Ce Stim Despre Istoria Bancnotei Românești Emise de B.n.r

=== [anonimizat]-384-Istoria Bacnotei ===

Ce stim despre istoria bancnotei românești emise de B.N.R. ?

Au trecut mai bine de 149 de ani de la instituirea leului ca monedă națională fiind unul dintre primele acte instituide de domnitorul Principatelor Române Carlo I, la data de 4 mai 1867, de a moderniza țara, (Legea pentru înființarea unui sistem monetar și pentru fabricarea monedei naționale.) proiect început încă de pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În anul 1867 este stabilită moneda națională leu ca monedă bimetalică având etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur și are 100 de diviziuni reprezentând banii iar în anul 1870 pe data de 3 martie se înființează monetăria statului fiind unica instituție ce poate bate monedă în țara noastră , moneda fiind bătută până la acea vreme numai în străinătate.

Primele bacnote, care la acea vreme au fost reprezentate de biletele ipotecare, au fost emise ca urmare a lipsei de numerar datorate Războiului de Independență cu scopul de a strânge noi fonduri pentru armată, conform legii din anul 1877 pe data de 12 iunie care stipula că ”Aceste bilete vor fi la purtător. Ele vor avea curs obligatoriu și se vor primi în plată de toate casle publice. Ele se vor retrage din circulație într-un timp determinat, când atunci li se vor socoti zece la sută mai mult peste valoarea lor nominală.”. Astfel au fost emise bilete cu o valoare de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 lei ilustrând scene alegorice, în care figurile de romani și daci erau predominante. Principalul element de siguranță aflat pe primele bacnote românești la acea vreme era filigranul cu efigia împăratului Traian. Anul 1881 a reprezentat o nouă emisiune de bacnote având caracteristici asemănătoare celor anterioare desenul lor conținând trimiteri la caracterul agrar- pastoral al civilizației țărănești motivele fiind preluate până în anul 1947. Dintre bacnotele noi cea mai mare valora 1000 lei iar acestea au avut o continuitate remarcabilă rămânând neschimbate până prin anii 1906-1910.

O altă perioadă importantă din istoria baconotei românești o reprezintă perioada interbelică. La începutul celui de-al doilea deceniu interbelic, situația României a fost marcată, din punct de vedere economic, de două evenimente majore care au determinat evoluția ulterioară a structurii și direcțiilor de dezvoltare ale economiei naționale: adoptarea Legii monetare din 7 februarie 1929 și MareaCriză Economică din anii 1929-1933. De intrarea în vigoare a legii menționate este strâns legată și modificarea Statutelor Băncii Naționale a României, chemată să răspundă necesităților vitale ale organismului economic național. Circulația monetară a trebuit, la rândul său, adaptată noilor realități economice. În aceste condiții, responsabilii băncii centrale au fost permanent preocupați de condițiile tehnice în care se realizau bancnotele românești. Raliindu-se opțiunii generale de încurajare a muncii naționale, BNR a reușit ca în ultimii ani ai acestui deceniu să emită bancnote realizate de artiști români, imprimate în țară. Cu sprijinul constant al BNR acum industria națională a produs hârtia filigranată necesară emisiunilor. În același timp, este continuată colaborarea cu partenerii francezi și debutează relația cu producătorii englezi de bancnote. De asemenea, în această perioadă se remarcă realizarea primelor bancnote românești în sistem taille-douce. Tot acum au fost puse și bazele școlii românești de gravură pentru bancnote, care a ajuns în anii postbelici la rezultate remarcabile. Cea mai importantă colaborare a Băncii Naționale cu un artist specializat în domeniu, din această perioadă este cu pictorul Ary Murnu. Colaborarea a început în anul 1932, artistul desenând mai multe proiecte pentru bacnota de 1000 lei și a durat până în 1947. Un alt aport adus de acest artist a fost adapatarea și întregirea unuia dintre proiectele lui Nicolae Grigorescu realizate pentru biletele ipotecare putând fi pusă în circulație astfel bacnota de 1000 lei tip 4. Un alt proiect la care a lucrat Ary Murnu il reprezintă de asemenea și ”bacnota de război” realizată pentru BNR în două etape. Prima etapă pentru bacnotele de 10 și 50 lei între anii 1936-1937 și pentru cea de 500 lei în anul 1939 pentru a constitui un stoc de bilete de rezervă cu scopul de a suplini necesitățile ce circulație fudiciară în caz de război. Cu această ocazie apare pentru prima dată prima portretul primei personalități culturale din istoria bacnotei românești Mihai Eminescu . De asemenea și în această perioada apar influențe în grafica bacnotelor preluate din motivul activităților rurale precum și portrete ale regelui Carol al 2-lea și influențe ale școlii franceze.

