Ce Este Anxietatea Sociala

Rezumat

Aceasta lucrare investighează eficiența unei proceduri inovative de training atențional, in ceea ce privește reducerea distorsiunilor atenționale asupra cognițiilor iraționale la adolescenți. Procedura de training atențional propusă în cadrul prezentei lucrări este sub forma unui joculeț, al cărui scop este acela de a prinde cât mai multe fețe vesele, sau neutre și de a evita fețele furioase sau care exprimă dezgust. Joculețul pe care l-au primit participanții din grupul de control este asemănător, singura diferență constă în faptul că stimulii care apar în cadrul acestui joculeț sunt non-afectivi, având discuri colorate. Scopul acestui joculeț este acela de a prinde cât mai multe discuri de diferite culori, evitând discurile care sunt în culoarea roșie. Am utilizat un un sistem de recompense și pedepse spre a-i motiva pe copii să își antreneze orientarea atenției spre stimuli pozitivi sau neutri. Procedura a fost construită pe baza discrepanțelor observate în literatura de specialitate în ceea ce privește tehnicile de modificare a distorsiunilor atenționale (eng. ABM). Participanții au fost selectați din cadrul mai multor școli, din România, având vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani. În urma aplicării scalei MASC per ansamblu am selectat 77 de participanți care aveau scoruri la MASC total peste o abatere standard, însemnând simptome semnificative de tip anxietate socială: 23 băieți (29.9%) și 54 de fete (70.1%). ). Fiecare participant a beneficiat pe parcursul a două săptămâni, de zece sesiuni de intervenție a câte 15 minute.

Designul cercetării a fost unul experimental de tipul 2(Grup: experimental și de control) x 2(Timp: pre- și postintervenție).Factorul Within este timpul. Factorul Between este grupul. Distorsiunile atenționale au fost evaluate computerizat, utilizând o variantă a sarcinii Dot Probe, precum cea propusă de Amir și colab., 2008 și Scala CASI (Bernard & Cronan, 1999), este un instrument care măsoară cognițiile generale de bază disfuncționale / iraționale. Rezultatele arată că în ceea ce privește nivelul distorsiunilor atenționale nu s-a evidențiat un efect semnificativ al timpului, grupului sau al interacțiunii dintre timp și grup. Cu toate acestea, analizând statisticile descriptive, media distorsiunilor atenționale negative la grupul experimental a fost mai mică în postintervenție, comparativ cu preintervenție. In ceea ce privește cognițiile iraționale, faptul că atât la grupul experimental, cât și la grupul de control, a descrescut nivelul iraționalitații, de la pretest la posttest, ne conduce la concluzia că această scădere a cognițiilor iraționale s-a produs nu ca efect al intervenției, rezultatul putând fi explicat de influența cercetătorului, efectul placebo, expectanțele studiului, învățarea răspunsurilor corecte, dezirabilitate socială, etc.

Abstract

This paper investigates the effectiveness of an innovative procedure of attentional training, in terms of reduced attentional biases on irrational beliefs in adolescents. The attentional training procedure proposed in this paper is a little game, whose aim is to catch as many happy faces, or neutral and avoid faces expressing anger or disgust. The game received by the subjects in the control group is similar, the only difference is that the stimuli that appear in this little game are non-affective, with colored discs. The purpose of this little game is to catch as many disks of different colors, avoiding discs that are red. We used a system of rewards and punishments to motivate children to train their attention towards positive or neutral stimuli. The case was built on the observed discrepancies in the literature regarding modification of attentional biases techniques (eng. ABM). Participants were selected from several schools in Romania, aged between 12 and 18 years old. After applying MASC overall scale we selected 77 participants who had a MASC total scores over one standard deviation, meaning significant symptoms of social anxiety type: 23 boys (29.9%) and 54 girls (70.1%). ). Each participant received over two weeks, ten sessions of 15 minutes each intervention.

Experimental research design was a type 2 (group: experimental and control) x 2 (Time: pre- and post- intervention). The Within factor is time. The Between factor is the group. The attentional distortions were assessed by computer using a variant of Dot Probe task, such as the one proposed by Amir et al., 2008 and Scala CASI (Bernard & Cronan, 1999) is an instrument that measures the basic general dysfunctional cognitions / irrationals. The results show that in terms of the attentional biases there is no significant effect of time, group or interaction between time and group. However, by analyzing the descriptive statistics, the average negative attentional distortions in the experimental group was lower in post- intervention compared to pre-intervention. In terms of irrational beliefs, the fact that the level of irrationality decreased from pretest to posttest for both the experimental group and the control group, leads to the conclusion that this decrease of irrational beliefs occurred not as a result of the intervention, the result can be explained by the influence of the researcher, the placebo effect expectancies study, learning correct answers, social desirability, etc.

I. Componenta teoretică a lucrării

Fundamentare teoretică

1.1. Ce este anxietatea socială ?

Tulburările anxioase presupun costuri ridicate atât pentru oamenii care le au, cât și pentru societate. Acestea au un cost de două ori mai ridicat decât rata medie a costurilor medicale și sunt asociate cu un risc mai ridicat de boli cardiovasculare, ideații suicidare, dificultăți de angajare, reducere semnificativă a calității vieții.Toate tulburările anxioase presupun o anxietate excesiv de înaltă sau frecventă (frică intensă neobișnuită).

Luând ca exemplu, un grup de 8000 de adulți din Statele Unite, aproximativ 28% au raportat că într-un anume moment al vieții lor prezentau simptome care au îndeplinit criteriile de diagnostic din DSM-IV-TR pentru tulburări anxioase, astfel putem afirma că tulburările de anxietate sunt printre cele mai comune tipuri de diagnostice psihiatrice (Kring și colab., 2013).

Barlow (2002) a făcut afirmația cum că „frica este o alarmă primitivă ca răspuns la un pericol iminent, caracterizată printr-o stimulare puternică și prin tendințe de a acționa”, pe când anxietatea poate fi definită ca „o emoție orientată către viitor, caracterizată de percepția caracterului incontrolabil și a imprevizibilității unor evenimente potențial aversive și de o comutare rapidă a atenției spre evenimente potențial periculoase sau spre propria reacție afectivă la aceste evenimente”.

Anxietatea socială este cea mai comună dintre tulburările de anxietate (Kessler și ceilalți., 2005), a treia între cele mai frecvent întâlnite tulburări mentale, despre care există dovezi ale faptului că incidența este în continuă creștere (Rapee și Spence, 2004).

Anxietatea socială se declanșează în mod tipic în anii de început sau de mijloc ai adolescenței, debutul timpuriu este asociat cu o tendință accentuată spre cronicizare și spre agravare a bolii (Beidel și Turner, 2007).

Potrivit DSM 5 (APA, 2013) criteriile de diagnostic pentru anxietatea socială sunt următoarele:

Dacă ar fi să rezumăm puțin putem spune că tulburarea de anxietate socială (SAD) se caracterizează printr-o frică persistentă, nerealistă cu privire la niște situații sociale (situații care ar putea implica a fi evaluat de către ceilalți, situații în care se cunosc oameni noi ș.a). Aceasta tinde să fie mult mai pervazivă și să interfereze mai mult cu activitățile normale, comparativ cu problemele cauzate de alte tipuri de fobii. Cele mai comune frici sunt: a vorbi în fața unui public, a vorbi la ore sau întruniri, a întâlni oameni noi, a vorbi cu oameni care au autoritate. Situațiile sunt evitate sau înfruntate cu o anxietate excesivă.

Fobia socială (SP) este o condiție comună și debilitantă, caracterizată de frica de a nu fi umilit sau jenat în situații sociale și asociată cu deteriorarea socială și ocupațională, precum și cu o comorbiditate considerabilă cu alte afecțiuni psihice . (American Psychiatric Association, 2000).

1.2 Factori asociați cu tulburările de anxietate

Factorii care sunt răspunzători pentru dezvoltarea tulburărilor de anxietate și comuni tuturor formelor de anxietate, sunt: condiționarea comportamentală (clasică – o persoană învață să îi fie frică de un stimul neutru care este asociat cu un stimul aversiv intrinsec; operantă – o persoană se simte ușurată că evită stimulul neutru, iar acest răspuns de evitare se menține deoarece reduce frica), vulnerabiliatea genetică, activitatea crescută în circuitul fricii din creier, descreșterea funcționării GABA și serotoninei și creșterea activității norepinefrinei, inhibiția comportamentală, neuroticismul și factori cognitivi (credințe negative susținute, percepția lipsei de control, atenția orientată în mediu spre indici ai amenințării). (Kring și colab., 2013).

Credințe negative cu privire la viitor

Oamenii care au tulburări de anxietate, de cele mai multe ori cred că urmează să se întâmple lucruri rele. De exemplu, cei care au tulburare de panică ar putea crede că vor muri atunci când inima începe să le bată cu putere, în vreme ce cei cu tulburare de anxietate socială ar putea crede că vor suferi o respingere umilitoare dacă dau greu.

Controlul perceput

Oamenii care cred că nu au control asupra mediului au un risc mai ridicat pentru o varietate de tulburări anxioase, comparativ cu cei care nu au această credință.

Atenția la amenințări

Oamenii cu tulburări de anxietate tind să acorde o mai mare atenție stimulilor negativi din mediu comparativ cu oamenii care nu au astfel de tulburări. Pentru a testa atenția față de stimulii amenințători, cercetătorii au folosit măsurători precum sarcina “dot probe“. În cadrul unei metaanalize a 172 de studii s-a găsit că fiecare din tulburările de anxietate specifice au fost asociate cu o atenție crescută față de stimulii amenințători, în cadrul unor sarcini de tipul dot probe (Bar-Haim, Lamy, Pergamin și colab., 2007). De exemplu, s-a găsit că oamenii cu tulburare de anxietate socială își orientează selectiv atenția înspre fețele furioase. În concluzie putem afirma că tulburările de anxietate sunt asociate cu atenție selectivă față de stimuli amenințători. Prin urmare, simptomele anxietății și tulburările de anxietate sunt probleme răspândite, care afectează starea fizică și emoțională a unui număr semnificativ de persoane din populația generală. Prezența unei tulburări de anxietate sau doar a unor simptome de anxietate este asociată cu o diminuare semnificativă a calității vieții și a funcționării sociale și profesionale.

1.3 Cercetare fundamentală, modele și intervenții cognitive

Conform teoriilor cognitive ale tulburărilor emoționale, indivizii anxioși social sunt hipervigilenți când detectează stimuli amenințători sociali (Clark și Wells, 1995).

Venind să sprijine modelele cognitive, un mare număr de lucrări din literatura de specialitate au demonstrat că persoanele cu anxietate socială acordă o atenție deosebită informațiilor de amenințare socială, inclusiv senzațiilor și comportamentelor legate de anxietate și semnelor de dezaprobare din partea altora (Mogg, și Bradley, 2000).

Cel mai influent model pentru tulburările anxioase, în general și pentru fobia socială este elaborat de Beck, (1985). Beck consideră că subiecții cu fobie socială prezintă convingeri disfuncționale despre ei înșiși și despre modul în care trebuie să se comporte în situații sociale. Convingerile disfuncționale privesc în principal trei aspecte: standarde de performanță socială extrem de ridicate, convingeri condiționale privind evaluarea socială și convingeri absolute despre sine.
Odată ce au fost declanșate de o situație socialã, aceste convingeri contribuie la menținerea fobiei sociale printr-un mecanism care implică o serie de înlănțuiri asemănătoare unui cerc vicios. Atunci când se află într-o situație pe care o percepe ca fiind amenințãtoare un subiect cu anxietate socială va resimți un set de simptome fiziologice și comportamentale de tip anxios, pe care le va interpreta ca dovada propriei incompetențe sociale. El/ea se vor concentra în continuare numai asupra modificãrilor interne, care vor interfera semnificativ cu abilitatea de a procesa și de a răspunde stimulilor sociali. Acest tip de comportament poate antrena modificarea atitudinii celor din jur, care devin mai rezervați, mai puțin prietenoși față de fobicul social, confirmându-i temerile. Chiar dacã anturajul nu-și schimbã atitudinea, distorsiunile interpretative îl fac pe subiect sã identifice elemente critice acolo unde ele nu existã.

Astfel putem afirma că, printr-o disfuncție cognitivã care face ca atenția sã se focalizeze pe stimuli provenind de la propria persoanã sau de la alții, fobicul social va detecta numai acele aspecte ale comportamentului sau al altora pe care le poate interpreta ca dovezi ale unei evaluări sociale negative. Beck (1985) ne spune că spre deosebire de alți fobici, consecințele redutate de subiect (o performanțã publicã nesatisfăcătoare) se pot produce tocmai din cauza preocupării excesive în legătură cu posibilitatea ca ele să apară.
În modelul fobiei sociale pe care l-au propus Clark și Wells (1985), este subliniată importanța modificării atenționale care intervine atunci când fobicul social își închipuie cã este în pericol de a deveni ținta unei evaluãri negative din partea celor care îl înconjoarã. În acest moment atenția sa este deturnatã de la mediu către propria persoanã. Această „auto-focalizare“ duce la creșterea conștiinței rãspunsurilor anxioase redutate și interferează cu procesarea informațiilor privitoare la situație și la comportamentul celorlalți. În plus, fobicul social pare să utilizeze informațiile interoceptive pentru a construi imaginea (negativă) pe care își imaginează că o împărtășește anturajul despre el. 

