Ce este tranziția [621724]

1
Capitolul I. Delimitări conceptuale

Ce este tranziția?
În genere tranziția semnifică o schimbare, adică parcurgerea unui set de „stări” între două
perioade temporare de echilibru raportate la multiple criterii de apreciere precum cele politice,
sociale sau economice.
În literatura de specialitate tranziția e împărțită pe două planuri, tranziții minore și tranziții
majore. Tranzițiile minore fiind reprezentate de modificări permanente, modificări ce fac ca
societatea omenească să fie într -o contin uă tranziție. Cele din urmă ne fiind mai puțin
semnificative în comparație cu tranzițiile majore ce produc efecte semnificative precum
trecerea de la un sistem la altul. 1
Istoria României este presărată cu puține perioade de tranziție, întâlnite preponde rent într –
un interval temporar relativ scurt, de aproape doua secole, întrerupte de dominația comunistă.
Principalele perioade de tranziție a spațiului economic românesc sunt de la societatea feudală
la cea modernă, de la capitalism la sistemul comunist, d e la sistemul comunist la economia de
piață.

1. Feudalism – capitalism

Tranziția României de la epoca feudală la cea capitalistă a fost una presărată cu obstacole
și decalaje temporare în comparație cu tendințele europene. În timp ce Europa Occidentală
„traiește„ Revoluția Industrială și se bucură de Marile Descoperiri Geografice, România
parcurge epoca modernă sub dominația imperiului Otoman, Țarist și Habsburgic ce
administrează aproximativ jumătate din teritoriile țării.
Unirea Principatelor Române din 1 859 reprezintă catalizatorul (economiei) epocii
moderne, prin instaurarea structurilor politice democratice, apariției constituției și creării unui
cadru legislativ ce reglementează economia de piață, România reușește să recupereze decalajul
suferit iar în ultimul deceniu al secolului XIX economia suferă o expansiune rapidă, aliniindu –
se la piața mondială.
În continuare voi prezenta două domenii în care România a excelat.

1 Două secole de tranziție românească – Maria Mureșean, București, Editura Economică, 2003

2

• Sistemul monetar

Sistemul monetar la sfârșitul secolului al XVIII începutul secolu lui XIX era unul inadecvat
unei economii moderne. Sistemul monetar era compun dintr -o multitudine de monede de
diferite proveniențe, predominând cele austriece, turcești și rusești. Din nevoia unui etalon
valoric național leul a fost oficializat ca moneda de calcul prin prevederile Regulamentelor
Organice, care stabileau cursurile tuturor monedelor față de monedele de etalon aur și argint.2
Astfel statul stabilea valoarea leului folosind un sistem bimetalist, care raportează valoarea
monedelor de circulație la monedele etalon.
În procesul de emitere a monezii România este obligată să găsească soluții unor probleme
de natura politica, tehnică și economică.
Principalul obstacul este dat de statutul politic pe care îl are România față de Imperiul
Otoman, acesta din urmă contestând suveranitatea și dreptul României de a bate monedă.
Depășind acest moment, cu ajutorul dibăciei diplomaților, România primește dreptul de a bate
monedă fără ca pe aceasta să fie amintită dominația străină.
Simultan oamenii politicii ai vremii s -au confruntat cu probleme de natură economică și
tehnică. Impedimentele de natură economică proveneau din incapacitatea finanțelor României
de a acoperi cheltuielile pe care le imputa emisiunea monetară, cu valoare deplină în aur și
argint. Sol uția acestui impediment a constat în crearea unui sistem de emitere a monedei
alternativ ce constă în emiterea inițială a unui set de monede de aramă, apoi de argint urmând
cele de aur. Cheltuielile cu baterea acestora din urmă fiind susținută de venituri le celorlalte.
Impedimentul de natura tehnică este dat de inexistentă unei monetării proprii care să ofere
infrastructura necesară pentru realizarea unor piese monetare moderne.
O dată cu domnia prințului Carol, în 1867, Parlamentul României votează Legea pentru
înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea monedelor naționale , lege ce a intrat
în vigoare în 1868. Ca urmare a acestei legi este considerat punct de reper sistemul monetar
bimetalism, existent în Franța, Italia și Belgia, ce a ajutat leul să intre în „familia monedelor
bune ale Europei.”3
În urma cheltuielilor produse de Războiul de Independență, Guvernul României, urmând
modelul francez, introduce prima formă a banilor de hârtie sub denumirea de bilete ipotecare.

2 Două secole de tranziție românească – Maria Mureșean, București, Editura Economică, 2003

3 Două secole de tranziție românească – Maria Mureșean, București, Editura Economică, 2003

3
Responsabilitatea ve rificării și reglementării emisiunii biletelor ipotecare i -au fost încredințate
Casei de Depuneri și Consemnațiuni. Biletele ipotecare, chiar daca nu aveau acoperire metalică,
aveau caracter de monedă legală putând fii folosite ca mijloc de plată în toate instituțiile statului.
Un progres al sistemului monetar îl reprezintă și trecerea de la sistemul bimetalist la cel
monometalist bazat pe aur. În consecință monedele de aramă și argint servesc în mod exclusiv
ca monedă divizionară.
Ca urmare a creșterii economice și creșterii masei monetare este necesara înființarea unei
instituții cu caracter de control astfel în 1880 ia naștere Banca Națională a României. B.N.R are
obligația de a menține rezerva metalica de acoperire la 40% raportată la valoarea biletel or
bancare emise, asigurând în permanentă convertabilitatea bancnotei în moneda de aur.4

• Banca Națională a României și instituțiile bancare

B.N.R a fost fondată pe baza a doua principii, primul fiind de natură politică, promovând
suveranitatea națională prin adoptarea deciziei ca, capitalul băncii să fii strict de proveniență
românească. Astfel B.N.R devine o instituție economică centralizată rezultată din eforturile
interne de organizare.
Al doilea principiu vizează legătura dintre bancă și stat. La bază s-a dorit a se înființa o bancă
independentă de deciziile statului, dar acest lucru fiind imposibil datorită inexistenței suficiente
a fondurilor de constituire.
Structural Banca Națională a României a adoptat a adoptat modelul Băncii Belgiene. Prin
legea de funcționare din 1880 „Banca Națională a României este o bancă privată deplin
autonomă în exercitarea funcțiilor de emisiune și reglementări a creditului.”5
Până la începutul celui de -al doilea război mondial B.N.R suferă modificări la nivelul
capit alului, din 1901 statul renunță la acțiunile sale până în 1929, cu toate acestea B.N.R
funcționează ca o instituție autonomă exercitându -și atribuțiile cu care a fost investită pentru a
sprijini evoluția economică și politică a societății Românești.
Potri vit statutului și legii de funcționare B.N.R avea doua funcții principale, de bancă unică
de emisiune și bancă comercială centrală. În același timp putea sa efectueze operațiuni precum
să efectueze comerț cu aur și argint, să primească în depozit metale pr ețioase, să primească
sume de bani în cont curent, să efectueze oficiul de casierie pentru stat.

