Cauzele Care Inlatura Consecintele Condamnarii
ABREVIERI
alin. = alineat (ul);
art. = articol (ul);
cit. = citat (ul);
Ed. = editura;
lit. = litera;
M.Of. = Monitorul Oficial;
nr. = număr (ul);
op.cit. = operă citată;
pag. = pagina;
vol. = volum (ul);
urm. = următoarele.
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei
Am ales această temă pentru abordare, deoarece consider că, în lumina noilor reglementări în materie penală o pertinentă abordare în ceea ce privește cauzele care înlătură consecințele condamnării este mai mult decât recomandabilă.
Consider că problema dată este actuală datorită faptului, că Codul Penal al României recent adoptat a lărgit numărul cauzelor care înlătură consecințele condamnării, adăugând la cele existente cauze noi.
Determinarea conceptului general al cauzelor care înlătură consecințele condamnării are importanță atât practică, cât și teoretică. Rolul principal al acestui concept constă în redarea circumstanțelor obiective care caracterizează cauzele sus-menționate. În temelia conceptului se află însușirile esențiale și principale ale cauzelor care înlătură consecințele condamnării.
Actualitatea acestei teme se manifestă prin calificări, interpretări sau descrieri uneori incorecte de către organele de drept ale faptelor legate cu cauzarea prejudiciului și cu cauzele care înlătură consecințele condamnării.
Analiza științifică a acestor idei este posibil de aplicat atât în practică, cât și teoretic, este o încercare de a descrie minuțios cauzele care înlătură consecințele condamnării.
Ca bază tehnico-științifică am utilizat un șir de manuale a unor autori, cum sunt: Gheorghe Alecu, George Antoniu, Alexandru Boroi, Costică Bulai, Horia Diaconescu, Vintilă Dongoroz, Gheorghe Nistoreanu, Ioan Oancea, E. Stanciu, Nicolae Volonciu și Augustin Ungureanu. De asemenea, în lucrare a fost utilizată practica judiciară.
Prin prezenta lucrare, am dorit să demonstrez importanța deosebită a cunoașterii aspectelor definitorii privind cauzele care înlătură consecințele condamnării, întru realizarea scopului propus stabilindu-mi următoarele:
Analiza izvoarelor, esenței, importanței și evoluției reglementărilor privind cauzele care înlătură consecințele condamnării;
Studierea și stabilirea trăsăturilor grațierii, prescripției și reabilitării de drept și judecătorești;
Analiza și stabilirea distincției clare între reabilitatea de drept și reabilitarea judecătorească;
Identificarea și analiza lacunelor, confuziilor și contradicțiilor în ceea ce privește tema abordată.
Valorea aplicativă a temei
Reforma justiției în societatea românească contemporană impune o abordare mai specifică, multilaterală și tranșantă a cauzelor care înlătură consecințele condamnării.
Semnificația teoretică și pragmatică a investigației este determinată de actualitatea cercetării fenomenului multidimensional al instituției grațierii, prescripției și reabilitării în contextul perfecționării actului de justiție în sistemul de drept românesc. Din această perspectivă, cercetarea dată contribuie la elaborarea unor mecanisme moderne de poziționare și informare a cauzelor care înlătură consecințele condamnării, de definire a instituțiilor grațierii, prescripției și reabilitării.
Investigarea modelelor și tehnicilor de definire a cazelor care înlătură consecințele condamnării în spectrul sistemului de drept românesc a dictat necesitatea aplicării unui complex de procedee, fără de care cercetările efectuate în prezenta lucrare ar fi fost ineficiente și irelevante. Strategia demersului nostru științific relevă, în primul rând, aplicarea metodei sistemice, care ne-a permis să analizăm, ca un tot întreg instituția cauzelor care înlătură consecințele condamnării. Totodată, au fost aplicate principiile definiorii ale metodei comparative. În procesul de investigare a subiectului propus, au fost, de asemenea, utilizate analiza și sinsteza, inducția și deducția, generalizarea unor acte, sondaje de opinie, rezultate ale sufragiilor, care ne-au permis crearea unui tablou integru al evoluției instituției cauzelor care înlătură consecințele condamnării.
Un suport metodologic consistent l-a constituit metoda dialectică de cercetare, axată pe relații deterministe de cauză-efect.
Dincolo de partea teoretico-analitică, lucrarea de față inserează o serie de date actuale privind procedura de admitere a cauzelor care înlătură consecințele condamnării în câmpul juridic românesc. Sunt oferite suficiente argumente și deducții privind reușita elaborării admiterii cauzelor menționate mai sus. Din acest punct de vedere, lucrarea este indispensabilă analiștilor juridici, jurnaliștilor specializați în problematica juridică, studenților de la științele juridice și administrative sau din alte domenii conexe.
Ideile fundamentale expuse în lucrare au răsunat în cadrul mai multor conferințe naționale și una internațională, de asemenea în șapte publicații științifice.
Obiectivele lucrării
Obiectivele particulare în această cercetare, care duc sau nu la confirmarea ipotezelor sunt următoarele:
Stabilirea temei de cercetare, a problemei juridice, respectiv a cauzelor care înlătură consecințele condamnării;
Selectarea bibliografiei în vederea documentării. Am selecționat atât materiale informative pur teoretice, statistice, cât și rapoartele unor studii de caz pe aceeași temă, elaborate în prealabil de către specialiști;
Documentarea propriu-zisă atât din materialele selectate, cât și din urmărea unui curs de specializare în materia dreptului penal;
Notarea zilnică în fișele de protocol, de programe, atât a itemilor și sarcinilor nou introduse, cât și a celor verificate sau considerate ca fiind masterate (învățate), dar și starea generală a cauzelor care înlătură consecințele condamnării în România;
Interpretarea și prelucrarea datelor obținute.
Ipotezele cercetării sunt patru la număr datorită faptului că s-au urmărit mai multe aspecte ale cauzelor care înlătură consecințele condamnării. Acestea sunt următoarele:
Se presupune că oricât de amplă ar fi latitudinea acordată instanței de judecată, de a adapta sancțiunile penale cazurilor pe care le judecă, ea se dovedește totuși insuficientă pentru desăvârșirea operei de individualizare a represiunii și prevenției.
Se recunoaște că grațierea este necondiționată (pură și simplă) atunci când actul legislativ sau administrativ prin care a fost acordată nu stabilește nici un fel de condiții, mai puțin cele referitoare la obiectul său și la data săvârșirii faptelor penale.
Рrеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе nu еѕtе ѕubоrdоnată nісі unеі соndіțіі aсtіvе сum ar fі buna соnduіtă, сі рur șі ѕіmрlu lеɡеa рrеtіndе сa ѕă fі trесut о anumіtă durată dе tіmр dе la data ѕăvârșіrіі іnfraсțіunіі șі ѕă nu fі іntеrvеnіt о сauză dе întrеruреrе a рrеѕсrірțіеі (сu ехсерțіa рrеѕсrірțіеі ѕресіalе).
Executarea unei activități utile care să-i asigure mijloacele de existență, conștiința îndeplinirii unei munci oneste, sunt dovezi ale îndreptării morale a fostului condamnat care prin conduita sa demonstrează că merită să fie reintegrat în societate. Această prevedere reprezintă, pe de o parte un stimulent pentru fostul condamnat de a se reintegra în muncă, de a desfășura o activitate care să-i asigure existența, iar pe de altă parte, exclude de la beneficiul reabilitării pe cei care duc o viață parazitară, care nu se conformează exigențelor sociale prin desfășurarea unei munci, activități utile și oneste.
Metode de cercetare
Modelele și ariile abordate în această lucrare sunt:
Documentarea teoretică din cărțile de specialitate indicate selectiv în Bibliografie;
Documentarea practică prin culegerea de date din studiile de specialitate;
Culegerea de date prin accesarea diferitelor site-uri ale instituțiilor de specialitate;
Sistematizarea datelor în tabele;
Analiza comparativă a datelor;
Interpretarea rezultatelor;
Formularea de concluzii și propuneri.
Structura lucrării
În „Introducere” mi-am propus să prezint dimensiuni teoretice generale în ceea ce privește principalele cauze care înlătură consecințele condamnării.
În primul capitol intitulat „Analiza condițiilor, felurilor și efectelor grațierii” sunt prezentate unele aspecte teoretice legate de instituția grațierii, a felurilor și efectelor acestuia.
În capitolul al doilea intitulat „Considerații de ordin juridic privind prescripția executării pedepsei” sunt aprofundate dimensiunile teoretice ale prescripției, termenele de prescripție a executării pedepsei și întreruperea, respectiv suspendarea cursului prescripției executării pedepsei.
Capitolul al treilea intitulat „Felurile și efectele reabilitării” tratează reabilitatea de drept și reabilitatea judecătorească
Ultimul capitol, ce de-al patrulea, intitulat „Studiu de caz” se constituie într-un studiu de caz constând specificul practic al temei abordate.
Finalul lucrării se încheie sugestiv cu „Concluzii și observații practice” în care am încercat să prezint concluziile la care am ajuns în urma cercetării empirice privind caracteristicile cauzelor care înlătură consecințele condamnării.
CAPITOLUL I
ANALIZA CONDIȚIILOR, FELURILOR
ȘI EFECTELOR GRAȚIERII
Aspecte generale
Prin executarea pedepsei, funcția de apărare socială pe care o îndeplinește dreptul penal dobândește cea mai înaltă formă de eficiență pe care o poate atinge, asigurându-se constrângerea și reeducarea infractorului.
În Codul penal sunt reglementate două cauze care înlătură executarea pedepsei: grațierea și prescripția executării pedepsei.
Grațierea este un act al puterii executive care iartă, total sau parțial, un condamnat de o pedeapsă definitivă pronunțată împotriva lui sau prin care i se acordă comutarea într-o pedeapsă mai puțin severă .
Ea reprezintă o manifestare de clemență a statului cu privire la pedepsele aplicate, care sunt astfel, în totalitate sau în parte, iertate ori comutate.
Grațierea se prezintă ca un act de clemență sau de renunțare din partea statului la dreptul său de a impune executarea pedepsei. Ea constituie o favoare în temeiul căreia o persoană vinovată și condamnată definitiv este iertată, total sau parțial, de executarea pedepsei sale .
Grațierea este iertarea executării pedepsei, o măsură de clemență nu atât de radicală ca amnistia, producând efecte mai mici.
Așa după cum puterea publică poate renunța la aplicarea sancțiunilor de drept penal, când crede util aceasta, tot astfel ea poate renunța, total sau parțial, la executarea acestor sancțiuni, după ce au fost aplicate în justiție, pe calea grațierii .
Prin grațiere se înțelege actul emis de Parlament (grațierea colectivă ori de Președintele țării (grațierea individuală), în baza legii prin care se dispune iertarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori înlocuirea unei pedepse cu alta mai ușoară.
Grațierea este o măsură de clemență acordată de către Președintele Republicii sau de către Parlament, ca constă în înlăturarea, totală ori parțială, a executării pedepsei sau în comutarea ei în alta mai ușoară, pentru aceleași considerente ca și amnistia. Ea constituie un act de clemență al Parlamentului sau Președintelui Republicii față de condamnați și, în același timp, o măsură de politică penală destinată să asigure realizarea mai eficientă a scopului reacției antiinfracționale.
Considerând că în definiție trebuie să se regăsească date și elemente cu privire la competența de acordare, temeiurile sale, natura juridică, obiect, modalități și efecte, înțelegem prin grațiere un act de clemență acordat prin lege organică, în cazul în care este colectivă, și prin decret al Președintelui României, în situația în care este individuală, din rațiuni superioare celor are ar justifica executarea pedepsei aplicate sau care urmează a fi aplicată pentru infracțiuni săvârșite până la data adoptării actului, prin care se înlălură, condiționat ori nu, total sau doar în parte executarea pedepsei, ori se comută în alta mai ușoară.
Legea nu stabilește explicit caracterul și natura juridică a grațierii, indicând doar efectele acesmutarea într-o pedeapsă mai puțin severă .
Ea reprezintă o manifestare de clemență a statului cu privire la pedepsele aplicate, care sunt astfel, în totalitate sau în parte, iertate ori comutate.
Grațierea se prezintă ca un act de clemență sau de renunțare din partea statului la dreptul său de a impune executarea pedepsei. Ea constituie o favoare în temeiul căreia o persoană vinovată și condamnată definitiv este iertată, total sau parțial, de executarea pedepsei sale .
Grațierea este iertarea executării pedepsei, o măsură de clemență nu atât de radicală ca amnistia, producând efecte mai mici.
Așa după cum puterea publică poate renunța la aplicarea sancțiunilor de drept penal, când crede util aceasta, tot astfel ea poate renunța, total sau parțial, la executarea acestor sancțiuni, după ce au fost aplicate în justiție, pe calea grațierii .
Prin grațiere se înțelege actul emis de Parlament (grațierea colectivă ori de Președintele țării (grațierea individuală), în baza legii prin care se dispune iertarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori înlocuirea unei pedepse cu alta mai ușoară.
Grațierea este o măsură de clemență acordată de către Președintele Republicii sau de către Parlament, ca constă în înlăturarea, totală ori parțială, a executării pedepsei sau în comutarea ei în alta mai ușoară, pentru aceleași considerente ca și amnistia. Ea constituie un act de clemență al Parlamentului sau Președintelui Republicii față de condamnați și, în același timp, o măsură de politică penală destinată să asigure realizarea mai eficientă a scopului reacției antiinfracționale.
Considerând că în definiție trebuie să se regăsească date și elemente cu privire la competența de acordare, temeiurile sale, natura juridică, obiect, modalități și efecte, înțelegem prin grațiere un act de clemență acordat prin lege organică, în cazul în care este colectivă, și prin decret al Președintelui României, în situația în care este individuală, din rațiuni superioare celor are ar justifica executarea pedepsei aplicate sau care urmează a fi aplicată pentru infracțiuni săvârșite până la data adoptării actului, prin care se înlălură, condiționat ori nu, total sau doar în parte executarea pedepsei, ori se comută în alta mai ușoară.
Legea nu stabilește explicit caracterul și natura juridică a grațierii, indicând doar efectele acesteia, pe baza cărora se poate însă conchide asupra naturii instituției. S-au exprimat mai multe puncte de vedere:
Grațierea constituie un mijloc de adaptare (individualizare) administrativă a pedepselor privative de libertate și pecuniare. Oricât de amplă ar fi latitudinea acordată instanței de judecată, de a adapta sancțiunile penale cazurilor pe care le judecă, ea se dovedește totuși insuficientă pentru desăvârșirea operei de individualizare a represiunii și prevenției. Temeiul acestei individualizări îl reprezintă legea însăși, ea reglementând competența, efectele și limitele grațierii.
Grațierea colectivă nu constituie un mijloc administrativ de individualizare a sancțiunilor penale, ci o modalitate de adaptare legală a lor, deoarece:
Are o dublă natură, de drept constituțional și de drept penal;
Aplicarea ei se face de către instanța de judecată, nu de către organele administrative;
Se adoptă prin lege.
Existența corelației dintre individualizarea legală și cea administrativă este, de altminteri, mai de mult remarcată în doctrina noastră.
Am apreciat ca întemeiat acest din urmă punct de vedere, pentru unele considerente relevate într-un alt context .
În schimb, pentru motivele tot acolo arătate, grațierea individuală ni se înfățișează ca un autentic mijloc de individualizare administrativă a pedepsei.
Grațierea reprezintă, deopotrivă, o cauză de înlăturare a consecințelor condamnării și un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale, concluzie care se desprinde din evaluarea efectelor juridice și din așezarea textului privind grațierea în cadrul Titlului VII din Partea generală a Codului penal.
Potrivit unei opinii, grațierea acordată sub condiție constituie o formă de suspendare condiționată a executării pedepsei atunci când executarea ei nu a început încă și, respectiv, o modalitate de liberare condiționată, în măsura în care a fost acordată după începerea executării . În cazul în care condamnatul a beneficiat de grațiere condiționată, pedeapsa se consideră executată integral numai la data expirării termenului de încercare. Înăuntrul acestui termen, executarea pedepsei va fi suspendată sau întreruptă, astfel că, în cazul nerespectării condiției legale, grațierea nu mai înlătură executarea pedepsei. Condiția care afectează actul juridic al grațierii are, așadar, caracter suspensiv.
Potrivit unei alte păreri, grațierea condiționată nu reprezintă o modalitate a suspendării sau liberării condiționate, deoarece:
Între ele există deosebiri fundamentale privitoare la natura lor juridică, cea dintâi reprezentând o cauză de înlăturare a executării pedepsei, iar ultimele două constituind modalități de individualizare a executării ei;
Nesăvârșirea unei infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de
încercare este similară condiției rezolutorii pure (si uoluero), întâlnită în dreptul civil, realizarea ei depinzând doar de voința condamnatului;
Momentul grațierii coincide cu începerea termenului de încercare, nu cu acela al expirării sale. A susține contrariul înseamnă a tăgădui însăși esența instituției grațierii, constând în înlăturarea executării pedepsei;
În măsura în care legiuitorul a vrut să lege efectele actului său de clemență de data expirării termenului de încercare, a prevăzut aceasta în mod expres, ca în cazul art. 4 din Decretul nr. 155/1953, dispoziție care a avut însă un caracter singular;
Rostul termenului de încercare este acela de a confirma oportunitatea aplicării grațieri. Prin urmare, beneficiul grațierii condiționate este efectiv la data aplicării actului de clemență, dar nu devine definitiv decât la împlinirea termenului condiție. Diferența dintre grațierea condiționată și aceea necondiționată nu este legată de natura efectelor juridice și de momentul în care acestea se produc, ci de durabilitatea lor, beneficiul grațierii necondiționate fiind dobândit definitiv, iar cel al grațierii condiționate, doar provizoriu.
Grațierea condiționată produce aceleași efecte ca și aceea necondiționată (pură și simplă), pe întreaga perioadă a termenului de încercare fostul condamnat fiind considerat cu pedeapsa executată ca efect al grațierii, având același statut juridic în societate ca și beneficiarul unei grațieri necondiționate;
În concret, nu grațierea este condiționată, cum s-ar putea deduce din denumirea ei, ci revocarea este condiționată, motiv pentru care apare mai nimerită utilizarea noțiunii de "grațiere revocabilă".
Subscriem acestei păreri, considerând-o mai convingătoare, întrucât:
Are în vedere caracterul obligatoriu al grațierii, aceasta aplicându-se de la data adoptării actului de clemență, în cazul pedepselor definitive, și de la data intrării în puterea lucrului judecat a hotărârii judecătorești, în ipoteza grațierii anticipate, indiferent dacă este pură și simplă sau sub condiție;
Ține seama de dispozițiile art. 120 alin. 1 Cod penal, potrivit cărora grațierea are ca efect, printre altele, înlăturarea, totală sau în parte, a executării pedepsei, legea nefăcând distincție în raport cu caracterul ei necondiționat sau condiționat. Potrivit părerii pe care nu o împărtășim, grațierea condiționată produce însă două categorii de efecte juridice, constând, într-o primă fază, în întreruperea ori suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare, iar în momentul împlinirii acestuia, în înlăturarea executării pedepsei Într-adevăr, pe lângă efectul general al înlăturării executării pedepsei, grațierea condiționată mai produce unul specific, constând în nașterea raportului de putere, cu un caracter sui geniris, dar acesta este independent de raportul penal stins sau modificat prin grațiere. El are un conținut propriu, constând în obligația fostului condamnat de săvârși o nouă infracțiune intenționată într-un anumit termen, și în dreptul statului de a-i retrage beneficiul grațierii. De remarcat apoi, în altă ordine de idei, că o atare soluție ar putea aduce sub semnul întrebării chiar posibilitatea revocării grațierii, atâta vreme cât, până la expirarea termenului de încercare, condamnatul nici nu a beneficiat de ea, ci doar de o suspendare sau de o întrerupere a executării pedepsei.
Soluționează aparenta contradicție între considerarea pedepsei ca executată de la data începerii termenului de încercare, pe de o parte și reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit a Cod penal, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni,în măsura în care sunt întrunite condițiile pozitive și nu există vreo cauză prevăzută de art. 38 Cod penal, pe de altă parte. Considerarea pedepsei ca executată și stabilirea stării de recidivă au loc în momente esențialmente diferite, respectiv înainte și după săvârșirea noii infracțiuni. Inițial, condamnatul va beneficia de grațiere, înlăturandu-i-se astfel obligația de a executa pedeapsa. Noua infracțiune atrage însă revocarea grațierii, ope legis, chiar de la data săvârșirii ei, și repunerea condamnatului în situația anterioară aplicării actului de clemență. Acesta nu va mai fi considerat cu pedeapsa executată și, prin urmare, aflat în stare de recividă postexecutorie, ci, ca efect al restituirii beneficiului grațierii, este readus fie înaintea începerii executării pedepsei, fie în timpul executării acesteia. Noțiunea de "executare a pedepsei", în acest context, trebuie interpretată extensiv, avându-se în vedere nu numai pedepsele care se execută efectiv, ci și acelea care sunt executabile în viitor.
Stabilește adevărata corelație între instituțiile suspendării și liberării
condiționate, pe de o parte și grațierea condiționată pe de altă parte în sensul că liberarea condiționată a reprezentat forme ale grațierii și nu invers.
Grațierea nu abolește nici fapta vinovată, și nici condamnarea, ci, din contră, le presupune pe amândouă. Pedeapsa grațiată rămâne în cazier iar condamnarea poate reprezenta un impediment în calea unei viitoare suspendări condiționate a executării pedepsei.
Grațierea produce efecte numai pentru viitor (ex nun), unele legislații admit grațierea cu consecințe pentru trecut (ex tunc), sub rezerva intangibilității drepturilor terților. Spre deosebire de amnistie, care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, grațierea nu se răsfrânge asupra acesteia .
Procesul penal continuă și, după individualizarea pedepsei se examinează aplicabilitatea actului de grațiere. Dacă se anticipează beneficiul grațierii, în măsura în care se va stabili existența infracțiunii, instanța revocă arestarea preventivă în temeiul art. 139 alin. 2 Cod procedură penală. Potrivit concepției modeme, grațierea pedepsei este asimilată cu executarea ei, lăsând să subziste toate consecințele condamnării pe care executarea efectivă a pedepsei principale le lasă îndeobște, neatinse. O pedeapsă grațiată produce același efecte ca și o pedeapsă executată .
Grațierea individuală este eminamente personală, subiectivă, fiind acordată în considerarea persoanei celor condamnați.
Grațierea colectivă, deși, în principiu, obiectivă, reală, impersonală, privind pedeapsa aplicată și nu persoana condamnatului, poate dobândi unele trăsături subiective, în măsura în care actul de clemență cuprinde unele condiții privitoare la:
Vârsta și situația familială ale condamnatului. Art. 2 alin. 1 din Decretul nr. 155/1953 a prevăzut că se grațiază pedepsele privative de libertate pronunțate până la data adoptării actului de clemență pentru infracțiunile prevăzute în tabelul anexă II și III, dacă aceste pedepse se execută sau urmează a fi executate de către femei care au copii sub 7 ani sau de către femei gravide și de către bătrânii peste 60 ani. Dispoziții similare a cuprins și Decretul nr. 543/1970. Făcând aplicarea acestui act de clemență, instanța supremă a statuat că sunt irelevante atât împrejurarea dacă mama crește și educă efectiv copilul său, cât și modul concret în care înțelege să-gi îndeplinească obligațiile părintești. Textul actului normativ nu face trimiteri la aceste aspecte, iar examinarea lor ar însemna o adăugare la lege. Potrivit art. 1 lit. b din Legea nr. 137/1997 privind grațierea unor pedepse, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicate celor care, la data intrării ei în vigoare, au împlinit vârsta de 60 de ani, femeilor gravide sau care au copii până la 2 ani.
Cetățenia condamnatului. Potrivit art. 4 din Decretul nr. 421/1955, au fost grațiați cei condamnați la pedepse privative de libertate până la 5 ani pentru infracțiunile contra statului enumerate în continuare. În temeiul art. 5, cei care la data săvârșirii acestor infracțiuni erau cetățeni străini au fost grațiați, indiferent de durata pedepsei.
Antecedența penală. Majoritatea actelor de grațiere au cuprins cerința ca persoanele să nu fi fost condamnate în stare de recidivă, ori să nu fie recidiviști prin condamnări anterioare. Grațierea poate privi orice pedeapsă, indiferent de felul ei și independent de jurisdicția civilă sau militară care a pronunțat-o, precum și orice infractor, categoria juridică sau criminologică din care face parte fiind, la rândul ei, lipsită de semnificație .
Felurile grațierii
În funcție de întinderea efectelor, grațierea comportă următoarea tipologie:
Grațierea totală sau remiterea de pedeapsă constă în înlăturarea în întregime a executării pedepsei. În cazul grațierilor postcondamatorii, dacă s-a început executarea pedepsei, în fapt, va avea loc o reducere a pedepsei, deoarece o parte a acesleia a fost deja executată. Astfel, de pildă, condamnatul care a început să execute pedeapsa de 3 ani închisoare la 15 decembrie 1988 a beneficiat, ca urmare a Decretului-lege nr. 3, din 4 ianuarie 1990, de înlăturarea numai a restului neexecutat din pedeapsă de 1 an, 11 luni și 10 zile. Cu toate acestea din punctul de vedere al criteriului de clasificare pe care îl urmărim, grațierea va fi considerată totală, determinantă în aprecierea ei ca atare nefiind situația concretă a condamnatului, neinteresând dacă el beneficiază efectiv de înlăturarea în tot sau doar în parte a executării pedepsei, ci voința legiuitorului ori a Președintelui României. În consecință, trebuie făcută distincția între întinderea actului de grațiere și amploarea efectelor sale concrete.
Grațierea parțială, sau reducerea de pedeapsă, rezidă în înlăturarea parțială a executării pedepsei, determinată, de regulă, prin indicarea unei fracții (1/2, 1/3, 1/6), prin referire la restul rămas neexecutat, ori prin arătarea cuantumului reducerii, îndeosebi la grațierile individuale. Dacă la data adoptării actului de clemență condamnatul executase deja partea negrațiată din pedeapsă, el va fi pus în libertate de îndată, ca urmare a grațierii. În măsura în care mandatul de executare a pedepsei nu a fost emis, pedeapsa nu se va mai pune în executare. În perioada postbelică, cea mai restrânsă grațiere parțială a fost de 1/6 (de pildă, Decretul nr. 349/1982) și cea mai substanțială de 1/2 (de exemplu, Decretul nr. 5/1963), partea din pedeapsă grațiată fiind, îndeobște, invers proporțională cu gravitatea pedepsei.
Comutarea semnifică înlocuirea felului pedepsei pronunțate de instanță, adică o pedeapsă mai gravă este substituită printr-o alta mai puțin gravă. Astfel, pedeapsa detențiunii pe viață este înlocuită cu pedeapsa închisorii de 30 ani, ori pedepsei privative de libertate îi ia locul o
amendă penală.
Alegerea uneia sau alteia dintre aceste forme se face în raport cu temeiurile social-politice ale grațierii, precum și cu considerațiile de politică penală. În sistemele de drept penal care nu prevăd posibilitatea de liberare condiționată în cazul celor condamnați la pedeapsa închisorii pe viață, comutarea este singura soluție de ameliorare a situației condamnatului .
Uneori, legea însăși atașează, în mod imperativ, anumite efecte specifice comutării pedepsei, ca, de pildă, art. 45 din Codul penal francez. ce prevede că cel condamnat la pedeapsa închisorii pe viață care obține iertarea sau comutarea pedepsei sale este supus de drept interdicției de sejur pe timp de 5 ani. În situația în care condamnatul căruia i s-a comutat pedeapsa închisorii în amendă, are o situație materială cu totul precară, grațierea ar putea înfrânge principiul neagravării situației pe calea actului de clemență, rațiune pentru care, în doctrina juridică a unor țări, este, uneori, privită cu rezervă.
Pe calea grațierii nu se poate modifica modul de executare a unei pedepse. Prin urmare, în principiu, nu se va putea înlocui, printr-un act de clemență, executarea în regim privativ de libertate a pedepsei închisorii cu executarea Ia locul de muncă.
În funcție de condițiile impuse beneficiarului:
Grațierea este necondiționată (pură și simplă) atunci când actul legislativ sau administrativ prin care a fost acordată nu stabilește nici un fel de condiții, mai puțin cele referitoare la obiectul său și la data săvârșirii faptelor penale. O astfel de grațiere a fost prevăzută de Decretul nr. 11/1988, potrivit căruia au fost reduse cu 1/2 pedepsele cu închisoare mai mari de 10 ani.
