Catina, Vitamina Naturala

CUPRINS

MOTTO

ARGUMENT

INTRODUCERE. SCURT ISTORIC

Capitol I. Cătina: generalități

1.1 Descriere botanică

1.2 Răspândire și înmulțire

1.3 Perioada de recoltare

1.4 Compoziția chimică

1.5 Proprietăți terapeutice

Capitol II. Cătina, leacul-minune în patologia umană și cosmetică

2.1 Utilizările cătinei în unele afecțiuni

2.2 Cătina în cosmetică

Capitol III. Exemple de produse farmaceutice și cosmetice cu extract de cătină

3.1 Produse farmaceutice pe bază de cătină

3.2 Produse apifitoterapeutice cu extract de cătină

3.3 Produse cosmetice pe bază de cătină

Capitol IV. Cătina, vitamina miracol al omului

Concluzii

Bibliografie

CĂTINA,

VITAMINĂ NATURALĂ

MOTTO:

„Sănătatea este zestrea și dreptul nostru. Ea este uniunea completă și deplină dintre: suflet, minte și corp acesta nu este un ideal îndepărtat și dificil de obținut, dimpotrivă este un ideal natural și accesibil, pe care mulți dintre noi îl neglijează.”

“Dr. Edward Bach"

ARGUMENT

Cătina albă sau cătina de râu este cea mai valoroasă plantă medicinală! Fructele ei trebuie tratate ca medicamente naturale de excepție, adevărate produse farmaceutice oferite de natură gata preparate prin cea mai curată biosinteză. Asociind fructele de cătină cu o nutriție adecvată, putem realiza un tratament eficient, preventiv și curativ.

Cătina este un biotrofic și un biostimulator de excepție, un regenerator și un energizant dintre cele mai puternice.

Planta este o minune lăsată de Dumnezeu pe pământ iar în fructul de cătină se găsește o întreagă farmacie.

Prezentul proiect, Cătina, vitamină naturală”, cuprinde două capitole în care este prezentată cătina și miracolul pe care aceasta îl reprezintă.

Capitol I. Cătina, generalități cuprinde descrierea botanică a plantei, răspândirea și înmulțirea, perioada de recoltare, compoziția chimică și proprietăți terapeutice.

Capitol II. Cătina, leacul-minune în patologia umană și cosmetică. În acest capitol am prezentat afecțiunile care pot fi tratate cu ajutorul cătinei, produsele farmaceutice, cosmetice și fitoterapeutice cu extract de cătină.

Capitol III. Exemple de produse farmaceutice și cosmetice cu extract de cătină. În acest capitol am enumerat câteva din produsele farmaceutice, apifitoterapeutice și cosmetice pe bază de cătină, cu extract de cătină.

Capitol IV. Cătina, vitamina miracol al omului. În ultimul capitol am prezentat cătina ca vitamina miracol din gospodăria omului, descriind modul de preparare al rețetelor pe bază de cătină.

Consider că această plantă reprezintă cu adevărat leacul-minune, un miracol al naturii, un dar pentru noi oamenii și este păcat să nu ne bucurăm de efectele ei terapeutice miraculoase.

Folosesc sucul și ceaiul de cătină pentru toata familia și sunt mulțumită de rezultatele obținute, motiv pentru care am ales cătina ca subiect al acestui proiect.

INTRODUCERE. SCURT ISTORIC

Plantele medicinale au constituit una dintre cele mai importante preocupări ale omului de la începutul existenței sale. În căutarea celor necesare traiului, omul a observat că anumite plante puse pe răni alinau durerea, favorizând cicatrizarea acestora, iar altele consumate, vindecau anumite boli.

Primele mărturii scrise despre plantele medicinale ne-au ramas de la sumerieni, populație care a trăit cu cca. 8000 ani în urmă în zona râurilor Tigru și Eufrat, din Asia. In orașul Nipur s-a găsit o tăbliță de argilă care poate fi socotită prima farmacopee din lume.

Istoriografia medicinei și farmaciei menționează drept veritabilă enciclopedie în acest domeniu papirusul "Ebers" achiziționat la Luxor de către

George Ebers, un egiptolog german, care 1-a publicat în 1875. Acest papirus este o lucrare despre medicina vechiului Egipt. Textul vechi de peste 3500 de ani, conține retete, modul lor de preparare, indicații de administrare.

Rețetele dau indicații cu privire la modul de administrare: dimineața, seara, în timpul mesei etc. Interesant este că se indică și modul de preparare a

medicamentelor vremii: măcinarea, fierberea, răcirea, strecurarea și amestecul

substanțelor.

Datorită celor opt papirusuri descoperite până azi care conțin 900 de rețete

medicale, cunoaștem faptul că medicii egipteni de acum 3500 de ani foloseau

inhalații, cataplasme, colire, unguente, supozitoare, soluții uleioase și alcoolice, precum și pilule.

De la cel mai mare medic al Greciei și în același timp al antichității, Hipocrat ne-a rămas vestita lucrare Corpusul hipocratic în care sunt descrise peste 236 de plante medicinale folosite în mod curent.

Și astăzi se acordă o mare atenție plantelor medicinale care reprezintă surse inepuizabile de materii prime pentru obținerea unor medicamente. Însă consumul pe perioade îndelungate a unor medicamente la un moment dat începe să nu mai fie eficient și poate produce efecte secundare. Cu toate că mai mult de cincizeci la sută din medicamentele, foarte scumpe, pe care le găsim în farmacii, au la bază plante și substanțe naturale, cei mai mulți dintre noi ignoră o soluție evident mai ieftină, mai simplă și mai la îndemână de tratare a îmbolnăvirilor și anume tratamentul cu plante medicinale. Majoritatea acestora sunt accesibile în forme în care pot fi utilizate ca remedii pentru diverse boli, sau ca auxiliare pentru menținerea echilibrului organismului, deci pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

Trebuie să facem uz de efectele binefăcătoare ale plantelor asupra sănătății noastre, dar este obligatoriu să ne informăm corect de unde trebuie să le culegem, când trebuie să le culegem, cum trebuie să le păstrăm și să le utilizăm, în cazul căror afecțiuni le putem folosi. Un lucru important este că atunci când pornim la culegerea plantelor să fim convinși că suntem în stare să le recunoaștem. Dacă nu le cunoaștem decât din auzite este bine să consultați cărți de specialitate care conțin pe lângă descrierea plantelor și un desen sau o fotografie a acestora.

CAPITOLUL I

CĂTINA, GENERALITĂȚI

1.1 SCURT ISTORIC

Primele informații despre folosirea cătinii apare în medicina tibetană din sec. VIII e.n. care recomandă folosirea fructelor de cătină în alimentația șerpașilor, pentru proprietățile lor nutritive.

Cătina este o componentă tradițională a produselor farmaceutice din Tibet, care poartă denumirea de DHAR-BU" sau" "STAR-BU".

În Grecia antică, Teophrast și Dioscorid, recomandau cătina în hrana cailor de curse pentru sporirea masei musculare și a luciului pielii. Denumirea botanică de "Hippophae" provine de la "hippo" = cal si "phaos" = a străluci.

Utilizarea cătinii este cunoscută de secole ca remediu pentru îngrijirea pielii, intrând în compoziția produselor cosmetice, cu acțiune nutritive si revitalizantă.

In cele patru cărți ale farmacopeii chinezești din perioada dinastiei TANG

(907 e.n.) preparatele din cătină sunt utilizate pentru tratamentul bolilor de piele

sau ale tubului digestiv.

In China se obțin băuturile revigorante "JIANIBAO" și "SHAWIKANG".

Acestea au fost introduse obligatoriu în alimentația sportivilor prima dată la

Olimpiada de la Seoul.