4 Istoria economică – Maria Mureșean, Dumitru Mureșean, București, Editura Economică, 1998
5 Două secole de tranziție românească – Maria Mureșean, București, Editura Econ omică, 2003

4
Tabel 1 : Evoluția băncilor populare în perioada 1902 -1914
Sursa: Istoria economică – Maria Mureșean, Dumitru Mureșean, București, Editura Economică, 1998
Încă din primii ani de funcționare B.N.R cunoaște o dezvoltare rapidă atât din punct de
vedere geografic prin deschiderea unor filiale în principalele orașe al e României, cât și din
punct de vedere economic. Rata profitului crește de la 18% în 1881 la aproximativ 38% în 1900.
Simultan cu dezvoltarea Băncii Naționale a României și ritmul de înființare de noi instituții
bancare este accelerat.
În 1881 s -au înființ at Case de credit agricol, ce vin în sprijinul marilor agricultori. Acestea
sunt înființate cu ajutorul statutul iar capitalul este format din subscrieri de stat și subscrieri ale
județelor funcționând până în anul 1892.
Ulterior acestor Case de credit agr icol s -a înființat o bancă agricolă de stat, Creditul Agricol,
cu filiale în toate județele. În comparație cu Casele de credit agricol capitalul acestei bănci este
asigurat în totalitate de stat prin reescont la B.N.R.
Acestea din urmă ofereau sprijin mar ilor proprietari funciari, dar și țăranilor înstăriți. În
sprijinul gospodăriilor țărănești având ca scop principal crearea unei societăți înstărite și
independente economic la nivelul satului iau naștere mișcarea cooperatistă. Primele cooperative
au fost înființate în 1891 având denumirea de bănci populare. Acestea cunosc un real succes
după 1900, când a fost adoptată „ Legea băncilor populare sătești și a Casei centrale a băncilor
populare.

Anul Bănci populare,
număr Membri, număr Capital vărsat,
milioane lei
1902 700 56618 7,2
1910 2755 516128 79,6
1914 2901 584000 107,3

Tot în sprijinul micilor gospodării țărănești s -au înființat obștile sătești. Acestea sunt
instituții cu caracter de credit cooperatist cu scopul de a înlătura intermediarii și arendași din
activitatea de închiriere a pământurilor.
Concomitent cu apariția instituțiilor bancare cu capital autohton și ca o alternativa la acestea
i-și fac apariția băncile cu capital străin. Acestea reușesc pătrunderea pe piața românească prin
achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni și au ca principal obiect de activita te acordarea
de credite industriașilor, comercianților și agricultorilor.

5
Începutul sec XX este caracterizat de o creștere puternică a numărului de bănci, până la 197
unități bancare cu fonduri totale de aproximativ 120 de milioane lei.
Ca urmare a evenimentelor, până la izbucnirea primului război mondial, în România s -a
format o rețea bancară care a avut un rol important în dezvoltarea economică a țării, prin
creditele acordate prin finanțarea industriilor și susținerea comerțului.

2. De la capitalism la sistemul comunist / consecințele războaielor

Pentru România sfârșitul conflagrațiilor mondiale reprezintă mai mult decât începerea unei
perioade de pace, reprezintă un punct de cotitură a vieții sociale, economice și politice. Urmările
acestor războaie mondiale au adus mari prejudicii sub aspect material, uman cât și politic. Din
punct de vedere material Români a suferă o pagubă de aproximativ 3,5 miliarde dolari la cursul
anului 1938, pierderile umane ce se ridică la aproximativ 1 miliard de oameni. Politic, România
intră în sfera de influență sovietică.
După 1945 întreaga economie interstatală a regiunilor ce se află sub sfera de influență URSS
a adoptat o politică de autoizolare. Fundamentul acestui tip de politică o constituie crearea u nei
organizații de colaborare economică multilaterală, gândită ca o alternativa la Planul Marshall.
În 1949 s -a înființat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), la care România a fost
membru fondator alături de Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungar ia și URSS.
Concomitent cu influențele externe, refacerea economică a țării necesită adoptarea unor
măsuri de tip etatist -dirijist, cu scopul de a combate și limita regresul economic, de a stabiliza
viața economico -socială și nivelul de trai. În anii 1945 -1946 este adoptat un pachet de legi
format din „legea pentru reglementarea salariilor și înființarea economatelor, legea de
reglementare a regimului prețurilor și circulației mărfurilor, legea pentru înființarea organelor
de control cetățenesc.”6 O dată cu noile pachete legislative apar noi instituții precum Institutul
Național al Cooperației ce are calitatea de mandatar al statutului pentru cumpărarea și vânzarea
produselor agricole.
Cele mai importante măsuri cu caracter reformator ale vremii au fost lege a adoptată în 20
martie 1945 cu privire la reforma agrară, legea din 28 decembrie 1946 cu privire la trecerea
Băncii Naționale a României în proprietatea statului, legea naționalizării din 11 iunie 1948 și
Decretul din 28 iulie 1949 ce reglementează operaț iunile de import -export și tranzit.

6 Istoria economică – Maria Mureșean, Dumitru Mureșean, București, Editura Economică, 1998

6
Legea agrară are ca scop principal desființarea marii proprietăți funciare și deținerea
controlului asupra producției agricole. Prin legea etatizării Băncii Naționale a României, statul
își asigura controlul asupra credi telor acordate de toate instituțiile de credit, pune bazele noii
reforme monetare din 1947 și limitează inițiativa antreprenorială. Legea naționalizării vizează
în mod deosebit sectoarele precum cel industrial al transporturilor, bancar și comerțul. Prin
adoptarea acestei legi au fost naționalizate aproximativ 8894 de întreprinderi astfel statul
deținea 75% din industrie, 98% în transport și comunicații și 40% în sectorul comerțului. Prin
Decretul din 1949 ce reglementează operațiunile de import -export și t ranzit este înființată
Camera de Comerț Exterior a României cu scopul de a reglementa relațiile economice externe
ale României.
Legile menționate au constituit suportul legal pentru instituirea monopolului statului,
trecerea la o economie centralizată, di rijată de instituții precum Ministerul Industriei și
Comerțului și Comisia de Stat a Planificării, create cu scopul de a răspunde cerințelor puterii și
unor nevoi obiective ale vieții economice.
În concluzie, până la sfârșitul deceniului cinci România est e o țară cea a trecut de la
economia de piață la o economice planificată, centralizată.