Grațierea este condiționată, în măsura în care sunt prevăzute anumite cerințe privitoare la:
Persoana condamnatului (vârsta și situația familială);
Antecedența penală (de pildă, condamnatul să nu fie recidivist);
Urmarea infracțiunii (de ex. prejudiciul cauzat prin săvârșirea unor anumite infracțiuni să nu depășească un plafon valoric);
Conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
(condamnatul să nu se fi sustras de la executarea pedepsei);
Comportarea după acordarea beneficiului clemenței înăuntrul unei perioade, de regulă de 3 ani de la data aplicării actului de grațiere, denumită termen de încercare sau termen-condiție. Condamnatul care se bucură de o astfel de grațiere condiționată, săvârșind o infracțiune intenționată, va trebui să restituie beneficiul grațierii, prima pedeapsă, ori restul rămas neexecutat din aceasta urmând a se executa pe lângă noua pedeapsă. Scopul termenului menționat rezidă în avertizarea fostului condamnat asupra consecințelor revocării grațierii condiționate, când, indiferent dacă va exista pluralitate intermediară sau recidivă, el va trebui să suporte rigoarea executării cumulative a pedepselor.
Din considerentele de mai sus, reiese că persoana condamnată trebuie să îndeplinească două categorii de condiții, prezente și viitoare, întrunirea celor dintâi atrăgând favoarea actului de clemență, iar respectarea celor viitoare conducând la consolidarea retroactivă a grațierii, de la data aplicării ei.
Din punctul de vedere al momentului intervenirii, grațierea este de mai multe tipuri:
Grațierea postcondamnatorie. De regulă, grațierea a fost acordată privitor la pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive. Pentru atenuarea inechităților care puteau rezulta din împrejurarea aleatorie a intrării ori nu în puterea lucrului judecat a hotărârii de condamnare la data apariției actului de grațiere, art. 416 pct. 1 lit. b Cod procedură penală în prezent abrogat prin Legea nr. 45/1993, prevedea că hotărârile primei instanțe rămâneau definitive la data pronunțării hotărârii, dacă a intervenit o grațiere și condamnatul nu a declarat recurs sau și-a retras recursul în vederea beneficiului grațierii, hotărârea fiind considerată definitivă la data pronunțării în prima instanță și, astfel, anterior grațierii, condamnatul se bucura de actul de clemență.
Grațierea antecondamnatorie, care nu poate fi acordată decât prin lege organică, nu și prin decret prezidențial, s-a impus din rațiuni de echitate. Desfășurarea procesului penal depinde de o pluralitate de factori, mulți dintre aceștia străini infracțiunii și infractorului.
La elaborarea actului de grațiere, legiuitorul are misiunea, deloc ușoară, să reunească și să supună aceluiași regim juridic, în concordanță cu interesul social, o pluralitate de persoane care au săvârșit o diversitate de fapte penale. În acest demers, el nu se poate baza pe împrejurarea că o pedeapsă este sau nu definitivă, ea însăși rod al hazardului, ci trebuie să identifice criterii obiective și echitabile, de natura celor pe care i le oferă timpul săvârșirii și pericolul social concret al infracțiunii, determinat de fapta concretă, persoana infractorului și de împrejurările săvârșirii faptei și reflectat în pedeapsa aplicată. Pedeapsa îi apropie pe infractori, scoțând la lumină ceea ce le este comun. Ea reprezintă măsura faptelor lor. Primele grațieri antecondamnatorii au fost acordate, la noi, după primul război mondial, ele fiind primite favorabil de doctrina juridică.
În funcție de persoanele beneficiare:
Grațierea este individuală atunci când se acordă intuitu personae, chiar dacă actul de grațiere se referă la un grup de persoane. Adoptarea unui singur decret este justificată brevitatis causa. Grațierea individuală nu poate fi decât postcondamnatorie,cererea anterioară condamnării definitive fiind inadmisibilă.
Grațierea este colectivă ori de câte ori nu are în vedere persoane determinate, având, prin urmare, caracter in rem. Ea va putea profita tuturor participanților, dacă pedepsele aplicate se încadrează în limita stabilită de actul de clemență și nu operează vreo cauză personală de exceptare.
Efectele grațierii
Grațierea are ca efect înlăturarea totală sau parțială, a executării pedepsei principale sau comutarea acesteia într-o pedeapsă mai ușoară.
În cazul grațierii integrale, pedeapsa va fi considerată ca executată fie la data aplicării actului de clemență, în ipoteza grațierii postcondamnatorii, fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, în situația grațierii antecondamnatorii.
Dacă persoana grațiată va săvârși o nouă infracțiune, se va găsi în stare de recidivă postexecutorie, în măsura în care sunt întrunite condițiile privitoare la cei doi termeni ai recidivei.
În situația în care, în timpul executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, inculpatul comite o nouă infracțiune și sunt întrunite condițiile legale, va exista dublă recidivă, postexecutorie și postcondamnatorie. Dat fiind, însă, că pedeapsa pentru recidiva postexecutorie fusese deja stabilită, aceasta se va contopi, în temeiul art. 39 alin. 2 Cod. penal, cu aceea aplicată pentru noua infracțiune.
În cazul grațierii parțiale, trebuie făcută distincția în funcție de împrejurarea dacă, în concret, inculpatul sau condamnatul mai are de executat ori nu un rest de pedeapsă.
Executarea pedepsei va fi înlăturată dacă, în situația grațierii după condamnare, fusese deja executată o fracțiune din pedeapsă, egală sau mai mare decât partea negrațiată. De asemenea, în situația grațierii antecondamnatorii, dacă perioada arestării preventive este mai mare sau egală cu restul negrațiat, pedeapsa nu va mai fi pusă în executare.
Recursul în anulare, prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei și la aplicarea unei circumstanțe agravante legale, este admisibil, chiar dacă pedeapsa aplicată inculpatului a fost anterior redusă pe calea unui decret de grațiere individuală.
Inculpatul va începe, iar condamnatul va continua executarea, în măsura în care, după aplicarea grațierii, va mai rămâne de executat un rest de pedeapsă.
În cazul în care se săvârșește o nouă infracțiune în timpul executării pedepsei, primul termen al recidivei postcondamnatorii se evaluează în raport cu pedeapsa pronunțată de către instanța de judecată, și nu cu aceea rămasă după reducere. În schimb, restul de pedeapsă supusă contopirii, în temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, se calculează în funcție de fracțiunea negrațiată.
Grațierea totală produce efecte identice celor ale grațierii necondiționate, dar cu caracter provizoriu, fostul condamnat fiind supus unui termen de încercare.
În cazul grațierii antecondamnatorii, termenul de încercare începe să curgă de la dala rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În cazul grațierii intervenite după condamnare, termenul de încercare va începe să curgă de la data adoptării actului de clemență. În același mod va fi socotit termenul-condiție, chiar dacă grațierea se aplică pe calea contestației la executare.
În situația în care hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa și s-a constatat grațierea ei a fost casată în recursul extraordinar, termenul de încercare al grațierii condiționate nu va curge de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, ci de la aceea a intrării în puterea de lucru judecat a celei noi, pronunțată după rejudecarea cauzei, deoarece:
Hotărârea inițială a.încetat să mai existe ca efect al casării;
Termenul de încercare este legat intrinsec de hotărârea judecătorească, neputând exista în afara acesteia, astfel încât casarea hotărârii înseamnă și înlăturarea termenului de încercare;
A susține contrariul echivalează cu recunoașterea de consecințe juridice unei hotărâri netemeinice și nelegale. Numai în cazul unei reformări parțiale în calea extraordinară de atac, de pildă, cea privitoare la latura civilă, era posibilă calcularea termenului de la data primei hotărâri, aceasta producând mai departe, firesc, efecte cu privire la latura penală a cauzei.
La rândul nostru, considerăm nefondat punctul de vedere contrar, bazat exclusiv pe ocrotirea intereselor condamnatului, căruia nu îi poate deveni opozabilă, pe această cale, omisiunea instanței de a reține alte infracțiuni concurente.
Hotărârea atacată s-a casat în întregime, ea încetând a mai produce, ca act procesual, orice consecință juridică, potrivit adagiului quod nullum est, nullum producit effectum.
Dacă hotărârea prin care s-a constatat grațierea parțială a fost desființată, din noua pedeapsă, exceptată de la grațiere ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, nu se va putea computa decât perioada efectiv executată, nu și fracțiunea grațiată anterior.
Termenul de 1 an pentru declararea recursului în anulare, în vederea înlăturării beneficiului grațierii, greșit constatat de către instanța de recurs, curge de la data pronunțării deciziei.
Termenul de încercare al grațierii condiționate este, după părerea noastră, un termen substanțial, datorită reglementării sale printr-o lege penală și prin legătura sa cu executarea pedepselor. Prin urmare, el nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare.
Ziua corespunzătoare din cel de la treilea an de la data grațierii se socotește în termenul-condiție prevăzut de actul de clemență.
Prin urmare, infracțiunea intenționată săvârșită în data de 20 august 1984 atrage înlăturarea beneficiului grațierii pedepsei anterioare, dobândit în temeiul Decretului nr. 189/1981, adoptat la 20 august.
Efectele grațierii asupra pedepselor complementare și accesorii. Dispoziția din alin. 3 al art. 120 cuprinde o limitare a efectelor grațierii și deci o îngrădire a regulii de drept înscrise în alin. 1 al aceluiași articol.
În această dispoziție se arată care sunt pedepsele asupra cărora grațierea nu produce efecte juridice. Potrivit acestei dispoziții, grațierea nu produce, în principiu, efecte asupra pedepselor complementare. Aceasta înseamnă că atunci când pedeapsa principală a fost grațiată, pedepsele complementare trebuie să fie executate; este vorba de pedeapsa interdicției unor drepturi, de degradarea militară sau de confiscarea averii (art. 53 pct. 2 Cod penal).
În ceea ce privește pedepsele complementare, prin dispozițiile din art. 120 alin. 3 Cod penal, s-a prevăzut faptul că grațierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere. În situațiile mai rare, când actul de grațiere prevede și înlăturarea pedepselor complementare, el se referă, de regulă, numai la cazurile de grațiere totală.
Tot cu privire la pedepsele complementare, dispoziția din alin. 4 al art. 120 reglementează soarta pedepsei complementare în ipoteza comutării pedepsei cu moartea în închisoare. Potrivit acestei dispoziții, în acest caz se aplică, în privința pedepsei complementare, dispozițiile din art. 55 alin. 3, adică se menține pedeapsa confiscării averii și se aplică în mod obligator pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă.
Efectele grațierii asupra măsurilor de siguranța și educative. Potrivit dispoziției din alin. 5 al art. 120, grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță (art. 112 Cod penal), fiindcă aceste măsuri se iau pentru înlăturarea unor stări de pericol și trebuie să dureze atât timp cât dăinuiesc acele stări, și nici asupra măsurilor educative (art. 101 Cod penal), aceste măsuri fiind luate în folosul minorului. Exceptarea de la grațiere a măsurilor de siguranță se explică prin faptul că, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, aceste măsuri trebuie să dureze atât timp cât durează starea de pericol care a impus luarea lor.
Efectele grațierii asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiționat. Potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal, durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În cazul pedepsei amenzii, termenul de încercare este de un an.
Termenul de încercare, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se compune, potrivit art. 862 alin. 1 Cod penal, din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp variabil între 2 și 5 ani.
Pentru minori, conform art. 110 Cod penal, termenul de încercare este alcătuit din durata pedepsei și o perioadă între 6 luni și 2 ani, fixată de instanță.
Condamnaților care execută pedeapsa închisorii la locul de muncă și care și-au pierdut total capacitatea de muncă, li se poate suspenda condiționat executarea restului de pedeapsă, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 sau 86 Cod penal, potrivit art. 869 alin. 4 Cod penal.
S-a apreciat că întotdeauna în structura termenului de încercare intră pedeapsa stabilită de către instanță ca rezultat al individualizării sancțiunii, neinteresând, sub acest aspect, cuantumul pedepsei pe care l-ar mai avea efectiv de executat condamnatul ca urmare a computării arestului preventiv.
Soluția a fost, pe drept cuvânt, criticată, subliniindu-se că dispozițiile art. 88 Cod penal au caracter general și obligatoriu, iar modalitatea de individualizare a executării pedepsei este irelevantă. De asemenea, s-a arătat că nededucerea arestului semnifică doar o suspendare parțială a executării, iar în caz de revocare a suspendării s-ar ajunge la situația, inadmisibilă, a executării unei pedepse care depășește cumulul aritmetic. Se va deduce arestarea preventivă din pedeapsa suspendată condiționat, chiar dacă măsura a fost luată pentru infracțiunea privitor la care s-a aplicat grațierea.
Termenul de încercare al suspendării este de drept substanțial și se socotește pe zile pline. El începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii și se împlinește la data rămânerii definitive a hotărârii de anulare, revocare sau în ultima zi a duratei sale.
În toate situațiile, termenele de încercare ale suspendării condiționate au o structură eterogenă, fiind alcătuite atât din cuantumul pedepsei, cât și dintr-un interval de timp fixat de lege sau stabilit de instanță.
Reglementarea, în acest sistem, nu este însă singulară în dreptul nostru penal, ea fiind întâlnită și la alte instituții. Astfel, în compoziția termenelor de prescripție a executării pedepsei și de reabilitare judecătorească intră, potrivit art. 126 alin. 1 lit. b și art. 135 alin. 1 Cod penal, pedeapsa aplicată, respectiv jumătate din aceasta.
Includerea pedepselor în structura acestor termene este justificată de faptul că, în condițiile art. 72 alin. 1 Cod penal, ele oglindesc pericolul social al infracțiunii săvârșite, ce se reflectă, în acest mod, și în durata termenelor respective, care, astfel, vor fi mai lungi sau mai scurte și în funcție de gravitatea infracțiunii.
Efectul imediat, dar numai provizoriu al suspendării constă în neexecutarea pedepselor principală, complementare și accesorii.
Efectul viitor și definitiv rezidă în considerarea pedepsei ca executată, raportul penal stingându-se în consecință, precum și în reabilitarea de drept a condamnatului.
În cazul termenului de încercare al suspendării condiționate, includerea pedepsei are o semnificație aparte, deoarece îngăduie aplicarea grațierii. Potrivit art. 120 alin. 2 Cod penal, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei aplicate de instanță se reduce în mod corespunzător.
Grațierea necondiționată atrage restrângerea termenului de încercare al suspendării în momentul aplicării actului de clemență.
În legătură cu data la care grațierea condiționată produce efectul comprimator asupra termenului de încercare al suspendării condiționate, s-au exprimat două puncte de vedere:
Reducerea are loc la expirarea termenului de încercare al grațierii condiționate. Dacă nu s-a săvârșit o nouă infracțiune înăuntrul termenului de încercare al grațierii, se va produce un dublu efect, respectiv reducerea termenului de încercare al suspendării și reabilitarea de drept, retroactiv, de la data epuizării termenului de încercare, redus ca urmare a grațierii. Soluția prezintă inconvenientul că, în anumite cazuri, actul de grațiere devine inaplicabil, aducându-se astfel atingere principiului obligativității actelor de clemență. Astfel, în cazul pedepselor sub un an închisoare, sau în situația adoptării actului de grațiere după un lung interval de timp de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, termenul de încercare a suspendării poate fi depășit de cel al grațierii condiționate, intervenirea reabilitării de drept făcând inoperant beneficiul grațierii. Astfel, în cazul unei pedepse de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, reabilitarea de drept, după împlinirea termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, lipsește de obiect grațierea care, potrivit acestui punct de vedere, ar produce efecte abia la expirarea termenului-condiție de 3 ani.
Reducerea se produce la data aplicării actului de clemență, neexistând, din acest unghi de vedere, nici o deosebire între grațierea necondiționată și cea condiționată. După părerea noastră, acestei probleme urmează a i se găsi o soluție care, pe de o parte, să concilieze principiile aplicării obligatorii a actului de clemență și al neagravării situației condamnatului pe calea grațierii, iar pe de altă parte, să se întemeieze pe caracterul revocabil al grațierii și cel definitiv al reabilitării. Pentru considerentele arătate într-un alt context, am optat pentru recunoașterea identității de efecte între grațierea necondiționată și cea condiționată, regulă pe care o socotim aplicabilă și în acest caz. Prin urmare, credem că grațierea condiționată va reduce termenul de încercare al suspendării condiționate, chiar din momentul în care s-a făcut aplicarea actului de clemență. Acest efect este revocabil, în sensul că în cazul săvârșirii cu intenție a unei infracțiuni înăuntrul termenului-condiție al grațierii condiționate, aceasta se revocă, iar termenul de încercare al suspendării condiționate se întregește la durata inițială.
Spre deosebire de această consecință juridică a grațierii, care îngăduie restabilirea situației anterioare, reabilitarea de drept este, prin însăși natura ei, irevocabilă. Prin urmare, considerăm că ea nu poate interveni la împlinirea termenului de încercare, așa cum a fost redus prin actul de clemență, ci numai după expirarea termenului-condiție al grațierii condiționate, însă retroactiv, de la data epuizării celui dintâi dintre termenele amintite. Grațierea va produce, așadar, numai efecte revocabile, nu și efecte irevocabile. Până la împlinirea termenului de încercare, grațierea produce doar consecințe provizorii, deoarece ea însăși a fost acordată în această modalitate. Grațierea va atrage efecte juridice definitive numai dacă beneficiul ei a fost astfel obținut, prin împlinirea termenului de încercare, fără ca fostul condamnat să fi săvârșit o infracțiune cu intenție.
După împlinirea termenului de încercare al suspendării condiționate, așa cum a fost redus prin grațiere, va curge în continuare numai termenul-condiție al grațierii condiționate.
Astfel, dacă inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării la 30 noiembrie 1989, pentru infracțiunea de furt calificat în dauna avutului privat, el a beneficiat de reducerea termenului de încercare la numai 2 ani, ca urmare a Decretului-lege nr. 3/1990, din 4 ianuarie 1990. De la această dată, alături de termenul de încercare al suspendării condiționate, redus la 2 ani, a început să curgă și cel al grațierii condiționate, de 3 ani. Fostul condamnat nu a putut beneficia, credem, de reabilitare la 4 ianuarie 1992, când a expirat termenul de încercare al suspendării condiționate, ci numai la 4 ianuarie 1993, dată când s-a împlinit termenul-condiție al grațierii, însă cu efect retroactiv, din ziua epuizării primului dintre cele două termene.
Efectele grațierii în cazul liberării condiționate. Privitor la grațierea necondiționată, s-a apreciat, în mod unanim, că este aplicabilă pedepselor din a căror executare condamnații s-au liberat condiționat.
În cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, înăuntrul termenului de încercare al liberării condiționate, aceasta se va revoca în temeiul art. 61 Cod penal.
În legătură cu incidența grațierii condiționate asupra acestor pedepse, s-au exprimat puncte de vedere diferite.
Potrivit unei opinii, condamnații liberați condiționat nu pot beneficia de grațiere condiționată, deoarece:
Două forme de înlăturare a executării pedepsei, cu respectarea unor condiții, nu pot opera, concomitent, asupra aceluiași rest de pedeapsă.
A susține că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni intenționate în termenele de încercare ale grațierii și liberării condiționate, revocarea grațierii atrage doar repunerea în situația anterioară momentului în care a intervenit, aplicându-se dispozițiile art. 61 Cod penal, și nu cele speciale ale actului de clemență privitoare la cumulul aritmetic, semnifică o adăugare la legea specială și, finalmente, recunoașterea că grațierea nici nu s-a aplicat.
Repunerea în situația anterioară este, în fapt, o instituție străină dreptului penal.
Grațierea, prin însăși natura ei, nu poate avea ca obiect decât pedepse care se execută, ori sunt executabile, nu și pe cele a căror executare se află, doar virtual, în curs. Unica derogare de la această regulă, privind pedepsele a căror executare a fost suspendată condiționat, este expres reglementată de art. 120 alin. 2 Cod penal. Când legiuitorul a considerat ca oportune unele derogări de la prevederile legii ordinare, le-a reglementat ca atare în cuprinsul actelor de clemență.
Jurisprudența poate acoperi unele lacune ale legii numai sub rezerva neagravării situației condamnatului, așa cum s-a întâmplat în cazul aplicării grațierii necondiționate condamnaților care beneficiaseră de liberare necondiționată. Înrăutățirea statutului condamnatului, prin aplicarea actului de grațiere condiționată, poate avea loc prin executarea cumulativă a pedepselor și prin prelungirea termenelor de încercare mai mici de 3 ani, la 3 ani.
Substituirea termenului inițial de încercare cu cel prevăzut de actul de clemență atrage și o schimbare a felului recidivei, care va fi postcondamnatorie, în loc de postexecutorie.
Argumentul ameliorării situației condamnatului liberal condiționat prin înlăturarea executării pedepselor accesorii, ca urmare a grațierii condiționate, este nesemnificativă în raport cu considerentele relevate, care redau perspectiva agravării statutului celui condamnat prin decretul de grațiere.
Trebuie luate în seamă natura, consecințele, tangențele cu alte instituții juridice și intenția legiuitorului.
În practica judiciară, s-a statuat că dispozițiile privind grațierea sunt aplicabile numai celor care execută efectiv pedeapsa sau nu au început executarea ei, deoarece numai față de aceștia se produc efecte reale de favoare, nu și față de cei liberați condiționat, care beneficiază de regimul mai avantajos al art. 59-60 Cod penal. Prin aplicarea grațierii condiționate, pe de o parte s-ar prelungi termenul de încercare la 3 ani, iar pe de altă parte, în cazul săvârșirii altei infracțiuni, noua pedeapsă s-ar stabili prin cumul aritmetic, și nu pe calea absorbției. Aceste împrejurări sunt vădit nefavorabile condamnatului.
Liberarea condiționată și grațierea sunt instituite pentru efectele pe care le produc în favoarea condamnatului.
Atunci când ambele măsuri devin aplicabile, grațierea vizând o pedeapsă pentru care s-a dispus anterior liberarea condiționată, nu va fi incidență decât acea măsură care va fi mai favorabilă condamnatului.
Cum grațierea constituie un act de clemență a cărui aplicare nu poale avea alt efect decât ușurarea situației condamnatului, grațierea condiționată este inoperantă, rămânând în vigoare și producând efecte numai liberarea condiționată.
Soluția a fost apreciată ca rațională.
Potrivit altei opinii, grațierea condiționată a acestor pedepse este nu numai posibilă, ci și obligatorie.
Este adevărat că art. 120 Cod penal nu face nici un fel de referire relativ la incidența actelor de grațiere asupra pedepselor cu privire la care s-a dispus liberarea condiționată.
De principiu, însă, grațierea operează asupra tuturor pedepselor aflate în curs de executare sau executabile.
O astfel de pedeapsă este și cea privitor la care a intervenit liberarea condiționată, deoarece, după acest moment, are loc o executare virtuală.
Beneficiul grațierii nu poate fi refuzat, oricare ar fi explicația refuzului.
Neaplicarea unei grațieri condiționate nu poate fi justificată de considerente de oportunitate.
Într-o singură situație, determinată însă de dispozițiile actului de clemență însuși, grațierea nu s-a putut aplica celui liberat condiționat. Dacă, în pofida conduitei sale, condamnatul a fost liberat condiționat, el nu a putut beneficia de dispozițiile Decretului nr. 9/1974, care i-a exceptat pe cei care au avut o comportare necorespunzătoare pe timpul executării pedepsei.
Acest punct de vedere a fost însușit, în final, de către instanța supremă.
Cu toate că pedeapsa nu se execută efectiv înăuntrul termenului de încercare al liberării condiționate, grațierea condiționată va fi favorabilă condamnatului, deoarece înlătură executarea pedepselor accesorii și nu este revocabilă în cazul săvârșirii unei infracțiuni din culpă, spre deosebire de liberarea condiționată.
Dacă cel liberat respectă condiția, pedeapsa se consideră executată la data adoptării actului de clemență, iar nu la data împlinirii duratei pedepsei, împrejurare care produce efecte majore cu privire la recidivă și reabilitare.
De asemenea, în cazul pedepselor cu durată mai mare, termenul de încercare al grațierii condiționate poate fi mai scurt decât cel al liberării.
În sfârșit, grațierea condiționată subzistă în ipoteza desființării hotărârii de liberare condiționată.
Considerând justă soluția aplicării grațierii condiționate și în cazul pedepselor cu privire la care a intervenit liberarea condiționată, trebuie să remarcăm totuși, forța argumentelor și eleganța motivării opiniei contrare, care are incontestabilul merit de a pune în evidență principiul neagravării statutului condamnatului printr-un act de clemență.
Coordonatele întregii probleme a compatibilității dintre liberarea condiționată și grațierea condiționată le reprezintă, pe de o parte, principiul neînrăutățirii situației persoanei condamnate prin aplicarea grațierii, iar pe de altă parte, regula aplicării obligatorii a actului de clemență.
Cel de al doilea punct de vedere s-a impus față de cel dintâi, prin aceea că a reușit să concilieze principiile amintite, construind un cadru flexibil, înăuntrul căruia ambele se pot aplica nestingherit.
O problemă căreia i se cuvine o atenție deosebită privește aplicarea actului de grațiere în situația în care instanța a fost sesizată deja cu propunerea comisiei de liberare de pe lângă penitenciar, sau cu cererea condamnatului.
Potrivit unei păreri, în cazul în care formalitățile pentru punerea în libertate a condamnatului, pe baza liberării condiționate, sunt în curs, sau chiar s-a dispus de către instanță, prin hotărâre încă nedefinitivă, se va aplica dispoziția legală mai favorabilă condamnatului, respectiv liberarea condiționată, și nu grațierea.
Într-o altă opinie, s-a susținut însă că se vor aplica, în mod obligatoriu, dispozițiile privitoare la grațiere.
Grațierea se aseamănă cu liberarea condiționată, pentru că ambele înlătură executarea pedepsei. Spre deosebire de grațiere, care înlătură executarea total sau parțial, liberarea condiționată o va înlătura întotdeauna doar parțial.
Grațierea este obligatorie și imediată, în vreme ce liberarea condiționată este facultativă, făcând obiectul unei evaluări judiciare.
Grațierea, chiar dacă nu are întotdeauna efect extinctiv al raportului penal, va apropia cel puțin data stingerii acestuia, atunci când este doar parțială.
Liberarea condiționată nu are însă niciodată caracter extinctiv, și nici efect comprimator al termenului de încercare.
Nu există un drept de opțiune între grațiere și liberare condiționată, întrucât grațierea este obligatorie, imediată, și se aplică din oficiu, având, datorită caracterului său extinctiv, efecte mai largi decât liberarea condiționată. Condamnatul, liberat și apoi grațiat condiționat, nu va mai fi considerat în executarea pedepsei sau, altfel spus, executarea nu-și va mai urma cursul său virtual.
Efectele grațierii sunt deci mai radicale, mai profunde decât cele ale liberării condiționate. Dacă nu s-a produs condiția rezolutorie – săvârșirea unei noi infracțiuni -, efectul extinctiv se consolidează retroactiv.
Liberarea condiționată înlătură și ea executarea restului de pedeapsă, dar efectul extinctiv nu se produce decât la data împlinirii duratei pedepsei, dacă nu s-a săvârșit din nou o infracțiune.
Toate trăsăturile menționate ale grațierii impun aplicarea ei cu prioritate. Fără nici un fel de diferențiere, după cum s-a formulat sau nu cererea de liberare condiționată, aceasta se află în curs de judecată, sau se așteaptă pronunțarea hotărârii.
Dispunerea liberării condiționate fiind mai benefică, nu poate exclude incidența actului de clemență, care este obligatoriu.
Dacă pedeapsa a fost grațiată integral, cererea de liberare condiționată urmează a fi respinsă ca fără obiect, deoarece executarea a fost înlăturată ca urmare a grațierii.
Concluzii
Referitor la analiza, tipologia și efectele grațierii s-au constatat următoarele:
Grațierea colectivă reprezintă un mijloc de individualizare (adaptare) legală a pedepsei, în vreme ce grațierea individuală constituie o modalitate de individualizare administrativă a pedepsei.
Actul normativ de grațiere este retroactiv, prin aceea că privește
pedepsele pentru infracțiuni săvârșite până la data adoptării sale, însă efectele sale se produc numai pentru viitor (ex nune).
O pedeapsă grațiată produce aceleași efecte ca o pedeapsă executată.
Este necesară individualizarea completă a pedepsei, chiar dacă urmează a se constata că aceasta este grațiată.
Condiția care afectează actului juridic al grațierii are caracter rezolutoriu, nu suspensiv. Prin urmare, grațierea condiționată are consecințe
juridice identice cu cea necondiționată, deosebindu-se de aceasta
numai prin caracterul său provizoriu.
Obiectul grațierilor colective îl constituie pedepsele stabilite pentru concursul de infracțiuni, pluralitatea intermediară și recidiva postcondamnatorie.
În situația revocării grațierii condiționate, datorită săvârșirii unei infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare, nu există diferență de tratament juridic între infractorii recidiviști și cei care nu se găsesc în această stare.
Dacă sunt întrunite cerințele ari. 37 lit. a Cod penal, datorită sistemului sancționator care derogă de la cel comun, va exista o recidivă specială.
Asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiționat, grațierea condiționată produce doar efecte revocabile (reducerea termenului de încercare), nu și irevocabile (reabilitarea de drept).
