Cazul Imigrantilor

Imigranții din Africa de Nord și Orientul Mijlociu fug de pericolele care le pândesc țările, de conflicte, de războaie sau de persecuții. Pentru a nu fi înrolați în armata propriei țări sau chiar într-un grup terorist sau rebel, ei fug indiferent de ce îi va aștepta și înfruntă situații care par ireale pentru mine: de la trecerea Mării Mediterane până la a sta ascunși într-o mașină, câteva ore bune, existând chiar posibilitatea ca la destinație să nu mai fie în viață. Având în vedere greutățile îndurate de imigranți pentru a ajunge în Uniunea Europeană, nu sunt de acord ca Uniunea Europeană să îi trimită înapoi în țările lor. Prin tot ce trec imigranții denotă un comportament agresiv. Chelcea (2013: p. 145) îl citează pe psihologul Stephen L. Franzoi (1996/2000, p. 435), care a afirmat că „agresiunea” reprezintă:

„orice formă de comportament menit să facă rău sau să deterioreze o persoană,

pe sine însuși sau un obiect”.

În primul rând, consider că Uniunea Europeană ar trebui să îi ajute pe imigranți deoarece aceștia nu ar fi fugit dacă le-ar fi fost bine în țara natală. Cum am menționat și anterior pentru a ajunge într-o țară din U.E. în care să se simtă în siguranță ei înfruntă situații neașteptate cum ar fi: atacurile contrabandiștilor, imigranții fiind de cele mai multe ori bătuți și jefuiți. Acest comportament al imigranților, de a-și părăsi țările natale într-un număr foarte mare poate fi numit în termen psihosociologic, comportament colectiv. Chelcea (2013) îl citează pe psihologul francez Gustav Le Bon, care a formulat o lege, numită „legea unității mintale a mulțimilor.” Prin această lege, Chelcea (2013: p. 41) menționează că:

„comportamentul colectiv s-ar caracterizează prin unanimitate, prin aceea că toți participanții fac același lucru, au aceleași ganduri și sentimente”.

În al doilea rând, înțeleg de ce U.E. încercă să trimită imigranții înapoi în țările lor natale. Într-adevăr, fluxul mare de persoane poate cauza diverse probleme în țările europene, însă nu consider ca aceasta este soluția. Faptul că populația Africii dar și a Orientului Apropiat imigrează în număr mare în țările din Uniunea Europeană ar trebui să tragă un semnal urgent de alarmă. Consider că imigranții ar trebui ajutați atât timp cât țările lor natale nu sunt sigure. Potrivit unui interviu realizat de CNN, Enache (2015) prezintă povestea unui muncitor în construcții din Siria, care dezvăluie motivul imigrării :

„dacă aș fi rămas în Siria, ar fi trebuit să fac parte dintr-una dintre tabere sau din Statul Islamic. Ar fi trebuit să iau arma în mâini și să ucid oameni. Vreau doar să am grijă de copiii mei”.

Tot în acest interviu, muncitorul menționează că în timp ce voia să scape de toate pericolele din țara, el a fost împușcat în spate. Muncitorul, Mahmoud Shubat, spune că în timp ce erau gata să părăsească Portul Liban spre Italia, au fost jefuiți. El spune că:

„ în Libia, este foarte, foarte periculos”.

În concluzie, din cauza acestor pericole care îi pândesc în țările lor natale, imigranții fug încercând să își croiască o viață mai bună. Părerea mea este că ei ar trebui să fie ajutați de către autorități și nu alungați. Autoritățile ar trebui să se găsească o posibilitate prin care această situație să nu scape de sub control. „Criza imigranților”, este un fapt social, ce nu trebuie să fie considerată normală deoarece aproximativ 300000 de persoane vor o viață nouă, mai bună dar și liniștită pentru că asta e ceea ce ei, imigranții, își doresc.

Bibliografie:

Chelcea, Septimiu (2013). Psihologie Socială Studiul interacțiunilor umane.

București: Comunicare.ro. Pg: 41

Chelcea, Septimiu (2013). Psihologie Socială Studiul interacțiunilor umane.

București: Comunicare.ro. Pg: 145

Enache, Iuliana (2015). CNN prezintă poveștile a trei imigranți care au reușit să ajungă, pe mare, din Libia în Italia. [Online]. Disponibil pe: http://www.mediafax.ro/externe/cnn-prezinta-povestile-a-trei-imigranti-care-au-reusit-sa-ajunga-pe-mare-din-libia-in-italia-14139839 Accesat la data de: 31.08.2015, 16:48