3. Din nou la economia de piață
În 1989, Europa comunistă a explodat, revoluțiile anticomuniste au câștigat, iar capitalismul
rămâne victorios.
În genere tranziția la o e conomie de piața a fost definită de Grzegorz Witold Kołodko ca
suma a trei fenomene: liberalizarea și stabilizarea, construcția instituțională și restructurarea la
nivel macroeconomic. Acestea din urmă fiind susținute și de Fondul Monetar Internațional
definindu -le ca principalele etape pe care le are de urmat o economie aflată în tranziție de la o
economie centralizată la una de piață.
Liberalizarea prețurilor reprezintă procesul prin care prețurile sunt stabilite de condițiile
pieței și liberalizarea com erțului reprezintă procesul prin care sunt înlăturate barierelor
comerciale și promovarea liberului schimb. Stabilizarea economică este procesul în urma căruia
inflația este ținută sub control și este redusă în timp, acest proces implică o creștere a mesei
monetare și a creditului precum și un progres spre o balanță durabilă a plăților. Construcția
instituțională și privatizarea are ca scop crearea unui sector financiar durabil și reformare a
întreprinderilor neproductive, pentru a deveni capabile de a pr oduce bunuri ce vor satisface

7
nevoile consumatorilor, în ceea ce privește construcția instituțională este necesară pentru
determinarea rolului statului în economia de piață.
Se conturează faptul că, o tranziție reușită este dependentă de procesul de libera lizare
economică și de statutul statului pe care îl capătă în urma tranziției, în relație cu cadrul privat.
Tranziția în România, ea urmărește același tipar ca și celelalte state fost comuniste astfel
liniile generale ale derulării procesului de tranziție sunt:
• Reforma instituțională și structurală, cuprinde crearea instituțiilor specifice pieței,
reforma proprietății, reforma financiar -bancară și cea fiscală.
• Liberalizarea economică și crearea piețelor concurențiale, cu ajutorul politicilor de
liberalizar e a prețurilor, a comerțului exterior, a cursului de schimb, etc.
• Urmărește macrostabilitatea economică prin politici monetare și fiscale

➢ Reforma Instituțională și structurală
o Reforma proprietății
În ceea ce privește reforma instituțională și structurală cea mai importantă a fost reforma
proprietății, aceasta a cuprins doua transformări esențiale și anume transformarea sectorului de
stat în sector public și introducerea termenului de proprietate privată. Obiectivul principal al
acestei reforme a fost crear ea unei economii duale dominată în prima fază de firmele de stat și
trecând treptat la o economie dominată de firmele private.
Din punct de vedere economic ținta ei este de a maximiza eficiența și productivitatea
economică.
Principalul mecanism prin care proprietatea privată s -a instaurat în Români a fost
privatizarea. Procesul de privatizare s -a derulat sub controlul statului, reglementat de legi care
au creat cadrul juridic și instituțiile necesare cu atribuții și responsabilități directe numite agenții
de privatizare.
Agențiile de privatizare aveau rolul de a asigura evaluarea corectă a activelor
întreprinderilor, asigurarea fluidității procesului de privatizare din punct de vedere
organizatoric și tehnic, elaborarea unor strategii de privatizare și demo nopolizarea ecnomiei.
Primul sector vizat este cel agricol, cu scopul de a desființa sistemul cooperatist din
agricultură. Urmând marile întreprinderi, unde politica de stat promovată a fost bazată pe

8
fragmentarea acestora în societăți comerciale de mici dimensiuni pentru a atrage investitori
străini mai ușor. cauze precum lipsa capitalului atât intern cât și extern, blocajul financiar, criza
economică prelungită și inflația, au făcut ca privatizarea excesivă să nu fie cea mai bună cale
de a începe relan sarea economică. Procesul de macrostabilizare a avut un start defectuos,
România plasându -se în topul statelor cu cele mai slabe investiții străine.

o Reforma financiar -bancară
Ca obiectivele reformei proprietății să fie atinse, concomitent este necesar înfăptuirea
reformei sistemului financiar -bancar
Reforma sistemului financiar -bancar în România debutează prin stabilirea unor atribuții
diferențiate între banca centrală și băncile comerciale. Băncii centrale îi sunt atribuie funcții
precum emisiunea mone tară și controlul politicilor monetare și valutare, iar băncile comerciale
au preluat capacitatea de creditare, fiind introdus structura bancară pe doua niveluri.7
Prin noua legislație adoptată în anul 1991, Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară și
Legea nr 34/1991 privind Statutul Băncii Naționale a României, elaborată în urma
recomandărilor bancare ale Uniunii Europene, Banca Națională a României a căpătat un grad
mare de independență, ea răspunzând doar în fața organului legislativ al țării.
Banca Națională a României are ca atribuții principale de activitate controlul masei
monetare și al nivelului dobânzilor, răspunzând, de asemenea, de conducerea politicii valutare
și de administrarea rezervelor oficiale internaționale ale statului.8 În plus BNR devine organul
unic de supraveghere bancară, fiind împuternici ca împrumutător de ultima instanță pentru
entitățile bancare.
Reforma bancară aduce noutăți și la nivelul băncilor comerciale, în urma legislației
adoptate în anul 1991 băncile com erciale devin societăți pe acțiuni, independente orientate către
obținerea profitului cu condiția respectării reglementărilor impuse de BNR. Înființarea băncilor

7 REFLEȚII ECONOMICE – CONTRIBUȚII LATEORIA MACROSTABILIZÃRII – MUGUR C. ISÃRESCU – Editura Expert,
2006
8 REFLEȚII ECONOMICE – CONTRIBUȚII LATEORIA MACRO STABILIZÃRII – MUGUR C. ISÃRESCU – Editura Expert,
2006

9
private a avut ca scop promovarea unei piețe competitive și introducerea unui rol activ al
sectorului bancare în economie prin îmbunătățirea serviciilor bancare.

➢ Măsuri de liberalizare
o Liberalizarea prețurilor
În comparație cu alte state în România liberalizarea prețurilor a fost excesiv de lentă, ea
întinzându -se pe o perioada de 7 ani.
Liberalizarea prețurilor a avut ca scop primordial formarea corectă a cestora pe piețe, cât
mai aproape în ceea ce privește nivelul de echilibru dintre cerere și ofertă, alocarea eficientă a
resurselor în economie și eficientizarea activităților economice.
Datorită controlului excesiv de îndelungat asupra prețurilor politica de liberalizare a
acestora a avut efectele nedorite precum inhibarea producției și a investițiilor străine în anumite
sectoare, menținerea excesiva a subvențiilor ce au avut ca efect al imentarea unei producții
ineficiente.
Toate cestea împreună cu perioada îndelungată de liberalizare au contribuit în permanență
la creșterea comportamentului inflaționist, care au avut ca rezultat menținere ratei inflației la
cote excesiv de mari.9

o liberalizarea cursului de schimb.
Un rol important în procesul de liberalizare îl are cursul de schimb, acesta fiind utilizat doar
ca instrument de control al prețurilor, respectiv de ajustarea economiei naționale față de
variațiile prețurilor externe.
Reforma politicii valutarr a debutat în luna mai 1991, când B.N.R ți -a asumat rolul de
condcuătr a regimului valutar și a politicii cursului de schimb.
Regimul cursului valutar și politica urmate a cunoscut numeroase fluctuații, ele fiind
împăr țite în mai multe etape temporare.