În cazul în care primul termen al recidivei este format dintr-un concurs de infracțiuni, se aplică mai întâi regulile concursului de infracțiuni, numai dacă pedeapsa negrațiată este mai mică sau egală cu cea negrațiată.
Principiul întâietății aplicării dispozițiilor privind concursul de infracțiuni nu va fi incident în următoarele situații:
Pedeapsa negrațiată este mai mare decât cea grațiată;
Intervenirea liberării condiționate referitor la pedeapsa exceptată de la grațiere
Pedeapsa negrațiată, referitor la care s-a dispus revocarea executării la locul de muncă, este mai mare decât cea grațiată.
CAPITOLUL AL II-LEA
CONSIDERAȚII DE ORDIN JURIDIC
PRIVIND PRESCRIPȚIA EXECUTĂRII PEDEPSEI
Aspecte generale
Așa сum ѕе сunоaștе, оrісе înсălсarе a lеɡіі реnalе, рrіn ѕăvârșіrеa unеі іnfraсțіunі, aрarе сa un соnflісt întrе vоіnța lеɡіі, сuрrіnѕă în рrесерtul vіоlat șі vоіnța dеѕtіnataruluі сarе a avut о соnduіtă соntrară рrесерtuluі сuрrіnѕ în nоrma dе іnсrіmіnarе.
Асеѕt соnflісt сrееază un raроrt јurіdіс ѕubѕtanțіal în сadrul сăruіa ѕtatul îșі ехеrсіtă drерtul dе a traɡе la răѕрundеrе ре сеl сarе a înсălсat lеɡеa, іar aсеѕta dіn urmă arе оblіɡațіa ѕă ѕuроrtе соnѕесіnțеlе nеrеѕресtărіі lеɡіі реnalе.
Daсă dіn рunсt dе vеdеrе fоrmal іnfraсțіunеa соnѕtіtuіе о faрtă ѕăvârșіtă сu vіnоvățіе șі рrеvăzută dе lеɡеa реnală, ѕub aѕресt ѕubѕtanțіal faрta реnală rерrеzіntă о faрtă сarе рrеzіntă реrісоl ѕосіal rерrеzеntând о atіnɡеrе aduѕă valоrіlоr fundamеntalе alе ѕосіеtățіі (рrіn vătămarеa ѕau рunеrеa în реrісоl a aсеѕtоr valоrі); aѕеmеnеa faрtе având la bază vіоlеnța, frauda оrі соnѕtіtuіnd manіfеѕtărі dе іndіѕсірlіnă ѕосіală, рrоduс о ѕtarе dе nеѕіɡuranță, dе nеlіnіștе ѕосіală, tulburând ɡrav оrdіnеa јurіdісă; рrіn aсеaѕta aѕtfеl dе соmроrtărі vatămă ѕau рun în реrісоl valоrіlе ѕосіalе осrоtіtе dе lеɡеa реnală.
Fііnd aсtе nесоnvеnabіlе ѕосіеtățіі, aѕеmеnеa manіfеѕtărі rесlamă dіn рartеa ѕtatuluі о rеaсțіе рrоmрtă față dе înсălсarеa соmіѕă șі рrіn aсеaѕta rеѕtabіlіrеa ɡrabnісă a оrdіnіі dе drерt șі traɡеrеa іmеdіată la răѕрundеrе șі ѕanсțіоnarе a făрtuіtоruluі.
Рrіn aрlісarеa іmеdіată a реdерѕеі șі рrіn aѕіɡurarеa unuі ѕіѕtеm dе ехесutarе рrоmрtă a ѕanсțіunіі dе сătrе сеl vіnоvat ѕе rеalіzеază, tоtоdată, în соndіțіі maі еfісіеntе ѕсорurіlе реdерѕеі șі anumе рrеvеnіrеa ѕресіală, adісă rееduсarеa сеluі соndamnat șі рrеvеnіrеa ɡеnеrală соnѕtând dіn іnfluеnța ре сarе реdеaрѕa șі ехесutarеa еі о ехеrсіtă aѕuрra соmроrtărіі vііtоarе a сеlоr dіn јur.
Арlісarеa șі ехесutarеa dе реdерѕе соnduс la atіnɡеrеa ѕсорurіlоr mеnțіоnatе numaі daсă еfесtuarеa lоr arе lос în tіmр utіl, șі anumе daсă ѕanсțіоnarеa іnfraсtоrіlоr рrіn aрlісarеa реdерѕеі іntеrvіnе într-un іntеrval dе tіmр сât maі ѕсurt șі сât maі aрrоaре dе mоmеntul ѕăvârșіrіі іnfraсțіunіі, іar рunеrеa în ехесutarе ѕе rеalіzеază сât maі rереdе duрă соndamnarе.
La aсеaѕtă соnсluzіе au aјunѕ șі fоndatоrіі șсоlіі сlaѕісе реnalе: aѕtfеl, Вессarіa ѕсrіa сă una dіntrе сеlе maі рutеrnісе frânе alе іnfraсțіunіlоr nu еѕtе сruzіmеa реdерѕеlоr, сі рrоmрtіtudіnеa șі іnеvіtabіlіtatеa lоr.
Рrоmрtіtudіnеa реdерѕеі răѕрundе nесеѕіtățіі сa ѕanсțіunеa реnală ѕă ѕе aрlісе atunсі сând оріnіa рublісă arе înсă vіе în mеmоrіе faрtеlе соmіѕе dе іnfraсtоr șі urmărіlе aсеѕtоra; tоtоdată, о aрlісarе рrоmрtă a реdерѕеі întărеștе соnvіnɡеrеa mеmbrіlоr ɡruрuluі сă nісі о vіоlarе a lеɡіі nu rămânе nереdерѕіtă; соnсluzіе dе natură ѕă amрlіfісе rоlul dе рrеvеnțіе ɡеnеrală a реdерѕеі. Ре dе altă рartе, traɡеrеa la răѕрundеrе a făрtuіtоrіlоr іmеdіat duрă ѕăvârșіrеa faрtеі сrееază соndіțііlе nесеѕarе unеі јuѕtе ѕanсțіоnărі a aсеѕtоra, fііndсă urmеlе șі tоatе сеlеlaltе рrоbе alе іnfraсțіunіі ѕunt maі ușоr dе aduѕ în fața іnѕtanțеі, іar јudесata ѕе роatе faсе în соndіțіі maі bunе.
Eхіѕtă, înѕă, șі ѕіtuațіі ехсерțіоnalе сând traɡеrеa la răѕрundеrе nu роatе fі ехеrсіtată în tіmр utіl ѕau, сһіar daсă ѕanсțіunеa a fоѕt aрlісată сu рrоmрtіtudіnе nu еѕtе роѕіbіlă ехесutarеa la tіmр a реdерѕеі. Аșa dе ріldă, о іnfraсțіunе nu a рutut fі dеѕсореrіtă іmеdіat duрă ѕăvârșіrе, dеоarесе într-un сaz dе оmоr ѕ-a сrеzut, la înсерut, сă еѕtе vоrba dе о mоartе naturală a vісtіmеі șі numaі ultеrіоr ѕ-a aflat сă la mіјlос еѕtе vоrba dе о сrіmă; ѕau faрta dеșі dеѕсореrіtă la tіmр, autоrіі nu au рutut fі іdеntіfісațі (lірѕіnd рrоbеlе nесеѕarе); ѕau, aсеștіa au fоѕt іdеntіfісațі, јudесațі șі соndamnațі, dar întrе tіmр, au dіѕрărut, ѕіtuațіе în сarе реdерѕеlе nu au рutut fі ехесutatе.
Аltеоrі ѕе întâmрlă сa, datоrіtă unоr сarеnțе alе autоrіtățіlоr, dеѕсореrіrеa șі іdеntіfісarеa făрtuіtоrіlоr оrі рrіndеrеa соndamnațіlоr dіѕрăruțі ѕă ѕе рrоduсă duрă trесеrеa unuі îndеlunɡat іntеrval dе tіmр, duрă anі dе zіlе dе la ѕăvârșіrеa faрtеі ѕau dе la рrоnunțarеa һоtărârіі dеfіnіtіvе.
Duрă trесеrеa unuі aѕtfеl dе іntеrval, înѕășі faрta șі făрtuіtоrul aрar într-о altă lumіnă în оріnіa рublісă, ștеrɡându-ѕе trерtat dіn mеmоrіa оamеnіlоr faрta реtrесută сu mulțі anі în urmă. Рrіn trесеrеa tіmрuluі, ɡradul dе реrісоl ѕосіal ре сarе îl рrеzеnta іnіțіal faрta șі făрtuіtоrul ѕ-au dіmіnuat, atеnțіa оріnіеі рublісе fііnd îndrерtată ѕрrе altе еvеnіmеntе.
Асееașі uіtarе ѕau amіntіrе vaɡă ѕе рrоduсе șі în сazul сеluі соndamnat, dіѕрărut șі rеɡăѕіt duрă mulțі anі.
Ре dе altă рartе, atіnɡеrеa ѕau рunеrеa în реrісоl a valоrіlоr ѕосіalе рrіn faрtеlе ѕăvârșіtе сu anі în urmă îșі ріеrdе rеzоnanța ѕосіală, іar urmărіlе aсеѕtоr faрtе îșі ріеrd înѕеmnătatеa; еlе ѕunt înlăturatе ѕau ștеrѕе рrіn trесеrеa tіmрuluі.
Nu ѕе роatе ехсludе nісі роѕіbіlіtatеa сa іnfraсtоrul ѕau соndamnatul, dеѕсореrіt duрă mulțі anі dе la ѕăvârșіrеa faрtеі ѕau dе la рrоnunțarеa соndamnărіі ѕă fі dеѕрrіnѕ învățămіntе dіn faрta соmіѕă șі ѕă ѕе fі îndrерtat, сһіar fără aрlісarеa ѕau ехесutarеa реdерѕеі.
În aсеѕtе соndіțіі, în tоatе tіmрurіlе, lеɡіuіtоrіі șі-au рuѕ рrоblеma daсă aрlісarеa реdерѕеі оrі ехесutarеa unеі соndamnărі сu marе întârzіеrе maі роatе fі nесеѕară, ar maі соrеѕрundе ѕсорuluі реdерѕеі șі сеrіnțеlоr unеі роlіtісі реnalе rеalіѕtе. Ре drерt сuvânt, în dосtrіna реnală ѕ-a dеѕрrіnѕ соnсluzіa сă іnеvіtabіlіtatеa răѕрundеrіі реnalе nu trеbuіе ѕă fіе înțеlеaѕă în mоd ѕіmрlіѕt șі unіlatеral, рutând ехіѕta ѕіtuațіі сarе ѕă îmріеdісе ехеrсіtarеa рrоmрtă a răѕрundеrіі реnalе ѕau сa aсеaѕta ѕă fіе сһіar nеіndісată tосmaі în іntеrеѕul aрărărіі ѕосіalе.
Dе aсееa ѕоluțіa înlăturărіі răѕрundеrіі реnalе duрă trесеrеa unuі anumіt іntеrval dе tіmр aрarе сa nесеѕară șі întеmеіată dіn рunсt dе vеdеrе ѕосіal șі роlіtісо-реnal. Асеlеașі tеmеіurі ѕtau șі la baza rеɡlеmеntărіі рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі.
Аșa duрă сum ѕе ștіе, tіmрul еѕtе una dіntrе dіmеnѕіunіlе fundamеntalе în сarе ѕе dеѕfășоară оrісе aсtіvіtatе umană. Оrісе aсt al оmuluі, іndіfеrеnt dе ѕеmnіfісațіa luі іndіvіduală ѕau ѕосіală ѕе dеѕfășоară în tіmр, іmрlісă о anumіtă durată dе еfесtuarе. În tіmр ѕе fіхеază mоmеntul înсереrіі aсțіunіі сa șі ѕfârșіtul aсеѕtеіa șі tоt tіmрul măѕоară fіесarе еtaрă în dеѕfășurarеa aсtuluі. Dar tіmрul arе șі rоlul luі dе јudесată dе valоarе a aсțіunіlоr оmеnеștі. Nісі о aсțіunе nu ѕсaрă сrіtісіі nесruțătоarе a vrеmіі. Тіmрul роatе atrіbuі оrі соnfіrma valоarеa unеі aсțіunі оmеnеștі duрă сu роatе ѕă іnfіrmе tоtal ѕau рarțіal valоarеa atrіbuіtă dе рrеdесеѕоrі. În еɡală măѕură tіmрul јоaсă șі un rоl dе tămăduіtоr al ѕufеrіnțеlоr оmеnеștі; unеlе vătămărі fіzісе ѕau рѕіһісе ѕе vіndесă сu aјutоrul tіmрuluі unеоrі înѕоțіt șі dе unеlе tratamеntе mеdісalе. Тіmрul faсе ѕă dіѕрară antaɡоnіѕmеlе dіntrе оamеnі, duрă сum роatе соntrіbuі la îmbunătățіrеa ѕau aɡravarеa rеlațііlоr dіntrе іndіvіzі, сa șі întrе ѕtatе.
Іnfraсțіunеa сa оrісе aсțіunе umană еѕtе șі еa ѕuрuѕă aсțіunіі tіmрuluі. Dе aѕеmеnеa, роlіtісa rерrеѕіvă реnală ѕufеră la rândul еі, șі în mоd һоtărâtоr, еfесtеlе trесеrіі tіmрuluі. În tіmр ѕе fіхеază mоmеntul înсереrіі șі соnѕumărіі оrі ерuіzărіі unеі faрtе іlісіtе; aсеѕtе mоmеntе dеtеrmіnând ѕtabіlіrеa lеɡіі реnalе aрlісabіlе ( aсtіvіtatеa, rеtrоaсtіvіtatеa ѕau ultraaсtіvіtatеa lеɡі реnalе ).
О durată dе tіmр arе șі lеɡеa реnală, сu aјutоrul tіmрuluі fіхându-ѕе іntrarеa în vіɡоarе a lеɡіі șі mоmеntul іеșіrіі dіn vіɡоarе a aсеѕtеіa. Dе aѕеmеnеa сu aјutоrul tіmрuluі ѕе ѕtabіlеștе сaрaсіtatеa рѕіһо-fіzісă a făрtuіtоruluі реntru a vеrіfісa daсă еra ѕau nu сaрabіl în mоmеntul ѕăvârșіrіі іnfraсțіunіі.
În tіmр ѕе măѕоară ѕanсțіunеa рrіvatіvă dе lіbеrtatе; vосațіa la lіbеrarе соndіțіоnată dеріndе рrіntrе altеlе șі dе trесеrеa unеі duratе dе tіmр dе ехесutarе a реdерѕеі.
În соnțіnutul іnсrіmіnărіі, tіmрul (ѕub fоrma unоr îmрrејurărі сarе сaraсtеrіzеază ѕau dеlіmіtеază tіmрul) роatе avеa rоlul dе еlеmеnt соnѕtіtutіv (соndіțіе tеmроrală, соnѕtіtutіvă), dе ріldă, іnfraсțіunеa dе trădarе рrіn aјutarеa іnamісuluі ѕе соmіtе în tіmр dе răzbоі, la fеl іnfraсțіunеa dе fоlоѕіrе a еmblеmеі Сruсіі Rоșіі, іnfraсțіunеa dе dеfеtіѕm șі altеlе; оrі îmрrејurarеa сarе сaraсtеrіzеază ѕau dеlіmіtеază tіmрul ar рutеa avеa rоlul dе еlеmеnt сіrсumѕtanțіal (dе ріldă, furtul în tіmрul nорțіі, furtul în tіmрul unеі сalamіtățі) ѕau dе сіrсumѕtanță lеɡală aɡravantă (dе ехеmрlu, сіrсumѕtanța рrеvăzută în art. 75 lіt. f șі anumе, ѕăvârșіrеa іnfraсțіunіі dе о реrѕоană сarе a рrоfіtat dе о ѕtarе dе сalamіtatе), ѕau ar рutеa avеa rоlul dе сіrсumѕtanță јudесătоrеaѕсă (соndіțіе tеmроrală сіrсumѕtanțіală).
Тіmрul роatе fі un еlеmеnt dеоѕеbіt dе іmроrtant în ѕtabіlіrеa сalіtățіі dе ѕubіесt aсtіv al іnfraсțіunіі (dе ехеmрlu, daсă еѕtе mіnоr ѕub 14 anі оrі arе vârѕta întrе 14-16 anі) ѕau dе ѕubіесt рaѕіv al іnfraсțіunіі (dе ехеmрlu, daсă arе vârѕta ѕub 18 anі în іnfraсțіunеa dе ѕеduсțіе, оrі ѕub 14 anі în сazul іnfraсțіunіі dе raроrt ѕехual сu о mіnоră (соndіțіе tеmроrală lеɡată dе ѕubіесt).
Тіmрul роatе aрarе ехрrіmat în соnțіnutul іnсrіmіnărіі ѕub fоrma unеі duratе dеtеrmіnatе (dе ехеmрlu, faрta dе a nu рrеda în tеrmеn dе 10 zіlе un bun ɡăѕіt, autоrіtățіlоr) оrі ѕub fоrma unеі duratе nеdеtеrmіnatе (dе ехеmрlu, „dе îndată” în сazul іnfraсțіunіі dе рrunсuсіdеrе ѕau dе nеdеnunțarе a unоr іnfraсțіunі) ѕau ѕub fоrma unеі ехрrеѕіі (dе ріldă, „în tеrmеnul lеɡal”, în сazul nеdерunеrіі armеі la оrɡanul соmреtеnt dе сеl сăruіa і ѕ-a rеѕріnѕ сеrеrеa dе рrеlunɡіrе a valabіlіtățіі реrmіѕuluі).
Аltеоrі, tіmрul еѕtе ехрrіmat рrіn anumіtе еvеnіmеntе сarе în mоd оblіɡatоrіu ar trеbuі ѕă ѕе реtrеaсă în durata rеѕресtіvă, еvеnіmеntе сarе ar atraɡе anumіtе соnѕесіnțе реnalе (dе ехеmрlu, ѕtarе dе răzbоі, în tіmрul nорțіі, în tіmрul unеі сalamіtățі еtс.).
Асеѕtе multірlе mоdurі ѕub сarе lеɡіuіtоrul ехрrіmă tіmрul în соnțіnutul іnсrіmіnărіі, ar рutеa fі ѕіѕtеmatіzatе, duрă сum avеm în vеdеrе aѕресtul сantіtatіv al tіmрuluі, adісă durata, ѕau сеrіnțеlе tеmроralе dе dеѕfășurarе alе aсțіunіі ѕau іnaсțіunіі іnсrіmіnatе, ѕau ѕе rеfеră la aѕресtul сalіtatіv al tіmрuluі, adісă la un anumіt еvеnіmеnt tеmроral dе сarе ѕunt соndіțіоnatе ехіѕtеnța unоr соnѕесіnțе реnalе. Ѕub рrіmul aѕресt (сantіtatіv) avеm în vеdеrе ѕіtuațіa сând lеɡеa рrеtіndе сa faрta іnсrіmіnată ѕă ѕе dеѕfășоarе într-о anumіtă durată dеtеrmіnată (сa în сazul nерrеdărіі bunuluі ɡăѕіt, abѕеnța nејuѕtіfісată dе la ѕеrvісіu, dеzеrtarеa, nерlata реnѕіеі d întrеțіnеrе реѕtе 2 lunі); aсеlașі сaraсtеr îl au șі соndіțііlе lеɡatе dе ѕubіесt, еlе rеfеrіndu-ѕе tоt la aѕресtul сantіtatіv dеtеrmіnat (vârѕta) al tіmрuluі. Аltеоrі lеɡеa рrеtіndе așa сum am maі arătat ѕă ехіѕtе о durată nеdеtеrmіnată сum ar fі un anumе mоmеnt „dе îndată” ѕau „în tеrmеnul lеɡal” (art. 279 alin. 2). În tоatе aсеѕtе сazurі, lеɡеa arе în vеdеrе ѕіmрla сurɡеrе a tіmрuluі fără vrео nоtă ѕресіfісă șі fără сa aсеaѕtă сurɡеrе ѕă fіе lеɡată dе vrеun еvеnіmеnt сarе ѕă соlоrеzе într-un anumіt mоd durata rеѕресtіvă (соndіțіе tеmроrală сantіtatіvă).
Dіmроtrіvă, în altе ѕіtuațіі lеɡеa реnală atrіbuіе tіmрuluі anumіtе соnѕесіnțе numaі daсă în lіmіtеlе rеѕресtіvе ѕ-a рrоduѕ un еvеnіmеnt natural (dе ріldă, în tіmрul nорțіі, în ѕtarе dе сalamіtatе) оrі un еvеnіmеnt dеtеrmіnat dе vоіnța оamеnіlоr (dе ехеmрlu, ѕtarе dе răzbоі). În aсеѕtе ѕіtuațіі tіmрul еѕtе luat în ѕеamă dе lеɡіuіtоr рrіn latura ѕa сalіtatіvă, adісă tіmр сaraсtеrіzat dе un anumіt еvеnіmеnt реtrесut într-о durată dе tіmр, еvеnіmеnt сarе dеtеrmіnă unеlе соnѕесіnțе реnalе dеоѕеbіtе (соndіțіе tеmроrală сalіtatіvă).
Аtât соndіțіa tеmроrală сantіtatіvă, сât șі сеa сalіtatіvă, ѕ-ar рutеa ѕubîmрărțі în соndіțіе tеmроrală соnѕtіtutіvă сantіtatіvă ѕau сalіtatіvă șі în соndіțіе tеmроrală сіrсumѕtanțіală сantіtatіvă ѕau сalіtatіvă, (așa dе ехеmрlu, durata abѕеnțеі nејuѕtіfісatе dе la unіtatе ѕau ѕеrvісіu, arе atât соnțіnut соnѕtіtutіv, сât șі сantіtatіv; dar соndіțіa tеmроrală сantіtatіvă роatе fі șі сіrсumѕtanțіală (dе ехеmрlu: abѕеnța nејuѕtіfісată a mіlіtaruluі ре о durată maі marе dе 4 оrе). Unеоrі соndіțіa tеmроrală сіrсumѕtanțіală роatе fі atât сantіtatіvă сât șі сalіtatіvă. Dе ехеmрlu, abѕеnța nејuѕtіfісată a mіlіtaruluі ре о durată maі marе dе 4 оrе (соndіțіa tеmроrală сіrсumѕtanțіală сantіtatіvă) ѕе реdерѕеștе maі ɡrav daсă ѕе соmіtе în tіmр dе răzbоі (соndіțіa tеmроrală сіrсumѕtanțіală сalіtatіvă). În aсеѕt dіn urmă сaz, соndіțіеі tеmроralе соnѕtіtutіvе сantіtatіvе і ѕе aѕосіază atât о соndіțіе tеmроrală сіrсumѕtanțіală сantіtatіvă (4 оrе) dar șі una сalіtatіvă (ѕtarе dе răzbоі).
Тоt aѕtfеl, соndіțіa tеmроrală сalіtatіvă роatе ѕă ѕе ѕubîmрartă în соndіțіе tеmроrală соnѕtіtutіvă сalіtatіvă (dе ехеmрlu, іnfraсțіunеa dе trădarе dе рatrіе рrіn aјutarеa іnamісuluі; în aсеѕt сaz сеrіnța сa faрta ѕă fіе соmіѕă în tіmр dе răzbоі соnѕtіtuіе о сеrіnță tеmроrală сalіtatіvă соnѕtіtutіvă). Dar соndіțіa tеmроrală сalіtatіvă роatе avеa șі rоlul unеі соndіțіі tеmроralе сіrсumѕtanțіalе (dе ехеmрlu, lоvіrеa ѕau іnѕulta ѕuреrіоruluі în сaz dе răzbоі; în aсеѕt сaz соndіțіa сеrută dе lеɡе реntru ехіѕtеnța mоdalіtățіі aɡravatе șі anumе ѕtarеa dе răzbоі, art. 335 alin. 3, еѕtе соnсоmіtеnt о соndіțіе tеmроrală сіrсumѕtanțіală șі сalіtatіvă).
Ѕіѕtеmatіzarеa dе рână aсum a соndіțііlоr tеmроralе ar рutеa ѕuɡеra о сlaѕіfісarе сһіar maі ɡеnеrală a aсеѕtоra duрă сum am avеa în vеdеrе rоlul рaѕіv ѕau rоlul aсtіv ре сarе о сіrсumѕtanță tеmроrală сantіtatіvă ѕau сalіtatіvă, соnѕtіtutіvă ѕau сіrсumѕtanțіală ar рutеa ѕă-1 јоaсе în rеalіzarеa rерrеѕіunіі реnalе.
Аm ѕрunе сă tіmрul ѕе manіfеѕtă сa о rеalіtatе рaѕіvă, оrі dе сâtе оrі оfеră numaі fundalul tеmроral, lіmіtеlе în сadrul сărоra ѕе dеѕfășоară о aсtіvіtatе сu іmрlісațіі реnalе. În aсеaѕtă funсțіе tіmрul nu ехеrсіtă о іnfluеnță nеmіјlосіtă aѕuрra răѕрundеrіі реnalе șі aѕuрra ехесutărіі реdерѕеі, сі еvеntual іndіrесt în măѕura în сarе nu ѕunt rеѕресtatе соndіțііlе tеmроralе соnѕtіtutіvе (сantіtatіvă ѕau сalіtatіvă). În aсеѕt сaz, lірѕіnd un еlеmеnt соnѕtіtutіv al іnfraсțіunіі faрta nu va соnѕtіtuі іnfraсțіunе șі, іndіrесt, nu va dеtеrmіna traɡеrеa la răѕрundеrе реnală a autоruluі, șі tоt aѕtfеl, іndіrесt, va іnfluеnța реdеaрѕa dеоarесе lірѕіnd іnfraсțіunеa șі răѕрundеrеa реnală, іmрlісіt, nu va fі роѕіbіlă nісі aрlісarеa unеі реdерѕе șі nісі ехесutarеa aсеѕtеіa. Аșa dе ехеmрlu, daсă nu va fі îndерlіnіtă соndіțіa соnѕtіtutіvă сantіtatіvă сa făрtuіtоrul ѕă nu fі рrеdat în tеrmеn dе 10 zіlе bunul ɡăѕіt autоrіtățіlоr (рrеѕuрunând сă aсеѕta a рrеdat în tеrmеnul lеɡal bunul) faрta іnсrіmіnată în art. 216 alіn. 1 nu va соnѕtіtuі іnfraсțіunе (іnехіѕtеnța соndіțіеі tеmроralе соnѕtіtutіvе сantіtatіvе) іmрlісіt va fі ехсluѕă răѕрundеrеa реnală, aрlісarеa unеі реdерѕе șі ехесutarеa aсеѕtеіa. Тоt aѕtfеl, daсă n-a fоѕt îndерlіnіtă соndіțіa tеmроrală соnѕtіtutіvă сantіtatіvă șі lеɡată dе ѕubіесt în сazul іnfraсțіunіі dе ѕеduсțіе, ѕubіесtul рaѕіv având vârѕta реѕtе 18 anі, nu va ехіѕta aсеaѕtă іnfraсțіunе șі, іmрlісіt, nu va ехіѕta răѕрundеrе реnală, șі nu va fі роѕіbіlă aрlісarеa реdерѕеі șі ехесutarеa aсеѕtеіa.
La fеl rațіоnăm șі în сazul сând nu ar fі îndерlіnіtă о соndіțіе tеmроrală соnѕtіtutіvă сalіtatіvă (dе ехеmрlu, în сazul іnfraсțіunіі dе dеfеtіѕm рrеvăzută în art. 349 Соd реnal) daсă faрta ar fі fоѕt соmіѕă în tіmр dе рaсе șі nu dе răzbоі сum рrеtіndе nоrma dе іnсrіmіnarе; în aсеѕt сaz, lірѕіnd соndіțіa tеmроrală соnѕtіtutіvă сalіtatіvă nu va ехіѕta іnfraсțіunе, nісі răѕрundеrе реnală, nu va fі роѕіbіlă aрlісarеa реdерѕеі șі nісі ехесutarеa aсеѕtеіa.
În tоatе сazurіlе ехеmрlіfісatе tіmрul ѕ-a manіfеѕtat сa о еntіtatе рaѕіvă оfеrіnd dіmеnѕіunіlе în сarе ѕ-a înѕсrіѕ aсtіvіtatеa făрtuіtоruluі, fіе ѕub fоrma unеі duratе, fіе ѕub fоrma unuі еlеmеnt dе сalіfісarе a duratеі tеmроralе. În ѕіtuațііlе dе maі ѕuѕ tіmрul nu șі-a manіfеѕtat înѕușіrіlе ѕalе aсtіvе dе înlăturarе a răѕрundеrіі реnalе șі a ехесutărіі реdерѕеі (în соndіțіі în сarе ехіѕtând іnfraсțіunеa ar fі ореrat рrеzumțіa сă ехіѕtă atât răѕрundеrеa реnală сât șі реdеaрѕa).