Clark și Wells (1985) ne sugerează că fobicul social se va angaja în comportamente despre care crede că vor contribui la diminuarea riscului unei evaluări negative. Printre aceste comportamente cele mai frecvente sunt evitarea contactului vizual, a unei îmbrăcăminți excentrice, să repete în gând întrebãrile care i se pun, etc. Aceste comportamente „de siguranță“ fac fobicii să evite infirmarea credințelor lor nerealiste, mai mult cresc șansa producerii comportamentelor și consecințelor temute; de exemplu, o persoană care își repetă în gând întrebările care îi sunt adresate are mai multe șanse să pară în ochii celorlalți ca bizară sau neatentă. La nivelul schemelor disfuncționale profunde autorii identificã trei aspecte: credințe de bază, presupuneri condiționale și reguli rigide de performanță socială.

Rapee și Heimberg (1997) au propus un model asemănător celui dinainte, conform căruia o situație socialã va antrena o serie de procese care generează și mențin anxietatea socială. Astfel, atunci când un subiect anticipează sau se găsește într-o situație socială, el își va construi reprezentãri mentale privind înfãțișarea și/sau comportamentul sãu așa cum crede el cã ar fi vãzut de ceilalți. Aceste reprezentãri mentale sunt bazate pe o multitudine de input-uri, cum ar fi informații recuperate din memoria de lungã duratã (experimentarea anterioară a unei situații, etc.) stimuli interni (ex. simptome fizice) și stimului externi (ex., feed-back-ul provenind de la un auditoriu).

Resursele atenționale sunt alocate unor aspecte caracteristice ale imaginii de sine în legătură cu situația și în general potențial negativă (ex. vocea, înroșitul, etc.) și, de asemenea, monitorizãrii stimulilor externi potențial amenințători cum este evaluarea negativă (ridicatul sprâncenelor, încrețitul frunții, etc.). Ulterior are loc un proces de comparare între reprezentările mentale ale propriei persoane așa cum ar fi ea văzută de ceilalți și presupusul standard al acestora. Discrepanța rezultată determină perceperea unei probabile evaluări negative din partea celor de față și totodatã consecințele sociale ale acestei evaluări negative care duce la creșterea anxietății alături de fenomene fiziologice, cognitive și comportamentale, care vor influența reprezentarea individului asupra propriei aparențe/comportament și cercul vicios este din nou declanșat.

Privind mai îndeaproape putem afirma că atât modelul lui Beck (1985) cât și cel al lui Rapee și Heimberg (1997) sugerează că anxioșii sociali prezintă o procesare preferențială a informației amenințătoare, altfel spus hipervigilență la amenințări. Această  hipervigilență, după Clark și Wells (1995)  pe care o prezintã fobicii sociali poate duce la evitarea stimulilor externi amenințãtori (mediul social).

Paradigmele cele mai utilizate sunt testul Stroop, testul/sarcina „dot probe“ și sarcini de decizie lexicalã și de decizie categorială.

Relevant pentru lucrarea de față este Testul „dot probe“ care presupune prezentarea într-un interval de timp scurt (500ms) a unor perechi de cuvinte pe ecranul computerului. În studiile privind tulburãrile anxioase unul dintre cuvintele unei perechi are un conținut amenințãtor, iar celãlalt este netru. Imediat dupã prezentare pe ecran apare un punct, pe locul în care înainte a fost unul dintre cele douã cuvinte. Când subiectul percepe punctul apasã un buton; atenția de rãspuns este mãsuratã. O latență mai scurtã indică o vigilențã crescutã fațã de cuvântul care a precedat punctul pe ecran.

Folosind acest test Asmundson și Stein (1994) au aratat că fobicii sociali sunt hipervigilenți față de cuvintele cu conținut amenințãtor. Fobicii sociali au identificat mai rapid punctul care fusese precedat de un cuvânt amenințător, decât atunci când fusese precedat de un cuvânt cu un conținut neutru. Musa și Lepine (2001) au obținut rezultate similare conform cărora fobicii sociali sunt hipervigilenți atunci când sunt confruntați cu cuvinte amenințătoare spre deosebire de subiecții din grupul control non-anxios. Chen (1997) la fobicii sociali și Mansell (1999) la studenți cu anxietate socială au relevat un efect de evitare după expunerea de durată scurtă (500 ms) la fețe umane (cu valența pozitivă, negativă și neutră) . Acest tip de evitare a stimulilor aversivi obișnuiți poate ajuta nu numai la menținerea atenției asupra sarcinilor curente dar servește și ca un mecanism regulator, ajutând la menținerea unei dispoziții afective pozitive. 

1.4 Tulburările de anxietate socială la copii

Diferența dintre anxietatea normală și cea patologică poate fi în mod particular dificil de făcut la copii deoarece aceștia manifestă multe frici și anxietăți ca parte a dezvoltării tipice. Dar cu toate acestea seriozitatea problemelor anxioase în copilărie nu ar trebui subestimată. Pe lângă faptul că, copiii suferă precum adulții ca urmare a faptului de a fii anxios, anxietatea simțită de aceștia poate să interfereze și cu achiziția unor abilități adecvate diferitelor nivele ale dezvoltării. Dacă luăm ca și exemplu, un copil care este exagerat de timid și consideră interacțiunea cu cei din mediu ca fiind intolerabilă, este puțin probabil să învețe abilități sociale importante. Acest deficit va reprezenta o bază pentru dificultățile sociale viitoare și poate persista chiar și în adolescență (, – “ceilalți nu mă vor plăcea și mă vor respinge” –), pe urmă, fie la facultate, fie la locul de muncă, întrucât acesta ajunge să se comporte într-un mod care produce la ceilalți răspunsuri de evitare și respingere (Kring și colab., 2013).

Cu toate că cele mai nerealiste frici ale copilăriei se disipează de-a lungul timpului, cei mai mulți adulți anxioși au această condiție încă din copilărie.

Teoriile etiologiei anxietății sociale în copilărie sunt în general similare cu teoriile anxietății sociale de la vârsta adultă. Astfel putem folosi ca și exemplu faptul că, cercetătorii au arătat că acei copii care au tulburări de anxietate, supraestimează pericolul din multe situații și subestimează abilitatea de coping cu acele situații. Anxietatea creată de aceste cogniții interferează cu interacțiunile sociale, făcându-l pe copil să evite situațiile sociale și astfel să nu își dezvolte abilitățile sociale.

În adolescență, relațiile cu cei din mediu sunt importante. Luând ca exemplu, un studiu longitudinal care a găsit că acei adolescenți care percep că nu sunt acceptați de cei din mediu, este mult mai probabil să dezvolte anxietate socială. (Beesdo și ceilalți, 2009). Alte cercetări atrag atenția asupra importanței inhibiției comportamentale (tendința de a deveni agitați și a plânge atunci când întâlnesc stimuli noi) ca și factor de risc în dezvoltarea anxietății sociale. Copiii care au nivele ridicate de inhibiție comportamentală la vârsta de 4 ani, este de 10 ori mai probabil să aibă anxietate socială la vârsta de 9 ani (Essex, și colab., 2010).

Conceptualizarea cea mai frecventă este că anxietatea devine dezadaptativă atunci când interferează cu funcționarea normală, de exemplu atunci când este asociată cu comportamentul de evitare, este cel mai probabil să apară când anxietatea devine foarte frecventă, severă și persistentă.

Cu toate acestea, anxietatea patologică la orice vârstă se poate caracteriza printr-un grad persistent sau extensiv de anxietate și evitare asociată cu un distres subiectiv sau disfuncție.

Majoritatea rezultatelor studiilor au arătat că debutul primei sau oricărei forme de anxietate este în mod clar în copilărie. Prevalența din timpul vieții a oricărei forme de anxietate, în studiile cu copii sau adolescenți este de la 15% spre 20%, respectiv fobiile specifice și sociale, cu rate între 7-10%.

Într-un studiu doar 13% din cazurile cu fobie socială în baseline nu au avut niciun diagnostic la 10 ani follow-up; 35% și 64% au raportat aceeași tulburare și fie anxietate/depresie (Beesdo și ceilalți, 2009).

1.5 Modelul cognitiv al anxietății

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este cea care și-a dovedit eficiența în tratarea anxietății la copii, fiind totodată recomandată, a fi folosită ca primă intervenție pentru tratarea problemelor de anxietate la copii ( National Institute for Health and Clinical Excellence guidelines –www.guidance.nice.org.uk).

În cadrul intervențiilor CBT, ideea de bază este că anxietatea rezultă din emoții, gânduri disfuncționale și comportamente învățate de-a lungul vieții.

Modelul cognitiv-comportamental al anxietății se bazează în totalitate pe modelul ABC al distresului elaborat de Albert Ellis (1962). Acesta ne spune următoarele: atunci când se confruntă cu un eveniment activator indezirabil (A), indivizii filtrează realitatea prin prisma credințelor/cognițiilor (B) distorsionate (iraționale, disfuncționale) sau nedistorsionate (raționale, funcționale), care vor determina (C) consecințe funcționale/disfuncționale emoționale, cognitive și comportamentale. Pornind de la acestea și în acord cu modelul cognitiv-comportamental al anxietății, putem să spunem că inivizii anxioși au cogniții disfuncționale care biasează percepția asupra realității în moduri care le mențin anxietatea.

Uitându-ne în literatura de specialitate putem observa, cum diferite școli de CBT au dezvoltat diverse definiții ale cognițiilor; Rational Emotive Behavior Therapy (REBT) care subliniază importanța credințelor raționale și iraționale (Ellis, 1958, 1994, apud David, 2006), în timp ce Terapia Cognitivă (CT) este structurată în jurul conceptelor de credințe intermediare (ex. scheme cognitive) și gânduri automate (Beck, 1976, apud David, 2006).

Urmărind dezvoltările recente, care vin din științele cognitive experimentale, observăm că acestea pun accent pe biasări cognitive – selectivitatea sistematică în procesul de prelucrare a informațiilor, favorizând un anumit tip de informații în defavoarea altuia ( MacLeod și Mathews, 2012). Dacă e să privim mai îndeaproape putem spune că în ultimii douăzeci de ani, s-au făcut numeroase cercetări în procesarea de bază a infomațiilor în modelul cognitiv al anxietății, în dezvoltarea modelelor cognitive specifice unor anumite tulburări și a protocoalelor de tratament pentru majoritatea tulburărilor de anxietate, s-au făcut zeci de studii ale efectelor tratamentelor, toate acestea demonstrând totodată eficacitatea terapiei cognitive a anxietății.

Modelul cognitiv consideră anxietatea clinică o reacție față de o evaluare neadecvată și exagerată a vulnerabilității personale, datorată unui sistem incorect de procesare a informațiilor care interpretează în mod greșit anumiți stimuli sau unele situații neutre ca fiind amenințătoare (Clark și Beck, 2010).

Modelul cognitiv al anxietății sociale (Clark și Wells, 1995; Rape & Hemberg, 1997, apud Beard și Amir, 2010) desemnează interpretarea biasată a situațiilor sociale ambigue ca fiind procesul care menține anxietatea socială.

Terapia cognitivă a anxietății sociale urmărește reducerea anxietatii sociale și evitarea prin corectarea biasărilor eronate care favorizează atenția pentru amenințarea socială și interpretarea acesteia, să inverseze autofocalizarea exagerată asupra stimulilor interni, totodată eliminarea și recurgerea la strategii de siguranță pentru ascunderea anxietății, sporirea toleranței la anxietate, scăderea tendinței de inhibare și să reducă ruminația post-eveniment (Clark și Beck, 2010).

1.6 Cogniții iraționale în anxietatea socială

Credințele iraționale, sunt un concept central în teoria cognitivă și terapie, și joacă un rol primar în numeroase tulburări, cum ar fi depresia și anxietatea. Intervențiile precum CT, CBT, REBT arată importanța și rolul cauzal al cognițiilor iraționale în tulburările anxioase.

Numeroase studii clinice controlate au arătat că CBT este un tratament eficient în tulburările de anxietate ale copiilor indiferent de formatul în care aceasta este livrată. De asemenea putem spune că REBT, este o formă de psihoterapie cognitiv-comportamentală elaborată de Albert Ellis care este de asemenea un tratament psihologic validat științific, atât pentru diverse forme de psihopatologie, cât și pentru tulburări psihosomatice și probleme de viață.

Concluzionând putem afirma că CBT consideră problemele psihologice ca fiind răspunsuri dezadaptative învățate, susținute de cogniții disfuncționale. În consecință, se accentuează necesitatea identificării și modificării cognițiilor dezadaptative și înlocuirea comportamentelor disfuncționale .

Albert Ellis (Ellis, 1962; 1994, apud David, 2006), pe baza a zeci de studii, descrie care sunt cele mai importante structuri cognitive evaluative (relevante pentru scopurile individului) generale (definite logic și empiric), care sunt implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie, sunt deci disfuncționale, pe care le-a numit cogniții iraționale, dar și cele implicate și/sau în promovarea sănătății și a unui comportament adaptativ, numite cognițiile raționale.

Conform autorului cogniția irațională generală, centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration tolerance/ frustration intolerance) și evaluarea globală (global evaluation)- autodeprecierea și deprecierea celorlalți.

