Centrele de Zi Mijloc Integrare a Copiilor Proveniti din Familii Defavorizate

OPTIMIZAREA COMUNICĂRII ÎNTRE ADULȚI ȘI COPII

ÎN

CENTRELE DE ZI

Cuprins:b#%l!^+a?

Introducere-motivația alegerii temei

CAPITOLUL I

Comunicare-elemente de introducere

Rolul comunicării

Principii ale comunicării

Comunicarea ca proces realizat in cadrul educației și în instituții

Comunicarea în cadrul Centrelor de Zi pentru copiii până la 6 ani

CAPITOLUL II

Centrele de Zi din România- scurt istoric

Rolul Centrelor de Zi în educația și formarea copiilor

Rolul educației pentru copiii din cadrul Centrelor de Zi

Descrierea Centrului de Zi Sfântul Vasile- sector 4

CAPITOLUL III- Personalul care lucrează în Centrul de Zi – formare, încadrare

CAPITOLUL IV

Copilărie- dscrierea etapei de vârstă 0 -6 ani din punct de vedere social

Teoriile dezvoltării- Afectivitate, teoria atașamentului, teoria învățării sociale

Socializarea copiilor până la 6 ani (pedagogie socială)

CAPITOLUL V

Metodologia cercetării- program de intervenție

Observația sistemică

Interviuri cu 15 întrebări părinți, personalul angajat din centru, protocol de observație

Concluzii

Bibliografie

Introducere-motivația alegerii temei b#%l!^+a?

Trăim într- o lume în continuă dezvoltare. În jurul nostru putem observa cum lumea devine, se transformă. Devenim din ce în ce mai interdependenți, avem nevoie unii de alții. Copiii au nevoie de dezvoltare, de interdependență, au nevoie de ceilalți pentru a crește, pentru a se dezvolta. Nimeni nu se poate dezvolta singur. Avem nevoie unii de alții deoarece nu putem trăi izolat de restul lumii. Trăim într-o lume plină de neliniști, de bulversări generale și personale, de nonvalori, trăim într-o lume în care doar cunoașterea este cel mai de preț lucru pe care îl avem. Educația este privită ca factor de stabilitate, de abilitate dar și ca personalitate, educația este privită ca un mod de viață și de gândire. Dar de cele mai multe ori, cel mai afectat de educație rămâne copilul.

Dar pentru a putea răzbate copilul trebuie să reușească să comunice, să își îmbogățească bagajul de cunoștințe. Fiecare individ își formează un vocabular. Copiii își formează vocabularul pe baza imitării modelelor de a vorbi ale celor care se ocupă de creșterea și educația lor.

Auzind pe un copil spunând Cale fuge repede, un alt copil mai mare îl corectează: – Nu se spune așa! Trebuie să spui : Care fuge repede! – dar întrebat de ce nu spune așa , copilul nu poate să justifice altfel decât afirmând că : nu e bine, nu se spune așa.. Cunoașterea copilului, din punct de vedere psihopedagogic, este o activitate care presupune o mare responsabilitate din partea oricărui individ care dorește să aprofundeze acestă temă.

Prin prezenta lucrare doresc să subliniez rolul important care-l joacă acțiunea de comunicare în procesul de optimizare a relațiilor dintre copii și adulți în cadrul centrelor de zi.

Primul capitol este dedicat problematicii pe care o dezvoltă tema comunicării. Într-un sens foarte larg acest termen desemnează orice proces prin care o informație este transmisă de la un element la altul, aceste elemente fiind de natură biologică tehnologică sau socială. În sensul strict, comunicarea se limitează la aspectul social și poate fi definită ca un proces prin care persoanele interacționează în cadrul finalităților b#%l!^+a?de supraviețuire a grupului prin mijlocirea unor semnale mai mult sau mai puțin specifice. Cel mai bun remediu împotriva singurătății este dialogul, comunicarea. El implică împărtășirea de gânduri, idei, idealuri, speranțe și sentimente. Dialogul este o cale de intrare a unuia în bucuriile și tristețile celuilalt. Un start bun în viață este esențial. Un mediu sigur și protector este esențial. O nutriție adecvată din primele zile ale vieții pune bazele solide pentru anii ce urmează, iar experiențele bogate și semnificative încurajează un copil să gândească singur. Creierul unui copil se mărește fizic când acel copil este expus unor experiențe pozitive de învățare.

Al doilea capitol al lucrării este dedicat Centrelor de zi care există momentan în România, precum și rolului rolului pe care îl au aceste centre în educația și formarea copiilor. Centrul de zi (Esztera, 2004, p. 7) este considerat un mod important, în rețeaua de resurse oferite de comunitate. Incapacitatea de a fi sociabil și comunicativ poate contribui la dezvoltarea sentimentului de singurătate. Momentan ne confruntăm cu probleme diverse, dincolo de lipsa resurselor economice care susțin parțial sistemul centrelor de zi. Ultimul deceniu al secolului XX a fost pentru România o perioadă de tranziție în care situația economică a fost în continuă scădere iar numărul săracilor în continuă creștere.

Capitolul al treilea este intitulat Personalul care lucrează în Centrele de zi și este dedicat profesioniștilor care sunt dedicați trup și suflet copiilor din centrele de zi. Personalul din cadrul Centrelor de zi asigură furnizarea de informații și servicii adecvate în vederea refacerii și dezvoltarii capacitătilor individuale ale copilului cu handicap și familiei sale necesare depășirii cu forțe proprii a situațiilor de dificultate, precum și acordarea copilului cu handicap și a familiei acestuia cu ajutorul asistenței și sprijinul pentru exercitarea dreptului său la exprimarea liberă a opiniei.

Capitolul al patrulea este intitulat Copilăria. Acest capitol este dedicat particularităților de vârstă pe care le dezvoltă această perioadă. Copilaria este cea mai frumoasă perioadă din viața fiecăruia, reprezentând vârsta inocenței și a candorii. Jocul și joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care copii pot descoperi lumea înconjuratoare și totodată minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste elemente se află într-o legătură foarte b#%l!^+a?strânsă: copii descoperă lumea, iar adulții se întorc la perioada copilăriei, redescoperind acea vârstă a inocenței.

Capitolul al patrulea este dedicat metodologiei de cercetare a prezentei lucrări. Acest capitol cuprinde obiectivele formulate pentru cercetare, ipotezele cercetării, descrierea lotului de participanți la cercetare și instrumentarul utilizat în cercetare.

Obiectivele formulate pentru etapa de cercetare au fost:

 Identificarea relațiilor de comunicare existente între copiii centrelor de zi și între copii și personalul din cadrul centrelor de zi.

 Determinarea importanței relațiilor de comunicare pentru copiii cu vârste până în 6 ani pentru formarea abilităților de viață.

Scopul cercetării este reprezentat de prezentarea beneficiilor pe care le are o comunicare eficientă în viața copiilor care sunt înscriși în centrele de zi în ceea ce privește nivelul formării deprinderilor de interacțiune socială.

Implementarea programului personalizat de intervenție în scopul prevenirii și dezvoltării abilităților de comunicare. Eșantionul de subiecți cu care s-a lucrat a fost stabilit pe bază de randomizare stratificată ținându-se cont de vârsta cronologică a subiecților (copii de 5-6 ani). Cercetarea experimentală întreprinsă în vederea proiectării și aplicării unor programe de intervenție cu valoare de „bune practici” pentru copiii din cadrul centrelor de zi a fost subordonată principiilor și normelor metodologice care ghidează realizarea investigațiilor psihopedagogice. Organizarea și desfășurarea experimentului s-a bazat pe sinteza premiselor teoretice și a obiectivelor specifice enunțate anterior, permițând formularea ipotezei de lucru necesare unui experiment eficient și relevant. Prin urmare, ipoteza de bază în virtutea căreia s-a structurat experimentul are la bază idea că o comunicare eficientă este în strânsă legătură cu nivelul formării deprinderilor de interacțiune socială.

Concluziile acestei cercetări reliefează faptul că optimizarea comunicării dintre adulți și copii în centrele de zi din România poate fi orientată în foarte multe direcții: de la dezvoltarea elementelor simple care pot sta la baza comunicării,de la pregătirea cadrelor didactice care lucrează cu acești elevi până la încercări de pregătire a societății în care aceștia urmează să se integreze. b#%l!^+a?

CAPITOLUL I

CAPITOLUL I

Comunicare-elemente de introducere

Dezvoltarea civilizației umane a fost și este condiționată de criterii specifice, criterii care țin de însăși esența dezvoltării umane.

Termenul de comunicare are o extensie largă deoarece comunicarea poate fi umană, animală, vegetală, mecanică, galactică, etologică, sensibilă, religioasă, sportivă, afectivă, etc.) acoperind aria de interes a multor științe. Din perspectivă etimologică, termenul de COMUNICARE desemnează acțiunea de a pune în comun sau acțiunea de a face parte, de a fi în relație cu…

Un criteriu esențial care ne deosebește de regnul animal, un criteriu care ne-a asigurat dezvoltarea ca și specie umană este reprezentat de comunicare pe care o realizăm ca și specie.. Din punct de vedere etimologic, cuvântul “comunicare” provine din cuvântul latinesc “comunis”, cuvânt ce însemna “a fi în legătură cu”. Acest cuvânt semnifica și reliefa sensul dublu al conținutului său: pe de-o parte evidenția sensul de relație existentă între oameni, iar pe de altă parte evidenția sensul de transfer “ a ceva” între oameni.

Comunicarea aparține doar oamenilor, comunicarea aparține doar socialului. Comunicarea reprezintă un domeniu al ontologiei, un domeniu al cunoașterii. Comunicarea stă la baza dezvoltării unor științe precum filozofia, pedagogia, logica, psihologia. Astfel, se poate preciza faptul că termenul de comunicare “ reprezintă domeniul inter – relaționării umane având ca suport cuvântul vorbit ori scris sau gestul, iar ca obiectiv de bază transmiterea informațiilor între oameni în scopul asigurării coeziunii, unității de acțiune și progresului social”.

Viața, societatea și cultura, arată C.Noica, sunt: “o chestiune de b#%l!^+a?comunicare dar totodată și una de cuminecare. Luată cu cele trei semnificații ale sale, comunicarea (a transmite un mesaj), comunicarea (contacte verbale în interiorul unui grup), comunicarea (schimb de idei sau relații spirituale) putem spune că a evoluat diferit de-a lungul timpului. Comunicarea este despre ceva, cuminecarea este b#%l!^+a?in sânul a ceva, întru ceva”.

„A trăi în societate înseamnă a comunica”, spune Bernard Voyenne. Nevoia noastră de a afla informații, nevoia noastră constantă de a transmite idei, sentimente, nevoia noastră permanentă de a comunica reprezintă o trăsătură fundamentală a omului, devenind o necesitate vitală. „Schimbul de informații, de idei, intercomprehensiunea sunt pentru societate tot așa de importante ca și respirația pentru organism”. Bergson definește omul ca fiind „homo faber”, ființă care fabrică unelte și inventează tehnici. Pascal definește omul ca fiind o „trestie cugetătoare”, dar pentru antropologul Claude Lévi-Strauss omul este o ființă care vorbește, adică înainte de orice, un locutor.

Comunicarea reprezintă principalul liant al legăturilor interumane, reprezintă comportamentul care este indispensabil pentru a îndeplini funcțiile vitale: hrană, reproducere, securitate. Pentru a putea comunica, pentru a reuși să ne descurcăm lucrăm cu informații, lucrăm cu date, transmitem și recepționăm informații. Sensul”cuminecare” este mai apropiat de menirea lăuntrică a procesului.”Cuminecarea nu se petrece decât dacă există un rest, și cu atât mai bine cu cât zona de rest e mai mare.Viața și societatea nu ar fi nimic fără înțelegere și sensuri,dar ar fi totodată prea puțin fără subînțelegere, subînțelesuri”. Arta, oricât ar fi de abstractă, înțelege să fie cumi-necare. Limbajul de azi al literaturii postmoderne se încadrează aceleiași sfere.”Căci lumea omului nu e una dezbinată de hotarele aparent rigide ale indivizilor, ci una ce cuminecă prin hotarele mișcătoare ale inșilor.”