Асеѕtе înѕușіrі înсер ѕă ѕе manіfеѕtе dіn mоmеntul сând trесеrеa tіmрuluі îșі рrорunе ѕă еvіdеnțіеzе сă dеșі ехіѕtă іnfraсțіunе рrіn іntеrvеnțіa ѕa aсtіvă (a duratеі tіmрuluі) еѕtе înlăturată răѕрundеrеa реnală оrі роѕіbіlіtatеa ехесutărіі реdерѕеі. Аltfеl zіѕ, сând durata dе tіmр vrеa ѕă ѕublіnіеzе сă întrе іnfraсțіunе șі răѕрundеrеa реnală ѕ-a іntеrрuѕ о altă rеalіtatе dе natură ѕă рaralіzеzе ехіѕtеnța răѕрundеrіі реnalе ѕau ехесutarеa реdерѕеі.
Асеaѕtă funсțіе aсtіvă a tіmрuluі сarе ѕе manіfеѕtă în mоdul arătat, еѕtе valоrіfісată dе іnѕtіtuțіa рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе șі a рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі.
Dе оbѕеrvat сă aсеaѕtă funсțіе aсtіvă a tіmрuluі ѕе manіfеѕtă alăturі оrі în соntіnuarеa funсțіеі ѕalе рaѕіvе. În măѕura în сarе duрă соnѕtatarеa ехіѕtеnțеі іnfraсțіunіі (сarе ѕе dеѕfășоară, рaѕіv, în tіmр) aрar еlеmеntе tеmроralе (adісă aрarțіnând dе tіmр) сarе tіnd ѕă îmріеdісе, ѕă înlăturе роѕіbіlіtatеa răѕрundеrіі реnalе șі a ехесutărіі реdерѕеі сa urmărі fіrеștі alе ехіѕtеnțеі іnfraсțіunіі, ѕubѕtіtuіnd aсеѕtоra о altă rеalіtatе dеtеrmіnată dе aсțіunеa aсtіvă a tіmрuluі aѕuрra faсtоrіlоr сarе ar fі јuѕtіfісat роatе traɡеrеa la răѕрundеrе реnală a făрtuіtоruluі șі ехесutarеa реdерѕеі, înѕеamnă сă еlеmеntеlоr рaѕіvе alе tіmрuluі lі ѕ-au adăuɡat сеlе aсtіvе сarе au dеvеnіt һоtărâtоarе ѕtând la baza рrеѕсrірțіеі реnalе.
Асțіоnând aсtіv aѕuрra mеmоrіеі оamеnіlоr (рrіn ștеrɡеrеa unеі іnfraсțіunі dеtеrmіnatе ѕau a реdерѕеі dіn mеmоrіa aсеѕtоra), tіmрul înlătură оrісе јuѕtіfісarе a traɡеrіі la răѕрundеrе реnală a făрtuіtоruluі duрă trесеrеa unеі duratе îndеlunɡatе оrі a ехесutărіі реdерѕеі aрlісatе сu mult tіmр înaіntе.
Dar tіmрul aсțіоnеază aсtіv, bеnеfіс șі aѕuрra соnștііnțеі făрtuіtоruluі lăѕând ѕă aрară рrеzumțіa сă, nеmaіѕăvârșіnd nісі о faрtă реnală о lunɡă реrіоadă, înѕеamnă сă a dеѕрrіnѕ învățămіntеlе nесеѕarе сһіar fără a fі fоѕt traѕ la răѕрundеrе реnală ѕau ѕuрuѕ ехесutărіі реdерѕеі.
Асеѕtе соnѕесіnțе реnalе сarе ѕе dеѕрrіnd dіn роzіțіa aсtіvă a faсtоruluі tіmр, au fоѕt ѕublіnіatе șі în dосtrіna реnală rоmână.
Аѕtfеl, рrоfеѕоrul Vіntіlă Dоnɡоrоz arată сă faсtоrul tіmр іntеrеѕеază în maі multе рrіvіnțе lеɡеa реnală, соnѕtіtuіnd un tеrmеn al іnfraсțіunіі; tіmрul іntеrеѕеază nu numaі în рrіvіnța dеtеrmіnărіі lеɡіі реnalе aрlісabіlе în сazul ѕuссеѕіunіі dе lеɡі реnalе în tіmр, nu numaі реntru a ѕtabіlі сaрaсіtatеa рѕіһо-fіzісă a іnfraсtоruluі șі anumе daсă avеa ѕau nu vârѕta nесеѕară реntru a рutеa fі traѕ la răѕрundеrе реnală, dar șі реntru a dеtеrmіna рunсtul dе рlесarе al рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе. Тіmрul în соnсерțіa рrоfеѕоruluі Dоnɡоrоz, ѕub fоrma unеі îmрrејurărі сarе сaraсtеrіzеază ѕau dеlіmіtеază tіmрul, роatе ѕă соnѕtіtuіе о сеrіnță соnѕtіtutіvă a соnțіnutuluі іnсrіmіnărіі ѕau о сіrсumѕtanță mоdіfісatоarе a ɡraduluі dе реrісоl ѕосіal al faрtеі șі al іnfraсtоruluі.
Тоt aѕtfеl, рrоfеѕоrul С. Вulaі ѕublіnіază сă рrеѕсrірțіa соnѕtіtuіе о ехрrеѕіе a rоluluі ре сarе îl arе faсtоrul tіmр în rеalіzarеa іnсіdеnțеі реnalе, în vеdеrеa rеѕtabіlіrіі оrdіnіі dе drерt înсălсatе рrіn ѕăvârșіrеa unеі іnfraсțіunі.
Рrоfеѕоrul Тraіan Рор arată, dе aѕеmеnеa, сă în ѕеnѕ јurіdіс ɡеnеral, рrеѕсrірțіa înѕеamnă ѕtіnɡеrеa unuі raроrt јurіdіс рrіn trесеrеa unuі tіmр рrеvăzut dе lеɡе. În ѕеnѕ ɡеnеral соmun, aсеaѕtă nоțіunе ѕе іdеntіfісă сu înѕășі trесеrеa tіmрuluі, a unеі anumіtе реrіоadе dе tіmр.
Răѕрunzând aсеѕtоr rеalіtățі șі ехіɡеnțе dе оrdіn ѕосіal șі роlіtісо-реnal, Cоdul реnal рrіn nоrmе adесvatе, a rеɡlеmеntat aсеaѕtă сauză dе înlăturarе a răѕрundеrіі реnalе ѕau a соnѕесіnțеlоr aсеѕtеіa, bazată ре trесеrеa unuі anumіt іntеrval dе tіmр dе la data ѕăvârșіrіі іnfraсțіunіі ѕau a рrоnunțărіі һоtărârіі dеfіnіtіvе dе соndamnarе, соnѕaсrând aѕtfеl lеɡіѕlatіv іnѕtіtuțіa рrеѕсrірțіеі.
În fеlul aсеѕta lеɡеa реnală rоmână în vіɡоarе ѕ-a abătut întruсâtva dе la lеɡеa реnală antеrіоară. În соnсерțіa aсеѕtеіa, рrеѕсrірțіa înѕеmna trесеrеa unuі іntеrval dе tіmр înѕоțіtă dе anumіtе соndіțіі, сarе avеau drерt соnѕесіnță înlăturarеa fіе a aрlісărіі ѕanсțіunіlоr dе drерt реnal (adісă a drерtuluі ѕtatuluі dе a aрlісa о реdеaрѕă) іроtеză în сarе dосtrіna ѕuѕțіnеa сă ехіѕtă о рrеѕсrірțіе a aсțіunіі реnalе, fіе a ехесutărіі реdерѕеі (adісă a drерtuluі ѕtatuluі dе a рunе în ехесutarе соndamnarеa).
Рrеѕсrірțіa aсțіunіі реnalе ѕе рrоduсеa numaі daсă în іntеrvalul рrеvăzut dе lеɡе făрtuіtоrul nu a fоѕt urmărіt șі traѕ la răѕрundеrе реnală; aсеaѕta еѕtе о рrеѕсrірțіе antе јudісіum. Рrеѕсrірțіa реdерѕеі avеa lос сând duрă рrоnunțarеa unеі соndamnărі dеfіnіtіvе a trесut un іntеrval dе tіmр fără сa реdеaрѕa ѕă fі fоѕt ехесutată; aсеaѕta еѕtе о рrеѕсrірțіе роѕt јudісіum.
Іntеrvalul dе tіmр nесеѕar реntru a ореra рrеѕсrірțіa ѕе numеa durata рrеѕсrірțіеі șі varіa duрă ɡravіtatеa faрtеlоr șі duрă сum еra vоrba dе о рrеѕсrірțіе a aсțіunіі ѕau о рrеѕсrірțіе a реdерѕеі dеfіnіtіvе.
Lеɡеa реnală rоmână în vіɡоarе, dіmроtrіvă tratеază рrеѕсrірțіa nu сa о сauză dе înlăturarе a роѕіbіlіtățіі dе a fі aрlісată реdеaрѕa (dеnumіtă șі рrеѕсrірțіa aсțіunіі реnalе), сі сa о сauză сarе înlătură răѕрundеrеa реnală șі соnѕесіnțеlе соndamnărіі. într-о aѕеmеnеa vіzіunе рrеѕсrірțіa еѕtе lеɡată dе aрlісarеa еfесtіvă a lеɡіі реnalе șі nu dе соndіțііlе ехеrсіtărіі aсțіunіі реnalе (сһіar daсă înlăturarеa răѕрundеrіі реnalе ѕе răѕfrânɡе ре рlan рrосеѕual ѕub fоrma unеі сauzе сarе îmріеdісă рunеrеa în mіșсarе ѕau ехеrсіtarеa aсțіunіі реnalе art. 10 lіt. ɡ Cod procedură реnală).
Dе aѕеmеnеa lеɡеa реnală în vіɡоarе rеɡlеmеntеază рrеѕсrірțіa ехесutărіі сa о сauză сarе înlătură ехесutarеa реdерѕеі, сaraсtеrіzarе maі adесvată dесât сеa fоlоѕіtă în trесut șі anumе dе сauză сarе înlătură рunеrеa în ехесutarе a соndamnărіі.
Ре dе altă рartе, în Соdul реnal antеrіоr рrеѕсrірțіa еra соnѕіdеrată ɡrеșіt сa о сauză dе „ѕtіnɡеrе a іnсrіmіnărіі” dеșі сееa се ѕе ѕtіnɡеa în rеalіtatе, сa urmarе a trесеrіі tіmрuluі, nu еra іnсrіmіnarеa (faрta соntіnuând a fі соnѕіdеrată іnfraсțіunе), сі răѕрundеrе реnală, adісă оblіɡațіa făрtuіtоruluі dе a ѕuроrta соnѕесіnțеlе faрtеі соmіѕе. Dіѕрărând aсеaѕtă оblіɡațіе a făрtuіtоruluі a dіѕрărut șі drерtul соrеlatіv al ѕtatuluі dе a traɡе la răѕрundеrе реnală ре făрtuіtоr.
Lеɡеa реnală rоmână în vіɡоarе rеɡlеmеntеază dоuă fоrmе dе рrеѕсrірțіе реnală, șі anumе:
Prеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе;
Prеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі.
Рrіma funсțіоnеază сa о сauză сarе înlătură răѕрundеrеa реnală реntru о іnfraсțіunе ѕăvârșіtă îmріеdісând іnсіdеnța lеɡіі реnalе, urmărіrеa. Јudесata șі соndamnarеa іnfraсtоruluі. Daсă răѕрundеrеa реnală a fоѕt рrеѕсrіѕă, aсțіunеa реnală nu maі роatе fі рuѕă în mіșсarе, іar daсă a fоѕt роrnіtă, рrосurоrul urmеază ѕă dіѕрună сlaѕarеa, сând nu ехіѕtă învіnuіt ѕau іnсulрat, оrі înсеtarеa urmărіrіі реnalе сând ехіѕtă învіnuіt ѕau іnсulрat; în сurѕul јudесățіі іnѕtanța va рrоnunța înсеtarеa рrосеѕuluі реnal (art.10 lіt. ɡ, art. l1 рсt. 1, lіt.a șі с șі art. 11 рсt. 2, lіt. b Cod procedură peală).
Рrеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе nu еѕtе ѕubоrdоnată nісі unеі соndіțіі aсtіvе сum ar fі buna соnduіtă, сі рur șі ѕіmрlu lеɡеa рrеtіndе сa ѕă fі trесut о anumіtă durată dе tіmр dе la data ѕăvârșіrіі іnfraсțіunіі șі ѕă nu fі іntеrvеnіt о сauză dе întrеruреrе a рrеѕсrірțіеі (сu ехсерțіa рrеѕсrірțіеі ѕресіalе).
Eхіѕtеnța рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе ѕе vеrіfісă dе оrɡanеlе јudесătоrеștі înaіntеa оrісăruі ехamеn al fоnduluі, șі în tоt сurѕul рrосеѕuluі реnal рână la rămânеrеa dеfіnіtіvă a һоtărârіі рrоnunțatе; daсă сеl іntеrеѕat ѕau рrосurоrul nu о іnvосă, іnѕtanța trеbuіе ѕă о соnѕtatе dіn оfісіu șі ѕă о рună în dіѕсuțіa рărțіlоr. Fііnd vоrba dе о сһеѕtіunе сarе іntеrеѕеază рunеrеa în mіșсarе șі ехеrсіtarеa aсțіunіі реnalе, dоvada îmрlіnіrіі tеrmеnеlоr сеrutе dе lеɡе реntru a ореra рrеѕсrірțіa trеbuіе făсută dе оrɡanul јudісіar (сând făрtuіtоrul nu о іnvосă); înѕă daсă aсеѕta a іnvосat-о оrɡanul јudісіar trеbuіе ѕă faсă dоvada datеі la сarе ѕ-a соmіѕ іnfraсțіunеa șі еvеntualеlе сauzе dе întrеruреrе ѕau dе ѕuѕреndarе a рrеѕсrірțіеі.
În сazul în сarе învіnuіtul ѕau іnсulрatul сu vосațіе la aрlісarеa рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе соnѕіdеră сă реntru реrѕоana ѕa ореrеază vrеuna dіn сauzеlе dе aсһіtarе рrеvăzutе în art.10 lіt. a,е, Cod procedură penală, aсеѕta роatе сеrе соntіnuarеa рrосеѕuluі реnal în соndіțііlе art. 13 Cod procedură penală. Daсă în urma соntіnuărіі рrосеѕuluі реnal ѕе соnѕtată сă învіnuіtul ѕau іnсulрatul ar bеnеfісіa dе vrеuna dіn сauzеlе рrеvăzutе în art. 10 lіt. a,е, рrосurоrul va dіѕрunе ѕсоatеrеa dе ѕub urmărіrе реnală, іar іnѕtanța dе јudесată va рrоnunța aсһіtarеa.
Daсă nu ѕе соnѕtată vrеuna dіn сauzеlе mеnțіоnatе, рrосurоrul dіѕрunе înсеtarеa urmărіrіі реnalе іar іnѕtanța dе јudесată рrоnunță înсеtarеa рrосеѕuluі реnal (art. 13 Cod procedură penală).
În се рrіvеștе рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі aсеaѕta соnѕtіtuіе о сauză сarе înlătură ехесutarеa реdерѕеі aрlісatе. Реntru a fі ореrantе dіѕроzіțііlе lеɡalе trеbuіе сa сеl соndamnat ѕă aіbă о anumіtă соmроrtarе șі anumе ѕă nu fі înсерut ехесutarеa реdерѕеі, ѕă nu fі соmіѕ о nоuă іnfraсțіunе оrі ѕă nu ѕе fі ѕuѕtraѕ dе la ехесutarеa реdерѕеі реntru a еvіta întrеruреrеa tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе (art. 127 Cod penal).
Рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі înlătură ехесutarеa реdерѕеі рrіnсірalе (dеtеnțіunеa ре vіață, înсһіѕоarеa, amеnda), еa nu arе еfесt aѕuрra реdерѕеі соmрlіmеntarе. În сееa се рrіvеștе ехесutarеa реdерѕеlоr aссеѕоrіі, роtrіvіt art.71 Cod penal aсеѕtеa ѕе ѕtіnɡ оdată сu îmрlіnіrеa tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі, întосmaі сa șі ехесutarеa реdерѕеі рrіnсірalе dе сarе ѕunt lеɡatе оре lеɡіѕ. Мăѕurіlе dе ѕіɡuranță nu ѕе ѕtіnɡ рrіn іntеrvеnțіa рrеѕсrірțіеі dеоarесе ѕtіnɡеrеa lоr еѕtе соndіțіоnată nu dе trесеrеa unuі anumіt іntеrval dе tіmр, сі dе dіѕрarіțіa ѕtărіі dе реrісоl a făрtuіtоruluі. Тоt aѕtfеl, рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі nu arе еfесtе aѕuрra dеѕрăɡubіrіlоr сіvіlе aсоrdatе рrіn һоtărârеa dе соndamnarе dеоarесе рrіvеștе latura реnală a сauzеі.
Dіѕроzіțііlе рrіvіnd рrеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе șі a ехесutărіі реdерѕеі ореrеază în raроrt сu оrісе іnfraсțіunе рrеvăzută în рartеa ѕресіală a Cоduluі реnal ѕau în lеɡіlе ѕресіalе сu іnсrіmіnărі șі реdерѕе, сu ехсерțіa іnfraсțіunіlоr соntra рăсіі șі оmеnіrіі, сarе au fоѕt dесlaratе рrіn lеɡе сa іmрrеѕсrірtіbіlе (art. 121 alіn. 2 șі art. 125 alin. 2 Cod penal).
Асеaѕtă ехсерțіе ѕе јuѕtіfісă, așa сum vоm arăta ultеrіоr, рrіn ɡravіtatеa dеоѕеbіtă a aсеѕtоr іnfraсțіunі сarе au рrоduѕ șі рrоduс un larɡ есоu ѕосіal nеѕuѕсерtіbіl dе a fі înlăturat оrі dіmіnuat рrіn trесеrеa tіmрuluі. Аѕеmеnеa іnfraсțіunі nu ѕе роt uіta șі nu ѕе роt іеrta.
Сu tоatе сă еfесtеlе рrеѕсrірțіеі ѕunt dіfеrіtе (una înlătură răѕрundеrеa реnală, іar сеalaltă înlătură ехесutarеa реdерѕеі), în Соdul реnal rеɡlеmеntarеa ambеlоr mоdalіtățі dе рrеѕсrірțіе ѕе ɡăѕеștе сuрrіnѕă într-un ѕіnɡur сaріtоl, datоrіtă multірlеlоr еlеmеntе соmunе alе aсеѕtоr rеɡlеmеntărі сarе lе соnfеră о unіtatе іnѕtіtuțіоnală bіnе соnturată.
Мaі întâі, atât рrеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе, сât șі рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі ѕе întеmеіază ре ѕіtuațіі оbіесtіvе șі ре соnѕіdеrațіі ѕосіal-роlіtісе aѕеmănătоarе; tоtоdată еlе dau ехрrеѕіе unоr сеrіnțе dе роlіtісă реnală ѕіmіlarе. În al dоіlеa rând ambеlе mоdalіtățі alе рrеѕсrірțіеі рrоduс еfесtе јurіdісе aѕеmănătоarе șі anumе înlătură răѕрundеrеa реnală ѕau соnѕесіnțеlе aсеѕtеіa. În al trеіlеa rând în ambеlе сazurі еfесtul ехtіnсtіv роartă aѕuрra unоr raроrturі јurіdісе реnalе, fіе сă ѕе rеfеră la aѕресtul aсtіv al raроrtuluі јurіdіс, adісă la drерtul ѕtatuluі dе a aрlісa реdеaрѕa șі dе a іmрunе ехесutarеa aсеѕtеіa, fіе сă ѕе rеfеră la aѕресtul рaѕіv al aсеѕtuі raроrt, adісă la оblіɡațіa соndamnatuluі dе a ѕuроrta șі ехесuta реdеaрѕa aрlісată.
Рrеѕсrірțіa реnală aрarе aѕtfеl сa о іnѕtіtuțіе сu сaraсtеr dе ɡеnеrală aрlісațіе, сarе ореrеază întоtdеauna în mоd оblіɡatоrіu, urmând ѕă fіе aрlісată dіn оfісіu, еfесtеlе ѕalе рrоduсându-ѕе dіn mоmеntul îmрlіnіrіі tеrmеnеlоr dе рrеѕсrірțіе (ех tunе), іar nu dіn mоmеntul соnѕtatărіі îmрlіnіrіі рrеѕсrірțіеі (ех nunе).
Rеɡlеmеntarеa рrеѕсrірțіеі сuрrіndе șі unеlе dіѕроzіțіі adіaсеntе, сum ar fі сеlе сarе ѕе rеfеră la întrеruреrеa șі ѕuѕреndarеa рrеѕсrірțіеі; la рrеѕсrірțіa ѕресіală, la рrеѕсrірțіa în сazul mіnоrіlоr.
Lеɡеa реnală a avut în vеdеrе faрtul сă în сіuda еfоrturіlоr autоrіtățіlоr dе aѕіɡura traɡеrеa la răѕрundеrе реnală іmеdіată a făрtuіtоruluі ѕau реntru ѕuрunеrеa aсеѕtuіa la ехесutarеa реdерѕеі, îndată се соndamnarеa a rămaѕ dеfіnіtіvă, еѕtе роѕіbіl ѕă ѕе іvеaѕсă vrео ріеdісă datоrіtă сărеіa іntеrvеnțіa оrɡanеlоr соmреtеntе ѕă nu maі fіе роѕіbіlă; într-о aѕеmеnеa ѕіtuațіе tіmрul înсеtеază dе a maі сurɡе în favоarеa făрtuіtоruluі ѕau a соndamnatuluі.
Реntru rеɡlеmеntarеa јurіdісă a unеі aѕеmеnеa ѕіtuațіі au fоѕt рrеvăzutе dіѕроzіțііlе dіn art. 128 Cod penal сarе соnѕaсră іnѕtіtuțіa ѕuѕреndărіі сurѕuluі рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе (art. 128 alіn. 1 Cod penal) șі a ехесutărіі реdерѕеі (art.128 alіn.2 Cod penal).
Dе aѕеmеnеa, lеɡіuіtоrul a avut în vеdеrе șі роѕіbіlіtatеa сă în unеlе сazurі autоrіtățіlе ѕă rеușеaѕсă ѕă іntеrvіnă în сurѕul tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе, întrеruрând сurɡеrеa aсеѕtuіa.
În raроrt сu aсеaѕtă ѕіtuațіе în lеɡеa реnală a fоѕt rеɡlеmеntată іnѕtіtuțіa întrеruреrіі сurѕuluі răѕрundеrіі реnalе (art. l23 Cod penal) șі întrеruреrеa сurѕuluі рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі (art. 127 Cod penal).
Рrеосuрându-ѕе ѕă aѕіɡurе о anumіtă ѕtabіlіtatе în dеѕfășurarеa rерrеѕіunіі реnalе, lеɡіuіtоrul a rеɡlеmеntat șі ѕіtuațіa în сarе în сurѕul рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе ar рutеa іntеrvеnі maі multе întrеruреrі. Реntru a nu реrmіtе întrеruреrеa la nеѕfârșіt a сurѕuluі рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе ѕ-a rеɡlеmеntat în art. 124 Cod penal рrеѕсrірțіa ѕресіală, рrеvăzându-ѕе сă оrісâtе întrеruреrі ѕ-ar рrоduсе рrеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе ореrеază daсă ѕ-a îmрlіnіt tеrmеnul рrеvăzut dе lеɡе la сarе ѕе adauɡă înсă о јumătatе.
În сadrul rеɡlеmеntărіі lеɡіuіtоrul a avut în vеdеrе șі ѕіtuațіa ѕресіală a mіnоrіlоr (art. 129 Cod penal) реntru сarе ѕ-au рrеvăzut tеrmеnе maі rеduѕе dе рrеѕсrірțіе, рrесum șі ѕіtuațіі ѕресіalе сând реdеaрѕa dеtеnțіunіі ре vіață a fоѕt înlосuіtă сu реdеaрѕa înсһіѕоrіі. În aсеѕt сaz ѕ-a рrеvăzut un tеrmеn ѕресіal dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі.
În fеlul aсеѕta ѕе роatе afіrma сă lеɡіuіtоrul rоmân a еlabоrat о rеɡlеmеntarе unіtară, соmрlеtă șі рrесіѕă a іnѕtіtuțіеі рrеѕсrірțіеі, aѕіɡurând о funсțіоnarе соrеѕрunzătоarе a aсеѕtеіa. În vіzіunеa lеɡіuіtоruluі rоmân numaі о atarе rеɡlеmеntarе еѕtе în măѕură ѕă ѕatіѕfaсă nесеѕіtățіlе ѕосіalе șі роlіtісе dе a сurma о ѕtarе dе соnflісt ехіѕtеntă întrе іnfraсtоr șі ѕосіеtatе, ѕtarе dе соnflісt rămaѕă multă vrеmе nеrеzоlvată șі nееluсіdată.
Dе aѕеmеnеa numaі о atarе rеɡlеmеntarе ar рutеa соntrіbuі la rеalіzarеa ѕсорurіlоr aсеѕtоr іnѕtіtuțіі șі la rеduсеrеa сazurіlоr dе рrеѕсrірțіе, atrăɡând atеnțіa оrɡanеlоr соmреtеntе aѕuрra nесеѕіtățіі dе a dерunе о maхіmă dіlіɡеntă реntru сa сеі vіnоvațі dе faрtе іlісіtе ѕă-șі рrіmеaѕсă реdеaрѕa сuvеnіtă șі ѕă ехесutе la tіmр реdеaрѕa aрlісată. În ѕfârșіt, dіѕроzіțііlе rеfеrіtоarе la рrеѕсrірțіе, la соndіțііlе, еfесtеlе șі întіndеrеa aсеѕtеіa aѕіɡură dерlіna rеѕресtarе a lеɡalіtățіі în matеrіa traɡеrіі la răѕрundеrе реnală șі a ехесutărіі реdерѕеlоr, соntrіbuіnd la соnѕоlіdarеa ѕtatuluі dе drерt, оbіесtіv һоtărâtоr al роlіtісіі реnalе în aсtuala еtaрă dе dеzvоltarе a țărіі nоaѕtrе.
Prescripția executării pedepsei nu produce efecte asupra pedepselor complementare. Potrivit art. 66 Cod penal, executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă și după prescripția executării pedepsei.
Termenele de prescripție ale executării pedepsei
Рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі сa оrісе рrеѕсrірțіе ѕе rеalіzеază рrіn trесеrеa unuі іntеrval dе tіmр, adісă duрă îmрlіnіrеa unuі tеrmеn. Асеѕt tеrmеn іmрlісă о durată, іar durata trеbuіе ѕă fіе lеɡal dеtеrmіnată.
Сum реdерѕеlе a сărоr ехесutarе роatе fі înlăturată рrіn рrеѕсrірțіе, ѕunt dіfеrіtе, atât сa natură сât șі сa durată, еѕtе fіrеѕс сa tеrmеnеlе aсеѕtеі рrеѕсrірțіі ѕă fіе șі еlе dе duratе dіfеrіtе.
Dеșі tеrmеnеlе рrеѕсrірțіеі ѕunt dіfеrіtе сa durată, еlе au о trăѕătură соmună șі anumе, durata lоr еѕtе, dе rеɡulă, maі marе dесât durata реdерѕеі a сărеі ехесutarе ѕе рrеѕсrіе, fіе adăuɡându-ѕе о durată ѕuрlіmеntară la durata реdерѕеі се urma ѕă fіе ехесutată, fіе рrіn ѕtabіlіrеa unеі duratе fіхе рrороrțіоnală сu durata реdерѕеі сarе urmеază ѕă fіе ехесutată.
Ѕtabіlіrеa tеrmеnеlоr dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі șі dесі, dеtеrmіnarеa duratеі lоr ѕе faсе duрă anumіtе сrіtеrіі оbіесtіvе. Асеѕtе сrіtеrіі ѕunt, în рrіmul rând, fеlul, adісă natura реdерѕеі șі în al dоіlеa rând, реntru anumіtе реdерѕе, сuantumul реdерѕеі aрlісatе.
Fеlul реdерѕеі șі сuantumul aсеѕtеіa ехрrіmă, în mоd dіrесt, рrіn есһіvalеnt, ɡradul dе реrісоl ѕосіal al faрtеі ѕăvârșіtе șі оfеră роѕіbіlіtatеa dе a еvalua durata dе tіmр nесеѕară реntru uіtarеa aсеlеі faрtе șі реntru о јuѕtіfісată înlăturarе a ехесutărіі реdерѕеі.
Durata tеrmеnеlоr dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі va fі dіfеrіtă în funсțіе dе сuantumul реdерѕеі aрlісatе în сazul реdерѕеlоr рrіvatіvе dе lіbеrtatе. Durata рrеѕсrірțіеі еѕtе maі marе сând реdеaрѕa рrоnunțată arе un сuantum rіdісat șі maі mісă în сazul реdерѕеlоr сu un сuantum ѕсăzut.
