Cauze, forme și politici anti inflaționiste [605745]

Oradea
2016 -2017

INFLAȚIA
Cauze, forme și politici anti inflaționiste

Profesor coordonator : Conf.univ.dr. Daniela Zăpodeanu
Student: [anonimizat] : Finanțe, bănci, asigurări. Anul I

2
CUPRINS

Inflația. Aspecte generale ………………………….. ………………………….. …3
Șomajul și rata inflației. ………………………….. ………………………….. ……6
Cauzele inflației. ………………………….. ………………………….. ……………… 8
Formele Inflației ………………………….. ………………………….. ……………. 11
Politici antiinflaționiste ………………………….. ………………………….. …..15
Apariția și evoluția politicilor antiinflaționiste. ……………………… 15
Tipologia politicilor antiinflaționiste. ………………………….. ……….. 16
Politica blocării masei monetare ………………………….. ……………. 16
Politica de blocarea a veniturilor și costurilor …………………….. 16
Politica de blocare a cheltuielilor publice ………………………….. ..16
Politica sporirii productivității și întăririi concurenței ……….. 17
Țintirea directă a inflației. ………………………….. ……………………….. 18
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. …………………. 20
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………… 21

3
Inflația. Aspecte generale

Dispunem de o descriere metaforică a inflației încă din secolul XVI -lea, astfel aceasta
este definită ca fiind „ Dezordinea dezordinilor este așa de mare astăzi la toate mărfurile, încât,
dacă lucrurile nu sunt îmbunătățite și însănătoșite, există temerea să fie nevoie, în scurt timp,
pentru hrana unui om de tot atâta aur și a rgint cât greutatea sa.„1
Având la baza această definire, inflația este caracterizată ca fiind o dezordine a
dezordinilor din economie deoarece ea atinge moneda care măsoară și es timează valoarea
tuturor bunurilor și serviciilor existente pe o piață.
Conform economiștilor Laidler și Parkin, inflația este definită în anul 1975 ca fiind „
fenomenul de creștere continuă a prețurilor sau de depreciere continuă a valorii banilor”, în
timp ce economiști Brofenbrenner și Holzman, definesc inflația în anul 196 3 într -un mod mult
mai plastic și anume „ Inflația este o stare de generalizare a excesului de cerere, în care „prea
mulți bani aleargă după prea puține bunuri „ „
Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o
creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei
naționale.
Într-o altă ordine de idei, inflația este un indicator final, care arată la sfârșitul ficărui an
fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, ș.m.d , alături de politicile
Băncii Centrale se coordonează și conduc la o sta bilitate a prețurilor de consum.
Inflația este văzută de Costin Kirițescu în cadrul lucrării sale „ Moneda – mica
enciclopedie „ ca fiind „ o noțiune legată de ma sa banilor în circulație. Potrivit legii circulației
bănești, atunci când în circulație se află o masă fără valoare proprie, excesivă comparativ cu
nevoile circulației, banii se depreciază în raport cu aurul și celelalte mărfuri”2.
M. Bronfenbrenner și F. D. Holzman încearcă să ofere o delimitare a noțiunii de inflație
și propun patru definiții ale acesteia și anume3 :
 „ Inflația este o stare de generalizare a excesului de cerere, în care «prea mulți
bani aleargă după prea puține lucruri» „

1 Definiție publicată în – Miroir des Fran çais publicată la Nancy în anul 1581.
2 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg. 187
3 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg. 187 -188