Comunicarea reprezintă un sistem care transmite mesaje, mesaje care pot fi catalogate ca fiind procese mentale( în acest caz se poate vorbi de gânduri, decizii b#%l!^+a?interioare), sau expresii fizice( în această situație fiind vorba despre gesturi și sunete). Comunicarea reprezintă prin esență o activitate socială. Necesitatea oamenilor de a comunica, necesitatea oamenilor de a realiza o legătură între ei și celelalte persoane aflate în apropierea sau în depărtarea lor a fost cauza care a determinat dezvoltarea b#%l!^+a?comunicării.

Ca element fundamental al existenței umane, în antichitate, comunicarea a căpătat mai multe interpretări. S-au conturat scheme interpretative diferite utilizabile în contexte diferite. Toate definițiile comunicării indiferent de orientările în care se înscriu, au cel puțin următoarele elemente comune: comunicarea – procesul de transmitere de informații, idei, opinii, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul-fiind un atribut al speciei umane, fără aceasta nefiind atribuită nici o activitate.

Oamenii au realizat iportanța pe care o are comunicarea încă din vechime. Oamenii au realizat că printr-o comunicare eficientă vor putea realize determinarea spiroidală a relației om- proces. Astfel, evoluția omului a determinat perfecționarea procesului, după cum perfecționarea acestuia a implicat dezvoltarea omului. Omul a conștientizat, încă de la începuturile devenirii sale rolul și importanța comunicării, îndeosebi a celei verbale, atribuind cuvântului puteri magice, identificându-l în extremis cu supranaturalul.

În lucrarea sa “Sistemul social” T. Parsons ocupându-se de elementele structurale ale sistemului social, pune în evidență emergența diferențierilor între pozițiile oamenilor în cadrul organizărilor sociale, diferențieri produse de interacțiunile acestora în procesul conlucrării pentru îndeplinirea unor obiective. Diferențierile se produc pe baza așteptărilor reciproce a indivizilor și a poziției actorilor sociali (statusuri și roluri sociale). Omul conceput ca actor social, dobândește două determinări: un status (aspect pozițional ce definește locul său în relațiile din cadrul sistemului) și un rol (aspectul procesual, constă în ceea ce actorul face în raporturile sale cu ceilalți în funcție de statusul ocupat)38. b#%l!^+a?

De exemplu, comunicarea reprezintă 55% din cadrul informației prezentate, restul fiind perceput prin intermediul mișcărilor corpului. Acest procentaj a fost relizat de către .Mehrabian și M.Weiner și expus în Decoding of Inconsistent Communication, în anii ’70.

Rolul comunicării b#%l!^+a?

Prin întreaga sa ființă omul reprezintă o ființă socială care nu se poate dezvolta singur, reprezintă o ființă socială care are nevoie de ceilalți pentru a crește, pentru a se dezvolta, pentru a socializa. Omul are nevoie de ceilalți pentru a desfășura anumite activități, pentru a putea obține rezultate care vizează satisfacerea nevoilor membrilor sau menținerea unității grupului. Socializarea este explicată și prin evidențierea aspectelor motivațional – atitudinale a indivizilor, acțiuni întreprinse de aceștia pentru stabilirea și definirea identității. Socializarea desemnează acele mecanisme care servesc la formarea și transformarea sistemelor individuale de reprezentare, de opinie și de atitudini în procesul de creare a identității sociale a subiecților.

În prezent comunicarea a devenit un factor de o importanță din ce în ce mai nuanțată. În viața de zi cu zi indivizii se confrunta cu un exces de informații. Dar odată cu excesul informațiilor apare și reversal medaliei: insuficiența și chiar absența comunicarii.

Pentru a putea observa rolurile multiple pe care le are comunicarea este necesar să se răspundă la o întebare: Ce înseamnă a comunica?

Acest termen constă în transmiterea unor informații de către o sursă (emițător) unuia sau mai multor destinatari (receptori), prin intermediul unor canale și mijloace de comunicare sub forma mesajelor simbolice (codificate) și retransmiterea unui mesaj (răspuns) de la receptor către emițător.

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

O bună comunicare conduce la crearea unui sistem de colaborare reciprocă care va favoriza înfăptuirea obiectivelor propuse, putându-se crea astfel un climat uman generator de eficiență și satisfacții. Misiunea comunicării este aceea de a o poziționa, de a conferi o personalitate recunoscută și o identitate distinctă față de concurență. Comunicarea este aceea care se dezvoltă în cadrul relațiilor dintre resursele umane. Ea este cea care se impune cu prioritate în cadrul politicii de comunicare.

1.2. Principii ale comunicării

b#%l!^+a?

Stephen R. Covey, autorul volumului „Eficiența în 7 trepte sau Un abecedar al înțelepciunii", una dintre cărțile cu cea mai mare influență care s-au publicat în istoria cărților despre afaceri, prezintă cea mai clară imagine a principiilor fundamentale care acționează în societate și a modului în care ele pot influența percepția oamenilor asupra realității. Aceste principii stau la baza atingerii unui nivel maxim al eficienței dacă sunt urmate și aplicate cu devotament.

Principiile în număr de șapte, sunt următoarele:

FII ACTIV

ÎNCEPE CU FINALUL ÎN MINTE

PLANIFICĂ ÎN FUNCȚIE DE IMPORTANȚĂ

RAȚIONEAZĂ AVANTAJ/AVANTAJ

CAUTĂ SĂ ÎNȚELEGI ȘI APOI SĂ FII ÎNȚELES b#%l!^+a?

ACȚIONEAZĂ SINERGIC

ÎNVAȚĂ ȘI PERFECȚIONEAZĂ-TE CONTINUU

„ Prin comunicare înțelegem mecanismul prin care relațiile umane există și se dezvoltă; ea include toate simbolurile spiritului si mijloacele de transmitere care traversează spațiul și le pastrează vii in timp . Ea include expresia feței, atitudini, gesturi, tonuri ale vocii, cuvinte. Imprimate, căi de comunicație, telegraful, telefonul, si tot ceea ce va fi până la cucerirea finală a spațiului si timpului.”

1.Principiul cooperării

2. Principiu cunoașterii

3. Principiul informării

4. Principiul proximității

5. Principiul relaționării

6. Principiul transparenței

7. Principiul vizibilității.

Paul Watzlawick, Janet Beavin, Don Jackson, trei importanți membri ai Colegiului b#%l!^+a?invizibil al Școlii de la Palo Alto –s-au asociat și au realizat lucrarea intitulată O logică a comunicării, lucrarea fundamental în care sunt date explicații pe înțelesul tuturor în ceea ce privește comunicarea. Conform explicațiilor elaborate în această lucrare fiecare individ participă într-un mod activ la procesul de comunicare, deoarece comunicarea este factorul care se află la originea sau este ținta acestuia. Considerând comunicarea ca „fenomen social integrat”, teoreticienii amintiți apreciază că acesta are rostul de a construi „o punte de legătură între aspectele relaționale și cele organizaționale, între mecanismele care reglează raporturile interindividuale și cele care reglează raporturile sociale.”

Unele dintre cele mai recente principii ale comunicării au fost formulate de către reprezentanții Școlii de la Palo Alto. Acești reprezentanți au numit aceste principii axiome ale comunicării:

1.Comunicarea este inevitabilă b#%l!^+a?

Conform acestei axiome nu este posibil să nu comunici, nu este posibil să reduce comunicarea doar a partea verbal deoarece comunicarease realizează și folosind partea nonverbală. De exemplu, comunicăm numeroase mesaje chiar și atunci când nu avem intenția de a comunica și nu suntem mereu conștienți de ceea ce comunicăm prin expresia feței, prin gestică, prin mimică.

Comunicarea se dezvoltă în planul conținutului și în cel al relației

Aceeași informație poate fi transmisă în mai multe moduri. Transmiterea informației se poate realiza pe tonuri diferite, se poate realiza sub diferite aspecte, fiind diferită datorită interlocutorilor implicați. Dacă neînțelegerile de ordin informațional pot fi rezolvate prin recursul la verificare (confruntarea cu sursele competente), cele de ordin relațional pot cu ușurință degenera iremediabil. Tonul iritat sau batjocoritor, o privire sfidătoare etc., pot duce la întreruperea comunicării.

Comunicarea este un proces continuu și nu poate fi abordat în termini de cauză- efect sau stimul- reacție b#%l!^+a?

Când comunicăm ne implicăm împreună cu toată experiența pe care o avem în comunicare ca și persoane, astfel încât nu putem plasa procesul de comunicare fără să nu avem o cauză unică pentru fiecare replică pe care o dăm celorlalți: efectul unei comunicări depinde de conținutul comunicărilor anterioare. De exemplu, o parteneră se închide în sine și nu mai comunică într-un mod eficient deoarece partenerul o cicălește, deși partenerul afirmă că realizează această cicălire pentru a o scoate pe parteneră din starea de pasivitate de care dă dovadă în relațiile cu acesta.

Comunicarea are la bază vehicularea unei informații de tip digital și analogic

Se poate vorbi de comunicare analogică atunci când în comunicarea umană obiectele sunt reprezentate de un desen, de o reprezentare grafică. În opoziție, se poate vorbi de o comunicare de tip digital atunci când obiectele sunt reprezentate de un nume, sunt reprezentate de printr-o denumire convenită. Componenta informațională a comunicării e b#%l!^+a?transmisă cu precădere pe cale digitală, pe când cea relațională e transmisă cu mijloace analogice. În cele mai multe situații, comunicarea digitală implică transferul de informații având la bază limbajul verbal, în timp ce comunicarea analogică presupune transferul informațiilor pe baza limbajului nonverbal.

Comunicarea este un proces ireversibil

În clipa în care un masaj este emis, acesta nu mai poate fi retras, nu mai poate fi schimbat. Deși, de cele mai multe ori mesajul transmis nu este cel pe care emițătorul a vrut să-l transmit și încearcă să retragă cuvintele, încearcă să prezinte scuzele de rigoare, efectele mesajului emis au un character ireversibil și niciodată nu pot fi combătute. Acest principiu are implicații importante în actul comunicării, în special în relațiile interpersonale, și, mai ales în situațiile de conflict, când anumite lucruri spuse nu mai pot fi apoi retractate.

Comunicarea presupune raporturi de putere între participanți

Raporturie de comunicare dintre participanți pot fi de egalitate sau pot fi raporturi de b#%l!^+a?comunicare inegale în cadrul procesuuli comunicării, diferența dintre participanți fiind vizibilă. Dintr-o anumită perspectivă teoretică, există două tipuri principale de interacțiuni: tranzacționale și personale. În cele dintâi, rolurile participanților rămân neschimbate pe întreg procesul comunicării. Este cazul relației profesor-student la cursuri, a relației vânzător-cumpărător pe durata negocierii, a relației medicului cu pacientul pe timpul consultației, relații în care rolurile rămân fixe și inegale in procesul comunicării.

7. Comunicarea implică necesitatea acomodării și ajustării comportamentelor

Această axiomă poate fi realizată atunci când personajele implicate în comunicare nu se cunosc foarte bine iar necesitatea armonizării câmpurilor semantice și racordarea experiențelor la mesaj este absolut necesară.

Cercetătorii Școlii de la Palo Alto au realizat câteva afirmații pertinente în legătură cu dezvoltarea acestora: „axiomele propuse sunt prima încercare de a da o formă logică b#%l!^+a?sistematică unui proces extrem de complex și de aceea nu trebuie înțelese decât ca studii preliminare…”; „aceste axiome sunt foarte eterogene, deoarece ele sunt extrase din observarea unor fenomene sau generi de comunicare diferite, sau din observarea fenomenelor de comunicare în registre diferite…”

Comunicarea ca proces realizat în cadrul educației și în instituții

„Comunicarea didactică poate fi imaginată cu o imensă scenă pe care se desfășoară un adevărat ritual paideutic. Spre deosebire de actorul de la teatru, actorul -profesor nu are pe lângă el un scenarist, un regizor, o persoană care să-i construiască decorul. Mai presus de toate, el nu joacă un rol oarecare: este vorba despre VIAȚA sa!”