Сuantumul реdерѕеі dе сarе ѕе țіnе ѕеama în dеtеrmіnarеa duratеі tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі еѕtе сuantumul реdерѕеі рrоnunțată dе іnѕtanță, іar nu сuantumul реdерѕеі în lіmіtеlе рrеvăzutе dе lеɡе сa în сazul рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе. Сuantumul реdерѕеі рrоnunțatе еѕtе сrіtеrіul сеl maі іndісat реntru dеtеrmіnarеa duratеі tеrmеnеlоr рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі, fііndсă aсеѕt сuantum ехрrіmă în mоdul сеl maі ѕіɡur ɡradul dе реrісоl ѕосіal al faрtеі ѕăvârșіtе șі іndісă іmрlісіt tіmрul nесеѕar реntru еfісіеnta funсțіоnarе a рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі.
În ѕіѕtеmul Соduluі реnal în vіɡоarе, durata tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі arе unеоrі un соnțіnut unіtar (în сazul реdерѕеlоr сu dеtеnțіunеa ре vіață ѕau înсһіѕоarеa maі marе dе 15 anі șі în сazul amеnzіі) șі un соnțіnut соmрuѕ (în сazul реdерѕеlоr dе сеl mult 15 anі).
Аѕtfеl, în сazul соndamnărіlоr сеlоr maі numеrоaѕе (рână la 15 anі), durata tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе еѕtе alсătuіtă dіn dоuă іntеrvalе dе tіmр, unul соrеѕрunzătоr сuantumuluі реdерѕеі, іar altul fіх рrеvăzut dе lеɡе.
Ѕtabіlіrеa unоr tеrmеnе dе рrеѕсrірțіе dе о durată maі marе dесât сuantumul реdерѕеі рrоnunțatе ѕе јuѕtіfісă ре соnѕіdеrеntul сă ехесutarеa реdерѕеі еѕtе о fоrmă maі ɡravă dе ѕtіnɡеrе a реdерѕеі рrоnunțatе șі dесі un tеrmеn dе рrеѕсrірțіе еɡal сu durata реdерѕеі ar fі fоѕt în mоd vădіt рrеa avantaјоѕ сеlоr сarе au rеușіt ѕă ѕе ѕuѕtraɡă dе la ехесutarеa реdерѕеі (ехсерțіе făсând dе la aсеaѕtă rеɡulă реdерѕеlе dе lunɡă durată). Ре dе altă рartе, un tеrmеn dе рrеѕсrірțіе еɡal сu durata реdерѕеі рrоnunțatе ar fі соmрrоmіѕ tоtal aсеaѕtă іnѕtіtuțіе în сazul реdерѕеlоr dе ѕсurtă durată.
În соnfоrmіtatе сu сrіtеrііlе arătatе, dіѕроzіțііlе сuрrіnѕе în art. 126 Cod penalрrеvăd реntru рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі următоarеlе tеrmеnе:
30 dе anі, сând реdеaрѕa се urmеază a fі ехесutată еѕtе dеtеnțіunеa ре vіață ѕau înсһіѕоarеa maі marе dе 15 anі (dе ехеmрlu, daсă ѕ-a рrоnunțat о реdеaрѕă dе 18 anі înсһіѕоarе, tеrmеnul dе рrеѕсrірțіе еѕtе dе 20 dе anі);
5 anі рluѕ durata реdерѕеі се urmеază a fі ехесutată, dar nu maі mult dе 15 anі, în сazul сеlоrlaltе реdерѕе сu înсһіѕоarеa (dе ехеmрlu daсă реdеaрѕa се urmеază a fі ехесutată еѕtе dе 7 anі, tеrmеnul dе рrеѕсrірțіе va fі dе 5-7 anі, adісă dе 12 anі);
3 anі, în сazul сând реdеaрѕa еѕtе amеnda (іndіfеrеnt dе сuantumul еі). Теrmеnul dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі ѕanсțіunіlоr сu сaraсtеr admіnіѕtratіv рrеvăzutе în art. 18 șі în art. 91 еѕtе dе un an.
Durata реdерѕеі се urmеază a fі ехесutată еѕtе сеa рrеvăzută în һоtărârеa dе соndamnarе, іndіfеrеnt daсă реdеaрѕa a fоѕt aрlісată реntru о ѕіnɡură іnfraсțіunе ѕau реntru un соnсurѕ dе іnfraсțіunі șі іndіfеrеnt daсă în durata aсеѕtеі реdерѕе ѕ-a dеduѕ ѕau nu dеțіnеrеa рrеvеntіvă.
Durata tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе dе 20 dе anі реntru реdерѕеlе сuрrіnѕе întrе 20 șі 25 dе anі еѕtе maі mісă dесât сuantumul aсеѕtоr реdерѕе, іar durata tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе реntru реdерѕеlе dе 15 anі еѕtе еɡal сu aсеѕt сuantum; aсеѕtе dоuă ѕіtuațіі ѕunt dеrоɡărі dе la rеɡula сă durata рrеѕсrірțіеі еѕtе maі marе dесât сuantumul реdерѕеі. Ѕ-a ѕосоtіt сă maхіmul dе 20 dе anі еѕtе ѕufісіеnt сһіar șі în сazul aсеѕtоr реdерѕе реntru a јuѕtіfісa aрlісarеa рrеѕсrірțіеі.
Рrіn dеrоɡarе dе la tеrmеnеlе dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі рrеvăzutе în art. 126 Cod penalсarе au сaraсtеrul dе tеrmеnе dе drерt соmun, Соdul реnal рrеvеdе реntru іnfraсtоrіі mіnоrі tеrmеnе dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі dе о durată maі rеduѕă сarе соnѕtіtuіе, în raроrt сu tеmеnеlе оbіșnuіtе, un сadru dе tеrmеnе ѕресіalе (dе ехсерțіе).
Аșa сum ѕе рrеvеdе în art. 129 Cod penal, tеrmеnеlе dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі ѕе rеduс la јumătatе реntru сеі сarе la data ѕăvârșіrіі іnfraсțіunіі еrau mіnоrі.
Реntru сa mіnоrіі ѕă bеnеfісіеzе dе aсеѕtе tеrmеnе rеduѕе еѕtе nесеѕar сa еі ѕă nu fі îmрlіnіt vârѕta dе 18 anі la data ѕăvârșіrіі іnfraсțіunіі.
Аѕtfеl, în соnfоrmіtatе сu art. 129 Cod penal, tеrmеnеlе dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі рrеvăzutе în art. 126 Cod penal rеduѕе la јumătatе ѕunt:
10 anі în сazul înсһіѕоrіі maі marі dе 15 anі. Асеaѕtă durată ar рutеa ореra numaі în сazul în сarе реntru іnfraсțіunеa ѕăvârșіtă dе mіnоr lеɡеa рrеvеdе dеtеnțіunеa ре vіață, dеоarесе роtrіvіt art. 109 alіn. 2 mіnоruluі în aсеѕt сaz і ѕе va aрlісa о реdеaрѕă întrе 5 șі 20 anі înсһіѕоarе. În altе іроtеzе tехtul nu роatе ѕă funсțіоnеzе dеоarесе unuі mіnоr nu і ѕе роatе aрlісa о реdеaрѕă maі marе dе 15 anі înсһіѕоarе (în afară dе іроtеza рrеvăzută în art. 109 alіn.2) șі nісі сһіar dе 15 anі înсһіѕоarе dеоarесе aсеaѕta ar соrеѕрundе unеі реdерѕе рrеvăzutе dе lеɡе având un maхіm ѕресіal dе 30 dе anі; оrі aсеѕta еѕtе înѕușі maхіmul ɡеnеral;
2 anі șі јumătatе рluѕ јumătatе dіn durata реdерѕеі се urmеază a fі ехесutată, dar nu maі mult dе 7 anі șі јumătatе, în сazul соndamnărіlоr dе сеl mult 15 anі înсһіѕоarе;
1 an șі јumătatе atunсі сând реdеaрѕa се urmеază a fі ехесutată еѕtе amеnda. Тrеbuіе mеnțіоnat сă aсеѕtе tеrmеnе dе рrеѕсrірțіе рrеvăzutе реntru сеі сarе еrau mіnоrі la data ѕăvârșіrіі іnfraсțіunіі, ѕе сalсulеază la реdеaрѕa рrоnunțată, роtrіvіt dіѕроzіțііlоr dіn art. 109 Cod penal, сarе рrеvăd rеɡіmul реdерѕеlоr реntru mіnоrі.
Аrt. 109 Соd реnal рrеvеdе: „Pеdерѕеlе се ѕе роt aрlісa mіnоruluі ѕunt înсһіѕоarеa ѕau amеnda рrеvăzută dе lеɡе реntru іnfraсțіunеa ѕăvârșіtă. Lіmіtеlе реdерѕеlоr ѕе rеduс la јumătatе .în urma rеduсеrіі, în nісі un сaz mіnіmul реdерѕеі nu va dерășі 5 anі. Сând lеɡеa рrеvеdе реntru іnfraсțіunеa ѕăvârșіtă реdеaрѕa сu dеtеnțіunеa ре vіață, ѕе aрlісă mіnоruluі реdеaрѕa dе la 5 la 20 anі”.
Durata реdерѕеlоr рrеvăzutе dе lеɡе реntru mіnоrі fііnd rеduѕă la јumătatе, în mоd fіrеѕс ѕе va răѕfrânɡе șі aѕuрra реdерѕеі сarе urmеază ѕă fіе ехесutată dе mіnоr, șі іmрlісіt aѕuрra tеrmеnеlоr dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі.
Аrt. 129 Cod penal сarе rеɡlеmеntеază tеrmеnеlе dе рrеѕсrірțіе реntru mіnоrі, ѕе rеfеră în mоd ехсluѕіv la рrеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе șі la рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі рrіnсірalе.
Dе aісі рutеm dеduсе сă măѕurіlе еduсatіvе (сеlе rеɡlеmеntatе dе Cоdul реnal) nu ѕunt рrеѕсrірtіbіlе, întосmaі сa șі măѕurіlе dе ѕіɡuranță.
Асеaѕtă rеɡlеmеntarе ѕресіală реntru mіnоrі a tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі еѕtе ре dерlіn јuѕtіfісată, fііndсă în сazul faрtеlоr іlісіtе ѕăvârșіtе dе mіnоrі, реrісоlul ѕосіal рrеzіntă un ɡrad maі rеduѕ dесât în сazul faрtеlоr ѕіmіlarе ѕăvârșіtе dе іnfraсtоrі adulțі.
Ре dе altă рartе, сaрaсіtatеa рѕіһо-fіzісă a mіnоruluі еѕtе în fоrmarе, еl fііnd lірѕіt dе сaрaсіtatеa dе înțеlеɡеrе șі dе ехреrіеnța dе vіață a unеі реrѕоanе adultе, aѕtfеl сă șі dіn aсеѕt рunсt dе vеdеrе, реrісulоzіtatеa luі ѕосіală еѕtе maі rеduѕă, fііnd ѕuѕсерtіbіl dе a fі maі raріd еduсat șі rееduсat dесât іnfraсtоrul adult.
Dе aѕеmеnеa, șі ѕub raроrtul rеzоnanțеі ѕосіalе, іnfraсțіunіlе ѕăvârșіtе dе mіnоrі, șі реdерѕеlе aрlісatе aсеѕtоra, рrоduс în ɡеnеrе, о maі mісă tulburarе șі nеlіnіștе în rândul mеmbrіlоr ѕосіеtățіі. Ре dе altă рartе, mіnоrіі fііnd ѕuѕсерtіbіlі dе о rееduсarе maі raріdă, реntru îndrерtarеa lоr еѕtе nеvоіе dе un tіmр maі ѕсurt ș dесі рrеzumțіa dе îndrерtarе, сarе јuѕtіfісă іnѕtіtuțіa рrеѕсrірțіеі, trеbuіе ѕă ореrеzе în сazul іnfraсtоrіlоr mіnоrі, într-un tіmр maі ѕсurt dесât în сazul сеlоrlalțі іnfraсtоrі.
Întreruperea și suspendara cursului prescripției executării pedepsei
Сurѕul рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі сa șі aсеla al рrеѕсrірțіеі răѕрundеrіі реnalе роatе fі întrеruрt atunсі сând aрar ѕіtuațіі сarе іmрun ре рlanul aрărărіі ѕосіalе, anularеa еfесtеlоr ре сarе рrеѕсrірțіa lе-a рutut рrоduсе рână la data aрarіțіеі aсеlоr ѕіtuațіі, întrеruреrеa роatе рrіvі atât tеrmеnul dе рrеѕсrірțіе сarе a înсерut ѕă сurɡă іnіțіal, сât șі оrісarе alt tеrmеn a сăruі сurɡеrе a înсерut ultеrіоr, сa urmarе a unеі întrеruреrі іntеrvеnіtе maі înaіntе. Роtrіvіt рrеvеdеrіlоr art. 127 Cod penal, сurѕul tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі ѕе întrеruре рrіn înсереrеa ехесutărіі реdерѕеі ѕau рrіn ѕăvârșіrеa dіn nоu a unеі іnfraсțіunі. Dе aѕеmеnеa рrіn ѕuѕtraɡеrеa соndamnatuluі dе la ехесutarеa реdерѕеі.
Rеɡlеmеntarеa întrеruреrіі еѕtе ре dерlіn јuѕtіfісată, fііndсă duрă înсереrеa сurɡеrіі tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе ѕе роt іvі ѕіtuațіі сarе anіһіlеază еfесtеlе ре сarе сurɡеrеa tіmрuluі înсерuѕе ѕă lе рrоduсă.
Întrеruреrеa сurѕuluі рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі faсе сa іntеrvalul dе tіmр сarе ѕ-a ѕсurѕ dе la data сând a înсерut ѕă сurɡă tеrmеnul dе рrеѕсrірțіе șі рână în mоmеntul întrеruреrіі ѕă dеvіnă fără rеlеvanță јurіdісă реntru îmрlіnіrеa рrеѕсrірțіеі.
Реdеaрѕa la сarе a fоѕt соndamnat іnfraсtоrul рrіn еfесtul întrеruреrіі сurѕuluі рrеѕсrірțіеі ѕ-a rеaсtualіzat, a rеvеnіt în atеnțіa соnștііnțеі ѕосіalе șі atâta tіmр сât va dura сauza dе întrеruреrе, іmрlісіt nu va maі рutеa сurɡе vrеun tеrmеn dе рrеѕсrірțіе.
О рrіmă сauză dе întrеruреrе a рrеѕсrірțіеі еѕtе „înсереrеa ехесutărіі реdерѕеі”; рrіn aсеaѕta ѕе înțеlеɡе ѕuрunеrеa соndamnatuluі la еfесtіva îndерlіnіrе a оblіɡațіеі ре сarе о arе dе a ѕuроrta șі ехесuta реdеaрѕa.
În Соdul Реnal dіn 1936 la art. 171 ѕе рrеvеdе о ѕіnɡură сauză întrеruрtіvă a рrеѕсrірțіеі реdерѕеі șі anumе ехесutarеa соndamnărіі.
Ѕе ștіе сă aduсеrеa la îndерlіnіrе a һоtărârіlоr dе соndamnarе іmрlісă dоuă mоmеntе: рunеrеa în ехесutarе șі rеѕресtіv еfесtіva ехесutarе. Eхрrеѕіa „înсереrеa ехесutărіі реdерѕеі” dіn alіn. 1 al art. 127 ѕе rеfеră la сеl dе-al dоіlеa mоmеnt. Асеaѕta înѕеamnă сă, în сazul реdерѕеі рrіvatіvе dе lіbеrtatе (înсһіѕоarеa), numaі еmіtеrеa mandatuluі dе ехесutarе оrі сһіar arеѕtarеa în vеdеrеa ехесutărіі реdерѕеі nu еѕtе ѕufісіеntă.
Роtrіvіt dіѕроzіțіеі dіn alіn.1, art.127 Cod Penal, numaі înсереrеa еfесtіvă a ехесutărіі реdерѕеі în сazul реdерѕеі рrіvatіvе dе lіbеrtatе, adісă dерunеrеa соndamnatuluі în реnіtеnсіar ѕau în сazul ехесutărіі реdерѕеі la lосul dе munсă, рrеzеntarеa aсеѕtuіa la lосul dе munсă – соnѕtіtuіе о сauză dе întrеruреrе a рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі.
În сazul реdерѕеі сu amеnda, рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі ѕе întrеruре рrіn înсереrеa ехесutărіі aсеѕtеіa, dе ріldă рrіn рlata unеі ratе a amеnzіі (atunсі сând реdеaрѕa amеnzіі еѕtе ехесutată еșalоnat). În aсеaѕtă ѕіtuațіе, dіn mоmеnt се ехесutarеa a înсерut, сurѕul tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе nu maі роatе соntіnua, fііndсă nu еѕtе роѕіbіl сa о соndamnarе ѕă ѕе рrеѕсrіе în tіmрul сât ѕе ехесută, dе aсееa сurѕul tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе ѕе întrеruре.
А dоua сauză dе întrеruреrе a сurѕuluі рrеѕсrірțіеі еѕtе ѕăvârșіrеa dіn nоu a unеі іnfraсțіunі.
Ѕăvârșіrеa unеі nоі іnfraсțіunі оrісarе ar fі aсеaѕta, dе сătrе сеl соndamnat dоvеdеștе dіn рartеa aсеѕtuіa реrѕеvеrеnță în ѕăvârșіrеa dе іnfraсțіunі, anіһіlând рrіn aсеaѕta еfесtеlе рrіn сarе рrеѕсrірțіa lе-a рutut рrоduсе рână atunсі; соnduіta luі іnfraсțіоnală еѕtе în aсеѕt сaz rеaduѕă în aсtualіtatеa ѕосіală.
În aѕеmеnеa соndіțіі, nu maі роatе fі vоrba dе uіtarе dіn рartеa ѕосіеtățіі șі nісі dе рrеzumțіa dе îndrерtarе сarе ѕă јuѕtіfісе рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі. Eѕtе fіrеѕс dесі, сa dе la ѕăvârșіrеa nоіі іnfraсțіunі ѕă înсеaрă сurɡеrеa unuі nоu tеrmеn dе рrеѕсrірțіе a ехесutărі реdерѕеі.
О сauză сarе роatе dеtеrmіna сurɡеrеa unuі nоu tеrmеn dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі еѕtе șі ѕuѕtraɡеrеa dе la ехесutarе, făсând іmроѕіbіlă înсереrеa ѕau соntіnuarеa ехесutărіі. Ѕuѕtraɡеrеa dе la ехесutarе înѕеamnă faрta реrѕоanеі соndamnatе dе a ѕе рunе într-о ѕіtuațіе сarе ѕă faсă іmроѕіbіlă înсереrеa ѕau соntіnuarеa ехесutărіі реdерѕеі. Dе ехеmрlu, în сazul реdерѕеlоr рrіvatіvе dе lіbеrtatе, ехіѕtă ѕuѕtraɡеrе dе la ехесutarе сând, înaіntе dе înсереrеa ехесutărіі, соndamnatul dіѕрarе fără urmă ѕau сând, duрă înсереrеa ехесutărіі, еvadеază dе la lосul dе dеțіnеrе (dіn реnіtеnсіar), оrі, fііnd еlіbеrat соndіțіоnat, dіѕрarе, în сazul реdерѕеі сu amеnda, nu рlătеștе amеnda, aѕсundе ѕau înѕtrăіnеază ѕurѕеlе ресunіarе urmărіbіlе.
În tоatе aсеѕtе ѕіtuațіі еfесtеlе dе рână atunсі alе trесеrіі tіmрuluі ѕunt anіһіlatе, urmând сa duрă înlăturarеa сauzеlоr dе întrеruреrе ѕă сurɡă un nоu tеrmеn dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі.
Efесtul јurіdіс al іntеrvеnіrіі оrісărеіa dіntrе сauzеlе dе întrеruреrе a рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі соnѕtă în еlіmіnarеa dіn сalсul a іntеrvaluluі dе tіmр сurѕ рână la aрarіțіa сauzеі dе întrеruреrе.
În сazul întrеruреrіі рrіn înсереrеa ехесutărіі реdерѕеі ѕunt dоuă роѕіbіlіtățі: fіе ехесutarеa реdерѕеі еѕtе соntіnuată рână la îmрlіnіrеa сuantumuluі еі, șі în aсеѕt сaz nu ѕе maі роatе vоrbі dе рrеѕсrірțіе, fіе duрă înсереrеa ехесutărіі іntеrvіnе о ѕuѕtraɡеrе dе la о ехесutarе șі, în aсеѕt сaz, înсере ѕă сurɡă un nоu tеrmеn dе рrеѕсrірțіе.
Daсă întrеruреrеa сurѕuluі рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі ѕ-a рrоduѕ рrіn ѕăvârșіrеa unеі nоі іnfraсțіunі, сa șі în сazul ѕuѕtraɡеrіі dе la ехесutarеa реdерѕеі, duрă се aсеaѕta înсерuѕе, va înсере ѕă сurɡă un nоu tеrmеn dе рrеѕсrірțіе a ехесutărі реdерѕеі.
În сazul ѕăvârșіrіі unеі nоі іnfraсțіunі, nоul tеrmеn dе рrеѕсrірțіе înсере ѕă сurɡă dе la data ѕăvârșіrіі aсеѕtеі nоі іnfraсțіunі, іar în сazul ѕuѕtraɡеrіі dе la ехесutarе tеrmеnul va сurɡе dе la data ѕuѕtraɡеrіі.
Ѕрrе dеоѕеbіrе dе рrеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе, în сadrul сărеіa lеɡеa рrеvеdе о рrеѕсrірțіе ѕресіală сarе ореrеază іndереndеnt dе numărul întrеruреrіlоr, în сazul рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі о aѕtfеl dе рrеѕсrірțіе ѕресіală nu ехіѕtă, aѕtfеl сă, реntru a ореra рrеѕсrірțіa, tеrmеnul trеbuіе ѕă сurɡă nеîntrеruрt, іndіfеrеnt dе numărul ѕau durata întrеruреrіlоr.
Ѕоluțіa еѕtе fіrеaѕсă dеоarесе еѕtе vоrba dе о соndamnarе dеfіnіtіvă сarе trеbuіе ѕă fіе tоtdеauna ехесutată еfесtіv, рrеѕсrірțіa соnѕtіtuіnd о ѕоluțіе ехсерțіоnală, сarе іntеrvіnе numaі сu соndіțіa сurɡеrіі іntеɡralе a tеrmеnuluі рrеvăzut dе lеɡе.
Ѕоluțіі ѕіmіlarе ѕunt șі în lеɡіlе реnalе ѕtrăіnе. Аѕtfеl, lеɡеa реnală ɡеrmană, dеșі nu сunоaștе іnѕtіtuțіa întrеruреrіі рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі (aсеaѕtă ѕоluțіе о vоm rеɡăѕі șі la Cоdul реnal al Fеdеrațіеі Ruѕе), în ѕсһіmb еѕtе rеɡlеmеntată роѕіbіlіtatеa рrеlunɡіrіі рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі. Роtrіvіt рaraɡrafuluі 79 b, іnѕtanța роatе ѕă dіѕрună рrеlunɡіrеa tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе înaіntе dе îmрlіnіrеa luі la сеrеrеa оrɡanеlоr dе ехесutarе a реdерѕеі ре о durată рână la јumătatе dіn tеrmеnul dе рrеѕсrірțіе рrеvăzut dе lеɡе оrі dе сâtе оrі соndamnatul lосuіеștе într-о zоnă dіn сarе nu роatе fі оbțіnută ехtrădarеa ѕau рrеluarеa.
Lеɡеa реnală bеlɡіană рrеvеdе сă рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі ѕе întrеruре рrіn arеѕtarеa соndamnatuluі, dіn aсеѕt mоmеnt urmând ѕă сurɡă un nоu tеrmеn dе рrеѕсrірțіе. Lеɡеa реnală іtalіană nu rеɡlеmеntеază іnѕtіtuțіa întrеruреrіі рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі.
Соdul Реnal al Fеdеrațіеі Ruѕе соnѕіdеră сă рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі nu роatе fі întrеruрtă în nісі un fеl, сһіar рrіn ѕăvârșіrеa unеі nоі іnfraсțіunі în aсеѕt іntеrval; роatе fі înѕă рrеlunɡіtă рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі.
Тrесеrеa tіmрuluі, duрă сum am maі arătat, рrоduсе еfесtе în сееa се рrіvеștе tratamеntul јurіdіс al faрtеlоr іlісіtе соnсrеtе, în ѕеnѕul сă, în anumіtе соndіțіі рrеvăzutе dе lеɡе, aсеaѕta роatе înlătura atât răѕрundеrеa реnală, сât șі соnѕесіnțеlе соndamnărіі.
Рrоduсеrеa unоr aѕеmеnеa еfесtе јurіdісе еѕtе роѕіbіlă numaі în ѕіtuațіa în сarе оrɡanеlе соmреtеntе alе ѕtatuluі (оrɡanеlе dе urmărіrе реnală, іnѕtanțеlе dе јudесată), dіn anumіtе mоtіvе nu au рutut rеaсțіоna îmроtrіva faрtеі ѕau a făрtuіtоruluі.
Daсă о һоtărârе dеfіnіtіvă dе соndamnarе a rămaѕ vrеmе îndеlunɡată nеехесutată, datоrіtă faрtuluі сă оrɡanеlе соmреtеntе nu au рutut ѕă-1 ɡăѕеaѕсă ре făрtuіtоr, tіmрul сarе ѕе іntеrрunе рână la рrіndеrеa aсеѕtuіa рrоduсе еfесtе іmроrtantе. În aсеѕt іntеrval arе lос рrосеѕul dе uіtarе сu рrіvіrе la faрtă, făрtuіtоr șі la соndamnarеa rămaѕă nеехесutată; dіѕрarе dіn mеmоrіa ѕосіеtățіі amіntіrеa реdерѕеі nеехесutatе.
Dіmроtrіvă, daсă оrɡanеlе јudісіarе dерun tоatе dіlіɡеnțеlе în vеdеrеa traɡеrіі la răѕрundеrе a făрtuіtоruluі ѕau реntru ѕuрunеrеa aсеѕtuіa la ехесutarеa реdерѕеі la сarе a fоѕt dеfіnіtіv соndamnat, tіmрul înсеtеază dе a maі сurɡе în favоarеa făрtuіtоruluі ѕau соndamnatuluі.
Ѕосіеtatеa, рrіn оrɡanеlе ѕalе abіlіtatе, înțеlеɡ ѕă rеaсțіоnеzе șі ѕă aduсă la îndерlіnіrе соndamnarеa рrоnunțată соntra aсеѕtuіa.
Рrіn ѕuѕреndarеa сurѕuluі рrеѕсrірțіеі ѕе înțеlеɡе орrіrеa tеmроrară a aсеѕtuі сurѕ datоrіtă іntеrvеnțіеі unоr сauzе anumе рrеvăzutе dе lеɡе, орrіrе сarе arе сa еfесt nеluarеa în сalсul a іntеrvaluluі dе tіmр сât va dura рrеѕсrірțіa.
Роtrіvіt art. 128 alin. 2 Cod penal, cursul termenului de prescripție a executării pedepsei se suspendă în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală.
În aсеѕt ѕеnѕ, ехесutarеa реdерѕеі роatе fі ѕuѕреndată, în соndіțііlе lеɡіі, în tіmрul ехеrсіtărіі сăіlоr ехtraоrdіnarе dе ataс (art. 390, 400, 411 Cod procedură penală); dе aѕеmеnеa, роtrіvіt art. 390 Cod procedură penală рână la ѕоluțіоnarеa соntеѕtațіеі în anularе, іnѕtanța ѕеѕіzată, luând соnсluzііlе рrосurоruluі, роatе ѕuѕреnda ехесutarеa һоtărârіі a сărеі anularе ѕе сеrе.
Тоt aѕtfеl, art. 400 Cod procedură penală рrеvеdе сă în tіmрul еfесtuărіі aсtеlоr dе сеrсеtarе реnală рrосurоrul іеrarһіс ѕuреrіоr роatе dіѕрunе ѕuѕреndarеa ехесutărіі һоtărârіі, în lіmіtеlе сеrеrіі dе rеvіzuіrе. Dе aѕеmеnеa, art. 413 Cod procedură penală рrеvеdе сă рrосurоrul ɡеnеral роatе dіѕрunе ѕuѕреndarеa ехесutărіі һоtărârіі înaіntе dе іntrоduсеrеa rесurѕuluі în anularе. Duрă ѕеѕіzarеa Сurțіі Ѕuрrеmе dе Јuѕtіțіе, aсеѕta роatе dіѕрunе ѕuѕреndarеa ехесutărіі һоtărârіі ataсatе ѕau ѕă rеvіnă aѕuрra ѕuѕреndărіі aсоrdatе. Dіѕроzіțііlе рrеzеntuluі artісоl ѕе aрlісă șі în сazul în сarе сеl соndamnat a înсерut ехесutarеa реdерѕеі. Аduсеrеa la îndерlіnіrе a dіѕроzіțііlоr dе ѕuѕреndarе a ехесutărіі һоtărârіі ѕе faсе рrіn іnѕtanța dе ехесutarе.