4
 „Inflația reprezintă o creștere a rezervelor bănești sau a veniturilor, fie în sumă
totală, fie pe cap de locuitor”
 „Inflația reprezintă o scădere a valorii banilor în raport cu alte monede, măsurată
prin cursurile de schimb valutar ori prin prețul aurului sau indi cată de un exces
de cerere pentru aur sau pentru valută la cursurile oficiale”
 „Inflația reprezintă o creștere a nivelului prețurilor având și următoarele
caracteristici sau condiții adiționale :
 Este anticipată cu lipsă de precizie.
 Conduce la noi crește ri de prețuri.
 Gradul de ocupare a forței de muncă și producția reală nu
sporește.
 Se manifestă ca fenomen bănesc.
 Este măsurabilă prin prețuri nete. Acele prețuri din care au fost
scăzute impozitele indirecte și/sau este ireversibilă. „
Conform autorului Adrian Florea, inflația reprezintă o stare economico -financiară de
aglomerare a economiei cu bani de hârtie, în care echilibrul dintre cantitatea de bani necesară
circulației și cantitatea de bani aflată în circulație este perturbat și în care are loc o c reștere
generală autoîntreținută a prețurilor.
Elementele comune celor patru definiții enumerate mai sus vizează4 :
 Excedentul de cerere solvabilă asupra ofertei.
 Inegalitatea neconcordanța și distorsiunea dintre fluxurile monetare și fluxurile
reale.
 Existența dezechilibrului dintre oferta și cerere de bani de hârtie, dintre fluxurile
financiare și fluxurile reale.
 Supraîncărcarea canalelor circulației cu semne monetare, neavând o valoare
proprie.
Un aspect important al inflației îl constituie măsurarea acesteia, care conform
informațiile regăsite se poate determina sub două forme și anume5 :

4 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg. 188
5 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg. 189

5
 În expresie absolută și se determină ca diferență între cererea nominală solvabilă și
oferta reală de mărfuri și servicii.
 În expresie relativă face referire la masa monetară care exprimă cererea și oferta de
mărfuri și servicii.

6
Șomajul și rata inflației.

Modelul Keynesian al cererii și ofertei de monedă demonstrează că la nivelul economiei
se poate manifesta fie numai inflație, fie numai șomaj, dar nu ambele în mod simultan.6
Situația s -a schimbat în anii 1970, când în economie au început să coexiste atât inflație,
cât și șomaj în sensul unei corelații inverse, acesta fiind definită de Alban William Phillips7.
Alban William Phillips conturează pe baza unor cercetări a unor fenomene și date
statice care evidențiază o relație inversă între rata inflației și cea a șomajului. Această relație
este cunoscută sub denumirea de Curba lui Phillips.
Această Curbă a lui Phillips explică faptul c ă, creșterea șomajului conduce la reducerea
sau creșterea inflației.

Curba lui Phillips poate fi interpretată în următorul mod 8:
 În situația în care rata inflației are un trend crescător, rata șomajului va scădea deoarece
conform economistului Alban William Phillips, o sporire a prețurilor constituie o
stimulare a extinderii activității economice, determină o scădere a ratei șomajul ui și
prin creșterea ocupării forței de muncă.

6 Țugui Alexandru -Analiza macroeconomică a Inflației ,București, Ed. Economică, 2000
http://www.slideshare.net/ninaburlack/cap6 -15547308
7 Țugui Alexandru -Analiza macroeconomică a Inflației ,București, Ed. Economică, 2000
http://www.slideshare.net/ninaburlack/cap6 -15547308
8 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg. 201

7
 În situația în care rata inflației scade, rata șomajului va crește, deoarece o scădere a
prețurilor determină o reducere a extinderii activității economice deoarece agenții
economici nu își manifestă interesu l în vederea extinderii activității , aspect ce va genera
o creștere a ratei șomajului prin reducerea gradului ocupării forței de muncă.