Cogniția rațional-generală centrală este gândirea flexibilă, non-absolutistă (preferential and accepting), din care derivă apoi celelalte trei cogniții generale intermediare: non-catastrofarea (badness), toleranța la frustrare (frustration tolerance) și evaluarea contextuală (antiglobal evaluation) (David, 2006).

Atunci când formularea este de tip absolutistă și rigidă a scopurilor/dorințelor în termeni de “trebuie” este un proces cognitiv irațional, în timp ce atunci când formularea este una preferențială și flexibilă, dublată de acceptarea faptului că ceea ce dorim s-ar putea să nu se întâmple, este un proces cognitiv rațional. Pe de altă parte atunci când catastrofăm evaluăm un eveniment negativ ca fiind cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Procesul rațional este atunci când evaluăm un eveniment negativ pe un continuum. Toleranța scăzută la frustrare face referire la evaluarea unei situații ca fiind intolerabilă, adică imposibil de acceptat și de trăit cu ea.

Referindu-ne la anxietatea socială, interpretarea negativă a simptomelor anxioase în situații sociale din cauza temerii că anxietatea va fi percepută negativ de către ceilalți este o caracteristică esențială a tulburării (Well, Clark, 1997, apud Clark și Beck, 2010).

Mai mulți autori au încercat testarea rolului de mediere al cognițiilor negative focusate către propria persoană (de ex. „Ce spun eu vă sună stupid”) la persoane cu niveluri diferite de anxietate. Ei descoperă totodată că cognițiile negative au mediat relația dintre anxietatea socială și starea de anxietate în timpul unei probe de susținere a unui discurs în fața publicului (Schulz, Alpers și Hofmann (2008, apud Beard, Amir, 2010).

Alte studii au asociat frustrarea cu agresivitatea deoarece frustrarea implică blocarea sau contracararea scopurilor, urmată de insatisfacție. Pe când de fapt toleranța scăzută la frustrare reprezintă o dorință puternică de a elimina disconfortul fără a te gândi la consecințele acestui lucru și este implicată ca factor principal de distres în abordarea REBT elaborată de Ellis (Ellis, 1982; Ellis și Dryden, 1987; Knaus, 2002, apud Ellis și Bernard, 2007).

Pe de altă parte toleranța scăzută la frustrare creează emoții intense. “LFT-ul ne sabotează rezistența pentru a ne rezolva problemele și atingerea propriilor scopuri, făcându-ne să simțim anxietate, furie și depresie. LFT-ul ne determină să fim iritabili cu noi înșine și cu ceilalți” (Clark, 2010). Făcând referire la REBT, toleranța înseamnă că se poate ca o situație să nu ne placă și să dorim să o schimbăm, dar, pentru a ne atinge scopurile, de multe ori trebuie să tolerăm frustrarea și disconfortul, cel puțin pe termen scurt ( Ellis și colab., 2007).

Frustrarea poate avea și efecte pozitive luând în considerare nivelul individual de toleranță; astfel dacă reacțiile sunt inadecvate, acestea pot determina agresivitate, rigiditate comportamentală, furie, vinovăție și folosirea mecanismelor de apărare. Pe de altă parte procesul de frustrare poate fi privit și ca emoție, tensiune, conflict, retragere și poate interfera cu scopurile propuse și expectanțele avute.

1.7. Intervenții validate științific în anxietate. Prezentarea diferențelor dintre intervențiile cognitiv comportamentale (CBT) și paradigma Cognitive Bias Modification (CBM)

Principalele forme de tratament ale tulburărilor de anxietate în general sunt terapia cognitiv comportamentală și inhibitorii selective ai recaptării serotoninei (SSRI). Ideea cum că paternurile disfuncționale de gândire ar putea contribui la patologia anxioasă a condus la dezvoltarea terapiei cognitiv comportamentală pentru tulburările de anxietate clinică (Clark și Beck, 2010).

Conform teoriilor cognitive ale anxietății, distorsiunile procesărilor informaționale joacă un rol central în etiologia și menținerea tulburărilor de anxietate. Procesarea este ghidată de scheme care în mare parte determină modalitatea în care informația este selectată, interpretată și reamintită. La persoanele anxioase schemele sunt distorsionate înspre stimulii amenințători. Protocoalele cognitiv comportamentale se focalizează în primul rând pe training în ceea ce privește învățarea unor tehnici de relaxare, pe expunere sistematică și graduală la amenințare și pe disputarea conștientă, explicită și directă a distorsiunilor de memorie și de interpretare.

Cunoscând toate acestea putem afirma că modelele cognitive actuale ale anxietății recunosc implicarea distorsiunilor atenționale, preconștiente, automate și timpurii în etiologia și menținerea tulburărilor de anxietate. Lipsa acestor mijloace de modificare a distorsiunilor și paternurilor, în contextul psihoterapiei standard lasă tratamentul acestor procese cognitive distorsionate în afara cutiei de instrumente CBT (Haim, 2010).

Astfel se evidențiază implementarea unor proceduri prin intermediul cărora să se încerce a se modifica și aceste procese. Apar noi tipuri de intervenții care încearcă să contracareze aceste obstacole, valorificând teoriile cognitive ale anxietății din care provin.

O nouă dezvoltare pentru a modifica aceste direcții de procesare într-un mod diferit este Cognitive Bias Modification (CBM), care este o instruire computerizată care constă în “practică extensivă pe o sarcină cognitivă proiectată pentru a încuraja și facilita modificarea cognitivă dorită ” (p.3 Kosner, Fox și MacLeod, 2009).

Atunci când spunem CBM, ne gândim la o manipulare directă a biasărilor cognitive prin expunerea prelungită la sarcini ambigue care favorizează paternuri predeterminate în procesarea selectivă a informațiilor (MacLeod, Mathews, 2012).

Comparativ cu CBT, CBM schimbă direcțiile de procesare prin practicarea procesului dorit și nu prin instrucțiuni verbale și gânduri. Din cauza abordării diferite CBM, ar putea aduce un plus de valoare la tratamentul tulburărilor de anxietate. Pacienții cu handicap fizic și mobilitate redusă sau pacienții care ezită în a căuta un tratament față în față ar putea fi mai bine contactați prin terapii livrate prin internet. Mai mult, dată fiind senzitivitatea contextulă a efectelor de instruire, intervențiile online sunt promițătoare întrucît se pot completa acasă. ( MacLeod, Kostner și Fox, 2009).

Făcând o trecere în literatura de specialitate, ne dăm seama că tulburările emoționale sunt caracterizate de trei tipuri de distorsiuni cognitive: de atenție (CBM-A), de interpretare (CBM-I), și de memorie (CBM-M). (Woud și Becker, 2014).

Cele două caracteristici cheie ale CBM, identificate de Koster și colab. (2009) sunt în primul rând biasarea cognitivă, care caracterizează tulburările clinice și simptomele clinice relevante sau trăsăturile de personalitate asociate cu vulnerabilitatea spre disfuncții clinice. În al doilea rând, aceasta este o metodă de manipulare a biasării cognitive care nu se bazează în special pe instruire, ci pe practica extensivă a unor sarcini cognitive concepute pentru a încuraja și facilita schimbarea cognitivă dorită.

În concluzie putem afirma că procedurile CBM pot modifica biasările printr-un proces implicit, experimental, în comparație cu procesele explicite, verbale ale psihoterapiei.

După MacLeod, Mathews ( 2012 ), scopurile intervenției CBM ar putea fi în primul rând faptul că determină rolul cauzal al biasărilor cognitive, deoarece, demonstrarea asocierii dintre o formă particulară a biasării cognitive și anxietate nu conduce la concluzia că biasul este cauza dispoziției, iar o cale de o stabili acest rol cauzal este de a testa modul în care manipularea directă a unei variabile va duce la modificarea celeilalte. În al doilea rând evaluează potențialul terapeutic al modificării directe a biasărilor deoarece cercetările CBM timpurii au arătat că pot scădea temporar vulnerabilitatea la anxietate. Iar nu în ultimul rând natura mecanismelor de biasare cognitivă fiindcă, dezvoltarea capacității de a manipula procesele cognitive oferă oportunitatea de a învăța despre mecanismele care stau la baza acestor procese.

Terapia CBT convențională este cea care urmărește să ajute pacienții să aibă un insight despre rolul gândurilor în generarea și menținerea simptomelor de anxietate. Astfel pacienții sunt asitați în identificarea gândurilor disfuncționale care duc la aceste simptome, încurajați să reducă credibilitatea acestor gânduri disfuncționale și nu în ultimul rând a-i încuraja și a-i determina să își dispute astfel de gânduri.

Intervenția CBM este concepută pentru a schimba procesele cognitive, care stau la baza acestui mod de gândire și nu pentru a modifica modul în care persoanele răspund la gânduri anxiogene.

Koster și colab. (2009), au încercat să identifice principalele caracteristici cheie ale metodologiei CBM, astfel în primul rând fiecare procedură CBM este concepută pentru a modifica direct biasarea în procesarea selectivă a informațiilor, care este implicată teoretic în generarea anxietății disfuncționale și fiind asumată ca fiind un gând conștient, în al doilea rând CBM urmărește să modifice biasările prin practică, prin unele sarcini care pot duce la schimbare, astfel CBM nu se bazează pe insight, de vreme ce distorsiunile țintă nu au nevoie să fie accesibile introspective.

După cum am amintit anterior, în cadrul acestei lucrări, tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente, cu prevalență ridicată și costuri sociale ridicate. Această situație este posibil să fie determinată de faptul că mulți copii și adolescenți, nu au acces la tratament CBT . Printre aceste motive putem aminti pregătirea inadecvată a profesioniștilor, refuzul de a lucra cu copiii, stigma care este asociată cu accesarea serviciilor de sănătate mentală, constrângeri financiare sau de timp ( Spence și colab., 2011).

Dezvoltarea unui tratament pentru tulburările de anxietate, timpurii, inovativ și efectiv ușor de aplicat a devenit o prioritate deoarece multe din problemele de anxietate debutează în perioada de trecere la adolescență, iar imaturitatea de dezvoltare a funcției cognitive și neurobiologice a ridicat semne de întrebare dacă terapiile psihologice și farmaceutice curente sunt potrivite pentru aceste grupe de vârstă (Muris, 2012).

Un număr din ce în ce mai mare de copii și adolescenți eșuează în a răspunde la tratamentele psihologice curente (James, Soler și Weetherall, 2005, apud Lau, 2013), în timp ce alternativele farmaceutice au randament pe termen scurt.

Intervențiile de modificare a biasului cognitiv, au ca scop modificarea distorsiunilor cognitive pentru a reduce psihopatologia, iar printre avantajele acestor intervenții putem aminti faptul că sunt ușor de livrat beneficiarilor și nu necesită asistență din partea terapeutului, ceea ce le fac foarte simple.

1.8 Descrierea distorsiunilor cognitive implicate în anxietate

Numeroasele studii asupra tulburărilor anxioase au găsit a fi asociate cu următoarele distorsiuni: distorsiuni atenționale, distorsiunile de interpretare, distorsiuni ale memoriei. Astfel având punctul de pornire aceste constatări s-au constituit intervențiile CBM, având scopul de a modifica aceste distorsiuni și de a reduce astfel nivelul de anxietate.

Dintre toate cele trei distorsiuni, putem afirma că distorsiunile de memorie au fost de cele mai multe ori observate, atât la pacienții anxioși clinic cât și la subiecții nonclinici cu trăsături anxioase ridicate.

Făcând trecerea spre paradigm modificarilor distorsiunilor de interpretare (Cognitive Bias Modification of Interpretation – CBM–I) distorsiunile de memorie sunt legate de distorsiunile de interpretare ințiale (Hertel, 2004, Apud Tran și colab., 2011).

Cognitive Bias Modification of Interpretation (CBM – I) este o procedură folosită la copiii și adolescenții cu anxietate. Biasările de interpretare implică tendința de a rezolva preferențial situațiile ambigue într-o manieră negativă (amenințătoare).

Astfel distorsiunile de interpretare sunt reprezentate prin atribuirea de semnificații negative unor situații ambigue. Deciziile pretinse sunt structurate astfel încât acestea beneficiază constant de un patern particular de interpretare selectivă, având expectanța că participanții vor începe să favorizeze acest stil de interpretare (MacLeod, Mathews, 2012). Studiind literatura de specialitate observăm că în prima procedură CBM – I raportată, Grey și Mathews (2000), (Apud MacLeod și Mathews, 2012) au prezentat participanților rădăcina unui cuvând care trebuia completat și care permite o interpretare pozitivă și una negativă.

Pornind de la datele existente s-a presupus că modificarea interpretărilor negative prin CBM-I poate avea utilitate clinică asupra copiilor și adolescenților, dovedită prin studiile făcute pe copiii anxioși (review Lau, 2013) arătând totodată că CBM–I este capabil să modifice biasările negative de interpretare.

Analizând mai îndeaproape observăm că participanților le sunt prezentate situații ambigue, răspunsurile pozitive sunt întărite prin feedback și astfel devin automate, fiind eliminată tendința de interpretare negativă și astfel este redusă vulnerabilitatea la anxietate.

Atunci când Muris și colegii au expus copii cu vârstă școlară (8 – 13 ani) în cadrul unei sesiuni CBM-I, acești copii au judecat scenariile ambigue prezentate ca fiind mai puțin amenințătoare în comparație cu acei copii care au fost expuși la condiția CBM-I de interpretare negtivă (MacLeod și Mathews, 2012).