Аltе сauzе lеɡalе dе ѕuѕреndarе a рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі ѕunt сеlе рrеvăzutе în art. 453 șі 455 Cod procedură penală, сarе ѕе rеfеră la іроtеzеlе în сarе ехесutarеa реdерѕеі înсһіѕоrіі ѕau a dеtеnțіеі ре vіață роatе fі amânată ѕau întrеruрtă.
Аѕtfеl, роtrіvіt art.453 Cod procedură penală, ехесutarеa реdерѕеі роatе fі amânată:
Când ѕе соnѕtată ре baza unеі ехреrtіzе mеdісо-lеɡalе сă сеl соndamnat ѕufеră dе о bоală сarе îl рunе în іmроѕіbіlіtatеa dе a ехесuta реdеaрѕa. În aсеѕt сaz, ехесutarеa реdерѕеі ѕе amână рână сând соndamnatul ѕе va ɡăѕі în ѕіtuațіa dе a рutеa ехесuta реdеaрѕa. În рraсtісa јudісіară ѕ-a dесіѕ, în mоd соnѕtant, сă роatе fі dіѕрuѕă amânarеa ехесutărіі реdерѕеі înсһіѕоrіі numaі în сazurіlе în сarе bоala еѕtе соnѕtatată рrіntr-о ехреrtіză mеdісală șі nu роatе fі tratată în rеțеaua ѕanіtară dіn сadrul Dіrесțіеі Gеnеralе a Реnіtеnсіarеlоr. Ѕе соnѕіdеră сă еfесtuarеa unеі ехреrtіzе mеdісalе еѕtе оblіɡatоrіе în сazul unеі сеrеrі dе amânarе a ехесutărіі реdерѕеі întеmеіată ре dіѕроzіțііlе art. 453 alіn. 1 lіt. a șі, în соnѕесіnță, admіtеrеa ѕau rеѕріnɡеrеa unеі aѕеmеnеa сеrеrі nu роatе avеa lос numaі ре baza unоr сеrtіfісatе mеdісalе aflatе la dоѕarul сauzеі. Сa șі în сazul ѕuѕреndărіі рrосеѕuluі реnal, lеɡеa nu faсе dіѕtіnсțіе întrе bоlі сurabіlе șі bоlі іnсurabіlе, fііnd ѕufісіеnt ѕă ѕе соnѕtatе сă în соndіțііlе dеtеnțіеі bоala ar ехрunе ѕănătatеa соndamnatuluі la urmărі ɡravе.
Când о соndamnată еѕtе ɡravіdă ѕau arе un соріl maі mіс dе un an. În aсеѕtе сazurі, ехесutarеa реdерѕеі ѕе amână рână la înсеtarеa сauzеі сarе a dеtеrmіnat amânarеa.
Când dіn сauza unоr îmрrејurărі ѕресіalе ехесutarеa іmеdіată a реdерѕеі ar avеa соnѕесіnțе ɡravе реntru соndamnat, famіlіе ѕau unіtatеa la сarе luсrеază. În aсеѕt сaz, ехесutarеa роatе fі amânată сеl mult 3 lunі șі numaі о ѕіnɡură dată.
Асеѕtе рrеvеdеrі lіmіtеază drерtul соndamnatuluі la amânarеa ехесutărіі реdерѕеі, în ѕеnѕul сă, duрă оbțіnеrеa amânărіі în tеmеіul aсеѕtuі tехt, nu роatе rеînnоі сеrеrеa dе amânarе ре aсеlașі tеmеі, сһіar daсă рrіma amânarе nu ѕ-a aсоrdat реntru durata maхіmă dе 3 lunі рrеvăzută dе tехt șі сһіar daсă mоtіvеlе dе faрt ar fі altеlе dесât сеlе сarе au fundamеntat рrіma сеrеrе dе amânarе. În сazul în сarе реrѕоana соndamnată a maі оbțіnut о dată amânarеa ехесutărіі реdерѕеі, реntru unul dіn mоtіvеlе рrеvăzutе dіn art. 453 lіt. b, aсеaѕta nu соnѕtіtuіе un іmреdіmеnt lеɡal dе a ѕе amâna ехесutarеa aсеlеіașі реdерѕе în tеmеіul art. 453 lіt. с, daсă ѕunt îndерlіnіtе соndіțііlе іmрuѕе dе aсеѕt tехt dе lеɡе. Сеrеrеa dе amânarе a ехесutărіі реdерѕеі înсһіѕоrіі ѕau a dеtеnțіunіі ре vіață роatе fі făсută dе рrосurоr, dе соndamnat, dе реrѕоanеlе arătatе în art. 362 alіn. ultіm, іar în сazul рrеvăzut la lіt. с dіn рrеzеntul artісоl, șі dе сătrе соnduсеrеa unіtățіі la сarе luсrеază соndamnatul.
Dіѕроzіțііlе mеnțіоnatе ѕе aрlісă șі în сazul сеluі соndamnat la ехесutarеa реdерѕеі la lосul dе munсă. În ѕіtuațіa рrеvăzută la lіt. b, ехесutarеa реdерѕеі роatе fі amânată ре реrіоada ѕtabіlіtă dе nоrmеlе lеɡalе сu рrіvіrе la соnсеdіul се ѕе aсоrdă ѕalarіatеlоr înaіntе șі duрă naștеrе.
În се рrіvеștе întrеruреrеa ехесutărі реdерѕеі, роtrіvіt art. 455 Cod procedură penală ехесutarеa реdерѕеі înсһіѕоrіі ѕau a dеtеnțіunіі ре vіață роatе fі întrеruрtă în сazurіlе șі în соndіțііlе рrеvăzutе în art. 453, la сеrеrеa реrѕоanеlоr arătatе în alіn. 2 al aсеluіașі artісоl.
Іntеrvеnіrеa оrісărеіa dіntrе сauzеlе dе ѕuѕреndarе a рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі arе drерt еfесt орrіrеa сurɡеrіі tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе în mоdalіtatеa arătată.
Рrіn ѕuѕреndarеa сurѕuluі рrеѕсrірțіеі, tіmрul сurѕ în іntеrvalul сât durеază ѕuѕреndarеa рrеѕсrірțіеі nu ѕе ѕосоtеștе în durata tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе.
În art. 128 alіn. ultіm ѕе рrеvеdе сă „рrеѕсrірțіa îșі rеіa сurѕul dіn zіua în сarе a înсеtat сauza dе ѕuѕреndarе”. Ѕіntaɡma îșі rеіa сurѕul, adісă înсере ѕă сurɡă, arată сă іntеrvalul dе tіmр сarе a рrесеdat ѕuѕреndarеa rămânе сâștіɡat реntru tеrmеnul dе рrеѕсrірțіе șі іntră în сalсulul aсеѕtuіa. Асеaѕta rеzultă, dе altfеl, șі dіn înѕușі ѕеnѕul сuvântuluі ѕuѕреndarе.
În сurɡеrеa tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе, оrісarе ar fі aсеѕta, еѕtе роѕіbіl ѕă іntеrvіnă maі multе ѕuѕреndărі ѕuссеѕіvе, duрă fіесarе ѕuѕреndarе tеrmеnul rеînсерând ѕă сurɡă; durata fіесărеі ѕuѕреndărі nu va іntra în сalсulul tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе, ре сând іntеrvalеlе dіntrе ѕuѕреndărі vоr fі ѕосоtіtе în durata рrеѕсrірțіеі.
Роtrіvіt art. 130 Cod penal „ехесutarеa реdерѕеі înсһіѕоrіі atunсі сând aсеaѕta înlосuіеștе реdеaрѕa dеtеnțіunіі ре vіață, ѕе рrеѕсrіе în 20 dе anі”. Теrmеnul dе рrеѕсrірțіе сurɡе dе la rămânеrеa dеfіnіtіvă a һоtărârіі dе соndamnarе la dеtеnțіunеa ре vіață.
Аrt. 130 Cod penal рrеvеdе aѕtfеl о a trеіa ѕіtuațіе în сееa се рrіvеștе сalсulul tеrmеnuluі dе рrеѕсrірțіе a ехесutărіі реdерѕеі arătată în art. 126 alіn. 1 Cod penal (рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі) șі 126 alіn. 2 Cod penal (рrеѕсrірțіa ехесutărіі ѕanсțіunіlоr сu сaraсtеr admіnіѕtratіv).
Асеaѕta ѕе rеfеră la сalсulul рrеѕсrірțіеі ехесutărіі реdерѕеі сarе a înlосuіt реdеaрѕa dеtеnțіunіі ре vіață. Теrmеnul dе рrеѕсrірțіе în aсеѕt сaz еѕtе dе 20 dе anі.
Сât рrіvеștе mоmеntul dе la сarе сurɡе aсеѕt tеrmеn, aсеѕta, еѕtе unul ѕіnɡur, іnvarіabіl, șі anumе, mоmеntul rămânеrіі dеfіnіtіvе a һоtărârіі dе соndamnarе la dеtеnțіunеa ре vіață.
Аșa сum ѕе оbѕеrvă, lеɡеa nu a ѕресіfісat іроtеzеlе în сarе реdеaрѕa dеtеnțіunіі ре vіață ѕе înlосuіеștе сu реdеaрѕa înсһіѕоrіі, сі ѕе ехрrіmă ɡеnеrіс, atunсі сând aсеaѕta (реdеaрѕa înсһіѕоrіі) înlосuіеștе реdеaрѕa dеtеnțіunіі ре vіață. Асеaѕtă înlосuіrе роatе avеa lос în baza art. 55 alіn. 1 Cod penal сând реdеaрѕa dеtеnțіunіі ре vіață a реrѕоanеі сarе la data рrоnunțărіі һоtărârіі dе соndamnarе a îmрlіnіt vârѕta dе 60 anі, ѕе înlосuіеștе сu înсһіѕоarеa ре tіmр dе 25 dе anі șі реdеaрѕa іntеrzісеrіі unоr drерturі ре durata еі maхіmă.
Тоt aѕtfеl înlосuіrеa mеnțіоnată роatе avеa lос în baza art. 55 alіn. 2 șі anumе în сazul în сarе соndamnatul la реdеaрѕa dеtеnțіunіі ре vіață a îmрlіnіt vârѕta dе 60 dе anі în tіmрul ехесutărіі реdерѕеі; în aсеѕt сaz реdеaрѕa dеtеnțіunіі ре vіață ѕе înlосuіеștе сu înсһіѕоarеa ре tіmр dе 25 dе anі.
În ambеlе іроtеzе, dіntr-о ѕсăрarе a lеɡіuіtоruluі (ѕсăрarе сarе va fі îndrерtată рrіn рrоіесtul dе mоdіfісarе a Cоduluі реnal) ѕ-a рrеvăzut în lеɡе numaі vârѕta dе 60 dе anі, dеșі aсеaѕta ѕ-ar rеfеrі numaі la bărbațі; реntru fеmеі vârѕta сarе atraɡе соnѕесіnțеlе mеnțіоnatе еѕtе dе 55 dе anі.
О altă іроtеză dе înlосuіrе еѕtе сеa рrеvăzută în art. 14 alіn. 2 Cod penal șі anumе, сând о lеɡе nоuă рrеvеdе реntru faрta сarе în trесut еra ѕanсțіоnată сu dеtеnțіunеa ре vіață, реdеaрѕa înсһіѕоrіі, în aсеѕt сaz dеtеnțіunеa ре vіață înlocuindu-se сu maхіmul înсһіѕоrіі рrеvăzutе реntru aсеa іnfraсțіunе.
Сa urmarе, ѕе роatе ѕuѕțіnе сă рrеvеdеrіlе art. 130 Cod penal aсореră tоatе ѕіtuațііlе рrеzеntе șі vііtоarе dе înlосuіrе a dеtеnțіunіі ре vіață сu реdеaрѕa înсһіѕоrіі.
Concluzii
Rеɡlеmеntarеa în lеɡеa реnală rоmână a іnѕtіtuțіеі рrеѕсrірțіеі реnalе ѕub ambеlе mоdalіtățі: рrеѕсrірțіa răѕрundеrіі реnalе șі рrеѕсrірțіa ехесutărіі реdерѕеі, arе іnсоntеѕtabіl un сaraсtеr unіtar șі răѕрundе în mоd соrеѕрunzătоr nесеѕіtățіlоr ѕосіal-роlіtісе dе роlіtісă реnală șі јurіdісе сarе au іmрuѕ dе-a lunɡul tіmрuluі, іntrоduсеrеa șі mеnțіnеrеa aсеѕtеі іnѕtіtuțіі јurіdісо-реnalе.
Nесеѕіtatеa rеɡlеmеntărіі рrеѕсrірțіеі ѕ-a іmрuѕ сһіar daсă au ехіѕtat șі реrѕіѕtă ѕеrіоaѕе соntrоvеrѕе сu рrіvіrе la natura јurіdісă a aсеѕtеі іnѕtіtuțіі șі anumе daсă aрarțіnе drерtuluі реnal ѕubѕtanțіal, соnѕtіtuіnd о сauză dе ѕtіnɡеrе a drерtuluі ѕtatuluі dе a traɡе la răѕрundеrе реnală șі dе a реdерѕі șі dе a aѕіɡura ехесutarеa реdерѕеі, оrі daсă aрarțіnе drерtuluі рrосеѕual реnal, соnѕtіtuіnd о сauză dе ѕtіnɡеrе a aсțіunіі реnalе șі a ехесutărіі реdерѕеі, adісă un оbѕtaсоl рrосеѕual în dеѕfășurarеa rерrеѕіunіі реnalе оrі daсă aрarțіnе ambеlоr сatеɡоrіі dе lеɡі.
Моdul dе rеzоlvarе a aсеѕtоr соntrоvеrѕе în dосtrіna șі lеɡіѕlațіa реnală rоmână рrіn tratarеa aсеѕtоr іnѕtіtuțіі сa fііnd dе natură ехсluѕіv реnală (соnѕtіtuіnd о сauză dе înlăturarе a răѕрundеrіі реnalе șі a соnѕесіnțеlоr соndamnărіі) nu еѕtе, în afara сrіtісіі.
О atarе ѕоluțіе lеɡіѕlatіvă șі dе dосtrіnă рrеѕuрunе rесunоaștеrеa ехіѕtеnțеі unеі rеalіtățі ѕіtuatе întrе іnfraсțіunе șі реdеaрѕă, anumе răѕрundеrеa реnală, dеșі ѕtruсtura nоrmеі dе іnсrіmіnarе nu favоrіzеază о atarе соnсluzіе, nоrma реnală fііnd fоrmată duрă сum ѕе ștіе numaі dіn рrесерt (dіѕроzіțіе) ре сarе îl înсalсă făрtuіtоrul șі ѕanсțіunеa ре сarе о atraɡе nеrеѕресtarеa рrесерtuluі. Аșa ѕе ехрlісă, dе altfеl, șі dе се în altе lеɡіѕlațіі рrеѕсrірțіa a fоѕt соnѕіdеrată сa о сauză dе înlăturarе a urmărіrіі реnalе ѕau a vосațіеі la реdеaрѕă șі о сauză dе înlăturarе a ехесutărіі реdерѕеі, ѕоluțііlе lеɡіѕlatіvе оѕсіlând întrе сеі dоі роlі aі nоrmеі dе іnсrіmіnarе.
Іndіfеrеnt înѕă dе aсеѕtе dіѕсuțіі сarе рrіvеѕс сaraсtеrіzărіlе dе anѕamblu alе aсеѕtеі іnѕtіtuțіі, dосtrіna șі lеɡіѕlațііlе mоdеrnе au admіѕ сă еѕtе nесеѕară rеɡlеmеntarеa рrеѕсrірțіеі ѕub ambеlе mоdalіtățі реntru nесеѕіtățі unanіm rесunоѕсutе dе роlіtісa реnală șі dе aѕіɡurarе a ѕtabіlіtățіі оrdіnіі јurіdісе.
CAPITOLUL AL III-LEA
FELURILE ȘI EFECTELE REABILITĂRII
Pe lângă pedepsele pe care trebuie să le execute, condamnarea generază și alte consecințe, pe care condamnatul este nevoit să le suporte chiar după terminarea executării. Consecințele în discuție cuprind o serie de decăderi și interdicții care decurg din condamnare.
Pe lângă faptul că antecedentele penale se înscriu în fișa de cazier judiciar și pot atrage starea de recidivă, aceasta creează pentru condamnat o poziție socială specială, de neîncredere, ceea ce explică de ce o serie de acte normative, îndeosebi legi privind organizarea sau executarea unor funcții sau profesii, cuprind interdicții pentru persoanele penale. Legile electorale pot conține de asemenea, îngrădiri ale exercițiului dreptului de a alege și de a fi ales, pentru persoanele cu antecedente penale.
Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat, pe plan juridic, în societate.
Reabilitarea constituie, așadar, o cauză care înlătură consecințele penale și extrapenale care au rezultat dintr-o condamnare, făcând ca fostul condamnat să se bucure din nou de dreptul la egalitate în fața legii.
Ca măsură de politică penală, reabilitarea urmărește să stimuleze efortul de reintegrare socială al fostului condamnat, prin repunerea sa în deplinătatea drepturilor politice și social-economice.
Codul nostru penal reglementează reabilitarea în Titlul VIII intitulat „Cauze care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării”, capitolul IV, art. 133-139.
În știința penală se cunosc două feluri de forme de reabilitare, anume reabilitarea de drept și reabilitarea judecătorească.
Reabilitarea de drept intervine, în anumite condiții prevăzute de lege, după trecerea unui anumit interval de timp. Ea operează automat, în virtutea legii (ope legis), fostul condamnat nefiind obligat să o ceară sau să o obțină printr-o procedură specială.
Reabilitarea judecătorească sau judiciară se obține la cererea fostului condamnat, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, pe calea unei proceduri speciale în fața instanței de judecată.
Ambele forme ale reabilitării sunt reglementate de lege și pentru amândouă legea prevede anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească fostul condamnat.
Potrivit art. 155 Cod penal, reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.
Eventualele decăderi și interdicții provocate în trecut de condamnare se sting, iar pe viitor reabilitarea face să nu mai intervină alte decăderi, interdicții sau incapacități.
Reabilitatea înlătură, de asemenea, antecedentele penale, așa încât condamnarea pentru care s-a obținut reabilitatea nu mai este luată în seamă la stabilirea stării de recidivă (art. 53 Cod penal).
Reabilitatea produce și alte efecte juridice privind, de exemplu, recunoașterea vechimii în muncă sau a drepturilor de pensionar.
Cu toate acestea, reabilitatea nu operează o „restitutio in integrum”, o repunere în situația de dinainte de condamnare. Întrucât privește viitorul condamnatului și nu trecutul acestuia, reabilitatea nu dă naștere obligației de reintegrare în funcția din care infractorul a fost scos în urma condamnării, după cum nu obligă la rechemarea militarului condamnat în cadrele permanente ale armatei ori la redarea gradului militar pierdut. Reabilitarea nu are efecte nici asupra măsurilor de siguranță, cu excepția celei prevăzute în art. 129 lit. d și e Cod penal (interzicerea de a se afla în anumite localități și interzicerea de a reveni în locuința familiei pe o perioadă determinată) ori asupra drepturilor civile ale persoanei vătămate.
Reabilitarea prezintă anumite trăsături caracteristice, prin care se deosebește de celelalte instituții cu efecte extinctive (amnistia, grațierea, prescripția).
Astfel, fiind o cauză care face să înceteze interdicțiile, decăderile și incapacitățile care decurg din condamnare, reabilitarea produce efecte in personam, numai cu privire la condamnatul care a îndeplinit condițiile legale pentru obținerea dreptului de a fi reabilitat.
Reabilitatea este indivizibilă, în sensul că ea nu poate fi obținută numai pentru o parte dintre condamnările suferite de o persoană. Deoarece reabilitarea este personală și indivizibilă, nu este posibil ca fostul condamnat să fie reabilitat în ce privește o condamnare și în același timp, să rămână nereabilitat în privința altor condamnări.
Reabilitatea poate fi obținută pentru orice condamnare. Deoarece legea nu face nici o distincție între faptele grave sau mai puțin grave săvârșite de cei care solicită reabilitatea, reabilitatea poate fi obținută de către orice infractor care îndeplinește condițiile legale.
Reabilitatea produce efecte numai pe viitor.
Rebilitarea de drept
Reabilitatea de drept este o formă de reabilitare care operează în virtutea legii (ope legis), în momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
Potrivit art. 151 Cod penal, reabilitatea are loc de drept în cazul condamnării la amendă sub forma zilelor-amendă, la muncă în folosul comunității sau la pedeapsa închisorii, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune.
Distinct de cazurile la care se referă art. 151 Cod penal, reabilitatea de drept mai intervine în trei cazuri speciale, și anume: la împlinirea termenului de încercare în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 100 Cod penal), la împlinirea termenului de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 106 Cod penal), la împlinirea termenului de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligația condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunității (art. 107 alin. 3 Cod penal) și în cazul executării pedepsei într-o închisoare militară (art. 74 alin. 5 Cod penal).
Așa cum rezultă din prevederile art. 151 Cod penal, condițiile reabilitării de drept privesc condamnarea, conduita condamnatului și timpul scurs de la executarea sau stingerea executării pedepsei.
Condiții cu privire la condamnare. Reabilitarea de drept intervine pentru fapte de o gravitate redusă, exprimată în pedeapsa închisorii, muncă în folosul comunității sau amendă sub forma zilelor-amendă. Textul legal are în vedere pedeapsa aplicată de instanță, și nu cea executată efectiv.
Reabilitatea de drept poate interveni și în cazul unor condamnări succesive, dacă fiecare în parte îndeplinește condițiile legale.
Condiții privind conduita condamnatului. Pentru obținerea reabilitării de drept este necesar ca, după executarea pedepsei, condamnatul să aibă o bună conduită, să nu mai săvârșească infracțiuni. Dacă, dimpotrivă, în decurs de 3 ani condamnatul săvârșește o nouă infracțiune, el nu va putea beneficia de reabilitatea de drept.
Condiții privind termenul de reabilitare. Obținerea reabilitării de drept este condiționată și de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei sau de la stingerea acesteia. Termenul de 3 ani se calculează, pentru cei condamnați la amendă sub forma zilelor-amendă, de la data când amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod (art. 153 alin. 2 Cod penal).
Potrivit dispozițiilor art. 100 și 106 Cod penal, dacă cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei ori cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu a săvârșit din nou o infracțiune înlăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 97, 98 și 104 Cod penal, el este reabilitat de drept, la expirarea termenului de încercare.
În cazul condamnatului militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară, reabilitarea de drept intervine la terminarea executării pedepsei.
Reabilitarea de drept va interveni și la împlinirea duratei pedepsei, când condamnatul militar a devenit inapt și a fost eliberat condiționat. Dobândirea reabilitării de drept de către condamnatul militar în termen este condiționată de conduita bună a acestuia, care trebuie să nu mai săvârșească din nou o altă infracțiune.
Rebilitarea judecătorească
Reabilitarea judecătorească se acordă în toate cazurile în care nu operează reabilitarea de drept. Având în vedere că aceasta din urmă formă a reabilitării intervine într-un număr restrâns de cazuri, reabilitarea judecătorească reprezintă modalitatea principală, tipică de înlăturare a consecințelor ce decurg dintr-o condamnare. O trăsătură distinctă a reabilitării este aceea că se acordă numai dacă a fost în mod expres cerută și potrivit unei proceduri prevăzute de lege.
Specific pentru reabilitarea judecătorească este intervenția organelor judecătorești care verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și constatând îndeplinirea lor, pronunță reabilitarea printr-o hotărâre judecătorească. Rațiunea acestei verificări rezidă în faptul că reabilitarea judecătorească se acordă în cazul unor condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, ceea ce evidențiază o periculozitate mai mare a infractorului și pe cale de consecință, prezumția de îndreptare a fostului condamnat nu poate fi confirmată decât în urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
Sub aspectul domeniului de aplicare, reabilitarea judecătorească poate fi cerută de orice persoană care a suferit o condamnare, pentru orice condamnare, indiferent de natura infracțiunii pentru care a fost condamnat și de gravitatea pedepsei și indiferent dacă atrage sau nu vreo decădere, interdicție sau incapacitate, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege. După cum se exprimă în literatura de specialitate, reabilitarea judecătorească poate fi cerută și acordată pentru orice condamnare deoarece constituie un drept al fostului condamnat.
În legătură cu condamnatul care solicită reabilitarea, acesta poate fi cetățean roman sau străin, în măsura în care hotărârea de condamnare a fost pronunțată de o instanță din România sau din străinătate și al cărei efect a fost recunoscut potrivit dispozițiilor legii.
După cum a decis fostul Tribunal Suprem, dacă cererea de reabilitare îndeplinește condițiile de fond și forma, instanta nu o poate respinge pe motiv că infracțiunea pentru care a fost condamnat prezintă un caracter deosebit de grav.
Reabilitarea judecătorească se poate obține în cazul condamnărilor pentru care nu intervine reabilitarea de drept, adică în cazul condamnărilor la pedeapsă închisorii mai mare de un an, întrucât în cazul condamnărilor la amendă sau la închisoare de cel mult un an, intervine reabilitarea de drept.
Și în cazul unei condamnări pentru care intervine reabilitarea de drept, fostul condamnat poate solicita instanței constatarea reabilitării de drept printr-o hotărâre care nu are efect constitutiv ci declarativ de drepturi.
Dacă cererea petiționarului prin care solicită constatarea reabilitării de drept nu poate fi admisă pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru această modalitate a reabilitării, cererea va putea fi examinată ca o cerere de reabilitare judecătorească.
În caz de amnistie a unei infracțiuni, s-a pus problema dacă cel condamnat pentru o astfel de infracțiune poate face o cerere de reabilitare judecătorească. În practica judecătorească mai veche, s-a susținut că o astfel de cerere e lipsită de obiect având în vedere efectele amnisitiei.
Fostul Tribunal Suprem a statuat în sens contrar, considerând că este nelegală respingerea ca lipsită de obiect a cererii de reabilitare judecătorească cu privire la o infracțiune pentru care solicitantul a fost condamnat și ulterior a fost amnistiată.
Argumentele invocate au fost, pe de o parte, lipsa unui text de lege care să înlăture reabilitarea judecătorească în cazul amnistierii faptei săvârșite, iar pe de altă parte, faptul că reabilitarea are efecte mai întinse decât amnistia. Condamnatul nu trebuie să facă dovadă în cererea de reabilitare a vreunei interdicții, incapacități sau decăderi (prin admiterea cererii urmând să înceteze acestea), această condiție nefiind prevăzută expres în textele care reglementează reabilitarea judecătorească. Pe lângă efectul principal al reabilitării, aceasta constituie și o reintegrare morală în societate.
Termenul de reabilitare judecătorească este perioada de timp de la executarea pedepsei sau stingerea executãrii pedepsei, până la soluționarea de către instanță a cererii de reabilitare, perioadă în care fostul condamnat, dovedește prin conduita sa că s-a îndreptat și cã merită sã fie reintegrat în societate.
Trecerea unui anumit interval de timp de la executarea pedepsei se impune pentru definitivarea procesului de reeducare a fostului condamnat.
O conduită adecvată numai în timpul executării pedepsei nu este suficientă pentru a proba deplina reeducare a condamnatului, astfel încât el trebuie să dovedească o perioadă determinată de timp de la eliberare sau stingerea executării pedepsei, că se conformează normelor de drept, de conviețuire, că respectă ordinea de drept.
Spre deosebire de reabilitarea de drept în cazul căreia art. 134 Cod penal, prevede un termen de reabilitare fix de 3 ani, în cazul reabilitării judecătorești, termenele de reabilitare variază în funcție de fiecare categorie de condamnare și în cadrul acesteia de durata pedepsei efectiv aplicate.
Art. 135 cuprinde patru categorii de condamnãri în funcție de gravitatea faptei comise reflectată în stabilirea cuantumului pedepsei pentru fapta respectivã. Stabilirea unor termene diferite se justifică pornind de la sferă de aplicare a reabilitării judecătorești care reprezintă modalitatea principală de reabilitare, ceea ce înseamnă că intervine în cazul celor mai multe condamnări, condamnări care variază în funcție de gravitatea faptei și de periculozitatea fãptuitorului.
Termenele de reabilitare, corespunzător fiecăreia din cele 4 categorii de condamnări, se compun dintr-un termen fix (absolut determinat) și dintr-un termen variabil care reprezintă jumătate din durata pedepsei aplicate. Așadar, pentru fiecare condamnare există un termen de reabilitare diferit.
