Cauzele Oboselii la Elevi Si Modalitati de Prevenire a Acesteia

=== l ===

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………4

Noțiunea de oboseala……………………………………..………..5

Semnele oboselii…………………………………………………….……..6

Cauzele oboselii…………………………………………………………………..10

3.1. Cauze care țin de elev…………………………………………………….10

3.2. Cauze care țin de cadrul didactic……………………………………..11

3.3. Cauze care țin de cadrul organizatoric și administrativ al școlii……………………………………………………………………………………………12

3.4. Cauze care țin de mediul socio-familial…………………………….13

Psihofiziologia odihnei…………………………………………………………14

Cerințele psihologice ale alcătuirii orarului……………………………..16

Monotonia și combaterea ei…………………………………………………..17

Prevenirea oboselii……………………………………………………………….18

CONCLUZII……………………………………………………………………………19

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………21

INTRODUCERE

Oboseala este un fenomen general de apărare care se intalneste la toate ființele vii si in toate țesuturile acestora; ea e caracterizata prin scăderea sau pierderea excitabilității țesutului sau organului in care se face simțita.

Semnificatia biologica a oboselii consta in functia de protectie fata de surmenaj si se poate compara cu alte functii analogice ca setea si foamea,care semnaleaza individului nevoile pe care trebuie sa si le satisfaca pentru supravietuire. Oboseala nervoasa se insoteste de scaderea atentiei, de inhibitia functiilor psihice si de reducerea perceptiilor senzoriale. Se reduce capacitatea fuctionala a vederii si auzului, ceea ce face ca reactiile la stimuli auditivi si vizuali sa aiba o perioada de latenta mai lunga.

Oboseala fiziologica este indepartata prim ordinal, iar aceasta este eficace numai daca reuseste sa indeparteze efectele care au dus la oboselala. Odihna nu trebuie inteleasa ca lipsa oricarei activitati. Ea se realizeaza prin pauzele din timpul liber, dar si ca odihna activa prin plimbari in aer liber, activitati libere la alegere:joc, gimnastica, sport, lecturi atractive sau alte activitati educative, precum concerte, teatru, expozitii, filme.Dar forma cea mai eficienta de ordinal dupa activitatea din timpul liber este ordinal prim somn. In timpul somnului se reface capacitatea de munca a celulelor nervoase, ca de altfel a intregului organism.

Organismul tanar resimte o mai mare nevoie de somn decat cel adult, numarul orelor de somn fiind cu atat mai crescut cu cat varsta este mai mica. Astfel, scolarii mici au nevoie de 11-12 ore de somn, scolarii mai mari de 10-11 ore, iar adolescentii de 9 ore pe zi, fata de 8 ore la varsta adulta.

Cea mai importanta forma de ordinal este somnul in timpul noptii, iar pentru asigurarea totalului de ore de somn, elevii mai mici trebuie sa doarma si 1-2 ore in timpul perioadei de ordinal de dupa-amiaza.

Odihna in vacanta permite refacerea capacitatii de lucru, schimbarea climatului avand in aceasta perioada un efect de stimulare a proceselor de refacere.

Factorii si cauzele generatoare de suprasolicitare si in consecinta de oboseala pot fi structurati in functie de urmatoarele instante:elevul insusi, cadrele didactice, cadrul organizatoric si administrativ al scolii, mediul socio-familial al elevului.

1. NOTIUNEA DE OBOSEALĂ

Oboseala este un cuvant la indemana oricui, si de aceea noi suntem inclinati sa credem ca stim ce inseamna. In realitate, fenomenul atat de obisnuit al oboselii inca nu a fost destul de clar definit, nici din punct de vedere fiziologic, si cu atat mai putin din punct de vedere psihologic. Oboseala este acea stare temporara a organismului care apar in urma unui efort excesiv sau de prea lunga durata, si care se anuleaza ca urmare a unei perioade de odihna.