Existența și activitatea umană nu pot fi concepute în afara comunicării, pentru că în permanență se realizează schimburi de informații, de opinii, de idei, de atitudini care, toate la un loc, îi conferă individului uman o dimensiune cu totul aparte și un statut special: ,,l`homme communicant”. Astfel, după cum aprecia J. J. Van Cuilenburg (2004), ,,în activitățile umane totul are de-a face într-un fel sau altul cu actul de comunicare. A vorbi, a scrie, a citi, a asculta sau a privi, totul este comunicare”. b#%l!^+a?

Procesul didactic realizat în cadrul educației reprezintă o experiență de comunicare pentru elevii implicați în procesul didactic. Procesul didactic reprezintă o experiență adialogului, o experiență acolaborării, o experiență a relațiilor interumane.

Definițiile care au fost date comunicării sunt extrem de variate, J. Watson și A. Hill (1993) consideră că toate includ cinci elemente:

1. un emițător;

2. un receptor;

3. o modalitate de transmitere;

4. un mesaj; b#%l!^+a?

5. un efect.

Acest lucru este exprimat sintetic în formula lui H. Lasswell (1948): ,,Cine spune ce, pe ce canal, pentru cine, cu ce efect”.

Comunicarea ca proces realizat în cadrul educației reprezintă un mijloc de înlăturare a obstacolelor ce stau în calea comunicării. Acest obstacol poate fi înlăturat în cadrul comunicării dintre indivizi, în cadrul comunicării dintre clase, în cadrul comunicării dintre grupuri sociale și chiar poate fi folosit în cadrul comunicării existente între națiuni. Înlăturarea obstacolelor din cadrul comunicării reprezintă cea mai însemnată contribuție pe care cunoașterea și experiența în materie de comunicare o pot aduce la dezvoltarea învățământului, la formarea și educarea tinerei generații. În procesul educațional, comunicarea este în egală măsură o preocupare majoră și un instrument indispensabil aflat la dispoziția cadrului didactic. Comunicarea educațională are un caracter total, global, integrator în sensul includerii tuturor formelor de comunicare, a limbajelor (naturale și artificiale), a comunicării multimedia, a tuturor manifestărilor psihice umane, a factorilor psihosociali, contextuali. Pentru a se îmbunătăți procesul de comunicare din cadrul școlilor și instituțiilor este necesar să se ia în vedere eficientizarea și perfecționarea sistemului de instruire. Comunicarea didactică reprezintă o formă specială a comunicării educaționale. Procesul de comunicare didactică este b#%l!^+a?caracterizat prin complexitate, astfel încât înțelegerea profundă a acestui proces a reprezentat fundamentul componentelor structurale ale comunicării, dar și a relațiilor existente între componente.

Cunoașterea interacțiunilor și interdependențelor dintre elementele care definesc procesul de comunicare este o condiție necesară bunei funcționări a procesului, întrucât interacțiunile, în unele situații, pot fi benefice, productive, pe când altele, dimpotrivă, pot fi generatoare de disfuncționalități.

Relațiile de comunicare sunt extrem de importante în ceea ce privește comunicarea didactică, deoarece aceste relații de comunicare sunt cele care îi alocă procesului de învățământ valoarea pe care acesta o are, valoarea unei intervenții educaționale complexe bazate pe un limbaj didactic care determină în structura personalității școlarului modificări de natură cognitivă, afectivă, b#%l!^+a?atitudinală, acțională.

Comunicarea realizată ca și proces educativ reprezintă una din problemele cele mai mari pe care le are educația în zilele noastre. Sensul formativ al educației – în întreaga lume dar și în România – impune mai mult ca oricând să fie pus accentual pe această relație, pe fondul căreia se realizează sarcinile complexe ale formării personalității elevilor.

În viziunea pedagogiei moderne relația educator – educat este concepută ca o relație de mare complexitate, care implică un dialog permanent între cei doi factori implicați în procesul educațional, o comunicare reciprocă angajând toate laturile personalității acestora.

Din precizarea locului și rolului celor doi factori în relația pedagogic apare ideea de autoritate și libertate, ca elemente indispensabile ale procesului educațional. Autoritatea, în accepția pedagogiei moderne, este înțeleasă ca un factor care mediază accesul la cultură, suscită căutarea, stimulează spiritul de inițiativă și participarea activă și creatoare a elevilor în procesul educațional.

Profesorul trebuie să știe neaparat cum trebuie să utilizeze toate resursele expresiv-formale ale limbajului promovat. Prin limbaj, cadrul didactic, nu doar că reprezintă sau b#%l!^+a?înfățișează realul, dar îi dă și un sens, îl pune în valoare. „Marginile limbii mele – sunt marginile lumii mele.”

Profesorul are obligațiade a menține vie atenția elevului, relația dintre cadrul didactic și elev trebuind să fie structurată în asemenea măsură încât să favorizeze o dezvoltare a capacităților pe care elevul le are. În cadrul comunicării ca process al educației elevul trebuie să poată îndrăzni să își exprime punctele de vedere, să copereze, să răspundă la întrebări, dar și să adreseze întrebări, trebuie să aibă capacitatea de a îndrăzni.

,,În comunicarea educațională actul pedagogic este unul curativ. Elevului, fiind ajutat să vorbească, i se procură sursa satisfacerii, împlinirii unor nevoi de exprimare spontană, ori bine gândită și pregătită. Astfel, devine posibilă comunicarea eficientă și, pe această cale, manifestarea lui liberă, favorizată de forța lui de a comunica, de încrederea că poate da b#%l!^+a?limpezime și frumusețe ideii, gândului, trăirii.”

,,Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex, multifazial și prin mai multe canale ale informațiilor între două entități (indivizi sau grupuri) ce-și asumă simultan sau succesiv rolurile de emițător și receptor, semnificând conținuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ. Comunicarea pedagogică presupune o interacțiune de tip feed-back, privind informațiile explicite, cât și cele adiacente (intenționate sau formate în chiar cursul comunicării.

Comunicarea desfășurată în cadrul Centrelor de Zi pentru copiii până la 6 ani

Termenul „a comunica” are, în Dicționarul explicativ al limbii române, sensul de „a face cunoscut, a da de știre, a informa, a înștiința, a spune”, dar și “a se pune în legătură, în contact cu…”. b#%l!^+a?

Din această definiție se poate trage concluzia că cel de- al doilea sens al definiției comunicării dată de Dicționarul Explicativ al Limbii Române situează comunicarea într-un context mult mai larg. În această situație se poate vorbi despre comunicarea prin interacțiunea dintre oameni. Același înțeles are și definiția dată în Dicționarul de filosofie, având ca autor pe Didier Julia: „relație între persoane”, o relație care nu se reduce doar la atât, ci cuprinde totalitatea formelor de expresie umană codificate în limbaj.

În cartea lui Horst Rückle, „Limbajul corpului”, se formulează o definiție extrem de scurtă:„ comunicarea reprezintă schimbul de informații”. Autorul consideră că aceasta „presupune interacția socială, prin utilizarea modurilor de comportare înnăscute sau dobândite, precum și orientarea spre beneficiar„.

O comunicare eficientă realizată în Centrele de Zi cu copiii le induce acestora un puternic sentiment de implicare în procesul de comunicare. Un sistem eficient de comunicare între cadrele implicate și copii presupune:

1.asigurarea accesibilității serviciilor (adică oferirea tuturor informațiilor necesare părinților b#%l!^+a?privind serviciul furnizat)

2.instruirea personalului în direcția personalizării serviciilor prestate.

În cazul Centrelor de Zi pentru copii cu vârsta până la 6 ani, serviciile oferite acestor copii au rolul de a asigura menținerea, refacerea și dezvoltarea capacităților copiilor de a dezvolta posibilitatea de a deveni viitoare persoane independente și de a se integra mult mai ușor în comunitate.

Pentru îmbunătățirea relațiilor de comunicare din cadrul Centrelor de Zi pentru copiii cu vârsta sub 6 ani este necesar să se respecte anumite criterii, criterii care conduc la îmbunătățirea relațiilor dintre cadre și copii:

ATITUDINEA: afectează impresia pe care pot să o aibă copiii și influențează modul în care aceștia vor fi abordați. În lucrul cu copiii trebuie să fiți: b#%l!^+a?

Pozitivi:dacă vă așteptați să reușiți, chiar reușiți.

Politicoși: să fiți mereu politicoși în orice împrejurare.

Atenți: să ascultați, să arătați interes, să fiți alerți și să observați fiecare reacție a copilului; să le oferiți întreaga dumneavoastră atenție.

Săritori: rolul dumneavoastră este să oferiți un serviciu; demonstrați acest lucru copiilor și părinților acestora.

Plini de grijă: faceți-i pe copii să simtă că și ei contează, că sunt indivizi cu personalitate și nu niște necunoscuți din mulțime.

Entuziaști: să vă placă să oferiți servicii și să arătați copiilor că vă

bucurați să îi ajutați.

Astfel, se poate concluziona faptul că Centrele de Zi pentru îngrijirea copiilor cu vârste până la 6 ani încurajează comunicarea prin facilitarea legăturilor umane. Prin activitățile desfășurate în cadrul Centrelor de zi se permite menținerea unei comunicări active, se permite stimularea participării copiilor ca și viitori adulți la viața socială.

O comunicare deficitară va reprezenta cea mai mare barieră în calea oferirii unor servicii de calitate pentru acești copii.Atunci când comunicarea nu funcționează, atunci când comunicareaeste deficitară– atât cu copilul, cât și între persoanele adulte iplicate în actul b#%l!^+a?educațional din cadrul Centrului– pot rezulta resentimente și frustrare. Centrul de Zi are ca și bază, ca și fundament al existenței sale dezvoltarea și educarea timpurie a copiilor până la vârsta de 6 ani, prin prevenirea neglijării copilului, prin reducerea izolării familiilor și oferirea de modele parentale concrete și realiste.

CAPITOLUL II

Centrele de Zi din România- scurt istoric

Centrele de zi reprezintă instituii de asistențã socialã care asigurã: servicii de îngrijire, recuperare, reabilitare și reinserție socialã și profesionalã pentru persoanele care au nevoie de aceste servicii: copiii aflați într-o situație vulnerabilă, persoane adulte, b#%l!^+a?persoane adulte cu handicap, în regim de zi

Rolul Centrelor de Zi în educația și formarea copiilor

Centrele de zi joacă un rol major în educația dar și în formarea copiilor. Capacitățile de formare ale centrelor de zi se observă în posibilitățile pe care centrele le oferă clienților săi. Astfel, centrele oferă copiilor o multitudine de activități educaționale de dezvoltare a deprinderilor de viață independentă. Copiii au posibilitatea de a realize acticități cu character practice, activități care formează personalitatea și caracterul. Întreșinerea relațiilor de colaborare între familiile copiilor înscriși și personalul specializat din cadrul centrelor creează oportunități de dezvoltare în funcție de nevoile specific ale fiecărui copil.

Activitățile educative din cadrul Centrelor de zi din România se desfășoară într-un cadru specializat. Persoanele care realizează aceste activități fiind persoane calificate care au ani de experiență în acest domeniu.

Activitățile educative se realizează după o evaluare prealabilă a nevoilor pe care copilul le are, precum și prin evaluarea potențialului de risc al copiilor cu privire la nevoia identificată.

De cele mai multe ori educația copiilor din cadrul centrelor de zi se realizează cu părinții dar și pentru aceștia. Pentru a reuși să educi un copil, pentru a reuși să îi formezi caracterul, personalitatea este necesar ca și părintele aestuia să fie educat, pentru a putea educa la rândul lui.

Consider că educația copiilor din cadrul centrelor de zi se poate realiza prin asistența acestor copii pentru a putea face față dificultăților sociale pe care le întâmpină , dificultăți care afectează copilul dar și familia acestuia. Stresul din viața de zi cu , lipsa locurilor de muncă, șomajul, viața stresantă, unul dintre parteneri se află în închisoare, unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, familii în divorț, toate acestea acționează într-un mod negative asupra familiei și implicit asupra copiilor. Cu cât vârsta copiilor este ai mică, cu atât suferința este mai mare. Lipsa mamei, neimplicarea părinților în educația copiilor creează premisele unei stări negative, deficitare. Deaceea. Consider că centrele de zi oferă o educație de calitate, oferă un sprijin real tuturor copiilor.

b#%l!^+a?