În Rusia, creșțe pe suprafețe întinse, cătina albă este numită „Ananas Siberian” datorită sucului plăcut dar și proprietăților revigorante. Primele produse din cătină au fost utilizate în alimentația cosmonauților sovietici datorită

efectului energizant și echilibrat al rezistenței organismului la acțiunea radiațiilor cosmice.

În Anglia arbuștii de cătină cresc pe dunele de nisip ale litoralului, de unde și denumirea în limba engleză "SEA BUCKTHORN".

In România, cătina are un conținut chimic de excepție, fiind cel mai bogat din lume. In anul 1993, S.C.”Hofigal” a plantat 1 ha de cătină cu puiet de la stațiunea horticolă "Mărăcineni" la stațiunea "Moara Domneasca" și la Brașov 1 ha .

In germană se numește "SANDDORN", spin de nisip, tufă de corali, porumbar roșu sau fructul fazanului.

Prin conținutul său de substanțe active, cătina poate fi considerată leacul-minune pentru sănătatea omului, un veritabil ginseng românesc, ce poate înlocui deseori medicamentele.

Uleiul de cătină acționează pentru vindecarea unor maladii ale pielii, ca : eritemele, uscăciunea, mâncărimile, durerile, exzemele și psoriazisul.

Capacitatea cătinei de a stimula regenerarea pielii s-a dovedit utilă și în tratamentul arsurilor, rănilor cu vindecare lentă și ulcerațiilor, datorită conținutului bogat în componentele nutritive esențiale pentru sănătatea pielii și în special încetinirea procesului de îmbătrânire.

Legendele spun despre cătina albă de râu că era hrana preferată a lui Pegas, calul înaripat al mitologiei grecești. Probabil că atunci când cobora din nori să se adape în apele limpezi ale munților, Pegas căuta și frunzele de cătină pentru a-și spori strălucirea și vigoarea.

Oricum, în Grecia frunzele de cătină erau folosite pentru hrănirea cailor, deoarece se știa că le sporește masa musculara, le îmbunătățește starea de sănătate și le face părul mai strălucitor.

Tradiția a fost preluată și de romani, pentru că denumirea latină a cătinii:

„Hippophae rhamnoides" înseamnă „cal stralucitor".

Cătina este utilizată de secole în Europa și Asia în scopuri medicinale, în

timp ce în America de Nord este cunoscută mai mult ca arbust ornamental.

1.1. DESCRIERE BOTANICĂ

Denumirea plantei: TAMARIX GALLICA

Familia: TAMARICACEAE

(Fig.1)

Cătina roșie (fig.1) sau mătura de mare își trage numele de la râul Tamaris din

apropiere de Pirinei.

Arbust gracil și frunzos, cu aspect delicat și înalt de 5 – 6 metri, în

condiții propice poate deveni un arbore de 10 metri. Este cultivat în scop

ornamental, ca barieră de protecție împotriva vântului, precum și garduri de-a

lungul coastelor marine, dar și la combaterea eroziunii solurilor degradate.

Scoarța este de un brun închis la culoare sau purpurie, are ramuri subțiri și

gracile, alungite și ușor de îndoit. Ramurile principale se ramifică în rămurele

subțiri, scurte și caduce, care lasă cicatrici evidente pe ramuri; lemnul este greu,

dur și dens dar foarte fragil; când este uscat se zgârie și se rupe cu ușurință.

Frunzele sunt mici, netede, scuamiforme și cărnoase, sesile, complet

glabre cu vârful ascuțit; dispuse în spirale pe ramuri mai mici. Mugurii sunt

florali, globuloși.

Are floricele reunite în spice dense, subțiri și cilindrice, lungi de pâna la 5

cm, în panicule terminale. Fiecare floare este prevazută la bază cu bractee

acuminate și triunghiulare, cu margine dințată, lungă până la jumătatea

sepalelor. Calicele este format din cinci sepale ovale; corola din cinci petale albe

sau rozate, de forma ovala sau eliptică, în interiorul cărora există cinci stamine

cu filamente subțiri. Înflorește în lunile mai și iunie.

Fructul este o capsulă piramidală, la baza careia persistă sepalele și

conține o serie de semințe, acoperite de un apendice filiform prevăzut cu peri,

care le favorizează diseminarea.

Cătina roșie obișnuiește să crească spontan, pe terenuri sărace în humus,

uneori în condiții de viață subdeșertice. Preferă terenurile nisipoase, umede, pe

prundul torentelor, de la câmpie spre mare, pe nisipul țărmurilor și pe plajele

marine sărate, pe marginea lagunelor și a mlaștinilor costiere, a canalurilor de

irigație, șanțurilor, preferând totdeauna solurile silicoase nisipoase sau argiloase

nisipoase (fig.2,fig.3.)

(Fig.2) (Fig.3)

Denumirea plantei: HIPPOPHAE RHAMNOIDES

Familia: ELAEAGNACEAE

(Fig.4)

Cătina albă de râu (fig.4), cătina ghimpoasă, cătina albastră, drăcila, este un arbust tufos și puternic ghimpos, se prezintă ca un arbust înalt de 1,5 – 3,5 m, cu numeroși țepi puternici. In funcție de climă și sol, crește diferit, și anume ca tufă joasă târâtoare în zonele aride și pe soluri sărace, sau sub formă arborescentă de 8-10 m înălțime pe soluri fertile.

Cătina albă intra pe rod abia în anul 3 de la plantare și arigație, șanțurilor, preferând totdeauna solurile silicoase nisipoase sau argiloase

nisipoase (fig.2,fig.3.)

(Fig.2) (Fig.3)

Denumirea plantei: HIPPOPHAE RHAMNOIDES

Familia: ELAEAGNACEAE

(Fig.4)

Cătina albă de râu (fig.4), cătina ghimpoasă, cătina albastră, drăcila, este un arbust tufos și puternic ghimpos, se prezintă ca un arbust înalt de 1,5 – 3,5 m, cu numeroși țepi puternici. In funcție de climă și sol, crește diferit, și anume ca tufă joasă târâtoare în zonele aride și pe soluri sărace, sau sub formă arborescentă de 8-10 m înălțime pe soluri fertile.

Cătina albă intra pe rod abia în anul 3 de la plantare și are o durată de producție de 18-20 de ani.

Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, răspândit mai mult la suprafața

solului, la 20 cm adâncime și are o mare capacitate de drajonare.

Tulpina cătinei are o scoarță neteda, de culoare brună-verzuie, care cu

timpul se închide la culoare. O particularitate a cătinei este prezența a numeroși

spini puternici, lignificați, foarte ascuțiți. Toate creșterile anuale de pe tulpină și

ramuri se termină cu astfel de ghimpi.

Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt pețiolate, cu limbul îngust și lung

de 5-6 cm, cu perișori solzoși de culoare cenușie-argintie pe ambele fețe. De la

această caracteristică îi vine și denumirea populară de cătina albă. Chiar și frunzele plantei sunt bogate în vitamina C.

Cătina albă este o specie unisexuat dioică, având plante deopotriva femele

și bărbătești. Plantele bărbătești sunt mai viguroase decât cele femele, au ramuri

anuale mai lungi, mai groase și de culoare închisă, precum și mugurii mai mari.

Florile bărbătești sunt grupate în conuri scurte de culoare brună, și se află pe

ramurile anuale. Florile femele sunt grupate câte 10-12 într-un racem foarte

scurt.

Fructele sunt drupe false, mici, de formă variabilă, de la ovoidă la

globuloasă, chiar turtită. Culoarea lor predominantă este portocalie, cu treceri

spre galben. Mai rar apar și fructe de culoare roșie. Fiind în număr foarte mare,

foarte scurt pedunculate și așezate unul lânga altul, fructele îmbracă ramurile ca

un mașon. Pulpa fructelor este de culoare galbenă sau portocalie, foarte

suculentă și lasă pete unsuroase. Fructele de cătină au un miros plăcut și aromat,

dar nu se consumă cu plăcere în stare proaspătă fiind acre și astringente. La

maturitate completă, ele pierd multă aciditate și au aromă particulară, mai

puternică atunci când recoltatul se face după îngheț (fig.5).