Notiunea de oboseala este, in mod firesc, legata strans de aceea de activitate, de efort, cum se vede si din definitia de mai sus. Faptul cel mai derutant este, insa, acela ca adesea nu se poate pune in evidenta nici un fel de proportionalitate intre o activitate si oboseala subecventa, intre gradul de efort si gradul de oboseala rezultat. Dr.Pierre Bernachon vorbeste despre o « oboseala inainte de a te obosi » , cu referire la capacitatea omului de a anticipa pe plan mental activitatea pe care o are de intreprins. In asemenea cazuri, conditionarea reflexa si motivatia(conditionare de ordin superior) detin un loc foarte larg. Se stie ca prezenta unui interes sau a unui sentiment amana cu mult aparitia oboselii, chiar in conditiile unui efort de mare intensitate, dupa cum o apreciere laudativa sau interventia unui stimul material, sau fie si numai cresterea unei recompense, pot anihila oboseala, valorificand rezerve de energie pe care, descoperindu-si-le, cei in cauza sunt primii care se mira. Pe de alta parte, activitati care nu trezesc interesul sau nu-si legitimeaza scopul, sau sunt prea monotone (chiar daca nu cer sfortari fizice sau intelectuale prea mari), duc la o instalare precoce a oboselii sau a substitutului acesteia, plictiseala.

Unii au incercat sa introduca in definitia oboselii factori mai obiectivi, cum ar fi randamentul, considerand oboseala o stare a organismului caracterizata printr-o scadere a capacitatii de lucru. Reducerea randamentului, insa, nu indica neaparat o stare de oboseala; numerosi factori psihologici, cum ar fi lipsa unui mobil destul de puternic, conditii nefavorabile ale ambiantei, gradul insoficient de antrenament, pot produce scaderi ale randamentului, care nu pot fi atribuite oboselii. Chiar si din aceste sumare consideratii se vede cat de confuza mai este, inca, notiunea de oboseala.

Originea nervoasa a oboselii. O serie de observatii si de experimente dovedesc ca oboseala nu este un fenomen periferic, legat de organele efectoare (sistemul muscular indeosebi), ci un fenomen central, nervos, legat fie de consumarea substantei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai complexe, al caror substrat este reprezentat de dinamica proceselor nervoase fundamentale, determinata atat de tipul de sistem nervos, cat si de experienta de adaptare la mediu a individului.

2. SEMNELE OBOSELII

Nu ne referim la oboseala patologica, care este ea insasi un semn in simptomatologia anumitor maladii (diabet, tuberculoza, hepatita, boala lui Addison, etc.), ci la oboseala zisa fiziologica, normala. Instalarea oboselii este totdeauna anuntata de aparitia senzatiei de oboseala, care reprezinta o stare subiectiva neplacuta, insotita de tendinta de a abandona activitatea. Senzatia de oboseala este un fel de semnal de alarma, insa nu de putine ori aceasta alarma este falsa, deoarece nu reflecta totdeauna o oboseala reala. Se disting 2 categorii de semne ale oboselii la scolari:

a)Semne generale (paloare, ochi incercanati, privire mata, copilul se « culca » pe masa de lucru, senzatie de bara deasupra ochilor, anorexie sau, dimpotriva, bulimia suspecta, dureri de cap).

b)Semne psihice (inversarea dispozitiilor psihice, senzatie de pericol iminent, dificultati in perceperea realitatii, imposibilitatea de concentrare, saracirea vocabularului, aparitia ticurilor, a balbaielilor, etc.). Psihologul roman Ioan Jude incearca si el o sinteza a semnelor oboselii, evidentiind urmatoarele manifestari:

-Scaderea tonusului functional al organismului

-Stare de disconfort psihic, tulburarea eficientei functiilor de cunoastere (perceptie, memorie, gandire, etc.), tulburarea motricitatii, dificultati de atentie, cresterea tensiunii emotionale, instabilitate, modificari de tip depresiv ale afectivitatii, etc.;

-Scaderea randamentului in activitatea profesionala, efectuarea de actiuni gresite, etc.;

-Tulburari ale integrarii individului in mediul familial, in colectiv, in societate.

Pentru diagnosticarea oboselii s-au elaborat teste speciale, si, deasemenea, s-a recurs la anlize biochimice, electroencefalografie, ca si la explorarea tuturor functiilor somato-psihice, precum si la analiza datelor referitoare la performanta (randament) si la comportamentul subiectilor la locul de munca.

Rezultatele nu sunt decat partial satisfacatoare. In general, putem spune ca pe cand starea de oboseala pur si simplu se constata, adevarata diagnosticare trebuie sa aiba in vedere cauzele care determina oboseala.