Rolul educației pentru copiii din cadrul Centrelor de Zi

Rolul educației în cadrul

Descrierea Centrului de Zi Sfântul Vasile- sector 4

CAPITOLUL III

Personalul care lucrează în Centrul de Zi – formare, încadrare

Personalul care lucrează în cadrul centrelor de Zi este un personal specializat în funcție de domeniul pentru care se desfășoară.

Personalul asigură un program educațional adecvat vârstei copiilor înscriși și în funcție de particularitățile acestor copii.

Personalul din cadrul centrului de Zi este specializat pe diferite domenii.

Un prim domeniu care există în cadrul Centrelor de Zi este dat de către psihologul instituției. Consilierea se poate realiza atât pentru părinți cât și pentru părinți. Consilierea părinților se poate realize la cerere, oferind sprijin ori de câte ori personalul de specialitate( psihologul, de exemplu) consider că acest lucru este necesar pentru beneficial copilului sau pentru beneficiul famiiei din care face parte. Personalul de specialitate consiliază și sprijină părinții în funcție de nevoile pe care le au, la cerere sau ori de câte ori se consideră că este în beneficiul copilului și familiei .

CAPITOLUL IV

Copilărie- descrierea etapei de vârstă 0 -6 ani din punct de vedere social

Copilăria reprezintă perioada cea mai fericită din viața unei persoane. Copilăria b#%l!^+a?reprezintă una dintre cele mai frumoase etape, fiind considerată vârsta inocenței, vârsta marilor povești, vârsta în care micul univers în care copil trăiește este singurul lucru pe care copilul îl știe. La această vârstă tot ceea ce persoana adultă povestește copilul crede. Orice spune persoana adultă copilul cercetează, copilul pune în balanță. Această parte a vieții este fundamentală pentru viitorul individ care se formează.

Copilăria corespunde perioadei de vârstă cuprinsă între de 0-7 ani( Claparede și Verrier), alții, cum sunt Cruchet și Springer consideră că prima copilărie este de la 0-2 ani. Această perioadă poartă mai multe denumiri: nou născut, copil mic, copilărie mijlocie, prima și a doua copilărie, chiar și a treia copilărie (Lacassagne) pentru a cuprinde etape ale dezvoltării din acest interval de vârstă. La Chircev vârstele copilăriei apar în mod diferit: sugar (0-12/14 luni), antepreșcolar (1-3ani), preșcolar (3-6/7 ani); la Debesse: vârsta creșei (0-3 ani), vârsta “micului faun” (3-7 ani) iar la Leontiev: copilul mic (0-1 an), antepreșcolarul (1-3 ani) și preșcolarul (3-6 ani). P.Golu, E.Verza și M.Zlate, ne sugerează o altă împărțire a perioadei copilăriei în: stadiul copilului mic (sugarul de la naștere până la 1 an), stadiul copilului antepreșcolar (de la 1 la 3 ani), stadiul copilului preșcolar (de la 3-6/7 ani). N.Mărgineanu consideră copilăria ca fiind perioada de la naștere, până la pubertate, divizată în perioada preșcolară (1-3 ani și 3-6 ani) și perioada școlară (pubertatea). U.Șchiopu și E.Verza includ în ciclul de creștere și dezvoltare a copilului, următoarele etape. perioada prenatală (din momentul concepției și până la naștere); primul an de viață (nou-născutul, sugarul mic, sugarul mare); prima copilărie (antepreșcolarul 1-3 ani); a doua copilărie (perioada preșcolară 3-6/7 ani).

Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor

Sociabilitatea copilului joacă un rol important în cadrul vârstei de 3 ani. Relațiile de sociabilitate sunt ușor dramatice în cadrul relațiilor cu ceilalți copii. După vârsta de 2 ani poate să își aștepte rândul cu alți copii la diferite activități.

După 2 ani și jumătate relațiile în joc se pot împărți în:

pozitive (copilul dă o jucărie, mângâie

un copil, etc.)

active

b#%l!^+a?

negative (răpirea de jucării, cearta care uneori degenerează în bătaie).

pozitive (copilul acceptă mângâierea,

schimbul de jucării, etc.)

pasive

negative (copilul este blamat, certat sau chiar bătut de către partener).

active (fuga, solicitarea de ajutor de la adul i, angajarea în bătaie pentru

apărare)

defensive

pasive (plânsul copilului căruia i s-a luat jucăria).

Perioada copilăriei este împărțită în două mari categorii: prima copilărie( cuprinsă între 0 și 6 ani) și a doua copilărie( cuprinsă între 3 și ani).

Prima copilărie( cuprinsă între 0 și 3 ani) prezintă anumite caracteristici:

1.Această caracteristică este reprezentativă prin trăirea experienței de viață curentă. Copilul începe să fie integrat în interrelațiile grupului familial și al celor ce frecventează familia.

Începe să sesizeze regulile, interdicțiile, orarul și stilul de viață al familiei, trăind conflicte și stări de confort psihic sau de euforie condiționate de această realitate complexă.

2. Experiența de viață a copilului este caracteristică prin învățarea comunicării verbale. La începutul aceastei perioade a copilăriei vorbirea copilului este restrânsă, inconsistentă și încărcată de mari dificultăți de pronunție . Limbajul copilului este foarte bogat, deși este b#%l!^+a?de cele mai multe ori de neînțeles. Apare de multe ori tendința de a supune interlocatorul uneui interogatoriu. Apare tendința de a adresa aceeași întrebare de foarte multe ori.

Cea mai frecventă activitate în decursul celor 1 și 3 ani constă în mânuirea de obiecte.

Perioada de vârstă cuprinsă între 0 și 3 ani se poate împărți în trei etape:

1.Etapa 12- 18 luni

Copilul devine în această perioadă nestatornic, instabil, este atras de toate lucrurile din mediul exterior. Această perioadă este un bun prilej de a cotrobăi prin toate colțurile casei, de a căuta prin sertare, perioada în care are capacitatea și dorința de a mâzgăli pereții. În această perioadă copilul este ca un fel de „jeep” în plină schimbare de viteză. Copilul explorează cu frenezie toate suprafe ele accesibile ale spa iului locativ al familiei(A. Gesell).

2.Etapa 18- 28 de luni:

Caracteristica principaă a acestei etape este reprezentată de o accentuată dezvoltare a comunicării verbale. În această perioadă copilul descoperă soluții concrete pentru anumite situații de viață.

3.Etapa de după vârsta de doi ani și jumătate: etapă caracterizată printr-un process de conciliere existent între copil și adult: copilul este preocupat de aspectele evaluative ale ac iunilor i demersurilor sale, devine sensibil fa ă de cei din jur, se antrenează în jocuri, uneori cu un partener .

În aceaastă perioadă capacitatea de înțelegere se dezvoltă foarte mult deoarece apare perioada poveștilor. În această perioadă, copilul ascultă mici povestiri preferându-le pe cele care au final pozitiv. Odată cu aceste povestiri, experiența sa devine mai bogată și depășește sfera perceptiv-senzorială; în plus, copilul devine capabil să repovestească cele auzite .

Între 18 și 24 de luni are loc formarea vorbirii în propoziții, iar între 48 și 60 de luni are loc organizarea sintaxei (regulilor gramaticale) în vorbire, ceea ce ordonează vorbirea totală . b#%l!^+a?

La început comunicarea copilului se realizează în propoziții simple de 2 sau de 3 cuvinte. Luând modelul de la ceilalți copilul reușește să realizeze anumite referințe la propria persoană( apare astfel vorbirea despre sine la persoana a 3-a). Astfel, în jurul vârstei de 3 ani copilul socializează cu celelalte persoane prin folosirea acel puțin 1100 de cuvinte. Gătitul, mâncatul, desenatul reprezintă activități care ajută copilul în activitatea de socializare.

La 3 ani copilul intră într-o fază complicată de dezvoltare a limbajului (ca instrument al gândirii). Se instituie o nouă etapă interogativă, în care întrebările perseverente sunt „de ce?”, „cum?”. Această fază atrage aten ia i interesul asupra planului gândirii în plină expansiune, spre numeroasele interrela ii i dependen e (inclusiv de cauzalitate) dintre fenomenele din jurul copilului, dar i dintre ac iunile înfăptuite de cei din jurul lui .

Teoriile dezvoltării- Afectivitate, teoria atașamentului, teoria învățării sociale

Pe măsură ce copilul crește afectivitateacomilului devine din ce în ce mai complex, apar entimente din ce în ce mai complexe. Apare sentimentul de gelozie, sentimentul de ură, sentimentul de invidie. Capacitateade rezonanță afectivă crește, copilul este impresionabil și intuiește foarte ușor dispoziția mamei sau a adultului. Apar conduite emoțional-afective manifestate prin așa numitele stări de „lirism” sau „melancolie” ce influenț ează relațiile cu cei din jur.

Amplitudinea capacităților umane de a iubi rezultă din faptul că iubirea de sine e premise funciară a iubirii de celălalt, deoarece nu poți oferi ceea ce tu însuți nu cumulezi .

,,Emoțiile reprezintă toate evenimentele sau stăr ile din domeniul afectiv care se caracterizează printr-un ansamblu de trăiri psihice specifice, însoțite de manifestări fiziologice și comportamentale variabile ca intensitate și calitate .”

b#%l!^+a?

Afectivitatea:

Planul afectiv al copilului este destul de instabil totuși, supunându-se legii „celei mai mari tentații”.

Afectivitatea și buna dispoziție se bazează pe starea de confort care ia naștere din asocierea a numeroși stimuli din ambianță implicați în satisfacerea trebuințelor (hrană, căldura, protecție, siguranță).Copilul răspunde prin atașament și o verbalizare mai intensă a acțiunilor pe care le desfășoară.

În jurul vârstei de 18 luni afectivitatea față de mamă sau față de persoana care o înlocuiește devine acaparantă, mama sau înlocuitoarea acesteiadevenind central afectivității. Se manifestă gelozia în cazul în care mama sau pesoana care o înlocuiește pe aceasta acordă atenție unui alt copil. Sentientele de gelozie se manifestă într-un od zgomotos, având o conotație dramatică.

Gelozia latentă față de intrusiunea paternală (la băieți) sau maternală (la fetițe) în relație cu părintele de sex opus apare în această perioadă. În același timp se manifestă timiditatea față de persoanele străine, iar simpatia și antipatia încep sa fie tot mai nuanțate.

“Cea mai frumoasă relație dintre doi oameni, este relația între două libertăți, iar o întâlnire durează tot atât cât durează libertatea ”.

Teoria atașamentului:

Atașamentul se manifestă într-un mod deosebit de pregnant la copiii cu vârsta pânî în 6 ani. Rezonanța afectivă( atașamentul) face ca în momentul în care apare teama, de exemplu, copilul să se refugieze în brațele mamei. După vârsta de 2 ani, de exemplu, rezonanța afectivă să facă orice copil să se ascundă în spatele mamei. Conduitele de atașament se complică și se diferențiază, pot să se manifeste și față de o jucărie sau obiect, pe care copilul le poartă cu el peste tot. Atașamentul este selectiv activ și față de membrii familiei .

Calitatea iubirii depinde de ponderea fiecărui ingredient apaărut în cadrul teoriei triunghiulare a iubirii: angajare, intimidate și pasiune. Cea mai imbatabilă iubire este b#%l!^+a?aceea care sintetizează, la cote înalte, toate aceste componente.

John Bowlby ( 1907-1990 ) psihiatru și psihanalist britanic, acordă mare importanță realității socialeși a modului cum este educat copilul. El pune accent pe termenii de: atașament, separare, pierdere.

Ființa umană este dotată cu anumite tipare de comportament care sunt activate de anumiți stimuli specifici. Este vorba în special de contactul fizic cu copilul, legănatul, mângâiatul, luarea în brațe care servesc la liniștirea copilului. Plânsul copilului mobilizează pe adult, iar zâmbetul copilului îl face fericit. Astfel atașamentul pune bazele socializării copilului .

În cadrul atașamentului, copilul învață reciprocitatea unei relații. Cu alte cuvinte, atașamentul determină calitatea integrării sociale, civice, morale a individului. Construirea identității de sine este determinată de asemenea de calitatea atașamentului: dezvoltă sentimentul valorii de sine și învață stabilirea propriilor limite, a autocontrolului în limitele unor valori morale însușite .