8
Cauzele inflației.

Inflația este un obstacol important în calea implementării politicilor economice în
vederea creșterii economice, deoarece anticipările și prognozele pe care le realizează agenții
economici nu mai pot fi efectuate corect. În baza acestui obstacol, este important să cunoaștem
faptul că, pe termen lung inflația este prezentă în orice economie, astfel încât acest aspect nu
poate fi controlat în totalitate, ci doar influențat9.
Inflația fiind un obstacol care poate obtura buna desfășurare a activităților desfășurate
pe piață prin creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor. Cauzele inflației sunt multiple, iar
gruparea acestora în teoria economică nu este una unitară . Acestea fiind spuse, la baza inflației
stau o serie de cauze care pot influența semnificativ evoluția acesteia.
Principalele cauze ale inflației sunt 10:
 Inflația prin costuri.
Această cauză este prezentă în toate țările lumii, deoarece se urmărește creșterea puterii
de cumpărare. Această creștere survine în primul rând prin creșterea nivelului salariilor, astfel
încât orice creștere a salariilor generează creșter ea costurilor de producție, de unde poate să
rezulte o creștere a prețurilor. În urma realizării acestui proces exemplificat mai sus, se
realizează inflația.
În cadrul inflației prin costuri o formă distinctă o constituie inflația importată deoarece
acest tip de inflație se manifestă într -o economie care este puternic dependentă de mediul extern
generată de creșterea prețurilor mondiale. Într -o altă ordine de idei, creșterea prețurilor pe piața
mondială va conduce la sporirea costurilor de producție genera te de servicii și bunuri importate,
de unde va rezulta creșterea prețurilor interne.
Inflația prin costuri apare atunci când producătorii, care se confruntă cu costuri de
producție în creștere, hotărăsc să crească prețurile de vânzare ale bunurilor și ser viciilor în
vederea menținerii marjelor de profit.11
La baza acestei inflații stau mai multe cauze care ar putea determina o creștere a
costurilor și anume : creșterea salariilor peste nivelul productivității muncii, taxe indirecte mai
mare impuse de guver n, o creștere semnificativă a prețului de achiziție a materiilor prime de
pe piețele in ternaționale.
 Inflația prin monedă .
Inflația prin monedă reprezintă emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de
bunuri. În urma emisiunii excesive de monedă are loc atragerea unui surplus de cerere de
mărfuri care contribuie la creșterea prețurilor12.

9 www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf , pg.158 -159
10 www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf , pg. 160 -162
11 www.ase.ro/upcpr/profesori/979/ MONEDA .pdf
12 Frank Shostak – Inflation is the debesement of mo ney
https://mises.org/library/can -more -inflation -revive -us-economy

9
Definirea clară a acestei inflații este evidențiată cel mai clar pe baza ecuației schimbului
a lui Fisher și anume :
MV = PT unde : M = Masa Monetară ; V= Viteza de circulație a monedei ; P =
Nivelul general al prețurilor și T = Volumul tranzacțiilor. Având la bază ecuația schimbului
lui Fisher se poate observa că dacă Masa Monetară are o creștere mare va determina un
dezechilibru în ecuație, dezechilibru care va putea fi rectificat doar în situația în care și Nivelul
general al prețurilor ar crește.
 Inflația prin cerere.
Acest tip de inflație presupune că un nivel aflat în creștere al cererii agregate va
determina o majorare a prețurilor. Acestea fiind spuse, cererea agregată poate crește din mai
multe cauze și anume : o creștere rapidă a ofertei de monedă disponibilă, red ucerea impozitelor,
majorarea veniturilor disponibile reale și a nivelului acestora, precum și realizarea unor
anticipări pozitive cu privire la evoluția economică13.
 Inflația importată.
Acest tip de inflație apare ca rezultat al unei țări în ceea ce prive ște comerțul exterior.
Într-o altă ordine de idei, o creștere a prețurilor bunurilor importate conduc la o creștere a
prețului bunurilor consumate. Totodată, o depreciere a monedei naționale va avea ca și
consecință scumpirea bunurile achiziționate din imp ort14
Conform autorului Adrian Florea, cauzele inflației sunt15 :
 Emiterea în exces de semne bănești.
 Existența unei puteri de cumpărare în exces, care va genera și întreține o
creștere a prețurilor.
 Existența unei oferte insuficiente, în ceea ce privește producția de mărfuri
corporale și necorporale. Astfel, echilibrul dintre ofertă și cerere se poate
destrăma nu doar prin creșterea cererii și a menținerii ofertei neschimbate sau
prin realizarea unei creșteri mai rapide a cererii în raport cu oferta. Totodată,
echilibrul se poate destrăma și prin scăderea ofertei în situația în care cererea

13 www.ase.ro/upcpr/profesori/979/ MONEDA .pdf
14 www.ase.ro/upcpr/profesori/979/ MONEDA .pdf
15 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg.191 -192