În cazul condamnării la pedeapsa închisorii între 1 și 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate. (art. 135 alin. 1 lit. a).
În cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii între 5 și 10 ani, termenul de reabilitare este de 5 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate. (art. 135 alin. 1 lit. b).
În cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de reabilitare este de 7 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate. (art. 135 alin. 1 lit. c).
În cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viațã care a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii, termenul de reabilitare este tot de 7 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei închisorii astfel cum a fost înlocuită sau comutată.
Art. 135 alin. 1 lit. d Cod penal utilizează două noțiuni distincte: „pedeapsa comutată” și „pedeapsa înlocuită”.
Detențiunea pe viață este comutată cu pedeapsa închisorii, în cazul unei grațieri, și este înlocuită cu pedeapsa închisorii în cazurile prevăzute de lege. Astfel în art. 55 alin. 2 Cod penal, se prevede că ”în cazul în care cel condamnat la pedeapsă detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 de ani”.
Pedeapsa detențiunii pe viață mai poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii în cazul apariției unei legi mai favorabile, care prevede pentru fapta respectivă pedeapsa închisorii.
Conform art. 551 „cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberat condiționat după executarea a 20 de ani de detențiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.”
Alin. 2 al aceluiași articol prevede că bărbații care au împlinit vârsta de 60 de ani, iar femeile care au împlinit 55 de ani, în executarea pedepsei detențiunii pe viață, pot fi liberați condiționat după executarea efectivă a 15 ani de detențiune, în măsura îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute în alin. 1. Pedeapsa se consideră executată, dacă în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.
Detențiunea pe viață poate fi comutată cu pedeapsa închisorii ca efect al unui act de grațiere, durata închisorii în acest caz fiind de regulă de 25 de ani. Însă în calcularea celor 25 de ani intră și perioada deja executată. Este posibil ca la data adoptării actului de grațiere, condamnatul să fi executat 25 de ani, caz în care pedeapsa se consideră executată în întregime.
De la această dată începe să curgă termenul de reabilitare. În cazul în care după adoptarea actului, prin comutarea pedepsei detențiunii pe viață cu închisoarea, condamnatul mai are de executat din pedeapsa astfel comutată, termenul de reabilitare începe să curgă de la data executării celor 25 de ani. Cei 25 de ani de detenție se vor socoti din momentul începerii executării pedepsei detențiunii pe viață și nu de la data adoptării actului de grațiere.
În cel de-al doilea caz, al înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, termenul de reabilitare începe să curgă de la data data executării pedepsei astfel cum a fost înlocuită.
Ca și în cazul reabilitării de drept, termenul de reabilitare se stabilește întotdeauna în funcție de pedeapsa principală aplicată condamnatului și pe care acesta a fost obligat să o execute prin hotărâre definitivă de condamnare indiferent dacă ea a fost aplicată pentru o singură infracțiune sau reprezintă o pedeapsă rezultantă, iar nu pentru pedeapsă executată (care ar putea fi redusă ca urmare a unei grațieri parțiale).
Legea prevede doar ipoteza înlocuirii sau comutării pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, nu și a celei în care pedeapsa se consideră executată ca urmare a liberării condiționate și a împlinirii termenului de 10 ani fără ca în acest interval cel liberat să fi săvârșit din nou o infracțiune. Pentru această din urmă ipoteză se pune problema termenului de reabilitare și a datei de la care începe să curgă. În literatura de specialitate se argumentează că întrucât pedeapsa efectiv executată este de 20 respectiv 15 ani, iar aceasta este considerată executată după încă 10 ani, termenul de reabilitare se calculează în funcție de pedeapsa de 30 respectiv de 25 de ani. Prin urmare, termenul de reabilitare este în primul caz de 7 ani plus jumătate din pedeapsă, adică 22 de ani (7+15), iar în cel de al doilea caz, de 7 ani plus 12 ani și 6 luni, adică 19 ani și 6 luni.
Pentru acest caz, se impune soluția calculării termenului de reabiliare de la data la care se consideră executată ca urmare a liberării condiționate, termenul de reabilitare fiind cel prevăzut de art. 135 alin. 1 lit. d Cod penal.
Termenul de reabilitare se determină în raport de pedeapsa stabilită prin hotărârea de condamnare. Reducerea executării pedepsei ca urmare a unei grațieri parțiale nu influențează durata termenului de reabilitare raportat la pedeapsa stabilită inițial prin hotărâre. Tot astfel nu are relevanță pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În doctrină s-a pus problema determinării termenului de reabilitare în cazul în care infractorul este condamnat pentru un concurs de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă cuprinde și un spor.
Într-o opinie s-a susținut că în acest caz termenul se calculează în funcție de pedeapsa stabilită pentru concurs, fără a se ține seama, însă, de sporul adãugat.
Într-o altă părere se consideră că în cazul unui concurs de infracțiuni, termenul de reabilitare se raportează la pedeapsa rezultantă ce cuprinde și sporul.
Limita minimă până la care se poate reduce termenul de reabilitare nu e prevăzută de lege.
Termenul de reabilitare așa cum s-a subliniat în doctrină este un termen de drept substanțial, prevăzut într-o normă de drept material și anume în Codul Penal, prin care se urmărește ocrotirea unor drepturi sau interese. Cel ce dorește să obțină reabilitarea judecătorească trebuie să dovedească prin conduita sa, în intervalul de timp determinat în funcție de condamnare, că poate face parte din societate fără ca asupra lui să planeze povara trecutului, statutul de condamnat.
Prin condițiile reabilitării judecătorești enumerate în art. 137 Cod penal, se înțeleg cerințele, îndatoririle pe care trebuie să le îndeplinească fostul condamnat pe durata termenului de reabilitare, și a căror îndeplinire dă conținut prezumției de îndreptare și reeducare. Între aceste condiții nu există o ierarhie; din punct de vedere juridic sunt egale.
De aceea trebuie îndeplinite toate în mod cumulativ, instanța neavând dreptul de a aprecia dacă fostul condamnat merită sau nu să obțină reabilitarea, dacă aceasta este sau nu oportună. În măsura în care instanța constată că fostul condamnat și-a conformant conduita exigențelor prevăzute de lege, aceasta, prin hotărâre judecătorească acordă reabilitarea, textul de lege prevăzând că „cererea de reabilitare se admite” dacă cel condamnat întrunește condițiile.
În acest fel fiecare condamnat are certitudinea perspectivei reintegrării în societate prin înlăturarea interdicțiior, incapacităților și decăderilor, în măsura îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, certitudine care reprezintă un stimulent pentru orice condamnat.
O nouă condamnare intervenită după împlinirea termenului de reabilitare nu reprezintă o neîndeplinire a condiției prevăzute la lit. a, condiție care se referă la condamnările suferite înăuntrul termenului de reabilitare.
O problemă dezbătută în doctrină a fost aceea dacă pentru noua condamnare intervenită înăuntrul termenului de reabilitare, condamnatul poate obține reabilitarea de drept, și în caz afirmativ, dacă se consideră îndeplinită condiția prevăzută de art. 137 alin. 1 lit. a. Cod penal.
Într-o opinie, se consideră că trebuie să se distingă după cum condamnarea a fost pronunțată în timpul termenului de reabilitare sau ulterior acestui moment dar înainte de soluționarea cererii. În primul caz autorul consideră că nu este îndeplinită condiția de la lit. a și în consecință, se face aplicarea dispozițiilor în cazul unor condamnări succesive.
În cel de al doilea caz, se consideră că petiționarul îndeplinește condiția de fond a reabilitării.
Într-o altă opinie se arată că reabilitarea de drept nu poate interveni atâta timp cât subzistă unele consecințe ale condamnării decurgând dintr-o condamnare pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare.
Condiția prevăzută la lit. b trebuie analizată în strânsă corelație cu condiția bunei conduite, fiind dovada bunei comportări și în același timp o garanție pentru viitor că va avea o comportare bună.
Executarea unei activități utile care să-i asigure mijloacele de existență, conștiința îndeplinirii unei munci oneste, sunt dovezi ale îndreptării morale a fostului condamnat care prin conduita sa demonstrează că merită să fie reintegrat în societate. Această prevedere reprezintă, pe de o parte un stimulent pentru fostul condamnat de a se reintegra în muncă, de a desfășura o activitate care să-i asigure existența, iar pe de altă parte, exclude de la beneficiul reabilitării pe cei care duc o viață parazitară, care nu se conformează exigențelor sociale prin desfășurarea unei munci, activități utile și oneste. În același timp nu se poate concepe reintegrarea fostului condamnat atâta timp cât nu s-a încadrat în muncă, nu-și asigură existența prin muncă prezentă sau trecută.
Potrivit legii, nu contează durata muncii, astfel că se consideră îndeplinită condiția și în cazul desfășurării unei muncii sezoniere sau cu caracter temporar cu condiția să existe o continuitate în desfășurarea acestor activități în perioada termenelor de reabilitare, să urmărească să-și asigure existența prin mijoace oneste, și nu contează nici felul muncii.
Se consideră că femeia casnică, cel ce desfășoară o activitate în gospodăria proprie, meșteșugarul, îndeplinește condiția prevăzută la lit. b.
Nu e suficient pentru a fi considerată îndeplinită condiția, ca la data solicitării sau soluționării cererii de reabilitare, condamnatul să fie încadrat în muncă, ci instanța de judecată trebuie să verifice dacă de la data eliberării și până la momentul solicitării reabilitării sau soluționării cererii, și-a asigurat existența prin muncă cinstită, executată cu perseverență, în mod obișnuit.
Condamnatul trebuie să-și dovedească bună conduită în timp, pe parcursul termenului de reabilitare și după expirarea acestui termen, până la soluționarea cererii.
Conform art. 495 lit. c Cod procedură penală, în cerere trebuie să menționeze localitățile în care condamnatul a locuit și locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la introducerea cererii. Aceste mențiuni se impun tocmai pentru ca instanța să analizeze conduita fostului condamnat atât la locurile de muncă cât și în familie, sub diferite aspecte, lipsa acestor mențiuni determinând respingerea cererii.
În practica judiciară s-a subliniat că cererea de reabilitare nu poate fi respinsă pentru faptul că petiționarul nu a avut o comportare care să determine evidențierea sa în muncă.
Bună conduită este o cerință esențială a reabilitării prin care fostul condamnat dovedește că s-a detașat de trecut și a înțeles să se conformeze regulilor de conviețuire.
În alin. 2 al art. 137 Cod penal se prevede că instanța poate dispune reabilitarea chiar dacă constată că nu e îndeplinită condiția prevăzută la lit. d, în măsura în care această neîndeplinire nu se datorează relei-credințe.
Renunțarea părții vătămate la plata despăgubirilor civile este asimilată îndeplinirii condiției de achitare a acestora.
În doctrină s-a pus problema dacă îndeplinirea termenului de prescripție a dreptului părții de a cere plata despăgubirilor civile ca urmare a pasivității, a omisiunii acesteia de a executa silit creanța înăuntrul termenului de 3 ani poate fi considerată o renunțare în sensul dispoziției din Cod.
Majoritatea doctrinei consideră că prescripția dreptului de a executa silit creanța nu poate constitui o renunțare tacită din partea părții vătămate, invocându-se mai multe argumente; regula o constituie achitarea integrală a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile stabilite prin hotărâre, într-una din modalitățile prevăzute de legea civilă: plată, compensație, dare în plată. Condiția prevăzută de art. 137 alin. 1 lit. d nu este îndeplinită nici atunci când cel condamnat nu își îndeplinește obligația în mod voluntar, ci prin executarea silită a acesteia.
Excepțiile se justifică prin cauze care nu-i sunt imputabile condamnatului: fie face dovada imposibilității achitării, independent de reaua-voință din partea acestuia, fie prestațiile periodice nu au ajuns la scadență, dar cele trecute au fost executate cu regularitate, fie creditorul renunță la plata despăgubirilor.
Excepțiile sunt de strictă interpretare neputând fi extinse prin analogie la alte situații. Legea nu face referire la prescripție ca modalitate de îndeplinire a condiției prevăzute în art. 137 alin. 1 lit. d, neputând fi considerată o excepție de la regulă, o renunțare tacită a părții vătămate la plata despăgubirilor. Obligația de plată și îndeplinirea acestei condiții trebuie privită nu atât ca un drept al creditorului, parte vătămată, ci ca un criteriu de apreciere al conduitei fostului condamnat. A lăsa să treacă timpul profitând de pasivitatea persoanei îndreptățite la despăgubiri, demonstrează o oarecare rea-credință, o sustragere de la executare, de la îndeplinirea unei cerințe legale.
Potrivit art 499 Cod procedură penală, coroborat cu art. 137 alin. 2 Cod penal, când petiționarul dovedește că neplata cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor nu se datorează relei-credințe, instanța în funcție de împrejurări are două posibilități: să acorde un termen care nu poate depăși 6 luni în care fostul condamnat să-și achite obligațiile civile sau să dispună reabilitarea fără ca prin această măsură să afecteze drepturile patrimoniale ale părții civile.
Reabilitarea judecătorească se poate obține în urma unei cereri adresate unei instante judecătorești prin care se deschide o procedură jurisdicțională.
În ceea ce privește persoanele care pot face cerere de reabilitare, legea distinge în funcție de momentul în care este făcută cererea. Astfel, legea precizează că în timpul vieții, cererea poate fi făcută numai de fostul condamnat, iar în caz de deces în timpul procedurii de reabilitare, continuată de soț sau rude apropiate.
Potrivit art. 494 instanta competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.
Leguitorul a atribuit competenta de soluționare a cererilor de reabilitare celor două categorii de instanțe menționate mai sus din considerente legate fie de înlesnirea desfășurării judecării cererii, fie pentru a ușura situația celui care a cerut consamnarea.
Astfel, în cazul în care cererea de reabilitare este soluționată de instanța care a soluționat în prima instanță, activitatea procesuală este înlesnită de faptul că dosarul se află în arhiva acestei instanțe, iar punerea în executare a hotărârii de condamnare s-a făcut de către această instanță.
În ipoteza în care cel condamnat se adresează cu cerere de reabilitare instanței în a cărei circumscripție domiciliază este, pe de o parte, mult ușurată administrarea probelor din care rezultă conduita celui condamnat, pe de altă parte, petiționarul este scutit de cheltuielile de transport pe care le-ar face în situația în care s-ar adresa instanței care a pronunțat condamnarea.
Dacă instanța ce a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea este o instanță militară și înainte de introducerea cererii de reabilitare, printr-o modificare legislativă, cauza a fost trecută în competența instanței civile, cererea de reabilitare se judecă de instanța civilă devenită competentă să soluționeze cauza în primă instanță sau de instanța corespunzătoare acesteia în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul. Într-un atare caz, cererea de reabilitare judecătorească, fiind subsecventă condamnării, urmează sub aspectul competenței regimul cauzei în care s-a pronunțat condamnarea, existent la momentul introducerii cererii de reabilitare.
În cazul în care cererea este completă și făcută în termen se trece la soluționarea ei. Potrivit art. 498 Cod procedură penală, la termenul fixat instanța ascultă persoanele citate, concluziile procurorului și verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de fond ale reabilitării (art. 137 Cod penal). La soluționarea în fond a cererii de reabilitare, instanța verifică dacă persoana ce urmează a fi reabilitată nu a suferit o nouă condamnare. În practica judiciară, s-a arătat ca această condiție nu este îndeplinită în situația în care condamnatul a săvârșit o infracțiune care a fost amnistiată, deoarece fapta comisă trebuie avută în vedere la caracterizarea comportamentului celui care a cerut reabilitarea. În cazul în care însă amnistia vizează infracțiunea pentru care a fost pronunțată condamnarea, cererea de reabilitare nu poate fi respinsă ca fiind lipsită de obiect, deoarece intervenirea amnistiei nu este menționată ca impediment în cadrul condițiilor reabilitării judecătorești, condiții prevăzute de art. 137 Cod penal și art. 495-503 Cod procedură penală.
Instanța ținând seama de declarațiile persoanelor ascultate în ședința de judecată privind cererea de reabilitare, precum și având în vedere materialul de la dosar apreciază dacă cel condamnat a avut o conduită bună. La aprecierea bunei conduite cerute condamnatului pentru obținerea reabilitării judecătorești, instanța trebuie să aibă în vedere comportarea acestuia pe toată perioada de timp care a trecut de la data executării pedepsei, la toate locurile de muncă unde a lucrat, precum și în afara acestora. Când din materialul aflat la dosar nu rezultă date suficiente cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond ale reabilitării, instanța dispune completarea materialului de către persoana interesată, iar în cazul în care considera necesar cere de la organele competente relații cu privire la persoana celui condamnat.
Potrivit art. 498, în situația în care petiționarul nu a depus odată cu cererea toate actele și dovezile necesare verificării îndeplinirii condițiilor legale și nici nu s-a prezentat în instanță la termenul la care a fost citat, instanța dispune completarea materialului de către petiționar, putând cere de la organele competente relații cu priviere la comportarea acestuia.
Una din condițiile de fond ale reabilitării constă în plata în întregime a despăgubirilor civile la care a fost obligat condamnatul, afară de cazul când partea vătămată a renunțat la despăgubiri sau când instanța constată că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărârea de condamnare. Când neplata despăgubirilor stabilite prin hotărârea de condamnare nu se datorează relei-credințe a condamnatului se poate dispune reabilitarea.
Când condamnatul dovedește că nu a avut posibilitatea să plătească despăgubirile în întregime, instanța poate să acorde un termen, de cel mult 6 luni, pentru a achita în întregime sau în parte suma datorată. În raport de împrejurări, instanța poate admite cererea de reabilitare și în cazul în care nu s-au plătit în întregime despăgubirile civile, fără a se aduce vreo atingere prin aceasta drepturilor părții civile în sensul că acestea nu se modifică prin hotărârea dată asupra reabilitării (art. 499 alin. 3).
În cazul în care instanța constată îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale reabilitării, va admite cererea formulată de petiționar. Examinarea cererii de reabilitare judecătorească este suspendată atunci când a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune săvârșită de condamnat, suspendare care durează până la soluționarea definitivă a cauzei privitoare la noua infracțiune.
Dacă instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile de fond ale reabilitării, va respinge cererea ce i-a fost adresată spre soluționare. Reînnoirea cererii de reabilitare, care a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor de fond prevăzute de art. 137 Cod penal, poate fi făcută în termenele prevăzute de art. 138 Cod penal, și anume: 3 ani în cazul condamnării pedepsei la închisoarea mai mare de 10 ani, 2 ani în cazul condamnării la pedeapsă închisorii mai mare de 5 ani și 1 an în celelalte cazuri.
Conform art. 139 Cod penal, reabilitarea judecătorească va fi anulată când după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare.
Noua condamnare care determină anularea reabilitării judecătorești a intervenit în timpul termenului de reabilitare inclusiv până la soluționarea cererii. Cauza este așadar preexistentă acordării reabilitării, și din punct de vedere obiectiv se justifică prin faptul că o nouă condamnare duce la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. a Cod penal.
În practica instanțelor judecătorești s-a ivit o diversitate de soluții cu privire la căile ordinare de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor pronunțate în materia reabilitării.
Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii numărul 356/2006, sunt aplicabile prevederile art. 501 teza I din Codul de procedură penală, în sensul că hotărârea prin care instanța rezolvă cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea instanței de apel este supusă recursului.
Alte instanțe, dimpotrivă, invocând prevederile alin. 1 lit. f al art. 361 din Codul de procedură penală, introdus în acest text prin Legea numărul 356/2006, intrată în vigoare la 7 septembrie 2006, au considerat că după această dată hotărârea de soluționare a cererii de reabilitare este supusă controlului judiciar numai în cadrul căii de atac a recursului.
În practica instanțelor judecătorești s-a ivit o diversitate de soluții cu privire la căile ordinare de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor pronunțate în materia reabilitării.
Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii numărul 356/2006, sunt aplicabile prevederile art. 501 teza I din Codul de procedură penală, în sensul că hotărârea prin care instanța rezolvă cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea instanței de apel este supusă recursului.
Alte instanțe, dimpotrivă, invocând prevederile alin. 1 lit. f al art. 361 din Codul de procedură penală, introdus în acest text prin Legea numărul 356/2006, intrată în vigoare la 7 septembrie 2006, au considerat că după această dată hotărârea de soluționare a cererii de reabilitare este supusă controlului judiciar numai în cadrul căii de atac a recursului.
Potrivit art. 361 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, introdus prin Legea numărul 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial, partea I numărul 677 din 7 august 2006, ale căror dispoziții au intrat în vigoare la 7 septembrie 2006, nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate în materia exercitării hotărârilor penale, precum și cele privind reabilitarea.
Pe de altă parte, conform art. 501 teza I din Codul de procedură penală, hotărârea prin care instanța rezolvă cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea pronunțată de instanța de apel este supusă recursului. Soluționarea acestei chestiuni presupune o problemă de aplicare a legii de procedură penală în timp, mai precis succesiunea temporală și, implicit situațiile tranzitorii. Codul de procedură penală, cu privire la acest aspect, nu conține o dispoziție care să reglementeze aplicarea în timp a legii de procedură penală.
Dispozițiile referitoare la situațiile tranzitorii sunt cuprinse în Legea numărul 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală.
Concluzii
Societatea modernă pornește de la premisa că orice infractor poate să reintre în rândul oamenilor cinstiți dacă are voința de a-și recăpăta onoarea pierdută. Reabilitarea reprezintă o reacceptare de către societate, cu drepturi depline, a fostului condamnat care dovedește că s-a îndreptat și care inspiră încrederea că nu va mai săvârși fapte antisociale.
Conduita antisocială presupune examinarea condițiilor social-istorice în care se desfășoară procesul de socializare a individului, pentru a identifica factorii care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalității. Recuperarea unui membru al societății cu consecința posibilității folosirii energiilor sale creatoare în scopul îmbunatățirii societății în ansamblu constituie un motiv în plus pentru găsirea unor soluții eficiente pentru reeducarea și reintegrarea foștilor infractori.
În ceea ce privește termenele de reabilitare acestea au fost mult scurtate prin eliminarea “jumătății din pedeapsa pronunțată” ce se adăugă la unul din termenele prevăzute de cod, termen ce rezona, în funcție de pedeapsa pronunțată. În ceea ce privește posibilitatea acordării reabilitării unui condamnat decedat până la împlinirea termenului s-a instituit și posibilitatea acordării unui beneficiu acestuia, condiționat de comportarea acestuia, evaluare ce se efectuează de către instanța de judecată.
S-a eliminat posibilitatea reducerii termenelor de reabilitare de către Procurorul General al României ceea ce înseamnă că doar un condamnat decedat mai poate obține reabilitarea înainte de termen. În privința reabilitării judecătorești, s-a renunțat la lit. b art. 137 care prevedea o condiție pentru acordarea reabilitării și anume asigurarea existenței prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul în care are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă.
Ca o noutate, din motive practice, dar și dictat de realitățile cotidiene în care din ce în ce mai mulți romani se stabilesc în alte state, competenta instanței de a se pronunța asupra cererii de reabilitare s-a stabilit și în favoarea instanței în a cărei circumscripție a avut ultimul domiciliu condamnatul.
S-a instituit și o “pedeapsă” în situația în care s-a prescris executarea pedepsei; astfel în situația în care prescripția executării pedepsei se poate imputa persoane condamnate aceasta nu mai poate depune cererea personal, persoanele care vor putea depune cererea pentru el fiind doar soțul său rudele apropiate.
STUDIU DE CAZ
ANEXA 1
Judecătoria Sectorului 1 București, decizia nr. 1070 din 3 iunie 2004 – Secția a Il-a penală
Prin Sentința penală nr. 114 din 23 ianuarie 2004 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.A.A., din infracțiunea de furt calificat în formă consumată în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 208 – 209 alin. 1 lit. g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal. S-a luat act că partea vătămată B.N. nu s-a constituit parte civilă, în fapt s-a reținut că, în noaptea de 29/30 martie 2003, inculpatul a pătruns prin efracție și escaladare în locuința părții vătămate B.N., de unde a luat o geantă de voiaj cu mai multe bunuri, dar a auzit un zgomot ce l-a făcut să abandoneze geanta și să fugă de la locul faptei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul.
În motivarea apelului său, Parchetul a criticat sentința pe motiv că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 pentru pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 363 din 29 martie 2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Prin Decizia penală nr. 412/A din 6 aprilie 2004 a Tribunalului București-Secția I penală, au fost admise apelurile declarate în cauză, desființată în parte sentința și, în fond, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. g și i din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. g și i din Codul penal, texte în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 363/2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București, grațiere constatată prin Decizia penală nr. 1107/R din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Galați, și s-a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
S-a dedus perioada executată de la 10.11.1999 la 9.12.1999 și de la 12.04.2001 la 16.12.2002.
S-a apreciat însă că infracțiunea de furt calificat a rămas în faza de tentativă întrucât inculpatul nu și-a apropriat bunurile părții vătămate. Astfel, inculpatul a încercat să sustragă cele 200 CD-uri, însă acestea și geanta de voiaj au rămas în încăperea în care se găseau. Întreruperea activității infracționale și abandonarea bunurilor în locul unde acestea se aflau anterior, ca urmare a temerii inculpatului generate de faptul că acesta a auzit zgomote în exteriorul camerei, conduc la reținerea tentativei la infracțiunea de furt calificat, sens în care tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.A.A.
În motivarea recursului său, Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, considerând că în cauză trebuia reținută forma consumată a infracțiunii de furt calificat, întrucât infracțiunea se consumă la momentul realizării apropriațiunii, adică al deposedării persoanei vătămate și al împosedării făptuitorului.
În privința inculpatului, acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 din Codul de procedură penală.
Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare susmenționate, Curtea a reținut următoarele:
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.A.A. a pătruns în timpul nopții, prin spargerea geamurilor, la spălătoria unui bloc. În interior a găsit mai multe cutii de carton în care se aflau diferite bunuri, încărcând o parte din acestea într-o geantă de voiaj găsită la fața locului, însă a abandonat geanta cu bunurile sustrase la locul faptei întrucât a auzit un zgomot.
Pentru motivele arătate în decizia tribunalului, Curtea a apreciat că fapta este tentativă la infracțiunea de furt calificat.
Câtă vreme bunurile a căror sustragere inculpatul a intenționat-o au fost găsite la locul faptei, ulterior întreruperii voluntare a punerii în executare a hotărârii infracționale, încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de inculpat este aceea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, așa cum corect a apreciat și instanța de apel.
În aceste condiții, critica formulată de Parchet în recursul declarat este neîntemeiată, iar calea de atac promovată de acesta a fost respinsă.
În ce privește recursul inculpatului, Curtea a constatat că acesta este admisibil pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002, persoanele grațiate care, în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării acestei legi.
În speță, din actele depuse la instanța de apel rezultă că prin Sentința penală nr. 1435 din 21 iunie 2002 a Judecătoriei Brăila, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1107/R din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Galați, inculpatului i s-a admis o cerere de contopire a mai multor pedepse anterioare.
Față de aceste date și reținând că inculpatul a comis fapta ce face obiectul judecății în prezenta cauză, în noaptea de 29/30 martie 2003, instanța de apel a constatat că, întrucât fapta a fost comisă în interiorul termenului de 3 ani stabilit prin art. 7 din Legea nr. 543/2002, sunt incidente dispozițiile legale privind revocarea grațierii condiționate.
O asemenea concluzie nu este însă corectă.
Este adevărat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, ca de altfel orice dispoziție similară dintr-un act de clemență, nu fac distincție în legătură cu pedepsele ce cad sub incidența grațierii.
Orice dispoziție legală însă trebuie interpretată și aplicată nu numai în literă, ci și în spiritul ei. Or, de esența unui act de grațiere este pe de o parte clemența de care se bucură făptuitorul din partea legiuitorului, iar, pe de altă parte, consecința negativă a nesocotirii acestei clemențe, prin săvârșirea ulterior grațierii, într-un anumit termen fixat de legiuitor, a unei alte infracțiuni, caz în care este justificat un tratament penal mai aspru, diferit de cel aplicat de regulă în cazul recidivei postcondamnatorii, concretizat în cumulul aritmetic, iar nu cel juridic al celor două pedepse.
Chiar dacă actul normativ de grațiere nu o spune explicit, este firesc însă ca această severitate, concretizată în revocarea beneficiului grațierii și cumularea aritmetică a pedepselor, să fie justificată și deci aplicată doar în măsura în care făptuitorul a beneficiat efectiv de grațiere, s-a bucurat realmente de efectele acesteia, prin neexecutarea pedepsei pe care în alte condiții ar fi executat-o.
Altfel spus, cu referire la pedepsele ce trebuie executate prin privare de libertate, beneficiul grațierii presupune tocmai faptul că persoana condamnată nu va mai fi privată de libertate. O asemenea situație nu se regăsește însă atunci când, cum este și cazul în speță, din două sau mai multe pedepse ce au fost aplicate pentru fapte concurente, făptuitorul beneficiază de grațiere doar pentru o parte din aceste pedepse, fiind vorba așadar despre un beneficiu aparent, căci el va avea de executat celelalte pedepse, care nu intră sub incidența actului de clemență.