(Fig.5)

Cătina albă înflorește în aprilie mai, când temperatura medie diurnă este

de 12-15°C și se desfașoară pe o perioadă de 15 zile. Plantele mascule înfloresc

mai devreme, în timp ce plantele femele înfloresc o dată cu înfrunzirea.

Polenizarea se face cu ajutorul vâtului și al insectelor. La sfârșitul perioadei de

înflorire, florile femele polenizate evoluează spre fructe.

Maturarea fructelor începe în luna august, în primele săptamâni. Fructele se

îngălbenesc, iar semințele sunt complet formate și sunt capabile să germineze.

Culoarea pieliței și a pulpei se intensifică, fructele cresc în volum. La sfârșitul

lui septembrie începutul lui octombrie fructele ajung la maturitate optimă. Dacă

recoltarea se face cu întârziere, calitatea fructelor se depreciază, acestea crapă și

pierd din suc.

In plantații, cătina albă intră pe rod din anul al treilea. In perioada optimă

de producție se obțin cantități ce pot depăși 25 tone/ha. Dupa 18-20 de ani,

cătina intră în declin, creșterile vegetative sunt mici, producția scade foarte mult,

iar plantele încep să se usuce total sau parțial (fig.6).

(Fig.6)

1.2. RĂSPÂNDIREA ȘI ÎNMULȚIREA

(Fig.7)

In România, cătina (fig.7) crește în zona subcarpatică din Muntenia și

Moldova, pe teritoriul cuprins între râurile Olt și Siret. în Subcarpații

Moldovei se întâlnește pe vaile râurilor Milcov, Putna, Trotuș și Bistrița. Foarte

răspândită în Europa și Asia, în Alpi se întâlnește până la 2000 m

altitudine, iar în Himalaya până la 5000 m fiind una din speciile vegetale cele

mai rezistente din lume.

In Rusia, unde crește pe suprafețe întinse, cătina albă este numită "Ananas

Siberian" datorită sucului plăcut dar și proprietăților revigorante. In SUA și

Germania s-au obținut selecții valoroase.

In România, cătina are un conținut chimic de excepție. în anul 1993,

S.C.”Hofigal” a plantat 1 ha de cătină cu puiet de la stațiunea horticola

"Mărăcineni" la stațiunea "Moara Domnească" și 1 ha la Brașov.

In zona "Moara Domnească" s-a prins și face fructe din 1998, iar în zona

Brașov nu s-a prins. Interesant deoarece solul nu este sărac în săruri. Iar în solul

de lânga București se găsesc săruri și țiței, ceea ce-i priește.

Cătina este o plantă ecologică deoarece asimilează azotul atmosferic direct din rădăcină, transformându-1 din azot molecular în azot mineral pe care-1 redă solului ameliorându-l.

Este rezistentă la boli și daunători precum și la capriciile vremii: ger, secetă, ploi.

Are nevoie de lumină directă, nu suportă să fie acoperită.

Este printre puținele plante medicinale care pot fi culese și pe vreme de

iarnă, fructele sale rezistând pe ramuri fără să-si piardă proprietățile terapeutice,

chiar la geruri de — 40 C , sub zăpezi de peste un metru. Aceeași rezistență o,

manifestă și la temperaturi excesiv pozitive, la nivelul solului de pâna la + 45 C. Rădăcinile ramificate ale arbuștilor de cătină se dezvoltă foarte

rapid, cătina fiind planta ideală care contribuie la mărirea fondului forestier prevenind eroziunea solurilor degradate. În China, unde rata de erodare a solului fertil este foarte ridicată, au fost plantate aproximativ un milion de hectare de cătină pentru a preveni acest fenomen.

Cătina mai are o particularitate rar întâlnita în regnul vegetal:

datorită relației de simbioză cu o bacterie din clasa Actinomicete, poate converti

azotul atmosferic într-o formă ce poate fi folosită atât pentru hrană proprie, cât și

ca îngrășământ pentru sol. Acest fenomen generează efecte pozitive asupra

întregului ecosistem: există mai mult oxigen, se produce mai multă materie

organică, iar solul este fertilizat natural.

In plantații, cătina albă intra pe rod din anul al treilea. În perioada optimă

de producție se obțin cantități ce pot depăși 25 tone/ha, după 18-20 de ani, cătina

intra în declin, creșterile vegetative sunt mici, producția scade foarte mult, iar

plantele încep să se usuce total sau parțial.

Sunt mai multe metode de înmulțire care se pretează acestei specii, dar cele

mai importante sunt :

Înmulțirea prin butași : Butășirea este o metodă de înmulțire vegetativă

prin care porțiuni de ramuri sau lăstari sunt puse la înrădăcinat în condiții optime

controlate, după desprinderea de planta mamă. Butașul poate avea lungimea de

18-22 cm și un diametru la baza de 6-10 mm.

In funcție de vârsta fragmentului detașat, distingem butașirea în uscat, la care

se utilizează ramuri de peste 1 an. Butășirea în verde se face după cum se poate

subânțelege din denumirea, cu ramuri verzi, aceasta se practică în lunile de vară,

mai ales în iunie-iulie, ramuri tinere care necesită o tehnologie superioară –

ce cresc în solarii cu ceață artificială și se pot aplica adaosuri cu substanțe

favorizante înrădăcinării (auxine). Butășirea în sistem intensiv se poate face în sere cu temperatură controlată, tot sub ceață artificială, cu încălzirea solului la 22°C.

In cazul butăsirii în sistem clasic se recomandă plantarea butașilor la 10-15

cm unul de altul, pe biloane.

Inmulțirea prin puieți : în acest caz se presupune că dispunem deja de

materialul săditor și nu ne rămâne decât să îl plantăm. Plantarea se face clasic,

precedată de fasonarea rădăcinilor (scurtarea lor) la 6-8 cm și mocirlirea

rădăcinilor într-un amestec de nisip, argilă și gunoi de grajd timp de 15 minute.

Plantarea puieților se poate face toamna și primăvara. Este mai recomandată

toamna, din anumite motive :

– perioada de plantare este mai lunga

– temperaturile sunt mai blânde

– precipitațiile se acumulează în sol ceea ce permite ca rădăcinile fasonate

să se cicatrizeze, și să realizeze un contact între ele și particulele de sol. In

acest caz, procentul de prindere se apropie de 100%.

Puieții plantați din toamnă pornesc primăvara normal în vegetație, cu creșteri

viguroase, iar lemnul se maturează înainte de venirea înghețului. Imediat după

plecarea în vegetație se mai efectuează o lucrare de tăiere în verde, cu scopul de

a stimula formarea coroanei, dar și cu scop de fasonare a acesteia, după

preferințe, în funcție de tipul de conducere preconizat. Despre acestea, în

rândurile imediat următoare.

Inmulțirea prin altoi: altoirea se practică îndeosebi la speciile lemnoase,

de arbori și arbuști. Este o metodă de înmulțire a soiurilor valoroase, aplicată în

țara noastră de foarte mult timp. Profesorul Ioan Ionescu de la Brad ne amintește

peste 10 tipuri de altoire în tratatele sale de agricultură, fiind printre primele de acest gen din România.

Altoirea presupune unirea a doi parteneri : port-altoiul și altoiul, primul având sistem radicular bine dezvoltat, și altoiul, detașat de la o plantă cu caracteristici valoroase, pe care vrem să o replicăm. In urma unei astfel de operații reușite rezultă un individ care prezintă însușirile urmărite, însușirile plantei mamă (productivitate, vigurozitate, etc).

Compatibilitatea între cei doi parteneri este o condiție esențială reușitei altoirii.

Această metodă se folosește mai rar în cazul cătinei, dar ea se aplică îndeosebi în ameliorare sau pentru răspândirea soiurilor certificate în plantații.