10
va rămâne neschimbată sau se va afla în creștere, precum și prin realizarea unei
scăderi accelerate a ofertei în raport cu scăderea cererii.
 Existența unei decalaj, între ritmurile de creștere a salariilor și a productivității
muncii. Această cauză se concretizează în creșterea mai rapidă a salariilor decât
a productivității muncii, ceea ce denotă o sporire mai rapid ă a veniturilor în
raport cu creșterea producției. Cu alte cuvinte, salariul reprezintă pentru
întreprinzătorul producător, un element important al costului, deoarece o
sporire a salariilor va atrage după sine o tendință de creștere a prețului de
vânzare, lucru ce va crea așa numita spirală inflaționistă a salariilor și a
prețurilor.
 Acordarea în mod excesiv de credite se referă la faptul că acordarea de credite
contribuie la „crearea” de bani, astfel încât, atunci când este depășit un anumit
prag sau punct se va genera o creștere mai accelerată a cererii de mărfuri
comparativ cu oferta disponibilă. Prin intermediul acestei cauze, creditul
generează și în același timp alimentează inflația.
 Prin intermediul comerțului internațional inflația pătrunde și în eco nomiile
altor țări.

11
Formele Inflației

Având la bază definirea inflației, distingem o clasificare a inflației și anume16:
1. În funcție de cauzele care o generează distingem :

 Inflația prin cerere .
Acesta apare și este generată de dezechilibrele care se manifestă la un moment dat pe
piața bunurilor și a serviciilor, între cererea de bunuri și oferta globală a acestora care are
caracter inelastic. Această inelasticitate a ofertei globale de bunuri es te determinată de
insuficiența stocurilor de produse sau absența temporară a acestora pe piață.
Într-o altă ordine de idei, această inflație prin cerere survine în urma creșterii prețurilor
bunurilor și serviciilor cerute pe piață la momentul respectiv.
Inflația prin cerere este determinată de majorarea ofertei de monedă care are la bază o
serie de cauze și anume :
 Creația monetară excesivă.
 Realizarea de modificări în raportul dintre procesul de economisire și consum.
 Excedent al balanței de plăți.
 Inflația prin costuri .
Aceasta apare ca urmare a diferențelor care apar în ceea ce privește creșterea salariilor
și totodată a creșterii productivității.
Inflația prin costuri se manifestă pe piața factorilor de producție, astfel încât majorarea
salari ilor determină creșterea prețurilor. Această majorare a salariilor conduce cu alte cuvinte
la sporirea costurilor bunurilor și serviciilor disponibile și implicit la creșterea prețurilor.
Cu alte cuvinte, acest tip de inflație este determinată și de reven dicări ale grupurilor
sindicale în vederea creșterii salariilor, chiar și în acele sectoare sau domenii de activitate unde
nu se obț in creșteri de productivitate.

16 www.ase.ro/upcpr/profesori/165/ inflatia .doc

12
 Inflația structurală.
Aceasta apare în mo mentul în care se adoptă o strategie de dezvoltate accelerată și
totodată o creștere economică rapidă, în urmă căreia rezultă o mobilizare intensivă a factorilor
de praducție.
În același timp, acest tip de inflație are scopul de a susține anumite sectoar e de activitate
și totodată rigiditatea economiei. Apariția acestor dezechilibre se manifestă prin declinul
anumitor sectoare de activitatea în vederea favorizării apariției altor sectoare noi, totodată și
apariția unor noi ramuri de activitate și noi capa cități de producție. Acestea sunt finanțate prin
intermediul unor credite bancare sau surse bugetare, care generează și ele un aflux monetar.

 Inflația importată.
Acest tip de inflație apare în urma participării economiilor la fluxurile internaționale de
bunuri, servicii și capital. Inflația importată se manifestă în urma realizării importului de
produse și materii prime.
În cadrul acestui tip de inflație, variația cursului de schimb, având caracter nefavorabil
pentru importatori, conduce la generarea i nflației.

2. În funcție de așteptările inflaționiste distingem17 :

 Inflația anticipată.
Acest tip de inflație este așteptată și primită de către toți participanții existenți pe piață
la momentul respectiv.
 Inflația neanticipată.
Acest tip de inflație apare fără să „transmită semnale „ și produce efecte importante la
nivelul economiei, la nivelul forței de muncă și producției, având ca și consecință afectarea
echilibrului general.

