Celac Victoria, Bernic Jana [628384]

Celac Victoria, Bernic Jana

ROLUL MODIFICĂRILOR PROTEINILOR PLASMATI CE ÎN
EVOLUȚIA CLINICĂ A U ROPATIIL OR MALFORMATIVE

Centrul Național Științifico -Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”
Catedra de Chirurgie, Ortopedi e și Anesteziologie Pediatrică a
Universității de Stat de Medicină și Farmacie „N.Testemițanu”

Summary
THE ROLE OF CHANGES OF PLASMA PROTEIN IN CLINICAL EVOLUTION OF
CONGENITAL ANOMALIES OF RENO -URINARY SYSTEM
The authors present the results of estimate of the plasma proteins (Ferritin, Transferrin, Cerulopasmin e) in blood serum at 118
patients in the age of 0 -3 years with congenital malformations of reno -urinary system admitted in the National Scientific and Practical
Center of Pediatric Surgery „Natali a Gheorghiu”. Levels of biochemical markers listed above may be used as a diagnostic criterion in
assessing the nature and degree of activity of the disease process, prognosis of the disease, chronic, complications.

Резюме
РОЛЬ ИЗМЕНЕНИЙ ПЛАЗМАТИЧЕСКИХ БЕЛКОВ В КЛИНИЧЕСКОЙ
ЭВОЛЮЦИИ ВРОЖДЕННЫХ АНОМАЛИЙ МОЧЕ -ПОЛОВОЙ СИСТЕМЫ
Авторы представили результаты исследования уровня плазматических белков (Ферритина, Трансферина,
Церулоплазмина) в сыворотке крови у 118 пациент ов в возрасте 0 -3 лет с врожденными аномалиями моче -половой системы,
поступивших в Национальный Научно -практический Центр Детской Хирургии „Natalia Gheorghiu” . Уровень данных
биохимических маркеров могут использоваться как диагностический критерий в оценке тя жести болезни, прогноза развития
осложнений.

Actualitatea temei: Uropatiile congenitale
malformative, prin gravitatea complicațiilor sale
potențiale, reprezintă o entitate clinico -patologică care
reclamă o rezolvare chirurgicală, preponderent în formele
asimptomatice, depistate tot mai des cu ocazia
examenelor paraclinice și în special cele ecografice.
Importanța practică a acestor anomalii malformative
rezidă din dificultățile de diagnostic pe care le ridică, în
deosebi când asociază complicații, având ca și consecința
principală întârzierea sancțiunii terapeutice adecvate și
implică ponderea ridicată a recidivelor, în contextul unui
pacient: [anonimizat].
Statisti cele arată că, pacienții supuși procedeelor
chirurgicale pot compromite rezultatele terapeutice,
dezvoltând recidive, dacă nu va fi respectat conceptul
unitar fiziopatologic, suportul biochimic etc.
Rinichiul, fiind unul din organele care suferă prin
lipsa aportului de oxigen în tulburările hemodinamice din
infecțiile renale, este cel mai expus la disfuncții în diverse
circumstanțe ischemice.
Analiza rezultatelor obținute prin examene biologice
de rutină al copilului cu patologia reno -urinară nu ne -au
furni zat date concludente în stabilirea terenului biologic.
Deci, pentru aceasta categorie de pacienți nu s -a relevat o
corelație semnificativă între explorările biochimice de
rutină cu rezultatele studiului anatomo -patologic existent.
Scopul studiului : estimar ea nivelului proteinelor
plasmatice (Feritinei, Transferinei, Cerulopasminei) în
serul sanguin pentru aprecierea gradului de activitate a
procesului patologic la copiii în uropatiile malformative. Material și metode: Lotul de studiu a inclus 118
pacienți în vârstă 0 -3 ani examinați și tratați medico –
chirurgical în Centrul Național Științifico -practic de
Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”. Explorările
markerilor biochimici s -au efectuat în dinamică la diferite
etape clinico -evolutive. Primul lot l -au constituit 53
pacienți cu uronefropatii congenitale malformative cu
obstrucție organică, al II -lea lot – 38 pacienți cu
uronefropatii malformative cu obstrucție funcțională, al
III-lea lot – 15 pacienți cu rinichi afuncțional; 12 pacienți
au urmat o medic ație conservativă.
Rezultate și discuții: Cercetările recente indică la
rolul ionilor metalelor tranziționale (Fe, Cu, Ni etc.) în
procesele de pro -oxidare. Studiile denotă la accelerarea
reacțiilor generatoare de superoxid, contribuind astfel la
dezvolt area ciclului redox și al propagării radicalilor
liberi [4]. Implicarea Fe, ca ionul metalic, cel mai
probabil, în generarea și amplificarea evoluției radicalilor
liberi este o problemă extrem de dezbătută. Fe la nivel
molecular este implicat în cele trei aspecte ale stresului
oxidativ:
– accelerarea oxidării neenzimatice a catecolaminelor
și GSH;
– facilitează descompunerea radicalilor liberi,
– promovează generarea OH prin reacție cu H 2O2 a Fe
în stare ionică liberă:
H2O2 + Fe2+ Fe3+ + OH + OH-
În plasma organismelor Fe de aproximativ 100 mg/dl
se găsește sub formă complexată cu transferina, care
leagă 2 Fe3+ /moleculă proteină, cu hemoglobina, feritina
etc. Eficiența pro -oxidantă a acestor complexe depinde de
raportul Fe /ligand și de starea de valență a Fe.