Puterea de munca, rezistenta la efort, vivacitatea personalitatii, ritmul si eficienta activitatii etc. influenteaza reusita scolara a elevilor. Inadaptarea elevilor lenti are un caracter foarte particular, avand frecvent oricine psiho-somatica. Exista, in cazul acestor elevi o cronaxie defectuoasa, care poate fi constitutionala si care nu releva deloc rea-vointa din partea elevului. Orice incercare bruscanta, venita din partea scolii sau a familiei, de a-l face pe acest elev mai rapid, poate duce la confuzii, la esec, care agraveaza situatia tensionala a elevului. Incetineala psihofiziologica excesiva, ritmul prea lent pot genera, chiar si la un copil cu posibilitati intelectuale normale, o forma specifica a nereusitei scolare. „Astenia mintala”, oboseala de integrare a informatiilor si de coordonare a verigilor activitatii, fac ca elevul sa fie lipsit de eficienta intelectuala. Eficacitatea inteligentei scolare depinde, alaturi de perseverenta si de rapiditatea functionarii mintale. In contrast cu elevul pasiv (astenic), cel activ (stenic) se caracterizeaza printr-o mare capacitate de a invinge dificultatile exterioare, care ii stimuleaza energia fizica si mintala. Daca activismul se asociaza cu aptitudini scolare dezvoltate, firea perseverenta va parcurge o cale ascendenta in activitatea scolara.

Activitatea scolara poare provoca oboseala prevenind de fapt epuizarea rezervelor de energie ale organismului (prin interventia procesului de inhibitie). Oboseala elevului se manifesta nu atat la nivelul rezultatelor scolare, cat in amplitudinea oscilatiilor acestora. Ritmul de aparitie a oboselii arata si in functie de intensitatea si continutul activitatii, de tonalitatea afectiva lectiei, de variatia capacitatii de munca pe parcursul unei zile, in functie de oscilatiile ritmice ale excitabilitatii scoartei cerebrale, de regimul de odihna etc.. Starea subiectiva de oboseala se poate instala si pe fondul monotoniei care duce la saturatie. Intrucat atentia este o conditie indispensabila a desfasurarii lectiei si implicit a reusitei scolare, gradul de concentrare si intensitatea atentiei, stabilitatea si flexibilitatea ei se schimba in functie de calitatea predarii si de rezistenta elevului la efort. Oboseala elevului, explicabila in ultima instanta prin procese nervoase corticale, apare drept consecinta a implicarii functiilor psihice in activitatea scolara. Nu memorarea mecanica, reproducerea fidela etc.; ci capacitatea de a intelege, curiozitatea intelectuala sunt factori interni care pot intarzia sau preveni aparitia nejustificata a fenomenului de oboseala.

Reglarea psihica este cea care il face pe elev sa-si corecteze si sa-si adecveze continuu comportamentele si rezultatele, sa-si inhibe tendintele impulsive si sa-si foloseasca resursele interne. Ea indeplineste o functie adaptativa; ceea ce nu exclude ca elevul sa manifeste uneori reglari psihice inadaptative generale si intretinute mai ales prin metode educative gresite. Se poate vorbi de o autoreglare, care se centreaza in jurul constiintei de sine si a vointei.

Incepand de la varsta de cca 5 ani actiunile copilului sunt planificate si reglate intrucatva constient – prin intermediul imaginii mintale si al cuvantului. Astfel, copilul isi da seama ca el initiaza si tot el regleaza activitatea.

Punctul de plecare in formarea operatiilor mintale la copil il constituie actiunea externa cu obiecte concrete. Limbajul inlesneste, pe de o parte, interiorizarea actiunii materiale si detasarea de aspectele neesentiale, iar, pe de alta parte, exteriorizarea actiunii mintale in conversatie. In final procesul se transpune in planul limbajului intern, adica in planul mintal propriu-zis in care operatia se realizeaza ca act de gandire. Elevul ajuns in stadiul operatilor formale (gandire verbal-abstracta, formala) poate fi „activ”, in sensul desfasurari rationamentelor ipotetico-deductive, desi aceasta activitate mintala nu imbraca o forma concreta, ci una abstracta.

Metodele intuitive fac apel la mecanisme psihologice diferite fata de cele implicate in metodele active si nu sunt suficiente pentru dezvoltarea gandirii.

