Ce Ar Fi Dacă Ar Fi. (1) [625462]

Introducere
contextul proiectului studiat la diplomă ​ de ce nu ar func ț iona un un cartier de locuin ț e
sociale în centrul ora ș ului?
Proiectul de diplomă propune o integrare a programului arhitectural la nivelul ora ș ului, iar ora ș ul caută solu ț ii
pentru răni pe care le vrea rezolvate. Plecând de la programul de arhitectură, acesta î ș i găse ș te loc în inima
Bucure ș tiului, într-un cartier care se destramă, ș i vine ca răspuns la problemele acestuia.
Localizarea la nivelul ora ș ului Bucure ș ti: zona curpinsă între Calea Victoriei, Berzei-Buze ș ti, Strada
Occidentului ș i Calea Grivi ț ei. Proiectul propune o arhitectură socială de tip inser ț ie într-o serie de situri de
diferite dimensiuni, într-o zonă care este foarte bogată din punct de vedere al tipurilor de func ț iuni, în care
predomină locuirea ș i diverse tipuri de institu ț ii de învătământ, func ț iunile sugerate în proiect fiind inserate în
armonie cu cele deja existente în cartier ș i cu pozitionarea lor, vizibilitate, accesibilitate, vecinătăti etc.
Terenurile dedicate locuin ț elor sociale au aproximativ 3800 mp ș i fac parte din două zone protejate diferite,
Occidentului ș i Grivita cu reglementări diferite prin PUZ. Terenurile mai mici care necesită interven ț ii
(aproximativ 1600 mp) vor găzdui func ț iuni publice care să ajute la revitalizarea cartierului.
Statul este primul actor urban care ar trebui să intervină într-un astfel de sit. Locuin ț ele sociale îi permit
statului să ia decizii diferite pe viitorul apropiat – îndepartat pe aceste terenuri – se pot schimba politicile. Statul
ar trebui să controleze scara interven ț iilor ș i ce anume se construie ș te, pentru ca investi ț ia, tocmai pentru că
poate fi etapizată ș i în puncte, nu e o investi ț ie mare. Presupunem, deci, că terenurile vor fi cumpărate de stat
pentru a propune o politică de regenerare ș i restaurare a ț esutului. Odată cu această inser ț ie de locuin ț e sociale –
un alt tip de locuin ț e fa ț ă de cele existente în sit – se vor propune ș i func ț iuni publice care sunt dedicate
întregului cartier: o grădini ț ă, un centru medical, un after school, un centru de asisten ț ă socială etc. În sus ț inerea
locuin ț elor sociale propuse ș i a func ț iunilor adiacente, se va lua în considerare crearea unei re ț ele de spa ț ii
publice ș i spa ț ii verzi care să asaneze ț esutul pentru a-l readuce la o scară umană, usor de controlat ș i
confortabilă locuitorilor.

un manifest. ​ „un răspuns, o solu ț ie”
ESTE un proiect MANIFEST.
ESTE o demonstra ț ie de I NSER Ț IE URBANĂ din punctul de vede re al unui student: [anonimizat], de INSER Ț IE, de SCARĂ, de ABORDARE
SOCIALĂ, de ANALIZĂ a unei situa ț ii existente complicate ș i de o solu ț ie ca răspuns la toate
aceste întrebări.
Este UN răspuns pentru locuin ț a socială.
Este UN răspuns pentru ț esut.
O abordare.

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 1

structura lucrării
Primul capitol î ș i propune să evalueze caracteristicile urbane ș i sociale ale Bucure ș tiului, făcând o scurtă
încursiune în istoria socială a ora ș ului ș i analizând elemente ce ț in de morfologia ș i sintaxa urbană. Pentru a
în ț elege mai bine dimensiunea provocărilor pe care le ora ș ul le poate impune proiectului de diplomă în curs,
Reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti ​ , această analiză porne ș te de la un cadru general, o perspectivă
macro a ​ ora ș ul ​ , focalizând apoi către un plan meso al ​ zonelor centrale ale ora ș ului ș i ajungând la o scară micro
a ​ cartierului ​ , prin filtrul comunită ț ii.
Bucure ș tiul găzduie ș te două mari fenomene ce ț in de urbanizarea alertă, (1) ​ gentrificarea ș i
(2) ​ ghetoizarea ​ , procese de interiorizare a comunită ț ilor ce locuiesc zonele centrale ale ora ș ului ș i, respectiv,
zonele de periferie. Fără vreo aparentă legătură, cele două fenomene aduse în discu ț ie subliniază adâncirea
clivajului social pe care economia din ultimii 25 de ani o creează prin inegalită ț i de clasă ș i sărăcie, trăsături
manifestate fizic chiar prin starea habitatului. ​ Capitolul î ș i propune, a ș adar, să analizeze cum un anumit tip de
locuire ne poate ajuta să întelegem importan ț a pe care o joaca habitatul (cartierul) în via ț a unei comunită ț i, ș i
cum nevoia de apartenen ț ă la o comunitate unitară ș i care se dezvoltă într-un anumit sens poate influen ț a
dinamica unui întreg mecanism urban.
Cel de-al doilea capitol se va concentra în jurul utilizării ​ locuin ț ei sociale ca instrument în încercarea
de a solu ț iona problemele pe care le ridica dinamica ora ș ului astăzi. A ș a cum o demonstrează capitolul anterior,
zonele centrale ale Bucure ș tiului încep să- ș i piardă caracterul istoric de diversitate socială specific, iar
gentrificarea are loc într-o manieră spontană, necontrolată, fapt ce duce la alăturări inoportune ce ț in de scară,
stil ș i func ț iune. Prin scenariul pe care îl propun, mixitatea socială ​ , ​ locuin ț a socială joacă un rol crucial. Aceasta
nu este doar un instrument pentru men ț inerea diversită ț ii sociale care este o caracteristică primară a zonelor
centrale ale Bucure ș tiului, ci ș i un instrument pentru revitalizarea formală a ț esutului. Locuin ț a intervine în
probleme ale ora ș ului care ț in de sintaxă (conexiunile rupte ale cartierelor, func ț iunile inoportune pentru
dinamica comunită ț ii) ș i de morfologie, păstrând caracterul zonei studiate (de la probleme ce ț in de înăl ț imea
corni ș ei impusă prin reglementările existente, la reîntregirea ț esutului – modul de ocupare al parcelelor specific
acestuia).
Cel de-al treilea capitol va trata situa ț ia locală a locuin ț ei sociale analizând modul în care fenomenele
urbane ș i dezvoltarea ora ș ului influen ț ează politica locuin ț ei sociale. Voi aduce în discu ț ie două exemple de
cartiere de locuin ț e sociale din spa ț iul românesc, cu o istorie ș i un parcurs diferite, dar care ridică acela ș i tip de
probleme bazate pe marginalizare ș i inegalitate de clasă justificate de sărăcie, probleme care privesc o categorie
de oameni vulnerabili atât din punct de vedere economic, cât ș i social, (1) cazul Pata Rât din Cluj ș i (2) cazul
cartierului de locuin ț e sociale Odăi din Bucure ș ti. Situa ț ia locuirii de lângă groapa de gunoi din Cluj va fi redată
printr-o reinterpretare a studiilor realizate în ultimii ani de către Funda ț ia Desire, a numeroaselor articole
publicate în vederea solu ț ionării problemelor comunită ț ii în cauză ș i a istoriilor personale a câtorva locuitori ai
cartierului din interviurile puse la dispozi ț ie în volumul „Pata” (2016). Cazul bucure ș tean nu este la fel de bine
documentat, este o situa ț ie mai pu ț in discutată până în prezent, informa ț iile necesare studiului de caz fiind
extrase din interviurile pe care le-am realizat împreună cu trei familii care locuiesc în cartierul de locuin ț e
sociale Odăi.
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 2

c.1 ​ Bucure ș tiul. Situa ț ii de fapt ș i fenomen e.
abstract ​ | ​ bucure ș tiul. situa ț ii de fapt ș i fenomene
Primul capitol î ș i propu ne să evalueze caracteristicile urbane ș i sociale ale Bucure ș tiului,
făcând o scurtă încursiune în istoria socială a ora ș ului ș i analizând elemente ce ț in de
morfologia ș i sintaxa urbană. Pentru a în ț elege mai bine dimens iunea provocărilor pe care le
ora ș ul le poate impune proiectului de diplomă în curs, ​ Reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în
Bucure ș ti ​ , această analiz ă porne ș te de la un cadru general, o perspectivă macro a ​ ora ș ul ​ ,
focalizând apoi către un plan meso al ​ zonelor centrale ale ora ș ului ș i ajungând la o scară
micro a ​ cartierului ​ , prin filtrul comunită ț ii.
Bucure ș tiul găzd uie ș te două mari fenomene ce ț in de urbanizarea alertă,
(1) ​ gentrificarea ș i (2) ​ ghetoizarea ​ , procese de interiorizare a comunită ț ilor ce locuiesc zonele
centrale ale ora ș ului ș i, respectiv, zonele de periferie. Fără vreo aparentă legătură, cele două
fenomene aduse în discu ț ie subliniază adâncirea clivajului social pe care economia din ultimii
25 de ani o creează prin inegalită ț i de clasă ș i sărăcie, trăsături manifestate fizic chiar prin
starea habitatului. În ce mod influen ț ează gentrificarea zonele centrale ale ora ș ului? Cum se
răsfrâng efectele acesteia asupra zonelor periferice? Există o legătură directă între cele
două fenomene?
Capitolul de fa ț ă î ș i propune, a ș adar, să analizeze cum un anumit tip de locuire ne
poate ajuta să întelegem importan ț a pe care o joaca habitatul (cartierul) în via ț a unei
comunită ț i, ș i cum nevoia de apartenen ț ă la o comunitate unitară ș i care se dezvoltă într-un
anumit sens poate influen ț a dinamica unui întreg mecanism urban.

„Există o ruptură între moduri de a locui, între modurile de dezvoltare (a
cartierelor), între modurile de a în ț elege spa ț iul comun, modurile de a
în ț elege lo cuirea în sine.”(Baroncea, 2008)

„Poate fi ignorată nevoia aproape axiomatică a bucure ș tenilor de a- ș i regăsi
identitatea într-un spa ț iu urban care să le apar ț ină?” (Voiculescu , 1976)

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 3

c.1.1 diversitatea socială ​ | ​ bucure ș tiul. situa ț ii de fapt ș i fenomene
diversitatea socială, morfologie ș i sintaxă. dinamica ora ș ului Bucure ș ti

cuvinte cheie: ​ ​ diversitate socială, morfologia ț esutului, conexiuni, vecinătate

dezvoltarea ora ș ului
Ora ș ul nu constă doar în arhitectura clădirilor pe care le găzduie ș te, ora ș ul înseamnă ș i
totalitatea tipurilor de rela ț ii care se stabilesc între locuri ș i locuitori, conexiunile pe care
oamenii le fac între diferite locuri în cadrul ora ș ului, indiferent de distan ț a dintre ele, ș i pe
care locurile le stabilesc între locuitori ai diferitelor cartiere. Pentru a delimita zonele centrale
ale ora ș ului Bucure ș ti, nu este suficientă o analiză formală a ț esutului, ci ș i o in ț elegere a
conexiunilor care stau la baza re ț elelor sociale create între locuitori ș i între comunită ț i. ​ La
bazele dezvoltării urbane stă un concept cheie, ​ durabilitatea socială (Enyedi, Kovács, 2006).
Aceasta pesupune existen ț a unui mediu favorabil dezvoltării armonioase a societă ț ii locale,
prin diversitatea socială – coexisten ț a grupurilor sociale diferite, integrarea socială ș i
îmbunătă ț irea condi ț iilor de via ț ă pentru toate grupurile de cetă ț eni. Consecin ț ele acestui
proces de dezvoltare durabilă socială ar diminua atât nivelul de segregare ș i excluziune
socială, cât ș i inegalită ț ile sociale. ​ Gentrificarea ​ , proces extrem de vizibil de modernizare a
cartierelor ș i de regener are a ț esutului, implică ș i deplasarea unei categorii inferioare de
locuitori în afara zonelor centrale ale ora ș ului. Această deplasare joacă un rol crucial în
redefinirea formală ș i socială a ora ș ului.
Dezvoltarea organismului Bucure ș tiului a făcut încă din anii ‘70 subiectul studiului a
numero ș i arhitec ț i, urbani ș ti ș i geografi deopotrivă, iar procesele urbane influen ț ate de
politicile adoptate de-a lungul istoriei au determinat o morfologie a ț esutului ș i o sintaxă „în
straturi”, ș i o diversitate socială specifică zonelor centrale ale ora ș ului. Pentru a în ț elege
dinamica acestuia, este necesară o mapare socială, culturală, istorică ș i a memoriei a acestor
cartiere. Delimitarea cartierelor centrale ale ora ș ului constă în perceperea centrului ora ș ului
ca un organism viu, complex, rezultat al unui „ ​ fenomen social urban de maximă amploare ​ ”
(Voiculescu, 1976:19). În continuare, pentru a putea cuprinde dimensiunea efectelor celor
două fenomene urbane ( ​ gentrificarea ș i ​ ghetoizarea ​ ) care se răsfrâng asupra vie ț ii urbane,
devine necesară o scurtă trecere în istorie a locuirii ș i a locuitorilor bucure ș teni.
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 4

o scurtă istorie a locuirii Bucure ș tilor
Fiecare epocă pe care o trăie ș te Bucure ș tiul, cu propria-i viziu ne, ideologie ș i prin prisma
sferelor de influen ț ă în care se află, define ș te un anumit mecan ism specific de dezvoltare a
ora ș ului. Suditu (2016) face o trecere în revistă a acestor etape de evolu ț ie urbană în rela ț ie
directă cu normele ce privesc proprietatea terenurilor, a locuin ț elor, ș i modul de a în ț elege
locuirea, raportându-se la momentele istorice semnificative. Ora ș ul se prezintă ca un rezultat
al suprapunerilor inten ț iilor ș i interven ț iilor constructive feudale, moderne, comuniste ș i
capitaliste. Schimbările de paradigmă, logicile economice ș i ideologiile politice sunt extrem
de vizibile în textura urbană, iar resorturile mobilită ț ilor sociale ș i reziden ț iale încă se resimt
prin diversitatea socială din prezent. „ ​ Bucure ș tiul arată ca un palimpsest morfologic (relief,
străzi, clădiri, arhitectură ș i urbanism) ș i social (cartiere omogene ș i eterogene, cartiere
mixte, rezultate din politici ș i ac ț iuni de segregare pozitivă) ​ ” (Sud itu, 2016:17).
Bucure ș tiul cre ș te în prima parte a istoriei ora ș ului în mod organic, în jurul multor
biserici. Sanda Voiculescu (1997:146-253) pune bazele dezvoltării acestuia pe seama
dezvoltării parohiilor ca nuclee de urbanitate, un sistem policentric. Sistemul de parohii
constituie în secolele 18, respectiv 19, un motor de dezvoltare a Bucure ș tiului, fiind u ș or
identificabile, ceea ce define ș te ora ș ul ca o sumă de sate, de comunită ț i aglutinate. Textura
dezordonată a cartierelor (traseele dezordonate ale uli ț elor din jurul Dâmbovi ț ei, mahalalele
în dezvoltare, bisericile, centrele comerciale specifice târgurilor) era rezultanta unei vecinătă ț i
flexibile – vecinătatea consta în cea mai flexibilă componentă de delimitare a spa ț iilor,
gardul ​ , ​ care stabilea limite ș i proprietă ț i „la mica în ț elegere”. Această perioadă cunoa ș te
primele reglementări urbanistice – parcelarea Mavrogheni, cartierul Gramond -, ordonarea
străzilor, trasarea bulevardelor haussmanniene – Regina Elisabeta, Regele Carol, Regele
Ferdinand -, trasarea bulevardului circular pe vechea limită administrativă impusă de Kiseleff
care apare ca o delimitare clară între vechiul Bucure ș ti al ț esutului neregulat, tradi ț ional,
eterogen ș i cel ordonat din punct de vedere urbanistic, cu trasee clare ș i un ț esut omogen
(Suditu, 2016).
Urbanismul ante-comunist al secolului 20 aduce schimbări majore în via ț a ora ș ului
prin diversitatea ș i dinamismul modelelor ideologice ș i arhitecturale care se seprapun
ț esutului vechi. Trasarea axei nord-sud a ora ș ului este urmată de o densificare a zonelor
centrale ș i o cre ș tere a regimului de înăl ț ime, iar aten ț ia se îndreaptă ș i către reglementarea
periferiilor. Interven ț iile arhitecturale subliniază o diversitate a habitatului tipic occidentala,
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 5