9 Economie Mondială -Sterian Dumitrescu, Ana Bal – Editura Economică – 1999

10
Prima etapă, ianuarie -septembrie 1990 s -a caracterizat prin dolarizarea economiei
naționale și înlăturarea restricțiilor cu privire la import, ceea ce a condus la o creștere
semnificativă a acestuia începând cu primele lu ni ale anului 1990. Situația favorabilă a
rezervelor valutare a dus la posibilitatea de a menține un curs valutar fix ți alocare
administrativă a valutei, în urma înlăturării măsurilor administrative de control a importurilor
și exporturilor. Au condus la devalorizarea monedei naționale, de la 16 lei/dolar la 21 lei/dolar,
iar noul curs a fost menținut fix, ca o pârghie pentru temperarea presiunilor inflaționiste.
În a doua etapă, septembrie 1990 noiembrie 1991, responsabilitatea privind gestionarea
regimul ui și rezervelor valutare a fost împărțită între Guvern prin Ministerul Resurselor și
Industriei și Ministerul Finanțelor și Banca Română de Comerț Exterior.
Pentru limitarea creșterea prețului intern al importurilor a fost menținut un curs oficial fix.
Începând cu liberalizarea prețurilor din noiembrie 1990, cursul oficial a fost modificat la 35
lei/dolar, urmat de 60 lei/dolar în aprilie 1991, simultan cu a doua etapă a liberalizării prețurilor.
În urma Legii nr. 15/1990, în luna februarie 1991 a fost deschisă piața valutară interbancară
și în felul acesta a fost creat regimul valutar bazat pe două cursuri ale monedei naționale: o parte
a tranzacțiilor externe s -a decontat la cursul oficial, iar cealaltă parte la cursul stabilit pe piață.
Accesul lega l al persoanelor fizice la piața valutară a fost permis începând cu luna iulie,
dată la care au fost deschise și primele case de schimb valutar.
În decursul următoarei etapei, începând cu luna noiembrie 1991, cursul interbancar, ajuns
la 300 lei/dolar, în urma unificării cu cel oficial de 60 lei/dolar, noul curs unic fiind stabilit la
180 lei/dolar. În urma cursului unificat au fost stabilite prețurile materiilor prime și ale tuturor
celorlalte importuri. Acest lucru a constituit un pas decisiv pe calea a rmonizării prețurilor
interne cu cele internaționale.
Un nou mecanism valutar introdus în luna mai 1992 a marcat începutul unei etape noi a
regimului valutar din România. În această etapă, aduce noutatea ca agenții economici au
posibilitatea să mențină int egral a încasările din exporturi în conturi deschise la băncile din
România, iar cursul de schimb își regăsește treptat echilibru impus de piață.
În 1994, ultima etapă aduce eliminarea controlului exercitat de banca centrală în
mecanismul formării cursului valutar. Iar începând cu data de 1 august s -a putut trece la o piață
interbancară autentică și continuă.

11

o Liberalizarea comerțului exterior.

În urma eliminării monopolului de stat și înlăturării celui valutar, liberalizarea comerțului
exterior constitute o verigă importată în procesul de tranziție economică.
Procesul de liberalizare a comerțului exterior începe prin elaborarea politicilor comerciale
în concordanță cu standardele internaționale, îndeosebi cu GATT, acum OMC. Principalele
evenimente ce au modelat politicile comerciale sunt: semnarea acordului intermediar privind
constituirea a unei zone de liber schimb cu Uniunea Europeană, î n martie 1993, semnarea mai
multor acorduri de liber schimb cu țările AELS, semnarea actului final al Rundei Uruguay,
România devenind astfel membră OMC în 1995.
Se poate constata că liberalizarea comerțului exterior a fost prea rapidă, expunând
producător ii autohtoni concurenței străine, înainte ca ei sa fie pregătiți.

➢ Macrostabilitatea economică
La începutul anilor 90 România se confruntă cu o serie de dezechilibre rezultate în urma
neaplicării nici unei politici de macrostabilizare, scoase în evidență în urma aplicării unor
măsuri de liberalizare economică aplicate defectuos.
Forma pe care a luat -o politica de macrostabilitate în România este cea clasica unde nucleu
acesteia este format din politica monetară și politica fiscală.

o Politica monetară.

Instrumentele utilizate de BNR în ceea ce privește politica monetară au fost controlul ratelor
dobânzii și a emisiunii monetare. Cu timpul ele au devenit mai sofisticate astfel au plafoanele
de credit au fost înlocuite cu creditul de refinanțare, s -au intro dus rezervele minime obligatorii,
în 1992, iar în cele din urma a fost adoptat creditul lombard și operațiunile de swap valutar.
În realitate, economia a trecut de la un sistem cvasi -monetar, bazat pe un surogat de
monedă, în care rolul băncilor erau pur decorativ (alocarea creditului era complet centralizată),

12
la un sistem monetar etatizat. Această trecere nu a avut loc brusc, ci treptat. Astfel, în prima
parte a anilor ’90 s -au practicat creditele direcționate, cu dobândă preferențială, în special
pentru agricultură și export, din emisiunea băncii centrale. Însă astfel de credite distorsionează
alocarea resurselor în economie prin favorizarea unor sectoare în detrimentul celorlalte.10
Obiectivul dorit a fost acela de a controla și a reduce rata inflației dar el a fost atins doar pe
perioade scurte de timp.
În de cursul evoluției politicii monetare se remarcă doua moment e care aduc un real
beneficiu procesului de liberalizare economică. Acestea sunt reprezentate prin renunțarea
finanțarea deficitului bugetar prin emisiune de monedă, începând cu 1993, și adoptarea unor
politici a ratelor dobânzii pozitive.
o Politica fiscală
În comparație cu perioada comunistă, reforma fiscală aduce următoarele modificări:
O serie din cheltuielile incompatibile au fost eliminate, precum subvențiile directe, modul
de orientare a cheltuielilor bugetare este transparent, în cele din urmă nivelul cheltuielilor
bugetare ajungând să se restrângă.
În cadrul reformei politicii fiscale s -a demarat și reforma impozitelor, care a impus impozite
directe, precum cel pe salarii și profit și indirecte precum TVA -ul și accizele.
Cu toate că obiectivul acest ei reforma era clar, acela de a diminua deficitul bugetar, la
sfârșitul anului 996 se înregistrează un deficit bugetar de 5,7% din PIB, datorat aplicarea unor
măsuri neperformante.
Principalele piedici în atingerea obiectivului au fost diminuarea cheltuiel ilor în domeniile
care influențează dezvoltarea pe termen lung precum sănătatea, învățământul și cercetarea –
dezvoltarea, acestea fiind urmate de aplicarea unor impozite ridicate ce au alimentata creșterea
ponderii economiei subterane. Principalul aspect ne gativ fiind constituit de structura veniturilor
bugetare, acestea bazându -se în proporție de 60% pe impozitele directe.
În concluzie politica de macrostabilizare nu a fost consecvent aplicată, iar obiectivele
acesteia s -au atins parțial. Managementul a fos t unul inflexibil și nu a fost corelat cu celelalte
reforme, astfel neputând sprijini o dezvoltare economică sănătoasă.