Transferina, Feritina, Ceruloplasmina participă in
vivo la reacția de transfer a O 2, care este catalizată de fier.
Explorarea proceselor ține de reglarea acestor proteine
plasmatice și permite de a evalua sistemul glo bal de
apărare împotriva radicalilor liberi și de peroxidare a
lipidelor.
Feritina – proteina cu capacitate prooxidantă poate
depozita până la 4500 ioni/Fe moleculă proteică, iar
hemosiderina și lactoferina sunt antioxidante [3]. În
organism feritina poat e elibera Fe sub acțiunea xantin –
oxidazei în ficat, iar ionul de Fe are o acțiune
prooxidantă, fiind implicat în generarea și amplificarea
radicalilor liberi. Se știe că la nivel molecular Fe este
implicat în stresul oxidativ. Astfel la pacienții cu defici t
de vit.E sau în caz de efort fizic supraîncarcarea cu Fe
duce la consecințe grave. Fe care se acumulează la nivelul
ficatului sau rinichilor poate produce leziuni deseori cu
deznodământ fatal.
Fierul este depozitat în celule formând complexe cu
proteinel e, cum ar fi feritina sau hemosiderina.
Apoferitina este cea care leaga fierul liber și îl stocheaza
sub formă de feritină, diminuând concentrația fierului
liber. Fierul în cantități majore este destul de toxic. Este
dovedit că pe masură ce fierul se acumu lează în celulele
sistemului macrofagal, se formează agregate proteice,
cum ar fi hemosiderina. Fierul din feritină sau
hemosiderină poate fi mai apoi eliberat, în particular, de
către celulele reticuloendoteliale când are loc un deficit de
fier în organis m. Fierul din feritină este mai ușor eliberat,
decăt cel din hemosiderină.
Astfel feritina servește ca un indicator important al
nivelului de fier în organism și totodată joacă un rol
semnificativ în menținerea fierului într -o formă biologic
activă, solubi lă și non -toxică.
Semnificație clinică: Nivelul feritinei estimat în serul
sanguin al pacienților are o legatura directă cu cantitatea
totală de fier prezentă în organism.
Creșterea nivelului de Feritină indică la un exces al
fierului în organism și va f i eliberat prin materii fecale.
Examenele clinice atestă că creșterea temporară a feritinei
în serul sanguin are loc și în transfuzii și hemodializă.
La pacienții cu nivele scăzute ale feritinei există
riscul că fierul din organism sa fie insuficient și ac easta
va favoriza anemia. Testarea nivelului seric al feritinei
permite depistarea anemiei prin deficit de fier. În stările
de deficit de fier, nivelul feritinei scade înaintea apariției
anemiei sau altor modificari hematologice.
Studiile recente denotă că feritina este și un reactant
de fază acută și este utilizat ca marker al diverselor
patologii inflamatorii. Este confirmat că în infecțiile
acute, cronice ale căilor urinare cele pulmonare,
osteomielită, infecțiile, artrita reumatoidă, arsuri etc. are
loc o creștere a feritinei.
Valoarea medie a Feritinei serice ( norma 30,06 ±3,14
ng/ml) la pacienții luați în studiu a constituit la internare
69,37 ±7,44 (p<0,001), intraoperator și la inițierea
tratamentului conservativ 44,06±5,5 (p<0,001), la a treia
