc cunoștințele, își dezvoltă aptitudinile, ameliorează calificarea lor profesională sau tehnică sau îi imprimă o orientare nouă, ajungând să evolueze în dubla perspectivă a înfloririi integrale a omului și a unei participări la o dezvoltare culturală echilibrată și independentă și socioeconomică.” (a XIX-a sesiune a Conferinței Generale UNESCO din Nairobi 1976)

Educația adulților este un domeniu mai puțin cercetat științific în ansamblul științei educației. Teoreticienii acestui domeniu s-au concentrat mai mult pe studiul educării copiilor ce au o nevoie mult mai mare de asistență fiind în creștere. O lungă perioadă de timp s-a considerat că o data ajuns la maturitate omul nu mai are nevoie să învețe deoarece este capabil să se descurce singur. Dacă ne gândim ca un om trăiește în medie 75 de ani iar educația formală se termină undeva între vârsta de 20 – 25, atunci aproximativ 55 de ani vor intra sub incidența educației adulților. Chiar daca accentul pe acest tip de educație a fost pus relativ târziu în istoria noastră în secolul al XIX-lea datorită părintelui educației moderne N.S.F. Grundtvig din Danemarca, în ultimii 40 de ani aceasta a cunoscut o dezvoltare tot mai intensă. Ea se datorează „dinamicii sociale, cunoașterii științifice, exploziei informaționale și tehnologice, care determină schimbări în profilurile de competențe ale profesiei, schimbări în ierarhia valorilor etc., participarea adultului la învățare de-a lungul întregii vieți devene din ce în ce mai mult obligatorie, datorită constrângerilor mediului extern”.

E. Faure definește educația adulților prin raportare la țelurile care individul le are de îndeplinit, acestea fiind sociale și individuale:

– este înlocuirea educației inițiale profesionale sau elementare, în special pentru cei ce au nevoie de o a doua șansă la educație. . . . . . . .. . .. . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . .. . . . . . .

– continua educație a individului, astfel încât acesta să facă față noilor exigențe lumii contemporane. . . . . .. . . .. . . . .. .. . . . . .. . . .. . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . . . . . . . . .

– perfecționează abilitățile celor care au o educație de nivel înalt în același domeniu.

– reprezintă un mod de împlinire personală pentru toți cu accentual pe nevoia de dezvoltare personală în decursul vieții. . . . . . . . . .. . . . .. . . .. . . . .. . .. . . . .. . . .. . . . .

R. Muchielli separă educația adulților de cea a copiilor denumind-o andragogie fiindcă se bazează pe alte principii și particularități de vârstă.

3.1.1 Tendințe actuale în educația adulților

Cele mai importante trasături ce caracterizează societatea postmodernă sunt ( Usher et al., pp. 1-27:

– schimbările rapide și complexe pe toate planurile care fac un viitor improbabil.

– schimbări rapide pe piața muncii ceea ce reprezintă ca pentru a asigura prosperitatea economică și performanța, este necesar sa fluctueze direct proportional față de oamenii care învață fiindcă obervăm o creștere a locurilor de muncă în sectorul serviciilor, cerere crescută pentru calificari tot mai complexe și mai noi, locul de muncă trebuie să devină un mediu de învățare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

– scăderea importanței educației formale din școli, oamenii având tot mai ușor accesul la informație din surse non formale cum ar fii internetul și televizorul.

– tehnologiile de informare și comunicare facilitează cât mai mult globalizarea informației.

– se interacționează tot mai des în grupuri de interese în rețele .

– se globalizează piața muncii și se extind mecanismele de piață în economiile naționale.

– valorile și cultura se internaționalizează, acestea sunt rapid promovate în toată lumea ce creeză un efect de convergență culturală.

– se promovează consumatorismul cu ajutorul mass media și a tuturor mijloacelor de promovare publicitare.

– sărăcia este o barieră a educației , o cincime din populația globului se află în această categorie, iar o treime traiește cu un venit de sub un dolar pe zi.

– migrația transfrontalieră este în creștere, refugiații și emigranții sunt expuși la fenomene precum analfabetismul, discriminarea, sărăcia, marginalizarea socială.

– distrugerea mediului natural și social prin poluare, oprimarea democrației și a nerespectării drepturilor omului. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . .

Educația adulților aduce o contrabalansare a acestor problem enumerate mai sus prin asigurarea unei a doua șanse la educație pentru cei care au beneficiat de o educație inițial incompletă, asigurarea promovării în cariera profesională prin perfecționari continue și alte specializări ce să permită adaptarea dinamică la cerințele pieței de muncă, asigurarea dezvoltării personale, prin folosirea profitabilă a timpului liber, satisfacerea unui interes sau a unei pasiuni, asigurarea participării active la viața socială.

3.1.2 Educația profesională în randul adulților

Educația profesională a adulților este considerată cea mai importantă dimensiune a educației acestora, poate și prin faptul că la vârsta adultă component dominantă a statului social este legată de muncă, de profesia exercitată ( Sava, 2005). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe piața muncii se cere o competență tot mai complexă și mai profesională, dinamica profesiilor este foarte rapidă, oamenii fiind puși în situația de a-și schimba locul de muncă și uneori și profesia de multe ori în decursul carierei chiar și după 45 de ani. Evoluția în cariera profesională este dată de perfecționarea profesională. Dinamica locurilor de muncă este determinată de politica companiilor ce angajează din ce în ce mai puțini oameni pe o perioadă nedeterminată de timp. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .

Perfecționarea profesională pentru cei ce doresc să avanseze în carieră trebuie sa se refere la dezvoltarea personală și să se mențină continuu la curent cu noutățile din domeniu.

Asigurarea calificării la o vârstă adultă se intersectează cu asigurarea unei a doua șanse la, mai ales pentru cei cu nivel de pregătire scăzut, în timp ce asigurarea recalificării îi vizează pe cei care și-au pierdut locul de muncă, pe cei a căror profesie nu mai este căutată pe piața muncii sau pe cei decalificați profesional, din cauza unei perioade îndelungate în care nu au beneficiat de o pregătire ( Sava, 2005). . . . . . . . . . . . . . .

Obiectivele formării profesionale a adulților ( conform European Employment Strategy ) vizează angajabilitatea, antreprenoriatul, adaptabilitatea și oportunitățile egale între femei si barbate. . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . . . . .

O altă problemă majoră este rata șomajului. Șomerii necesită o pregătire suplimentară dar și ajutarea de a trece peste bariera psihologică datorată de acest statut. Cei de lungă durată dezvoltă o percepție restrictivă în ceea ce privește oportunitațile. Ei manifestă o imagine de sine scazută, pesimism, neîncredere în viitor, pierd sentimentul propriei valori și au dificultăți de decizie și participare normală în societate.

Formarea la locul de muncă devine o tendință tot mai întâlnită în formarea profesională a adulților. Există o serie de modalități de formare la locul de muncă, de la oferirea concediilor de studii plătite sau reducerea timpului de muncă pănă la dezvoltarea de practici de genul rotirea locului de muncă, muncă în echipă, ucenicia la locul de muncă, muncă bazată pe proiecte care presupune echipe complexe ce transcend diferite departamente ale unei instituții.

3.1.3 Educația în timpul liber

Pentru optimizarea potențialului indivizilor trebuie pus accentul și pe educația în timpul liber, aceasta va oferi oportunități de dezvoltare personală prin creșterea capacității creative. Divertismentul, odihna, dezvoltarea culturală a personalitații face parte din timpul liber numit în franceză loisir, engleză leisure, caracterizat prin lipsa presiunii profesionale sau a solicitărilor stresante. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . . .

Aspectul formativ a dezvoltării personale din timpul liber nu trebuie să se limiteze doar la consumul producțiilor socio-culturale ci prin schimbarea unei activități cu alta în scopuri creative, „lucrând” în scopul propriei pasiuni într-un spațiu non-formal sau informal. Bibliotecile, teatrele, cinematografele, muzeele, casele de cultură, centrele de creație, etc. sunt o rețea instituționalizată create în acest scop pentru dezvolta calitatea timpului liber. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .

În ultima vreme se dezvoltă o necesitate permanentă de a fi la curent cu tot ce este nou. Unii angajatori includ în pachetele salariale și bonusuri ce pot sunt valorificate pentru petrecerea timpului liber cum ar fi de exemplu biciclete sau articole sportive la preturi mici sau gratis, cărți, excursii în scopuri culturale, abonamente la săli de fitness fiind conștienți de aportul folosirii eficiente a acestuia pentru creșterea perfomanței angajatului.

3.1.3 Educația vocațională

Nu s-a gasit deocamdată o definiție precisă a educației vocaționale. Studiile au demonstrat că educația vocațională este furnizorul de materiale, activități și cursuri realizate să pregătească oamnenii pentru meseri la un nivel bine stabilit, în funcție de contextul specific angajării. Astfel se utilizează termenul de educație vocațională pentru a îmbina strategia și structura. Educația vocațională este axată pe cursuri, orare, programe, calificări și așa mai departe. Ea este preocupată de dezvolatarea competențelor practice pentru un domeniu de lucru bine definit. Considerăm că două elemente exemplificate de Chris Winch sunt importante pentru dezvolatrea personală și conștientizarea ideilor despre cum munca și locul lor în economie are un impact asupra societății. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În viziunea pedagogică, s-a ajuns la concluzia că ceea ce contează cu adevărat în educația vocațională a fost dat uitării, meșteșugul și excelența. . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .

Educația vocațională despre care am vorbit, se referă de fapt la așteptările pe care vrem să le vedem în prospectul general al școlilor si al unităților de instruire. Acestea pot fi învățate atât de tineri cât și de adulți. În timp ce recunoaștem acest lucru, există câteva diferențe specifice legate de modul în care experiența educațională este resimțită de elevii mai vechi, rezultatele din analize sugerează că aboradrea generală a pedagogiei vocaționale se potrivește atât celor tineri cât și celor mai învârstă. . . . .. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .

Educația vocațională este o țintă a dezvoltării competențelor de lucru și are 6 rezultate dorite:

1. Rutina: arta de a lucra zilnic în domeniu.

2. Multitudinea resurselor: capaciatea de a te opri și a gândi efectiv când este necesar.

3. Alfabetizarea funcțională: cunoașterea adecvată a științei, a numereor și a scrierii digitale.

4. Meșteșugul: chibzuința și mândria față de meserie.

5. Afacerea – întelegerea părții economice și sociale aferente muncii.

6. Abilități vaste de creștere: o atitudine îndrăzneață și optimistă favorizează dezvoltarea constată – învățarea independentă.

Scopul educației vocaționale în toată varietatea sa

1. Fapte: material didactic, elevii necesită acces la el pentru a învăța.

2. Oamenii ce modelează valori și modele. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .

3. Colegi care te provoacă, discută, concurează, cooperează și se înțeleg.

4. “Vârstnici” cu experiență: care oferă critici constructive.

Ne întrebăm cum am putea diferenția diferite tipuri privind educația vocațională prin depașirea mediului prin care munca efectuată este susținută.

În continuare am împărțit în trei categorii diferite educația vocațională în funcție de elementele pe care se bazează:

• Practică – de exemplu coafatul, machiajul profesional, instalații sanitare, învățate, etc. cu accent în educare prin imitare, prin rezolvare de cazuri practive intr-un workshop.

• Umană – de exemplu financiar, asistență medicală, ospitalitate, vânzări etc. cu accent în educare prin feedback, conversare, simulare, schimbarea rolurilor.

3.1.5 Sistemul românesc de educație pentru adulți

Axul de dezvoltare a educației adulților cunoaște o serie de progrese dealungul timpului astfel încât prin înbunătățirile interne dar și a importanței de care se bucură din partea masei politice, sistemului de educație pentru adulți i se aduc noi ramificații ale instituțiilor și serviciilor oferite pentru aceștia. . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . .. . . . .. . . . .

Anul 1989 odată cu revoluția marchează un nou început în alegerea direcției pe care sistemul de învățământ o va lua și anume dorința de aliniere la metodele moderne europene. Astfel putem afirma că această aliniere, dealtfel impusă la nivel european dă naștere unor progrese evidențiate de noile legislații , strategii și abordări de dezvoltare în ceea ce priveste domeniul de activitate al educație pentru adulți.

Analizând evoluția istorică a educației adulților din țara noastră, se poate constata că aceasta are o lungă tradiție ce poate fi împărțită în patru etape majore:

Perioada inițială;

Perioada de la începutul secolului XX până la al doilea război mondial;

Perioada comunistă;

Etapa de tranziție. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .

Perioada inițială a educației adulților în România se întinde pe mai multe secole, însă cea mai importantă dezvoltare a educației pentru adulți a avut loc în secolul al XIX-lea. Lipsa științei educaționale a făcut ca modalitățile principale de transmitere a informației să se rezume la forma orală sau pe calea imaginilor plastice, informațiile scrise care să consemneze preocuparea pentru educația adulților există doar din secolul al XIV-lea. În secolele XVII-XVIII, instrucția adulților se realiza prin lectura directă a carților cu caracter religios. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin Școala Ardeleană, i-a amploare o bogată activitate științifică ce propune cultivarea conștiinței naționale prin educație. În perioada cuprinsă între secolul al XVIII-lea si prima parte a secolului al XIX-lea, bibliotecile ce funcționau în jurul mitropoliilor, episcopiilor și parohiilor au constituit un nou mijloc de o importanță majoră în educația și instrucția adulților. Astfel că prin înființarea unor școli și biblioteci sătești, prin organizarea de cercuri culturale urbane dar și rurale, creșterea nivelului de cunoștințe atât profesionale cât și culturale a putut fi accelerat.

Perioada de la începutul secolului XX până la al doilea război mondial este caracterizată de cele mai importante ralizări în domeniu. În această perioadă se poate observa o amplificare a preocupărilor în direcția înființării unor instituții pentru educația adulților. În acest sens, au fost înființate numeroase școli primare destinate adulților pentru completarea culturii generale a acestora. Tot în această perioadă au fost organizate școli de adulți pentru uncenicii din fabrici, ateliere și prăvălii. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . .. .

În fazele ei incipiente, educația adulților s-a realizat sub forma conferințelor, ajungând treptat ca aceasta sa fie exercitată sub o formă instituționalizată cu caracter sistematic dezvoltând o metodologie adecvată particularităților adulților cărora i se adresează. Ca urmare a dezvoltării și implementării școlilor superioare țărănești dar și a școlilor cu grad secundar și anume școlile de agricultură și gospodărie cu caracter tehnic, i-a naștere tematica pedagogiei agricole, educația populară devenind obiect de interes pentru marile universități românești. În această perioadă au luat ființă o serie de universități țărănești, ale căror obiective și programe răspundeau nevoilor educaționale ale țărănimii. Putem concluziona ca acțiunile de culturalizare a țărănimii, la vitalizarea educației sătești a avut apogeul în perioada interbelică, perioadă ce a reprezentat un moment de vârf în ceea ce privește educația sătească.