dar cu puternice influente locale, se construiesc locuin ț e individuale, clădiri de locuin ț e
colective de mici dimensiuni cubiste, clădiri „model” ale stilului neoromânesc, case
negustore ș ti, de raport, de speculă, dar ș i locuin ț e ieftine, sau locuin ț e muncitore ș ti. Perioada
comunistă cunoa ș te o normalitate a ideii locuirii colective. Este o perioadă care zdruncină
profund ora ș ul din punc t de vedere social ș i formal, efecte resim ț ite ș i astăzi. Distrugerile
ț esutului urban ale comunismului duc la dislocarea culturii de realitatea cotidianului.
Demolările masive ce au făcut loc Bulevardului Victoria Socialismului, placările
bulevardelor cu blocuri cortină ș i închiderea pie ț elor cu clădiri ie ș ite din scară, apari ț ia
marilor cartiere dormitor ce înconjoară zonele centrale, iar mai apoi construc ț ia Centrului
Civic care a presupus o radere a unei păr ț i însemnate din ț esutul central, au transformat
profund morfologia ș i sintaxa ora ș ului ș i au ș ters istoria acestor zone, lăsând în urmă insule
de ț esut tradi ț ional decontextualizate (Zahariade, 2011). ​ Este momentul stergerii rela ț iei
dintre un loc ș i locuitorii lui, al ruperii memoriei de urmele permanente pe care le lasă ora ș ul.

diversitatea socială. amprenta istoriei asupra locuitorilor bucure ș teni
O particularitate a ora ș ului constă tocmai în suprapunerea tuturor realită ț ilor pe care istoria le
impune de-a lungul timpului. Dacă vorbim despre zonele centrale ale Bucure ș tiului, putem
trece cu rapiditate din „ora ș ul gradină” pe care îl găzduie ș te nordul, ora ș ul occidental de la
sud de Pia ț a Victoriei, presărat cu accentele verticale ale „delirului comunist” , în mahalalele 1
bucure ș tene (exemplul zonei Hala Matache), zonă centrală care se întrerupe brusc, catre sud,
de o ruptură brutală, axul Victoria Socialismului.
În accep ț iunea colectivă, centrul ora ș ului coincide cu centrul istoric care se suprapune
cu vechiul centrul comercial al Cur ț ii Domne ș ti. O delimitare clară o putem face prin străzile
Bulevardul Elisabeta ș i Bulevardul Carol (către nord), Strada Hristo Botev (către est), Calea
Călăra ș i ș i Splaiul Independen ț ei (la sud) ș i Calea Victoriei (către vest). Dar cartierele care
bordează acest centru istoric, foste mahalale, prin accesul direct la infrastructură, prin
conexiunile puternice cu acest centru ș i prin caracterul eterogen al habitatului, sunt cele care
definesc cel mai bine zonele centrale ale ora ș ului. ​ Locuitorii acestor zone centrale ale
Bucure ș tiului s-au schim bat permanent ș i s-au adaptat la noile norme ș i modele de locuire a
1 termen utilizat de Justin Baroncea în interviul ​ Înapoi la argument – Despre arhitectura Bucure ș tiului ​ , 2008
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 6

spa ț iului privat ș i public. De la societatea feudală a boierimii , în care î ș i găseau loc ș i clasele 2
de mijloc (negustori ș i me ș te ș ugari) ș i slugile acestora, secolul 20 aduce o reorganizare a
structurii sociale a Bucure ș tiului după criterii liberale. Devin evidente noile grupuri sociale,
latifundiarii, oligarhia administrativă, liber profesioni ș tii, func ț ionarii, ocupante ale zonelor
centrale ale ora ș ului, me ș te ș ugarii ș i muncitorii locuind zonele adiacente, periferice (Suditu,
2016). Este o perioadă de înflorire a diversită ț ii sociale ș i etnice , diversitate care se 3
diminuează treptat în perioada comunistă. Ulterior acestei perioade, comunismul este cel care
favorizează ​ mobilitatea socială ​ , materializarea acesteia realizându-se vizibil pe suportul
tesutului bucure ș tean. S-a produs o uniformizare socială bazată pe o segregare pozitivă, dar
care a produs, prin interven ț iile urbanistice violente, stergerea rela ț iei dintre ora ș ș i locuitori.
ce se întâmplă astăzi? ​ cum se transformă zonele centrale ale ora ș ului? ale cui sunt
periferiile? se păstrează această diversitate a habitatului? mai putem vorbi despre o diversitate
socială a cartierelor Bucure ș tiului?

c.1.2 fenomene urbane ​ | ​ ce cunoa ș tem? situa ț ii de fapt ș i fenomene
fenomene urbane. o discu ț ie despre ​ gentrificare ​ , ​ ghetoizare ​ ș i ​ locuin ț a socială

cuvinte cheie: ​ gentrificare, ghetoizare, locuin ț ă socială, gentrificare spontană.

gentrificarea. dimensiunea socială
Transformarea cartierelor reziden ț iale din cadrul unui ora ș reprezintă o sursă principală de
conflict social. Această transformare este de cele mai multe ori legată de schimbarea bruscă a
popula ț iei în zonele centrale ale ora ș ului care vizează direct locuitorii ini ț iali, reziden ț i care
fac parte dintr-o categorie inferioară din punct de vedere economic, sunt înlocui ț i de o
2 ​ „ ​ În 1831, Bucure ș tiul avea următoarea structură socio-demografică: clasa boierilor cu familiile ș i slugile lor
8.355 suflete (cuprinzând aici boieri, cucoane, feciori de boieri, fete de boieri, slugi, slujnice, copii slugilor,
ț igani, ț igănci, feciori de ț igănci, fete de ț igănci); clasa de mijloc cu familiile ș i slugile lor 46.404 suflete;
partea duhovnicească 1450 suflete; sudi ț ii streini 1795 suflete, dintre care cei mai mulți erau “supuși
kezaro-krăiești”; ovreii cu familiile ș i slugile lor 2.583 suflete. Separarea pe categorii sociale eviden ț ia
existen ț a a 2598 boieri, 38523 persoane din clasa de mijloc (din care 10.375 meșteșugari și negustori
patentari), 10.833 slugi, 1252 cler și familiile acestora, și 3386 țigani robi. Sub raport social, via ț a urbană a
fost dominată ș i modelată de boieri până în secolul al XIX-lea” ​ (interviu cu Bogdan Suditu, 2016).
3 „ ​ Sub raportul reprezentării etnice, la recensământul din 1899, Bucure ș tiul avea un caracter cosmopolit, în
care locuiau 186.623 români, 43.318 ovrei, 38.660 austro-ungari, 3.698 albanezi, 2.968 germani, 2.107 italieni,
1.358 greci, 938 bulgari, 732 otomani, 350 elve ț ieni etc., dar ș i 6 chinezi ș i 2 americani.” ​ (interviu cu Bogdan
Suditu, 2016).
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 7

categorie mai tânără ș i mai avantajată economic de locuitori, printr-un proces numit
gentrificare ​ . Teoretizarea gentrificării în afara spa ț iului anglo-saxon este pu ț in mai aridă din
punctul de vedere al cercetărilor realizate pe capitalele europene. O serie de articole publicate
în ultimii ani dezbat procesul gentrificării în spa ț iul bucure ș tean punând întrebări legate de
schimbările pe care le produc agen ț ii gentrificatori în zonele centrale ale unui ora ș
post-socialist.
Chelcea, Popescu, Cristea (2015) sus ț in ideea existen ț ei mai multor tipuri de actori ai
gentrificării, de la chiria ș i ai statului, fo ș ti proprietari, actori externi, capitali ș ti politici la
investitori institu ț ionali. Zonele centrale studiate în această cercetare (2015) reprezintă 4
aproximativ 20% din spa ț iul urban bucure ș tean, spa ț iu dominat de clădiri joase cu o
arhitectură specifică secolelor 19 ș i 20, cu o morfologie tradi ț ională a ț esutului. În cazul
Bucure ș tiului, există o legătura strânsă între dreptul de proprietate ș i fenomenul gentrificării,
ț inând cont de faptul că ne aflăm în plin proces de retrocedări, chiar ș i la 27 de ani de la
căderea regimului comunist, aceste procese sunt o componentă importantă a motorului
gentrificării ș i subiecte actuale în agenda publică. Transformarea post-socialistă a drepturilor
de proprietate asupra locuin ț elor – privatizarea acestora, retrocedările urmate inevitabil de
evacuări ș i comodificar ea ulterioară – este cea care încurajează gentrificarea în zonele
centrale ale Bucure ș tiului .
Cum influen ț ează gentrificarea zonele centrale ale ora ș ului? ​ Înainte de anul 2005,
interdic ț ia privind vânza rea de case apar ț inând fo ș tilor chiria ș i „ocupan ț i” ( ​ sitting tennants ​ )
timp de zece ani, a urmărit un proces cuminte al gentrificării, iar interven ț iile imobiliare
privind locuin ț ele vechi au fost limitate la repara ț ii locale ș i recompartimentări interioare
(Urse, Popescu, 2009:72). Imediat acestei perioade, urmează o perioadă de comodificări,
casele privatizate putând fi vândute la pre ț ul pie ț ei, investi ț iile imobiliare crescând
considerabil în Bucure ș ti. Noile clădiri, considerabil ie ș ite din scara ț esutului tradi ț ional, ș i
care nu se mai raportează la contextul în care sunt construite, găzduiesc mall-uri, birouri,
centre comerciale, comunită ț i închise ( ​ gated communities ​ ) – care de regulă ocupă fostele
terenuri industriale ce bordează zona centrului ora ș ului – ș i ocazional, apartamente de lux în
zonele centrale (Colliers International, 2012). Gentrificarea, de această dată reprezintă un val
mult mai puternic de schimbare a fe ț ei ora ș ului ș i implică evacuări masive, demolări ș i
apari ț ia noilor construc ț ii care nu mai ț in cont de scara ora ș ului. Efectele sociale ș i de sintaxă
4 ​ anexa 1
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 8

sunt resim ț ite; conexiuni le între locuitori ș i locuri sunt rupte, memoria ș i istoria locului este
stearsă. Dintr-o perspectivă restrânsă a comunită ț ii direct afectate de acest fenomen, mutarea
sau scoaterea unei categorii sociale defavorizate din spa ț iul central al ora ș ului subliniază
marginalizarea ​ care stă la baza gentrificării.
În studierea schimbărilor pe care ora ș ul le suferă în urma gentrificării, Chelcea (2015)
analizează variabile ce vizează varsta popula ț iei ș i densitatea ocupării terenului. Astfel că,
de ș i Bucure ș tiul, asemenea altor capitale post-socialiste, suferă o îmbătrânire a popula ț iei, în
zonele centrale se observă o cre ș tere a numărului de locuitori tineri raportat la zonele
periferice. În ceea ce prive ș te densitatea însă, se poate observa păstrarea tendin ț ei istorice de
diminuare a densită ț ii în zonele centrale, numărul de persoane pe unitatea de locuit scăzând
cu 13% între 1992 ș i 2011 (Chelcea, 2012: 287). Această statistică reflectă, pe lângă tendin ț a
de „îmburghezire” a zonelor centrale, ș i faptul că în urma evacuărilor locuitorilor din casele
retrocedate, proprietarii au abandonat locuin ț ele pe care le găsim intr-o stare avansata de
degradare. Studiul realizat de platforma CALUP ne pune la dispozi ț ie în acest sens o hartă
interactivă a spa ț iilor construite ș i a terenurilor rămase libere în urma demolărilor neutilizate 5
din cartierele centrale. Datele analizate în rândurile de mai sus subliniază gradul de schimbare
pe care îl suferă ora ș ul, atât prin problemele de sintaxă ș i morfologie ale ț esutului, cât ș i prin
efectele secundare interiorizării pe care o presupune fenomenul – distan ț area ș i închiderea
centrului fa ț a de periferie , tendin ț e de segregare ce reflectă adânc irea inegalită ț ilor de clasă.