Teoria învățării sociale:

Învățarea este o activitate mai complexă decât simpla memorare. Învățarea implică b#%l!^+a?un efort de înțelegere, de sistematizare și organizare a cunoștințelor, exerciții de utilizare a acestora în practică.”

Învățarea socială reprezintă “o achiziție a cunoștințelor și a deprinderilor care rezultă din observarea directă sau indirectă a comportamentului semenului.

Termenul”social” reprezintă procesul de învățare, dar nu reprezintă conținutul posibilelor achizitii: termenul social demonstrează faptul că achiziția se efectuează sub efectul mediului înconjurator.

Diverși autori au realizat cercetări în legătură cu teoria învățării sociale. Teoria lui Krumboltz (Mitchell & Krumboltz, 1996) se bazează pe teoria învățării sociale a lui Albert Bandura (1977).

Într-un experiment devenit clasic, Bandura (1965a) a introdus într-o cameră obscură trei grupuri de copii. Le-aspus acestora că are puțină treabă și a ieșit din acea cameră obscură înainte de a intra în „camera de joacă cu surprize”. În acea cameră exista un televizor care prezenta ficărui grup câte o altă înregistrare.Pentru primul grup, înregistrarea conținea un model care agresa fizic și verbal o păpușă (Bobo-doll) și era apoi recompensat pentru aceste comportamente, iar pentru celelalte două grupuri, modelul nu era recompensat și, respectiv, nu erau prezentate consecințelecomportamentului.

În cadrul celei de-a doua faze a experimentului copiii au fost duși într-o cameră pină cu jucării. Printre jucăriile diverse se găsea și o păpușă Bobo-doll asemănătoare celei din întegistrarea televizată. Copiii au fost anunțați că se pot jucacu ceeace doresc , apoi au fost lăsați singuri în cameră. Comportamentele copiilor au fost înregistrate de mai mulți observatori.

În ultima fază a experimentului cu fiecare copil participant se lucre în particular. Fiecare copil era pus să imite comportamentul fizic și comportamentul verbal al modelului prezentat. Copilul primea promisiunea de a primi o recompensă în clipaîn care comportamentul modelului este imitate într-un mod corect. Foarte important este faptul că aceste recompense au acționat ca adevărați stimulenți asupra performanțelor copiilor b#%l!^+a?deoarece erau la vedere. Rezultatele au arătat că participanții copii vor imita mai multe comportamente agresive dacă acestea au fost recompensate în înregistrarea care le-a fost prezentată, decât dacă acestea au fost pedepsite sau nu au fost prezentate consecințele. De asemenea, copiii imită mai multecomportamente dacă le sunt oferite stimulente și dacă sunt recompensați pentru imitareafiecăruia dintre ele, iar băieții au performanțe mai ridicate decât fetele .

Experimentul realizat de către Bandura a scos în evidență faptul că individual se confruntă în mod constant cu experiențe de învățare de lacele mai fragede vârste. Reacția pe care o are un copil, de exemplu, va conduce la consecințe care vor fi urmate de recompense sau de pedepse, care, vor influența copilul. Modelarea individului în legătură cu experiențele de învățare are trei consecințe:

(1) generalizarea auto-observării (este declararea deschisă sau disimulată a propriilor performanțe în legătură cu standardele învățării);

(2) dezvoltarea calităților de abordare a sarcinii (eforturi ale persoanei de a proiecta în viitor generalizările auto-observației pentru a face previziuni asupra viitorului)

(3) acționarea (acestea reprezintă implementarea unor comportamente cum ar fi: căutarea sau schimbarea unui loc de muncă).

Comportamentul prezent produce anumite consecințe care afectează comportamentul viitor.

Astfel, pentru Bandura explicarea comportamentului uman se poate realiza prin modelul cauzalitățiitriadice reciproce.

Socializarea copiilor până la 6 ani (pedagogie socială)

Socializarea copiilor cu vârste de până la 6 ani în cadrul centrelor de zi din România reprezintă un process prin care copilul suferă anumite modificări, anumite transformări. Socializaarea reprezintă un process cu ajutorul căruia copilul își dezvoltă reguli care vor trebui să fie respectate în viață, copilul își dezvoltă capacități de a înțelege și de a se înțelege cu ceilalți la diferite nivele. Socializarea conduce spre dobândirea de cunoștințe, b#%l!^+a?abilități, modalitate concretă de a gâni, de a reacționa vizavi de anumiți stimuli. J. Piaget accentuează rolul cunoașterii patrimoniului psiho-ereditar în evaluarea rezultatelor obținute și a celor urmărite în procesul de socializare, deoarecedatorită caracteristicilor ereditare ale copilului, “procesul socializării nu se reduce la a fixaanumite amprente pe o tabula rassa

Alături de familie socializarea copiilor care frecventează centrele de zi este condiționată de respectarea anumitor criteria. Astfel, copilul este supus anumitor principia, anumitor reguli care trebuie să fie respectate, copilul realizează activități care îl dezvoltă ca și viitor cetățean. Cu ajutorul socializării sunt satisfăcute nevoile psihologice ale copilului, nevoile sociale ale acestuia.

Socializarea realizată în timpul copilăriei reprezintă principalul proces de transformare în viitoarele ființe umane sociale. Socializarea dintre copii și copii, dar și socializarea dintre copii și adulți este modalitatea concretă de a învăța valorile de bază, procesele cu character profund afectiv.

Socializarea copiilor dezvoltă capacitațăle concrete de relaționare cu ceilalți dar și capacitatea de a se atașa din punct de vedere afectiv ca și viitoare persoane adulte. În copilărie se realizează socializarea primară ce reprezintă tocmai acest proces de transformare a copiilor în adevărate ființe umanesociale, prin învățarea valorilor de bază, prin pregătire și limbaj, proces cu caracter profundafectiv, spre deosebire de celelalte forme de socializare, secundară și continuă, orientate spreneutralitate afectivă.. Socializarea primară (sau de bază) permite deprinderea regulilor decomportare, a normelor și valorilor ce pot fi asimilate la vârste mici și care constituie bagajulinformațional și afectiv al oricărui individ.

O bună relaționare existent între persoanlul centrelor de zi și copiii înscriși în cadrul acestor centre se desfășoară într-un mod facil, copiii având posibilitatea de a învăța, copiii având posibilitatea de a transforma viitorul individ astfel încât să corespundă normelor sociale. Dar se poate preciza faptul că procesul de socializare a copiilor de până la 6 ani înscriși în cadrul centrelor de zi îi formează pe aceștia ca și viitori adulți, ca și b#%l!^+a?individualități capabile de a evolua, capabile de a se dezvolta în societatea românească.

Buna seara,
in urma discutiei cu profesor coordonator mi-a recomandat urmatoarele..
-mi-a cerut sa reformulez obiectivele,asa cum sunt acum par a fi interventii
-sa continui cu interpretarea chestionarul??-ghidul de interviu+observatia(observatia nu se regaseste decat citata ca si metoda de cercetare-teorie)
-din forma actuala nu reies dimensiunile,variabilele,indicatorii in analiza datelor calitative.
-interpretarea datelor in contextul literaturii de specialitate-extragerea mesajului cheie.Daca ipotezele se confirma sau nu
Cand o sa fie gata ma asteapta din nou

CAPITOLUL V: METODOLOGIA CERCETĂRII

5.1. Scopul cercetării:

Prezentarea beneficiilor pe care le are o comunicare eficientă în viața copiilor care sunt înscriși în cadrul Centrul de zi Sfântul Vasile în ceea ce privește nivelul formării deprinderilor de interacțiune socială.

5.2. Obiectiv general:

Lucrarea de față își propune să identifice relațiile de comunicare existente între copiii Centrului de Zi Sf. Vasile, personalul angajat al Centrului și părinți ai copiilor înscriși în cadrul Centrului de Zi.

Obiective specifice:

Identificarea aspectelor pozitive din cadrul relațiilor de comunicare dintre personalul Centrului de Zi și părinți

Identificarea aspectelor negative din cadrul relațiilor de comunicare dintre părinți și personalul Centrului de Zi Sf. Vasile

Optimizarea relațiilor de comunicare dintre factorii implicați

Ipoteze:

Se prezumă faptul că o relație pozitivă de comunicare între părinți și personalul Centrului de Zi se corelează în mod direct cu indicatorii de comunicare ai copilului de 6 ani.

Personalul angajat din cadrul Centrului de Zi obține la întrebările din cadrul interviului rezultate la nivelul așteptat.

Părinții copiilor care frecventează activitățile Centrului de Zi obțin la întrebările din cadrul interviului rezultate sub nivelul așteptat.

5.3. Designul cercetării

Acest studiu se realizează pe baza ghidului de interviu, cu ajutorul căruia se vor evidenția beneficiile pe care le are o comunicare eficientă în viața copiilor care sunt înscriși în Centrul de zi Sfântul Vasile în ceea ce privește nivelul formării deprinderilor de interacțiune socială, comunicare realizată între părinți și personalul CEntrului de Zi Sf. Vasile.

5.4. Participanți

Pentru verificarea ipotezelor și pentru realizarea obiectivelor analiza de față a supus prin probe specifice investigației psihologice un lot de 20 de subiecți.

Grupul de participanți la prezenta cercetare este format din 20 de persoane( 10 dintre aceste persoane sunt angajate în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile, iar 10 persoane provin din rândul părinților).

Participanții la acest studiu au vârste cuprinse între 24 și 45 ani, vârsta medie fiind de 35 de ani.

Toți participanții ( părinți) la studiu au același nivel al pregătirii: studii medii.

Toți participanții ( părinți) la studiu au același nivel al pregătirii: studii superioare.

Participanții înscriși la studiu au sarcini de muncă, program și condiții de muncă asemănătoare.

Grupul de participanți este format din 20 de persoane, din care 83% sunt femei, 17% sunt bărbați.

Participanții implicați în cercetare provin din diferite medii: 6 provin din familii monoparentale, 8 fac parte din familii cu numeroși copii, 2 provin din familii pe cale de destrăare, iar 4 fac parte din familii stabile, familii cu 1 sau 2 copii.

Tabelul 1: Structura grupului participant în legătură cu familia de proveniență

b#%l!^+a?

Participarea subiecților a fost realizată în urma consimțământului dat, în condițiile în care au fost asigurați de confidențialitatea datelor oferite, cât și asupra faptului că rezultatele vor fi utilizate exclusiv cu scop de cercetare.

5.5. Instrumente de cercetare

Pentru realizarea prezentului studiu, se vor utiliza: Metoda interviului și Observația sistemică.

5.5.1.Observația sistemică:

,,Metoda poate deveni o formă concretă de organizare a învățării sau ,,o cale de descoperire a lucrurilor descoperite” după opinia lui G.N.Volcov. Metoda însoțește acțiunea instructiv-educativă dar nu se identifică cu acțiunea însăși.

Metoda observației constă din urmărirea sistematică a obiectivelor și fenomenelor ce constituie conținutul învățării, în scopul surprinderii însușirilor semnificative ale acestora. Potrivit unor autori consacrați în problema metodelor de învățământ (Cerghit, I.pag 155), observația reprezintă una dintre metodele de învățare prin cercetare și descoperire. Este practicată în forme mai simple sau mai complexe, în raport cu vârsta. Faptele de observat pot să aibă o mare diversitate: evoluția unor fenomene caracteristice anotimpurilor anului, dezvoltarea fluturelui de mătasă, corelații între viața animalelor și plantelor, producerea unor fenomene meteorologice, etc. Funcția metodei nu este în primul rând una informativă, ci mai accentuată apare cea formativă, adică de introducere a elevului în cercetarea științifică, pe o cale simplă.

Potrivit mai multor autori (Todoran,D., 1964; Cerghit,I.,1980; Roman,I.,1970) o observare presupune parcurgerea câtorva etape:

Organizarea observării

Observarea propriu-zisă

Prelucrarea datelor culese

Valorificarea observării b#%l!^+a?

Observația sistematică necesită din partea aceluia care o efectuează să fie pregătit să observe, să fie în așteptarea fenomenului sau a fenomenelor pe care vrea să le studieze. Observația științifică nu este simplă privire, ci urmărirea atentă și sistematică a unor manifestări psihice în scopul de a le fixa cât mai adecvat. Prin urmare, cel care face observația trebuie, în primul rând, să-și aibă precizate obiectul și sarcina observării, să observe pe baza unui program.