zi post operator și la etapele tratamentului 30,65±3,15 (p<0,001), la externare 45,03±5,82 (p<0,001), la 3 luni
după externare (control) 50,84±4,62 (p<0,001).
Rezultatele studiului denotă la diferențe
semnificative ale nivelului feritinei serice la pacienții cu
uropatii congenitale malformative:
– la internare și în ziua intervenției chirurgicale sau la
inițierea tratamentului conservator constituia 69,37 ±7,44
și 44,06±5,50, respectiv, t=2,84, p <0,05;
– la internare și a 3 -a zi postoperator sau la tratament
conserv ator ( 69,37 ±7,44 și 30,65±3,15, respectiv, t=6,02,
p<0,001);
– la internare și la control ( 69,37 ±7,44 și 50,84±4,62,
respectiv, t=3,60, p <0,001).
La internare și la externare nu era diferența
semnificativă ( 69,37 ±7,44 și 45,03±5,82, respectiv,
t=1,91, p >0,05);
O altă sursă potențială de Fe liber este transferina.
Biodisponibilitatea de Fe în condiții fiziologice depinde
de nivelul transferinei serice.
Transferina reprezinta proteina de legare plasmatică
a Fe și forma lui de transport prin patul sanguine [1, 5].
Transferina are două modalități de legare a Fe, fiecare
dintre acestea legând un ion feric 2 Fe3+/mol. proteină.
Este confirmat că sângele conține transferina monoferică
și diferică; 1g de transferină leagă 1,25 mg Fe. În mod
normal, numai o treime din situsurile de legare ale
transferinei sunt ocupate. Transferina furnizează Fe către
precursorii eritrocitelor și alte celule prin legarea de
receptori specifici de pe suprafața celulară. Cantitatea de
Fe furnizată este reglata printr -un mecanism de feedbac k
negativ în funcție de necesitatea celulară pentru sinteză
hemoglobinei.
Transferina protejază țesuturile de peroxidarea
lipidelor, prin legarea de Fe, prevenind astfel participarea
lui în reacția de peroxidare. Astfel, funcția de antioxidant
al transferi nei în ciclul fiziologic este o problemă
complexă (Aruoma și Halliwell, 1987). În saturația
parțială cu ionii de Fe transferina acționează ca un
antioxidant puternic, legând Fe din plasmă și prevenind
peroxidarea lipidelor.
Sursa principală de sinteză a tr ansferinei sunt celulele
parenchimatoase hepatice. Cantități moderate de
transferină sunt sintetizate în sistemul nervos central,
ovare, testicole, celule T -helper. Rata de sinteza este
invers proporțională cu depozitele de Fe.
Mecanismul de acțiune a tr ansferinei este livrarea Fe
din focarul absorbției (duodenul) la toate țesuturile.
Transferinei îi revine și un rol -cheie în diviziunea celulară
activă și eritropoeză. Transferina este implicată în
asigurarea imunității înnăscute. Transferina fiind prezent ă
în mucoase, unde legând fierul, creează un mediu
nefavorabil pentru multe bacterii.
Fe poate fi eliberat din transferină în condițiile de
scădere a pH -ului sau când se află în vecinatatea
leucocitelor active, țesuturi hipoxice, mușchi în efort fizic
intens etc.
Semnificație clinică: Capacitatea de legare a Fe
măsoară suma totală de Fe care poate angaja transferina
în acest proces. La persoanele sănătoase, aporximativ 20 –