În ceeea ce privește etapa postbelică și care acoperă perioada comunistă până la căderea acestuia în 1989 se poate afirma că în domeniul educației pentru adulți, această perioadă a dus la diversificare , ramificare si îmbunătățirea rețelei instituționale și suportului științific. Deși demersurile au fost ample, educația de masă promovată în perioada comunistă, poartă amprenta ideologiei de partid. Prin urmărirea formării conceptului de muncitor – intelectual sau a intelectualului – muncitor se ajunge la încercarea de plafonare a claselor socio-culturale. Totuși trebuiesc amintite succesurile obținute pe linia eliminării efectelor majore ale analfabetismului, succesuri obținute prin eforturile acelor intelectuali ce a au pus cultura și educația mai presus de ideologia și ambițile politice. . . . .. . . .. . . .. . . . .. . . .. . . .. . . .. . . .. . .. . . . .. . .. . .. . . .. . . .. . . .. . . .

Etapa postdecebristă se remarcă prin o serie de schimbări majore, generate de trecerea de la o economie centralizată la una de piață concurențială. Efectele acestei situații s-au marcat prin crearea unor dezechilibre la nivelul pieței muncii cum ar fi creșterea șomajului, dispariția unor meserii și mai ales necesitatea calificărilor superioare pentru a avea acces la piața muncii.

Confuzia generală creată la începutul anillor 90 a condus la o masivă scădere a interesului pentru educația adulților . Ca urmare a scăderii interesului pentru acest domeniu dar și a lipsei de finanțări, multe din instituțiile de educație ce vizează acest domeniu, au fost închise.

Perioada de refacere si de căutare a unei strategii de dezvoltare, cuprinsă între anii 1993 și 1997, a influențat si evoluția educației adulților. Deși statul a creat un cadru general pentru descentralizare, acesta nu a asigurat și suportul financiar necesar. Totuși în contextul general de liberalizare a pieței educaționale, oferta de educație pentru adulți s-a dezvoltat în mod liber.

În urma creșterii cererii de noi calificari, ca și a șomajului, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, a început să aloce fonduri pentru programele de pregătire profesională a șomerilor. În acest context, se creează 14 centre regionale pentru gestionarea pregătirii și reintegrării șomerilor pe piața muncii, dezvoltând o piață a formării profesionale continue.

O perioadă de dezvoltare a educației pentru adulți vine ca urmare a înființării unor instituții foarte importante : Consiliul Național pentru Educația Continuă, Consiliul Național pentru Formarea Profesională a Adulților și Consiliul de Standarde Ocupaționale și Acreditare.

Cadrul ce facilitează recunoașterea diplomelor emise de diferite instituții educaționale pentru adulți a venit ca și un efect pozitiv al preocupării guvernului pentru crearea unei strategii de dezvoltare pentru educația adulților.

La finele acestei perioade, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cadrul legislativ devine mai cuprinzător și mai articulat. Această mișcare are efecte pozitive în ceea ce privește alocarea fondurilor, care devin mai numeroase chiar dacă suma acestora încă nu poate acoperi în toatlitate nevoile și metodele de praxis ce sunt îmbunătățite considerabil.

3.1.6 Instituții și organizații românești de educație a adulților

La fel ca și în majoritatea țărilor europene, domeniul educației adulților s-a dezvoltat în diferite contexte fiind structurat în subsectoare ce se suprapun parțial. În multe situații, datorită unuor legi sau mișcări sociale, s-au creat instituții foarte specializate, care s-au bucurat de fonduri specifice.

Formarea profesională a adulților se organizează fie pentru calificare, recalificare sau inițiere, responsabilitatea aparținând Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (MMSSF) și Ministerului Educației și cercetării ( MEC).

Formarea profesională inițială a tinerilor adulți este susținută prin elaborarea de strategii pentru învățământul profesional, liceal și postliceal, atribuții ce îi revin Ministerului Educației și Cercetării. În cadrul acestui minister se gaesc o serie de diferite instituții care au atribuții în ceea ce privește formarea profesională inițială și educația continuă a adulților cum ar fi :

Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, ce are ca și obiect de activitate coordonarea întregii reforme de educație profesională și vocațională. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . . . .

Consiliul Național pentru Formare și Educație Continuă, înființat cu scopul de a elabora strategia educării de-a lungul întregii vieți.

Inspectoratele Școlare Județene, acestea având roul de a asigura aplicarea politicilor și strategiilor MEC.

Colegiile tehnice și vocaționale și școlile postliceale, acestea făceau parte din rețeaua de învățământ preuniversitare, acestea au fost între timp desființate în anul 2009.

Instituțiile de învățământ superior, acestea având atribuții în formarea inițială a tinerilor adulți.

Formarea profesională continuă, revine ca responsabilitate Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei acesta având diverse roluri cum ar fi acela de a verifica modul în care Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă implementează politicile și programele, rolul de a elabora acte normative în domeniul ocupării și formării profesionale , etc.

Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei deține o serie de instituții care monitorizează și coordonează formarea profesională continuă a adulților, cum ar fi :

Agenția Națională pentru Ocuparea forței de Muncă, agenție ce coordonează la nivel central măsurile active de stimulare a ocupării forței de muncă.

Centrele Regionale de Formare Profesională a Adulților, acestea sigură implementarea măsurilor de formare profesională la nivel local.

Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților, aceasta este compusă din reprezentanți ai MMSSF, MEC și ai patronaților și sindicatelor, având rol consultativ.

3.2 Evoluția functională a orașului Oradea

3.2.1 Evoluția funcțională a orașului Oradea (1945-1989)

În 1930 în Oradea existau 8179 de clădiri în cadrul cărora funcționau 20341 de gospodării. În anul 1918 suprafața teritorială a Oradiei este de 895 km2, în 1939 suprafața aproape ca s-a dublat ajungând la 1501 km2. În acea perioadă orașul Oradea era străbătut de 643 de străzi cu o lungime totală de 255 de km.

Între anii 1945 și 1989 viața culturală și economică a orașului se dezvoltă rapid, Oradea devenind un oraș cu funcțiuni complexe bine definite, în cadrul cărora un loc important il ocupă industria. După perioada anului 1945, s-au luat masuri pentru relansarea economică și refacerea mediului urban. S-au refacut clădirile distruse, s-au redeschis instituții publice, s-au reparat liniile de tramvai distruse în timp de război, s-au construit altele noi și s-a reparat podul Ferdinand. 29

În 1945, conform inventarierii facute de către Camera de Comerț și Industrie, în Oradea funcționau 102 firme. Acestea au fost naționalizate în 11 iulie 1948. Cele mai mari dintre acestea au fost Solidaritatea, Victoria, Interindustrial, Sinteza, Înfrățirea, etc. În 1948 s-a desființat Camera de Comerț și Industrie din Municipiul Oradea. În anul 1959 are loc un

nou val de naționalizări, care au avut drept țintă cooperativele meșteșugărești, când în proprietatea statului trec Cooperativa Munca Invalizilor, Cooperativa Lemn și Mobilă, Cooperativa Constructorul, Cooperativa Higiena, Cooperativa Cootex ( construită în anul 1945 ), Cooperativa Sîrrguința ( Fabrica de Încălțăminte și Artă ), Cooperativa 6 Martie, Cooperativa Casnică, etc.