17 http://www.tradeville.eu/tradepedia/inflatia

13
3. În funcție de ritmul de creștere a prețurilor distingem :

 Inflația moderată.
Inflația moderată reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu un pro cent care să varieze
între 3 -5%. Acest termen de inflație moderată a fost definit de Rudiger Dornbusch și Stanley
Fischer în anul 1993.18
 Inflația galopantă.
Acest tip de inflație apare în momentul în care, creșterea prețurilo r depășește pragul de
10% anual, ajungând uneori la depășiri mult mai mare de 100%.19
 Inflația târâtoare sau liniștită.
Inflației liniștită face referire la determinarea unei creșteri treptate și continue a
prețurilor de până la 3%. Acest termen de „târâtoare” a fost propus de către Franklyn Holzman
în anul 1959.20
 Hiperinflația.
Acest tip de inflație reprezintă creșterea prețurilor cu peste 50% pe lună. Definirea
hiperinflației a fost definită pentru prima dată de către profesorul Philip Cagan, în anul 1956.
Acestea fiind spuse, această hiperinflație își manifestă apariția din momentul în care
prețurile existente pe piață cresc cu un procent de peste 50% și se încheie în momentul în care
rata creșterii prețurilor scade sub acest prag de 50% și se menține în acest stadiu timp de cel
puțin un an.21
 Inflația rapidă.
Inflația rapidă apare în situația în care ritmul anual de creștere a prețurilor se apropie de
10%.

18 Dornbusch R., Fischer S. – Moderate Infaltion, Ed. NBER Working Paper, anul 1991
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=319590
19 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg. 192
20 Holzman, Franklyn D. – Creeping Inflation . The Review of Economics and Statistics , pag. 324 -329
21 Cagan P. – The Monetary Dynamics of Hyperinflation, pg. 25 -117, anul 1956.
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0ahUKEwjrhPzlz4LQAhWGB5oKH
UxdBMQQFgghMAA&url=http%3A%2F%2Fpeople.bu.edu%2Frking%2FSZGcourse%2FCagan.pdf&usg=AFQjCNG
TdMeZKOqWrHaJqotL4f4iLdTDhQ&sig2=vWVNw95k8WNIvyuyCYb9qQ&cad=rja

14
 Criza inflaționistă.
Criza inflaționistă care este caracterizată ca fiind acea perioadă de timp, minim doi ani
de zile, pe parcursul căreia rata inflației depășește pragul de 40%. Criza inflaționistă a fost
definită pentru prima dată de către economiștii William Easterley și Mi chael Bruno în anul
1998.22

22 Bruno M. , Easterley W. – Inflation Crises and Long -Run Growth, Ed. NBER Working Paper, anul 1995.
http://www.nber.org/papers/w5209.v5.pdf

15
Politici antiinflaț ioniste

Apariția și evoluția politicilor antiinflaționiste.

Concluziile cel mai des invocate privesc inflația ca un fenomen economico -financiar,
care este preponderent negativ. Inflația a afectat într -o oarecare măsură pe toți actorii
economici, cum sunt : întreprinderile economice, instituțiile și administrațiile, populația și
gospodăriile, punându -se un accent sporit pe comportamentul pe care aceștia îl au23.
Măsurile de combatere a infl ației pot fi discutabile doar după cel de -al doilea război
mondial.
Elementele principale ale demersurile antiinflaționiste își au originea, în primul rând,
în gândirea economică și filosofia Keynesistă, care au văzut în stat un instrument al politicii
anticiclice. Aceasta a condus la inspiratul „stop and go” de după război, statul având
posibilitatea de a pune frână „mașinii economice” în situația în care aceasta riscă o
„supraîncălzire” inflaționistă și totodată accelerarea acesteia în momentul în care începe să își
încetinească viteza.
Adversarii gândirii Keynesiste au perceput implicarea statului în economie ca o cauză
majoră a permanenței, inflației, statul făcându -și griji mai mult, din punctul lor de vedere, să
prevină subutilizarea brațelor de mun că și nu să reducă costurile de producție și să crească
dificultatea în calea creșterii masei monetare24.
Înghețarea prețurilor este unul din mijloacele, care este cel mai tentant deoarece astfel
se oprește manifestarea vizibilă a inflației și anume creșterea prețurilor, și totodată se rupe
lanțul inflației în una din verigile sale cruciale și anume indexarea veniturilor. Acestea fiind
spuse, se poate concluziona că autoritățile apelează periodic la această măsură, indiferent de
filosofia lor. Ca și o concluzie referitoare la aceste măsuri aplicabile, acestea sunt apreciate în
funcție de rezultatele obținute, având în vedere succesul sau nu al aplicării lor.