Paradigma modificariii distorsiunilor atenționale (Cognitive Bias Modification of Attention – CBM-A) sau biasarea atențională este o formă a biasării cognitive care implică orientarea preferențială a atenției asupra unui anumit tip de informații, mai exact tendința de a orienta atenția spre stimulii amenințători din mediu, comparativ cu cei non-amenințători, într-un stadiu timpuriu al procesării informaționale (Susa și colab., 2012).

Studiind literatura de specialitate observăm că cercetătorii au început să dezvolte procedurile de modificare a biasărilor cognitive în ceea ce privește selectivitatea atențională (CBM-A) la mijlocul anilor 1990, asociind aceste distorsiuni cu anxietatea. Pornindu-se de la constatările acestea s-a căutat dezvoltarea de tehnici în scopul de a modifica aceste distorsiuni și a reduce anxietatea. CBM-A folosită în ultimii ani reprezintă o versiune de training a probei atenționale utilizată pentru a evalua legătura dintre anxietate și biasările atenționale (MacLeod și colab., 2012).

Atunci când evaluăm cu ajutorul acestei sarcini, probele sunt prezentate în timp egal pe ecran, indiferent dacă sunt stimuli negativi sau neutri, pe când cu versiunea de modificare a biasărilor, examinarea se face numai pentru locul în care apare stimulul negativ sau neutru, folosind stimuli emoționali, fie cuvinte sau imagini.

Câteva dintre studiile care au avut ca scop cercetarea eficienței acestor tehnici au avut rezultate pozitive în ceea ce privește reducerea distorsiunilor atenționale și a nivelului de anxietate.

În marea majoritate a studiilor prezentate s-a urmărit modificarea biasărilor atenționale, demonstrându-se capacitatea acestei proceduri de a modifica selectivitatea atențională.

Dandeneau și Baldwin (2004) (Apud MacLeod și Mathews, 2012) dezvoltă o variantă vizuală pentru a suprima atenția la stimuli negativi simultan cu dezvoltarea vigilenței la stimuli pozitivi. Reducerea biasării atenționale către informații negative determină reducerea gândurilor negative intrusive la persoanele care au o tendință exagerată spre îngrijorare (Hayes și colab., 2010, Apud MacLeod și Mathews, 2012).

Majoritatea studiilor utilizează variante de sarcini dot-probe spre a măsura și manipula distorsiunile atenționale care sunt asociate cu amenințarea.

Observând o sarcină tipică dot-probe ne dăm seama că doi stimuli, unul asociat cu amenințarea și unul neutru se arată pe o perioadă scurtă de timp la fiecare rundă și îndepărtarea lor este urmată de o mică probă țintă în locația ocupată de unul dintre cei doi stimuli.

Subiecților li se cere să discrimineze cît mai repede pot între două variante ale probei (E sau F). Utilizând formatul clasic, proiectat cu scopul de a măsura distorsiunile atenționale, țintele apar cu o probabilitate egală în locația stimulilor amenințători și ai celor neutri. Indexul distribuției atenției subiecților este furnizat de latențele de răspuns, cu răspunsuri mai rapide la probele evidente, în locația selectată relativ la locația neselectată. Distorsiunile atenționale în ceea ce privește amenințarea sunt evidențiate când subiecții răspund mai repede la probe care înlocuiesc stimuli asociați cu amenințarea, comparativ cu stimuli neutri. Paternul opus indică evitarea amenințării.

Luând cazul variantelor de traininig atențional, locația țintă este manipulată pentru a crește proporția țintelor care apar în locația trainingului intenționat de a creea distorsiunea. Astfel țintele vor apărea mai frecvent în locația stimulilor neutri, comparativ cu cei amenințători. Considerându-se că astfel de contigente, pot avea ca rezultat o performanță a sarcinii, îndepărtarea atenției de la amenințare, vom induce gradual o repetiție sistematică de încercări. Măsurarea efectelor procedurii de training asupra simptomelor anxioase se poate realiza imediat după finalizarea protocolului de training, în vreme ce măsurarea efectelor trainingului atențional asupra vulnerabilității la stres se poate face în cazul subiecților care sunt expuși la un stresor, după protocolul de training atențioanl (Haim, 2010).

Relația dintre distorsiunile de interpretare și cele atenționale a foat slab înțeleasă, deoarece puține studii s-au focalizat pe investigarea legăturii dintre cele două tipuri.

Amir și colab. (2010) ilustrează o relație cauzală între distorsiunea atențională spre amenințare și trainingul distorsiunii de interpretare, astfel participanții anxioși care au fost trăinuiți spre a accesa semnificația benignă a informației ambigue au arătat o abilitate îmbunătățită de a-și dezangaja atenția de la informația amenințătoare (White, Suvai, Pine, Bar-Haim, Fox, 2011).

1.9 Distorsiunile atenționale și anxietatea socială

Intervențiile de modificare a distorsiunilor atenționale (ABM) și de interpretare au apărut ca rezultat a cercetărilor din psihopatologia experimentală.

MacLeod și colegii săi (2012) au arătat că distorsiunea atențională în privința materialului amenințător poate fi modificată, având un impact direct asupra vulnerabilității emoționale. (Clark și colab., 2014 ). Aceași autori menționează patru studii din care rezultă faptul că modificarea atenției selective, poate avea consecințe emoționale pozitive.

Schmidt și colab., (2009), au testat eficacitatea clinica a ABM în cadrul unui studiu, în care au identificat participanți diagnostificați cu SAD. Pe parcursul a patru săptămâni participanții au primit opt sesiuni , fiecare incluzând o sută șaizeci de procese de instruire. În urma intervenției 72% din participanți, care au primit trainingul, nu au mai respectat criteriile de diagnosticare cu SAD, comparativ cu 11%, participanții din lotul de control. Realizând o evaluare la patru luni, mai târziu, autorii au descoperit că 64% din participanții care au primit trainingul , au fost clasificați ca fiind ameliorați, comparativ cu numai 25%, participanți din lotul de control. Astfel de dovezi sugerează faptul că modificarea distorsiunilor atenționale este o abordare efectivă de tratament în cazul tuburărilor de anxietate socială, capabilă să producă rezultate comparabile cu tratamentele standard, oferind costuri mai scăzute.

Intr-un alt studiu similar, tot de patru săptămâni, Amir și colaboratorii săi , au aflat că în postintervenție, 50%, din acei care au beneficiat de ABM, nu au mai îndeplinit criteriile de diagnostic pentru anxietate socială, în comparație cu 14%, participanții lotului de control.

În timp ce Amir și colab. (2010) și See și colab. (2009), au continuat să utilizeze stimuli lexicali în cadrul programelor CBM, Schmidt și colab. (2009), au folosit pictograme ale diferitelor expresii faciale cu scopul de a modifica răspunsul atențional al participanților anxioși social la semnalele faciale negative. Eficacitatea clinică a acestei variante în tratamentul subiecților cu anxietate socială oferă încurajări pentru dezvoltarea ulterioară a variantelor de instruire. Astfel s-a arătat că structurile direcției de procesare care definesc anxietatea socială sunt mai evidente asupra stimulilor legați în mod specific de amenințarea socială (Amir, Freshman și Foa, 2007).

Waters și colab., (2013) ne arată că, în două sesiuni de ABM, a câte 15 minute, săptămânale ( patru săptămâni), ar avea o mărime a efectului intergrup până la 1,92, în ceea ce privește anxietatea socială, datele follow-up sugerează că beneficiile se mențin în timp. La oamenii care au o tendința excesivă de a se îngrijora, modificarea distorsiunilor atenționale dinspre stimuli negativi, reduce de asemenea gândurile intruzive. Hayes și colab., (2010) au împărțit participanții unui studiu, pe cei care au avut scoruri ridicate la chestionarul care evalua îngrijorarea, fie în cadrul unui grup care primea training CBM-A fie într-un grup de control; cu scopul de a crește evitarea atențională a stimulilor verbali negativi. Rezultatele acestui studiu ne spune că CBM-A, a atenuat gândurile negative intruzive, din timpul unei proceduri de inducere a îngrijorării, iar pe de altă parte a redus distorsiunea atențională. (MacLeod, Mathews, 2012).

Bar-Haim Morag și Glickman (2011), au arătat că cu ajutorul protocolului ABM implementat, au facilitat dezangajamentul atenției de la amenințare și au redus vulnerabilitatea la stres la copiii de zece ani, înalt anxioși, utilizând o variantă emoțională a sarcinii Posner. Acest studiu a fost desfășurat pe parcursul a paisprezece zile, a câte patru sesiuni de o oră. Rezultatele obținute sugerează faptul că ABM ar putea produce efecte anxiolitice care trec dincolo de tratament și pot avea un impact asupra procesării amenințării (Bar-Haim și colab., 2011).

Rezultatele prezentate de autori sprijină utilizarea procedurilor de modificare atențională utilizând computerul, deoarece intervențiile pe bază de computer, comparativ cu terapia față în față, ar fi mult mai acceptate de către copii, permițând furnizarea unei intrevenții susținute și sistematice, prin intermediul internetului, fapt care facilitează accesibilitatea și reduce semnificativ costurile.

Sarcinile ATP și ATC s-au bazat pe studiile lui Dandaneau și colab., 2007. Atât pentru ATP cât și pentru ATC stimuli au fost fotografii color a unor fețe fericite și furioase din setul Nim Stim, respectiv a unor păsări sau flori folosite în sarcinile vizuale anterioare. Participanții au realizat sarcina de training atențional de patru ori pe săptămâna, timp de trei săptămâni (doisprezece sesiuni). Analizele “completer” și “ intent to treat”, au confirmat că acest training a indus un bias atențional înspre stimuli pozitivi, relativ cu stimuli neutri. De asemenea 50% din copiii care au primit ATP nu au mai îndeplinit criteriile pentru diagnosticul principal, in post training comparativ cu 8% din grupul ATC. Aceste rate sunt similar cu acelea din studiul ABMT la copii cu anxietate. (Eldar și colab., 2012).

Eficiența unui protocol ABM în ceea ce privește reducerea nivelului de anxietate la copii a fost demonstrată în studiul realizat de Eldar, Apter, Lotan, Edgar, Naim, Fox, Pine și Haim Bar în 2012. Copiii au fost împărțiți randomizat în una din cele trei condiții: ABM care a fost proiectat cu scopul de a muta atenția de la stimulul amenințător, trainingul atențional placebo, care folosea stimuli identici cu cei din condiția ABM și trainingul atențional placebo, care a folosit stimuli neutri. Toți participanții au completat patru sute optzeci de sesiuni pe săptămână timp de patru săptămâni. S-au găsit reduceri semnificative în cadrul condiției ABM, în numărul simptomelor anxioase și severitatea simptomelor, aceste nefiind regăsite în trainingul atențional placebo sau condiția placebo neutră. Astfel reorientarea atenției dinspre stimuli amenințători înspre stimuli neutrii a vut efect reducerea nivelului de anxietate. Ca și ipoteză secundară autorii au examinat dacă schimbările în biasurile atenționale rezultate din condițiile de training diferite moderează sau mediază schimbările simptomelor anxioase din pretest și posttest.

Rezultatele obținute au sugerat că ABM, reduce simptomele de anxietate pedriatică. Acele efecte de reducere a anxietății ca urmare a trainingului atențional (văzute în alte studii), ar putea rezulta din creșterile în control atențional, indiferent de valența emoțională. În mod specific în trainingul nonafectiv, nici un participant nu a răspuns clinic. Astfel rezultatele sugerează că efectele clinice ridicate sunt ca urmare a trainingului atențional specific- contigențe asociate, decât în trainingul nonafectiv.

O altă cercetare în cadrul căreia s-a demonstrat eficiența unui protocol de training atențional asupra modificării distorsiunilor atenționale la copiii cu anxietate a fost realizată de către Waters, Pittway, Mogg, Bradley și Pine ( 2013). Copiii din cele două grupuri, experimental și de control au realizat sarcinile pe parcursul a trei săptămâni, având patru sesiuni de training săptămînal. Rezultatele au arătat că în posttest, copiii din grupul experimental au prezentat mai multe distorsiuni atenționale înspre fețele fericite comparativ, cu copii din grupul de control. La fel 50% din copiii din grupul experimental nu au mai îndeplinit criteriile de diagnostic pentru anxietate, comparativ cu 8% din grupul de control. De asemenea spre deosebire de alte studii, subiecții au fost învățați să își orienteze atenția înspre stimuli pozitivi din mediu (Waters și colab., 2013).

Susa, Pitica, Benga, Miclea 2012, au arătat în cadrul unui studiu că, distorsiunile atenționale nu au fost direct asociate cu simtomele anxioase. În cadrul acestui studiu, ipoteza larg răspândită conform căreia pe măsură ce nivelele de anxietate cresc, copiii ar trebui să arate distorsiuni atenționale mai mari spre amenințare, nu a fost semnificativă. Ceea ce au găsit autorii a fost un efect al interacțiunii semnificativ a distorsiunilor atenționale spre amenințare și a controlului atențional, în ceea ce înseamnă prezicerea simptomelor anxioase. Acest efect ne spune că, copiii cu o capacitate scăzută de a-și regla atenția, distorsiunile atenționale pentru fețele furioase sunt asociate în mod semnificativ cu anxietatea, pe când copiii cu distorsiuni atenționale și un control atențional redus, raportează o anxietate mai ridicată. Copiii cu control atențional ridicat, distorsiunile atenționale spre amenințare au fost asociate cu anxietatea (Susa, Pitica, Benga, Miclea 2012).