ghetoizarea. o privire către periferie
Un alt studiu privitor la infrastructura ș i conexiunile Bucure ș tiului post-socialist (Pulay,
Chelcea, 2015) analizează ț esutul urban la o scară mică, „de cartier”, acordând mai multă
aten ț ie rutinelor cotidien e, subiectivită ț ilor politice ș i nevoilor cetă ț ene ș ti ale utilizatorilor
infrastructurii ora ș ului; cu alte cuvinte, o analiză a cartierelor din perspectiva comunită ț ilor ș i
re ț elelor pe care ace ș tia le formează. Analiza îndreptată către comunitate, nu către cartier,
subliniază aspecte importante despre sintaxa ț esutului – conexiunile care se formează, ruperea
lor în urma fenomenelor urbane ș i nevoia locuitorilor de apartenen ț ă la o comunitate. Pulay
(2015) ultilizează două concepte (1) „cetă ț enie de repara ț ie ș i mentenan ț ă”, respectiv (2)
„cetă ț enie incompletă”. Primul se referă la locuitorii afecta ț i în mod direct de valurile de
retrocedări ș i evacuări specifice zonelor centrale, a ș adar, în legătură directă cu interven ț iile
5 anexa 2. http://beta.calup.ro/ro/explore (ultima accesare 2.04.2017)
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 9

asupra infrastructurii ora ș ului, cel de-al doilea vizând comunită ț ile ​ ghetto ​ , în care
stigmatizarea ș i rezisten ț a la schimbare sunt caracteristicile de bază ale conexiunilor
interumane.
Cetă ț enia incomp letă vorbe ș te despre comunită ț ile ale căror habitate devin ghetouri în
urma stigmatizării ș i a excluziunii sociale. Nespecifică zonelor centrale ale ora ș ului,
ghetoizarea ocupă în general, spa ț iul ingrat al periferiei, unde accesul la infrastructura
ora ș ului este dificil, sau aproape inexistent. Istoric, categoriile sociale marginalizate ale
Bucure ș tiului sunt asociate cu Sectorul 5, cartierul Ferentari. În urma tranzi ț iei
post-socialiste, devine cartierul cu cea mai mare concentrare de oameni fără un loc de muncă
sau fără vreo calificare (Berescu, 2011:39). Fiind un cartier dormitor construit în urma
numărului mare de migran ț i din mediul rural, arhitectura favorizează o infrastructură locală
precară – în special în zona blocurilor de nefamili ș ti, astăzi asociată cu o criminalitate ridicată
ș i consum de droguri. Ruptura de zonele centrale ale ora ș ului oferă mijloacele necesare
pentru a in ț elege meca nismmele locale de stigmatizare teritorială care pe plan social se
traduc prin atributele negative pe care comunită ț ile din astfel de cartiere le poartă (Wacquant,
2008). Cu alte cuvinte, sigmatizarea teritorială este îndeaproape urmărită de stigmatizarea
socială – cartierele ghetou devin „rampe de gunoi sociale” . Teritoriile în care guvernarea ș i 6
reprezentarea politică sunt practic inexistente, anun ț ă probleme urbane ce se întind pe o scară
largă ș i pe care locuitorii cartierului sunt nevoi ț i să le rezolve singuri, în acela ș i timp fiind ei
în ș i ș i acuza ț i de crearea acestor probleme cu care se confruntă. ​ Ce se întâmplă însă cu alte
habitate precare – cartiere marginalizate din periferia Bucure ș tilor?
Interviurile realizate în cartierul de locuin ț e sociale Odăi din periferia Sectorului 1 nu 7
fac parte dintr-un studiu efectuat la o scară macro a cartierului, acestea reprezintă, în lucrarea
de fa ț ă, o expunere a problemelor individuale ș i a pove ș tilor personale ale locuitorilor ce
beneficiază de locuin ț e sociale din Odăi. Putem doar intui că dificultă ț ile care ne-au fost
prezentate de către familiile intervievate sunt comune, într-o oarecare măsură, întregului
cartier, acestea surprinzând acela ș i tip de atitudine ca în cazul ghetoului din Ferentari. Este
foarte greu sa tragem o concluzie asupra posibilită ț ii ghetoizării Odăilor , dar excluziunea 8
6 traducere liberă a termenului utilizat de Chelcea ș i Pulay (2015:351), „social waste dumps”.
7 ​ interviuri relatate în capitolul 3 – ​ Studii de caz
8 Cartierul Odăi este un cartier relativ nou, construit in 2012, locuin ț ele fiind date în folosin ț ă în urmă cu 3-4 ani.
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 10

spa ț ială ș i socială, precaritatea locuin ț elor ș i accesul dificil la infrastructura existentă a
ora ș ului au acela ș i tip de repercusiuni.
c.1.3 două perspective ​ | ​ ce cunoa ș tem? situa ț ii de fapt ș i fenomene
probleme. cele două perspective (1) locuin ț a socială, (2) ora ș ul

În Bucure ș ti, vorbim astăzi despre rănile vizibile pe care perioada comunistă le-a produs în
ț esutul ora ș ului (marile artere de circula ț ie care taie ț esutul tradi ț ional ș i lasă în urmă insulele
unui Bucure ș ti încărcat de istorie sufocate de noile blocuri cortină), despre conexiunile ș i
re ț elele formale ș i sociale rupte ș i despre înstrăinarea locuitorilor de locuri ș i pierderea
spa ț iului public. În acela ș i timp suntem martorii unei atitudini contemporane de neglijare a
patrimoniului ș i a unor interven ț ii urbanistice care par să continu e valului de demolări masive
petrecute secolul trecut (de exemplu Magistrala Berzei-Buze ș ti). Tendin ț a de extindere ș i
dezvoltare a ora ș ului conduce la apari ț ia a două fenomene paralele de transformare a
cartierelor, dar care duc treptat la ruperea conexiunilor între locuitorii care provin din zone
diferite ș i la adâncirea ​ inegalită ț ilor de clasă ș i a ​ excluziunii sociale a celor defavoriza ț i.
Gentrificarea ș i ghetoiza rea, fenomene urbane în plin proces de materializare pe plan local,
au ca suport teritorial cartierele centrale, respectiv zonele periferice ale ora ș ului. Problema
ora ș ului poate fi reprezen tată schematic astfel:

situa ț ii de fapt. Bucure ș tiul, în cartierele centrale, are o sintaxă ș i morfologie aparte. Nu se bucură de un
centru clar definit ș i de nicio zonă centrală foarte bine definită. Istoria socială a ora ș ului ne arată o diversitate
socială congenitală. Asistăm la apari ț ia unei noi clase sociale (precariatul).
fenomene. ​ (1) ​ gentrificarea – de care suferă centrul ora ș ului – ș i (2) ghetoizarea – de care suferă, în general,
periferia. Ambele sunt procese bazate pe interiorizare ș i ruperea conexiunilor cu exteriorul.
urmări. Ora ș ul, ca organism, începe să fie disfunc ț ional; periferia nu mai este alimentată, ora ș ul îi întoarce
spatele, deci este total deconectată de la via ț a acestuia. Asistăm la ruperea conexiunilor. Zonele centrale
suferă de o „îmburghezire” care afectează diversitatea socială existentă. Din punct de vedere formal, aten ț ia
nu este îndreptată către zonele centrale, ci către extinderea Bucure ș tiului, a ș a că ​ gentrificarea este una
spontană.

În încercarea de a găsi răspunsuri pertinente problemelor ridicate la nivel formal ș i social de
aceste fenomene urbane, propun în continuare un ​ scenariu bazat pe teoria mixită ț ii sociale ​ ,
analizând costurile ș i beneficiile implementării acestuia în situl studiat, din două perspective
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 11

convergente (1) cea a ora ș ului/cartierului, o perspectivă morfologică ș i de sintaxă ș i (2) cea a
locuitorului/comunită ț ii, perspectiva socială.
c.2 ​ Locuin ț a socială ca instrument
abstract ​ | ​ locuin ț a socială ca instrument
Acest capitol se va concentra în jurul utilizării ​ locuin ț ei sociale ca instrument în încercarea de
a solu ț iona problemele pe care le ridica dinamica ora ș ului astăzi. Gentrificarea ș i ghetoizarea,
două procese ale urbanizării rapide care se desfă ș oară în paralel, fără vreo aparentă legatură
între ele, au totu ș i o bază comună. Aceste două fenomene sunt orientate catre interior, au un
puternic caracter de interiorizare, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la ruperea conexiunilor
ș i definesc o dinamică „d efectă” a ora ș ului.
A ș a cum o demo nstrează capitolul anterior, zonele centrale ale Bucure ș tiului încep
să- ș i piardă caracterul istoric de diversitate socială specific, iar gentrificarea are loc într-o
manieră spontană, necontrolată, fapt ce duce la alăturări inoportune ce ț in de scară, stil ș i
func ț iune. Acest lucru scapă de sub control din punctul de vedere al locuitorilor
Bucure ș tiului, care întâm pină dificultă ț i în ceea ce prive ș te gestionarea perspectivelor, scara
care nu li se mai adresează în mod direct, parcurgerea spa ț iilor „la pas”, înstrăinarea
vecinătă ț ilor – ca spa ț ii care apar ț in comunită ț ii ș i care au un grad ridicat de confort pentru
locuitorii cartierului. Pe de altă parte, ghetoizarea sus ț inută de amplasarea cartierelor de
locuin ț e sociale la perif erie – excluziunea spa ț ială în afara vie ț ii ora ș ului subliniază o
problemă ș i mai adâncă – ​ excluziunea socială ​ . Întreruperea rela ț iilor acestor comunită ț i
defavorizate cu dinamica ora ș ului, limitează, într-un mod asumat, accesul cartierelor de
locuin ț e sociale la infrast ructura existentă a ora ș ului, la servicii publice, la oportunită ț i sociale
reale.
Prin scenariul pe care îl propun, mixitatea socială ​ , ​ locuin ț a socială joacă un rol
crucial. Aceasta nu este doar un instrument pentru men ț inerea diversită ț ii sociale care este o
caracteristică primară a zonelor centrale ale Bucure ș tiului, ci ș i un instrument pentru
revitalizarea formală a ț esutului. Locuin ț a intervine în proble me ale ora ș ului care ț in de
sintaxă (conexiunile rupte ale cartierelor, func ț iunile inoportune pentru dinamica comunită ț ii)
ș i de morfologie, păstrâ nd caracterul zonei studiate (de la probleme ce ț in de înăl ț imea
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 12

corni ș ei impusă prin reglementările existente, la reîntregirea ț esutului – modul de ocupare al
parcelelor specific acestuia).

c.2.1.incluziune versus excluziune ​ | ​ locuin ț a socială ca instrument
cuvinte cheie: precariat al locuin ț ei / habitatului, comunitate, cartier, identitate, incluziune ș i
excluziune socială

cartier – comunitate – precariat al habitatului
Propun să ne oprim pu ț in asupra termenilor de ” ​ comunitate ​ ”, ” ​ cartier ​ ” si ” ​ precariat al
habitatului ​ ” cu care vom opera în continuare. Conceptul de comunitate locală apare ca un
termen de bază în sociologia urbană (Park, Burgess, 1916). În accep ț iunea lui Park (1916:
148), conceptul este strâns legat de amplasament, comunită ț ile locale fiind definite ca „zone
naturale” care sunt rezultatul competi ț iei dintre afacerile imobiliare ș i grupuri ale popula ț iei
care luptă pentru accesibilitatea locuin ț elor. Din această perspectivă, ​ cartierul poate fi definit
ca o colec ț ie de locuitor i ș i institu ț ii ce ocupă o zonă clar delimitată spa ț ial, influen ț ată de
factori ecologici, culturali, economici si politici – subordonată unei comunită ț i mai extinse
(Park, 1916:152). În ajustarea perspectivei din care este definit termenul, Suttles (1972)
aduce în discu ț ie ​ identit atea ș i limitele comunită ț ilor locale care nu sunt doar rezultatul
competi ț iei pe care o presupune pia ț a liberă, dar sunt influen ț ate ș i din exterior. Comunitatea
locală, în acest caz nu poate fi privită ca o entitate unică, ci mai degrabă ca o ierarhie a unor
grupuri reziden ț iale din ce în ce mai incluzive (Suttles 1972). Cartierul capătă o nouă
dimensiune. Definit în cadrul unei comunită ț i mai largi, acesta se poate extinde, poate îngloba
grupuri reziden ț iale diverse ș i are capacitatea de a- ș i modifica structura în func ț ie de cele
două variabile cu care operează, (1) spa ț iul/arhitectura ș i (2) grupurile sociale.
A găsi limitele fizice ale unui cartier, în special în cazul cartierelor bucure ș tene care
suferă de defragmentare, se dovede ș te a fi o sarcină dificilă din punct de vedere al proceselor
sociale. Poate că aceste limite vor fi mai u ș or de în ț eles prin observarea dinamicii
interac ț iunilor de vecinăt ate, a constrângerilor spa ț iale care creează ​ pattern ​ -urile activită ț ilor
cotidiene ale locuitorilor. Definirea unui agregat de spa ț ii care pot fi accesate cu u ș urin ț ă, „la
pas”, de către pietoni este, poate, cel mai bun instrument în conturarea unei hăr ț i cognitive a
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 13

unui cartier. Aceste tipuri de informa ț ii au capacitatea de a reda caracteristicile unei
comunită ț i în rela ț ie cu spatiul pe care îl locuiesc, ș i mai mult decât atât, de a defini
comportamente specifice ș i raportarea indivizilor la locuire în general. ​ De ce este important
să în ț elegem rela ț ia dintre cartier ș i comunitate? Ce rol joacă habitatul în influen ț area
comportamentelor locuitorilor? Ce se întâmplă atunci când habitatul devine un loc nesigur,
iar locuirea una precară?

no ț iunile de „ ​ precariat ​ ” ​ ​ ș i ​ ​ „ ​ precariat al habitatului ​ ”
În ceea ce prive ș te inegal ită ț ile sociale care sunt din ce în ce mai pregnante în cadrul ora ș elor,
într-un climat economic nesigur, ideea de ​ precariat vorbe ș te despre nesiguran ț ele ș i riscurile
unei clase sociale în devenire (Standing, 2009) – fără vreo perspectivă în ceea ce prive ș te ​ un
loc de muncă decent sau un nivel de trai rezonabil. ​ Lipsa identită ț ii ocupa ț ionale, precaritatea
locuirii ș i pozi ț ia socială incertă a ​ precariatului devin deter minante pentru statutul de
„marginali” al indivizilor care sunt „inadapta ț i” regulilor societătii. Standing (2009) sus ț ine
faptul că incapacitatea indivizilor de a supravie ț ui unui mediu care nu oferă o siguran ț ă a
locului de muncă, conduce inevitabil la cre ș terea criminalită ț ii în rândul acestei clase sociale
defavorizate. De aici ș i până la ghetoizare este doar un pas. În lipsa unei diversită ț i sociale ș i
a apartene ț ei indivizilor la o comunitate care să le poată oferi un set de norme morale la care
să se raporteze, omogenitatea cartierelor de locuin ț e sociale face inevitabilă ghetoizarea.
Putem, deci, să îndreptăm discu ț ia către un ​ precariat al habiatului specific comunită ț ilor
defavorizate.
Precariatul habitatului nu se referă doar la o precaritate a locuin ț ei ș i a contextului în
care aceasta func ț ionează , ci ș i la o nesiguran ț ă a locuirii. Situa ț iile prin care se manifestă
precariatul locuin ț ei includ condi ț ii care descriu structura fizică precară a clădirilor ș i/sau
rela ț ia disfun ț ională a familiei cu spa ț iul în care locuiesc. De la supra-aglomerare la costurile
ridicate pe care le impune locuirea, unită ț ile de locuire precare pot fi apartamente în chirie,
clădiri vechi cu un risc de degradare ridicat, sau unită ț i care fac parte dintr-o anumită
configura ț ie a locuirii, locuin ț e colective sau locuin ț e mobile. Aceste structuri de locuire
aflate în umbra nesiguran ț ei constante sunt mai susceptibile de a suferi schimbări în fa ț a
factorilor de risc, iar familiile dezavantajate care trăiesc în aceste situa ț ii sunt mai vulnerabile
ș i riscă să fie afectate negativ (Pendall, 2012:271-296). Situa ț iile în care vulnerabilită ț ile
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 14

personale ș i precariatul habitatului coincid, determină o nesiguran ț ă mai mare a familiilor
vizate.
Condi ț iile de supra-aglomerare a locuin ț elor au fost legate de efecte negative atât
asupra copiilor, cât ș i a părin ț ilor, efecte care variază de la probleme fizice sau psihologice,
rela ț ii de familie defectu oase, sănătate fizică, sănătate mentală la probleme parentale. Copiii
devin afecta ț i prin însă ș i configurarea spa ț iilor. Supra-aglomerarea locuin ț elor implică lipsa
spa ț iilor dedicate studiulu i. Goux si Maurin (2003) leagă mediul de dezvoltare al copilului, în
cadrul familiilor dezavantajate, de rezultatele pe care le ob ț in la ș coală, inferioare celor
ob ț inute de copii care au o cameră proprie ș i pentru care supra-popularea nu reprezintă o
problemă. În ciuda dezavantajelor pe care le prezintă spa ț iile care devin comune pentru to ț i
membrii familiei, unii indivizi pot dezvolta o rezisten ț ă mai mică în fa ț a schimbărilor, o
capacitate de adaptabilitate mai mare. Familiile care se confruntă cu probleme economice
folosesc mare parte din venitul lor pentru a putea între ț ine locuin ț ele, alte necesită ț i rămânând
pe plan secund, iar economiile sunt aproape imposibil de pus de-o parte. Cercul vicios de
precaritate pare, în această situa ț ie, închis, în imposibilitatea familiilor de a- ș i construi un trai
mai bun, iar excluziunea socială accentuează statutul indivizilor în cauză.

incluziunea socială. ce lipse ș te din abordarea ​ locuin ț ei sociale ​ in Bucure ș ti?
În Bucure ș ti, politica de locuire socială nu este adaptată nevoilor reale ale cetă ț enilor –
numărului de cereri depuse. Raportul dintre numărul locuin ț elor sociale ș i numărul familiilor
solicitante este extrem de dispropor ț ionat (Ghi ț ă, 2016:2), iar lipsa transparen ț ei acestor
procese de alocare a locuin ț elor împreună cu neclarită ț ile legislative create între institu ț iile
statului care adresează aceste probleme devin o re ț ea de incertitudini.
Locuin ț a socială devine o no ț iune interpretabilă în func ț ie de institu ț ia de care este
definită, astfel că, conform legii locuin ț ei nr. 114/1996, locuin ț a socială este „locuin ț a care se
atribuie cu chirie subven ț ionată unor persoane sau familii a căror situa ț ie economică nu le
permite accesul la o locuin ț ă în proprietate sau închirierea unei locuin ț e în condi ț iile pie ț ei”.
Strategia na ț ională privin d incluziunea socială ș i reducerea sărăciei în perioada 2014-2020 , 9
într-un studiu pregătitor, aduce în discu ț ie categoriile vulnerabile ș i necesitatea serviciilor
9 Studiul pregătitor pentru strategia na ț ională privind incluziunea socială ș i reducerea sărăciei în perioada
2014-2020 a Ministerului Muncii, Familiei, Protec ț iei Sociale ș i Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV)
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 15

locative precum adăposturi ș i azilurile pentru persoane fără adăpost, categorie care lipse ș te
din defini ț ia locuin ț ei sociale conform legii.
„Locuirea socială reprezintă un subiect sensibil pentru autorită ț ile locale datorită
importan ț ei pe care o are locuirea pentru dezvoltarea economică la nivel local ș i pentru
reducerea marginalizării în mediul urban” ​ ( ​ Găse ș te O Casă! PP ​ , 2016) ​ .