29 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

Ca urmare a dezvoltării continue a Municipiului Oradea, pe parcursului anilor 50, în oraș au apărut noi întreprinderi impulsionate de modelul sovietic: Trustul de Construcții Locale ( 1950 ), Întreprinderea de Confecții Oradea ( 1959 ), Întreprinderea comunală a orșului Oradea ( în 1950 transformată în Intreprinderea comunală 12 octombrie a orașului Oradea iar ulterior, în 1973 a fost comasată cu Întreprinderea de Locuințe și Construcții Oradea, cu Întreprinderile de Gospodărie Comunală și Locativă, cu Întreprinderea de Amenajări Tehnico-Sanitare ), Întreprinderea de Accesorii pentru Mijloacele de Transport ( care se mută pe platforma de vest în 1968 ). În anul 1970 a început construirea unei zone industriale în partea de vest a Oradiei. Ulterior au apărut noi intreprinderi: Întreprinderea de Lacuri și Vopsele Transilvania ( în 1969 fuzionează cu Sinteza ), Combinatul de Prelucrarea a Lemnului Oradea ( 1973 ), Întreprinderea de Materiale de Construcții ( 1971, care își deschide în 1972 o secție de betoane celulare autoclavizate ), Fabrica de Zahăr ( 1966 ), Fabrica de Mobilă ( 1966 ), Uzina de Alumină ( 1962 ), Centrala Electrică de Termoficare ( 1963 ) și Întreprinderea de Stat Avicola ( 1966 ). 30

Pe langă marile întreprinderi enumerate mai în sus, au apărut și cooperative meșteșurărești: Cooperativa Constructorul ( 1969 ), Cooperativa Arta Populară ( 1962 ), Cooperativa Prestarea ( 1952 ), etc.

În 1969 industria din Oradea participă cu o pondere de 1.7% la valoarea producției industriale a întregii țări. În cadrul producției industriale a orașului Oradea, cele mai importante ramuri sunt industria alimentară și industria ușoară care dețin ponderea de 2/3 din total. Unele dintre ramurile industriale dezvoltate în municipiul Oradea dețin ponderi însemnate din producția ramurilor respective la nivel național, cele mai însemnate dintre acestea sunt: industria de mașini și unelte ( 24% din total ), industria metalurgiei neferoase producătoare de alumină ( 100% ). Populația angajată în industrie din totalul populației active din 1966 reprezintă procentajul de 44%, iar în 1980 producția industrial a Oradiei reprezintă 65% din totalul producției pe județ.

30 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

În 1951 s-a dat în folosință Centrul Sanitaro-Antiepidemic al Regiunii Crișana după care în 1973 se transform în Centrul Sanitar Antiepidemic. Din 1958 în municipiul Oradea funcționează Stația de Salvare ( care avea în dotare 10 mașini de salvare ). În 1963 s-a înființat Centrul de Recoltare a Sângelui iar în 1984 s-a dat în folosință Spitalului Județean.

Fiind în strânsă legătură cu avântul puternic al industriei se dezvoltă și funcția de transport. Începând cu 1967 Aeroportul din Oradea se modernizează.

Odată cu reîmpărțirea administrative-teritorială a României, în 1968, Oradea primește statutul de municipiu pentru a treia oară. Tot în anul 1968 s-a finalizat Spitalul de Copii și a intrat în funcțiune stația de epurare a orașului.

Funția culturală a municipiului Oradea cunoaște un nou avânt prin înființarea în 1963 a Institutului Pedagogic de 3 ani, care, după o întrerupere de 30 de ani se pun din nou bazele învățamântului superior. Oradea îndeplinind și funcția de municipiu reședință de județ îi crește importanța funcției administrative. În 1973 s-a dat în folosință Hotelul Dacia, Magazinul Crișul, Casa de Modă, Casa de Cultură și Sala Sporturilor.

În această perioadă, numărul de locuitori ai Municipiului Oradea cunoaște o creștere fără precedent. La recesământul din 1948 s-a înregistrat o populație de 82282 de locuitori, iar la recesământul de la sfârșitul acestei peioade ( 1992 ), populația orașului a ajuns la 222741 de locuitori. Acest fapt s-a datorat în principal politicilor vremii concretizate printr-un amplu process de strămutare a populației rurale din jurul Municipiului Oradea la oraș și respective un amplu process de industrializare. 31

O expansiune nemaiîntâlnită până atunci în istoria orșului se întâmplă pe teritoriul Municipiului Oradea. Din 1962, Cartierul Cantemir se extinde spre sud, orașul se extinde spre vest prin vechiul cartier Aluminei, iar în central orașului au loc lucrări de modernizare sau largiri de străzi.

31 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

Orașul anexează în teritoriul sau suburbiile Seleuș în 1950 și Ep. Bihorului în 1956. În cartierele periferice lipsite până acum de facilități tehnico-edilitare se extind rețele de alimentare cu energie electrică, apă și canalizare.

În această perioadă au loc următoarele lucrări edilitare: Podul Ferdinand ( 1947-1948 ), Podul Dacia ( 1954-1955 ) și reconstrucția Podului Decebal ( 1983 ). Numărul total de srăzi trece de 700 având o lungime de peste 300 km.

În acea perioadă cartierele periferice aveau un character rural iar cartierele din zona centrală nu aveau un grad de uzură care ar fid us la demolarea lor. Datorită creșterii rapide a numărului de locuitori se impunea construția unor noi clădiri cu funțiune de locuit. A fost necesar ca noile construcții să fie amplasate în zonele periferice ( unde s-au făcut restructurări ) precum și pe terenurile virane din cartierele centrale. În 1956 s-au construit 200 de apartamente în zona podului Dacia, iar în 1960 încă 530. În 1966-1967 au mai fost construite încă 4000 de apartamente iar în 1971-1985, datorită creșterii de rapide a numărului de locuitori, în Oradea s-au finalizat 24000 de apartamente în cartierele Ioșia Nord, Nufărul, Cantemir, Rogerius.

În 1973 prin instalarea unei noi central s-au modernizat serviciile de telefonie automată interurbană. 32

În 1976-1980 s-au extins liniile de tramvai de la 31.5 km la 60.6 km, în 1981 s-au mai construit 2.4 km de cale ferată, în 1983 încă 2,4 km iar în 1984 încă 1,6 km.

Datorită numărului mare de creștere a populației și implicit de dezvolatre a orașului, după cel de-Al Doilea Război Mondial, a apărut conceptul de dezvoltare pe etape a orașului. În perioada anilor 1952-1958 apar primele schițe de dezvoltare teritorială, următoarele având să apară în 1960, 1970 și 1976.

32 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

3.2.2 Evoluția funcțională a orașului Oradea (după 1989)

În urma evenimentelor din Decembrie 1989, schimbările politice și economice survenite au avut influențe.

În 2010, la o suprafață totală a orașului de 115.56 km2, numărul de străzi a crescut la 805 având o lungime totală de 396 km, dintre care doar 280 erau modernizate.

În peisajul orșului Oradea apare din nou în ceea ce privește activitățile socio-economice, după mai bine de 40 de ani, domeniul privat. Din acest punct de vedere, unul dintre cele mai reprezentative elemente este Spitalul Clinic Pelican (cel mai cunoscut furnizor privat de servicii medicale în România).

În peisajul urban al Municipiului Oradea, un alt nou element este aprația supermarketurilor dar și complexe comerciale de tip mall. Marile lanțuri de magazine au ales ca amplasare a supermarketurilor arealele periferice ale Oradiei (Selgros, BricoStore, Kaufland, Obi, Real, Metro, etc.) dar în acelaș timp și în oraș (Carrefour, Profi, etc.).

Tot ce se construiește în această perioadă cu funțiunea principală de locuire nu se compară ca și număr cu situația perioadei anterioare.