1.10 Sumarizarea studiilor prezentate. Argumentarea studiului prezent.

Făcând o analiză a studiilor menționate putem observa că ABM poate fi integrat în cadrul terapiei CBT. De asemenea se poate ajunge cu ușurință la pacienții care nu au acces la terapiile standard. Utilizarea computerului ar putea aduce terapia într-un stil de viață mai intuitiv– îmbunătățirea complianței la tratament, dar și posibilitatea administrării de acasă. Nu există date sistematice spre a determina furnizarea optimă în termeni de număr de sesiuni sau încercări ale protocoalelor de training atențional. Cu siguranță sesiunile mai scurte și mai puține ar putea crește complianța la copii (Unele din studii arată că pentru adulții cu SAD, opt sesiuni de-a lungul a patru săptămâni, fiecare având o sută șaizeci de probe, produce efecte terapeutice puternice, care se mențin și la patru luni de follow-up (Haim, 2010).

După cum putem observa din studiile prezentate ne putem pune întrebarea: < cei care au anxietate, prezintă distorsiuni atenționale spre stimuli negativ, sau au un deficit de orientare a atenției înspre stimuli pozitivi >. Unii autori, Clarke și colab., (2014) – distorsiuni atenționale spre stimuli negativ, pe când în studiile prezentate de Waters și colab., (2013), indivizi anxioși prezintă distorsiuni și deficițe în procesarea stimulilor pozitivi. În studiul prezentat de Eldar și colab., (2012), Dandaneau și colab. (2007), aflăm că, s-a demonstrat că efectele de reducere a anxietății prin training atențional spre stimuli pozitivi nu s-a datorat trainingului general, în controlul atențional, indiferent de valență. Susa și colab., (2012) ne arată că distorsiunile atenționale nu sunt asociate în mod direct cu simptomele anxioase. (importanța controlului atențional). Bar Haim și colab., (2011), ne spune că efectele trainingului cu un set de stimuli s-au generalizat facilitând dezangajarea față de un alt set de stimuli amenințători.

Observând discrepanțele din studiile prezentate, în cadrul acestui studiu ne-am propus să testăm eficiența unei proceduri de training atențional menit a schimba distorsiunile atenționale în anxietate la copii. După cum putem observa din studiile anterioare, scopul procedurilor de training atențional au fost fie a-i învăța pe participanți să își orienteze antenția de la stimuli negativi la cei neutri, fie la cei pozitivi.

Astfel, pornind de la discrepanțele observate în literatura de specialitate cu privire la distorsiunile atenționale negative, în ceea ce privește anxietatea socială și de la discrepanțele observate în ceea ce privește procedura de training atențional, în cadrul acestei lucrări am propus un program de antrenament al distorsiunilor atenționale, al reorientării atenționale dinspre stimuli, negativi spre stimuli neutri sau pozitivi. Ne propunem, de asemenea să vedem, dacă schimbând reorientarea atenției, acest lucru se răsfrânge asupra cognițiilor iraționale.

Elementul de noutate sunt cele două proceduri de intervenție la nivelul atenției, una pentru grupul experimental și una pentru grupul de control. Pornind de la cercetările anterioare amândouă procedurile sunt gândite sub forma unui joc, fiind mai adaptate astfel nevoilor copiilor și adolescenților.

Prin sarcina pe care o propunem spre testare în acest studiu introducem un element de noutate faptul că sarcina este adaptată nevoilor copiilor, astfel că în cadrul sarcinii pe care o propunem am introdus un sistem de recompense și pedepse, (ideea susținută de Waters și colab., (2013), care ne spune că înclinația spre recompense ar putea minimiza anxietatea sau reactivitatea la stres) în așa fel încat atunci când copiii, realizează procedura de training atențional sunt mai motivați, comparativ cu situațiile clasice atunci când copiii au realizat sarcini de training atanțional mai puțin atractive. Pe lângă acest lucru sarcina propusă poate fi ușor utilizată acasă, deoarece poate fi descărcată pe calculatorul propriu fiecărui copil, astfel încât, în cadrul acestui studiu am evaluat eficiența acestei sarcini derulată într-un mediu ecologic.

Plecând de la aceste asumții propunem procedura de training dorind să investigam efectul trainingului distorsiunilor atenționale dinspre pozitiv spre negativ, asupra cognițiilor iraționale la copii. În acest scop, am formulat obiectivele și ipotezele studiului de față.

Obiectivele și ipotezele cercetării

Obiectivele:

1. Testarea eficienței unei proceduri inovative de training atențional în ceea ce privește reducerea distorsiunilor atenționale negative, în cadrul unui studiu clinic randomizat (pre- și posttest).

2. Testarea eficienței unui program de training a distorsiunilor atenționale asupra reducerii cognițiilor iraționale la copii.

Ipotezele :

Ipoteza 1: În urma trainingului, copiii din grupul experimental vor avea un nivel mai scăzut a distorsiunilor atenționale comparativ cu copiii din grupul de control.

Ipoteza 2: În urma trainingului, copiii din grupul experimental vor avea un nivel mai scăzut al iraționalității, comparativ cu grupul de control.

II. Componenta metodologică a lucrării

Participanții

Participanții au fost selectați din cadrul mai multor școli, din România, având vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani. Aceștia s-au oferit să participe voluntar, fiind recompensați cu dulciuri. Inițial, am aplicat scala MASC pentru screeningul anxietății la 390 de elevi. Astfel, în urma aplicării scalei MASC per ansamblu am selectat 77 de participanți care aveau scoruri la MASC total peste o abatere standard, însemnând simptome semnificative de tip anxietate socială: 23 băieți (29.9%) și 54 de fete (70.1%). Din totalul de 77 de participanți, 51 provin din mediul urban și despre 26 de participanți nu avem informații (M=15.53,ani și SD= 1,07).

Studiul a fost aprobat de Comisia de Etică a Universității Babeș Bolyai. Am obținut acordul directorilor de școli pentru desfășurarea acestui studiu în incintele școlilor. De asemenea, am mai obținut consimțământul informat atât de la participanți, cât și de la tutorii acestora. Pe parcursul derulării acestui studiu, am pierdut trei participanți, care au lipsit de la școală atunci când s-a făcut evaluarea distorsiunilor atenționale și de interpretare și doi participanți s-au retras din studiu. De asemenea pentru 26 de participanți nu sunt disponibile datele referitoare la distorsiuni atenționale datorită unor dificultăți tehnice.

Instrumente și materiale

2. 1 Evaluarea anxietății

Nivelul inițial de anxietate l-am măsurat cu ajutorul scalei MASC. Scala de Anxietate Multidimensională Pentru Copii (MASC, Multidimensional Anxiety Scale for Children) care măsoară multiple dimensiuni ale anxietății la copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 8 și 19 ani. Utilizează o scala Likert în patru trepte pe baza căreia participanții sunt solicitați să evalueze fiecare item cu privire la propria experiență, opțiunile de răspuns fiind: 0- niciodată adevărat pentru mine, 1-rareori adevărat pentru mine, 2 -uneori adevărat pentru mine și 3 -adesea adevărat pentru mine. Scala MASC este alcătuită din 39 de itemi distribuiți în: patru scale de bază (Simptome Fizice, Evitarea Lezării, Anxietate Socială și Separare/Panică); două subscale la primele trei scale de bază: Tensiune și Simptome somatice, Perfecționism și Coping anxios; Frici de umilire și Frici de performanță; o scală ce măsoară anxietatea totală și doi indici majori (Indicele Tulburărilor Anxioase și Indicele de Inconsistență). Această scală are proprietăți psihometrice adecvate.

Scala MASC poate fi ușor de interpretat pe baza analizei scorurilor individuale, raportandu-ne la etaloanele MASC. Luând ca exemplu un participant (copil), care are un scor T mai mare de 70 în ceea ce privește scala de anxietate socială, acesta probabil va manifesta și alte preocupari privind autoreprezentarea și poate întruni criteriile DSM IV- TR pentru fobia socială. Privind mai indeaproape putem spune că scorurile T ridicate sugerează, că copilul prezintă setul de simptome pentru care a fost evaluat, iar pe de altă parte scorurile T reduse, ne sugerează faptul că participantul nu manifestă aceste simptome.

Scala de Anxietate Multidimensională pentru Copii (MASC), a fost etalonată pe populația Romaniei ( eșantionul a constat in 2398 de copii și adolescenți cu varste cuprinse între 8 și 19 ani). Sumarizand pe baza rezultatelor, putem afirma ca MASC, poate fi utilizat pentru identificarea copiilor și adolescenților cu o potențială tulburare anxioasă.

2. 2 Evaluarea distorsiunile atenționale

Testarea distorsiunilor atenționale a constat într-o procedură dot-probe adaptată după Amir și colab. (2008) În cadrul fiecărei probe, prezentarea unui punct fix (o cruciuliță) a fost urmată de două fotografii deasupra și sub punct pentru 500 ms. După acest lucru, o țintă (E sau F) a înlocuit una din fotografii, iar participanții au identificat ținta cât de repede și acurat puteau apăsând butonul corespunzător. Runda următoare a început la 500 ms după înregistrarea unui răspuns. Au fost trei runde diferite. În rundele digitale, numerele de la 1 la 6 au fost prezentate în centrul ecranului stimulându-i pe participanți să identifice numărul. Acest lucru a fost pentru a verfica dacă participanții și-au menținut privirea pe punctul de fixare între runde. În cadrul rundelor emoționale s-au prezentat perechi de fotografii negative-neutre sau pozitive-neutre (ex. față de dezgust/fericire sau neutră). Rundele emoționale au fost incongruente atunci când ținta a înlocuit fotografia neutră și congruente când ținta a înlocuit fotografia negativă/pozitivă. În cadrul rundelor neutre, au fost prezentate doar perechile de fotografii neutre (ex. două fețe neutre). Sarcina dot probe a avut două faze. O fază de practică de 24 runde neutre și 3 runde digitale, familiarizând participanții cu sarcina. În faza de evaluare, s-au prezentat randomizat 196 de runde emoționale (48 pozitive congruente, 48 pozitive incongruente, 48 negative congruente, 48 negative incongruente), 24 de runde neutre și 6 runde digitale.

2.3 Evaluarea cognițiilor iraționale

Scala Child and Adolescent Scale of Irrationality-Revised (CASI-R).CASI (Bernard & Cronan, 1999) este un instrument care măsoară cognițiile generale de bază disfuncționale / iraționale (de exemplu, "cred că ceilalți sunt mai buni decât mine "). CASI ajută terapeuții în a determinarea credințele iraționale pe care un copil sau adolescent le-ar putea avea. CASI a fost adaptat și validat pe populația Romaniei.

CASI a fost validat pe 567 de copii și adolescenți, printr-o analiză factorială pe componente principale – patru dimensiuni distincte ale iraționalității copiilor: Iraționalitatea totală (coeficient alpha Cronbach .90), Auto-evaluare globală negativă (.84), Intoleranța la Reguli Frustrante (.82), Intoleranța la Frustarea legata de Muncă (.72) și Cerințe Absolutiste pentru Corectitudine (.60). Scala CASI are 36 de itemi formulați în termeni de afirmații, participanții exprimând măsura acordului sau dezacordului cu aceste afirmații utilizând o scală Likert cu 5 puncte, de la 1 la 5 (1=puternic dezacord, 2=dezacord, 3=nu sunt sigur, 4= acord, 5=acord puternic), unde un scor ridicat ne arată un nivel ridicat de iraționalitate.. Dintre cei 36 de itemi, 3 itemi sunt codați invers (itemii 5,12,20), făcându-se recodarea, iar scorul total se calculează prin însumarea scorurilor obținute la itemi.

2.4 Descrierea procedurii de training atențional pentru grupul experimental

Luand în considerare discrepanțele observate în literatura de specialitate în ceea ce privește procedurile de intervenție pentru modificarea distorsiunilor atenționale în anxietatea socială, proceduri pe care le-am prezentat în subcapitolul 1.10, al prezentei lucrări, v-om descrie în ce constă propriu-zis această procedură (fără să mai facem referire la respectivele premise).

Procedura de training atențional propusă în cadrul prezentei lucrări este sub forma unui joculeț (Mind The Smile- MISM), al cărui scop este acela de a prinde cât mai multe fețe vesele, sau neutre și de a evita fețele furioase sau care exprimă dezgust.

În cadrul joculețului, pe un ecran verde, din când în când apar niște stimuli față (care vin de jos în sus). Aceștia sunt fie neutri, fie pozitivi, fie negativi. Sarcina subiectului (copilului) este aceea de a prinde ( cu ajutorul mouse-lui ) cât mai multe fețe vesele sau neutre, evitând fețele furioase sau care exprimă dezgust. Atunci când jucătorul prinde fețe vesele sau neutre, primește puncte, iar atunci când jucătorul prinde fețele care sunt furioase sau exprimă dezgust, poate observa cum aceste fețe îi scad din vieți. În timp, jocul devine din ce în ce mai greu, iar pe ecran apar tot mai multe fețe care rulează cu o viteză din ce în ce mai mare. Jucând acest joculeț și adunând puncte, fiecare jucator își poate compara performanța obținută (în puncte) cu performanța altor jucători, dar și cu propria lui performanță.