10 Economia de piață fundamente instituționale de prosperitate

13

4. Tranziția finală, integrarea României în Uniunea Europeană.
Relațiile oficiale ale României cu Uniunea Europeana încep în 1993, p e 1 februarie România
semnează Acordul European reprezentând o asociere între România și Comunitățile Europeană
și statele lor membre. Ulterior în 1995 România depune cererea de aderare la Uniunea
Europeană. În 1997 Comisia Europeană adoptă Agenda 2000, ca re include Opinia asupra cererii
de aderare a României la Uniunea Europeană. La începutul anilor 2000 se deschid oficial
negocierile de aderare cu România. Din istoria relațiilor pe care le -a avut România cu Uniunea
Europeană, anul 2007 este cel mai import ant, acesta reprezentând anul în care România devine
stat membru al Uniunii Europene.11
În procesul de compatibilizare cu economia Uniunii Europene, în perspectiva aderării,
România suporta modificări în privința îndeplinirii criteriilor de convergență și a celor
economice.
În sprijinul îndeplinirii criteriilor de convergență se conturează strategii de dezvoltare
economică cu scadențe exacte, pe ani, care să urmărească crearea să urmărească „ crearea unei
economii de piață funcționale, compatibile cu princ ipiile, normale, mecanismele, instituțiile și
politicile Uniunii Europene.”12
Pentru a atinge obiectivele strategiei în anul 2000 Guvernul României înființează Ministerul
Integrării Europene, a fost constituită Delegația națională pentru negocierea aderării României
la U.E și a fost desemnați secretari de stat pentru integrare europeană în fiecare minister.13
Principalele politici ce suferă modificări în vederea aderării sunt: politicile
macroeconomice și politicile de ajustare structurală și dezvoltare econo mică.
Politicile macroeconomice au ca obiectiv relansarea economie pe termen lung, ca urmare
a reformei politicilor financiare, monetare și a cursului de schimb precum și a politicilor
comerciale.

11 https://ec.europa.eu/romania/about -us/eu_romania_en
12 Guvernul R omâniei – Strategia Națională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, București,
2000
13 Racordarea economiei României la piața unică europeană – Aristide Cociuban, Editura Apimondia, București

14
• Din perspectiva relansării economice, politica financiară a re ca scop armonizarea
rigorilor stabilității macroeconomice cu obiectivul creșterii durabile. Prioritățile politicii
financiare sunt:

o Controlul deficitului bugetului – aceasta realizându -se prin următoarele
mijloace: restructurarea cheltuielilor bugeta re în raport cu sursele de venit, utilizarea veniturilor
pentru modernizare și dezvoltare și eficientizarea procesului de colectare a impozitelor.

o Consolidarea reformei sistemului de impozit – urmărește crearea unui sistem de
impozitare care să stimuleze munca, investițiile, să asigure un regim echitabil și să stimuleze
economisirea. Pilonii fundamentali ai sistemului românesc de impozitare vor fi constituiți din
impozitul pe venitul global, impozitele pe proprietate, taxa pe valoarea adăugată și accizele , în
timp ce importanța taxelor vamale se va reduce.

o Creșterea eficienței operaționale a cheltuielilor bugetare. – are în vedere
realizarea unei analize detaliate a cheltuielilor bugetare și de a stabili priorități în coordonarea
cheltuielilor.

• Rolul pri ncipal al politicii monetare îl va avea indicele condițiilor monetare, care
reunește evoluțiile agregatelor monetare, ale ratelor dobânzilor, cursului de schimb, și a
rezervelor. Obiectivul principal al politicilor monetare va fi remonetizarea economiei ro mânești
prin metode neinflaționiste. Instrumentele acre vor ajuta la atingerea obiectivului sunt
următoarele:
o Completarea infrastructurii necesară utilizării instrumentelor conform pieței.
o Diversificarea instrumentelor
o Redobândirea băncii centrale poziția de creditor net în raport cu sistemul bancar.
o Reducerea fiscalității

• Politica cursului de schimb va avea ca obiectiv menținerea competitivității printr -un
regim al cursului de schimb de flotare controlată.
• Politica comercială va lua în considerare necesitatea adaptării la tendințele economiei
mondiale sub influența fenomenului de globalizare. Politica comercială va se va concentra pe
următoarele:

15
o Respectarea angajamentelor asumate pe plan internațional.
o Promovarea principiului echității.
o Formularea unei politici comerciale în domeniul agricol care să reprezinte
complementul și nu substitutul politicii interne agricole.
o Sprijinirea creșterii competitivității și accesului produselor românești pe piețele
externe.

Politicile de ajustare structurală și dezvoltare economică urmăresc frânarea declinului și
crearea premiselor pentru relansarea economiei și pregătirea acesteia pentru aderarea la
Comunitatea Europeană cu ajutorul politicilor sectoriale, de consolidare și dezvoltare a
sectorului întreprinderi lor mici și mijlocii și a politicilor în domeniul științei și tehnologiei.
• Politicile sectoriale au în vedere reforma următoarelor sectoare:

În urma reformei sectorul industrial va fi corelat cu obiectivele de creștere a
competitivității externe și a pro ductivității interne. În acest sens se va urmări finalizarea
procesului de privatizare a societăților comerciale din industrie, restructurarea sectoarelor
energo și material intensive, creșterea în ritm susținut a volumului și eficienței exportului,
încura jând exportul produselor cu grad ridicat de prelucrare și valoare adăugată mare și
valorificarea poziției geografice a României prin dirijarea exporturilor către zone vecine ce pot
deveni piață de desfacere pentru UE.
Reforma sectorului agricol are ca obiectiv securitatea alimentației populației și
modernizarea satului românesc. În vederea atingerii acestor obiective reforma va urmări direcții
precum: consolidarea exploatațiilor agricole prin perfecționarea cadrului legal și instituțional
pentru funcțio narea piețelor agricole, piața produselor, a materiilor prime, piața creditului și cea
funciară pentru agricultură. De asemenea va sprijini creșterea suprafețelor agricole, prin
asociere, schimb și cumpărare, descurajându -se diviziunea și promovându -se for ma de
parteneriat, de integrare și manageriat, pe baza competitivității și a intereselor producătorilor
agricoli
Alt sector vizat este cel turistic prin valorificarea potențialului turistic.

16
Se va urmări accelerarea procesului de informatizare a societății românești
• Politici de consolidare și dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii
În vederea cuantificării potențialului de creștere economică și de creare de locuri de
muncă pe care îl are sectorul IMM -urilor se vor urmări acordări de f acilități stimulative precum
garanții pentru credite, subvenționarea dobânzii etc. Se vor organiza de centre de consultanță și
training, incubatoare de afaceri și parcuri tehnologice, asistate de către stat, care să furnizeze
servicii IMM -urilor gratuit sa u la prețuri reduse.

• Politici în domeniul științei și tehnologiei
Urmăresc dezvoltarea capacității de generare a cunoștințelor științifice și tehnologice,
prin: sprijinirea centrelor și rețelelor de excelență, în domenii considerate prioritare, creșterea
resurselor din domeniul cercetării prin programele de cercetare – dezvoltare reprezintă o
prioritate, precum și prin programele de granturi pentru cercetare ale ANSTI, Ministerului
Educației Naționale și Academiei Române și urmăresc facilitarea accesului la sursele de
informare.