Scolarul trece treptat de la actiunea modelata obiectual la actiunea mintala, interiorizata. Aceasta din urma devine reversibila si prescurtata, ceea ce marcheaza formarea operatilor mintale. La randul lor operatiile se grupeaza in structuri functionale care nu sunt altceva decat aptitudini, capacitati de actiune mintala care, in interactiune cu alti factori interni si externi, determina reusita scolara a elevului

3. CAUZELE OBOSELII

Factorii si cauzele generatoare de suprasolicitare si in consecinta de oboseala pot fi structurati in functie de urmatoarele instante:elevul insusi, cadrele didactice,cadrul organizatoric si administrativ al scolii, mediul socio-familial al elevului.

3.1. Cauze care tin de elev

Prezinta factori de risc de supraincarcare a scolarilor:

– starea de sanatate a unor elevi(imbolnaviri, urmari cronice ale unor maladii netratate), unele deficiente senzoriale sau/si tulburari de personalitate etc.;

– deficiente in dezvoltarea fizica a elevilor sau in maturizarea psihoafectiva;

– dificultati de adaptare a unor elevi de 6 ani la regimul scolar, necompensate in anii urmatori;

– supraincarcare cu activitati scolare si extrascolare, sarcini gospodaresti etc.;

– lipsa interesului si motivatiei pentru invatare, ceea ce poate conduce la rezolvarea greoaie, cu o incarcatura afectiva negativa, a sarcinilor scolare, conducand in ultima instanta la supasolicitare;

– lipsa continuitatii si ritmicitatii in pregatirea lectiilor, ceea ce presupune eforturi suplimentare in anumite perioade ale anului scolar(teze,examene);

– lipsa unui stil de lucru adecvat ritmului propiu de invatare si rezolvare a temelor, a unor tehnici e munca independente;

– frecventa neregulata (absente intermitente scurte sau prelungite) a unor elevi la scoala, care presupune de asemenea eforturi suplimentare de insusire a materiei;

– distanta mare intre scoala si domiciliu, amplasarea defectuasa in teritoriu a retelei scolare corelata  cu deficiente ale transportului in comun;

– dificultati de adaptare (insotite uneori de suprasolicitare) a copiilor dezavantajati de mediul de provanienta (rural) si /sau de nivelul socio-cultural si material al familiei la cerintele scolii;

– suprasolicitarea pragului de adaptabilitate la intrarea in calasa I(fara frecventarea invatamantului  prescolar), la trecerea ed la invatamantul prescolar la cel primar si de la aceasta la ce gimnazial;

– suprasolicitarea  datorata dificultatilor de intelegere si exprimare , ca urmare a folosirii in familiile unor elevi a unei alte limbi decat cea vorbita in scoala;

– nerespectarea unui regim rational de munca si ordinal;

– nerespectarea unui program de somnadecvat particularitatilor de varsta ale elevilor;

– nerespectarea orelor de masa (inclusiv a continutului nesei);

– nerespectarea ritmurilor bilogice ale copiilor in cele 24 de ore ale unei zile (a variatiei curbei randamentului zilnic);

– nerespectarea unui raport adecvat intre invatatura si ordinal, cu o rationala planificata a odihanei pentru indepartarea oboselii;

– incarcarea necorespunzatoare cu activitati, fara a se tine seama de durata si gradul de dificultate ale acestora, de capacitatile intelectuale si fizice ale elevilor , de varsta si starea sanatatii lor;

– satisfacerea insuficienta a nevoii de miscare a copiilor;

3.2. Cauze care tin de cadrul didactic

Supraincarcarea elevilor poate fi generata prim:

– deficiente in procesul de comunicare a informatiilor de catre unele cadre  didactice , ceea ce presupune efort suplimentar de intelegere si pregatire ulterioara din partea elevilor;

– dozarea defectuasa in timp a continutului programelor si manualelor scolare , cu acelasi efect negativ asupra elevilor;

– supraincarcarea elvilor cu teme pentru casa (atat de catrea cadrele didactice cat si de catre parinti);

– orare defectuos intocmite , instabile , fara respectarea curbelor de effort  zilnic si saptamanal sai anormelor  e igiena  si ergonomie  scolara :plasarea obiectelor in programul zilnic fara a se tine seama  de gradul relativ  de dificulatet a disciplinelor;