Reducerea marginalizării în mediul urban vizează în mod direct o perspectivă de
incluziune socială. Dar subiectul locuirii sociale devine sensibil tocmai în ceea ce prive ș te
punerea în practică a acestor concepte. Fie că este vorba despre o categorie socială
vulnerabilă sau despre minorită ț ile marginalizate din punct de vedere social, cartierele de
locuin ț e sociale din spa ț iul românesc utilizează ​ excluziunea spa ț ială ca un instrument de
control al comunită ț ii ș i în acela ș i timp de rezolvare rapidă a unor probleme, fără să fie luate
în calcul efectele care pot apărea pe termen lung. Este cât se poate de intuitiv traseul
excluziune spa ț ială – excluziune socială/marginalizare – ghetoizare ​ . Exemplele sunt multiple,
de la locuin ț ele sociale construite lângă ora ș ul Constan ț a, cartierul Henri Coandă (un cartier 10
construit din containere, unde gradul ridicat de criminalitate ș i condi ț iile precare de locuire
l-au transformat în ghetou), cartierul Micro 17 din Gala ț i, situa ț ia Pata Rât (a rromilor 11
evacua ț i din Cluj care locuiesc acum lângă groapa de gunoi ), la exemplul bucure ș tean al 12
cartierului Odăi (un cartier fără vreo legătură fizică reală cu Bucure ș tiul, în afara liniei de 13
troleu 304). Statutul de ​ dos al ora ș ului, de ​ dos al societă ț ii, imprimate cartierelor de locuin ț e
sociale transcriu modul în care ne raportăm la oamenii dezavantaja ț i. Indivizi incapabili de a
se adapta economic, cu un comportament în afara normei, sco ș i din spa ț iul urban, sco ș i din
societate. Problemele există, dar nu ne lovim de ele în via ț a de zi cu zi.
Ce beneficii poate aduce incluziunea socială în cazul familiilor defavorizate? Nu
putem vorbi despre locuin ț a socială ș i în cadrul zonelor centrale ale Bucure ș tiului? Nu
putem oare integra această tipologie într-un ț esut căruia îi este deja caracteristică o anumită
diversitate a habitatului ș i o anumită diversitate socială?

10 foto anexa 4
11 caz studiat în capitolul 3 al lucrării, ​ Studii de caz
12 foto anexa 5
13 caz studiat în capitolul 3 al lucrării, ​ Studii de caz ​ , studiu sus ț inut de interviuri realizate impreună cu trei
familii care locuiesc în cartierul Odăi.
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 16

c.2.2.mixitate socială ​ | ​ locuin ț a socială ca instrument
cuvinte cheie: ​ mixitate socială, oportunitate socială, comunită ț i defavorizate, locuin ț e
sociale, ​ conexiuni urbane, vecinătate

ipoteză. ​ mixitatea socială – o solu ț ie posibilă?
Putem pleca de la premisa că o diversitate a habitatului va putea crea acea ​ mixit ​ é sociale ​ , iar
diversitatea socială va conduce negre ș it la crearea de ​ oportunită ț i social-economice pentru
indivizii defavoriza ț i? (Andersson, 2005:2) Pornind de la problemele pe care le poate ridica
un ț esut omogen, în vede rea dezvoltării economice ș i culturale, întrebarea lui Andersson mi-a
atras aten ț ia nu numai din perspectiva socială a abordării lui, ci ș i prin beneficiile pe care
această abordare le poate aduce unui astfel de ț esut. ​ Îmi propun să răspund la această
întrebare în primul rând prin definirea termenului de „ ​ mixitate socială ​ ”, pentru a face ulterior
o analiză a impactului pe care acesta îl poate imprima contextului studiat ș i a determina care
ar putea fi beneficiile ș i costurile acestui fenomen.

pe urmele gigan ț ilor. teo rie
Conceptul de ​ mixitate socială este introdus prin legea împotriva excluziunii sociale, în 1998
în Fran ț a (Gerbeau, 2015 : 8). Lupta împotriva discriminării ș i a segregării prin introducerea
termenului în legile cu privire la problemele legate de locuire ș i urbanism, se conturează prin
asocierea acestuia cu locuin ț ele pentru cei dezavantaja ț i (Legea Besson, 1990), sau cu
proiectele de locuin ț e sociale (Legea pentru solidaritate ș i regenerare urbană, 2000). ​ Totu ș i,
conceptul este unul controversat ș i conduce la disensiuni în ceea ce prive ș te sensurile ș i
influen ț ele pe care le poate avea. În accep ț iunea lui Galster (2007:19), termenul de ​ mixitate
socială este unul vag care poate fi explicat mai degrabă ca rezultat al îmbinării unor
indicatori măsurabili – două variabile – „mix al venitului” si „mix al posesiunii de locuin ț e”.
O defini ț ie mai clară a conceptului este formulată de cercetătorii AITEC , diversitatea 14
socială este în acela ș i timp o condi ț ie – coabitarea grupurilo r sociale diferite pe acelasi
14 AITEC (Association internationale de techniciens, experts et chercheurs) – ​ aitec.reseau-ipam.org ​ –
aitec (@) reseau-ipam.org
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 17

teritoriu – ș i un proces – facilitarea coabitării pe acela ș i teritoriu a grupurilor definite prin
criterii ce ț in de vârstă , venit, na ț ionalitate, pentru a ob ț ine o distribu ț ie echilibrată a
popula ț iei în teritoriu. Este privit ca un mijloc privilegiat de reconstruire a rela ț iilor sociale ș i
în acela ș i timp de evitar e a excluziunii sociale în manifestările ei spa ț iale cele mai acute
(Bacqué, 2003:451).
Mixitatea socială aplicată pe cadrul construit mizează pe abilitatea acesteia de a
imprima o îmbunătă ț ire a calită ț ii vie ț ii comunită ț ilor defavorizate ș i pe o cre ș tere a
mobilită ț ii sociale. Teor ia este simplă. Mixitatea spa ț ială exprimată prin ansambluri ce
cuprind locuin ț e sociale – proprietate a statului -, locuin ț e publice ș i locuinte private, va crea
o comunitate mixtă din punct de vedere social ș i economic. Acest lucru poate aduce în plus,
celor defavoriza ț i, ​ oportu nită ț i sociale care, în alte condi ț ii de configurare urbană bazată pe
segregare, le lipsesc cu desăvâr ș ire. Excluziunea spa ț ială specifică ț esuturilor omogene
conduce negre ș it la excluziune socială. Prin ​ oportunită ț i sociale mă refer la o mobilitate
socială, economică ș i spa ț ială care le facilitează reziden ț ilor unui cartier accesul la institu ț ii
publice, un loc de muncă decent, educa ț ie ș i la o interac ț iune sănătoasă cu vecinată ț ile.
Cele doua asump ț ii de la care porneste Andersson in lucrarea sa ” ​ Housing mix, social
mix, and social opportunities” ​ sunt ​ (1) mixitatea socială într-adevar intensifică oportunita ț ile
sociale ș i (2) există o puternică legatură între mixitatea spa ț iilor dedicate locuirii ș i mixitatea
socială (Andersson, 2005). Aceste două afirma ț ii pot sus ț ine cauzele familiilor defavorizate
social ș i economic ș i programele de arhitectură socială. Dintr-o perspectivă a ora ș ului, putem
discuta despre o tendin ț ă generală de urbanizare, ceea ce implică deseori incapacitatea
metropolelor de a ț ine pasul cu acest fenomen ș i de a sus ț ine o infrastructură coerentă ș i o
morfologie “sănatoasă” a ț esutului. Pe masură ce Bucure ș tiul se extinde, înglobându- ș i
a ș ezările satelit, eforturile economice nu se mai concentrează pe centrul ora ș ului care, în lipsa
unei strategii de ansamblu, începe sa se carieze ș i să fie plombat aleatoriu. Ce rol poate juca 15
ora ș ul în această dinamic ă?
Vin în completarea celor două asump ț ii prezentate anterior cu o serie de întrebări:
reticen ț a incorporării unui grup de indivizi defavoriza ț i într-un ț esut cu standarde ridicate de
locuire, nu este dictată de influen ț a pe care arhitectura deja existentă o are asupra
locuitorilor? nu poate fi benefică pentru ora ș o schimbare de dinamică socială? ​ iar
15 Studiu realizat de CALUP, anexele 2 ș i 3.
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 18

complexitatea problemei locuin ț elor sociale si plombarea impromptu a ț esutului central nu
cer mai degrabă un răspuns simplu, acela ș i răspuns?

cazul românesc
George Galster (2002) tratează perspectiva oportunită ț ilor, lipsurilor ș i importan ț a rela ț iilor
dezvoltate în cadrul unui ansamblu de locuin ț e , formulând o întrebare fundamentală. Ar
trebui ca locuirea sa fie privită fundamental ca un scop în sine, un mediu reziden ț ial sigur,
confortabil, sau ca un mijloc pentru îndeplinirea unui scop mult mai important, acela al
diminuării stratificării ș i excluziunii sociale? (Galster, 2002:6) Această problemă este pusă
într-un cadru de politici publice europene care încep să schimbe scara micro în care obi ș nuiau
să opereze cu una macro. Întrebările încep să- ș i găsească răspuns prin reconfigurări
socio-spa ț iale ale cartier elor, care au ca scop îmbunătă ț irea oportunită ț ilor economice ale
reziden ț ilor.
Pe plan local, mixitatea socială specifică centrului Bucure ș tiului este mai degrabă
spontană ș i apare ca un rezultat al ineficien ț ei politicilor publice ș i al lipsei programelor
arhitecturale care ar putea exploata un astfel de tip de rela ț ie generată de un sistem social
heterogen. Mă refer aici la vecinătă ț i incomode exprimate atât arhitectural – prin alăturări de
imobile aflate in stare foarte bună ș i imobile aflate într-o stare avansată de degradare – cât ș i
social. Arhitectura, în general, trădează tipul de ocupare a locuin ț elor si statutul economic al
ocupan ț ilor ș i este cea care sus ț ine acest clivaj. De aici tendin ț a de a “cură ț a” cartierele
“bune” ale ora ș ului prin segregarea grupurilor de oameni care nu se încadrează din punct de
vedere social economic în dinamica pe care o impune centrul ora ș ului.
Tendin ț a nu este una nouă. Perioada comunistă a generat stratificarea concentrică
functională ș i morfologic ă a ora ș ului (Baroncea, 2008). Cartier ele dormitor care înconjoară
inelul central al ora ș ului sunt cel mai bun exemplu. Locuirea în centrul Bucure ș tiului fie este
considerată un lux, fie se află sub pericolul evacuărilor – din cauza riscului demolărilor
iminente. Dar ce se întamplă cu locuin ț ele sociale? Concentricitatea men ț ionată anterior nu
face loc acestui tip de program. Locuin ț ele sociale sunt plasate chiar ș i în afara cartierelor
dormitor, dincolo de centura ora ș ului, un spatiu ingrat, fără delimitări clare, u ș or tangent la
ora ș , dar separat clar prin lipsa conexiunilor cu acesta, o anexa careia ora ș ul îi intoarce
spatele din toate punctele de vedere. Cel mai bun exemplu este chiar proiectul de locuin ț e
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 19

sociale Odăi din Bucure ș ti. Gestul clar, intransigent de a construi cartierul în afara spa ț iului 16
ora ș ului nu încurajează formarea de conexiuni cu acesta din urmă, iar reziden ț ii acestui
cartier nu mai apar ț in societă ț ii bucure ș tene. Problemele, în urma acestei configura ț ii, există
din start. Omogenitatea socială astfel creată se referă în primul rând la blocarea unei categorii
de indivizi (Andersson, 2005:10-17), a căror locuire este caracterizată de un grad de
criminalitate ridicat ș i tensiuni interne. Comunitatea trăie ș te prin conexiunile dintre reziden ț i,
bazate pe neajunsuri, sărăcie, excluziune, lipsa oportunită ț ilor, incapacitatea acestora de a ie ș i
din acest cerc vicios. Cartierele sărace sunt reperate u ș or pe plan local ș i de cele mai multe ori
sunt stigmatizate. ​ Contextul reziden ț ial joacă un rol crucial. Vecinătă ț ile calibrează tipul de
accesibilitate, pun la dispozi ț ia locuitorilor bunuri publice ș i definesc rela ț ii sociale
(Andersson, 2002:27-31). Condi ț iile fizice, stabilitatea, siguran ț a ș i accesibilitatea economică
a unită ț ii de locuit pot influen ț a vastitatea caracteristicilor person ale ce definesc oportunitatea
de sansă – sănătate, control asupra spa ț iului locuit ș i realizarea pe plan profesional.