17
Capitolul II
REFORMA BANCARĂ DIN ROMÂNIA

Reforma bancară în România începe la sfârșitul anului 1990, având ca punct
declanșator instituirea sistemului bancar pe două niveluri și a continuat pe tot parcursul
deceniului, structurându -se în doua etape.
Prima etapă este cuprinsă între anii 199 0 și 1997, în care se pun bazele sistemului pe doua
niveluri, caracteristic economiilor de piață, și se adoptă principalele acte legislative privind
statutul Băncii Naționale a României și legea privind privatizarea societăților comerciale
bancare. Aceasta este caracterizată de o dominanță pronunțată a băncilor de stat, a căror
activitate era influențată de intervenția politicului.
Etapa ulterioară anului 1997, BNR -ul, în urma responsabilităților ce i -au fost atribuite,
acționează pentru îmbunătățirea legi slației și alinierea acesteia la standarde europene. În a doua
etapă se continuă procesul de reformare a sistemului bancar, acesta fiind definită de două
evenimente importante. Primul eveniment definitoriu reformei este criza bancară din anii 1998 –
1999, în urma acesteia BNR demarează un program de restructurare a sistemului bancar destinat
rezolvării situațiilor băncilor problemă, îmbunătățirea cadrului legislativ, perfecționarea
sistemului de sancționare a băncilor și menținerea prudenței în autorizarea un or bănci noi. Al
doilea eveniment definitoriu celei de -a doua perioade este deschiderea negocierilor cu Uniunea
Europeană, aceasta implică măsuri de armonizare legislației României cu directivele
comunitare și cu principiile Comitetului de la Basel.
În cap itolul acesta voi prezenta aspecte legate de legislația bancară, de perfecționarea
acesteia, de supravegherea și reglementare a sistemului bancar.

2.1. Prima etapă 1990 -1997
Cadrul legislativ
În 1991 s -au adoptat legile ce au stat la baza reformei bancare în România. Legea
nr.33/1991 privind activitatea bancară și Legea 34/1991 privind Statutul Băncii Naționale a
României. Noile legi au fost elaborate în conformitate cu directivele bancare ale Uniunii
Europene, urmărindu -se cu mare atenție legislația bancară a țărilor dezvoltate cu scopul de a
îmbunătăți cadrul legal privind activitatea bancară.
În urma legii nr.34/1991 Banca Națională a României dobândește un grad mare de
independență iar obiectul principal de activitate fiind „ controlul masei monetare și al nivelului

18
dobânzilor, răspunzând, de asemenea, de conducerea politicii valutare și de administrarea
rezervelor oficiale internaționale ale statului.”14
De asemenea Banca Națională a României devine organ unic de supraveghere bancară,
fiind autorizat să acționeze ca împrumutător pentru societățile bancare aflate în imposibilitate
de plată.
În urma Legea nr.33/1991 privind activitatea bancară au luat naștere băncile private cu
scopul creării unei piețe competitive și eficiente, astfel băncile devin societă ți pe acțiuni,
independente orientate spre profit, cu capacitatea să -și diversifice paleta de operațiuni bancare
și să se răspândească pe teritoriul României, urmând îndeaproape limitările impuse de banca
centrală.
• Autorizarea bancară, reglementarea și supravegherea prudențială.

Cu scopul de a asigura o baza economică sănătoasă a sistemului bancar, B.N.R -ul a fost
împuternicit să impună regelui privind autorizarea bancară.
Scopul acestora este acela de a limita posibilitățile pătrunderii pe piață unor b ănci slabe sau
de a le limita volumul operațiunilor și nu unul de a limita concurența.
În ceea ce privește autorizarea bancară, politica B.N.R -ului încurajează ideea înființării
unui număr mic de bănci și puternic cu capital solid. Acest lucru l -a realizat prin impunerea
unui capital minim necesar, ce s -a stabilit la începutul anului 1992, la aproximativ 5 milioane
ECU. Această măsura a avut ca scop limitarea numărului băncilor slabe și prevenirea
falimentării în lanț.15
Pe lângă limitările de capital impus e în elaborarea politica de autorizare bancară Banca
Națională a României a avut în vedere și alte prevederi similare celor aplicare în țările Uniunii
Europene. Acestea punând accent pe calitatea managerilor și a acționarilor ai unei bănci care
solicită au torizarea.
În baza legislației B.N.R -ul adoptă măsuri prudențiale în domeniile:
o Limitarea expunerii băncilor, astfel băncile nu au voie să depășească pragul de 20% din
capital acordare pentru împrumuturile acordate unui singur debitor.
o Limitarea plasament elor în societăți nebancare, acestea fiind limitate la pragul de 20%
din capitalul societății nebancare.
o Limitarea poziției valutare deschise la 10% din capitalul și rezervele băncii creditoare.

14 REFLECȚII ECONOMICE CONTRIBUȚII LA TEORIA MACROSTABILIZÃRII – Mugur C. Isărescu, Editura Expert, 2006

15 REFLECȚII ECONOMICE CONTRIBUȚII LA TEORIA MACROSTABILIZÃRII – Mugur C. Isărescu, Editura Expert, 2006

19
o Instituțiile non -bancare trebuie să primească aprobarea bănc ii centrale pentru deținerea
unui ponderi mai mari de 5% din capitalul societății precum și pentru creșterile ulterioare.
o Raportul dintre capital și active ponderate cu cota de risc trebuie să fie de minimum 8%
o Clasificarea creditelor și constituirea de pr ovizioane.

Tot în baza legislației adoptate în 1991 Banca Națională a României a înființat
compartimentul de supraveghere prudențială și a început inspecțiile atât la băncile de stat cât și
la cele private cu scopul verificării respectării a legilor și re glementărilor în vigoare. De
asemenea supravegherea directă e completă de cea indirectă prin realizarea, de către B.N.R, a
centralei privind riscul de credit, ce a oferit băncilor posibilitatea de a știi nivelul datoriei
principalilor clienți și a permis o mai buna administrare a riscului de credit.16

• Sistemul de plăți
Îmbunătățirea sistemului de plăți și compensare reprezintă o altă prioritate a băncii centrale
ce îi este atribuită prin legislația din 1991.
Banca Națională a României a stabilit, în 1995, un nou sistem de compensare multilaterală
pentru transferurile cu valoare mică, care a avut ca scop reducerea duratei plăților interbancare
și a numărului de plăți întârziate. Astfel B.N.R -ul a sprijinit și încurajat băncile comerciale să
introducă noi ins trumente de plată, tranzacțiile cu numerar să fie înlocuite cu instrumentele
moderne de plată.