– nerespectarea duratei orelor de curs si a pauzelor , schimbarea destinatiei  unor ore in invatamant primar (ex. Matematica in locul desenului sau educatie fizica);

– forme deficitare de organizare  a meditatiilor si consultatiilor;

– supraincarcarea elevilor cu informatii mult pre bogate , peste cerintele programei , transformand lectia  in cursuri enciclopedice , de nivel foarte ridicat;

– starea de sanatate psihofizica  a cadrelor didactice, echilibrul lor emotional, trasaturi de caracter ca surse potentiale de reducere a unei stari de tensiune si suprasolicitarea in randul elevilor(nevrotism specific prfesiei);

– oboseala pricinuita elevilor din cauza nerespectarii de catrea cadrele didactice a diferentelor individuale (maturizare , provenienta socio-familiala etc.);

3.3. Cauze care tin de cadrul organizatoric si administrativ al scolii

Cadrul organizatoric si administrativ al scolii poate determina supraincarcarea elevilor prim:

– insuficienta corelare intre programele scolare ale diferitelor discipline, intre programe si manuale, precum si intre programele si manualele de la nivelul invatatmantului primar  cu cel gimnazial si liceal;

– nefrecventarea sau frecventarea facultativa a invatamantului prescolar, ceea ce produce dificultati in adaptare a la regimul scolar  si uneori suprasolicitare;

– examinarea medicala insuficient de riguroasa a elevilor  la intrarea in clasa I, facand posibila inscrierea si participarea la cursuri a unor elevi imaturi pentru invatatura sau cu deficiente fizice importanate  si severe;

– numar mare de elevi in clasa;

– posibila influenta nefavorabila a structurii anului scolar(inegalitatea semestrelor, a vacantelor, scindarea semestrelor de catrea activitatea practica  din liceele de specialitate si scolile profesionale , cu eforturi repetate de readaptare la cerintele activitatii teoretica). (Va fi interesant de urmarit , in acest sens , modul in care elevii se vor readapta la cerintele scolare dupa scurtele vacante , deo saptamana, intercalate in structura anului scolar);

-supraincarcarea cu activitati extrascolare;

-durata redusa a orelor de curs si a pauzelor dintreore

3.4. Cauze care tin de mediul socio-familial

Mediul socio-familial poate fi sursa de supraincarcare a elevilor prin:

– insuficienta preocupare  din partea unor familii pentru indrumarea si controlul copiilor, pentru organizarea unui  program de viata si de activitate rationale;

– lipsa de interes a unor familii pentru oragnizarea timpului liber al copiilor;

– nivel de aspiratii si solicitare exagerate din partea unor familii in raport cu varsta  si interesele copiilor (limbi straine, balet, studierea la un instrument muzical etc.,de multe ori cumulate);

– supraincarcarea copiilor cu activitati gospodaresti sau cu teme suplimentare.
Este in mare masura rolul scolii si al familiei sa anuleze sau macar sa atenueze influenta factorilor negativi prezentati mai sus.