Inmulțirea prin semințe : Semințele de cătină pot germina din momentul

în care fructul a început să-și schimbe culoarea în galben sau portocaliu. Insă, cu

cât fructele sunt mai coapte și puterea de germinare crește proporțional. Pentru

extragerea semințelor, fructele bine coapte se zdrobesc, se preseaza printr-o sită

deasă pentru a se putea desprinde din invelișul protector.

Dezavantajul acestei metode față de butășire și marcotaj este impurificarea

soiurilor, primele două fiind tipuri de înmulțire vegetativă prin care

caracteristicile plantei mamă se transmit fidel în descendență.

Semințele se spală bine, se usucă la umbră în curent de aer, după care se

păstrează în săculeți de pânză până la data semănatului. Dintr-un kilogram de

fructe se obțin 80-90 g de sămânță. Cele mai bune rezultate se obțin la semănarea de primăvara. Terenul destinat însămânțării trebuie să fie curat, cu sol usor,

mărunțit și fertilizat. Inainte de semănat, semințele se stratifică timp de 30 de

zile în nisip sau în pământ umed, la temperaturi de 3-5 °C. Pentru rezultate mai

bune se practică înmuierea semințelor timp de 30 de ore înainte în

apa curată, la temperatura camerei. După ce se scot din apă, semințele se

dezinfectează timp de 10 minute într-o soluție de hipermanganat de potasiu

(KMnO7) sau termic, mai complicat, la 70°C timp de 3-4 zile. Deși metoda

termică este mult mai costisitoare, este indicată atunci când nu suntem siguri de

materialul biologic pe care îl avem la dispoziție. Dezinfectarea chimică cu

permanganat este eficientă împotriva fungilor și a bacteriilor, ineficiența

împotriva unor eventuale infecții virale. Termoterapia acționează și împotriva

virusurilor.

Semințele se seamănă în straturi la distanță de 12-15 cm, 20-25 cm sau 30-35

cm, în funcție de soi, după care puieții vor rămâne în același loc 1, 2 sau 3 ani.

Adâncimea de semănat este de 1 cm, iar cantitatea de sămânță este de 2-3 g/m2.

Semințele se pot trata împotriva ciupercii Pytium debaryanum, iar pământul

se tratează săptămânal cu hipermanganat de potasiu de concentrație 1 la mie

timp de 30-35 zile de la răsărire. In timpul vegetației se efectuează lucrările

normale de îngrijire.

Inmulțirea prin marcote : Marcotajul este o metodă de înmulțire

similară butășirii, diferența fiind că lăstarul nu este detașat de planta mamă. Este o metodă de înmulțire cel mai des utilizată la vița de vie. Cătina se pretează la marcotajul prin mușuroire. Tehnica utilizată este cea clasică. Mușuroiul se

desface de regula dupa 2 ani, când marcotele sunt foarte bine înrădăcinate, iar de

la o plantă se pot obține 10-12 marcote.

Inmulțirea prin drajoni : Drajonarea este capacitatea plantelor de a

produce lăstari direct din mugurii adventivi aflați la nivelul coletului.

Capacitatea mare de drajonare a cătinei permite recoltarea drajonilor și folosirea

lor direct pentru plantare. De cele mai multe ori, drajonii tineri au un sistem

radicular slab dezvoltat, din care cauză randamentul de prindere la plantare nu

este cel mai bun. Se recomandă fertilizarea terenului destinat plantării drajonilor,precum și adaos de mraniță.

Inmulțire prin metode moderne : se utilizează din ce în ce mai mult pe

plan mondial. Dezavantajele legate de prețul ridicat, tehnologia necesară și

cerința de personal calificat sunt depășite de principalele avantaje ale acestor

metode, legate mai ales de obținerea de material săditor liber de virusuri,

obținerea materialului într-o cantitate foarte mare (de ordinul milioanelor)

într-un timp scurt și într-un spațiu redus. Metodele sunt deosebit de utile în cazul

speciilor la care metodele tradiționale de înmulțire vegetativă sau sexuată nu dau

randament.

Dintre aceste metode de care aminteam, fac parte culturile de meristeme,

apexuri, fragmente foliare, etc. Aceste culturi se realizează în laboratoare, pe

medii de cultură speciale și în condiții aseptice.

Ani de zile, virtuțile cătinii au fost ignorate, tocmai din cauza marii ei

răspândiri. Cine să bage în seamă o tufă țepoasă, cățărată pe povârnișurile

nisipoase din marginea drumurilor de țară, pe dealurile pietroase ori prin

ostrovurile înconjurate de ape?

"Gard viu", așa cum i se spune prin multe locuri, cătina a fost vreme

îndelungată doar prietena porumbeilor și-a păunilor, înainte să devină o

"bombă" a medicinei fitoterapeutice, o plantă-miracol care poate vindeca aproape orice afecțiune.

1.3. PERIOADA DE RECOLTARE

(Fig.8)

Operațiunea cea mai dificilă este recoltarea (fig.8). Tufele dese cu spini lungi și

puternici, fructele mici și aglomerate, prinderea lor puternică de ramuri precum

și pedunculul scurt sunt principalele cauze care îngreunează recoltarea.

Momentul optim de recoltare se stabilește în funcție de modul de valorificare

a fructelor. Culesul se va efectua în momentul în care fructele ajung la greutate

maximă, și deci sunt acumulate majoritatea substanțelor active.

Calendaristic, culesul se efectuează din a doua jumătate a lunii august până

la jumătatea lunii octombrie. După această dată, fructele sunt supramaturate,

scad în greutate, se zdrobesc, iar o parte din ele crapă în momentul recoltării.

Recoltarea manuala se face prin desprinderea bob cu bob direct de pe tufă.

Fructele culese manual sunt curate, iar planta nu este deloc afectată prin tăierea

formațiunilor de rod, în schimb randamentul este scăzut. Un muncitor poate

culege 5-10 kg pe zi. Se mai practică sistemul de detașare a ramurilor cu rod și

recoltarea ulterioară a fructelor.

Se folosesc și sisteme mai practice de recoltare, care se bazează pe folosirea

unor instrumente ajutătoare ca piepteni de metal cu dinți lungi, cârlige, greble,

etc.

Cu ajutorul acestor instrumente randamentul crește simțitor, un muncitor

ajungând să recolteze 15-16 kg pe zi direct din tufă, și 20-22 kg pe zi de pe

ramuri detașate.

Pentru obținerea de suc din fructe de cătina în scopuri industriale, s-a recurs

la instalații mobile de presare a fructelor direct de pe tufă, precum și instalații

fixe unde ramurile cu fructe detașate sunt fragmentate, zdrobite și presate.

Deoarece fructele de cătina sunt perisabile, depozitarea lor trebuie să se facă

în ambalaje mici, iar transportul în lădițe ce nu depașesc cantitatea de 4 kg.

Trebuie acordată mare atenție la manipularea, transportul și depozitarea

fructelor, mai ales în faza de maturitate deplină. În stare proaspătă ele se pot

păstra timp de 3-4 săptămâni în depozite frigorifice la temperatura de 0

°C.

Cătina uscată: se așează boabele de cătină pe o tavă, se încinge cuptorul la

temperatura maximă, se bagă fructele pentru a suporta un șoc termic scurt de

100 grade. Apoi se scade la 50-60 grade. Când fructele sunt uscate, se scot și se

lasă să se răcească. Se macină fin, prin râșnița de cafea. Se conservă în borcane de sticlă.

Fructele de cătină pot fi congelate, congelarea făcându-se în două faze:

a) răcire la 2 C

b) congelare la -35 -45°C

Uscarea poate fi făcută și direct pe ramuri, la temperaturi destul de mari

de 40-50 °C. Uscarea durează pâna când fructul de cătină are aspectul și

consistența unei stafide.