50% din transferina existentă este utilizată pentru a
transfera Fe. Un nivel ridicat a l capacității de legare a Fe
sau al transferinei indică la existența unei deficiențe.
Studiile denotă că nivelul transferinei este scăzut în fazele
acute ale inflamației, în traumatisme în caz de insuficiență
de proteine, boli ale ficatului, în sindromul n efrotic etc.
Valoarea medie a Transferinei serice ( norma
32,4±2,6 un.conv.) la pacienții luați în studiu a constituit
la internare 42,6 ±2,6 (p<0,001), în ziua intervenției
chirurgicale și la inițierea tratamentului conservativ
34,1±2,3 (p<0,001), la a tre ia zi postoperator și la etapele
tratamentului conservativ 29,8±2,2 (p<0,001), la
externare 32,7±2,4 (p<0,001), la control 42,0±2,7
(p<0,001).
Rezultatele studiului denotă la diferențe
semnificative ale nivelului transferinei serice la pacienții
cu uropati i congenitale malformative: la internare și în
ziua intervenției chirurgicale sau la inițierea tratamentului
conservator constituia 42,6±2,6 și 34,1±2,3, respectiv,
t=2,5, p <0,05; la internare și a 3 -a zi postoperator sau la
tratament conservator ( 42,6±2,6 și 29,8±2,2, respectiv,
t=3,8, p <0,001); la internare și la externare ( 42,6±2,6 și
32,7±2,4, respectiv, t=2,9, p <0,01);
Cerulopasmina – o proteină a fracției α2-globulinei
ce conține cupru, este sintezată în ficat. Ceruloplasmina
conține aproximativ 95% d in valoarea totală de cupru în
serul sanguin uman. Încorporarea cuprului în
ceruloplasmina (până la maxim 8 atomi de
cupru/molecula) se produce în cursul sintezei hepatice a
acesteia, conferindu -i o culoare albastră. Dupa preluarea
cuprului ceruloplasmina migrează către țesuturile
utilizatoare de cupru, unde acesta este eliberat, iar
proteina este catabolizată. Eliminarea se face pe calea
biliară.
Pe lângă transportul cuprului, ceruloplasmina mai
deține următoarele funcții:
– oxidarea Fe2+ în Fe3+ care per mite transportul fierului de
către transferina;
– oxidarea catecolaminelor și serotoninei (rezultate in
vitro);
– acțiune antioxidantă, prevenind oxidarea lipidelor din
membrana celulară;
– acțiune antiinflamatoare, prin inhibarea histaminazei
serice.
Din patul sanguin ceruloplasmina extrage diverse
produse toxice, le detoxifică, stimulează eritropoeza,
imunitatea.
Semnificație clinică: Nivelul acestei proteine în
plasmă rămâne stabil pe parcursul vieții, cu excepția
perioadei neonatale (la nou -născut și sugar nivelurile de
ceruloplasmină sunt cu aproximativ 50 % mai mici). Deficiență congenitală de ceruloplasmină duce la
defecte ale creierului și ficatului. Printre cauzele
dobândite de concentrații reduse de ceruloplasmină se
numără sindroamele însoțite de pierderi de proteine și
insuficiență hepatică.
Deoarece ceruloplasmina constituie un reactant al
fazei acute, creșteri ale concentrației sale se întâlnesc în
cursul proceselor inflamatorii acute sau cronice (creșterile
marcate pot determina colorarea s erului în verde).
Studiul efectuat denotă o majorare a concentrației
ceruloplasminei la toate etapele studiului efectuat cu o
normalizare numai la 3 luni postoperator.
Valoarea medie a Ceruloplasminei serice ( norma
278,7 ±23,1 mg/l) la totalul pacienților luați în studiu a
constituit în medie la internare 287,84 ±2,65 (p<0,001), în
ziua intervenției chirurgicale sau de inițiere a
tratamentului conservativ 278,56±2,21 (p<0,001), la a
treia zi după operație sau în proces de tratament
268,11±2,29 (p<0,001), la externare 256±1,92 (p<0,001),
la control 236,49±1,52 (p<0,001).
Rezultatele studiului denotă la diferențe
semnificative nivelului ceruloplasminei serice la pacienții
cu uropatii congenitale malformative: la internare și în
ziua intervenției chirurgicale s au la inițierea tratamentului
conservator constituia 287,84 ±2,65 și 278,56±2,21,
respectiv, t=2,73, p <0,01; la internare și a 3 -a zi
postoperator sau la tratament conservator ( 287,84 ±2,65 și
268,11±2,29, respectiv, t=5,6, p <0,001); la internare și la
exter nare ( 287,84 ±2,65 și 256±1,92, respectiv, t=9,5,
p<0,001); la internare și la control ( 287,84 ±2,65 și
236,49±1,52, respectiv, t=16,6, p <0,001).
Concluzii:
1. Modificările concentrației markerilor biochimici dați
sunt condiționate de intensitatea și gradul de
acutizare a proceselor inflamatorii, deoarece
Transferina, Feritina, Ceruloplasmina sunt “reactanții
fazei acute”. Sporirea concentrației Feritinei și
Ceruloplasminei și scăderea Transferinei are un
caracter compensator și de protecție a organismului
la acțiunea factorului microbian și inflamator.
2. Toți pacienții cu uropatii malformative luați în studiu
au reprezentat diferite grade ale procesului
inflamator (pielonefrita acută sau cronică) și au
necesitat un tratament de stimulare a sistemului de
apărare c ontra efectelor nocive ale peroxizilor.
3. Nivelurile markerilor biochimici sus enumerați pot
fi folosite ca criteriu de diagnostic în aprecierea
caracterului și gradului de activitate a procesului
patologic, prognosticului, evoluției bolii, cât și
croniciza re, posibilitățile de asociere a
complicațiilor.