În istoria națională, perioada cuprinsă între anii 1945 și 1947 este plină de evenimente intense pe toate palierele veții economice, politice și sociale. Aflat în plină criză, atât din cauza distrugerilor provocate de război, cât și a obligațiilor impuse prin clauzele Convenției de armistițiu, organismul economic național nu a putut face față presiunilor la care era supus. În aceste condiții, inflația, ținută sub control în anii războiului, a izbucnit cu violență, iar Banca Națională s-a văzut nevoită să arunce pe piață o cantitate enormă de bancnote, cu nominaluri din ce în ce mai mari. Apar astfel monedele cu valori foarte mari de 2.000, 10.000 și chiar de 100.000 de lei și bancnote de 1 milion și de 5 miloane lei (aceasta având cea mai mare valoare nominală din istoria României). Deși valoarea lor nominală creștea, puterea de cumpărare a acestor bani scădea vertiginos. În mod evident, situația a afectat producția bancnotelor BNR. Cu toate eforturile depuse, banca centrală nu a mai putut tipări la aceleași standarde de calitate și siguranță ca în anii anteriori. Din motive politice și economice, relația tradițională cu partenerii francezi și englezi nu amai fost continuată, astfel încât BNR s-a văzut pusă în situația de a se baza exclusiv pe resursele naționale în realizarea noilor bancnote, începând cu designul și terminând cu tipărirea acestora. Maimult chiar, institutul de emisiune s-a văzut pus în situația de a apela la alte tipografii pentru a-și putea imprima propriile bancnote. Imperativul realizării rapide de noi cupiuri se reflectă imediat în designul acestora: de cele mai multe ori este preferată adaptatarea alegoriilor de pe tipurile interbelice. În 1947, se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Reevaluarea este realizată de regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă și fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma fixă din moneda veche. Noile bancnote, puse în circulație după stabilizare, poartă amprenta ideologiei comuniste, devenită oficială, și prezintă inovații de inspirație sovietică. De exemplu, pe hârtia de 1000 de iei, apare bustul lui Tudor Vladimirescu, menit să sugereze ideea de putere populară și de revoluție.

După anul 1948, bacnotele din România nu fac altceva decât să reflecte politica de la acea vreme. După proclamarea Republicii Populare Române monedele și bacnotele care purtau chipul regelui Mihai încep să fie retrase din circulație urmate de celelalte, paralel cu emiterea noilor lei de către comuniști.

În anul 1952 este întreprinsă o reformă monetară care a determinat punerea în circulație de noi monede și bacnote (20 lei vechi= 1 leu nou) făcându-și loc piese inspirate de la sovietici ce nu aveau nici o legătură cu tradiția românească (3 bani-1952, 15 bani-1960, 3 lei-1963). Această perioadă a fost urmată imediat de bacnotele și monedele emise în 1966 o dată cu instaurarea lui Nicolae Ceaușescu la conducerea țării acestea circulând până la prăbușirea comunismului în 1989 și încă o perioadă scurtă după aceea fiind foarte devalorizate.

Bacnotele românești după anul 1989, din punct de vedere al aspectului, nu au marcat o revenire la tradițiile anterioare anului 1948 ci dimpotrivă acestea leau continuat pe cele comuniste . Din această perspectivă ele au continuat să prezinte portretele sau busturile unor personalități culturale precum Eminescu, Iorga, Enescu care le-au înlocuit pe cele politice precum Cuza sau Vladimirescu. Nu se mai regăsesc simbolurile românești care au figurat neântrerupt între anii 1877 și 1947 care prezentau originile dacoromâne și latinitatea poporului precum și tradițiile țărănești. Moneda românească, după 1990, a cunoscut o inflație galopantă redusă treptat după anul 1998. Un alt eveniment important produs în această perioadă este de asemenea emiterea de către România a primei bacnote de polimeri, fiind prima țară europeană care a pus astfel de bacnote în circulație. În anul 1999 a fost emisă bacnota de 2000 lei ce a avut un caracter aniversar fiind lansată cu ocazia eclipsei de soare din 11 august. Această bacnotă a fost lansată pe suport de plastic metoda fiind folosită în toate emisiunile de până în prezent. Acest tip de material reprezintă vârful tehnologiei de fabricație a biletelor de bancă contemporane și prezintă mult mai multe avantaje decât suportul tradițional de hârtie putând fi introduse astfel mai multe elemente de siguranță având totodată o rezistență crescută în circulație. În anii de după 1999 bacnotele de hârtie au fost înlocuite treptat astfel încât o dată cu denominarea leului în anul 2005 întreaga cantitate de bacnote aflată în circulație este exclusiv din polimer.

În urma analizei prezentate se poate spune că bacnotele din România au avut o istorie bogată în special în perioada interbelică unde acestea au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă ,reprezentând nu numai un instrument economic ci și un simbol al identității naționale și al dorinței de libertate politică și economică.