In zilele noastre, preocupările cercetătorilor în privința acestei plante și

îndeosebi rezultatele acestora, readuc țara noastră în prim planul lumii știițifice

Internaționale.

Fructele de cătină se pot valorifica sub formă de suc, sirop, nectar, gem,

marmeladă.

1.4. COMPOZIȚIA CHIMICĂ

Fructele de cătină au un conținut foarte bogat în vitamine încât pot fi

considerate adevărate polivitamine naturale.

Fructul de cătină conține de 2 ori mai multă vitamina C decât măceșul, de

8 ori mai multă decât piersica, de 10 ori mai multă decât în citrice, de 20 de ori

mai multă decât mărul pădureț, de 80 de ori mai multă decât roșie, de 200 de ori

mai multă decât în strugure .

Cătina este una din plantele cele mai bogate în vitamina A și E din lume,

vitamina A fiind esențială pentru procesele din sfera digestive, de apărare,

nervoasă și în procesul vederii, iar vitamina E (numită și vitamina tinereții) fiind

implicate în cele mai importante procese de regenerare din organism.

Cătina mai este bogata în vitamina C, F, P, la care se adaugă complexul

vitaminic B. Cu asemenea "arsenal" cătina nu mai miră pe nimeni cu palmaresul

său impresionat de vindecare.

Din punct de vedere chimic fructele de cătină conțin:

zaharoză 0.06-0.49%

celuloză 0.9%

poteine 1.2%

pectine 0.14-0.5%

acizi organici 1,5-4%

substanțe tanante 1,8%

substanță uscată 15-20%

betacaroten 3,5-10%

ulei deosebit de complex 8-12%

Uleiul de cătină conține de 10 ori mai mult caroten decât morcovul cătina

conține în fructele sale și următoarele vitamine:

– vitamine liposolubile:

vitamina A panala 380mg

vitamina D 20mg %

vitamina E 16 mg %

vitamina F 8 mg %

– vitamine hidrosolubile: cantitatea variază în funcție de perioada

recoltării de la 360-2500mg/100gr.fruct:

vitamina C

vitamina PP

vitamina K

complexul B (vitaminele Bl – B9)

– minerale:

fosfor 194,4mg%

calciu 211,8mg%

magneziu 186,1 mg %

potasiu 165,lmg%

sodiu 2,8 mg %

fier l3,84mg%

Fructul de cătină mai conține și 18 aminoacizi esențiali.

Uleiul de cătină este folosit în tratarea unor afecțiuni, precum ulcerul

gastric și duodenal, alergii, diaree, urticarie, reumatism, afecțiuni hepatice,

dereglări circulatorii, afecțiuni neuroendocrinologice, alcoolism, anemii, astenie,

stres.

Are o acțiune reconfortantă chiar cu efecte narcotice.

Uleiul de cătină conține :

acizi grași esențiali 80-90%, din care:

oleic 1%

linoleic 3%

pantotenic 1,5%

palmitoleic l%

heptadecanoic 1%

succinic, malic, maleic, ascorbic, etc. 1 %

a si 6 caroten

licopen

criptoxantin, zeaxantin, taraxantina, fitofluina și kantofila

tocoferoli (vit.E,y tocoferol),fitosteroli.

Semințele de cătină conțin acizi grași nesaturati, cum ar fi acidul linoleic

Frunzele și scoarța arbustului conțin în concentrații mari și alți produși

cum ar fi sitosterol și tocoferol (vitamina F).

Acizi grași esențiali nesaturați (omega 3, omega 6, omega 9) – acizii grași

esențiali sunt substanțe pe care organismul nu le poate sintetiza și trebuie aduse

prin alimentație. Acizii grași omega 3 si omega 6 au rol în prevenirea

afecțiunilor cardiovasculare, neoplasmelor (în special mamar și prostatic), în

menținerea optimă a imunității și efect antidepresiv. Acidul oleic are rol în

scăderea nivelului colesterolului sanguin.

Fructele de cătină conțin toate vitaminele necesare organismului uman:

vitamine liposolubile (A, E, F, D) instabile în mediu acid, cât și vitamine

hidrosolubile (C, K, P și întreg complexul B) instabile în mediu alcalin.

Conviețuirea în fruct a acestor tipuri de vitamine, la un pH de 2-3, apare ca

un paradox.

Cercetătorii au descoperit existența unor membrane unidirectionale care,

atâta timp cât nu sunt distruse, pot păstra vitaminele. Acum se poate înțelege de

ce sucurile, gemurile și alte preparate din fructe de cătină albă nu sunt atât de

bogate în vitamine precum fructul în sine. Beta-carotenul necesar ochilor se

găsește în cătina albă din belșug, iar prin vitamina E, numită și "vitamina tinereții",

cătina albă este implicată în cele mai importante procese de regenerare din

organism. Specialiștii au reușit să obțină uleiul de cătină la un nivel net superior

celor din țară și chiar din străinătate. Față de normele interne și externe de a

obține un ulei cu 50-80 mg B-caroten / 100 g ulei, la noi se obține un ulei cu

concentrație de 180-350 mg B-caroten / 100 g ulei.

1.5.PROPRIETĂȚI TERAPEUTICE ALE CĂTINEI

Fructele de cătină datorită compoziției chimice reprezintă o sursă

polivitaminică. Din fructe se prepară siropuri medicinale, sucuri, dar și în

alimentație.

Sucul de fructe liofilizat poate fi întrebuințat la prepararea unor

comprimate polivitaminizante.

Efectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute din antichitate.

In prezent, de la cătină se obțin urmatoarele produse:

– ulei din fructe de cătină.

– ceaiuri din fructe, muguri, frunze și scoarța

– siropuri din fructe

In literatura de specialitate exista o serie de teste și rezultate privind activitatea

biologică și utilizările lor în terapie.

Carotenul

– prezent în fructe

Acțiune terapeutică:

– antiacneic, anticarcinomatos, contra îmbătrânirii, în afecțiunile

coronariene în tratamentul psoriazisului, tumorilor, ulcerului,

stresului

– contra keratozei, în lupus

– în prevenirea cancerului și ca imunostimulator

– antioxidant și antimutagen în rinite, mastite, fotofobii, boli cronice

pulmonare

– carotenul este similar cu vitamina A.

La nivelul intestinului, prin hidroliza enzimatică, carotenul se transformă în

doua molecule de vitamina Al.

Acid malic

– prezent în fructe

Actiune terapeutica: laxativa, sialagog (provoaca secretia salivei),

bacteriostatic

Licopen

– prezent în fructe

Acțiune terapeutică: în prevenirea și tratamentul cancerului mamar, uretral,

cervical și de prostată, fiind o componentă majoră a uleiului de cătină.

Kaempferol

– prezent în fructe

Acțiune terapeutică: antialergic, antibacterian, antitumoral,

anticoncepțional, în tratamentul gingivitelor, antioxidant, antiseptic, diuretic,

antihistaminic, antiulceros, în tratamentul leucemiei, antagonist estrogenic în

tratamentul HIV, în prevenirea efectelor teratogene, trofic al mucoasei uterine,

antagonist al serotoninei, inhibitor al factorilor de creștere tumorală.

Manitol

– prezent în fructe

Acțiune terapeutică: antiinflamator, antimutagen, antihelmitic, diuretic,

laxativ, în tratamentul sindromului REYE, glaucomului, nefritelor.

S-a descoperit că în cantitate foarte mare acest component este alergen și

flatugenic (produce eliminări de gaze).

Acid succinic

– prezent în fructe

Acțiune terapeutică: tratamentul obezității și profilaxia cancerului.

Sucroza

– prezentă în fructe

Acțiune terapeutică: protector al mucoaselor și antiiritant, antioxidant, în

tratarea afecțiunilor oftalmologice, împotriva sughițului.

Are efect pozitiv în metabolismul trigliceridelor.