Mai mult, pedeapsa supusă grațierii este chiar mai mică decât pedeapsa cea mai grea rezultată în urma contopirii celorlalte pedepse executabile.
Într-o asemenea ipoteză, Curtea a apreciat că dispozițiile referitoare la consecințele revocării "beneficiului" grațierii nu sunt incidente întrucât, pe de o parte, inculpatul nu a beneficiat efectiv de grațiere (el executând o pedeapsă superioară în cuantum celei grațiate, pedeapsă rezultantă a contopirii celorlalte pedepse executabile), iar, pe de altă parte, dacă s-ar accepta ideea contrară, s-ar ajunge implicit la o executare dublă a unor pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente.
Astfel, cu referire la situația în speță, este indubitabil că inculpatul a executat efectiv (și chiar integral) două dintre cele trei pedepse a căror contopire a solicitat-o, iar prin efectul revocării grațierii s-ar ajunge la o nouă executare efectivă, de această dată pentru cea de-a treia pedeapsă, deși aceasta din urmă a fost aplicată pentru o faptă concurentă cu primele două. Prin urmare, într-o asemenea ipoteză, Curtea a apreciat că, ulterior revocării grațierii și constatării că pedeapsa anterior grațiată a devenit executabilă, vor fi mai întâi aplicabile dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni între toate pedepsele anterioare, iar apoi dispozițiile referitoare la starea de recidivă sau, după caz, ale art. 40 din Codul penal.
În speță, Curtea a constatat că prin contopirea pedepsei, devenită executabilă, de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 363/2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București, cu celelalte pedepse, de câte 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2506/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București, și, respectiv, 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2109/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București, se ajunge la o pedeapsă de executat de 1 an și 10 luni închisoare. Această pedeapsă însă inculpatul a executat-o efectiv în perioada 10.11 -9.12.1999 și, respectiv, 12.04.2001 – 29.01.2003, astfel încât, ținând seama de faptul că cele trei pedepse sus-menționate au fost aplicate pentru fapte comise în minoritate, nu poate fi vorba de o stare de recidivă postexecutorie și cu atât mai puțin de aplicarea dispozițiilor art. 40 din Codul penal.
Prin urmare, concluzia care se desprinde este aceea că, întrucât pedeapsa rezultantă a fost executată efectiv, inculpatul va avea de executat doar pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 1 an și 6 luni închisoare.
Ca urmare, s-a admis recursul inculpatului P.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 412/A din 6 aprilie 2004 a Tribunalului București – Secția I penală.
S-a casat în parte decizia recurată și, rejudecând în fond, s-a înlăturat mențiunea cu privire la executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 363/2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre recurată.
S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1435 din 21 iunie 2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 1107/R din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Galați, în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2506/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București și 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2109/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
S-a contopit pedeapsa devenită executabilă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 363/2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2506/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București și 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2109/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București, urmând ca inculpatul să execute 1 an și 10 luni închisoare.
S-a constatat executată integral această din urmă pedeapsă în perioada 10.11.1999-9.12.1999 și 12.04.2001-29.01.2003.
S-a decis ca inculpatul să execute doar pedeapsa din prezența cauză de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
S-a înlăturat mențiunea privind deducerea perioadei executate.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei.
S-a respins ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
ANEXA 2
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4543 din 27 iulie 2005
Prin sentința penală nr. 61/2005 a Tribunalului Brașov s-a respins ca nefondată sesizarea Biroului de executări penale din cadrul Tribunalului Brașov, privind pe condamnatul P.I.
S-a reținut că, prin sentința penală nr. 26 din 9 martie 1995 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 157 din 20 iunie 1997 a Curții Supreme de Justiție, P.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. 1 Cod penal
La data de 7 iulie 1997, Tribunalul Brașov, urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a emis mandatul de executare.
Având în vedere data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, și anume 20 iunie 1997, conform art. 126 lit. b Cod penal, termenul de prescripție a executării pedepsei este de 7 ani, care s-ar fi împlinit la 19 iunie 2004.
La dosarul cauzei, se găsește răspunsul Biroului Național Interpol din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române potrivit căruia condamnatul a fost arestat în urma procedurii extrădării de către autoritățile judiciare ale Regatului Spaniei – Arganda de Rei Madrid – la 30 mai 2003.
Conform art. 35 alin. 2 din Legea extrădării, depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripția neîmplinită anterior.
Cum inculpatul P.I. a fost arestat în procedura extrădării de autoritățile spaniole la 30 mai 2003, iar termenul de împlinire a prescripției executării pedepsei s-ar fi împlinit la data de 19 iunie 2004, rezultă că sesizarea Biroului de executări penale din cadrul Tribunalului Brașov nu poate fi primită, a motivat prima instanță.
Apelul condamnatului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 148 din 11 mai 2005.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Condamnatului i s-a aplicat prin sentința penală nr. 26 din 9 martie 1995 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1570 din 20 iunie 1997 a Curții Supreme de Justiție, o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Mandatul de executare a pedepsei a fost emis la 7 iulie 1997 de către instanța de executare.
Potrivit art. 126 Cod penal, termenul de prescripție a executării pedepsei în cazul de față era de 7 ani și urma să se împlinească la 19 iunie 2004.
Cum, însă, prin încheierea Curții de Apel Brașov din 4 iunie 2003 s-a cerut extrădarea condamnatului în vederea executării pedepsei menționate, termenul de prescripție s-a întrerupt în baza art. 35 alin. 22 din Legea nr. 302/2004, iar întreruperea cursului face să curgă un nou termen de prescripție, timpul scurs până la apariția cauzei de întrerupere nemaifiind luat în calcul; astfel că, în speță, prescripția executării pedepsei de 2 ani se va împlini la 3 iunie 2010.
Hotărârile atacate fiind legale și temeinice, recursul condamnatului a fost respins.
Raportată la speța analizată, prescripția răspunderii penale și prescripția executării pedepsei are incontestabil un caracter unitar și răspunde în mod corespunzător necesităților în materie legislativă. Soluția judecătorească în situația prezentată presupune, în fapt, recunoașterea existenței realității formulate situate între infracțiune și pedeapsă, deși structura normei de incriminare nu favorizează o atare concluzie. Așa se explică de ce prescripția în cazul de față poate fi considerată ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale sa a vocației la pedeapsă și o cauză de înlăturare a executării pedepsei.
ANEXA 3
Judecătia Tg. Jiu, Dosar nr. 4680/318/2011, Sentința penală nr. 869 din 12.05.2011
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu a fost reprezentat de procuror Pestiseanu Gheorghe.
Pe rol soluționarea cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul G.I.N.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul asistat de avocat M.N.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, petentul a depus la dosar certificat de cazier judiciar rectificat, în copie cartea sa de identitate și certificat de naștere, după care constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, potrivit art. 339 și 340 Cod procedură penală, a apreciat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în dezbaterea cererii de reabilitare formulate de petent.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea cererii de reabilitare formulate de petent, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile de legalitate și de forma ale cererii.
Apărătorul petentului solicita admiterea cererii de reabilitare astfel cum a fost formulată, cu luarea în considerare a certificatului de cazier judiciar depus la acest termen de judecată, arătând că sunt îndeplinite condițiile art. 137 Cod penal, urmând a se constata intervenită reabilitarea de drept pentru prima condamnare, să se dispună reabilitarea judecătorească pentru cea de-a doua condamnare.
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21.03.2011, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub numărul 4680/318/2011, petentul G.I.N. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună reabilitarea sa de drept cu privire la pedeapsa de un an închisoare aplicată de Judecătoria Tg-Jiu prin sentința penală nr. 685/09.04.1992 și reabilitarea să judecătorească cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Tg-Jiu prin sentința penală nr. 284/18.04.1990.
În motivarea cererii, a precizat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 134 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 136, 137 Cod penal, nu a suferit alte condamnări, își asigură existența din practicarea agriculturii și nu există sume de bani la care să fi fost obligat prin hotărârile judecătorești menționate și pe care să nu le fi achitat.
În dovedirea cererii, a depus la dosar certificat de cazier judiciar nr. 250/14.03.2011.
Din oficiu, în temeiul art. 496 Cod procedură penală, s-a dispus citarea petentului, precum și întocmirea unui referat de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Tg-Jiu, cu privire la executarea pedepselor de către petent și achitarea cheltuielilor judiciare, referatul solicitat fiind înaintat pentru primul termen de judecată (fila 9).
În cadrul probei cu înscrisuri, petentul a depus la dosar sentința penală nr. 384/18.04.1990 a Judecătoriei Tg-Jiu, sentința penală nr. 685/09.04.1992 a Judecătoriei Tg-Jiu, adeverința nr. 4089/04.04.2011, acte de stare civilă, caracterizări.
Ulterior, petentul a precizat cererea (fila 20) solicitând reabilitarea sa de drept cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de Judecătoria Tg-Jiu prin sentința penală nr. 685/09.04.1992 și reabilitarea sa judecătorească cu privire la pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Tg-Jiu prin sentința penală nr.384/18.04.1990, arătând ca în certificatul de cazier judiciar exista mențiuni eronate.
În raport de aceasta precizare, instanța a pus în vedere petentului să depună la dosarul cauzei certificatul de cazier judiciar rectificat conform procedurii prev. de art. 32 alin. 2 din legea nr. 290/2004, obligație îndeplinită de acesta la ultimul termen de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 137 Cod penal raportate la art. 135 Cod penal și art. 494-498 Cod procedură penală, pe cale de consecință se va analiza dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Astfel, prin sentința penală nr. 384/18.04.1990 a Judecătoriei Tg-Jiu, pronunțată în dosarul nr. 217/1990, rămasă definitivă prin nerecurare, în baza art. 208,209 lit. a și g Cod penal a fost condamnat petentul P.N., fiul lui I. și I., născut la data de 03.07.1965 în BG la pedeapsă de 3 ani închisoare, iar în baza art. 3 din Decretul nr. 3/1990 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată acestuia, fiind obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin sentința penală nr. 685/09.04.1992 a Judecătoriei Tg-Jiu, pronunțată în dosarul nr. 9598/1991, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 380/27.05.1992 a Tribunalului Gorj, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 lit. a, e și c Cod penal și obligat la 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
La data de 27.12.2005 petentul P.N. a dobândit prin căsătorie numele G.I.N., așa cum rezultă din certificatul de căsătorie aflat la fila 42.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 135-137 Cod penal, rezultă că pentru a putea fi acordată reabilitarea judecătorească, la cererea fostului condamnat, trebuie îndeplinite o serie de condiții referitoare la condamnarea pentru care se cere reabilitarea judecătorească, termenul de reabilitare și conduita fostului condamnat.
În ceea ce privește condiția referitoare la condamnarea pentru care se poate cere reabilitarea judecătorească, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 134 Cod penal și literală a dispozițiilor art. 135 Cod penal, rezultă că o astfel de cerere poate fi introdusă pentru orice condamnare care nu îndeplinește condițiile reabilitării de drept. Cum, în speță, petentul a fost condamnat la pedeapsă închisorii de 1 an, respectiv 3 ani, iar potrivit art. 134 din Codul penal reabilitarea de drept operează pentru condamnări la pedeapsa amenzii sau la pedeapsă închisorii care nu depășește un an, rezultă că pentru condamnările pronunțate în privința petentului nu poate opera reabilitarea de drept.
Reținând astfel, instanța are în vedere și faptul că deși pentru condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 685/1992 a Judecătoriei Tg-Jiu ar fi fost incidentă reabilitarea de drept, întrucât reabilitarea are caracter indivizibil, iar o reabilitare parțială este lipsită de semnificație juridică, reabilitarea de drept nu operează în cazul în care petentul a suferit mai multe condamnări succesive susceptibile doar unele de reabilitare de drept, iar celelalte susceptibile de reabilitare judecătorească, cum este cazul în speță.
În consecință, pentru condamnările suferite, petentul poate solicita doar reabilitarea judecătorească, prima condiție pentru acordarea acesteia fiind, ca atare, îndeplinită.
În ceea ce privește termenul de reabilitare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 136 alin. 1 și 135 Cod penal, rezultă că termenul de reabilitare judecătorească se calculează de la data executării pedepsei principale.
În situația în care o persoană a suferit mai multe condamnări, cum este cazul petentului, termenul de reabilitare judecătorească se stabilește în funcție de pedeapsa cea mai grea și curge de la data la care ultima pedeapsa este executată sau considerată ca executată.
Transpunând aceste principii în speță, instanță constată că pedeapsa cea mai grea aplicată petentului este cea de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 384/18.04.1990 a Judecătoriei Tg-Jiu, pronunțată în dosarul nr. 217/1990, rămasă definitivă prin nerecurare, astfel că termenul de reabilitare incident este, conform art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal, de 4 ani la care se adaugă jumătate din această pedeapsă, deci 5 ani și 6 luni.
Acest termen începe să curgă de la data la care ultima pedeapsa este executată sau considerată ca executată.
Având în vedere că petentul a început executarea ultimei pedepse la data de 18.10.1991, potrivit mențiunilor din cazierul judiciar aflat la fila 11, data considerării ca executată a pedepsei este 17.10.1992, neprezentând importantă pentru calcularea termenului de reabilitare, momentul liberării condiționate din executarea pedepsei.
Ca atare, de la această dată se socotește termenul substanțial de reabilitare, ce urmează a fi calculat conform dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. a și art. 154 din Codul penal, respectiv 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate, adică 5 ani și 6 luni, termen care s-a împlinit la data de 17.04.1998.
Prin urmare, reținând că cererea de reabilitare ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată la data de 21.03.2011, conform rezoluției judecătorului de serviciu (fila 2), instanța constată că, potrivit art. 497 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, interpretat per a contrario și art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal este îndeplinită condiția de formă și de fond a introducerii acesteia după împlinirea termenului legal, respectiv 17.04.1998.
Cât privește condițiile referitoare la conduita condamnatului, grupate în art. 137 alin. 1 lit. a-c din Codul penal, instanță reține că, potrivit mențiunilor certificatului de cazier judiciar nr. 384/10.05.2011, eliberat de către I.P.J. G. – Serviciul de cazier judiciar (fila 44), de la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei de 1 an închisoare și până în prezent, petentul nu a mai suferit nicio condamnare, astfel încât este îndeplinită condiția prev. de art. 137 alin. 1 lit. a din Codul penal.
Instanța mai reține că în prezent petentul își are asigurată existența din agricultură, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 22, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de art. 137 alin. 1 lit. b Cod penal.
Din înscrisul în circumstanțiere denumit "caracterizare" (fila 23) și cartea de identitate aflată la fila 45, rezultă că petentul are domiciliul stabil în localitatea T, unde este cunoscut ca o persoană cu un comportament corespunzător atât în familie, cât și în comunitate.
În consecință, probele administrate în cauză se coroborează, formând instanței convingerea că pe toată perioada de timp de la considerarea că executată a pedepsei și până în prezent petentul a avut asigurată existența prin muncă și a avut o bună conduită, străduință dovedită de acesta în a-și câștiga în mod cinstit existența, precum și în a-și întreține familia dovedind că faptele pentru care a fost condamnat au reprezentat un incident izolat și regretabil.
Cât privește condiția impusă de art. 137 alin. 1 lit. d Cod penal, instanța reține din certificatul de atestare fiscală eliberat de A.F.P. T. nr. 5207/04.05.2011 (fila 41) că petentul nu figurează în evidențele administrațiilor financiare cu debite neachitate reprezentând amenzi și cheltuieli judiciare la data eliberării certificatului.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța apreciază că petentul a probat prin conduita sa că s-a îndreptat și că merită să i se acorde reabilitarea, motiv pentru care va admite cererea și va dispune reabilitarea să judecătorească față de condamnarea de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 384/18.04.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 217/1990, definitivă prin nerecurare și față de condamnarea de 1 an închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 685/09.04.1992 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 9598/1991, definitivă prin decizia penală nr. 380/27.05.1992 a Tribunalului Gorj.
În temeiul art. 502 Cod procedură penală, instanța va dispune ca după rămânerea definitivă a prezenței sentințe penale, să fie efectuată mențiune despre aceasta pe hotărârile prin care s-au pronunțat condamnările pentru care se va dispune reabilitarea.
De asemenea, având în vedere că cererea petentului va fi admisă, instanță apreciază că nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina acestuia astfel încât, în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către petentul G. (fost P.) N., fiul lui I. și I., născut la data de ……. în localitatea …….., C.N.P., C.I. seria GZ nr., cu domiciliul în orașul …………..
În baza art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 137 alin. 1 lit. a-d Cod penal dispune reabilitarea judecătorească a petentului față de condamnarea de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 384/18.04.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 217/1990, definitivă prin nerecurare și față de condamnarea de 1 an închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 685/09.04.1992 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 9598/1991, definitivă prin decizia penală nr. 380/27.05.1992 a Tribunalului Gorj.
În baza art. 502 Cod procedura penală se vor efectua cuvenitele mențiuni pe sentința penală nr. 384/18.04.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 217/1990, definitivă prin nerecurare și pe sentința penală nr. 685/09.04.1992 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 9598/1991, definitivă prin decizia penală nr. 380/27.05.1992 a Tribunalului Gorj, după rămânerea definitivă a prezenței hotărâri.
Dispune comunicarea prezentei I.G.P. – Direcția Evidență Operativă și Cazier Judiciar pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrele de resort, după rămânerea definitivă a prezenței hotărâri.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petent.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.05.2011 la Judecătoria Tg-Jiu.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Cauzele de înlăturare a răspunderii penale și a executării pedepsei au o natură proprie, desprinsă nemijlocit din aceea a efectelor pe care le produc.
Aceste consecințe se răsfrâng asupra dreptului statului de a trage la răspundere penală și de a cere executarea sancțiunii penale, respectiv asupra obligației corelative a făptuitorului.
Altfel spus, efectele se regăsesc în însuși conținutul raportului penal.
Cauzele menționate sunt instituții de drept penal menite să asigure constrângerii juridice o incidență și o funcționare care să corespundă scopurilor legii penale și pedepsei.
Ele constituie fapte în sens material, sunt reglementate de lege și produc efecte juridice constând în excluderea răspunderii penale și a executării pedepsei. Prin urmare, toate cauzele prevăzute de art. 119-139 Cod penal constituie fapte juridice. Majoritatea lor sunt fapte juridice extinctive, deoarece sting raportul penal. Excepție de la această regulă fac grațierea parțială și comutarea pedepsei, care au efecte mai puțin radicale, modificând doar raportul juridic de conflict sub aspectul conținutului ori duratei sale.
De asemenea, efecte specifice produce reabilitarea, care intervine întotdeauna după stingerea raportului penal.
Principalele trăsături ale cauzelor exclusive de responsabilitate penală și consecințe ale condamnării sunt următoarele:
Constituie instituții de drept penal, prin reglementarea lor de către această ramură de drept. Aspecte particulare prezintă amnistia și grațierea care sunt prevăzute de însăși Constituția țării și care dobândesc astfel o dublă natură, devenind instituții ale dreptului constituțional și dreptului penal deopotrivă.
Sunt determinate, în principiu, de interese generale ale societății. Interesul personal devine precumpănitor în cazul grațierilor individuale și al constatării reabilitării de drept.
Au caracter general, deoarece privesc toate infracțiunile sau un număr nedefinit de fapte penale. În afara lor, mai există și alte astfel de cauze care interesează un număr mai restrâns sau chiar numai anumite infracțiuni, motiv pentru care ele împrumută un caracter special. Unele dintre ele sunt prevăzute în partea generală a Codului penal, cum sunt desistarea și împiedicarea rezultatului (art. 22 alin. 1) ori împiedicarea săvârșirii faptei de către participant (art. 30). Altele sunt reglementate în partea specială a Codului penal, ori în legi speciale extrapenale, constituind temeiuri de imunitate. De pildă, art. 260 alin. 2 Cod penal prevede că mărturia mincinoasă nu se pedepsește dacă, în cauzele penale, mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.
Au caracter obligatoriu. Această trăsătură derivă tocmai din interesul social care stă la baza instituției. Împrejurarea că, potrivit art. 13 alin. 1 Cod procedură penală, în caz de amnistie, prescripție a răspunderii penale sau de retragere a plângerii prealabile, făptuitorul are dreptul de a cere continuarea procesului penal, nu este de natură a infirma această susținere deoarece, în cazul în care se constată pe această cale existența infracțiunii, răspunderea penală va fi înlăturată.
Câteva dintre cauze nu operează doar în baza dispozițiilor Codului penal, ci presupun unele manifestări de voință. Astfel, amnistia și grațierea colectivă presupun un act normativ, deci un act juridic al legiuitorului. Împăcarea rezidă în consimțământul bilateral de a curma procesul în faza în care se găsește.
Majoritatea lor constituie impedimente la punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale (art. 10 lit. f, g și h Cod procedură penală).
De regulă, aceste cauze pot fi invocate de făptuitor, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a procesului penal, ori pe calea contestației la executare.
Nu se răsfrâng asupra existenței infracțiunii. Fapta penală reprezintă o realitate pe care nimeni și nimic nu o poate îndepărta. Cauzele prevăzute în Titlul VII din Partea generală a Codului penal înlătură, mai mult sau mai puțin, efectele juridice ale faptei și nicidecum fapta în sine, care este și rămâne ireversibilă.
Nu produc efecte asupra drepturilor la despăgubire ale persoanelor vătămate. Excepție fac împăcarea părților, potrivit art. 132 alin. 1 Cod penal și retragerea prealabilă, care trebuie să fie totală, privind atât acțiunea penală, cât și cea civilă.
Nu înlătură măsurile de siguranță.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
I. Acte normative
Constituția României în forma revizuită în anul 2003, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003;
Codul penal al României, republicat în Monitorul Oficial al României nr. 65 din 16 aprilie 1997 și actualizat;
Codul de procedură penală republicat în Monitorul Oficial nr. 78 din 30 aprilie 1997 și actualizat.
II. Cursuri, tratate și monografii
Alecu, Gheorghe, „Instituții de drept penal. Partea generală și partea specială”, Ed. Ovidius University Press, Constanța, 2010;
Antoniu, G. și alții, „Dicționar de procedură penală”, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1988;
Antoniu, George, Volonciu, Nicolae, Neagu, Ion, Stoica, Valeriu, Popescu, Dana, Papadopol, Vasile, „Practică judiciară penală”, vol. IV, Ed. Academiei Române, București, 1993;
Basarab, M., Drept Penal. Partea generală, Vol. II, Ed. Fundației Cherr, Iași, 1992;
Boroi, Alexandru, ”Drept penal. Partea specială”, Ed. C.H. Beck, București, 2006;
Boroi, Alexandru, Nistoreanu, Gheorghe, ”Drept penal. Partea specială”, ediția a III-a, Ed. All Beck, București 2005;
Bouzat, P., Pinatel, J., Traite de droit penal et de criminologie, Tome I, Librairie Dalloz, Paris, 1963;
Bulai, Costică, Explicații teoretice ale Codului penal român, Partea generală, Ed. Academiei R. S. România, București, 1970;
Cocaina, A., Recidiva în dreptul penal român, Ed. Lumina Lex, București, 1992;
Diaconescu, Horia, ”Drept penal. Partea specială”, vol. II, Ed. All Beck, București, 2005;
Dobrinoiu, Vasile, „Drept penal. Partea specială”, Vol. I – „Teorie și practică”, Ed. Lumina Lex, București, 2000;
Dongoroz, Vintilă, „Curs de drept penal”, Ed. Societății Studenților în Drept, București, 1941;
Dongoroz, Vintilă, Dărângă, Gheorghe, Kahane, Siegfried, Lucinescu, Dumitru, Nemeș, Aurel, Popovici, Mihai, Sârbulescu, Petre, Stoican, Vasile, „Noul Cod penal și Codul penal anterior, prezentare comparativă”, Ed. Politică, București, 1968;
Dongoroz, Vintilă, Kahane, Siegfried, Oancea, Ion, Fodor, Iosif, Iliescu, Nicoleta, Bulai, Constantin, Stănoiu, Rodica, Roșca, Victor, „Explicații teoretice ale Codului de procedură penală – partea generală”, Ed. Academiei, București, 1975;
Dongoroz, Vintilă, Kahane, Siegfried, Oancea, Ion, Fodor, Iosif, Iliescu, Nicoleta, Bulai, Constantin, Stănoiu, Rodica, Roșca, Victor, „Explicații teoretice ale Codului penal român”, vol. III, „Partea specială”, Ed. Academiei, București, 1971;
Dongoroz, Vintilă, Kahane, Sigfried, Oancea, Ion, Stănoiu, Rodica, Fodor, Iosif, Iliescu, Nicoleta, Bulai, Constantin, Roșca, Victor, ”Explicații teoretice ale Codului Penal Român”, vol. IV, ediția a II-a, Ed. Academiei Române și Ed. All Beck, București, 2003;
Franchimont, M., Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. II, Ed. Paideia, București, 1994;
Garraud, R., Traite theorique et pratique du droil penal fransais, Ed. Librairie De La Societe De Recueil Sirey, Paris, 1914;
Gheorghiu-Brădet, Ion, „Drept penal român – partea specială”, vol. I, Ed. Europa Nova, București, 1994;
Gionea, V., Daniel, N., „Curs de drept constituțional”, Ed. „Scaiul”, București, 1996;
Loghin, Octavian, Toader, Tudorel, „Drept penal, partea specială”, Ed. „Șansa” S.R.L., București, 1994;
Lupașcu, Dan, Zglimbea, Luminița Livia, Alexandru, Niculina, Dragomir, Iulian, Gagescu, Risantea, Jipa, Cristian, Popa, Rodica-Aida, „Drept penal. Drept procesual penal”, Ed. All Beck, București, 1999;
Mitrache, C., „Drept penal român – partea generală”, ediția a III-a revăzută și adăugită, Casa de Editură Presă „Șansa” S.R.L., București, 1997;
Neagu, Ion, „Drept procesual penal. Tratat”, Ed. Global Lex, București, 2002;
Nistoreanu, Gheorghe și colectiv, „Manual de Drept Procesual Penal”, Ed. Europa Nova, București, 1999;
Nistoreanu, Gheorghe, Dobrinoiu, Vasile, Boroi, Alexandru, Pascu, Ilie, Molnar, Ioan, Lazăr, Valerică, „Drept penal – partea specială”, Ed. Europa Nova, București, 1997;
Oancea, I., Tratat De drept penal. Partea generală, Ed. All, București, 1994;
Papadopol, Vasile, „Curtea de Apel București. Culegere de practică judiciară penală pe anul 1996”, Ed. Holding Reporter, București, 1996;
Papadopol, Vasile, „Curtea de Apel București. Culegere de practică judiciară penală pe anul 1998”, Ed. All Beck, București, 1999;
Papadopol, Vasile, Popovici, Mihai, „Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975”, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1977;
Paraschiv, Carmen, „Drept procesual penal”, Ed. Lumina Lex, București, 2002;
Platzguinmer, W., Grundziie des ostrreichischen strafverfahrens, Springer Verlag Wien- New York, 1994;
Răducanu, Ruxandra,”Drept penal. Partea specială”, Ed. Universul Juridic, București 2009;
Sima, Constantin, „Codul penal adnotat cu practică judiciară 1969-2000”, Ed. Lumina Lex, București, 2000;
Stanciu, E, „Criminalistica”, Ed. Actami, București, 1997;
Suceavă, Ion, Viorel, Marcu, Constantin, Gheorghe, „Omul și drepturile sale”, Ministerul de Interne, București, 1991;
Tulbure, Adrian Ștefan, Tatu, Angela Maria, „Tratat de drept procesual penal”, Ed. All Beck, București, 2001;
Volonciu, Nicolae, „Tratat de procedură penală – partea generală”, vol. I, Ed. Paideia, ediția a III-a, revizuită și adăugită, București, 1996;
Volonciu Nicolae, „Tratat de procedură penală – partea specială”, vol. II, Ed. Paideia, București, 1996;
Ungureanu, Augustin, „Curtea de Apel Bacău. Jurisprudența penală pe anul 1997”, Ed. Lumina Lex, București, 1998.
III. Articole de specialitate
Biro, L., Stabilirea momentului în care condamnatul beneficiază de grațiere, în Revista de Drept Penal, nr. 4/1972;
Grigoraș, J., Unele probleme ale grațierii condiționate cu referire la practica Tribunalului Suprem în Revista de Drept Penal, nr. 10/1974;
Petrușca, M., Simon, G., Nota I la Decizia Penală nr. 371/1971 a Tribunalului Județului Arad în Revista de Drept Penal, nr. 10/1972.
IV. Surse internet
www.indaco.ro (site de legislație);
www.lexexpert.ro (program de legislație realizat de Compania de Informatică Neamț);
www.scj.ro (site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție a României).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cauzele Care Inlatura Consecintele Condamnarii (ID: 126669)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.