3.3 Funcțiile orașului Oradea

Regele Emeric emite în anul 1198 un act prin care întărește donația unei vămi făcută de regele Ladislau la sfârșitul secolului al XI-lea, ne arată prezența unei așezări (târg) cu funcții economice și sociale. Prezența vămii presupune existența de drumuri care având axe diferite s-au întâlnit la Oradea contribuind ladezvoltarea orașului. 33

Intersecția acestor axe (primul fiind de la vest la est iar al doilea fiind de la nord la sud) a creat orașului și funcția de loc de popas. Funcția de oraș-pod pentru transporturile rutiere ii se oferă orașului datorită așezării pe malurile Crișului Repede. În vremurile respective apropape toate schimburile de mărfuri (dintre regiunile situate de-a lungul

33 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

drumurilor comerciale) se realizau prin intermediul Oradiei. Ca urmare a tendinței de a deveni centrul rețelei de transport și de a atrage căile de comunicație, liniile de cale ferată, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devin un important nod feroviar. Astfel, în toate perioadele istorice, Oradea îndeplinește rolul unui centru polarizator al comerțului pe distanțe mari. Rolul unui nod al căilor de comunicație (rutiere și feroviare) pentru transportul de distanțe mici ii se conferă Municipiului Oradea datorită așezării sale la contactul dintre două regiuni geografice diferite(regiune muntoasă și regiune de câmpie).

Oradea a îndeplinit și o importantă funcție administrativă, în decursul perioadelor istorice, creându-și o zonă periurbană cu o întindere considerabilă.

Rolul de reședință episcopală, a impulsionat funcția culturală a orașului Oradea precum și funcția politico-administrativă dar fucția culturală devine tot mai complexă pe parcursul timpului.

Orașul a dobândit și funcție strategică odată cu construirea Cetății Oradea. În urma acțiunilor militare din secolul al XVII-lea importanța acestei funții a ieșit cel mai bine în evidență. Când Cetatea din Oradea își pierde importanța strategică la sfârșitul secolului al XVIII-lea la fel și orașul își pierde această funție specială.

Pe măsură ce orașul se dezvoltă, se dezvoltă și funcția industrială. Apariția și dezvoltarea meșteșugurilor și apoi a industriei au fost favorizate de materiile prime locale. Funcția industrială a orașului, apărută la începutul secolului al XIX-lea, are o pondere în creștere până la sfârșitul secolului al XX-lea cand începe să scadă.

Una dintre cele mai vechi funcții ale Municipiului oradea este funcția turistică datorată prezenței epelor termale în zonă. 34

34 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

3.3.1 Funcția industrială

Dezvoltarea industriei în Oradea este influențată de mai mulți factori (forța de muncă, căile de comunicație,poziția spațială a orașului, materiile prime locale, legăturile comerciale, etc.). Datorită unei politici de industrializare dusă de vechiul regim comunist, până la sfârșitul secolului al XX-lea, orașul Oradea era unul dintre centrele urbane cu funcțiunii complexe în cadrul cărora cel mai important rol îl îndeplinea cel de industrie.

Marii coloși industriali a Municipiului Oradea, după evenimentele din Decembrie 1989, își incetează activitatea unul câte unul plasând funția industrială a orașului pe plan secund.

3.3.1.1 Societățile comerciale din industrie

În anul 210 în Municipiul Oradea activau 791 de societăți comerciale dintre care cele mai multe erau considerate societăți comerciale medii. Ponderea cea mai redusă era deținută de societățiile comerciale foarte mici și foarte mari.

3.3.1.2 Salariații din industrie

Industria Municipiului Oradea, în anul 1970, avea 40,60% din salariați și ponderea lor era din ce in ce mai mare. În 1990 numărul salariaților a ajuns la 60553 dinte care 50,87% erau din domeniul industriei. După această perioadă numărul salariaților din domeniul industriei este în scădere având în 2008 doar 32616 de salariați fiind 33.19% din numărul total. Această scădere s-a datorat închiderii marilor întreprinderi industriale. Deși au loc câteva creșteri și descreșteri, pană în 2001, tendința generală este de descreștere. Din 2001 până în 2005 descreșterea este din ce în ce mai lentă dar din 2005 până în 2008 există o ușoară creștere. 35

35 http://listafirme.ro/, http://totalfirme.com/

3.3.1.3 Ramurile industriei

Schimbări mari în ceea ce privește profilul industrial al Municipiului Oradea s-au întâmplat în urma evenimentelor din 1989. Intrarea pe piața locală și națională a unor produse de import de o mai bună calitate au dus la închiderea unora dintre întreprinderile construite pe vremea comunismului. Noile societăți comerciale se folosesc de sediile, utilajele,angajați și uneori chiar și de clienții vechilor întreprinderi. Conform S.C. Borg Design S.R.L. cele mai reprezentative ramuri industriale au fost: industria alimentara cu 13,40%, industria produselor din metal cu 13,15 %, industria textilă cu 12,77%, industria pielăriei cu 11,50% și industria de prelucrare a lemnului cu 11,38%.36

36 http://listafirme.ro/, http://totalfirme.com/

4. Scurt istoric

În comuna primitivă educația are un caracter neorganizat,oral și global. Scopul ei este de transmitere către urmași a experienței de apărare și a obținerii de hrană. În această perioadă se pune foarte mult accent pe relația învățător – elev.

În antichitate, din punct de vedere educațional, societatea societatea face un salt important prin apariția de scoli păstrându-se relația învățător-elev.

În zona Eufratului apar primele școli organizate pentru formarea scribilor (funcționari ai administrației și templelor). Din sec. XVIII acestor școli li se anexează biblioteci- arhivă cu o capacitate de 20.000 de tăblițe. 37

În Egiptul antic au existat diverse forme de instrucțiune dintre care cea mai folosită avea drept cadru familia. Învățământul parintesc a fost atât de ancorat în obișnuința acelor vremuri încât toate tratatele didactice sunt prezentate ca sfaturi de la părinți la fii, iar meseriașii și birocrații își încredințau progeniturile la uncenicie. Înalta nobilime trimiteau tinerii pentru educare împreună cu copii regali la curte, unde avea loc instrucțiunea în grup.

În Grecia antică, Sparta și Atena au fost cei doi mari poli ai aducației. Sistemul de educație în cele doua state a fost complet diferit. În statul spartan copilul aparținea familiei pană la vârsta de 7 ani după care trecea la dispoziția statului până la vârsta de 60 de ani. Educația spartană constă în antrenament militar, exerciții fizice și o instrucție intelectuală minimă. În Atena, legile obligau statul de a se ocupa de intrucția tinerilor ca de o esențiala problemă civică.

Fig. nr. 1 Gimnaziu din Olimpia38

37 Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, Cluj-Napoca, 2008

38 https://classconnection.s3.amazonaws.com/297/flashcards/390297/jpg/picture36-141A0D8C463712F62F0.jpg

Fig. nr. 2 Milet, orașul elenistic39

În orașul elenistic, având un plan predefinit, gimnaziul constituia unul din principalele obiective orasenesti. Cele mai cunoscute sunt gimnaziile si palestrele din Olimpia, Milet, Pergam, Priene și Atena. Gimnazile ca unități funcționale cuprindeau o curte interioară cu o deosebită valoare. Acest spațiu a constituit elementul funcțional care a permis desfășurarea acțiunilor educative. În jurul acestui spațiu educațional erau amplasate diferite clădiri care adăposteau săli pentru bai, săli pentru studiu, biblioteci.