2.5 Descrierea procedurii de training atențional pentru grupului de control

Joculețul pe care l-au primit subiecții din grupul de control (Mind The Color-MICO) este asemănător cu cel dat grupului experimental, singura diferență constă în faptul că stimulii care apar în cadrul acestui joculeț sunt non-afectivi, având discuri colorate.

Scopul acestui joculeț este acela de a prinde cât mai multe discuri de diferite culori, încercând să evite discurile care sunt în culoarea roșie. Atunci când jucătorul prinde ( cu ajutorul mouse-lui ) discurile colorate, primește puncte, în vreme ce discurile roșii scad din vieți.

La fel, jucând acest joculeț și adunând puncte, fiecare jucător își poate compara performanța obținută (în puncte) cu performanța altor jucători , dar și cu propria lui performanță.

Designul cercetării

Designul acestei cercetări este unul experimental de tip ANOVA 2×2.(Grup: experimental/ de control; Timp: pre- și postintervenție). Factorul Within este timpul. Factorul Between este grupul. Am utilizat programul de pe site-ul www.randomizer.org, iar participanții la prezentul studiu au fost împărțiți în două grupuri: experimental și de control. Participanții din grupul experimental au urmat procedura de training atențional, iar participanții din grupul de control au urmat o procedură de intervenție alternativă, pe care am menționat-o în cadrul acestei lucrări. Variabila independentă cu două modalități este reprezentată prin tipul intervenției (training atențional dinspre stimulii negativi vs. training alternativ), iar variabilele dependente sunt: distorsiunile atenționale și anxietatea socială.

În preintervenție au fost aplicate participanților măsurători ale distorsiunilor atenționale și ale anxietății. Distorsiunile atenționale au fost măsurate utilizând o procedură dot-probe construită după Amir și colab. (2008). În postintervenție au fost aplicate participanților aceleași măsurători.

Procedura

Prezentul studiu l-am realizat utilizând datele adunate în cadrul unui proiect mai amplu de cercetare realizat de Catedra de Psihologie Clinică din cadrul facultății de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca. De aceea, pe lângă instrumentele de evaluare menționate, au mai fost aplicate participanților la acest studiu și alte instrumente menite să evalueze variabile de interes în cadrul acestui proiect de cercetare.

Așa cum am amintit la secțiunea participanți, inițial, pe baza scalei MASC au fost selectați participanții care aveau scoruri la MASC total, peste o abatere standard, acei participanți care aveau un nivel de anxietate peste media populației.

În preintervenție, m-am întâlnit atât cu directorul școlii în cadrul căreia s-a desfășurat cercetarea,cât și cu participanții selectați și după ce am obținut consimțământul informat de la aceștia și de la tutorii lor le-am dat spre completare următoarele chestionare: ASQ, YSR, SCARED, PSWQ-C, SAS-A, SPAI-C, PANAS-C, CATS-N-P, CASI-R, ASQ-M, CAPS.

Tot în preintervenție, am mai evaluat variabilele de interes în cadrul acestui studiu și anume: distorsiunile atenționale (cu ajutorul sarcinei Dot Probe). În finalul etapei de evaluare a participanților, le-am dat instrucțiuni atât verbal (vezi anexe instrucțiuni participanți pentru grupul experimental și grupul de control), cât și în scris cu privire la pașii pe care au trebuit să îi parcurgă în ceea ce privește intervenția. In urma efortului depus, de către participanți, în ceea ce privește completarea chestionarelor, aceștia au fost recompensați cu dulciuri.

În cadrul intervenției atât participanții din grupul de control, cât și cei din grupul experimental, au primit instrucțiunile necesare cu privire la modul de desfășurare.

Participanțiilor prezenți la studiu nu li s-a adus la cunoștință grupul din care fac parte (experimental/ de control). Fiecare dintre elevii care au participat în cadrul acestui studiu a fost informat că pe parcursul a două săptămâni va trebui să se joace de minim cinci ori pe săptămână, cel puțin 15 minute într-o zi, un joculeț care îi va învăța să își reorienteze atenția spre anumiți stimuli din mediul înconjurător.

Asa cum am mai menționat fiecare participant a primit un material informativ scris (vezi anexe), iar pe baza acestui material fiecare dintre participanți și-a creat cont pe http://idare.granturi.ubbbcluj.ro. Administratorul site-ului le-a dat acces spre a-și descărca joculețul care le-a fost arondat (grup experimental joculețul cu stimuli afectivi- față, MISM, respectiv grup de control- joculețul cu stimuli non-afectivi-cerculețe colorate, MICO).

Menționez faptul că pe parcursul cercetării am pierdut din participanți, deoarece unii dintre participanți au avut versiuni mai vechi de calculatoare, iar nu toți participanții au reușit să descarce acasă joculețul arondat pe propriul calculator, nereușind de asemenea să urmeze procedura de training atențional. Subiecții care au reușit să își descarce joculețul (MISM pentru grupul experimental și MICO pentru grupul de control), au urmat protocolul de intervenție pe parcursul a două săptămâni. Pentru a mă asigura că participanții chiar au jucat (atât cei din grupul experimental, cât și cei din grupul de control) am convenit să ne întâlnim la o oră stabilită de comun acord, în fiecare zi.

În postintervenție, atunci când cele două săptămâni de training s-au încheiat, m-am întâlnit cu participanții din ambele grupuri, în laboratorul de informatică le-am evaluat: distorsiunile atenționale (cu ajutorul sarcinii Dot Probe) și nivelul de anxietate (cu ajutorul scalei MASC).

Analiza datelor

În ceea ce privește analiza datelor obținute în urma aplicării instrumentelor de evaluare a distorsiunilor atenționale și a anxietății s-au folosit metode cantitative.

Ca metodă de analiză a datelor, pentru a investiga măsura în care trainingul atențional înspre stimuli pozitivi/ neutri reduce nivelul de anxietate în postintervenție, comparativ cu nivelul de anxietate din preintervenție, am folosit ANOVA 2×2 (Grup: experimental/ de control; Timp: pre- și postintervenție) cu măsurători repetate. Factorul Within a fost timpul (Within subjects variable MASC pre și post). Factorul Between a fost grupul.

Variabile independente: timpul (pre- și postintervenție) și tipul intervenției (training atențional cu stimuli afectivi vs. training atențional cu stimuli nonafectivi).

Variabile dependentă: distorsiunile atenționale negative, cogniții iraționale.

În ceea ce privește alegerea metodei, putem spune că ANOVA este o analiză complexă care arată dacă ceva merită investigat mai îndeaproape (Există efect la nivel de timp?/ Există efect al timpului din pre în post intervenție ?; Există efect al grupului?/ Există diferențe între cele două grupuri (experimental/ de control)?; Există efect al interacțiunii?/Grupurile s-au schimbat semnificativ din pre- în post- și există diferențe între ele?).

Am dorit să investighez mai îndeaproape efectele identificate și am realizat, atât pentru grupul experimental, cât și pentru grupul de control, testul T pentru eșantioane dependente.

Am folosit, de asemenea, testul T pentru eșantioane independente, pentru a investiga, dacă, în preintervenție și postintervenție au existat diferențe semnificative între cele două grupuri. Dorind să investighez măsura în care trainingul atențional reduce nivelul de distorsiuni atenționale negative am folosit ca și metode de analiză a datelor ANOVA 2X2 cu măsurători repetate. Factorul Within a fost timpul (Within subjects variable Bias_Negativ_Pre și Bias_Negativ_Post). Factorul Between a fost grupul (grupul 1-experimental și grupul 2-control). Variabile independente: timpul (pre și postintervenție) și tipul intervenției (training atențional cu stimuli afectivi vs. training atențional cu stimuli nonafectivi). Variabila dependentă: distorsiunile atenționale negative.

Rezultate

Distorsiunile atenționale

Prima dată am realizat prelucrarea preliminară a datelor spre a îndepărta valorile extreme. În acest scop am eliminat în primul rând răspunsurile incorecte, răspunsurile cu latență mai mică de 500 și mai mare de 1500, și valorile atipice, definite ca valori care se îndepărtează cu mai mult de două abateri standard de la media individului (outlieri individuali).

Mai apoi, în a doua etapă am calculat medii separate pentru tipurile de trial, pentru fiecare subiect după cum urmează: pentru incongruent negativ, respectiv pentru congruent negativ; pentru incongruent positive, respectiv pentru congruent positive. Acestea au fost calculate pe baza timpilor de reacție care corespund unui subiect. În faza inițială am avut 249 de timpi de reacție/ subiect, ca ulterior prin calcularea mediilor menționate am redus datele.

Congruent este atunci când se evaluează distorsiunile atenționale la un subiect și se prezintă stimuli față negativ sau neutru, și pe urmă stimulul țintă, dacă stimulul țintă apare în locația stimului față negativ, atunci este Congruent Negative. Dacă stimulul țintă apare în locația stimulului neutru, atunci este Incogruent Negative.

Subiecții care au distorsiune atențională negativă, la trialul Congruent vor avea timp de reacție mai mic, pe când la trialul Incongruent, timp de reacție mai mare.

Atunci când am calculat indicatorul pentru distorsiunea atențională negativă am utilizat următoarea formulă: Incongruent Negative- Congruent Positive. Valoarea pozitivă a acestui indicator denotă distorsiune către negativ, în tip ce valoarea negativă a acestui indicator denotă distorsiune îndepărtată de negativ (eng.away from negative).

Sumarizând pot spune că, o valoare pozitivă înseamnă că subiectul manifestă distorsiune atențională către procesarea mai rapidă a stimulilor negativi, iar o valoare negativă înseamnă că subiectul evită stimulul negativ.

În tabelul de mai jos (tabelul 1) sunt prezentate mediile și abaterile standard ale scorurilor de distorsiuni atenționale negative, atât pentru grupul experimental cât și pentru grupul de control în preintervenție cât și postintervenție.

Tabelul 1.Statistici descriptive ale distorsiunilor atenționale negative pentru grupul experimental și grupul de control, din preintervenție și postintervenție

În figura de mai jos (figura 1) este prezentată modificarea nivelurilor distorsiunilor atenționale negative măsurate cu sarcina Dot Probe, ca urmare a intervenției, așa cum rezultă în urma datelor din statisticile descriptive.

Figura 1. Media distorsiunilor atenționale: grup experimental/ grup de control

După cum putem observa în figura 1, în preintervenție grupul experimental a prezentat distorsiuni atenționale negative (valoare pozitivă), iar acestea au scăzut din preintervenție în postintervenție. În preintervenție, grupul de control a prezentat distorsiuni atenționale “away from negative”(valoare negativă), acestea s-au modificat în postintervenție. Acest lucru însemnând că în postintervenție distorsiunile atenționale negative au crescut pentru grupul de control. În urma analizei statistice a datelor obținute în urma evaluării distorsiunilor atenționale negative cu sarcina Dot Probe, cu ANOVA 2X2 cu măsurători repetate, am obținut următoarele rezultate (Tabelul 2):pentru efectul varibilei timp:F (1, 36)= 0,023, p=0,880 (acest rezultat sugerează faptul că nu a existat un efect semnificativ al timpului; indiferent de grup experimental/ de control, scorurile distorsiunilor atenționale negative nu s-au modificat semnificativ din pre- în postintervenție); pentru variabila grup:F (1, 36)= 0 ,050, p=0,825 (acest rezultat înseamnă nesemnificativ și sugerează faptul că nu au existat diferențe între cele două grupuri); pentru variabila timp x grup F (1, 36)= 2,488, p= 0,123 (nesemnificativ, nu a existat un efect semnificativ al interacțiunii dintre timp și grupuri).

Tabel 2. F rezultat în urma analizei statistice prin metoda ANOVA 2 X 2 , cu măsurători repetateVariabila Within: Timpul. Variabila Between: Grupul (pentru distorsiuni atenționale negative, măsurate cu Dot Probe).

Având în vedere că nu s-au găsit efecte semnificative, prin analiza datelor cu ANOVA 2X2, cu măsurători repetate, nu am mai continuat analiza datelor cu testul T.

Cu toate că nu s-au obținut efecte semnificative, după cum sugerează și statisticile descriptive, direcția rezultatelor este că în grupul experimental distorsiunile atenționale negative au scăzut, nesemnificativ, pe când în grupul de control distorsiunile atenționale negative au crescut, fără a fi o creștere semnificativă statistic.

Credințele/ cognițiile iraționale

Prima dată am realizat prelucrarea preliminară a datelor și am codat invers itemii: 5, 12 și 20. Deoarece un scor ridicat la CASI-R indică iraționalitate ridicată, dar CASI-R, are acești trei itemi care sunt codați rațional. Apoi am calculat mediile și abaterile standard ale scorurilor obținute prin aplicarea scalei Child and Adolescent Scale of Irrationality-Revised (CASI-R), atât pentru grupul de control, cât și pentru grupul experimental, în preintervenție și în postintervenție (sunt prezentate în tabelul 3.

În urma analizei statistice a datelor obținute în urma evaluării cognițiilor iraționale cu ajutorul scalei CASI-R, folosind ANOVA 2X2 cu măsurători repetate, primul factor a fost reprezentat de momentul măsurării (pre vs. post test), iar cel de-al doilea factor a fost intervenția ( gr. experimental vs. gr. de control).

În tabelul de mai jos (tabelul 3) sunt prezentate mediile și abaterile standard ale scorurilor cognițiile iraționale, atât pentru grupul experimental cât și pentru grupul de control în preintervenție cât și postintervenție.