4. PSIHOFIZIOLOGIA ODIHNEI

Remediul cel mai bun al oboselii nu este intotdeauna odihna inteleasa terre-à-terre, ca o stare de inctivitate absoluta, eventual somnul. Odihna nu echivaleazaq intotdeauna cu simpla intrerupere a lucrului, si asteptarea pasiva a refacerii energiei cheltuite. Nu orice fel de repaus, si indiferent de moment si de conditii este reconfortant. Atat pauzele prea frecvente, cat si acelea prea lungi, duc la suprimarea efectelor antrenarii, dupa cum pauzele luate prea tarziu, cand au aparut deja semnele unei oboseli marcate, sunt cu totul neeconomice. Intr-un experiment s-a demonstrat ca este necesar un timp de 4 ori mai lung pentru anularea efectelor cauzate de ridicarea de 30 de ori a unei greutati decat dupa ridicarea de 15 ori a aceleiasi greutati. Mc.Gehee si Owen, pe de alta parte, dovedesc ca eficacitatea pauzelor programate este mai mare decat a pauzelor luate la intamplare in mod neregulat. Odihna cea mai eficace consta in alternarea rationala a unei activitati cu alta. Acest mod de odihna a capatat o larga difuziunedupa fundamentarea sa stiintifica. Fenomenul a fost observat inca de I.M.Secenov, si a fot numit odihna activa. Acest fiziolog a inregistrat pe kimograf « curba oboselii » in cazul efectuarii unei activitati musculare. Curba a fost inregistrata mai intai la o singura mana montata la un ergograf, stabilindu-se de fiecare perioada de activitate timpul necesar refacerii potentialului de contractie (marimea pauzei pt. odihna). In continuare s-a trecut la o activitate identica cu cealalta mana, tocmai in intervalul afectat odihnei mainii care pana atunci lucrase. S-a constatat un fapt surprinzator, anume ca, daca in perioada de repaos a primei maini intra in activitate cea de-a doua mana, atunci capacitatea ei de munca se reface intr-un timp sensibil mai scurt. Mecanismul odihnei active a fost explicat pe baza legii inductiei reciproce a proceselor nervoase fundamentale, descoperite de Pavlov. Miscarea mainii D, sa zicem (utilizam notari conventionale), este comandata de focarul de excitatie D, din zona motorie a scoartei cerebrale. Manifestarea oboselii coincide cu instalarea inhibitiei de protectie in acest focar, inhibitie care are o anumita intensitate X. Daca acum intra in functiune mana S ale carei miscari sunt comandate de focarul de excitatie S, aflat in vecinatate, atunci conform legii inductiei reciproce, in jurul acestui focar ia nastere o zona de inhibitie prin inductie negativa de intensitate Y care cuprinde in perimetrul ei si focarul De aflat deja in stare de inhibitie (supraliminara). Suprapunandu-se, cele doua feluri de inhibitie se sumeaza, asa incat intensitatea inhibitiei totale devine X+Y. In conditiile acestei inhibitii, energia nervoasa a centrului respectiv se recupereaza cu o viteza mai mare, si mai complet.

Practica constienta, adica fundamentata stiintific, pe baza de investigatii psihologice, a dus la conturarea anumitor reguli ale acestui fel de odihna:

a)Una si aceeasi activitate de aceeasi intensitate trebuie sa se adreseze alternativ unor organe simetrice.

b)Activitatile bazate in mod predominant pe primul sistem de semnalizare trebuie sa fie alternate cu acelea bazate in mod predominant pe cel de-al doilea sistem de semnalizare.

c)Sa nu se treaca la introducerea activitatii de variatie mai inainte de a se semnala oboseala in activitatea principala, avandu-se insa grija ca alternarea activitatii sa nu se faca prea tarziu.

d)Activitatea secundara sa nu fie mai obositoare decat cea principala.

In scoala odihna activa are un camp larg de aplicatie, atat in timpul recreatiilor organizate in aer liber (jocuri, etc.), cat si in timpul lectiilor, prin varierea metodelor didactice prin introducerea la momentul oportun a materialului intuitiv in cursul unei comunicari de noi cunostinte asa incat cele doua sisteme de semnalizare sa fie solicitate pe rand. Deasemenea, regulile odihnei active trebuie respectate in organizarea intregului regim de activitate al elevului, in reglementarea rationala a timpului destinat uneia sau alteia dintre activitati (bugetul de timp al elevului).

5. CERINTELE PSIHOLOGICE ALE ALCATUIRII ORARULUI

Am vazut ca unul dintre factorii generatori de oboseala inoportuna este si orarul alcatuit fara chibzuiala. Cercetarile psihopedagogice consacrate acestei probleme arata ca fatigabilitatea (tendinta spre oboseala) elevilor, variaza in functie de zilele saptamanii, ca si in functie de diferitele momente ale zilei. S-a constatat ca, in general, performantele sunt scazute la inceput si sfarsit saptamana. Caderi ale randamentului s-au semnalat si la mijlocul saptamanii (de aceea, in Franta de ex., joia scolile nu tin cursuri). Deasemenea, prima ora din zi este de randament scazut. Acest fapt se explica prin efectele perioadei de antrenare, atat la inceput de saptamana, cat si dimineata – caz in care se inregistreaza pierderi de energie. Dupa unii cercetatori, cea mai critica este ora de la amiaza. In schimb, s-a dovedit ca curba capcitatii de lucru atinge punctul cel mai inalt martea si miercurea, respectiv in orele a doua si a treia, la scolarii mari mentinandu-se la un nivel ridicat si in ora a patra. Aceste realitati trebuie sa ghideze intocmirea judicioasa a orarului, in asa fel incat materiile de studiu sa fie distribuite conform cu gradul lor de dificultate. Binenteles ca, in vederea acestui lucru, este necesar sa se aprecieze cat mai exact coeficientul de oboseala propriu unei a sau alteia dintre materiile de invatamant.