Fig. nr. 3 Gimnaziul din Priene40

39 Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, Cluj-Napoca, 2008

40 http://www.univie.ac.at/hypertextcreator/europa/upload/europa/Image/Priene.jpg

În evul mediu învățământul este dominat ca orientare de către religie. Se păstrează raportul îndrumător – elev dar se pierde caracterul bilateral datorită izolarii față de viață. Mai apare în cadrul universitățiilor, în primele școli orășenești și în unele școli mănăstirești relația profesor – grup de elevi, care va impune apariția spațiului educativ. 41

Planul construcțiilor de școli și mai cu seamă al universităților, se va structura, având la bază ideea gimnaziului antic, care s-a dovedit a corespunde perfect cerințelor funcționale,

Educația cavalerească, a negustorilor sau a meseriașilor, nu au necesitat spații special construite.

Fig. nr. 4 Gimnaziul din Priene42

41 Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, Cluj-Napoca, 2008

42 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/87/St_gall_plan.jpg

Tipul de școală mănăstirească este prezentat in fig. nr. 4 și este conceput pe principiul gimnaziului antic.

Tipul de școală orășenească este adăpostită în construcții destinate locuirii, de multe ori în cadrul locuinței grămăticului. Școala avea o durată între doi și trei ani și procesul de învătământ asigura elevilor cititul, scrisul și învățatul. Procesul de educație se desfășura într-o singură încăpere, unde pe o latură erau așezați copii grupați pe vârstă, îndrumați de grămătic. Acest tip de școli încep să apară în secolul al XIV – lea în toate orașele medievale.

Fig. nr. 5 Reprezentare în interiorul unei școli orașenești cu grămătic44

43 Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, Cluj-Napoca, 2008

44 http://iconics.cehd.umn.edu/ImageryPoetry/Gallery/images/Case4/0-020b.gif

Fig. nr. 6 Clădire din Europa centrală la începutul secolului XIV45

În figura cu numarul 6 se observă planul parter a unei construcții de la începutul secolului al XIV – lea care conține un atelier și un spațiu de vânzare către stradă unde se instruiau copii membrii ai breslei respective.

Din punct de vedere al integrării urbane, elementul definitoriu, comun tipurilor principale de școli din această perioadă, a fost izolarea cu mediul înconjurător ostil, fenomen ce a determinat apariția unor construcții neutre și distante reflectând caracterul privilegial al școlii.

Renașterea este caracterizată prin dezvoltarea spirituală și economică a societății în mediul urban. În această perioadă se constată intensificarea relației grup de elevi – profesori dar și amplificarea învățământului colectiv, lucru ce va duce la crearea spațiului educativ specializat.

Consecința a sistemelor noi pedagogice în legătură cu construcțiile școlare inițiate Comenius (1592-1670) și alți iluștri pedagogi, a constituit-o în primul rând apariția unui sistem funcțional al școlii concretizat într-un program arhitectural predefinit.

45 Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, Cluj-Napoca, 2008

Fig. nr. 7 Universitatea Sapientața din Roma46

Universitatea Sapianța din Roma (Fig. nr. 7) este un exemplu de mănăstire pentru învățământ având plan simetric și sălile de clasă bine definite spațial în jurul unei curți interioare. Capela Sant-Ivo realizată de Barromini constituie elementul compozițional principal.

Varietatea de mobilare a saliilor de clasă care tradează o anumită specializare este remarcabilă.

În perioada secolelor XVIII – XIX crește numărul de elevi în școlile primare datorită cererilor mari de muncitori calificați.

46 http://azerty-qwerty.tumblr.com/page/27

47 Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, Cluj-Napoca, 2008

5. Justificarea temei

În urma schimbărilor economice pe plan local afectate de tranziția prin care trece țara noastră, mediul angajator a devenit din ce în ce mai diversificat.

Din dorința de a asigura o bună creștere a componentelor profesionale persoanelor în căutarea unui loc de muncă și integrarea acestora pe piața forței de muncă am hotărât să dezvolt ideea unui centru de recalificare profesională care are ca scop: reintegrarea unei părția forței de muncă pe piața profesională; mărirea nivelului de pregătire ca răspuns al nevoilor reale de personal calificat ale agenților economici; mărirea șanselor de reintegrare profesională; stimularea forței de muncă; o bună dezvoltare și menținere a componentelor profesionale; ajustarea forței de muncă și cererii de muncă calificată; facilitarea unei încadrări în muncă aflată în concordanță cu tendințele forței de muncă; ridicarea nivelului competenței profesionale; stimularea ocupării forței de muncă;

Obiectivul lucrării

Scopul lucrării este de a stabili concluzii în urma cărora se va deduce compatibilitatea funcțiunii de centru regional de recalificare profesională în peisajul urban al Municipiului Oradea.

6.1 Rezultate urmărite

Se urmărește: o îmbunătățire a evaluării competențelor și în sistem formal și informal; o sporire a eficienței cursurilor de formare profesională; o dezvoltare a metodelor de învățare și predare; o mai bună creștere a investițiilor în resurse umane; sprijinirea categoriilor de forță de muncă defavorizate și facilitarea reintegrării în activitate; o limitare a proporțiilor șomajului de lungă durată; o sporire a șanselor de acces la locuri de muncă; o sporire a mobilității forței de muncă; o înzestrare a individului cu competențe necesare pentru o mai bună și mai activă participare în sfera vieții sociale

Formare profesională

Formarea profesională este o procedură prin care se poate asigura o creștere și o diversificare a competențelor profesionale. Acest lucru se poate realiza prin inițiere, calificare, recalificare, perfecționare și specializare. Conform prevederilor și procedurilor legislative aflate în vigoare, programele de formare profesională oferite în România trebuie să conțină două componente principale și anume pregătire teoretică și pregatire practică. În funție de tipul programului de formare și ce fel de politică aplică furnizorul, raportul dintre pregătirea practică și pregatirea teoretică poate varia, dar în general acesta este de 1/3 sau 2/3 din totalul orelor de curs. În acest sens se pot distinge trei tipuri de programe în formarea profesională: programe de inițiere, programe de calificare, programe de perfeționare.

Caracteristici

Formarea profesională este guvernată de urmatoarele principii: confidențialitate, operativitate, asigurarea unei șanse egale pe piața de muncă, legatitate, professionalism.

Principalele sub-activități sunt: identificare nevoii de foermare profesională; planificarea și evaluarea activității de formare profesională.

Programe de inițiere

Programele de inițiere reprezintă dobândirea competențelor specifice calificării conform pregătirii profesionale sau standardului ocupațional.

Programe de calificare, recalificare

Programele de calificare sau recalificare țin de pregătirea profesională care duce la o dobândire a unui ansamblu de competețe profesionale care permit persoanelor să desfășoare activități specifice unei ocupații. În funcție de complexitatea calificării și numarul de ore necesare, ele la rândul lor se împart în trei niveluri: calificare de nivel 1 cu 360 de ore din care 120 de ore sunt de teorie și 240 de ore sunt de practică; calificare de nivel 2 cu 720 de ore din care 240 de ore sunt de teorie și 480 de ore sunt de practică; calificare de nivel 3 cu 1080 de ore din care 360 de ore sunt de teorie și 720 de ore sunt de practică.

Programe de perfecționare, specializare

Programele de perfecționare sau specializare reprezintă pregătirea profesională care completează sau dezvoltă cunoștințele sau competețele profesionale ale unei persoane care are deja o calificare, dezvoltarea competețelor din cadrul aceleiaș calificări dar și dobândirea de competențe noi în cadrul aceleiaș arii ocupaționale sau a mai multor ocupații.