Tabelul 3. Statistici descriptive ale cognitiilor irationale ( masurate cu CASI-R) pentru grupul experimental și grupul de control, din preintervenție și postintervenție.

În figura de mai jos (figura 3) este prezentată modificarea nivelurilor credintelor irationale măsurate cu testul CASI-R, ca urmare a intervenției, așa cum rezultă în urma datelor din statisticile descriptive.

Figura 3. Media nivelului credințelor iraționale, masurate cu scala CASI-R.

După cum putem observa în figura 3, din preintervenție în postintervenție, mediile au scazut atât la grupul experimental, cît și la cel de control.

În urma analizei statistice a datelor obținute în urma evaluării cognițiilor iraționale cu ajutorul scalei CASI-R, folosind ANOVA 2X2 cu măsurători repetate, primul factor a fost reprezentat de momentul măsurării (pre vs. post test), iar cel de-al doilea factor a fost intervenția ( gr. experimental vs. gr. de control).

Analizele au arătat următoarele rezultate (Tabelul 3): pentru efectul varibilei timp:F (1, 57)= 28,141, p=0,00 (acest rezultat sugerează faptul că există un efect semnificativ de interacțiune al timpului ); pentru variabila grup:F (1, 57)= 2,183, p=0,145 ( nu există diferențe semnificative între grupuri, ambele grupuri au raportat un nivel mai scăzut al iraționalitatii la post, comparativ cu pre-test) ; pentru variabila timp x grup F (1, 57)= 0,342, p= 0,561 (nesemnificativ, nu a existat un efect semnificativ al interacțiunii dintre timp și grupuri).

Tabel 4. F rezultat în urma analizei statistice prin metoda ANOVA 2 X 2 , cu măsurători repetate.

Pentru a investiga mai îndeaproape efectul de interacțiune am realizat mai departe teste t cu eșantioane independente, ca să vedem dacă modificarea este semnificativă. Pentru a investiga modificările intragrup am realizat analize t cu eșantioane dependente care au arătat că nivelul credințelor iraționale s-a modificat semnificativ pentru grupul experimental din preintervenție în postintervenție,t (28) = 3,515, p = 0,002, dar și pentru grupul de control t (29)= 3,987, p = 0,00 .

Tabelul 5. Ilustrează rezultatele analizelor t pe eșantioane dependente.

Atât în interiorul grupului experimental, cât și în interiorul grupului de control a descrescut nivelul iraționalitații. Acest fapt, că atât la grupul experimental, cât și la grupul de control au scăzut cognițiile iraționale de la pretest la posttest, ne conduce la concluzia că această scădere a cognițiilor iraționale s-a produs nu ca efect al intervenției, acest rezultat putând fi explicat de influența cercetătorului, efectul placebo, expectanțele studiului, învățarea răspunsurilor corecte, dezirabilitate socială, etc.

Concluzii și discuții

Aceasta lucrare investighează eficiența unei proceduri inovative de training atențional, în cadrul unui studiu clinic randomizat, în ceea ce privește reducerea distorsiunilor atenționale asupra cognițiilor iraționale la adolescenți.

Cu toate ca terapiile tradiționale CBT s-au dovedit a fi eficiente, în reducerea nivelului de anxietate, o mare parte dintre cei care au nevoie de serviciile de săanatate mintală nu accesează aceste tratamente. O intervenție scurtă și țintită care sa modifice cognițiile iraționale ar fi deosebit de utilă pentru copii. Utlizarea unor noi tehnologii ar putea crește eficiența și eficacitatea psihoterapiei tradiționale, în acest mod am putea reduce costurile și aceasta ar fi livrată într-un mod placut pentru generația pasionată de tehnologie. In ultima perioadă au caștigat repede teren, terapia asitată de computer, intervențiile pe bază de internet, modificările distorsiunilor cognitive și terapia expunerii în realitatea virtuală. In urma studierii literaturii de specialitate, o componentă importantă in anxietatea socială, o constitue orientarea atentiei spre stimuli amenințători din mediu, s-a evidențiat nevoia implementării unor metode – tehnici – proceduri adecvate, spre a-i invața implicit pe cei care au anxietate socială, să iși reorienteze atenția spre stimuli mai puțin amenințatori din mediu.

In vreme ce terapia CBT clasică modifică prin tehnici de restructurare cognitivă, structurile cognitive locale (ganduri automate, evaluari, inferențe și descrieri), ca mai apoi structurile cognitive generale, prin intermediul CBM se modifică distorsiunile cognitive, care dau naștere unor astfel de ganduri automate specifice, astfel încat acestea nu vor mai întări schemele cognitive generale, inactivandu-le (David si colab. 2013). Studiind cercetările actuale cu privire la procedurile de modificare a distorsiunilor cognitive, observăm aspecte contradictorii in ceea ce privește eficiența acestora.

Facând referire la paradigma modificariii distorsiunilor atenționale, rezultatele cercetarilor sunt la fel de inconcluzive. În unele studii întalnim efecte benefice ale procedurilor de modificare a distorsiunilor atenționale (Waters și colab. 2013, Eldar și colab. 2012), pe cand alte studii (Clarke și colab., 2014), au arătat că aceste proceduri nu ar fi benefice.

În cadrul acestei lucrari am propus testarea eficienței unei proceduri de training atențional în reducerea nivelului de anxietate, care vizează reorientarea atenției spre stimuli neutri și pozitivi, utilizează un sitem de recompense/ pedepse, folosește stimuli afectivi (fețe vesele, furioase, neutre), gandit să fie ușor de utilizat în mediul ecologic. Majoritatea studiilor ABM, utilizează ca mijloc de intervenție variante personalizate ale sarcinii Dot Probe, pe cand procedura propusă în cadrul acestui studiu este gândită a fi sub forma unui joc, reducând astfel probabilitatea apariției plictiselii.

Pentru a atinge obiectivul studiului de față și anume testarea eficienței intervenției de training atențioal asupra reducerii distorsiunilor atenționale negative și reducerii cognițiilor iraționale, am utilizat un lot de 77 de subiecți, care în preintervenție, au fost împărțiți randomizat în două grupuri: experimental (pe parcursul a două săptămâni a urmat procedura de training atențional propusă) și de control (pe parcursul a două săptămâni a urmat procedura de intervenție alternativă). Designul acestei cercetări a fost, așadar, unul experimental de tipul 2 (Grup: experimental și de control) x 2 (Timp: pre- și postintervenție).

Rezultatele obținute în urma analizei datelor culese în cadrul acestui studiu au arătat că: 1. Distorsiunile atenționale negative: nu s-au modificat semnificativ din preintervenție în postintervenție, nici pentru grupul de control, și nici pentru grupul experimental ; nu au existat diferențe semnificative la nivel de distorsiuni atenționale între grupul experimental și grupul de control, nici în preintervenție și nici în postintervenție.

Analizând statisticile descriptive în ceea ce privește media distorsiunilor atenționale negative la grupul experimental, putem observa că aceasta s-a modificat în direcția așteptată, adică a scăzut din preintervenție, în postintervenție. S-ar putea ca neaflarea unui efect în ceea ce privește efectul procedurii de training să se datoreze unor factori precum: studiul desfășurându-se în mediu ecologic, deși instrucțiunile au fost ca fiecare participant să se joace minim 15 minute/zi, de minim cinci ori pe săptămână, este posibil ca unii dintre aceștia să nu fi respectat aceste instrucțiuni, să se fi jucat mai puțin, și astfel să înfluențeze rezultatele.

Studiul de față, așa cum am menționat, în cadrul acestei cercetări face parte dintr-un proiect mai amplu de cercetare. În cadrul proiectului respectiv, în ceea ce privește procedura de training atențional, prin intermediul unui program s-au putut evalua o serie de indicatori precum: timpul pe care subiecții l-au petrecut jucându-se în fiecare zi; frecvența cu care au jucat; punctajul acumulat. Pentru acest studiu nu am luat în calcul acești indicatori, acest lucru afectând probabil rezultatele obținute. Viitoare studii ar putea replica acest studiu controlând variabilele menționate anterior.

2. In ceea ce privește cognițiile iraționale, faptul că atât la grupul experimental, cât și la grupul de control au scăzut cognițiile iraționale (a descrescut nivelul iraționalitații) de la pretest la posttest, ne conduce la concluzia că această scădere a cognițiilor iraționale s-a produs nu ca efect al intervenției, acest rezultat putând fi explicat de influența cercetătorului, efectul placebo, expectanțele studiului, învățarea răspunsurilor corecte, dezirabilitate socială, etc.

Pornind de la aceste rezultate s-ar putea trage concluzia că procedura de training atențional propusă nu a fost eficientă în reducerea nivelului de distorsiuni atenționale și a cognițiilor iraționale la copii, o posibilă explicație ar putea fi faptul că nu am controlat mediul de laborator, administrarea intervenției. Din punct de vedere teoretic și aplicativ, este nevoie de alte studii care să clarifice eficiența clinică și mecanismele din spatele intervenției. Din punct de vedere aplicativ pentru copii a fost mai atractivă sarcina, decât cea de evaluare a distorsiunilor atenționale și poate că ar fi bine să se meargă pe direcția aceasta în continuare pentru construirea unei noi sarcini de training.

Prezentul studiu, din punct de vedere teoretic, aduce, o contribuție importantă fiindcă a testat eficiența unei proceduri de training atențional construită astfel încât să țină cont de discrepanțele observate în literatura de specialitate. La nivel aplicativ, luând în considerare rezultatele date de statisticile descriptive, deși nu s-au obținut efecte semnificative în ceea ce privește procedura de training atențional propusă, direcția rezultatelor este cea așteptată. Astfel că această sarcină ar putea fi folosită ca adjuvant al terapiilor cognitiv comportamentale clasice pentru tulburările anxioase. Beneficiile practice ale acestei sarcini au constat în: posibilitatea realizării acesteia acasă; este mai ieftină; este mai intuitivă pentru copii; nu este atât de plictisitoare; este mai atractivă (fiind livrată într-un mod placut pentru generația pasionată de tehnologie).

Ca și limită a acestui studiu am putea spune că deși inițial am avut un număr mai mare de subiecți, am pierdut din aceștia, ca urmare a faptului că nu au reușit să își instaleze procedura de training atențional, având o versiune mai veche de calculatoar sau versiunea procedurii de training nu a fost compatibilă cu calculatorul lor. Ca și rafinări viitoare ale sarcinii recomandăm adaptarea acesteia astfel încât să poată fi utilizată și de pe smartphone.

Eșantionul nostru a fost destul de redus în comparație cu studiile și cercetarile anterioare (ceea ce ar putea fi considerată o altă limită).De asemenea, putem spune că proba de evaluare a distorsiunilor atenționale are fidelitate redusă și proprietăți psihometrice reduse (proaste) și poate că ne-ar trebui probe mai bune pentru evaluarea distorsiunilor atenționale (cu toate că această probă este cea mai folosită la momentul actual).

Viitoare studii ar putea testa eficiența procedurii de training propusă, criteriul de selecție al participanților la studiu ar putea fi pe lângă un nivel de anxietate crescut și acela al prezenței distorsiunilor atenționale negative și pe urmă distribuirea lor randomizată în cele două grupuri.

Din literatura de specialitate am aflat că, studiile pe adulți care au folosit stimuli față în cadrul sarcinilor de modificare a distorsiunilor atenționale, au avut drept subiecți pacienți cu fobie socială. Așadar stimulii au fost selectați în funcție de tulburarea de anxietate specifică țintită pentru tratament. Participanții selectati pentru acest studiu au avut diferite tipuri de anxietate (așa cum am menționat, în cadrul acestei cercetări, studiul de față face parte dintr-un proiect mai amplu de cercetare). Astfel că stimulii față au fost folosiți cu toți participanții indiferent de tipul de anxietate.

La implicații putem să spunem că această intervenție s-ar putea să genereze, efecte de dizerbilitate socială, adică să obținem raportarea scăderii cognițiilor iraționale sau a distorsiunilor atenționale în lipsa unei modificări propriu-zise ci pur și simplu participanții să tindă să raporteze o scădere a distresului doar pentru că ei cred că au primit o intervenție.

Bibliografie:

Amir N, Bomyea J, Beard C. (2010). The effect of single-session interpretation modification on attention bias in socially anxious individuals. J Anxiety Disord, 24(2):178–182.

Asmundson, G.J.G., Stein, M.B. (1994). Selective processing of social threat in patients with

generalized social phobia:Evaluation using a dot-probe paradigm.J.Anxiety Disord.8,

107-117.

Barlow, D.H.(2002). Anxiety and its disorders: The nature and treatment of anxiety and panic. New York: Guilford Press.

Bar-Haim, Y., Morag, I., Glickman, S. (2011). Training anxious children to disengage attention from treat: a randomized controlled trial. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 52:8, pp 861-869.

Bar-Haim, Y., Lamy, D., Pergamin, L., Bakermans-Kranenburg, M.J., & van Ijzendoorn, M.H.

(2007). Threat-related attentional bias in anxious and nonanxious individuals: A meta-

analytic study. Psychological Bulletin, 133, 1–24.

Beidel, D.C.,&Turner, S.M.(2007). Shy children, phobic adults: Nature and treatment of social

anxiety disorder. American Psychological Association.

