Ce Este Consilierea Si Cum Poate Fi Aplicata In Domeniul Asistentei Sociale

Consilierea este o procedură folosită în asistența socială și în alte profesii necesară îndrumării indivizilor, familiilor sau grupurilor, având scopuri specific, fiind utilizată în mai multe activități, cum ar fi: prezentarea unor posibile soluții, analiza unor alternative la situația actuală, acordarea de suport emoțional și informațional.

Este un suport acordat imediat clientului aflat într-o situație de criză sau într-un moment de schimbare care necesită o adaptare a individului la condiții de viață cu care acesta nu este familiarizat.

Consilierea devine totodată un instrument important în asigurarea bunăstării familiei și copilului sau a altor grupuri de populații defavorizate.

Astfel, se poate spune despre consiliere că este un proces de orientare și oferire de suport subiecților aflați în nevoie sau care trec printr-o perioadă de criză existențial, de adaptare la o viață neașteptată.

În domeniul asistenței sociale, se oferă consiliere în următoarele cazuri:

După momentul în care este solicitată, fiind consiliere în criză, în perioada precriză dar și în perioada postcriză;

După grupul de populație aflat în nevoie, cum ar fi:

Servicii de consiliere în școală;

Consilierea adolescenților;

Consilierea preadopție;

Consilierea pre și postdivorț;

Consiliere educațional pentru grupurile entice;

Consilierea familiei pentru familiile care trec prin anumite crize; consilierea șomerilor.

După modelul terapeutic folosit, cum ar fi:

Consilierea în criză;

Consilierea familiei;

Modelul centrat pe sarcină;

Consilierea de cuplu;

Modelul strategic centrat pe identificarea unor soluții rapide.

Obiectivul asistenței sociale este de a îmbunătăți viața socială a indivizilor prin activități bazate pe relațiile lor sociale, realizând interacțiunea dintre individ și mediu.

Tema nr.2 pg.21

Care model al disciplinei familiale este cel mai aproape de forma disciplinei din familia dumneavoastră de origine și/ sau familia de procreere?

Un model al disciplinei familiale apropiat de forma disciplinei din propria mea familie este modelul regulilor prin care ambii părinți își împart atribuțiunile casei, muncesc pentru a avea un venit necesar familiei, existând totodată și așteptările acestora de la noi ca și copii. Totodată există în familia mea și copilul rebel, dificil dar și copiii buni și pricepuți, recompensați într-o mai mare măsură cu credibilitate și afecțiune din partea ambilor părinți.

Tema nr. 3 pg.21

Ce ați învățat din modul în care ați fost disciplinat atunci când ați fost copii și doriți să folosiți sau să nu folosiți în disciplinarea copiilor dumneavoastră.

În propria mea copilărie am învățat respectul, am învățat reguli utile pentru o viață sănătoasă dar era folosită când se impunea, pedeapsa fizică pe care o voi evita categoric în disciplinarea copiilor mei. Prefer să-i învăț să devină oameni, avându-mă pe mine ca o adevarată și sinceră prietenă și mamă.

Tema nr. 1 pg.47

Care sunt stresorii cu care se confruntă familiile disfuncționale?

Familiile disfuncționale se confruntă cu următorii stresori:

Dezechilibre în viața personală;

Conflicte apărute între soți legate de îngrijirea copilului;

Varietatea scazută la locul de muncă;

Deficitul de resurse;

Problemele de sănătate;

Frustrarea intervenită în urma neînțelegerilor repetate ;

Alcoolul ;

Violența;

Suportul redus din partea șefilor la locul de muncă;

Dezechilibru între muncă și viața personală.

Tema nr. 2 pg.47

Ce resurse au familiile și cum pot fi identificate și mobilizate de către asistentul social în procesul consilierii?

Resursele familiei reprezintă o abilitate a familiei de a gestiona stresul în vederea reducerii semnificative a efectelor stresante.

Resursele familiilor pot fi: modelele comunicaționale din familie, abilitatea familiei de a rezolva problemele ivite, stabilirea obiectivelor familiei, banii ca resursă financiară, rudele și prietenii ca resurse sociale.