În timpul observației nu se intervine cu nimic în modificarea condițiilor ce acționează asupra copiilor. Este absolut necesar ca acestea să se consemneze atent. De asemenea, este necesară notarea a tot ce intervine și există ca factori de implicație și influență (orice schimbare). Pentru a se asigura date cât mai obiective, este de dorit ca observațiile să fie cât mai numeroase și, pe cât posibil, efectuate de mai mulți observatori. Uneori, când fenomenul supus observației durează mai mult și nu este posibil să se consemneze toate momentele desfășurării lui, se recurge la observația fracționată, numită și eșantion temporar. În acest caz, observatorul folosește perioade scurte de câteva secunde sau câteva minute și notează acțiunea subiectului sau a subiecților în această perioadă scurtă de timp. De exemplu, dacă se urmărește manifestarea oboselii la elevi în cursul zilei de școală, se notează de câte ori au apărut la elevi semne de oboseală (cum ar fi: elevul cască, se întinde, privește distrat etc.) în fragmente scurte de timp din prima oră a programului, ora a doua, a treia etc.

5.5.2. Metoda interviului:

În cadrul cercetarii efectuate am construit un chestionar având ca temă Optimizarea relației de comunicare între adulți în cadrul Centrului de Zi.

Acest chestionar a fost structurat pe o bază de 10 întrebări. Aceste întrebări au răspunsuri diversifícate: răspunsuri închise și răspunsuri deschise.

Răspunsurie închise sunt structurate în forma: DA/ NU, Grea/ Ușoară, Excelentă/ Foarte bună/ Bună/ Satisfăcătoare/Insatisfăcătoare.

Chestionar:

Întrebarea nr. 1: Ce reprezintă comunicarea pentru dvs

Întrebarea nr. 2: Ca părinți și dascăli, cum putem să avem un copil care să comunice”mai bine” ?

Întrebarea nr. 3: Ce activități se realizează în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile?

Întrebarea nr. 4:După părerea dvs., are importanță realizarea de activități diversificate pentru copiii care beneficiază de aceste servicii de îngrijire?

DA

NU

Întrebarea nr. 5: Există diferențe de comunicare din partea personalului cu privire la copii?

DA

Dacă DA, amintiți aceste diferențe…………..

NU

Întrebarea nr. 6:Ce activități propuneți pentru îmbunătățirea relației de comunicare dintre factorii implicați?

Întrebarea nr. 7:Doriți să participați la aceste activități?

DA

NU

Întrebarea nr. 8: Cum considerați meseria de părinte în relația cu copilul?

Grea

Ușoară

Întrebarea nr. 9: De foarte multe ori auzim: “prin comunicare orice problemă se rezolvă”. De la ce vârstă considerați că “dialogul” conștient reprezintă o modalitate concretă de soluționare a problemelor apărute ?

4 ani

5 ani

6 ani

Întrebarea nr. 10: Cum considerați imaginea Centrului de Zi Sf. Vasile în societatea bucureșteană?

Excelentă

Foarte bună

Bună

Satisfăcătoare

Insatisfăcătoare

Întrebările interviului sunt structurate pe următoarele componente:

Introducere:

Reprezintă textul de definire a temei generale a secțiunii de întrebări adresate participanților.Această secțiune se citește participantului pentru a-l introduce în tema cercetării.

Însemnări:

Reprezintă întrebările propriu-zise ale ședinței de interviu. Întrebările sunt numerotate, formulând temele specifice interviului. Aceste întrebări se citesc întocmai participantului, pe rând, după care se așteaptă răspunsul specific întrebării. În situația în care participantul la interviu nu reușește să înțeleagă sensul întrebării aceasta se reformulează.

În situația în care răspunsul oferit de către participant este vag, este incomplet sau nu este în conformitate cu întrebarea specifică înterviului, se va relansa discuția prin întrebări ajutătoare.

Întrebări ajutătoare: acele întrebări suplimentare sau întrebări înlocuitoare cu ajutorul cărora se cer informații de completare cu privire la cele spuse anterioar de particiapnt. inlocuitoare sau suplimentare prin care se cer informatii sau opinii lamuritoare sau de completare a celor spuse anterior de respondent. Întrebările ajutătoare reprezintă aspecte particulare ale temelor interviului (nu este obligatoriu sa fie citite întocmai, însă adresarea și reformularea lor se face exclusiv în funcție de formulările utilizate de persoana participantă la momentul oportun).

        Durata medie testată a interviului : 25 minute

5.6. Procedura de cercetare

Prima etapă a cercetării o constituie obținerea consimțământului din partea Centrului de Zi Sfântu Vasile pentru derularea în condiții optime a studiului.

A doua etapă a cercetării este reprezentată de obținerea informațiilor generale, cu privire la activitatea participanților, la obiectivele de performanță, precum și sarcinile pe care participanții le au prevăzute în fișa postului în cadrul Centrului de Zi.

Persoanele participante în cadrul cercetării vor fi intervievate față în față, persoanele participante fiind invitate să răspundă la întrebările din cadrul interviului.

Se menționează participanților faptul că această odalitate de testare este anonimă, este confidențială, fiind folosită doar în scop de cercetare pentru prezenta lucrare.

Intervievarea persoanelor se va realiza individual, deoarece consider că această formă este cea mai adecvată prezentei cercetări.

Analiza statistică a datelor

Grilă de observație

Descrierea contextului: interviul s-a realizat în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile, în Sala de Resurse a Centrului. Ambianța a fost una păcută, relaxantă, participanții avâns posibilitatea de a răspunde într-un timp ales de ei la întrebările structurate ale interviului.

Situația: dimineața

ETAPE ÎN CADRUL GRILEI DE OBSERVAȚIE:

1 .Identificarea variabilei de observat: optimizarea relațiilor de comunicare

2. Definirea acestei variabile cu claritate și precizie;

 Identificarea relațiilor de comunicare existente între copiii Centrului de Zi Sf. Vasile, personalul angajat al Centrului și părinți ai copiilor înscriși.

3.Alegerea și precizarea dimensiunilor variabilei

 Comunicarea dintre părinții copiilor înscriși în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile și personalul angajat în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile

 4.Operaționalizarea dimensiunilor în indicatori cât mai preciși și mai observabili;

 Exemplu: întrebări cu răspunsuri deschise

Întrebări cu răspunsuri închise

5.Alegerea parametrilor acestor indicatori:

a.frecvența

 b.durata

c.absența/prezența

 d.cantitatea

e.ordinea apariției 

 Exemplu: cantitatea

6. Instrumentul de consemnare a datelor: fișa de observație

OBSERVAȚIA: Nr.1

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.1

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: A.A.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

Locul de desfășurare: cabinetul de Consiliere și Orientare din cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile

2)     Descrierea:

A.A. este o persoană de sex feminin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 8 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 35 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite):

A.A. este o persoană care este relaxată în cadrul perioadei de intervievere. Recunoaște faptul că a mai participat la interviuri de-a lungul timpului și, în clipa de față, aceste interviuri nu i se mai par atât de stresante. Recunoaște faptul că dacă ar fi vorbadespre un alt job, de exemplu, ar fi foarte stresată gândindu-se la modalitatea în care trebuie să se comporte.

A.A. răspunde în propoziții ample, complexe, folosind cuvinte destul de elevate. Este deschisă procesului de comunicare, atitudinea ei este degajată. Nu prezintă semne de agitație( mâinile nu îi sunt transpirate, nu prezintă tremur al acestora).

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

 OBSERVAȚIA: Nr.2

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.2

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: A.B.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea:

A.A. este o persoană de sex feminin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 12 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 36 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite):

A.B. este o persoană care este relaxată în cadrul perioadei de intervievere. Deține capacitatea de a se autocontrola, de a reuși să depășească starea emoțională indusă de interviu.

A.B. răspunde în propoziții simple, concise, folosind cuvinte destul de elevate. Prezintă o atitudine deschisă , spre comunicare, implicându-se în modalitatea de a oferi răspunsuri.

Nu prezintă semne vizibile de agitație. Ține mâinile pe masă, este așezată central, nu se grăbește în oferirea de răspunsuri.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

 OBSERVAȚIA: Nr.3

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.3

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: A.C.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea:

A.C. este o persoană de sex feminin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 6 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 29 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite):

A.C. dă semne de ușoară nervozitate în timpul interviului. Este destul de agitată. Se poate observa o roseață care se amplifică în primele minute din cadrul interviului. Capacitatea de autocontrol este destul de redusa, se observă starea emoțională a A.C. în timpul interviului.

A.C. răspunde în propoziții simple, concise, folosind cuvinte destul de elevate. Prezintă o atitudine deschisă , spre comunicare, implicându-se în modalitatea de a oferi răspunsuri.

Nu prezintă semne vizibile de agitație. Ține âinile pe masă, este așezată cental, nu se grăbește în oferirea de răspunsuri.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

 OBSERVAȚIA: Nr.4

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.4

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: A.D.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea:

A.D. este o persoană de sex feminin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 8 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 34 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite):

A.D. este agitat în timpul inerviului. Cere de mai multe ori apă, susținând faptul că i se usucă gura. Aare mâinile vizibil transpirate, este agitată.

A.D. răspunde în propoziții simple, dar sigure la întrebările din cadrul chestionarului. Prezintă o atitudine destul de închisă, de recalcitrantă. Întreabă de mai ulte ori motivul pentru care se efectuează acest interviu, susținând de fiecare dată faptul că nu este sigură de faptul că datele nu vor fi transmise mai departe.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

 OBSERVAȚIA: Nr.5

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.5

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: A.E.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea:

A.E. este o persoană de sex feminin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 10 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 52 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite):

A.E. este agitat în timpul inerviului. Cere de mai multe ori apă, susținând faptul că i se usucă gura. Aare mâinile vizibil transpirate, este agitată.

A.E. răspunde în propoziții simple, dar sigure la întrebările din cadrul chestionarului. Prezintă o atitudine deschisă , de cooperare.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

  OBSERVAȚIA: Nr.6

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.6

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: A.F.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea:

A.F. este o persoană de sex masculin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 10 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 38 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite):

A.F. este agitat în timpul interviului. Râde de foarte multe ori pentru a masca nervozitatea. Face glume din orice.

A.F. răspunde în propoziții simple, dar sigure la întrebările din cadrul chestionarului.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

  OBSERVAȚIA: Nr.7

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.7

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: A.G.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea:

A.G. este o persoană de sex masculin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 11 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 39 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite):

A.G. nu este agitat în timpul interviului, dar se observă faptul că nu prea dorește să se afle în acest loc. Se uită des la ceas. Râde de foarte multe ori pentru a masca nervozitatea. Face glume din orice.

A.G. răspunde în propoziții lacunare, dând impresia că dorește să plece cât mai repede.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

  OBSERVAȚIA: Nr.8

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.8

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: A.I.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea:

A.G. este o persoană de sex masculin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 4 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 29 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite):

A.I. nu este agitat în timpul interviului. A.I. răspunde în propoziții lacunare.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.9

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.9

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: B.S.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: B.S. este o persoană de sex feminin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 16 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 48 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): B.S. dă semne de ușoară nervozitate în timpul interviului. Își găsește destul de greu cuvintele. Se observă starea emoțională a B.S. în timpul interviului.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.10

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.10

Statut: persoană care lucrează în cadrul Centrului de Zi

Nume și prenume: B.A.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: B.A. este o persoană de sex masculin. Lucrează în cadrul Centrului de Zi de 15 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 48 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): B.A. dă semne de ușoară nervozitate în timpul interviului. Își găsește destul de greu cuvintele. Se observă starea emoțională a B.A. în timpul interviului.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.11

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.11

Statut: părinte

Nume și prenume: L.S..

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: L.S. este o persoană de sex feminin. Este părintele unei fetițe de 6 ani.