BIBLIOGRAFIE
1. Agarwal R. Transferrin saturation with intravenous irons: an in vitro study. In: Kidney Int. 2004, 66 (3) 1139 -44.
2. Coyne D.W., Kapoian T., Suki W., Singh A.K., Moran J.E., Dahl N.V. and Rizk ala A.R. Ferric gluconate is highly efficacious in
anemic hemodialysis patients with high serum ferritin and low transferrin saturation: results of the Dialysis Patients' Respo nse to IV
Iron with Elevated Ferritin (DRIVE) Study. In:J. Am. Soc. Nephrol. 200 7, 18 (3) 975 -84.
3. Harrison P.M. and Arosio P. The ferritins: molecular properties, iron storage function and cellular regulation. In: Biochim Biophys
Acta 1996, 1275 (3) 161 -203.

4. Kojima N. and Bates G.W. The formation of Fe3+ -transferrin -CO3(2 -) via the bi nding and oxidation of Fe2+. In: J. Biol. Chem.
1981, 256 (23) 12034 -9.
5. Ponka P., Beaumont C. and Richardson D.R. Function and regulation of transferrin and ferritin. In: Semin Hematol. 1998, 35 (1)
35-54.
6. Thurnham D.I., McCabe L.D., Haldar S., Wieringa F .T., Northrop -Clewes C.A. and McCabe G.P. Adjusting plasma ferritin
concentrations to remove the effects of subclinical inflammation in the assessment of iron deficiency: a meta -analysis. In: Am. J. Clin.
Nutr. 2010, 92 (3) 546 -55.

Celac V.I., Curajos B .M., Bernic J.V., Curajos A.B., Zaharia I.G.