Pregătire teoretică

Pregătirea teoretică este partea procesului de formare care constă în strangerea și reținerea de către cei care participă a noțiunilor teoretice asociate ocupației studiate. În această etapă se definesc conceptele de bază a domeniului studiat, termenii uzuali, definițiile asociate, tehnica de execuție și proceduri de lucru.

În cadrul acestei etape, persoana care participă acumulează o serie de cunoștințe utile care țin de procesul tehnologic corespunzător calificării, etape necesare pentru desfășurarea activității, învață despre echipamentele, uneltele, sculele necesare, criteriile de calitate ce trebuie aplicate, materialele utilizate.

Elementele utilizate pentru pregătirea teoretică sunt: acte normative și legislative, dicționare, internet, publicații de specialitate, prezentări multimedia, manuale, cărți, prospecte, pliante, broșuri, schițe, planuri, planșe de lucru, suporturi de curs.

Pentru pregătirea teoretică se utilizează următoarele metode: analiza critică, exemplificarea, brainstorming-ul, prezentările, lucrul în echipă, discuțiile de grup, jocurile de rol, prelegerea.

Fig. nr. 8 Pregătire teoretică48

Fig. nr. 9 Pregătire practică49

48 http://npq.outwood.com/images/landscape-img-13.jpg

49 http://www.mastersineducationonline.net/oem/assets/vocational.jpg

Pregătire practică

Exemple scoli vocaționale

10.1 C.F. Møller Selectedto școală vocațională în Danemarca

Fig. nr. 10 Perrspectivă exterioară50

C.F. MøllerArchitects au câștigat în cadrul unui concurs la care au fost invitați cu scopul de a realiza o clădire nouă pentru Școala Vocațională din Herning, Danemarca. Noua clădire este formată din trei volume unghiulare, unite sub un acoperiș oblic, care este în perfectă ambianță cu celelalte clădiri din compusul școlii, prin parcurgerea a trei povești de la punctul sudic la cele două puncte nordice.

Arhitecții descriu clădirea ca fiind “realizată din interior înspre exterior, la fel ca și din exterior înspre interior, cu o dublă orientare fiind orientați atât înspre crearea unui mediu de învățat propice atât în interior cât și în cele 3 zone din exterior definite de volumele clădirii.

50 http://www.archdaily.com/524181/c-f-moller-selected-to-design-vocational-school-in-denmark/

Fig. nr. 11 Perrspectivă exterioară51

În interior, spațiile destinate studiului sunt aranjate în jurul unui spațiu flexibil, central comun; fiecare camera având un acces direct la elementul care le unește. Forma spațiului comun permite deținerea unor funcții variate, de la o cafenea în zona cea mai deschisă, la workshop-uri în zonele de înălțime dublă dar și la zone liniștite aflate în colțuri.

Fig. nr. 12 Perrspectivă interioară52

51 http://www.archdaily.com/524181/c-f-moller-selected-to-design-vocational-school-in-denmark/

52 ibidem

Fațada clădirii prezintă nișe de studiu și scaune, o altă metodă de a crea un mediu propice studiului pentru studenți.

Fig. nr. 13 Perrspectivă exterioară53

53 http://www.archdaily.com/524181/c-f-moller-selected-to-design-vocational-school-in-denmark/

10.2 Atelier d’ArchitectureBrenac-Gonzalez/ Centru de pregătire Gennevilliers

Fig. nr. 14 Perrspectivă exterioară54

Architect: Atelier d’ArchitectureBrenac-Gonzalez

Sit: Gennevilliers, France

Maneger de proiect: Mathieu Garcia

Aria: 7820.0 mp

Anul: 2012

Fotograf: Sergio Grazia

54 http://www.archdaily.com/384968/gennevilliers-training-center-atelier-d-architecture-brenac-gonzalez/

Fig. nr. 15 Perrspectivă exterioară55

La fel ca orice alt centru de educare, acesta oferă două metode diferite de predare: una vocațională bazată pe lemnărie, tâmplărie, mentenanța lifturilor și educație generală. Cursurile vocaționale se țin la baza clădirii deoarece este simbolul bazei instituției. S-a încercat crearea unui spațiu plăcut, practic, bine luminat și un spațiu primitor pentru studiu realizându-l cu bunăstarea utilizatorilor săi (personalul administrativ, profesori, studenți, etc.) Utilizând foaierul larg ca recepția oficială și spațiu destinat expozițiilor ne permite să prezentăm o imagine bună a instituției și a formării profesionale ca un întreg.

Fig. nr. 16 Perrspectivă exterioară56

55 http://www.archdaily.com/384968/gennevilliers-training-center-atelier-d-architecture-brenac-gonzalez/

56 ibidem

Foaierul este vizibil din exterior printr-o aglomerație de geamuri de sticlă care oferă o sclipire a înălțimii duble din interior. Colțul blocului estic a fost scobit pentru a forma un pridvor cu scopul de a ghida vizitatorii spre intrare și biroul îngrijitorului. Scara monumentală a foaierului și scara centrală orchestrează mișcările studenților care urcă și coboară dinspre garderobe, săli de clasă sau ateliere de lucru.

Fig. nr. 17 Perrspectivă interioară57

Primul nivel de scări ne conduce la vestiare, care se deschid spre un mezanin cu vedere la atelierele cu dublă înațime. Această cădere oferă de asemenea acces la centrul de resurse umane și librărie, localizate la o răscruce strategică. Cea de-a coborâre duce la birourile administrative, zona de agrement, sala de sport și câteva camere normale. Atelierul destinat întreținerii lifturilor este localizat în extremitatea nordică a blocului vestic.

57 http://www.archdaily.com/384968/gennevilliers-training-center-atelier-d-architecture-brenac-gonzalez/

Fig. nr. 18 Secțiune58

Abordarea nordică de la fațadă este realizată în totalitate din sticlă, vizitatorii având posibilitatea să vadă studenții la atelierele de lucru dar și lifturile aflate în mișcare. Acest stil arhitectural practic oferă o imagine în vitrină a profesionalismului centrului. Zona de recreere poate fi accesată dinspre intrarea de la etajul întâi dar și din culoarul central care duce la sălile de clasă. Există un perete izolat fonic de-a lungul liniilor de cale ferată care protejează centrul de zgomot. Acest spațiu liber poate fi utilizat în viitor pentru extinderea centrului.

58 http://www.archdaily.com/384968/gennevilliers-training-center-atelier-d-architecture-brenac-gonzalez/

10.3 AllesWirdGutArchitektur / Centru pentru tehnologie și design în St. Pölten

Fig. nr. 19 Perspectivă59

Architect: AllesWirdGutArchitektur

Sit: Sankt Pölten, Austria

Aria: 14131.0 mp

Anul: 2014

Fotograf: AllesWirdGutArchitektur/ Guilherme Silva Da Rosa

59 http://www.archdaily.com/557529/center-for-technology-and-design-in-st-polten-alleswirdgut-architektur/

Fig. nr. 20 Perspectivă exterioară60

Centrul de tehnologie și design denumit și “Tede Z” este un proiect pentru o instituție educațională care combină educația continuă pentru profesiile tehnice cu programe de proiectare și inginerie la nivel universitar. În afară de crearea unui spațiu de lucru contemporan, accentul în această situație este pus pe un nivel ridicat de indisciplinaritate.

Fig. nr. 21 Secțiune61

Prin urmare, conceptul arhitectural este centrat pe comunicarea dintre diferite tipuri de utilizatori. Holul comun conectează toate etajele și zonele publice, cum ar fi auditoriumul, pauzele și sălile de prezentare. Holul se deschide spre o curte interioară care dezvăluie o piață mare între clădirea nouă și cea veche, principală. Aceasta funcționează ca un loc central de întâlnire care facilitează oportunități interesante de scimb.