In fruct se găsesc și alte monozaharide cu efecte deosebite în

metabolismul glucidelor.

Tanin și acizi tanici: – prezenți în scoarță

Acțiune terapeutică:

– ca antioxidant, imunostimulator, detoxifiant, ca antidot, în

intoxicațiile cu metale grele, antibacterian în tratamentul cariilor

– în tratamentul colitelor, dermatozelor, dizenteriei, diareei,

encefalitelor, enteritelor, hemoroizilor, herpesului, obezității, faringitelor,

rinitelor, stomatitelor, gingivitelor, amigdalitelor, ulcerelor.

Efecte negative: în cantitate mare devine alergen.

Zeaxantina

-prezenta în fructe Acțiune terapeutică: efecte pozitive în cancerul

mamar.

Pectina

– prezentă în fructe

Acțiune terapeutică: în tratamentul atereomatozei, diabetului, tumorilor,

ulcerului, ca hemostatic, antitusiv, antibacterian și protector al mucoaselor. Nu

prezintă efecte negative.

Quercitina

– prezentă în fructe

Acțiune terapeutică: analgezic, antialergic , antiasmatic, antibacterian,

anticancerigen (sunt urmărite efectele deosebite în cancerul mamar), în

tratamentul cataractei, bolii Crohn, encefalitelor, în gripe, gastrite, leucemii,

hipertensiune, miocardite, faringite, poliomielite, herpes, afecțiuni ale prostatei,

cancerul uretrei, cancerul mamar, cancerul de colon, cancerul ovarian, în ptoze,

hemostatic, hepatoprotector, vasodilatator în tratamentul obezității ca inhibitor al

poftei de mâncare, hipoglicemiant, insulinogenic, antihepatotoxic,

antihistaminic,anti HIV, împiedică formarea trombilor, protector capilar, inhibă

factorii de creștere tumorală, antiviral, inhiba efectele teratogene.

In toate aceste cazuri se recomandă consumarea fructului în special uscat

(la umbră, pe hârtie albă), măcinat, între 5-10 g pe zi.

S-au evidențiat și alte efecte pozitive, în special asupra sistemelor

enzimatice complexe ca:

– inhibitor al 11-P-HSD, al 5 lipoxigenazei, inhibitor biologic al

nitrozaminelor, antiperoxidant, antagonist al calmodulinei, inhibitor al ATPazei,

inhibitor al activității biologice a tiaminei, inhibitor al c-AMPfosfodiesterazei

(efect comun cu kaempferolul – și stimulator al efectelor

oxidative),efect catabolic, inhibitor al fosfolipazei, inhibitor al protein kinazei ca

inductor al chinon-reductazei, factor de stabilizare a țesuturilor conjunctive.

Acid linoleic

– prezent în semințe și fructe

Acțiune terapeutică: în tratarea aterosclerozei, artritelor, stenozei mitrale,

bolilor coronariene, afecțiunilor prostatei, hemoragiilor , în prevenirea

cancerului, scade colesterolul, hepatoprotector, antiinflamator, antihistaminic,

vermifug.

Reacții adverse: în doze foarte mari s-au constatat efecte negative.

Acid oleic

– prezent în scoarță și în fructe

Acțiunea terapeutică: efect antiinflamator, coleretic și previne cancerul.

Reacții adverse: efecte negative la supradoze producând alergii, dermatite și

eriteme.

Acid palmitic

– prezent în scoarță , fruct și semințe

Acțiune terapeutică:

antifibrinolitic și vermifug

Acid stearic

– prezent în scoarță , fruct și semințe

Acțiune terapeutică: hipocolesterolemiant

Sitosterol

– prezent în semințe

Acțiune terapeutică:

– antibacterian și antiedemic în cancerul mamar

– antiinflamator, antiestrogenic, antimutagen, inhibitor al

poftei de mâncare, în tratamentul obezității, în tratamentul

leucemiilor

– în cancerul pulmonar și cervical, antimicotic, antiviral,

vermifug, hepatoprotector.

Reacții adverse: anorexie

Acțiune terapeutică: în infecțiile cu Trypanosoma

Harmalol

– prezent în muguri

Acțiune terapeutică: antibacterian, afrodisiac, stimulator SNC.

Harmol

– prezent în frunze

Leucocianidina

– prezentă în frunze

Acțiune terapeutică: protector capilar.

Leucodelphinidina

– prezentă în frunze

Acțiune terapeutică: antiinflamator, antineoplazic.

Hidroxitriptamina

-prezentă în scoarță

Acțiune terapeutică:

– în boala Parkinson, în tratamentul plăgilor,antitumoral, stimulant

cerebral

– antidepresiv, antidot în intoxicații cu mangan Izoramnetina

– prezentă în fructe

Acțiune terapeutică: antioxidant, antibacterian ,antihistaminic,

antiinflamator, antispasmodic, în prevenirea cancerului, hepatoprotector.

Serotonina

– prezentă în scoarță

Acțiune terapeutică: analgezic, antiagregant,în tratamentul bolii

Alzheimmer, anticonvulsiv, inhibă acțiunea endotoxinelor, inhibă

secreția gastrică, acționează în afecțiunile cardiovasculare, coagulant, euforic,

miorelaxant, neurotransmițător, util în tratamentul gastritelor.

Un alt efect deosebit este cel de inhibitor al rezerpinei.

Efecte negative: în cantități foarte mari este teratogen.

VITAMINELE

Cătina este una din plantele cele mai bogate în vitamina A și E din lume,

vitamina A fiind esențială pentru procesele din sfera digestivă, de apărare,

nervoasă și în procesul vederii, iar vitamina E (numită și vitamina tinereții) fiind

implicate în cele mai importante procese de regenerare din organism.

Cătina mai este bogată în vitamina C, F PP, la care se adaugă complexul

vitaminic B.

Cu asemenea "arsenal" cătina nu mai miră pe nimeni cu palmaresul său

impresionant de vindecare.

Vitamine hidrosolubile:

Vitamina Bl – Tiamina

Este denumită vitamina performanței intelectuale. Are rol important în

metabolismul glucidelor, în funcțiile normale ale SNC.

Vitamina B2 – Riboflavina

Are rol important în fixarea fierului în hemoglobină, în sinteza

proteinelor, în degradarea grasimilor și glucidelor și la nivel tisular, ceea ce îi

conferă importanță pentru preparatele cosmetice.

Vitamina B3- factor PP

Deosebit de importantă în procesele de oxireducere, rol de reducere al

colesterolului și a lipidelor, de biosinteză a unor hormoni importanți pentru

organism și de facilitare a permeabilității substanțelor nutritive la nivel dermic,

important pentru industria cosmetică.

Vitamina B4 – acid folie

Participă la biosinteza acizilor nucleici, a hemoglobinei, folosită în

tratamentul unor forme de anemii, de cancer uterin și în cosmetică.

Vitamina B5 – acid pantotenic sau sarea de calciu

Stimulează creșterea și pigmentarea părului și menține buna funcționare a

glandelor suprarenale.

Vitamina B6 – piridoxina

Indispensabilă pentru formarea anticorpilor și hematiilor, participă la

metabolismul acizilor grași esențiali, activează funcțiile enzimatice, stimulează

sensibil sistemul muscular, create atroficitatea musculaturii și întregului

organism.

Vitamina B7 – Biotina sau vitamina H

Stimulează buna funcționare a țesutului epitelial, este utilizată în alopecie,

împiedicând căderea părului.

Vitamina B8 – Colina

– împiedică depunerea colesterolului pe pereții arterelor

– elimină substanțele toxice din organism

scade conținutul lipidelor din ficat

– îmbunătățește memoria

Vitamina B9 – Inozitolul

– în combinație cu colina — îmbunătățește și participă la biosinteza

fosfolipidelor

– este o componentă esențială a membranei celulei nervoase și a membranei celulare în general.