EVALUAREA EFICIENȚEI TRATAMENTULUI
MEDICO -CHIRURGICAL ÎN UROPA TIILE MALFORMATIVE

Centrul Național Științifico -Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”
Catedra de Chirurgie, Ortopedie și Anesteziol ogie Pediatrică a
Universității de Stat de Medicină și Farmacie „N.Testemițanu”

Summary
ESTIMATION OF EFFICIENCY OF MEDICO -SURGICAL TREATMENT AT CHILDREN
WITH CONGENITAL ANOMALIES OF RENO -URINARY SYSTEM
In the given work the authors present the results of treatment and an estimation of its efficiency at 118 patients at the age of 0 -3
years with congenital anomalies of reno -urinary system, admitted in the National Scientific and Practical Center of Pediatric Surgery
„Natalia Gheorghiu” in the 2007 -2009 p eriod of time. The important point is timely definition of the form, degree of defeat of the urinary
tract, the attached complications and application of conservative and surgical treatment at a stage of safe function of kidne ys and dynamic
activity of ure ters.

Резюме
ОЦЕНКА ЭФФЕКТИВНОСТИ МЕДИКО -ХИРУРГИЧЕСКОГО ЛЕЧЕНИЯ У ДЕТЕЙ
С ВРОЖДЕННЫМИ АНОМАЛИЯМИ МОЧЕ -ПОЛОВОЙ СИСТЕМЫ
В данной работе представлены результаты лечения и оценка его эффективности у 118 пациентов в возрасте 0 -3 лет с
врожденными аномалиями м оче-половой системы, поступивших в Национальный Научно -практический Центр Детской
Хирургии „Natalia Gheorghiu” на период 2007 -2009. Важным моментом является своевременное определение формы, степени
поражения мочевого тракта, присоединенных осложнений и при менение консервативного и хирургического лечения на этапе
сохранной функции почек и динамической активности мочеточников.

Actualitatea temei: Tratamentul uropatiilor
malformative include măsuri terapeutice generale, terapia
metabolică, volemică, antiinf lamatorie, chirurgicală,
imunoterapia selectată cu succesiune, deseori asociată, în
funcție de caracterul anomaliei, stadiul clinico -evolutiv,
complicațiile asociate, terenul biologic al pacientului.
Din punct de vedere terapeutic este important de
cunoscu t etapa clinico -evolutivă, întrucât tratamentul
chirurgical poate fi extrem de agresiv, dar aplicat în ideea
vindecării, chiar în prețul extirpării unui rinichi în scopul
eradicăriii infecției reno -urinare.
O importantă condiție este că la bolnavul dat de
lichidat sau ameliorat comorbiditățile, deoarece operația
în unele cazuri de durată cu o pierdere importantă de
sânge și lichide poate influența negativ prognosticul.
Alături de dificultățile unui diagnostic precoce,
problema cea mai delicată a acestor afe cțiuni
malformative este diagnosticul caracterului malformației
pe un teren biologic cu reactivitate scăzută și pe fondul
unei terapiei medicale ineficiente.
Scopul studiului este de a evalua eficiența
tratamentului medico -chirurgical la noi -născuți și co piii
în vârstă 0 -3 ani cu uropatii malformative pentru a reduce recidivele, cronicizarea, dezvoltarea insuficienței renale
cronice.
Material și metode: Lotul de studiu a inclus 118
pacienți cu uropatii malformative în vârstă 0 -3 ani
examinați și tratați me dico-chirurgical în Centrul Național
Științifico -practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia
Gheorghiu”. Copiii cu malformații reno -urinare
anatomice majore au fost divizați în III loturi:
I lot – copii cu uronefropatii malformative cu
obstrucție organică : hidronefroza congenitală uni – și
bilaterală (19 pacienți), megaureterohidronefroza
obstructivă uni – și bilaterală (29 pacienți), rinichi dublu
cu megaureterohidronefroza obstructivă a pielonului
superior (5 pacienți);
II lot – copii cu uronefropatii malforma tive cu
obstrucție funcțională : reflux vezico -renal gr.III (30
pacienți), megaureterohidronefroza refluxantă uni – și
bilaterală (6 pacienți), rinichi dublu cu
megaureterohidronefroza refluxantă a pielonului superior
(2 pacienți);
III lot – copiii cu rinich i afuncțional (15 copii).
Având în vedere amplioarea suferinței clinice la
copiii din loturile I și III s -au stabilit indicații absolute