Beesdo, K., Knappe, S., Dipl-Psycha, Pine, D. ,S. (2009). Anxiety and Anxiety Disorders

in Children and Adolescents: Developmental Issues and Implications for DSM V.

Psychiatr Clin North Am, 32(3): 483–524.

Clark, D.M., Welles, A. (1995). A cognitive model of social phobia.In : Heimberg, R.G.

Liebowitz, M.R., Hope, D.A., Schneier, F.R., eds Social Phobia: diagnosis, assessment and treatment. New York: Guilford.

Clark, D., Beck, A. (2010). Terapia cognitivă a tulburărilor de anxietate. Știința și practica. Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2012.

Clarke, P. JF, Notebaert, L., MacLeod, C. (2014). Absence of evidence or evidence of absence: reflecting on therepeutic implementations of attentional bias modification. BMC Psychiatry, 14:8.

Chen, Y.P., Ehlers, A., Clark, D.M., Mansell, W. (1997). Patients with social phobia direct their

attention away from faces. Presented at the annual EABCT Congress: Venice.

Dandeneau, S.D., Baldwin, M.W., Baccus, J.R., Sakellaropoulo, M., Pruessner, J. C. (2007). Cutting stress off at the pass: Reducing vigilance and responsiveness to social threat by manipulating attention. Journal of Personality and Social Psychology, 93, 651–666.

David, D., (2006). Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Editura Polirom.

Eldar, S., Apter, A., Lotan, D., Edgar, K. P., Naim, R., Fox, N., Pine, D. S., Haim- Bar, Y. (2012). Attention bias modification treatment for pediatric anxiety disorders: a randomizat controlled trial. Am J Psychiatry, 169 (2): 213-220.

Ellis, A., Bernard, M.E. (2007). Terapia rațional-emotivă și comportamentală în tulburările copilului și adolescentului. Cluj-Napoca. Editura RTS.

Haim, Y. (2010). Research Review: attention bias modification (ABM): a novel treatment for anxiety disorders. Journal of Child Psychology and Psychiatry , 51:8, 859-870.

Kessler,R.C.,Chiu,W.T.,Demler,O.,&Walters,E.E.(2005).Prevalence,severity,and comorbidity of

12-month DSM-IV disorders in the National Comorbidity Survey Replication. Archives

of General Psychiatry, 62, 617-627.

Koster,E.H.W.,Fox,E.,MacLeod,C. (2009). Introduction to the Special Section on Cognitive Bias

Modification in Emotional Disorders.Journal of Abnormal Psychology,vol.118,No.1,1-4.

Kring, A., M., Johnson, S., L., Davison, G., C., Neale, J., M. (2013). Anxiety disorders. În A. M. Kring, & S. L. Johnson, Abnormal psychology (pg. 174-200). Wiley.

Kring, A., M., Johnson, S., L., Davison, G., C., Neale, J., M. (2013). Disorders of childhood. În A. M. Kring, & S. L. Johnson, Abnormal psychology (pg. 418-423). Wiley.

Lau,J. Y. F. (2013). Cognitive bias modification of interpretations: A viable treatment for child

and adolescent anxiety? Behaviour Research and Therapy, 51(10), 614-622.

Lau,J.Y.F.,Pettit,E.,Creswell,C.(2013).Reducing children’s social anxiety symptoms: Exploring a novel parent-administered cognitive bias modification training intervention. Behavior Research and Therapy, 51 (2013),333-337.

MacLeod,C., Mathews, A . (2012). Cognitive Bias Modification Approaches to Anxiety. Annual

Review of Clinical Psychology, 8: 189-217.

MacLeod, C., Rutherford, E., Campbell, L., Ebsworthy, G.,Holker, L. (2002). Selective attention and emotional vulnerability: Assessing the causal basis of their association through the experimental manipulation of attentional bias. Journal of Abnormal Psychology,111, 107–123.

Mansell,W.,Clark,D.M.,Ehlers, A.,Chen, Y.P. (1999). Social anxiety and attention away from

emotional faces. Cognition Emotion. 13, 673-690.

March,J.,S.(2010).MASC:Multidimensional.AnxietyScaleforChildren=Scala Multidimensională

de Anxietate pentru Copii. Adaptat de Cristian Sirbu. Cluj-Napoca: Sinapsis.

Mogg, K., Millar, N., & Bradley, B. P. (2000). Biases in eye movements to threatening facial

expressions in generalized anxiety disorder and depressive disorder. Journal of

Abnormal Psychology , 109, 695-704.

Musa, C., Lepine, J.P., Clark, D.M., Mansell, W., Ehlers, A., Chen, Y.P. (2001). Attention to

faces and words in social phobia. Presented at the EABCT Confress: Istanbul.

Muris,P. (2012). Treatment of childhood anxiety disorders: what is the place for antidepressants?

Expert Opin Pharmacother,13(1):43–64.

Podina, I. R., Mogoase, C., Dobrean, A. (2013). Intergenerational Transmission of Anxiety: Evidence for the Mediating Role of the Negative Interpretation Bias. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, Vol. 13, No. 2, 309-320.

Rapee, R.M.,Heimberg, R.G. (1997).A cognitive-behavioral model of anxiety in social phobia.

Behav. Res. Ther., 35, 741-756.

Rapee,R.M.,&Spence,S.H.(2004). The etiology of social phobia:Empirical evidence and an initial model. Clinical Psychology Review, 24.

Spence, S. H., Donovan, C. L., March, S., Gamble, A., Anderson, R. E., Prosser, S., &Kenardy,

J. (2011). A randomized controlled trial of online versus clinic-based.

Susa, G., Pitică, I., Benga, O., Miclea, M. (2012). The self regulatory effect of attentional control in modulating the relationship between attentional biases toward threat and anxiety symptoms in children. Cognition and Emotion, (6), 1069-1083.

Tran, T., Hertel, P.T., Joorman, J. (2011). Cognitive Bias Modification: Induced Interpretive

Biases Affect Memory. http://digitalcommons.trinity.edu/psych_faculty.

Waters, A. M., Pittaway, M., Mogg, K., Bradley, B.P., Pine, D.S. (2013). Attention training toward positive stimuli in clinically anxious children. Developmental Cognitive Neuroscience, 4:77-84.

White, L.W., Suway, J., G., Pine, D.S., Bar-Haim, Y., Fox, N., A. (2011). Cascading Effects: The Influence of Attention Bias to Threat on the Interpretation of Ambiguous Information. Behav Res Ther, 49(4): 244-251, Pdf file of an unedited manuscris.

Woud, M.L., Becker, E.S.(2014). Editorial for the Special Issue on Cognitive Bias Modification

Techniques: An Introduction to a Time Traveller’s Tale . Published online: 2 March 2014

Springer Science+Business Media New York 2014.

Anexe:

Instrucțiuni oferite subiectilor din grupul experimental, pentru a accesa joculețul de training atențional

Salut,

În urma discutiilor purtate la întâlnirile anterioare în cadrul cărora ai completat chestionarele primite, urmatorul pas pe care trebuie să-l parcurgi, în vederea participării tale la studiul pe care îl realizez în cadrul lucrării de disertație, este acela de a te juca pe parcursul a două săptămâni minim 15 minute, cel puțin cinci zile pe săptămână.un joculeț.

Ei bine… vei spune: de ce ar trebui să fac acest lucru ?

Ca să pot să iți raspund, o să te rog să iți aduci aminte de chestionarele pe care le-ai completat, iar în urma completării chestionarelor a reieșit că în anumite situații ție îți este mai frică decât la alții care au aceeași vârstă ca tine. Cercetarile au arătat că atunci când ne este frică, atenția noastră se orientează spre anumiți stimuli din mediul înconjurător. În urma realizării acestui joculeț vei învăța să îți reorientezi atenția și înspre alți stimuli din mediu. Astfel va fi posibil ca nivelul de frică simțit să ți se reducă.

Cum accesez joculețul?

Pentru a putea accesa joculețul, va trebui să parcurgi următori pași:

In primul rand trebuie sa verifici daca ai instalat pe calculator programul JAVA, versiunea 7. Daca nu l-ai instalat deja o sa te rog sa il instalezi in cel mai scurt timp posibil.

După ce ți-ai instalat acest program, intră pe site-ul:

http://idare.granturi.ubbcluj.ro/Register.aspx

Pe acest site va trebui să îți creezi un cont. Pentru a reusi, trebuie sa introduci datele care ți se cer în câmpurile dreptunghiulare (numele care l-ai scris atunci când ai completat chestionarele). Va trebui să ai o adresă de mail validă, deoarece dupa ce ti-ai creat contul vei primi un email de confirmare pe adresa care ai introdus-o.

Va trebui să activezi contul pe baza acestui mail ( pe baza link-ului primit).

Te rog sa imi scrii un mesaj la numărul 074….. pentru a-ți aproba contul. După ce îți voi aproba contul voi incerca sa te anunt telephonic.

Va trebui sa acceseazi din nou site-ul http://idare.granturi.ubbcluj.ro . Te rog frumos sa folosesti butonul: Autentificare în colțul din dreapta de sus. Introdu numele și parola. Intră la secțiunea Tineri. Dacă ai parcurs corect pasii până aici, în colțul din dreapta, sub Chestionare, va apărea descarcă aplicația sau jocul MISM.

Descarcă aplicația si deschide-o. Va trebui să intri pe Utilizator nou, să introduci aceelași utilizator și aceasi parolă care le-ai introdus pe site-ul pe care ți-ai creat contul. Ar fi bine sa te asiguri că ai conexiune la internet și că în același timp în care intri pe joculeț ești logat și pe site-ul respectiv. Dacă o să întâmpini probleme, te rog scrie-mi mesaj sau suna-mă.

Acum ca ai reușit să intri în joculeț, o sa te rog sa sa accesezi în colțul din dreapta pictograma “semnul întrebării”. Acolo vei putea citi instrucțiunile pentru a putea începe să te joci.

De asemenea să nu uiți, ceea ce este foarte important, să te joci în fiecare zi minim 15 minute, timp de 2 săptămâni, cel puțin 5 zile pe săptămână.

Îți mulțumesc,

Eugen.

Instrucțiuni oferite subiectilor din grupul de control, pentru a accesa joculețul de training atențional

Salut,

În urma discutiilor purtate la întâlnirile anterioare în cadrul cărora ai completat chestionarele primite, urmatorul pas pe care trebuie sa-l parcurgi, in vederea participării tale la studiul pe care îl realizez în cadrul lucrării de disertație, este acela de a te juca pe parcursul a două săptămâni minim 15 minute, cel puțin cinci zile pe săptămână.un joculeț.

Ei bine… vei spune: de ce ar trebui să fac acest lucru ?

Ca să pot să iți raspund, o să te rog să iti aduci aminte de chestionarele pe care le-ai completat, iar în urma completarii chestionarelor a reieșit că în anumite situații ție îți este mai frică decât la alții care au aceeași vârstă ca tine. Cercetarile au arătat că atunci când ne este frică, atenția noastră se orientează spre anumiți stimuli din mediul înconjurător. În urma realizării acestui joculeț vei învăța să îți reorientezi atenția și înspre alți stimuli din mediu. Astfel va fi posibil ca nivelul de frică simțit să ți se reducă.

Cum accesez joculețul?

Pentru a putea accesa joculețul, va trebui să parcurgi următori pași:

In primul rand trebuie sa verifici daca ai instalat pe calculator programul JAVA, versiunea 7. Dacă nu l-ai instalat deja o sa te rog să il instalezi în cel mai scurt timp posibil.

După ce ți-ai instalat acest program, intră pe site-ul:

http://idare.granturi.ubbcluj.ro/Register.aspx

Pe acest site va trebui să îți creezi un cont. Pentru a reusi, trebuie să introduci datele care ți se cer în câmpurile dreptunghiulare (numele care l-ai scris atunci când ai completat chestionarele). Va trebui să ai o adresă de mail validă, deoarece dupa ce ți-ai creat contul vei primi un email de confirmare pe adresa care ai introdus-o.

Va trebui să activezi contul pe baza acestui mail ( pe baza link-ului primit).

Te rog sa imi scrii un mesaj la numărul 074….. pentru a-ți aproba contul. După ce îți voi aproba contul voi incerca sa te anunt telefonic.

Va trebui sa acceseazi din nou site-ul http://idare.granturi.ubbcluj.ro . Te rog frumos să folosești butonul: Autentificare în colțul din dreapta de sus. Introdu numele și parola. Intră la secțiunea Tineri. Dacă ai parcurs corect pași până aici, în colțul din dreapta, sub Chestionare, va apărea descarcă aplicația sau jocul MICO.

Descarcă aplicația si deschide-o. Va trebui să intri pe Utilizator nou, să introduci aceelași utilizator și aceasi parolă care le-ai introdus pe site-ul pe care ți-ai creat contul. Ar fi bine să te asiguri că ai conexiune la internet și că în același timp în care intri pe joculeț ești logat și pe site-ul respectiv. Dacă o sa întâmpini probleme, te rog scrie-mi mesaj sau suna-mă.

Acum că ai reușit să intri în joculeț, o să te rog să accesezi în colțul din dreapta pictograma “semnul întrebării”. Acolo vei putea citi instrucțiunile pentru a putea începe să te joci.

De asemenea să nu uiți, ceea ce este foarte important , să te joci în fiecare zi minim 15 minute, timp de 2 săptămâni, cel puțin 5 zile pe săptămână.

Îți mulțumesc,

Eugen.