Vitamina BIO – PABA

Are rol important în metabolismul globulelor roșii și în funcționarea

normală a țesutului cutanat.

Vitamina B12 – Ciancobolamina

Are rol important în formarea globulelor roșii și în menținerea funcțiilor

normale ale SNC.

Vitamina C – Acid ascorbic

– prezentă în cantitate mare

– se găsește împreună cu flavonoidele stimulează sistemul imunitar și

creează rezistență față de bolile infecto contagioase

– participă la biosinteza fibrelor de colagen

– important în respirația celulara

– important în industria cosmetică.

Vitaminele liposolubile

Uleiul de cătină conține: acizi grași nesaturați esențiali care au rol

important în producerea de prostaglandine, care reglează permeabilitatea și

funcția de bariera a membranei celulare. Deficitul acestora duce la îmbatrânirea

prematură a pielii, la ridarea ei.

Uleiul de cătină a fost utilizat atât în medicina tradițională cât și cea

modernă pentru tratarea unor boli digestive, a unor maladii, la numeroase

afecțiuni ale pielii, în vindecarea leprei fiind bogat în principii active utile pentru

organismul uman.

Uleiul de cătină conține :

– carotenoizi în concentrație mare (caroten în concentrație de peste 350 mg)

-vitamine liposolubile: vitamina E

Aceste componente acționează sinergie în prevenirea proceselor de

autioxidare , împiedicând formarea lipoperoxizilor, a radicalilor liberi foarte

agresivi pentru organism, asigurând protecția celulelor.

Carotenul intervine în cele mai intime procese celulare, în creșterea

rezistenței organismului, în tratarea infecțiilor la nivelul căilor respiratorii, în

biosinteza imunoglobulinelor, în tratarea depigmentării sau pigmentării pielii

datorită bolilor de ficat, în tratarea tulburărilor de vedere, în creșterea rezistenței

sistemului osos, în hipertiroidism,în profilaxia cancerului uterin și de prostată,

reduce riscul infarctului miocardic, un efect pozitiv s-a constatat și în

tratamentul bolii Parkinson.

In medicină este utilizat atât pentru uz intern cât și extern.

Uz intern: ulcer gastric și duodenal (de orice natură, diaree, urticarie și

stări alergice, maladii neuroendocrine, reumatism, afecțiuni circulatorii, hepatice

alcoolism, anemii, astenie și, în ultimul timp, antistres.

Proprietățile bactericide îl recomandă îndeosebi în infecțiile

gastrointestinale și dermice (stimulează epitelizarea țesuturilor).

Uz extern: vărsat de vânt, alergii, arsuri termice și chimice, ulcere

varicoase, tratamentul local al exemelor, alergodermii, psoriazis, răni cu vindecare lenta etc. Este singurul produs natural recunoscut pentru activitatea de protecție împotriva radiațiilor solare sau de altă natură.

Uz cosmetic: este folosit la prepararea cremelor antirid și nutritive, a

gelurilor și loțiunilor de protecție și întreținere pentru toate tipurile de ten.

Acțiunea Uleiului de Cătină asupra Organismulu-i ajută la urmatoarele

terapii cum ar fi ca:

– tonifiant general, antianemic, vitaminizant;

– are acțiune sinergică cu interferonul și în special contribuie la sinteza proteinelor

– materie primă pentru interferoni;

– protector coronarian;

– antiaterosclerotic;

– încetinește procesul de îmbătrânire prin consumarea radicalilor liberi nedoriți;

– îmbunătățește funcția de detoxifiere a ficatului și asigură troficitatea celulei

hepatice;

– prin conținutul mare în ß-caroten, previne apariția cancerului;

– în administrarea externă, este un bun cicatrizant, având un remarcabil efect

dermoregenerator, antiinflamator, nutritiv;

– este un excelent protector împotriva radiațiilor solare sau de altă natură.

Uleiul de cătină este folosit la prepararea a numeroase produse cosmetice cum ar

fi:

– șamponul al cărui extract de cătină, o polivitamină naturală, contribuie la

menținerea sănătății părului și a pielii, îndepărtează celulele moarte și stimulează regenerarea țesuturilor.

– cremele cicatrizante care ajută la plagi infectate, răni, arsuri, escare și ulcerații ale pielii de asemenea menționez și acțiunea terapeutică cicatrizantă, datorată

prezenței uleiului de cătină și antiseptică, datorată prezenței cloramfenicolului.

– este bine cunoscut efectul uleiului de cătină care acționează ca un accelerator

celular, contribuind la creșterea elasticității pielii. Conținutul bogat în vitamine al uleiului de cătină: provitamina A, vitamina E și vitamina F (vitamina pielii),

asigură menținerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii.

– pentru prepararea diferitelor unguente care ajută la regenerare tisulară, în afecțiuni ale pielii: eriteme, eczeme, deshidratare, răni cu vindecare lentă, arsuri, ulcerații și alte tipuri de leziuni.

Deosebit de importante sunt efectele pe care le imprima flavoanele asupra

aparatului circulator. Acestea măresc forța de contracție a miocardului, probabil

datorită unei mai bune circulații coronariene și a îmbunătățirii generale a

metabolismului. Indeosebi quercetrina antrenează o vasoconstricție și o diminuare a permeabilității capilare, ceea ce explică efectele ei în maladiile hemoragice, ca de exemplu purpurele. Vasoconsricția este urmată de o vasodilatare la nivel renal, mărind diureza, fructele și preparatele din ele fiind utile în insuficiența renala și inedome. Adăugându-se și efectul hipotensor, se ajunge la o acțiune complexă și tonifiantă asupra aparatului circulator, diferiă de cea a digitalicelor sau a cofeinei, fiind utile în insuficiențele cardiace ușoare sau chiar în forme mai severe.

Uleiul de cătină este al doilea din lume ca bogăție în vitamina E și deci îl

putem folosi, ca tratament al unor boli ,uleiul de cătină, mai ales atunci când este

asociat cu o alimentație lacto-vegetariană, este un elixir regenerant și detoxifiant

foarte puternic, cura cu el dând rezultate de excepție în bolile grave el folosindu-se și la alte terapii cum ar fi, boli ale sistemului respirator (bronșita cronică, astm), sensibilitate la infecțiile respiratorii ale persoanelor intoxicate prin fumat, care lucrează în mediu toxic – o cură de o lună cu ulei de cătină are efecte nu doar puternice, ci și stabile în timp.

Ceara de cătină

Este o cuticulă fină ce acoperă fructul cu rol de protecție față de factorii

mediu.

Este foarte bogată în: hidrocarburi, aldehide, steroli, tepene, caroteni,

lecitine, zaharuri, principii bioactive.

Acțiune terapeutică: analgezic, antiinflamator, ulcerați, arsuri.

De asemenea are și efect emulgator, putând fi utilizată în creme, emulsii,

șampoane.

Lecitinele

Lecitinele se compun din colina și inozitolul care au rol de vitamine.

Colina intră în structura membranelor celulare.

Inozitolul se gasește în proporție mare în structura creierului.

Ambele au rolul de a degrada grăsimile și de a împiedica depunerea lor în

ficat, reduce nivelul sanguin al colesterolului și al altor lipide transformându-le

în substanțe hidrosolubile ce se elimină din organism.

Previne balonarea și accelerează tranzitul intestinal.

Combate căderea părului. Are efect sedativ și crește capacitatea de

memorare.

La nivel cutanat dă pielii un luciu plăcut, previne apariția ridurilor și a

diverselor eczeme. Fortifică musculatura cardiacă.

Fosfolecitinele se găsesc în concentrație relativ mare și prezintă o

importanță deosebită pentru sistemul osos, SNC, sistemele enzimatice, pentru

țesutul cutanat.

Steroli

In uleiul de cătină sunt prezenți cantități mari de fitosteroli ( fig.9). Sunt o

categorie de produși biochimici de mare importanță pentru funcțiile normale ale organismului uman.