c.2.3.avantajele ș i costurile programelor de locuin ț e sociale
în centrul ora ș ului ​ | ​ locuin ț a socială ca instrument
cuvinte cheie: ​ ​ mobilitate socială, ghetoizare, comunitate, cartier, efecte

problema: frica de ghetoizare urbană
Apare deci, inevitabil, întrebarea: ​ riscăm să aducem ghetoul în centrul ora ș ului prin
propunerea unui proiect de locuin ț e sociale situat la doar câ ț iva pa ș i de Pia ț a Victoriei?
De ș i un răspuns imediat, intuitiv ar fi afirmativ, propun să ne concentrăm aten ț ia pe efectele
benefice pe care le poate aduce un proiect de locuin ț e sociale asupra unui cartier central ș i
vice-versa.
Conform unui studiu ce estimează efectele vecinătă ț ilor asupra unei comunită ț i
(Sampson, Morenoff, Rowley, 2002), problema relocării familiilor defavorizate abordată din
perspectiva consecin ț elor comportamentale si legate de sănătatea indivizilor subliniază faptul
că dincolo de caracteristicile tradi ț ionale ale grupurilor sociale omogene (sărăcia concentrată,
lipsa oportunită ț ilor, imobilitatea socială etc), fenomenele care duc la varia ț iile economice ale
cartierelor sunt legate mai degrabă de delincven ț ă, violen ț ă, depresie, comportamente de risc,
16 cartier studiat în capitolul 3 ​ Studii de caz
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 20

mai ales în rândul tinerilor. Vecinătatea influen ț ează tipul de conexiuni sociale, control
social, încredere mutuală, resurse institu ț ionale si rutina activită ț ilor cotidiene. Posibilitatea
relocării familiilor din zone cu o economie precară în zone cu o economie mai ridicată poate
avea efecte benefice. Acest lucru le poate permite familiilor sa se integreze în comunită ț i
afluente care beneficiază de institu ț ii de învă ț ământ mai bune ș i de alte servicii sociale. Pe de
altă parte, rela ț iile sociale care se formează în cadrul unei comunită ț i sunt la fel de importante
în influen ț a pe care o poate reprezenta ”modelul” social de urmat al celui mai ”educat”, mai
”înstărit” ș i astfel mai u ș or acceptat pe pia ț a muncii, mai ales în cazul familiilor relocate care
provin din cartiere cu un grad ridicat al criminalită ț ii. Femonenul relocării poate avea, a ș adar,
rezultate pozitive în rândul indivizilor defavoriza ț i.
La o scară macro, ca efecte ale fenomenului de relocare, pentru a ancora teoria
discutată anterior în via ț a reală, voi prezenta o serie de date empirice extrase dintr-un sudiu
(Johnson, 2002) realizat cu ajutorul a 4610 familii cu venituri precare care au făcut parte
dintr-un experiment de mobilitate reziden ț ială in SUA . Din perspectiva comunită ț ii 17
”oaspete”, au fost recunoscute imbunătă ț iri clare ale sănătă ț ii fizice si mentale ale reziden ț ilor
prin stabilitatea impusă de noul cartier ș i facilitarea accesului la servicii publice. Accesul la
educa ț ie a dus la schim bări de comportament în rândul tinerilor – criminalitatea a scăzut
drastic. Ș ansele reorient ării acestora pe pia ț a muncii au crescut, iar rela ț iile cu indivizii
comunită ț ii ”gazdă” le-au oferit un sentiment de incluziune socială ș i un anumit sentiment de
control asupra spa ț iului în care locuiesc (Johnson, 2002). Comunitatea gazdă devine, astfel,
un model de urmat. Ora ș ul, la rândul lui, nu are de suferit în urma acestui experiment,
ghetoizarea fiind mai degrabă o urmare a excluziunii sociale ș i spa ț iale, nu doar a sărăciei,
câ ș tigurile ob ț inându-se, însă, pe termen lung.
Cultura modelului sărăciei implică faptul că indivizii care provin din comunită ț i cu un
venit scăzut înregistrează un randament scăzut pe care ș i-l vor păstra, în timp ce geografia
modelului favorabil sus ț ine ideea imbunătă ț irii acestui randament în cazul cre ș terii
oportunită ț ilor (Rosenbau m, 2002:74-75). A ș adar, mobilitatea reziden ț ială poate oferi ș ansa
îmbunătă ț irii dinamicii so ciale ș i economice la nivelul ora ș ului.

17 Motivated by positive ​ ndings from the Gautreaux Program, the US Department of Housing and Urban
Development sponsored the Moving to Opportunity (MTO) residential mobility experiment in ​ ve US
cities—Baltimore, Boston, Chicago, Los Angeles and New York. MTO began operations in 1994, and to date a
total of 4610 low-income families from high-poverty public housing areas have participated.
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 21

contextul social bucure ș tean
În cazul zonei studiate în cadrul proiectului de diplomă ”Reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în
Bucure ș ti” lucrurile stau pu ț in diferit. Cadrul oferit este unul defragmentat. Chiar dacă
discu ț ia este despre unul dintre cartierele centrale ale Bucure ș tiului, atât morfologia ț esutului
cât ș i programele arhitec turale, împreună cu func ț iunile pe care le adăpostesc, sau lipsa lor în
unele cazuri, vorbesc despre o eterogenitate socială ș i despre o mixitate a tipului de locuire.
Dată fiind prezen ț a campusului Universită ț ii Na ț ionale de Arte ș i a căminelor
studen ț esti ale ASE-ului , central, putem identifica o importanta comunitate studen ț ească.
Aceasta este bordată geografic de reziden ț i ai locuin ț elor colective ș i individuale, fiind vorba
despre categorii de locuin ț e aflate într-o stare de func ț ionare bună. Situa ț ia se schimbă în
cazul clădirilor care se prezintă într-un stadiu avansat de degradare ș i a siturilor rămase goale
în urma demolărilor accidentale. Conform mapării spa ț iilor nefolosite din Bucure ș ti , studiu 18
realizat de platforma CALUP , zona studiată se încadrează în ​ cluster ​ -ul cel mai dens al 19
spa ț iilor construite nefolosite din Bucure ș ti. Câteva dintre locuin ț ele aflate în imediata
vecinătate a siturilor propuse pentru proiectul de diplomă sunt abandonate, ș i-au pierdut
func ț iunea, multe dintre acestea fiind acum ocupate fără forme legale ș i în condi ț ii precare de
locuire. Altele sunt în continuare în procese de retrocedare, care vor fi urmate de evacuări.
A ș adar putem identifica două alte categorii de reziden ț i, cei cu venituri foarte scăzute sau fără
niciun fel de venit, dar care riscă să î ș i piardă locuin ț ele ș i persoane fără adăpost, sau ​ squatter
-ii Bucure ș tiului. Diver sitatea socială este deja prezentă în zona centrală bucure ș teană, nu 20
este doar cazul cartierului studiat în lucrarea de fa ț ă. Problemele sunt legate, mai degrabă, de
lipsa asumării acestei diversită ț i.
În ultimii ani putem observa o cre ș tere a numărului de evacuări în cazul familiilor ce
locuiesc în case na ț ional izate care au fost retrocedate. Persoanele vizate, de cele mai multe
ori, sunt persoane cu o situa ț ie materială precară ș i în urma acestui proces ajung persoane fără
adăpost. Subiectul este unul intens dezbătut în urma mediatizării cazurilor extreme de pe
strada Vulturilor (evacuarea a 100 de familii), cazul Uranus, care este poate cel mai bun
exemplu de gentrificare a unei zone centrale din Bucure ș ti, situa ț ii care au demonstrat
existen ț a unor probleme structurale în ceea ce prive ș te politica locuin ț ei sociale în capitală.
18 foto anexele 2 si 3
19 CALUP , http://beta.calup.ro/ro/explore
20 squatter = a person who lives in an empty building without permission, ​ Cambridge Advanced Learner’s
Dictionary & Thesaurus ​ © Cambridge University Press
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 22

Nu există un set bine definit de criterii în baza căruia să fie acordate locuin ț ele sociale
familiilor dezavantajate, ș i nici în baza căruia sunt oferite ajutoarele din partea serviciilor de
protec ț ie socială. La nivelul autorită ț ilor locale, direc ț iile de asisten ț ă socială ș i serviciile de
spa ț iu locativ î ș i suprapun atribu ț iile în încercarea de a rezolva anumite cazuri ( ​ Găse ș te O
Casă, PP ​ , 2016).

c.2.4.concluzii. persepctivele converg ​ | ​ locuin ț a socială ca instrument
În loc de concluzii, propun să analizăm o serie de 3 proiecte de arhitectură socială din spa ț iul
european care promovează incluziunea socială aplicând teoria mixită ț ii sociale ​ . Amplasarea
este punctul cheie de dezvoltare a arhitecturii sociale ș i reprezintă un prim pas în regândirea
programului. Punând intrebarea ​ locuin ț ei sociale ​ , a accesului la infrastructura ora ș ului ș i a
nevoii primordiale de apartenen ț ă la o comunitate, răspunsul nu indică periferia ora ș elor.
De ș i teoria mixită ț ii sociale î ș i are rădăcinile în Fran ț a, poate cele mai frapante
exemple le găsim în Barcelona. Cu o politică a locuin ț ei sociale puternică, ce promovează
reintegrarea socială ș i incluziunea spa ț ială a persoanelor defav orizate, Barcelona propune
proiectul Pis Zero , proiect al Funda ț iei Arrels, o locuin ț ă temporară pentru persoanele fără 21
adăpost, în zona centrală a ora ș ului. Pis Zero ( ​ apartamentul zero ​ ) func ț ionează într-o
arhitectură extremă, experimentală a unui model cu aplicabilitate universală. Cheia designului
o reprezintă ​ salteaua ​ , element continuu ș i flexibil capabil să creeze spa ț ii în func ț ie de
necesită ț ile beneficiarilor . Ideologia care stă la baza acestui proiect mizează pe mobilitatea
socială ș i spa ț ială a locuitorilor. Un alt exemplu, orientat către crearea unei comunită ț i, este 22
proiectul de arhitectură participativă a cooperativei La Borda . Auto-dezvoltarea ș i 23
managementul colectiv implică faptul că participarea viitorilor beneficiari în întreg procesul
arhitectural de gândire a spa ț iilor reprezintă cea mai importantă trăsătură a proiectului. Situat
într-o zonă istorică a ora ș ului, proiectul sus ț ine incluziunea socială ș i reorientarea pe pia ț a
muncii, încurajează formarea unei comunită ț i. Programul de locuin ț e sociale are în vedere
construirea a 28 de apartamente cu diverse tipologii, locuin ț e care se deschid către spa ț ii
21 anexa 6 http://www.48hopenhousebarcelona.org/es/edifici/pis-zero-arrels-fundacio (ultima accesare
2.04.2017)
22 film de prezentare pe care îl pute ț i viziona pe vimeo. https://vimeo.com/132188308 (ultima accesare
2.04.2017)
23 anexa 7 http://www.laborda.coop/es/ (ultima accesare 2.04.2017)
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 23

comune care au scopul de a facilita tranzi ț ia dintre spa ț iul public ș i spa ț iul privat. Mixitatea
habitatului constă în arhitectura modulară ce le va permite viitorilor beneficiari
personalizarea propriei locuin ț e în func ț ie de nevoile personale prin modificarea structurii ș i a
dimensiunilor apartamentelor.
Firma de arhitectură franceză Gelin-Lafon luptă împotriva stigmatizării locuin ț ei
sociale prin ceea ce ei numesc „o mică utopie socială modernă”. În cadrul proiectului „Rear
Window“, 70 de locuin ț e sociale creează un spa ț iu care încurajează flexibilitatea utilizării
spa ț iilor ș i interac ț iunea socială, atât în cadrul comunită ț ii cât ș i în cadrul unui context mai
larg al cartierului. 24

c.3 ​ Studii de caz
abstract ​ | ​ studii de caz
Cel de-al treilea capitol se va concentra în jurul situa ț iei locale a locuin ț ei sociale analizând
modul în care fenomenele urbane ș i dezvoltarea ora ș ului influen ț ează politica locuin ț ei
sociale. ​ Care sunt implica ț iile gentrificării ș i este gentrificarea o cauză directă a ghetoizării?
Pierde teren conceptul de „acasă” în fa ț a valorii economice a terenului? Mai este locuin ț a
privită ca drept fundamental al omului?
Voi aduce în discu ț ie două exemple de cartiere de locuin ț e sociale din spa ț iul
românesc, cu o istorie ș i un parcurs diferite, dar care ridică acela ș i tip de probleme bazate pe
marginalizare ș i inegalita te de clasă justificate de sărăcie, probleme care privesc o categorie
de oameni vulnerabili atât din punct de vedere economic, cât ș i social, (1) cazul Pata Rât din
Cluj ș i (2) cazul cartieru lui de locuin ț e sociale Odăi din Bucure ș ti. Situa ț ia locuirii de lângă
groapa de gunoi din Cluj va fi redată printr-o reinterpretare a studiilor realizate în ultimii ani
de către Funda ț ia Desire, a numeroaselor articole publicate în vederea solu ț ionării
problemelor comunită ț ii în cauză ș i a istoriilor personale a câtor va locuitori ai cartierului din
interviurile puse la dispozi ț ie în volumul „Pata” (2016). Cazul bucure ș tean nu este la fel de
bine documentat, este o situa ț ie mai pu ț in discutată până în prezent, informa ț iile necesare
24 anexa 8, http://www.gelin-lafon.com/wordpress/ (ultima accesare 2.04.2017)
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 24

studiului de caz fiind extrase din interviurile pe care le-am realizat împreună cu trei familii
care locuiesc în cartierul de locuin ț e sociale Odăi din Sectorul 1.

c.3.1 locuin ț a soc ială în spa ț iul românesc ​ | ​ studii de caz
cuvinte cheie: ​ „ ​ acasă”, evacuări, vulnerabilitate socială

dimenstiunile sociale ale gentrificării ș i ghetoizării
Locuin ț a socială poartă o conota ț ie negativă prin categoria defav orizată căreia de adresează.
Bucure ș tiul nu are o politică de locuire socială func ț ională. Ea nu răspunde tuturor nevoilor
de locuire ale persoanelor care fac parte din precariatul în cre ș tere a ora ș ului ș i nu reu ș e ș te să
ia în considerare problemele oamenilor fără adăpost, sau a oamenilor care squatează diverse
clădiri dezafectate din zonele centrale ale ora ș ului. Lipsa programelor de arhitectură socială
din zonele care beneficiază de infrastructura urbană existentă devine o problemă prin faptul
că acestea se materializează în ansambluri de locuire periferice. Ruperea de via ț a activă a
ora ș ului, închide aceste tipuri de cartiere, marginalizare care conduce către stigmatizarea
comunită ț ii ș i tăierea tuturor conexiunilor ș i oportunită ț ilor sociale ș i economice.
Dezvoltarea ora ș ului implică „cură ț area” zonelor centr ale a ora ș elor ș i extinderea
periferiilor, fenomen care se traduce foarte clar prin cele două procese de gentrificare ș i
ghetoizare. Îmbrăcată în aspectele pozitive, formale ș i economice, pe care le poate aduce
asupra ț esutului unui ora ș , gentrificarea nu pare să fie o cauză directă a problemelor de ordin
social care apar într-o comunitate, o cauză directă a ghetoizării. Dimensiunea socială a
acestui proces urban este de cele mai multe ori trecută cu vederea. Politica de evacuări,
demolări ș i relocări repre zintă un prim pas al fenomenului.
În situa ț ia evacuă rilor de pe strada Coastei in Cluj, care a dus la mutarea for ț ată a
peste 100 de familii, primăria a reac ț ionat oferind locuin ț e sociale în Pata Rât. Casele
modulare în care aceste familii au fost mutate se află în proximitatea rampei de gunoi, un
habitat în care excluziunea spa ț ială, excluziunea socială ș i rasismul de mediu sunt doar câ ț iva
dintre factorii care au dus la ghetoizare. Studiile realizate în campania ​ Că ș i sociale, ACUM!
suprind tragediile personale ale câtorva dintre locuitorii Pata Rât ș i istoria locuirii lor , 25
25 ​ Filmul poate fi vizionat la adresa: https://vimeo.com/194308421 (ultima accesare 2.04.2017)
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 25

precum ș i formarea zone i Pata Rât ca spa ț iu locuit predominant de persoane sărace de etnie
romă. Inegalitatea de clasă este justificată în acest caz de rasializarea sărăciei. „ ​ Re ț eta
administra ț iei ora ș ului con ț ine definirea categoriilor de persoane pe care guvernarea locală
le consideră popula ț ie demnă de a locui în ora ș ul Cluj, cât ș i promovarea ora ș ului ca
localitate atractivă pentru investitori ș i deci o bună pia ț ă imobiliară.” ​ (Funda ț ia Desire,
2016).