23 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg. 202
24 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg. 203 -204

16
Tipologia politicilor antiinflaționiste.

Obiectivul central al politicii antiinflaț ioniste constă în asigurarea și realizarea
stabilității nivelului general al prețurilor. Această acțiune a politicii nu poate fi altfel decât
graduală , deoare ce o politică prea brutală ar avea consecin țe foarte nefavorabile pe termen scurt
asupra utiliză rii factorilor de producție si ar fi însoțită de o recesiune brutală a activităț ii
economice . acestea fiind spuse, l upta împotriva inflaț iei trebuie să fie o acț iune de mare
întinde re, cotidiană și permanentă25.
Având la bază analiza experiențelor țărilor cu economie de piață avansată, putem
observa că pe termen scurt, în lupta cu inflația s -au utilizat cel mai frecvent următoarele
politici26:
 Blocajul monedei.
 Blocarea veniturilor și costurilor
 Blocarea cheltuielilor publice.
 Blocarea creșterii productivității îmbinată cu consolidarea concurenței.
Politica blocării masei monetare se concretizează în „înghețarea” masei monetare
disponibilă în circulație, blocaj care pare cât se poate de natural. Acest blocaj poate fi explicat
într-un mod foarte s implificat, astfel încât, în vederea menținerii cantității de bani din circulație
la nivelul cantității de bani necesară se realizează evitarea de creare suplimentară de bani.
Politica de blocarea a veniturilor și costurilor presupune promovarea acestei politici
care constă în înghețarea salariilor și în același timp a prețurilor și are ca scop prioritar
atenuarea cauzelor în ceea ce privește declanșarea și totodată accentuarea inflației. Această
politică a avut rezultate pozitive în momentul a fost aplic ată cu pricepere și pe o perioadă scurtă
de timp.
Politica de blocare a cheltuielilor publice . Creșterea accelerată a acestor cheltuieli
publice este și a fost considerat de numeroși economiști ca fiind una dintre principalele cauze
ale inflației. Acestea fiind spuse, înghețarea cheltuielilor publice este și a fost privită ca o
măsură antiinflaționistă. Într -o altă ordine de idei, raționalizarea și reducerea cheltuielilor
publice au avut ca scop reducerea și prevenirea inflației și totodată consecințele ei negative.

25 Țugui Alexandru -Analiza macroeconomică a Inflației ,București, Ed. Economică, 2000
26 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg 20 4

17
Un aspect important a realității economice demonstrează ca nici această politică nu este
lipsită de riscuri deoarece :
 Salariile celor care muncesc sunt indexate și își urmează drumul.
 Reducerea numărului și totodată a capacității piețelor publice pentru întreprinderi
determină o activitate economică mai redusă și un grad al șomajului mai mare.
 Datorită numărului ridicat de șomeri se intensifică presiunea asupra costurilor în
vederea acordării ajutorului de șomaj. Întreprinderile și -au redus prin concediere
numărul de salariați, însă acestea plătesc o sumă mai mare de contribuții la fondul de
șomaj.
Politica sporirii productivității și întăririi concurenței este considerată de către mulți
economiști ca fiind un de mers mult mai eficient și cu efecte mai durabile în lupta împotriva
inflației deoarece :
 Aceste două măsuri atacă direct cele mai profunde cauze ale creșterii prețurilor,
deoarece conform celor știute, mișcarea prețurilor unitare se află într -un raport inv ers
proporțional cu efectul de mișcare a productivității. Altfel spus, creșterea productivității
atrage după sine o scădere a prețului.
 Cei care produc mărfuri dispun și de posibilitatea reală să răspundă unei asemenea
necesități întrucât creșterea produc tivității muncii devansează mișcările ratelor
profitului și permite o anumită justificare a salariului.
 Acest mecanism al productivității și al concurenței totodată acționează și la nivel
macroeconomic, astfel încât creșterea productivității generează o sc ădere a costurilor
necesare producției, compensând creșterile de salarii și totodată face în general
recurgerea la mărirea prețurilor de vânzare ca fiind inutilă în vederea obținerii unui
anumit avantaj.
 O condiție esențială a acestui mecanism îl constitui e creșterea productivității într -un
ritm mai accelerat, comparativ cu creșterile tuturor elementele costului de producție.
Ca și concluzie referitoare la aceste politici antiinflaționiste, opinia economistului
Michel Diedier este foarte concludentă „ nici una nu s -a impus până în prezent ca o soluție
miracol, în general, guvernele prudente le utilizează pe toate, în diferite grade, în forme variate
și nu fără ezitări27” și pe lângă aceasta adaugă constatarea care „în definitiv , în materie de luptă