Educație: persoană cu studii superioare

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 28 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): L.S. dă semne de ușoară nervozitate în timpul interviului. Își găsește destul de greu cuvintele. Se observă starea emoțională a L.S. în timpul interviului.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.12

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.12

Statut: părinte

Nume și prenume: B.Ghe.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: B. Ghe. este o persoană de sex feminin. Este părintele unui băiețel de 5,5 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: șomer

Vârsta: 31 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): L.S. dă semne de ușoară nervozitate în timpul interviului. Își găsește destul de greu cuvintele. Se observă starea emoțională a L.S. în timpul interviului.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.13

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.13

Statut: părinte

Nume și prenume: T.D.A.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: T.D.A. este o persoană de sex feminin. Este părintele unui băiețel de 6 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 37 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): T.D.A. este liniștit în tipul interviului. Nu dă semne de oboseală, nu dă semne că ar fi stresat în timpul interviului.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.14

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.14

Statut: părinte

Nume și prenume: V. Sz.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: V. Sz. este o persoană de sex feminin. Este părintele unui băiețel de 6 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 37 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): V.Sz. este liniștit în tipul interviului. Nu dă semne de oboseală, nu dă semne că ar fi stresat în timpul interviului.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.15

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.15

Statut: părinte

Nume și prenume: B.B.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: B.B. este o persoană de sex feminin. Este părintele unui băiețel de 6 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 37 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): B.B. este o persoană care este relaxată în cadrul perioadei de intervievere. Recunoaște faptul că a mai participat la interviuri de-a lungul timpului și, în clipa de față, aceste interviuri nu i se mai par atât de stresante. Recunoaște faptul că dacă ar fi vorbadespre un alt job, de exemplu, ar fi foarte stresată gândindu-se la modalitatea în care trebuie să se comporte.

B.B. răspunde în propoziții ample, complexe, folosind cuvinte destul de elevate. Este deschisă procesului de comunicare, atitudinea ei este degajată. Nu prezintă semne de agitație( mâinile nu îi sunt transpirate, nu prezintă tremur al acestora).

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.16

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.16

Statut: părinte

Nume și prenume: A.V.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: B.B. este o persoană de sex masculin. Este părintele unui băiețel de 6 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 27 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): A.V. este o persoană care este relaxată în cadrul perioadei de intervievere. Recunoaște faptul că nu este interesat de acest interviu. Nu îi pasă dacă va da răspunsuri nelalocul lor deoarece consideră faptul că acest interviu este o pierdere de timp din punctul lui de vedere.

A.V. răspunde în propoziții lacunare.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.17

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.17

Statut: părinte

Nume și prenume: Cs. M.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: Cs.M. este o persoană de sex feminin. Este părintele unui băiețel de 6 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 30 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): Cs. M.. este o persoană care este relaxată în cadrul perioadei de intervievere. Recunoaște faptul că nu reușește să înțeleagă foarte multe lucruri din ceea ce i se spune la Centrul de Zi, deoarece i se pare că se folosesc cuvinte mult preacoplexe pentru știința Cs. M.

Cs.M. răspunde în propoziții lacunare.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.18

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.18

Statut: părinte

Nume și prenume: D.D.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: D.D. este o persoană de sex masculin. Este părintele unui băiețel de 6 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 33 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): D.D. este o persoană care este relaxată în cadrul perioadei interviului. Este interesat de întrebări, dă dovadă de conștinciozitate și precizie în alegerea răspunsurilor.

D.D. răspunde în propoziții simple, dar precise.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.19

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.19

Statut: părinte

Nume și prenume: T.A.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: T.A. este o persoană de sex masculin. Este părintele unui băiețel de 6 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 34 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): T.A. este o persoană care este relaxată în cadrul interviului. Răspunsurie oferite sunt ample, precise. Este o persoană care este interesată de educația propriului copil. Se poziționează central în cadru interviului. Răspunsurile sunt diversificate, nu se grăbește în timpul în care dă răspunsurile.

T.A. răspunde în propoziții ample, complexe.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

OBSERVAȚIA: Nr.20

Observatorul: XX

Subiectul observat:Participantul nr.T.A.M.

Statut: părinte

Nume și prenume: T.A.M.

Descrierea contextului:

Începutul observării( ora): 10.

Sfârșitul observării( ora): 10. 45

2)     Descrierea: T.A.M. este o persoană de sex masculin. Este părintele unui băiețel de 6 ani.

Educație: persoană cu studii medii

Statut socio- profesional: angajat

Vârsta: 34 ani

3)     Detalii despre observator:

Nume:

4)     Descrierea acțiunilor participantului( comportamente verbale și non-verbale, incidente intervenite): T.A. este o persoană care dă dovadă de nervozitate. Nu reușește să se concentreze în timpul interviului. Nu reușește să formuleze nici un răspuns adecvat. Nici întrebările ajutătoare nu ajută participantul la interviu să se concentreze.

T.A.M. răspunde în propoziții lacunare.

5)     Interpretarea situațiilor, găsirea de semnificații comportamentelor urmărite, semnificații care pot deriva din comportamentul participantului, din experiența observatorului sau din proiecția experienței observatorului:

7)     Analiza reflexivă vizeaza explorarea reactiv-emoțională a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depășească

CAPITOLUL V. REZULTATE AȘTEPTATE

În baza rezultatelor cercetării realizate până în prezent în ce privește optimizarea relației de comunicare, și considerând literatura de specialitate, mă aștept la următoarele rezultate:

Să rezulte o asociere pozitivă de comunicare între părinți și personalul Centrului de Zi.

Să se înregistreze o corelație pozitivă la rezultatele întrebărilor interviului pentru personalul angajat din cadrul Centrului de Zi.

Să rezulte o acociere negativă la rezultatele întrebărilor interviului pentru părinții copiilor care frecventează Centrul de Zi.

În ce privește analiza de regresie ierarhică, în prima analiză, datele obținute vor arăta că răspunsurile structurate demonstrează varianța optimizării comunicării în procent de peste 50%.

Pentru că în cercetarea propusă valoarea pragului de încredere în determinarea coeficientului de corelație, r, Pearson, este mai mic decât 0.5, legătura statistică între predictorul comunicare și răspunsurile la întrebări este semnificativă.

CAPITOLUL VI. CONCLUZII ȘI DISCUȚII

Lucrarea de față și-a propus să evidențieze rolul și importanța pe care o are comunicarea, optimizarea comunicării în cadrul relațiilor existente între părinți, copii și personalul angajat în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile.

Bibliografie

Anrick Pecheron. “La socialisation politique”. Pag. 124

A. Nuță, 2001, p.136

Ainsworth, M., Blehar,M.,Waters,E., and Wall, S (1978 ),Patterns of Attachement,Hillsdale,N .J Erlbaum

A. Bandura, 1991; 2006;2008

Bowlby

Bruner, J, ,,Pentru o teorie a instruirii”, EDP București, 1970

Cerghit, I.,,Metode de învățământ”, EDP, București 1997

Constantin Noica. “Cuvânt împreună despre rostirea românească”. Ed. M. Emin. Buc. 1987. Pag. 188

C-tin Schifirneț, 1999, p.101

Cosnier, Jacques, Introducere în psihologia emoțiilor și sentimentelor, Ed.Polirom, Iași, 2002

Covey, Stephen R.: „Etica Liderului eficient sau Conducerea pe baza de principii” , Ed. Alfa , Bucuresti 2000

Cucoș, Pedagogie, Ed. a II-a revăzută și adăugită. Ed. Polirom, p. 333

Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea: metode calitative de abordare, observația și interviul. Iași, Polirom. pp. 65-78

DEX – Dicționarul Explicativ al limbii române (ediția a III-a, 2009, revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic, 2009

Dicționarul de filosofie, autor Didier Julia, Editura

Dr. Vasile Marin. “Comunicarea în activitatea liderului formal”. Brașov 2001, pag. 6

Emese, Esztera, Îmbunătățirea deprinderilor de viață autonomă la bătrâni, în revista' Bătrânul secolului XXI ', nr. 7, 21 septembrie 2004, Timișoara, p.7-9;

Giglione, R., 1986, L’homme communicant, Armand Colin, Paris

Horst Rückle, „Limbajul corpului”,Editura

J. Cosnier

J. Piaget, 1970, p.295-298, în Revista „Învățământului Preșcolar”, nr.3-4/1997

Jurgen Habernas. “Cunoaștere și comunicare”. Ed. Politică. Buc. 1983. Pag. 8

Manual de bune practici sociale, Editura Risoprint, Cluj- Napoca, 2010

Marcus, S-1987

Marele Dictionar al Psihologiei

Mihai Stanciu, Didactica postmodernă, Editura Universității, Suceava, p. 16

Paul Popescu Neveanu

Paul Watzlawick –Une logique de la communication, apud Vasile Tran, Irina Stănciugelu –Teoria comunicării, București, Editura Comunicare.ro, 2003, p. 59

R. Michael, 2002

R. Mucchielle. “Comunication et reseaux de comunication”. Paris. 1970. Citat din V. Marin

Săucan, D.Ș., 1999, Specificitatea comunicării didactice în contextul comunicării interumane, în S. Marcus (coord.), Competența didactică, Editura ALL, București.

Schmidt, S., 1987, Der Diskurs des Radikalen Konstructivismus, Frankfurt.

Stăurencu, M., Dicționar latin român, Craiova, Editura Scrisul românesc, 1940. În limba latină: communico- are = 1) a pune în comun, a amesteca, a împărtăși, a face parte; 2) a-și lua partea, a participa; 3) a intra în relații cu, a avea legături cu…

Steingerg (1988)

Șoitu, L, Pedagogia comunicării, EDP, Buc, 1997

Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureș, DEPARTAMENTUL I.F.R.D. ,EMILIA ALBU- Psihologia vârstelor, 2007

Van Cuilenburg, J.J.; Scholten, O.; Noomen, G. W., 2000, Știința comunicării, Editura Humanitas, București.

Vasile Tran, Irina Stănciugelu –Teoria comunicării, ediția a II-a, revăzută, București, Editura Comunicare.ro, 2003

Voiculescu, F., 2000, Ghid metodologic de statistică pentru pedagogie și psihologie, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca.

Voyenne Bernard

Wittgenstein, Ludwig, Însemnări postume 1914-1951, Editura Humanitas, 2013

după Baylon și Mignot, 2000, p. 44

Rezumatul tezei de doctorat: Disfuncții ale comunicării educaționale- modalități de optimizare a intercomunicării

http://www.aida-social.ro/uploads/doc42.pdf

http://acor.ro/files/proiecte_files/Proiecte/In%20lucru/CRSE/Ghid%20de%20functionare%20CRSE.pdf

http://www.dreptonline.ro/legislatie/hg_1252_2013_metodologie_functionare_crese_unitati_educatie_timpurie_anteprescolara.php

http://www.lifewatch-eap.com/view_doc.php?type=doc&id=10105&cn=28&PHPSESSID=c3fe0a071928f0d606cb474f5a3a1ad1-Attachment Theory

http://www.michigan.gov/documents/Social_Emotional_Development_in_Young_Children_Guide_88553_7.pdf-Socioemotional Developmen

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/ORDINE/O24-2004.pdf

http://www.ps4.ro/arhiva-stiri/946-august-2010/869-se-redeschide-centrul-de-zi-sfantul-vasile-din-sectorul-4.html

Observatia ca metoda de cercetare

http://psychology.about.com/od/loveandattraction/a/attachment01.htm- An Overview of Attachment Theory

http://www.psychology .sunysb.edu/attachment/online/inge_origins.pdf- The Origins of Attachment Theory

http://referat-referate.blogspot.ro/2013/02/axiomele-comunicarii.html

<href="http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/comunicare/Modelul-lui-Harold-D-Lasswell72716.php" target="_blank" title="Modelul lui Harold D. Lasswell – http://www.scritub.com">Modelul lui Harold D. Lasswell</a>

http://www.slideshare.net/AlexandraBerariu/comunicare-8117078

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Decembrie/IGNAT%20BUDEAN%20SONIA%20CARMEN%20%20Atasamentul%20si%20influentele%20acestuia%20asupra%20calitatii%20relatiilor%20de%20cuplu%20in%20adolescenta/Rezumat%20teza%20Doctorat.pdf

http://www.upm.ro/facultati_departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/curs_Comunicare_educationala.pdf

http://www.upm.ro/facultati_departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/psihologia_varstelor_albu.pdf

6.1.Prezentarea rezutatelor obținute

Am realizat o evaluare a personalului care lucrează în cadrul centrului de zi Sf. Vasile pentru măsurarea performanței pe care o are o comunicare eficientă atât în viața copiilor cât și în ceea ce privește nivelul formării deprinderilor de interacțiune socială.