vulnerabilitatea arhitecturii ș i vulnerabilitatea socială
Problema nu este una locală, specifică Clujului, nu este nici una specifică spa ț iului românesc.
David Madden ș i Peter Marcuse (2016) vorbesc despre fenomenul evacuărilor oamenilor care
suferă de precaritate din zone ale ora ș ului în care valoarea terenului devine mult mai
importantă decât cea a clădirii aflate pe el. Este, deci, o problemă ce ț ine de modul de
dezvoltare a capitalispunul global (Madden, Marcuse, 2016). În Bucure ș ti, deposedările de
locuin ț e prin evacuarea familiilor vulnerabile economic, în cele mai multe dintre cazuri
urmează procesele de retrocedare care au avut loc în ultimii ani. O altă categorie importantă
de cladiri sunt cele care fac parte din fondul locativ de stat, dar care se afla într-o stare
avansată de degradare. Fie că sunt incluse pe lista de monumente istorice, fie că sunt doar
clădiri ce amintesc de diversitatea morfologică specifică zonelor centrale bucure ș tene, acestea
sunt lăsate în expectativă, o a ș teptare de degradare urmată de demolarea acestora. Un caz cât
se poate de recent este cel al celor cinci familii evacuate din strada Sfin ț ilor dintr-o clădire 26
cu risc de demolare, familii care au aplicat pentru ob ț inerea unor locuin ț e sociale, dar ale
căror punctaje nu le permiteau încă accesul la acestea. Calea Grivi ț ei, de exemplu, conform
PUZCPului în vigoare, se bucură de o protec ț ie a patrimoniului în cazul a peste 70% dintre
clădirile inglobate în aceasă zonificare. Totu ș i, statul nu intervine în restaurarea lor, sunt
lăsate să se degradeze, iar terenurile pe care acestea se află dobândesc valoare pe pia ț a
imobiliară. Ne putem imagina un parcurs urbanistic al următoarei perioade, de reparcelări ș i
masive schimbări de morfologie ș i de scară a cartierului.
Conceptul utilizării clădirilor drept locuin ț e pierde teren în fa ț a profitului pe care îl
poate aduce un teren prin investi ț ii imobiliare, valoarea socială a locuin ț elor pierde teren în
fa ț a plusvalorii, a factori lor economici. Schimbarea dinamicii în aprecierea locuin ț ei poate fi
26 mai multe despre caz pute ț i citi la adresa: http://mobile.reuters.com/article/idUSKBN16T043 (ultima accesare
2.04.2017)
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 26

realizată doar prin repunerea în focus a func ț iei sociale pe care locuin ț a o poartă, locuirea
nefiind doar un drept fundamental, ci ș i o nevoie socială primordială.
c.3.2 studiu de caz. Pata Rât. Cluj ​ | ​ studii de caz
Funda ț ia Desire a începu t la Cluj seria de ateliere cu titlul ​ “Locuirea: drept sau marfă – Ce e
de făcut?” găzduită de tranzit.ro/cluj. Dintr-o perspectivă critică la adresa capitalismului,
ace ș tia analizează econo mia politică a locuirii plecând de la clivajul economic ș i social pe
care capitalismul îl creează într-o comunitate, fenomen care se răsfrange vizibil asupra
spa ț iului de locuit. Inten ț ia studiului de a găsi noi ac ț iuni politici care să aducă schimbări în
ceea ce prive ș te habitatu l se materializează prin programul ​ Întărirea coali ț iei pentru locuire
din România prin reformularea revendicărilor fa ț ă de locuirea publică.
O importantă sec ț iune a acestui proces de activism politic se concentrează pe impactul
pe care îl poate avea ​ comodificarea locuirii asupra locuirii publice. ​ Construirea conceptului
de locuin ț ă socială ca subiect politic – accesul persoanelor marginalizate social la locuin ț e din
fondul de stat – ș i aducere a acestuia în vizorul publicului se concretizează prin campania ​ Că ș i
sociale ACUM! din 2016. Ac ț iunile campaniei focalizează cazul ​ Pata Rât ​ , un cartier de
locuin ț e sociale caracter izat prin locuirea precară ș i nesigură a unei comunită ț i de rromi
într-un spa ț iu din apropi erea rampelor de gunoi de lângă Cluj-Napoca. Propunerile echipei
Funda ț iei Desire privesc cre ș terea numărului de unită ț i de locuit pentru familii defavorizate ș i
modificarea criteriilor prin care acestea sunt atribuite, îndreptându- ș i discursul către
impunerea „ ​ dreptului la locuin ț ă ca drept socio-economic” precum ș i a „dreptului de a locui
într-un mediu sănătos ​ .”
Cazul comunită ț ilor din Pata Rât conturează imaginea procesului în care politicile
post-socialiste au condus la deposedarea de dreptul la locuinre a oamenilor sărăci ț i din
Cluj-Napoca. Înainte de 1990, această categorie de locuitori apar ț inea clasei muncitoare
locale, dar în contextul dezvoltării societă ț ii capitaliste, a fost afectată de un proces de
„precarizare” ​ atât în ceea ce prive ș te accesul pe pia ț a muncii, cât ș i din punctul de vedere al
habitatului, al dreptului la locuin ț ă (Vincze, 2013). Gentrificarea Clujului a impus
strămutarea succesivă în timp ș i spa ț iu a acestor locuitori în perioada 1996-2016 pe teritoriul
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 27

Clujului, mobilitate care a fost finalizată prin excluziunea a acestora din spa ț iul ora ș ului, pe
strada Cantonului – stradă care face parte din zona Pata Rât, din proximitatea rampei de
de ș euri a ora ș ului. Politicile na ț ionale privitoare la locuire sunt marcate de privatizare,
comodificare, financializare ș i apoi de o reducere dramatică a stocului de locuin ț e sociale ș i
sunt cele care au determinat, în mod direct, excluziunea spa ț ială ș i socială a persoanelor
defavorizate ș i sărăcite în urma tranzi ț iei post-socialiste, într-un habitat caracterizat de
nesiguran ț ă ș i precaritate severă. Terenul de lângă rampa de gunoi care face parte din Pata
Rât găzduie ș te în prezent aproximativ 1500 de persoane ș i este un cartier aflat în plin proces
de ghetoizare (Dohotaru, 2013).
Conform tipologiei de marginalizare analizată de Wacquant (2008), Pata Rât este un
ghetou prin omogenitatea etnică ș i socială a comunită ț ii, prin structura autonomă ș i prin
stigmatizarea identită ț ii colective care deconectează locuitorii din Strada Cantonului de
locuitorii ora ș ului, dar ș i de cei din cartierul Some ș eni (fost sat aflat în imediata vecinătate,
astăzi cartier al Clujului). Ghetoul nu este clasificat în analogie cu enclavele de imigran ț i sau
cu mahalalele precariatului, ci mai degrabă cu un soi de închisoare (Wacquant, 2008).
Ghetoul nu este doar un concept, ci este o imagine bine întipărită în memoria colectivă a
criminalită ț ii ridicate, a unui spa ț iu urban dezordonat ș i nereglementat, al sărăciei ș i al
segregării.
Dohotaru (2013) realizează un studiu antropologic performativ prin interac ț iuni pe
teren cu locuitorii Pata Rât, bazat pe problemele prezentate de ace ș tia dintr-o serie de
interviuri. Pentru a în ț elege dimensiunea efectelor pe care marginalizarea teritorială ș i
stigmatizarea le produc, voi expune două puncte importante pe care le atinge acest studiu,
precaritatea muncii ș i ​ precaritatea habitatului ​ . Dificultă ț ile pe care beneficiarii locuin ț elor
sociale din Pata Rât le întâmpină, exceptând problemele legate de accesul precar la
infrastructura ora ș ului (fiind totu ș i vorba despre un sistem urban de mici dimensiuni,
distan ț area de zonele centrale ale ora ș ului fiind resim ț ită mai pu ț in – comparativ cu periferia
Bucure ș tiului), în ob ț inerea unui loc de muncă sunt legate direct de stigmatizarea comunită ț ii.
Persoanele intervievate descriu impactul pe care îl are stigmatizarea în nivelul precar al
ocupării for ț ei de muncă . Locuitorii reloca ț i din strada Coastei la Pata Rât cer autorită ț ilor
schimbarea numelui străzii în actele de identitate pentru a avea o ș ansă la un serviciu decent,
evocând perioada de dinaintea relocării când angajatori din domeniul construc ț iilor erau cei
care veneau ș i le ofereau locuri de muncă (Dohotaru, 2013: 199-200). Comunitatea refuză să
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 28

privească habitatul în care trăie ș te drept ​ ghetou ​ , preferând utilizarea termenilor de „ ​ ț igănie ​ ”,
„ ​ colonie ​ ” sau „ ​ mahala ​ ” – termeni prezen ț i în interviurile oferite de locuitori. Sentimentul
general al oamenilor este unul de abandon, de „ ​ dat afară ​ ” (din societate, din via ț a ora ș ului),
respin ș i de autorită ț i ș i de comunitatea de masă a Clujului, lăsa ț i să trăiască în condi ț ii
umilitoare, „ ​ ca animalele ​ ” (Dohotaru, 2013:206).
Povestea Pata Rât urmăre ș te un gest clar de ​ gentrificare a unui cartier, prin evacuările
în masă care au avut loc pe strada Coastei, ș i demolările masive ș i imediate care au urmat
procesului de evacuare, ce dovede ș te cauzalitatea directă pentru ​ ghetoizarea Pata Rât..
Aproximativ 270 de persoane au fost evacuate într-o noapte de iarnă ș i for ț ate să semneze
documente de relocare fără să primească informa ț ii despre locul în care aveau să trăiască, sub
amenin ț area de a rămân e fără nicio locuin ț ă. Patruzeci ș i ș ase de familii au primit câte o
cameră fiecare, în timp ce alte treizeci de familii au primit doar o promisiune informală că li
se va permite să- ș i constr uiască singuri case pe terenul din Pata Rât. Cea mai bună descriere a
precarită ț ii locuin ț elor acestei comunită ț i o face unul dintre locuitorii din Noul Pata Rât, citat
extras din interviurile realizate de Dohotaru (2013: 204): „ ​ Î ț i po ț i imagina, 18 metri pătra ț i ș i
12 oameni? Cum pot oamenii ă ș tia să doarmă acolo? Cu copiii lor? Ș i în camera în care
gătim, ne spălăm, facem baie; facem totul în aceea ș i cameră, pentru că baia pe care ne-au
dat-o e nimic. De-abia folose ș ti apa de la toaletă. Nu po ț i să faci o baie, curge doar apă
rece ​ ” ​ (Solomon, evacuat din strada Coastei, locuitor al Noului Pata Rât, intervievat în 2012,
Cluj-Napoca).
Accesul dificil la infrastructura ora ș ului (de la artere de circula ț ie, la transport public,
la institu ț ii de învă ț ământ, spitale ș i servicii) ș i sistemul anevoios al ob ț inerii unei locuin ț e
sociale în ora ș , contureaz ă o imagine a unei comunită ț i căreia i se limitează accesul la via ț a
ora ș ului, „pedepsită” să trăiască la periferie, într-un cerc vicios de precaritate din care nu mai
pot ie ș i.

c.3.2 Odăi. Bucure ș ti. o poveste ​ | ​ studii de caz
metodologie
Având în vedere că locuin ț a socială este un subiect sensibil atât pentru institu ț iile statului care
se confruntă cu această problemă, cât ș i pentru familiile dezavantajate care au aplicat în
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 29

vederea ob ț inerii unei locuin ț e sociale sau sunt deja beneficiare le apartamentelor din Odăi,
găsirea unei persoane care să joace rolul de „gatekeeper” ș i care să fie familiarizată cu zona
Odăi era de preferat. Cu toate acestea, fiind un cartier relativ nou (construit în anul 2012), iar
cei mai vechi reziden ț i locuind în cartier de cel mult 4 ani, găsirea unei astfel de persoane s-a
dovedit a fi dificilă. De asemenea, de men ț ionat este lipsa cercetărilor empirice în ceea ce
prive ș te comunitatea Odăilor, singurele documente care ne furnizează informa ț ii mai degrabă
cantitative fiind hotărârile Primăriei Sectorului 1 din Bucure ș ti, cu privire la alocarea de
locuin ț e sociale ș i aprobările proiectului de arhitectură.
Abordarea familiilor rezidente Odăilor a fost întrucâtva anevoioasă, reu ș ind să
ob ț inem acordul a trei familii pentru a lua interviuri. Cercetarea de fa ț ă este una calitativă ș i a
fost condusă prin intermediul discu ț iilor directe cu familiile, în locuin ț ele proprii, pe baza
unor interviuri semi-structurate. Familiile pe care le-am abordat au fost selectate aleatoriu ș i
vor rămâne sub anonimat. Interviurile realizate în cartierul de locuin ț e sociale Odăi din
periferia Sectorului 1 nu fac parte dintr-un studiu efectuat la o scară macro a cartierului,
acestea reprezintă, în lucrarea de fa ț ă, o expunere a problemelor individuale ș i a pove ș tilor
personale ale locuitorilor. Putem doar intui că dificultă ț ile care ne-au fost prezentate de către
familiile intervievate sunt comune, într-o oarecare măsură, întregului cartier. Interviurile vor
fi interpretate sub forma unei pove ș ti, în care î ș i fac loc ș i fragmente din jurnalul de teren.

odăile. proiectul.
Proiectul locuin ț elor sociale din Ș oseaua Odăi, numărul 3-5, face parte dintr-un program
amplu de locuin ț e socia le numit „Deceniul locuin ț elor”. A ș a cum ne este prezentat de
Primăria Sectorului 1 Bucure ș ti, reprezită o solu ț ie a problemelor locative ale persoanelor
evacuate în urma retrocedărilor din casele na ț ionalizate, dar ș i a persoanelor defavorizate din
punct de vedere economic, care nu de ț in o locuin ț ă. Pentru construirea acestui cartier a fost 27
necesară o investi ț ie din fondurile bugetului local. Se construiesc, a ș adar, nouă blocuri cu 414
apartamente de care beneficiază persoane incluse în categoriile men ț ionate anterior, o
grădini ț ă de 440mp, un parc ș i spa ț ii comerciale de 1650mp, proiectul urmând a fi finalizat
până la sfâr ș itul anului 2013. Prevederile legale pentru a intra în posesia unei locuin ț e sociale
sunt reglementate conform O.G. nr. 19/1994, locuin ț ele fiind acordate în urma unui punctaj în
27 http://www.primariasector1.ro/prezentare-locuinte-sociale.html
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 30

func ț ie de criteriile îndep linite. Cu toate acestea, procesele de distribuire a locuin ț elor sunt 28
netransparente, legisla ț ia devine neclară prin surapunerea atribu ț iilor ș i competen ț elor între
institu ț iile statului.

povestea odăilor sociale
vizita 1. 25 martie 2017. O călătorie până la capătul lumii. Dacă ie ș i pu ț in din zona de confort
a sectorului 1, pu ț in mai sus de centură, ajungi într-un pustiu în care ni ș te oameni încearcă să
locuiască. Prima vizită în cartierul Odăi a fost surprinzătoare prin pustietatea în care am fost
lăsată de ma ș ina unui prieten într-o dimineată mohorâtă de sâmbătă. Atmosfera
post-apocaliptică a periferiei Bucure ș tiului pare că se răsfrânge ș i asupra cartierului. ​ Unde am
ajuns? ​ (întrebare pe care am auzit-o câteva zile mai tarziu într-o discu ț ie cu D. din odăi 4 ș i
pe care, cred, ș i-au pus-o mul ț i dintre locuitorii cartierului în ziua mutării). Delimitarea de
ora ș e cât se poate de clară. Dincolo de centura Bucure ș ti, în zgomotul asurzitor al traficului
se înal ț ă poarta monumen tal-austeră a Odăilor. Vis-a-vis-ul, o clădire mică de birouri ș i teren
viran, mi se pare că pot zări în depărtare ce-a mai rămas din pădurea Băneasa.