• Evoluția sistemului bancar.
În 1990 a început clădirea unui sistem bancare specific unei economii de piață, acesta a
evoluat de la un sistem monobancă la un sis tem dezvoltat și diversificat în 1997.
Numărul băncilor comerciale a crescut de la 6 bănci la 47 de bănci dintre care 6 bănci
comerciale sunt cu capital majoritar de stat precum BRD, BCR, Bancorex, Banca Agricolă,
Banc Post și EximBank, 30 sunt cu capital străin și românesc iar 11 sunt sucursale ale unor
bănci străine.17
După cum se poate observa piața bancară a crescut de opt ori din 1991 până în 1997, dar
toata această perioadă piața bancară a fost dominată de patru bănci cu capital majoritar de stat,
și anume BCR, BRD, Banca Agricolă și Bancorex, ajungând ca în 1997 acestea să dețină

16 REFLECȚII ECONOMICE CONTRIBUȚII LA TEORIA MACROSTABILIZÃRII – Mugur C. Isărescu, Editura Exp ert, 2006
17 REFLECȚII ECONOMICE CONTRIBUȚII LA TEORIA MACROSTABILIZÃRII – Mugur C. Isărescu, Editura Expert, 2006

20
aproximativ 68 % din totalul activelor sistemului bancar. Poziția dominantă a acestor bănci era
susținută și de faptul că dețineau 48,9 % din capitalul social vărsat și 70,3 % din fondurile
proprii ale societăților bancare, aproximativ 79 % din depozitele în lei și 55% din depozitele în
valută.18
În comparație cu băncile cu capital românesc, băncile străine dețineau doar 11% din
activele totale ale sistemului bancar și 3,6 din c otele individuale de piață. Băncile comerciale
cu capital străin au adus un plus de valoare în ceea ce privește extinderea gamei de servicii
bancare și îmbunătățirea serviciilor. Totodată acestea au intensificat concurența, obligând
băncile autohtone să de vină eficiente.

2.2. A doua etapă a reformei bancare.

• Perfcționarea legislației bancare în 1988
În decursul anilor 90 sistemul bancar a suferit modificări continue, evoluții, puse pe seama
nevoii de reglementări specifice derulări reformelor naționale și a exigențelor impuse de
sistemul bancar european în contextul aderării României la Uniunea Europeană.
Anul 1998 reprezintă un moment cheie în procesul de modernizare a sistemului bancar,
Parlamentul adoptă trei legi semnificative, Legea bancar ă, Legea privind procedura
falimentului bancar și Legea privind Statutul Băcii Naționale a României. Aceste acte
normative se bazează pe experiența acumulată în anii precedenți cât și pe experiența țărilor vest
europene, acestea au o însemnătate deosebită pentru accelerarea reformei și formarea economiei
de piață în România. Noul pachet legislativ are în vedere consolidarea sistemului bancar și
compatibilitatea acestuia cu sistemul financiar internațional.
Legea bancară nr. 58/1998, are în vedere modificarea cadrului instituțional, stipulează că
activitatea bancară se va desfășura prin Banca Națională și prin bănci. Aceasta se aplică cu
preponderență băncilor persoane juridice române și băncilor persoane ju ridice străine,
constituite ca societăți comerciale.
În decursul primei etape de reformă a sistemului bancar sa dovedit ca era necesară
creșterea autorității Băncii Naționale din perspectiva supravegherii prudențiale a sistemului
bancar, astfel încât să a ibă capacitatea aplicării măsurilor necesare pentru asigurarea stabilității
sistemului, protecției deponenților și ai celorlalți clienți ai societăților bancare. Noua lege

18 REFLECȚII ECONOMICE CONTRIBUȚII LA TEORIA MACROSTABILIZÃRII – Mugur C. Isărescu, Editura Expert, 2006

21
bancară, concomitent cu perfecționarea cadrului de supraveghere prudențiale, urmăreș te
încurajarea economisirea și creșterea încrederii deponenților și a investitorilor.
Factorii care au dus la modificarea Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară sunt
următorii:
➢ Standardele impuse de Uniunea Europeană;
➢ Necesitatea diversificării ac tivităților băncilor comerciale în urma apariției pieței de
capital.
➢ Perfecționarea cadrului de reglementare a activității bancare.

Prevederile legislative au ca elemente de noutate cadrul de aplicabilitate, acesta cuprinde
bănci persoane juridice român e, constituite ca societăți comerciale, sucursalele din România ale
băncilor persoane juridice străine, persoanele juridice care fac transfer de fonduri. O noutate o
constituie și prevederile referitoare la condițiile de pregătire și experiența profesional ă pe care
trebuie să le îndeplinească un conducător de bancă, condițiile de bază ale autorizării băncilor,
inclusiv motivele de respingere a cererii de autorizare și cele care stau la baza retragerii
autorizației de funcționare, restricții și incompatibili tăți, altele decât cele prevăzute în dreptul
comun, pentru administratorii și cenzorii unei bănci și pentru acționarii semnificativi, precum
și condițiile de aprobare a acestora de către Banca Națională.19

Noutatea adusă de Legea nr. 101/1998 face refer ire la atribuirea caracterului juridic al
Băncii Naționale a României.
În vederea atingerii obiectivelor sale fundamentale de asigurarea stabilității monedei
naționale pentru a contribui la stabilizarea prețurilor, legea prevede ca Banca Națională să
elaboreze și să aplice politica monetară și de plăți, totodată are atribuții de supraveghere și de
autorizare. Noul statut îi asigură Băncii Naționale garanții în vederea îndeplinirii noul său rol,
dintre acestea se remarcă subordonarea directă și exclusivă Parlamentului, independența
politică și durata determinată a mandatului Consiliului de administrație.
Pe parcursul funcționării ca instituție a economiei de piață, banca centrală a dobândit
clarificări în ceea ce privește integrarea europeană și a contin uării tendinței de globalizare
financiară. În 1998 sincronizarea cu tendințele europene reprezenta o necesitate care nu putea
fi omisă în procesul de tranziție a economiei românești. Legea 101 în concordanță cu alinierea
standardelor clarifică operațiunile și instrumentele specifice unei bănci centrale moderne,

19 http://www.legex.ro/Legea -58-1998 -14736.aspx

22
stabilește autoritatea exclusivă a Băncii Centrale în domeniul supravegherii și reglementării
sistemelor de plăți de interes național și se pun bazele pentru eliminarea unor aspecte care nu
mai cores pund cerințelor etapei premergătoare aderării.
În urma aplicării Legii 101/1998 independența B.N.R este puternic consolidată cea ce -i
permite să îndeplinească obiectivul principal al stabilității prețurilor.