Această etapă s-a desfășurat în perioada martie- iunie 2014.

Ipoteza nr. 1.

Personalul angajat din cadrul centrului de zi și părinții copiilor implicați în lot obține la întrebările din cadrul interviului rezultate sub nivelul așteptat.

Pentru investigarea efectelor de interacțiune între gen și statut asupra percepției prezenței violenței în relația profesor-elev, în privința comportamentelor violente ale profesorilor, s-a utilizat ANOVA Univariate. Se constată că nu există un efect de interacțiune semnificativ, pe ansamblu (F = 0,74, p < 0,39). La analiza pe item, rezultatele obținute sunt prezentate în Tabel 1.

Tabel 1. Rezultatele subiecților la testul ANOVA

În cazul a 58% dintre persoanele testate comunicarea realizată în cadrul întrebărilor care au fost adresate s-a situat la un nivel sub așteptări. Aspectul produselor muncii arată un rezultatcare este sub nivelul așteptărilor- din calitatea redării cunoștințelor asimilate se poate deduce faptul că la aceste persoane părinții copiilor implicați în lot precum și personalul care își desfășoară activitatea în cadrul Centrului de zi Sfântu Vasile de pe raza Bucureștiul fixarea cunoștințelor, adică modalitatea de răspunde la întrebările din cadrul interviului este superficială, iar redarea răspunsurilor are loc cu dificultate și într-un mod incomplet.

Figura 10: Participarea la testare

Atât la proba administrată personalului din cadrul Centrului de Zi Sfântu Vasile, cât și la proba administrată părinților ai căror copii sunt înscriși în cadrul Centrului de Zi Sfântu b#%l!^+a?Vasile București, subiecții chestionați au avut performanțe slabe, sub nivel mediu. Din analiza probelor reiese faptul ipoteza de lucru din cadrul acestei lucrări de realizează, subiecții înregistrând performanțe sub așteptări, subiecții nerealizând performanțe bune la nici o categorie de itemi.

Interpretarea rezultatelor se realizează pentru cinci interviuri, pentru cinci personaități care sunt total diferite.

Interviul nr.1:

Negativ pozitiv

Grafic nr.1: Medie răspunsuri interviu chestionar 1- subiect 1

Persoana care a răspuns la întrebările din cadrul interviului lucrează în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile București. Subiectul nr. 1 a răspuns în mod afirmativ la 80% din cadrul întrebărilor adresate. Comunicarea din cadrul interviului s-adesfășurat în condiții optime, subiectul fiind deschis relației de comunicare.

Interviul nr. 2:

Persoana intervievată în această situație a fost părintele unui copil înscris în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile.

Răspunsurile subiectului intervievat nu au fost în conformitate cu așteptările deoarece subiectul nr. 2 a înregistrat răspunsuri negative la majoritatea întrebărilor.

Negativ pozitiv

Grafic nr. 2: Medie răspunsuri interviu chestionar 2- subiect 2

Subiectul nr 2 nu reușește să comunice într-un mod eficient în timpul interviului. Din graficul prezentat se observă faptul că persoana intervievată nu deține răspunsuri positive la întrebările prezentate.

Interviu nr. 3:

Răsp negative Răsp pozitive

Grafic nr. 3: Medie răspunsuri interviu chestionar 3- subiect 3

Subiectul intervievat răspunde cu ușurință la întrebările din cadrul interviului. Persoana intervievată este părintele unui copil în vârstă de 4 ani care frecventează cursurile Centrului de Zi Sfântu Vasile. Răspunsurile prezentate de către persoana intervievată sunt răspunsuri structurate, răspunsuriclare și precise.

Interviu nr. 4:

Răsp negative Răsp pozitive

Grafic nr. 4: Medie răspunsuri interviu chestionar 4- subiect 4

Persoana care a răspuns la întrebările adresate este părintele unui copil în vârstă de 6 ani înscris în cadrul Centrului de Zi Sf. Vasile. Răspunsurile subiectului intervievat nu au fost în conformitate cu așteptările deoarece subiectul nr. 4 a înregistrat răspunsuri negative la majoritatea întrebărilor.

Interviu nr. 5:

Răsp negative Răsp pozitive

Grafic nr. 5: Medie răspunsuri interviu chestionar 5- subiect 5

Persoana intervievată lucrează încadrulCEntrului de Zi Sf. Vasile, fiind o persoană încadrată în cadrul Centrului de 4 ani. Răspunsurile la întrebările interviului sunt răspunsuri positive, persoana intervievată neputând răspunde la o singură întrebare.

Prin analiza întrebărilor din cadrul chestionarului prezentat subiecților putem concluziona faptul că procesul de comunicare din cadrul Centrului se desfășoară la un nivel care aravea nevoie de îmbunătățiri datorită capacității personalului din cadrul Centrului dar și datorită părinților.

b#%l!^+

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Bibliografie

Anrick Pecheron. “La socialisation politique”. Pag. 124

A. Nuță, 2001, p.136

Ainsworth, M., Blehar,M.,Waters,E., and Wall, S (1978 ),Patterns of Attachement,Hillsdale,N .J Erlbaum

A. Bandura, 1991; 2006;2008

Bowlby

Bruner, J, ,,Pentru o teorie a instruirii”, EDP București, 1970

Cerghit, I.,,Metode de învățământ”, EDP, București 1997

Constantin Noica. “Cuvânt împreună despre rostirea românească”. Ed. M. Emin. Buc. 1987. Pag. 188

C-tin Schifirneț, 1999, p.101

Cosnier, Jacques, Introducere în psihologia emoțiilor și sentimentelor, Ed.Polirom, Iași, 2002

Covey, Stephen R.: „Etica Liderului eficient sau Conducerea pe baza de principii” , Ed. Alfa , Bucuresti 2000

Cucoș, Pedagogie, Ed. a II-a revăzută și adăugită. Ed. Polirom, p. 333

Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea: metode calitative de abordare, observația și interviul. Iași, Polirom. pp. 65-78

DEX – Dicționarul Explicativ al limbii române (ediția a III-a, 2009, revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic, 2009

Dicționarul de filosofie, autor Didier Julia, Editura

Dr. Vasile Marin. “Comunicarea în activitatea liderului formal”. Brașov 2001, pag. 6

Emese, Esztera, Îmbunătățirea deprinderilor de viață autonomă la bătrâni, în revista' Bătrânul secolului XXI ', nr. 7, 21 septembrie 2004, Timișoara, p.7-9;

Giglione, R., 1986, L’homme communicant, Armand Colin, Paris

Horst Rückle, „Limbajul corpului”,Editura

J. Cosnier

J. Piaget, 1970, p.295-298, în Revista „Învățământului Preșcolar”, nr.3-4/1997

Jurgen Habernas. “Cunoaștere și comunicare”. Ed. Politică. Buc. 1983. Pag. 8

Manual de bune practici sociale, Editura Risoprint, Cluj- Napoca, 2010

Marcus, S-1987

Marele Dictionar al Psihologiei

Mihai Stanciu, Didactica postmodernă, Editura Universității, Suceava, p. 16

Paul Popescu Neveanu

Paul Watzlawick –Une logique de la communication, apud Vasile Tran, Irina Stănciugelu –Teoria comunicării, București, Editura Comunicare.ro, 2003, p. 59

R. Michael, 2002

R. Mucchielle. “Comunication et reseaux de comunication”. Paris. 1970. Citat din V. Marin

Săucan, D.Ș., 1999, Specificitatea comunicării didactice în contextul comunicării interumane, în S. Marcus (coord.), Competența didactică, Editura ALL, București.

Schmidt, S., 1987, Der Diskurs des Radikalen Konstructivismus, Frankfurt.

Stăurencu, M., Dicționar latin român, Craiova, Editura Scrisul românesc, 1940. În limba latină: communico- are = 1) a pune în comun, a amesteca, a împărtăși, a face parte; 2) a-și lua partea, a participa; 3) a intra în relații cu, a avea legături cu…

Steingerg (1988)

Șoitu, L, Pedagogia comunicării, EDP, Buc, 1997

Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureș, DEPARTAMENTUL I.F.R.D. ,EMILIA ALBU- Psihologia vârstelor, 2007

Van Cuilenburg, J.J.; Scholten, O.; Noomen, G. W., 2000, Știința comunicării, Editura Humanitas, București.

Vasile Tran, Irina Stănciugelu –Teoria comunicării, ediția a II-a, revăzută, București, Editura Comunicare.ro, 2003

Voiculescu, F., 2000, Ghid metodologic de statistică pentru pedagogie și psihologie, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca.

Voyenne Bernard

Wittgenstein, Ludwig, Însemnări postume 1914-1951, Editura Humanitas, 2013

după Baylon și Mignot, 2000, p. 44

Rezumatul tezei de doctorat: Disfuncții ale comunicării educaționale- modalități de optimizare a intercomunicării

http://www.aida-social.ro/uploads/doc42.pdf

http://acor.ro/files/proiecte_files/Proiecte/In%20lucru/CRSE/Ghid%20de%20functionare%20CRSE.pdf

http://www.dreptonline.ro/legislatie/hg_1252_2013_metodologie_functionare_crese_unitati_educatie_timpurie_anteprescolara.php

http://www.lifewatch-eap.com/view_doc.php?type=doc&id=10105&cn=28&PHPSESSID=c3fe0a071928f0d606cb474f5a3a1ad1-Attachment Theory

http://www.michigan.gov/documents/Social_Emotional_Development_in_Young_Children_Guide_88553_7.pdf-Socioemotional Developmen

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/ORDINE/O24-2004.pdf

http://www.ps4.ro/arhiva-stiri/946-august-2010/869-se-redeschide-centrul-de-zi-sfantul-vasile-din-sectorul-4.html

Observatia ca metoda de cercetare

http://psychology.about.com/od/loveandattraction/a/attachment01.htm- An Overview of Attachment Theory

http://www.psychology .sunysb.edu/attachment/online/inge_origins.pdf- The Origins of Attachment Theory

http://referat-referate.blogspot.ro/2013/02/axiomele-comunicarii.html

<href="http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/comunicare/Modelul-lui-Harold-D-Lasswell72716.php" target="_blank" title="Modelul lui Harold D. Lasswell – http://www.scritub.com">Modelul lui Harold D. Lasswell</a>

http://www.slideshare.net/AlexandraBerariu/comunicare-8117078

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Decembrie/IGNAT%20BUDEAN%20SONIA%20CARMEN%20%20Atasamentul%20si%20influentele%20acestuia%20asupra%20calitatii%20relatiilor%20de%20cuplu%20in%20adolescenta/Rezumat%20teza%20Doctorat.pdf

http://www.upm.ro/facultati_departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/curs_Comunicare_educationala.pdf

http://www.upm.ro/facultati_departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/psihologia_varstelor_albu.pdf

=== Ϲuрrіns ===

Cuprins:b#%l!^+a?

Introducere-motivația alegerii temei

CAPITOLUL I

Comunicare-elemente de introducere

Rolul comunicării

Principii ale comunicării

Comunicarea ca proces realizat in cadrul educației și în instituții

Comunicarea în cadrul Centrelor de Zi pentru copiii până la 6 ani

CAPITOLUL II

Centrele de Zi din România- scurt istoric

Rolul Centrelor de Zi în educația și formarea copiilor

Rolul educației pentru copiii din cadrul Centrelor de Zi

Descrierea Centrului de Zi Sfântul Vasile- sector 4

CAPITOLUL III- Personalul care lucrează în Centrul de Zi – formare, încadrare

CAPITOLUL IV

Copilărie- dscrierea etapei de vârstă 0 -6 ani din punct de vedere social

Teoriile dezvoltării- Afectivitate, teoria atașamentului, teoria învățării sociale

Socializarea copiilor până la 6 ani (pedagogie socială)

CAPITOLUL V

Metodologia cercetării- program de intervenție

Observația sistemică

Interviuri cu 15 întrebări părinți, personalul angajat din centru, protocol de observație

Concluzii

Bibliografie