28 http://www.primariasector1.ro/acte-locuinte-sociale.html
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 31

„Dori ț i să vizita ț i pe cineva?” ​ (mă întâmpină portarul). ​ „Nu, am venit să mă plimb
pu ț in prin zonă” ​ , l-am încurcat. Intru. Cartierul nu ș ochează prin arhitectura clădirilor –
blocuri cumin ț i dispuse într-o configura ț ie curată, ordonată, un cartier dormitor din beton,
rigips ș i mult asfalt. Ș ocantă este pustietatea. Nicio urmă de via ț ă. Vreau să surprind o fărâmă
din via ț a cartierului, caut posibilele spa ț ii informale de întâlnire, un loc de joacă pentru copii,
o bancă, o bordură. Nimic. O feti ț ă se joacă printre ma ș ini, sare pe un cauciuc de ma ș ină
aruncat în parcare. Am găsit locul de joacă! Atât, dispare ș i ea. La o primă impresie, cartierul
pare nelocuit, singurele care îmi furnizează informa ț ii despre locuitori sunt ferestrele
balcoanelor închise; rufe întinse la uscat, o bicicletă, jucării, cutii, o floare în ghiveci.
Surprind două perechi de ochi undeva la parter care îmi urmăresc flanarea intruzivă ș i imediat
se trage perdeaua. A ș fi vrut să stau de vorbă cu cineva, dar pare inoportun să bat din u ș a în
u ș ă. E o atmosferă cel pu ț in bizară ș i la al treilea tur al cartierului mă hotărăsc să plec.
„Cum plec de aici?” „Lua ț i 304, domni ș oară” „Und e mă lasă?” „laa..la Pia ț a
Presei, dar vede ț i că nu prea opre ș te aici, nu vede sta ț ia, să fugi ț i după el daca e..vă mai cer
ș i eu o ț igară, dacă mai veni ț i pe aici vi le dau înapoi”. Douăzeci de minute mai târziu,
bătută de vânt, urc în autobuz, într-o oră jumate sunt la Universitate.

vizita 2. 30 martie 2017. Afară-i vopsit gardul ș i-năuntru… P. locuie ș te cu so ț ia ș i trei dintre
copii într-un apartament cu două camere undeva la etajul 1. Erau ș apte ini ț ial, dar două dintre
fete au fugit de acasă, s-au măritat. Au primit locuin ț a socială în decembrie 2013 după ce au
a ș teptat 15 ani repartizare a. Fuseseră evacua ț i dintr-o casă din apropierea Ci ș migiului în urma
retrocedării. P. îmi spune că îi plăcea să locuiască la curte, a ș a a trăit toată via ț a ș i traiul la
bloc i se pare anost.
P.: ​ „locuiam la Ci ș migiu, dar au venit proprietarii. Ș i ne-au dat locui ț ă aici. Deci cu 5 copii ne-au dat
două camere, 7 persoane, două camere. Am fost 7 persoane, s-au măritat fetele, eu nu puteam să le ț iu
cu mine aici, vorba aia. Am văzut la al ț ii că e o persoană ș i are 2 camere. De ce? Eu am sesizat chestia
asta la primarie. Eu am vrut la 3 camere cel pu ț in ș i am văzut numele meu aici pe u ș ă la 2 camere..si
am zis las a ș a că e mai bine, dormim înghesui ț i, nu dormim, asta e, dar trebuie să ne facem condi ț iile
celor necesare. Să ai unde să pui capul pe perna, vorba aia.”
Apartamentul micu ț de două camere este cât se poate de personalizat, P. a lucrat multă vreme
în construc ț ii, dar din cauza asmului nu mai rezistă pe ș antier, ș antierul s-a mutat acasă. Tot
investe ș te în apartament, să-l ​ „aducă la o realitate” ​ . A schimbat faian ț a din bucătărie ș i are
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 32

planuri pentru hol. În sufragerie stăm în jurul unei mese, noi, P., so ț ia ș i vecinul (care tocmai
a terminat de instalat un pisoar în baie) ș i fetele mici ale lui P. care se uită la desene animate.
Au 7 ș i 9 ani ș i merg la o ș coală săptămânală cu regim de internat din Dămăroaia, dar sunt
acasă de câteva zile, se tot îmbolnăvesc din cauza mucegaiului din casă. Băiatul nu e acasă,
are 16 ani ș i s-a lăsat ș i el de ș coală, ca surorile cele mari. P. speră să-i găsească ceva de
muncă. Pere ț ii camerei proaspăt zugrăvi ț i de 3 săptămâni lasă să se vadă col ț urile negre de
igrasie ale camerei. Copiii tu ș esc de când am ajuns.

fotografiile au fost făcute cu acordul dl.-ui P.

P.: ​ „eu am zugrăvit aici, vede ț i că e totul zugrăvit, dar este problema cu mucigaiul. La balcon, la fel,
am zugrăvit, dă-i cu zugrăveală, îmi cădea peretele, pe urmă m-am hotărât ș i am luat asupra mea să
pun faian ț ă”
int.: ​ „din afară arată bine blocurile”
P.: „toată lumea iube ș te blocurile din afară, dar nu le-ar putea între ț ine înăuntru. Trebuie să bagi ș i
ni ș te bani, da u ș ile astea cădeau pe noi, una la mână, le-am băgat silicon, nu ș tiu dacă nu se vede.
Cădeau pe mine. Nu după 3 ani, de la început. Era nou tot. Au lucrat cu firme ș i le-au făcut cum le-au
făcut… Ș i gresia asta din hol a ș vrea să o schimb pentru că pardoseala de aici.. toată apa de la baie
vine în holuri. Nu e scurgerea într-un fel…(…) În rest e mucegaiul. E periculos pentru copii, plus de
aia mi-a stricat ș i o grămadă de mobilă. Am dat ș i cu solu ț ie anti-mucigai. Am cumpărat solutie.”
vecinul: ​ ​ „eu stau la 6, sus, la mansardă ș i ș i la mine e mucegai”
P.: ​ „am dat ș i cu lavabilă ș i nu mai iese. Deci eu nu ș tiu ce să mai fac. Nu ș tiu ce să fac. Am dat ș i cu
glet. Îmi venea să pun faian ț ă peste tot, în toate camerele (…) mai am o problemă, vă spun că îmi apar
plo ș ni ț e. de unde îmi apar crede ț i-mă că nu ș tiu. Am dat cu solu ț ii. Totu ș i. nu ș tiu care este problema.”
Sunt mul ț umi ț i cu pu ț inul pe care îl au, dar cu vecinii nu se în ț eleg prea bine. Cartierul nu
pare să favorizeze crearea unei comunită ț i, chiar dacă neajunsurile ș i problemele sunt
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 33

comune. Câ ț iva fra ț i de-ai lui au ob ț inut ș i ei apartamente în Odăi, dar nu se vizitează. P. ne
poveste ș te despre copilăr ia lui ș i cum era via ț a la curte, în vechiul cartier. E u ș or nostalgic,
de ș i zice că stat o perioa dă la casa de copii, mai lua pauze de la copilăria de cămin ș i fugea
înapoi la casa de lângă Ci ș migiu.
int.: ​ „dar cu vecinii cum vă în ț elege ț i?”
P.: ​ „domni ș oară dragă, vă spun sincer că n-ar fi oameni de omenie. N-ai nici cu cine să discu ț i.
Singuratatea mea e…mai vine omu ș orul ăsta pe la mine (arată către vecin) ș i în rest nimeni. Până mai
aicea mai tarziu, l-am avut pe vecinul ăsta de dincolo,(vis-a-vis) om foarte rău, adică făcea numai rău,
totul, ba se lua de copiii mei, adică cerea totu ș i scandalul, eu mă duceam, zugrăveam pere ț ii, aici pe
holuri, ca se mai murdăreau ș i el dădea cu picioarele (…) adică întelegerea cu vecinii, nu, nu, nu. Vă
spun, mai repede mă în ț eleg cu un străin, vorba aia, decât cu un vecin.(…) Eu îmi văd de treaba mea.
găsesc eu ce am de facut pe aici, în rest nu am treabă cu vecinii.”
int.: ​ „dar sunt probleme? au fost vreodată scandaluri?”
P.: ​ „da..mai era un ho ț care venea de-acolo, de la blocu celălalt. Mai fura pe aici. L-au luat la
pu ș cărie..câte sesizări am făcut pentru el, până s-a mai lini ș tit cartierul.. ș i-a mai revenit un pic (…)
când n-aveai lumină pe scară, doamne fere ș te, ie ș eai, i ț i dădea în cap ș i ăla erai. De-aia am sesizat
mult ș i către cei de la primarie sa ne bage becuri (…) nici femeie de serviciu n-avem.”
vecinul: ​ „nu există în ț elegere la blocul ăsta. Noi ne gospodărim noi, plătim femeie de serviciu. Ș i mai
sunt blocuri, dar aici..am nimerit eu un bloc mai bun.”
int.: ​ „vă sim ț i ț i în siguran ț ă aici în cartier? copiii se joacă pe afară?
P.: ​ „mai îi las, dar vezi, că din cauza la un copil ajungi să te cer ț i cu ei (vecinii) sau eu ș tiu ce. Eu sunt
bucuros că se duc copiii la ș coala săptămânală. Mă bucură din tot sufletu.”
Lipsa spa ț iilor comune ș i interac ț iunile precare par să se resimtă în rela ț iile pe care le au cu
vecinii. Tot de la ei am aflat ș i că grădini ț a ș i clădirea pentru spa ț ii comerciale nu sunt
func ț ionale.
vecinul: ​ ​ „grădini ț ă avem aici, dar degeaba s-a construit”
int.: ​ „nu func ț ionează?”
P.: (rade) ​ „Func ț ionează foaie verde lobodă. Doar clădirea e. Ca nume, grădini ț ă. Iar în fa ț ă au zis că
fac magazine. Foaie verde tot lobodă. Nu sunt leagăne pentru copii. Eu totu ș i am zis să facem ș i noi un
leagăn aci. Am cerut către cei care au mai fost primari, care tot au venit ș i tot au promis, dar totu ș i
toată lumea promite ș i nu facem.”
Ș i pare că-n spiritul ​ foaie verde lobodă func ț ionează întreg cartierul. Cel mai apropiat
magazin e într-o benzinărie la 15 minute de mers pe jos, ambulan ț ele î ș i iau ș i câte 5 ore să
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 34

ajungă la un apel ș i autobuzuli îi trebuie cel pu ț in o oră jumate să ajungă în centru, asta dacă
te vede în sta ț ie ș i opre ș te. Confortul dat de un acoperi ș deasupra capului îl fac să considere
neajunsurile traiului precar pe care-l duce doar o parte din rutina de zi cu zi. Resemnarea pe
care o afi ș ează este descu mpănitoare. Ș i-ar dori mai multe, dar nu pentru el, pentru copiii lui.
int.: ​ „când a ț i venit aici prima oară, cum vi s-a părut locuin ț a, ce părere v-a ț i făcut despre cartier?”
P.: ​ „când am văzut prima dată, chiar m-am bucurat. Am zis. Ia-uite, e frumos, e alb, e cutare, la un
moment dat tot am dat jos, am cură ț at, am…când vii prima dată într-o casă nouă totul e ok, dar când
î ț i dai seama cum e de fapt..”
int.: ​ „ ș i cartierul?”
P.: ​ „ei, e drăgu ț , da e mai greu cu ma ș inile ș i este foaarte greu mai ales dacă sâmbăta ș i duminica eu
lucrez, foarte greu ajungi la servici. Asta e problema cu ma ș inile. Eu n-am ma ș ină mică, eu am o
bicicletă. Dar mă duc cu ratb-ul, ș i dacă ajung bine la servici, bine, dacă nu, cu foarte târziu,
indiferent de situa ț ie.”
int.: ​ „dacă ar fi fost să alegeti o altă zonă din ora ș , unde v-ar fi plăcut să locui ț i?
P.: ​ „n-a ș avea unde să mă duc decât unde ne-a dat aicea primăria. E vorba de copii, nu de mine.
Adică să po ț i să le faci condi ț iile.(…) dar mai centrală era bine, că aveai mai multe ma ș ini, adică aveai
transport în comun ș i aveai ș i magazine. E buna pozi ț ia, n-a ș fi zis că nu, dar nu avem strictu necesar.
Nu ai ma ș ină la dispozi ț ie calumea. Nu prea ne convine, stăm cu orele în sta ț ie, ba în ploaie, ba în frig
tre să stai. N-avem ce să facem. Si în al doilea rând e problema ș i cu magazinu. Nu ai magazin. dar
dă-l naibii de magazin. e vorba de o farmacie. Aia contează mult mai mult pentru că se întamplă la un
copil, uite cum tu ș e ș te.”