27 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg 206

18
împotriva inflației, teoriile despre politica de urmat sunt mai controversate decât politicile
aplicate, iar politicile aplicate sunt în general mai puțin eficiente decât se supune în teorii.
Bilanțul luptei împotriva inflației este n uanțat. Cea mai mare parte dintre țările dezvoltate au
evitat până acum hiperinflația, dar au suportat valuri de inflație prost controlate. Inflația
pândește, fără să rănească și să-i surprindă pe cei nevig ilenți28
Țintirea directă a inflației.

Un elemen t important de politică antiinflaționistă este țintirea directă a inflației .
Țintirea directă a inflației reprezintă strategia de politică monetară ce presupune stabi lirea
modalităț ii de țintire peste nivelul ratei inflației, într -o anumită perioadă de timp, astfel încât
această țintă trebuie atinsă prin aplicarea măsurilor de politică monetară, asigurându -se astfel
o stabilitate a prețurilor.
Acest concept a apărut și a avut aplicabilitate inițial în practică, dezvoltarea teoretică a
acestui concept s -a promulgat în ultima perioadă ca și strategie de tot mai multe bănci centrale.
Acestea fiind spuse, practica a demonstrat că adoptarea țintirii directe a inflației poate
și este eficientă doar în condițiile în care băncile centrale reușesc să asigure o s tabilitate a
procesului deflaționist, o condiție suplimentară este asigurarea sistemului financiar29.
Banca Națională a României are ca principală strategie de politică monetară, țintirea
directă a inflației. Această principală strategie a fost adoptată în luna august a anului 2015, în
urma unui proces de pregătire, a cărei ultimă etapă a fost realizarea și totodată testarea
funcționării cadrului de analiză economică și de decizie a politicii monetare și specifice țintirii
directe a inflației30.
În vederea atingerii acestui principal obiectiv, nu au fost neglijate celelalte cerințe și
criterii care condiționează eficacitatea acestei strategii.
Aceste cerințe și criterii sunt31 :
 coborârea ratei anuale a inflației sub nivelul de 10% ;
 acumularea unui câș tig de credibilitate de către banca central ă și consolidarea
acestuia;
 întărirea independenț ei de jure și de facto a BNR;

28 Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013, pg 207
29 www.ase.ro/upcpr/profesori/165/ inflatia .doc
30 http://bnr.ro/Tintirea -directa -a-inflatiei -711.aspx
31 http://bnr.ro/Tintirea -directa -a-inflatiei -711.asp x

19
 restrângerea dominanț ei fiscale, derularea proce sului de consolidare fiscală ș i
ameliorarea coordonării dintr e politica fisca lă și cea monetară;
 relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului ș i reducerea gradului de
vulnera bilitate a economiei la fluctuaț iile acestei variabile;
 însănătoșirea și întărirea sistemului bancar și relativa creș tere a intermedierii
bancare;
 sporirea transparenței și a responsabilității băncii centrale, precum și a ariei și
intensității comunicării BNR cu publicul și pieț ele financ iare, inclusiv în ceea
ce priveș te aspectele legate de noua strategie de politică monetară ș i de
pregătirea adoptării ei;
 conturarea mai clară a comportamentelor macroecon omice și a mecanismelor
de funcț ionare a ec onomiei necesară identificării și creș terii eficacită ții
canalelor de transmisie monetară.