Asistentul social poate identifica în timpul consilierii ce resurse au familiile prin analizarea trăsăturilor,familiei.
În momentul în care, într-o familie sunt identificate o bună comunicare și ascultare, respectul pentru ceilalți, încrederea în alți oameni, exprimarea responsabilității, sentimental puternic al familiei privind tradițiile și ritualurile, petrecerea timpului împreună , simțul umorului și joaca, recunoașterea și conștientizarea dificultăților și solicitarea ajutorului, acea familie este o familie sănătoasă, cu principia solide.

În momentul în care asistentul social identifică în timpul consilierii unele simptome cum ar fi: existent unui sentiment constant de urgent și grabă, o tensiune cauzatoare de abuz verbal, conflicte sau neințelegeri între membrii familiei persistența sentimentului de vină, comportamentul deficitar al copiilor aflați în familie, toate acestea sunt un semnal de alarmă, care implică necesitatea intervenției de către specialist.

Tema nr.3 pg.47

Analizați o familie multistresantă pe cele trei dimensiuni: stresori sau factori stresanți de viață, manifestări și comportamente la stres și moderator ai efectelor evenimentelor de viață asupra familiei.

Familie monoparentală compusă dintr-un părinte, respectiv mama și cei doi copii proprii ai acesteia. Despărțită de sot, cu un venit foarte redus, aceasta nu poate asigura tot ce le este necesar copiilor, aceștia fiind de vârstă școlară, clasa a IV-a și a VI-a. Pe lângă o alimentație corespunmzătoare nevoilor de creștere, copii au nevoie stringentă de obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite și alte materiale didactice pentru desfășurarea în bune condiții a programului școlar. Copiii sunt frustrați de faptul că venitul mamei este limitat, au momente când devin neascultători, aceasta fiind o reacție viz a vis de frustrarea pe care o simt din ce în ce mai tare. Pe lângă cele necesare copiilor, mama acestora are și rate în bănci în urma unor credite nefinalizate până la divorț. Tatăl copiilor locuiește în altă localitate, menține rar legătura cu proprii copii dar faptul că a inițiat o altă relație, nu mai este interest de copiii în aceeași măsură, fapt pentru care nu le mai trimite pensia alimentară în mod regulat.

Membrii familiei extinse, puțini la număr nu sprijină în nici un fel familia aflată în nevoie, motivând cu veniturile insuficiente traiului propriu.

În această familie, stresorii sau factorii stresanți de viață sunt:

Lipsa implicării ambilor părinți în creșterea, îngrijirea și educarea copiilor;

Veniturile foarte reduse ale mamei, insuficiente pentru a asigura copiilor săi tot ceea ce le este necesar atât în familie, cât și în mediul școlar;

Educația deficitară a ambilor copii.

Manifestările și comportamentele apărute datorită stresului:

Problemele de relaționare între mamă și copiii săi apărute datorită veniturilor mici ale acesteia;

Dezinteresul tatălui față de copiii săi în momentul inițierii unei alte relații;

Stările tensionate prin care trece mama copiilor, simțindu-se neputincioasă de a le asigura copiilor un trai decent și ceea ce le este necesar în mediul școlar;

Dezinteresul membrilor familiei extinse față de problemele familiei monoparentale.

Moderatorul efectelor evenimentelor de viață asupra familiei:

Consilierul familial care a primit ca atribuție să se ocupe de acest caz efectuează următoarele:

Ascultă problemele familiei, stabilește un diagnostic și obiectivele consilierii familiale, care ar putea fi:

* rezolvarea eficientă a problemelor familiei;

* Confruntarea acesteia cu alte situații din ciclul de viață al familiei;

* Adaptarea familiei la schimbările intervenite în ciclul de viață;

Intervenția în cadrul căreia își propune inițierea și facilitarea schimbării situației familiei;

La sfârșitul intervenției, consilierul se asigură că membrii familiei au învățat să depășească situația actuală și să se descurce singuri, făcându-i conștienți că viața este o succesiune de probleme cu care trebuie să se descurce; totodată îi învață faptul că trebuie să aibă un sentiment de loialitate familială, și anume să aprecieze faptul de a se avea unul pe celălalt.

Pe parcursul consilierii, moderatorul are ca principii: respectarea dreptului clientului;

Confidențialitatea față de problemele acestuia și nu oferă sfaturi ci indică alternative prin care clientul este stimulat să identifice singur cele mai bune metode și răspunsuri de a-și rezolva problema care constituie o criză.