Legea nr. 83/1998 privind procedura faliment ului bancar are la bază ideea că trebuie
elaborat un cadru legislativ, propriu, pentru soluționarea situațiilor băncilor falimentare, cadru
care să urmărească specificul activității bancare și al reglementărilor în domeniu.
Elaborarea acestei legi a avut la baza legea privind lichidarea judiciară. Legea stabilește
atribuții specifice băncii centrale, în calitate de autoritate de supraveghere, precum
„condiționarea introducerii acțiunii la tribunal de existența dovezii de la Banca Națională care
să ateste c ă eforturile de redresare a băncii au eșuat și că nici măsurile luate ca urmare a aplicării
administrării speciale a băncii în cauză nu au dat rezultate; obligativitatea ca activul și pasivul
băncii să se calculeze în conformitate cu reglementările emise de Banca Națională; avizarea
desemnării lichidatorului.”20
În lege se clarifică condiția falimentului bancar prin doua definiții: „banca nu a onorat
integral creanțele certe, lichide si exigibile, de cel puțin 30 de zile”21; „ valoarea obligațiilor
băncii d epășește valoarea activului său.”22 Organele care aplică procedura lichidării judiciare
sunt tribunalul, judecătorul și lichidatorul.
Inițiativa declarării statului de bancă falimentară poate să aparține băncii creditorului,
dar fiind necesară aprobarea Bă ncii Naționale că banca în cauza se în imposibilitate de plată.
Inițiativa îi poate aparține și Băncii Naționale în calitate de autoritate de supraveghere, în cazul
acesta, măsura se aplică după ce procedura de redresare a băncii în cauza nu au avut rezult ate
pozitive sau după retragerea autorizației de funcționare.
După declararea falimentului și începerea lichidării judiciare a băncii, B.N.R închide
conturile băncii și deschide alt cont numit „bancă în faliment” urmând să -și dea acordul pentru
numirea li chidatorului.

• Perfecționări impuse de noile relații și obiective

20 REFLECȚII ECONOMICE CONTRIBUȚII LA TEORIA MACROSTABILIZÃRII – Mugur C. Isărescu, Editura Expert, 2006
21 http://www.legex.ro/Legea -83-1998 -14901.aspx
22 http://www.legex.ro/Legea -83-1998 -14901.aspx

23
Integrarea europeană necesită o noua serie de armonizare legislativă, pentru a asigura o
creștere durabilă a economiei sunt necesare luarea unor măsuri.
Astfel legea bancară adoptată în 1 988 este armonizată cu prevederile Directivei nr
2000/12/CE referitoare la fondurile instituțiilor de credit, solvabilitate, expunere și
supraveghere.
În completarea Directivei 2000/12/CE, armonizarea legii bancare urmărește transpunerea
și altor directiv e precum: Directiva Parlamentului European și a Consiliului Europei nr.
2000/46/CE privind condițiile de acces, exercitare și supraveghere prudențială a activității
bancare de către instituțiile emitente de monedă electronică, Directiva Parlamentului Europ ean
li a Consiliului Europeni nr. 2000/28/Ce pentru modificare Directivei nr. 2000/12/CE și
Directiva Parlamentului European și a Consiliului Europei nr 2001/24/CE privind organizarea
li falimentul instituțiilor de credit.23
În final, armonizarea Legii nr. 58/1998 va aduce următoarele elemente de noutate :

➢ Stabilirea ariei noțiunii de instituției de credit, urmărește limitarea formelor de
organizare a acestora în contextul legislativ și asigură un regim uniform, general valabil tuturor
instituțiilor de cred it, înglobarea a instituțiilor emitente de monedă electronică în sfera
instituțiilor de credit.
➢ Stabilirea terminologiilor necesare în vederea implementării prevederilor comunitare și
realizarea unei supravegheri bazată pe criterii consolidate.
➢ Se asigură cadrul legal, pentru libera prestare de servicii de către instituții de credit din
statele membre, conform autorizației unice emise de Comunitate, precum și pentru
implementarea capacității de supraveghere a băncii centrale asupra instituțiilor de credit
autorizate de Comunitate.
➢ Reglementarea și stabilirea activităților care pot fi desfășurate de instituțiile bancare
bazate pe recunoașterea reciprocității.
➢ Posibilitatea extinderii principiului reciprocității pentru activitățile respective asupra
filialelor ale unei instituții de credit autorizate într -un stat membru.
➢ Stabilirea principiilor în urma cărora autoritatea de supraveghere competentă va realiza
supravegherea instituțiilor bancare.
➢ Banca Națională a României va fi autoritatea competentă de supraveg here asupra
filialelor, deschide de băncile comerciale din statele membre, pe teritoriul României.

23 REFLECȚII ECONOMICE CONTRIBUȚII LA TEORIA MACROSTABILIZÃRII – Mugur C. Isărescu, Editura Expert, 2006

24
➢ Introducerea unor norme cu privire la recunoașterea procedurilor de compensare
bilaterală de către B.N.R pentru procedurile de reorganizare, faliment sau a u nei proceduri
similare, fără ca acestea să afecteze valabilitatea sau integritatea unor astfel de corduri.
➢ Prevederi de ordin tehnic precum înlocuirea termenilor de capital social cu capital
inițial, stabilirea pragurilor la care o persoană devine acționar semnificativ și stabilirea
pragurilor pentru care sunt necesare aprobările prealabile, modificarea limitelor pe care băncile
le pot investi în instituțiile nebancare, raportate la fondurile proprii.
➢ Introducerea prevederilor referitoare la colaborarea băn cii centrale cu autoritățile
competente de la nivelul Uniunii Europene și a statelor membre.
➢ Armonizarea legislației cu privire a procedurile aplicabile în cazul lichidării băncilor,
care desfășoară activități și în alte state membre.
➢ Implementarea unor ce rințe de raportate la banca centrală de către auditorul financiar a
unor fapte de care a luat la cunoștință cu obligativitatea de înlăturare a obligației de păstrare a
secretului profesional care -i revine auditorului financiar.

Totodată armonizarea legisl ativă va reglementa și îmbunătăți textul legii pentru rezolvarea
unor arii slab reglementate:

➢ Reglementarea statutul băncilor a căror autorizație a fost retrasă, exceptând falimentul,
fuziunea sau divizarea.
➢ Reglementarea cadrului legal corespunzător pri vind controlul intern de către Banca
Națională a României.
➢ Reglementarea noțiunii referitoare la secretul profesional
➢ Revizuirea surselor de majorare a capitalului inițial al băncilor
➢ Revizuirea surselor de majorare a capitalului de dotare al sucursalelor instituțiilor de
credit străine.
➢ Diminuarea procentului din profitul brut pentru instituirea fondului de rezervă.
➢ Revizuirea condițiilor pentru deschiderea de către bănci a sucursalelor în străinătate.
➢ Unele categorii de investiții bancare vor fi supuse ap robării B.N.R -ului.
➢ Aplicarea prevederilor în ceea ce privește obligativitatea vânzării acțiunilor persoanelor
cărora dreptul de vot este suspendat în urma retragerii aprobării de către banca central, precum
și în cazul acționarilor cărora li s -a suspendat dreptul prin decizia Băncii Naționale.
➢ Introducerea sancțiunilor pentru orice tip de entitate care desfășoară activități de
atragere de depozite sau orice alte tipuri de fonduri rambursabile de la public.

25

De asemenea cea mai mare parte a reglementărilor emise de Banca Națională sunt
compatibile cu directivele europene, astfel procesul de armonizare are un caracter absolut, în
care este urmărit atingerea obiectivelor aplicând prevederile comunitare.