60 http://www.archdaily.com/557529/center-for-technology-and-design-in-st-polten-alleswirdgut-architektur/

61 ibidem

Fig. nr. 22 Perspectivă interioară62 Fig. nr. 23 Perspectivă interioară63

Celelalte zone de întâlnire din interiorul clădirii promovează schimbul și învățarea informaționale. Un accent ddeosebit a fost pus pe un mix captivant de ateliere, zone de studiu și camere de seminar, astfel teoria si practica pot fi îmbinate în mod spontan.

Cel de-al doilea aspect definitoriu al proiectului este acela de a crea formă și funcțiune vizibilă din interiorul și exteriorul clădirii. Consiliul concurenței afirma că “propunerea promite o rochie tehnologică în perfecțiunea design-ului”.

62 http://www.archdaily.com/557529/center-for-technology-and-design-in-st-polten-alleswirdgut-architektur/

63 ibidem

Fig. nr. 24 Perspectivă64

Caracterul special al lui Tede Z este definit de coloanele distinctive în formă de V. Expunerea completă a construcției și facilitățile MEP de a face fără nici un fel de placare sau construcție opacă nu doar sugerează claritate și transparență oferind de asemenea o lecție obiectiv literală pentru potențialii tehnicieni și designeri care vor lucra acolo.

Fig. nr. 25 Plan parter65

Esențialul – acest principiu de asemenea ne informează despre alegerea materialelor angajate. Coaja termică a sticlei oferă o transparență maximă, în timp ce betonul ca material primar de construcție în concordanță cu clădirea principală, care îi este învecinată, o construcție din beton protejată de un patrimoniu realizată de Karl Schwanzer.

64 http://www.archdaily.com/557529/center-for-technology-and-design-in-st-polten-alleswirdgut-architektur/

65 ibidem

Fig. nr. 26 Perspectivă exterioară66

Noua clădire fără nici un dubiu comunică scopul său spre exterior, creând în același timp un cadru adecvat pentru noi idei și proiecte pe care profesorii și studenții le vor realiza aici în colaborare interdisciplinară cu viitorul.

Fig. nr. 27 Perspectivă exterioară67

66 http://www.archdaily.com/557529/center-for-technology-and-design-in-st-polten-alleswirdgut-architektur/

67 ibidem

10.4 Centru vocațional Durisch, Nolli Architetti

Arhitecți: Durisch, Nolli Architetti

Locație: Gordola, Switzerland

Suprafața: 9328.0 mp

Anul finalizării: 2010

Fig. nr. 28 Perspective exterioare68

Acest proiect se încadrează întregului program de educație vocațională. Clădirea este reprezentată de un volum unic situat pe marginea terenului, formată dintr-o repetiție de elemente structurale simple. Tipologia tradițională în această situație este caracterizată prin dezvoltarea complexului pe o platformă și de stațiul subteran care este destinat depozitării și parcării autovehiculelor.

68 http://www.archdaily.com/117425/vocational-education-center-durisch-nolli-architetti

Fig. nr. 29 Perspective interioare69

Accesul pe parcelă este marcat de drumul dinspre intrarea parcării, de-a lungul părții vestice, iar cel de-al doilea acces reprezintă intrarea pentru camioane, flexibilitatea utilizării fiind remarcabilă, spații mult mai multe față de cele planificate inițial. Accesul la platformă este unul foarte simplu, există trei rampe situate la intrările în laboratoare care conduc spre nivelul superior. Pe partea nordică centrul dispune de un lift pentru bunuri și persoane cu handicap, acesta având un gabari tmărit.

Fig. nr. 30 Perspective exterioare70

69 http://www.archdaily.com/117425/vocational-education-center-durisch-nolli-architetti

70 ibidem

Fig. nr. 31 Plan de situație71

Volumul destinat laboratoarelor și sălilor de predare este proiectat într-un stil minimalist, flexibil și funcțional; un fel de clădire industrială unde studenții și profesorii pot experimenta un mediu profesional. Atelierele situate pe partea nordică oferă o luminozitate perfectă pentru orice activitate de formare, iar spațiile de lucru închise ajută la atragerea atenției.

Fig. nr. 32 Secțiune72

Fig. nr. 33 Secțiune73

71 http://www.archdaily.com/117425/vocational-education-center-durisch-nolli-architetti

72,73 ibidem

11. Funcțiuni

Centrul propus are un regim de înălțime de P + 2, având pe latura nordică accesul principal, pe latura vestică un acces secundar, pe latura sud-vest un acces pentru personal, acces aprovizionare și evacuare în caz de incendiu, pe latura sud-est se află accesul personalului administrativ, colectarea și evacuarea deșeurilor și un acces pentru zona tehnică.

Circulația dintre parter și etaje este împărțită în două, o circulație verticală principală pe latura nordică a clădirii având șase ascensoare și o circulație verticală de servici pe latura sudică cu un ascensor de servici. Circulația verticală de servici poate fi folosită și pentru evacuare în caz de incendiu.

Personalul implicat în realizarea activității de formare profesională sunt: responsabilii de curs; formatorii pentru instruirea practică și teoretică; personalul angajat al furnizorilor de formare profesională; directorii executive.

Dotarea necesară pentru formarea profesională trebuie să conțină: mijloace audio-vizuale, instrumente, instalații, ateliere, echipamente de protecție, rechizite, materiale pentru activitatea practică, mobilier, materiale de studio, echipament de instruire, săli de curs.

12. Concluzie

Bibliografie

Ader Jean, Building implications of the multi-option school, , 1975

Amphon Pitanilabut, Guidelines for planning of facilities for tehnical and vocational education, , 1979

Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, Cluj-Napoca, 2008

Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

Moore Deborah P., Guide for planning educational facilities, , 1969

Pearson Eric, School building and education change, , 1975

Ramona Paloș, Simona Sava, Dorel Ungureanu, Educația Adulților

Ritzen, Josef M., Judith B., Balderston, Methodology for planning technical education, with a case study of polytechnics in Bangladesh, New York, 1975

Unesco-UNDB Special Fund Component, Thonburi Technical Institute, report prepared for the Government of , , 1969

Unesco, Asian Centre of Educational Innovation foe Development, Centralized workshops in , Bankok 1975

Acte normative:

Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă

Legea nr. 1/2011 – Legea educației naționale

Pagini de internet:

http://cursuricalificaregratuite.eu/ce-este-formarea-profesionala.php

http://dexonline.ro/

http://listafirme.ro/

http://totalfirme.com/

Surse fotografice:

http://www.archdaily.com/117425/vocational-education-center-durisch-nolli-architetti

http://www.archdaily.com/524181/c-f-moller-selected-to-design-vocational-school-in-denmark/

http://www.archdaily.com/557529/center-for-technology-and-design-in-st-polten-alleswirdgut-architektur/

http://www.archdaily.com/384968/gennevilliers-training-center-atelier-d-architecture-brenac-gonzalez/

http://azerty-qwerty.tumblr.com/page/27

https://classconnection.s3.amazonaws.com/297/flashcards/390297/jpg/picture36-141A0D8C463712F62F0.jpg

http://iconics.cehd.umn.edu/ImageryPoetry/Gallery/images/Case4/0-020b.gif

http://npq.outwood.com/images/landscape-img-13.jpg http://www.mastersineducationonline.net/oem/assets/vocational.jpg

http://www.univie.ac.at/hypertextcreator/europa/upload/europa/Image/Priene.jpg

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/87/St_gall_plan.jpg