In legatura cu orarul, trebuie sa se aiba in vedere si faptul ca schimbarile frecvente in cadrul acestuia au un efect nefavorabil asupra randamentului scolar, mai ales asupra elevilor cu sistem nervos slab sau slabit in urma unei activitati suplimentare acasa, sau in urma unor situatii critice din familie (conflicte, emotii, etc.).

6. MONOTONIA SI COMBATEREA EI

Monotonia unei activitati provoaca oboseala rapida si chiar uzura nervoasa, deoarece in conditiile activitatii monototne se solicita mereu aceiasi centrii nervosi, care astfel se epuizeaza. Gyorgy Gereb observa ca activitatea monotona cauzeaza la elevi stari afective de deprimare. Pentru a inlatura efectul deprimant al monotoniei, elevii studiati de el au recurs spontan la variatii, si-au ornamentat lucrarile, au efectuat modificari ale modelelor, etc. Introducerea muzicii cu un ritm vioi a dus la cresterea randamentului in medie cu 21%. Introducerea unor astfel de factori de variatie (muzica, conversatie), mentioneaza R.Floru, are efecte pozitive doar in cazul in care activitatea nu necesita o atentie constanta, altfel putand avea un efect perturbator. Calea ce amai buna de combatere a monotoniei la lectie nu este impanarea ei cu elemente de variatie exterioare, ci chiar inlaturarea ei prin gasirea unor procedee interesante de comunicare a cunostintelor, prin apelul la conversatia euristica, prin varierea materialului intuitiv si a procedeelor de expunere a acestuia ca si prin modularea adecvata a vocii profesorului ale carei inflexiuni trebuie sa reliefeze cu pricepere ceea ce este principal si ceea ce este secundar in cunostintele transmise, precum si punctele nodale care solicita la maximum capacitatea de intelegere a elevilor.

7. PREVENIREA OBOSELII

Procesul de invatare este cu atat mai eficient cu cat solicitarile care le adreseaza organismului elevilor sunt mai bine adaptate dezvoltarii lor fizice si intelectuale si nu le provoaca aparitia timpurie a fenomenului de oboseala.

1. Activitatea ceruta de procesul de învatamânt sa corespunda posibilitalor reale ale elevilor de a fi efectuate fizic si intelectual.

2. Timpul de lucru si de repaus din programul educativ sa fie astfel distribuit încât:

– sa evite efectele oboselii precoce fizice si intelectuale;

– sa evite pierderea interesului;

– sa evite desfasurarea monotona a lectiei.

3. Procesul de învatare sa asigure o antrenare a fiecarui elev la eforturi progresive de orice natura.

4. Activitatea zilnica a elevului sa fie astfel organizata încât sa alterneze continuu solicitarile fizice cu cele intelectuale, respectându-se curbele zilnice si saptamanale de oboseala.

5. Suma orelor de instruire si educare în scoala si în activitatea independenta parascolara ceruta elevului, sa respecte normele Organizatiei Mondiale a Sanatatii (4 ore pe zi la învatamântul primar cu cresteri progresive pâna la 8 ore pe zi la sfârsitul liceului).

6. Pentru prevenirea obos elii elevilor sa se realizeze urmatoarele c onditii :

– în cadrul lectiilor sa se foloseasca elemente didactice cât mai variate (materiale intuitive, exercitii, lucrari practice, etc.);

– cunostintele teoretice s a fie cât mai mult legate de practica ;

– elevul sa vina bine odihnit la scoala;

– sa se valorifice functia de odihna activa a materialului intuitiv :

– sa se valorifice motivatia de învatare ;

– sa se antreneze elevii pentru a începe usor o activitate si pentru a trece usor de la o activitate la alta