20
CONCLUZII

Inflația este un concept la care dispunem de o descriere metaforică începând încă din
secolul XVI -lea fiind definită ca o „dezordine a dezordinilor:” Pe măsura trecerii anilor,
inflația a primit mai multe definiri care exemplifică în esență toate același lucru și anume
inflația poate fi controlată în situația în care este controlată emisiunea de monedă de hârtie,
costurile necesare producției și nu în ultimul rând nivelul salariilor să reflecte costurile
capacității de producție în vederea menținerii șomajului la un grad scăzut.
La baza apariției stau o serie de cauze care pot și influențează implementarea politicilor
economice având scopul de a realiza creșterea economică, deoarece la baza acestora stau o
serie de prognoze și anticipări nu mai pot fi făcute corect de agenții economici.
Acestea fiind spuse, cauzele inflației sunt multiple, iar gruparea acestora în teoria
economică nu este una unitară.
Formele inflației îmbracă și ele la rândul lor pe baza unei clasificări precise diferite
forme. Aceste forme sunt :inflația prin cerere, i nflația prin costuri, inflația structurală, inflația
importată, inflația anticipată, inflația neanticipată, inflația moderată, inflația galopantă, inflația
liniștită, hiperinflația, inflația rapidă și nu în ultimul rând criza inflaționistă.
În ceea ce pr ivește politicile antiinflaționiste, acestea îmbracă diferite forme, numite în
cartea domnului Adrian Florea blocaje. Blocaje care asigură și realizează stabilitatea generală
a prețurilor.
Din punctul meu de vedere, elementul cel mai important al politicilor antiinflaționiste
este acela de Țintire directă a inflației. Această țintire directă a inflației presupune stabilirea
modalității de țintire peste nivelul ratei inflației, într -o anumită perioadă de timp, astfel încât
această țintă trebuie atinsă prin aplicarea măsurilor de politică monetară, asigurându -se astfel
o stabilitate a prețurilor.
Ca și o concluzie finală, din punctul meu de vedere, inflația este prezentă în toate țările
lumii și este un element al economiei care este într -o continuă fluctuație. Această fluctuație
necesită o bună gestionare a instrumentelor bancare existente la dispoziția fiecărei bănci
centrale.
Acestea fiind spuse, inflația este un concept greu de definit cu exactitate și necesită
perfecționarea continuă în vederea menținerii stabilității prețurilor și a costurilor de realizare a
bunurilor și serviciilor.

21
BIBLIOGRAFIE

1. Florea Adrian – Macroeconomie, Ed. Universității din Oradea, 2013
2. Țugui Alexandru -Analiza macroeconomică a Inflației,București, Ed.
Economică, 2000
3. Frank Shostak – Inflation is the debesement of money
4. Bruno M. , Easterley W. – Inflation Crises and Long -Run Growth, Ed. NBER
Working Paper, anul 1995.
5. Dornbusch R., Fischer S. – Moderate Infaltion , Ed. NBER Working Paper, anul
1991
6. Cagan P. – The Monetary Dynamics of Hyperinflation, 1956.
7. Holzman, Franklyn D. – Creeping Inflation. The Review of Economics and
Statistics
8. www.ase.ro/upcpr/profesori/165/ inflatia .doc
9. http://bnr.ro/Tintirea -directa -a-inflatiei -711.aspx
10. http://www.slideshare.ne t/ninaburlack/cap6 -15547308
11. www.ase.ro/upcpr/profesori/979/ MONEDA .pdf
12. https://mises.org/library/can -more -inflation -revive -us-economy
13. http://www.tradeville.eu/tradepedia/inflatia
14. http://www.nber.org/papers/w520 9.v5.pdf
15. https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0ahUK
EwjrhPzlz4LQAhWGB5oKHUxdBMQQFgghMAA&url=http%3A%2F%2Fpeople.bu.edu
%2Frking%2FSZGcourse%2FCagan.pdf&usg=AFQjCNGTdMeZKOqWrHaJqotL4f4iLdTD
hQ&sig2=vWVNw95k8WNIvyuyCYb9qQ&ca d=rja
16. https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=319590