La parterul aceluia ș i bloc le-am cunoscut pe D. ș i pe fiica ei. Ne-au invitat în casă ș i am
acceptat. În apartamentul întunecos de 3 camere trăiesc trei genera ț ii. D., fiica ei ș i cei doi
nepo ț i, băiatul ei ș i so ț ia lui, în total 6 persoane. Un miros puternic de mucegai simt încă de la
intrarea în hol. Nu prea mai au mobilă în casă, dorm pe saltele sau pături, mobila au aruncat-o
din cauza igrasiei ș i a plo ș ni ț elor. Doar la mobila din dormitor nu s-au îndurat să renun ț e, e
mobilă nouă. D. e văduvă, ș i-a crescut singură cei doi copii ș i s-a bucurat, atunci când au
primit locuin ț a socială, să- ș i scape copiii „ ​ de droga ț ii de lângă Hala Matache ​ ”. Când s-a
văzut la marginea ora ș ului, a vrut să plece. S-au rugat copiii de ea să accepte locuin ț a. Pentru
ei a rămas.
fiica. ​ ​ „păi sunt multe probleme, domni ș oară..”
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 35

D.: ​ „ia taci făi fată, te rog eu frumos. Copila asta e născută cu handicap.(…) mi-a dat locuin ț a asta de
3 ani ș i ceva. Vă spun, eu am vrut să fug de aici. Când m-am văzut tocmai aici. Zic nu!, pere ț ii cruzi.
era apă pe ei. Ne-am mutat aici. (…) când am venit aici, am venit cu mobila sticlă, pe care o aveam
cumpărată de 8-9 ani. Vă spun, mi-era greu, aveam pu ț ini bani, dar era valoroasă. Într-o lună jumate
am aruncat-o. E plin de pleo ș ni ț e. (…) noi uscătorie n-avem, de uscat covoare, să întindem ș i noi rufe.
Le întindem pe unde putem, mi-au dispărut de pe sârmă.”
fiica: ​ „copiii s-au infectat de la pleo ș ni ț e. Nu stiu. Mi-au zis de la primărie că de la mizerie se face
asta. (…)am dat cu solu ț ie, cu tot. am peretele mucegăit, dulapu s-a mucegăit, patu s-a mucegăit. Când
pun capu pe perna umblă pleo ș ni ț ele pe copii.(…) Iese parchetu, am zis nu schimbăm ș i noi parchetu?
Am luat mobila nouă, am aruncat-o. Păi te-am pus eu s-o arunci?”
D.: „am stat in zona Gării de nord. Pia ț a Matache. numai golani. numai droga ț i. ce m-am chinuit eu
cu copiii ă ș tia să-i feresc de droguri, că lucram, mi-era frică. Dar a ș a ceva n-am văzut până aici.
Crede ț i-mă pe ochii mei dacă eu n-am vrut să fug. Mi-au zis să nu renun ț la apartamentul ăsta că eu
nu mai primesc nimic. Eu am zis că nu-mi convine. Altii au două băi. Eu am una. (…) u ș ile cădeau pe
noi, ce ne-am chinuit. A venit cineva, a băgat spumă, iar a căzut. Mi-au zis că n-ai voie să schimbi, să
renove ș ti, că nu e ș ti proprietar. Păi cand o sa devin?”

fotografiile au fost făcute cu acordul dnei D.

S-au mutat din Ciocăne ș ti de Dâmbovi ț a în Bucure ș ti în Pia ț a Matache la o mătu ș ă, pentru
operatiile fetei. Mama devine înso ț itor. Lucrează schimbul 3 la REBU, la mătură, „că era bani
mai frumo ș i”, în sectorul 1. Ș i acum tot la mătură e, dar lucreaz ă în alt sector ș i e în preaviz
de 3 săptămâni. Se teme că nu- ș i va mai găsi de muncă.
D.: „toată casa e numai rigips. Caloriferu ăla cat e de mare a căzut. Nu ț ine peretele. Dincolo iese pe
dinafară. Nu-i interesează. (…) nu se mai poate trăi în blocul ăsta. Nu e geam, nu e u ș ă, nu e nimic. Nu
vine nimeni să repare înapoi. Toată iarna am trăit cu cârpe jos (la u ș ă) să nu înghe ț . Fuge căldura.(…)
ș i cam asta e problema la noi, condi ț iile proaste. Că nu avem u ș ile bune. Că eu tre să mi le fac sau să
mi le cumpăr. Ce să faci mai repede? să- ț i iei o u ș ă sau să mănânci? Ce faci? Nu mai plăte ș ti la gaze?
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 36

Pe ei nu îi interesează, vă zic eu, că am făcut ș i cerere, am ș i sunat. O dată au venit de la DGASCP doi
băie ț i. au dat cu solu ț ie pentru plo ș ni ț e. Am stat vreo 2-3 zile pe la neamuri. Au dispărut. Am aruncat
tot din casă. Rămasesem săraci, pat, canapea, ș ifonier. dulap. noptieră. Ma nene, iar apăru? Ce mă
fac? Da vino ș i verifică subsolu. Că ș tiu că aici era groapa de gunoi. noi aveam groapa de gunoi aici.
Păi lucrez de 20 de ani. Noi aicea veneam ș i aruncam gunoiu. Cum, nu ș tiu eu? Aici aruncam noi
gunoiu. (…) până acum aproximativ 7-8 ani. cam a ș a.”

„nu mi-a plăcut zona, ​ m-am sim ț it
străină ​ . Zic, unde sunt doamna, în
câmp? Zic, ce-au făcut ei aicea unde
aruncam noi gunoiu? Păi am
recunoscut locul. Ș i nu mi-a plăcut
blocu ăsta, ultimu aici, aici, zona
asta, ce caută numele meu fix pe u ș a
asta?” ​ (D., intervievată în 30 martie
2017)

Vizitele pe teren ș i interviurile au fost realizate cu ajutorul Arinei Iacob, doctorandă în cadrul SNSPA Bucure ș ti.

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 37

c.4 ​ Concluzii sau în loc de.. ​ | ​ Ce-ar fi dacă ar fi
Căutarea unui răspuns comun atât pentru problemele ce ț in de morfologie ș i sintaxă ale
Bucure ș tiului, cât ș i pentru problemele pe care le ridică locuin ț a socială în spa ț iul românesc a
condus la aflarea unei solu ț ii posibile prin teoria mixită ț ii sociale ș i mixită ț ii habitatului.
Lucrarea propune un scenariu posibil ș i î ș i propune analizarea acestuia din două perspective
convergente, perspectiva ora ș ului ș i perspectiva societă ț ii.
Situa ț ia actuală a locuin ț ei sociale în România este problematică prin stigmatul care
înso ț e ș te conceptul. Putem concluziona, în urma prezentării celor două studii de caz din
spa ț iul românesc, cartie rul Pata Rât din Cluj-Napoca ș i Odăile bucure ș tene, că locuin ț a
socială nu ocupă o pozi ț ie privilegiată nici în cadrul ora ș ului, nici în cadrul societă ț ii.
Marginalizarea, excluziunea spa ț ială ș i socială, ruperea conexiunilor cu infrastructura
existentă a ora ș elor sunt doar câ ț iva dintre factorii care adâncesc inegalită ț ile de clasă,
clivajul dintre comunitatea de masă (mainstream) a ora ș ului ș i o comunitate nesigură
incapabilă de a ie ș i din ce rcul vicios al precarită ț ii.
Locuin ț a socială reprezintă, a ș adar, nu numai un scop în sine, ci ș i un instrument
pentru revitalizarea formală a ț esutului din zonele centrale ale ora ș ului, intervenind formal în
redefinirea morfologiei habitatului (prin formă, scară, mod de ocupare a terenului), în
refacerea conexiunilor rupte ale cartierului. Devine un instrument pentru men ț inerea
diversită ț ii sociale specifi ce Bucure ș tiului, un instrument al mixit ă ț ii sociale.
Ce-ar fi dacă ar fi ​ nu este o întrebare, ci mai degrabă o invita ț ie, o scoatere din zona
de confort. Să ne imaginăm că se poate ș i altfel.

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 38

bibliografie
(1) ANDERSSON, Roger, ​ „Response: Some Reflections on Housing and Family Well-being” ​ , Housing
Studies, 17:1, 2002,p. 27-31
(2) BERESCU, Cătălin, ​ „Ghetoul ș i zona de locuire defavorizată” (ZLD) Aleea Livezilor, în
BOTONOGU, Florin (coord.), ​ „Comunită ț i ascunse Ferentari” ​ , ed. Expert, Bucure ș ti, 2011, p. 39.
(3) CHELCEA, L., POPESCU, R., CRISTEA, D. „Who Are the Gentriers and How Do They Change
Central City Neighbourhoods? Privatization, Commodication, and Gentrication in Bucharest”.
Geograe, 120, No. 2, 2015, p. 113–133.
(4) CHELCEA, L., „ ​ The “Housing Question” and the State-Socialist Answer ​ ”. International Journal of
Urban and Regional Research, 36, No. 2, 2012, p. 281–296.
(5) CHELCEA, Liviu si PULAY, Gergo, „ ​ Networked infrastructures and the “local”: Flows and
connectivity in a postsocialist city ​ ”, City 19(2-3), 2015, p. 344-355
(6) DOHOTARU, Adrian, ​ „Pata” ​ , Editura Funda ț iei pentru Studii Europene, 2016
(7) DOHOTARU, Adrian, „Performative anthropology. The case of the Pata Rât Ghetto.”, in Revista
„Studia”, Volume 58 (LVIII), 2013, p. 193-217;
(8) GALASTER, G. ​ “Neighbourhood Social Mix as a Goal of Housing Policy: A Theoretical Analysis.”
European Journal of Housing Policy ​ 7 (1), 2007, p. 19–43.
(9) GALASTER, George Trans-Atlantic Perspectives on Opportunity, Deprivation and the Housing Nexus,
Housing Studies, 17:1,2002, p. 5-10
(10) GERBEAU, Delphine, « Mixité sociale, la solution miracle qui cache les vrais enjeux. » ​ , ​ La Gazette
des Communes ​ , no 6/2256, ​ 9 février 2015, p. 8-9.
(11) GOUX, Dominique and Erin Maurin, ​ „The e ff ects of overcrowded housing on children’s performance
at school” ​ ,. Journal of Public Economics 89, no. 5–6,2003, p. 797–819.
(12) MADDEN, David si MARCUSE, Peter, ​ „In defense of housing. The politics of crisis” ​ , Londra: Verso,
2016;
(13) MICHAEL P. JOHNSON1, HELEN F. LADD2 & JENS LUDWIG3 The Bene ​ ts and Costs of
Residential Mobility Programmes for the Poor, Housing Studies, Vol. 17, No. 1, 2002, p. 125–138
(14) MUSTERD, Sako, Andersson, Roger, ​ „Housing Mix, Social Mix and Social Opportunities” in
URBAN AFFAIRS REVIEW, Vol. 40, No. 6, July 2005,p. 1-30
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 39

(15) PARK, R., ​ „Suggestions for the investigations of human behavior in the urban environment.” ​ Am. J.
Sociol. 20(5):577–61, 1916, ​ p. 147–154
(16) PENDALL, Rolf, THEODOS, Brett & FRANKS, Kaitlin, „Vulnerable people, precarious housing,
and regional resilience: an exploratory analysis”, ​ Housing Policy Debate, 22:2, 2012, p. 271-296
(17) POESCU CRIVEANU Ș erban, VOICULESCU Sanda, DAMIAN Liviu, „ ​ Unele Aspecte metodologice,
istorice ș i social-psihologice legate de studiul centrului ora ș ului Bucure ș ti ​ ”, în Arhitectura, nr. 4, 1976,
p. 19;
(18) ROSENBAUM, JAMES E., LISA REYNOLDS & STEFANIE DELUCA How Do Places Matter? The
Geography of Opportunity, Self-ef ​ cacy and a Look Inside the Black Box of Residential Mobility,
Housing Studies, Vol. 17, No. 1, 2002, p. 71–82
(19) SAMPSON, Robert, Jeffrey D. Morenoff, and Thomas Gannon-Rowley, ASSESSING
“NEIGHBORHOOD EFFECTS”: Social Processes and New Directions in Research , Annu. Rev.
Sociol. 2002. 28:p. 443–478
(20) SEGAUD M., Brun J. et Driant J.-C., ​ Dictionnaire de l’habitat et du logement ​ , Armand Colin, 2003,
article de Marie-Hélène Bacqué, “Mixité sociale”, p. 451
(21) SUDITU Bogdan, „ ​ Bucure ș tiul în locuin ț e ș i locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989)” ​ ,
Bucure ș ti: Compania, 2016, p. 17;
(22) SUTTLES GD. „ ​ The Social Construction of Communities”. ​ Chicago: Univ. Chicago Press, 1972.
(23) URSE, D, POPESCU, R.„ Politici familiale și de gen în Romania” ​ . Alpha MDN, București, 2009, p.
72
(24) VINCZE, Enikő, ​ „Urban Landfill, Economic Restructuring and Environmental Racism”, ​ in
Philobiblon – Vol. XVIII (2013) No. 2, 2013.
(25) VOICULESCU Sanda, „ ​ Parohia – spa ț iu de agregare religioasă, socială ș i urbanistică ​ ”, în Secolul
XX, Bucure ș tiul, nr. 4-6, 1997, p. 146-253;
(26) WAQUANT, Loic, „Urban Outcasts. A Comparative Sociology of Urban Marginality” . Cambridge:
Polity Press.2008, p. 122-147
(27) ZAHARIADE, Ana Maria, „ ​ Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989” în Simetria,
Bucure ș ti, 2011

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 40

webografie ​ (ultima accesare 2.04.2017)
(1) COLLIERS INTERNATIONAL (2012): Romania – Research & Forecast Report: Mid-year 2012,
http://www.colliers.com/~/media/Files/EMEA/Romania/research/Romania/2012-H1-Romania-Researc
h-Report.ashx
(2) Guy Standing (May 24, 2011). "The Precariat – The new dangerous class"
http://www.policy-network.net/pno_detail.aspx?ID=4004&title=+The+Precariat+–+The+new+dangero
us+class
(3) ​ http://beta.calup.ro/ro/explore
(4) aitec.reseau-ipam.org
(5) https://www.versobooks.com/books/2111-in-defense-of-housing
(6) ​ http://www.48hopenhousebarcelona.org/es/edifici/pis-zero-arrels-fundacio
(7) ​ http://www.laborda.coop/es/
(8) https://vimeo.com/132188308
(9) ​ http://www.gelin-lafon.com/wordpress/
(10) ​ https://vimeo.com/194308421
(11) http://mobile.reuters.com/article/idUSKBN16T043
(12) https://www.youtube.com/watch?v=-ghzS97KI4Q
(13) http://www.primariasector1.ro/prezentare-locuinte-sociale.html

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 41

anexe

anexa 1. maparea cartierelor centrale ale Bucure ș tiului.
(imagine preluată din Chelcea 2015:115)

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 42

anexa 2. ​ harta interactivă a spa ț iilor neutilizate din Bucure ș ti, platforma CALUP
​ http://beta.calup.ro/ro/explore ​ (ultima accesare 2.04.2017)

anexa 3 . ​ harta interactivă a spa ț iilor neutilizate din Bucure ș ti, platforma CALUP – zoom in
​ http://beta.calup.ro/ro/explore ​ (ultima accesare 2.04.2017)

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 43

anexa 4. Cartierul de locuin ț e sociale Henri Coandă din Constan ț a
sursa: ​ http://www.gazetadenavodari.ro/7-blocuri-sociale-inaugurate-de-radu-mazare-la-constanta/

anexa 5. ​ Colonia de pe strada Cantonului FOTO autorii cărții „Pata“
Pata Rât, Cluj-Napoca.

anexa 6. Pis Zero, Barcelona.
andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 44

sursa: ​ http://www.48hopenhousebarcelona.org/es/edifici/pis-zero-arrels-fundacio ​ ​ (ultima accesare 2.04.2017)

anexa 7. Proiectul cooperativei LA Borda, Barcelona
sursa: ​ http://www.laborda.coop/es/ ​ (ultima accesare 2.04.2017)

anexa 8. „Rear Window“ al biroului de arhitectură Gelin-Lafon
sursa foto: ​ http://www.gelin-lafon.com/wordpress/ ​ (ultima accesare 2.04.2017)

andra raisa parpală – ​ ce-ar fi dacă ar fi | reconsiderarea locuin ț ei (sociale) în Bucure ș ti | ​ 45