CONCLUZII

Atitudinea individului fata de activitatea desfasurata constituie fie un factor de ridicare a capacitatii de efort in cazul ca este pozitiva, fie un factor de diminuare a acestei capacitati in caz ca este negativa. Pasiunea pentru o munca oarecare, intretine in organism o energie aproape inepuizabila, pe cand lipsa de interes si de dragoste pentru acea munca sfarseste repede in plictiseala si intreruperea lucrului. Intr-un experiment, subiectii au fost pusi sa sape o serie de gropi pe care apoi trebuiau sa le astupe la loc. Ei indeplineau in sila aceasta munca, si renuntau repede la ea. O reluau insa cu placere, daca li se spunea ca se cauta o canalizare al carui plan a fost pierdut. Dar, prezenta unui scop bine definit mobiliza noi resurse la indivizii respectivi. Tot asa, H.Desoille a scos in evidenta influenta starii emotionale a omului asupra nivelului capacitatii sale de munca aratand ca un mars de 20 Km este mult mai placut pentru un vanator care il strabate din proprie initiativa decat pentru un soldat care executa marsul la ordin. Toate acestea dovedesc importanta deosebita a motivatiei, ca mijloc de preintampinare a oboselii premature. Formarea si dezvoltarea la elevi a unor interese de cunoastere stabile, ca si a unor sentimente intelectuale în cadrul larg al orientarii profesionale bazata pe criterii stiintifice constituie antidotul cel mai bun impotriva oboselii aparente si a plictiselii in scoala. „Singur interesul capabil sa provoace si sa sustina efortul este demn de numele de interes".

Oboseala se intovaraseste adesea de instabilitate, depresie, frica, lipsa de initiative, neliniste sau apatie. In oboseala mai intense apar modificari substantiale ale poftei de mancare, cefalee, palpitatii, dureri abdominale, paloare, dureri musculare. Daca copilul a avut in trecut ticuri, reaparitia si cresterea frecventei acestora constituie un adevarat semnal de alarma. Si la copilul asthmatic, migrenos sau eczematous, reaparitia si cresterea frecventei proceselor acute poate reprezenta o modalitate clinica de manifestare a starii de oboseala a organismului.

Odata depasita capacitatea de munca, surmenajul genereaza initial iritabilitate, iar apoi scaderea activitatii fizice si psihice, resemnare, izolare sau depresiune. In acest moment studiul nu mai satisface o trebuinta motivate; elevul muncest numai sub presiunea obligatiei sale de a promova la examene sau concursuri. Fenomenele de oboseala se accentueaza in perioada examenelor si a lucrarilor de control, la sfarsitul saptamanii, la sfarsitul semestrelor si la sfarsitul anului scolar.

Bibliografie

Andrei Cosmovici – Psihologie Școlară, Ed. Polirom Iași 2000;

Bontaș, Ioan – Pedagogie, Editura All, București, 2001.

Cerghit, Radu I.T., Popescu E., Vlăsceanu L., – Didactica, E.D.P., București, 1992.

Cristea, Sorin – Dicționar de termeni pedagogici, E.D.P., București, 1998.

Cucoș, Constantin – Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002 ;

Jude, Ioan – Psihologie școlară și optim educațional, E.D.P., București, 2002.

Kulcsar, Tiberiu – Factorii psihologici ai reușitei școlare, E.D.P., București, 1989.

Nicola, Ioan – Tratat de Pedagogie școlară, Ed. Aramis, București, 2000.

Păun, Emil – Școala – abordare sociopedagogică, Ed. Polirom, Iași, 1999.

Popescu, Neveanu P., Zlate, M., Crețu, T. – Psihologie, E.D.P., București, 1996.

Radulian, Virgil – Profesori și părinți contra insucceselor școlare, E.D.P., București, 1993.

Ralea, M., Hariton, T. – Sociologia succesului, Ed. Științifică, București, 1998.

Rudică, Tiberiu – Psihologie școlară, volum coordonat de Andrei Cosmovici și Luminița Iacob, Ed. Polirom, Iași, 1999.

Stănculescu, Elisabeta – Sociologia educației familiale, Ed. Polirom, Iași, 1997.

Vrabie, Dumitru – Psihologia atitudinii elevului față de aprecierea școlară, Ed. Porto – Franco, Galați, 1994.

Zlate, Mielu – Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iași, 1999.