Fitosterolii identificați în uleiul de cătină sunt în numar de 5 și sunt

apreciați ca agenți anticancerigeni.

Cel mai cunoscut fitosterol este A-7-stigmasterol.

Ceilalți steroli au efecte antitumorale și sunt apreciați în tratamentul

bolilor de piele, răni, lepră, arsuri, în cosmetică au efecte de regenerare,

troficitate și înfrumusețare a țesutului dermic

(Fig.9)

CAPITOLUL II

CĂTINA, LEACUL-MINUNE ÎN PATOLOGIA UMANĂ ȘI COSMETICĂ

2.1. UTILIZĂRILE CĂTINEI ÎN UNELE AFECȚIUNI

Produsele din cătină au fost utilizate în alimentația cosmonauților, datorită

efectului energizant și echilibrant, dar și de mărire a rezistenței organismului la

acțiunea radiațiilor cosmice. Efectul de protecție împotriva radiațiilor al fructelor

de cătină este studiat în Rusia de multa vreme și a fost reconfirmat recent de

către cercetatorii de la Institutul de Medicină Nucleară din Delhi.

Cătina are acest efect administrată atât intern, sub formă de extract de

fructe, cât și extern. Multe dintre victimele accidentului nuclear de la Cernobâl

au fost tratate cu extracte de cătină, iar cosmonauții ruși folosesc ulei de cătină

pentru a se proteja în spațiu de arsurile cauzate de radiații.

Uleiul de cătină este un miracol al vremurilor noastre, de care se ocupă

mulți cercetători pe plan mondial. România este favorizată de natură prin cătina

sa extrem de bogată în complexul de substanțe utile și este păcat că poporul

român și nu numai el, să nu beneficieze de această minune.

Se recomandă asocierea uleiului de cătină cu un alt supliment alimentar,

spirulina. Datorită sinergismului reciproc, pot fi tratate cele mai dificile maladii

ale civilizației: stres, hepatite, cancer, etc.

In funcție de gravitatea afecțiunii, durata curei variaza de la 3-6 luni până

la 1 an, fără întrerupere.

Pe parcursul curei se vor face analize lunare, iar medicul va stabili

eventuale pauze de 10-12 zile, mărirea sau reducerea dozei în funcție de

rezultatul analizelor.

Uleiul gras aflat în coaja boabelor este un bun stimulent imunitar,

protejând mucoasele și pielea de acțiunea nocivă a unor radiații.

Acest ulei este al doilea din lume, după cel de palmier, ca bogăție în

vitamina E.

Fructele de cătină albă stimulează apetitul sexual, combat infertilitatea

atât la femei cât și la bărbați, fiind considerate de către cei știutori o adevărată

"viagra" naturală românească.

Se utilizează în geriatrie cu rezultate spectaculoase.

Cătina se folosește în tratarea:

– ulcerului gastric și duodenal,

– anemiilor,

– tumorilor,

– maladiilor neuroendocrine,

– reumatismului,

– afecțiunilor circulatorii,

– afecțiunilor hepatice (în special hepatite),

– bolii Parkinson,

– leucemie,

– alcoolismului,

– asteniilor.

– contra stresului.

Boabele de cătină, un excelent aliment pe timpul postului.

La mănăstiri, unde cătina albă se găsește din belșug – arbustul fiind folosit

adesea în loc de gard – călugării consumă aceste fructe întreg postul, dobândind

o excepțională rezistență fizică dar și liniște sufletească. Explicația acestui efect

este că, boabele de cătină conțin serotonina – un foarte bun stimulent

neurotransmițător, care fixează memoria și combate stresul.

Fructele se pastrează cel mai bine în miere de albine. Se consuma atât cât

suportă fiecare. Tot secretul este sfărâmarea între dinți și mestecarea seminței

din fruct, aceasta fiind, de fapt, adevaratul depozit de vitamine. Cei care preferă

un somn liniștit, este bine să consume fructe de cătină numai în prima parte a

zilei, consumul lor către seară dând un efect mai puternic decât cel al cafelei.

Uleiul de cătină este utilizat atât pentru tratamente de uz intern cât și

pentru tratamente de uz extern.

In continuare vor fi prezentate, o parte din multiplele afecțiuni și

tratamente cu cătină:

ADJUVANT ÎN LEUCEMIE, SCLEROZĂ ÎN PLĂGI, FORME GRAVE DE CANCER

Tratamentul:

Prin tratamentul cu cătină se mărește apetitul, se stimulează rezistența și

capacitatea de regenerare a organismului. Se recomandă în special bolnavilor

care suferă de intoxicație medicamentoasă și care trebuie să țină regim alimentar

strict. Se folosește pulberea de cătină, luată câte o linguriță înainte de masă.

CANCER

Este o tumoră cu evoluție malignă care netratată la timp, se dezvoltă

progresiv, producând moartea. Tumora creată prin înmulțirea anarhică a

celulelor, invadând țesuturile, vasele sanguine și limfatice.

Tratamentul:

– Efectul de protecție cel mai bun îl au vitaminele A, C, E,

iar alimentația să fie bogată în aminoacizi esențiali, fibre,

deci un conținut în celuloză.

– Fructele de cătină se folosesc sub formă de infuzie sau

decoct, dar și sub forma de sirop, gem etc

CIRCULAȚIA SÂNGELUI

Se recomandă ceaiuri din plante medicinale.

Tratamentul:

Se prepară 3 ceaiuri/zi din amestecul de plante: cătină albă, coada

șoricelului, în parți egale. Ceaiul se prepară dintr-o linguriță de amestec la 200

ml apa clocotită (infuzie 10 minute).

CIROZĂ HEPATICĂ

Este scleroza ficatului, instalată după inflamația lui cronică, prin

distrugerea unei porțiuni de celule active și înlocuirea acestora cu țesut fibros,

fiind urmată, adeseori, de atrofia organului.

Tratamentul:

– Infuzie, cu 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml apă clocotită, se lasă vasul

acoperit 60 minute și se bea apoi fracționar în timpul unei zile

– Suc de cătină administrat proaspăt, o jumătate de pahar pe zi

– Sirop de cătină, de 3-4 ori pe zi, câte o lingură, înainte de mesele principale.

Tratamentul cu preparate de cătină în cazul acestei afecțiuni trebuie

asociate cu regim vegetarian strict.

ANEMIE

– Anemia se caracterizează prin scaderea numarului de globule roșii

sau a hemoglobinei din sânge. La pacienții cu anemie, globulele roșii

sunt produse în numar suficient, se pierd în mod excesiv sau sunt distruse

prematur. Prin urmare, numărul de globule roșii necesare pentru

transportarea oxigenului la țesuturi scade, determinând stări de oboseală.

– este o boala care se manifestă prin paliditate, slăbiciune generală

Tratamentul:

-cu ulei de cătină, pulbere, infuzii cu fructe, cidru din fructe de cătină.

Mod de administrare:

1 .Uleiul de cătină

– se iau 30-40 picături pe zi, simplu sau cu puțină miere (dar nu în apă)

– se fac mai multe cure succesive, fiecare de câte 21 de zile, cu 10

zile de pauză.

2.Pulbere de cătină

– se ia o linguriță rasă de 3-4 ori pe zi, în cure de câte o lună.

3.Infuzii cu fructe de cătină

– o linguriță de fructe de cătină zdrobite la 200 ml de apă clocotită

4. Cidru din fructe de cătină

– se obține din 400g fructe uscate sau 1/2 kg fructe proaspete în 10

litri de apă – se beau 3 căni

ATEROSCLEROZA

Este o boală cronică care se datorează infiltrării în tunica internă a

arterelor de calibru mare sau mijlociu, formându-se depozite consituite din

lipide, colesterol și uneori calciu, la care se asociază un proces de scleroză a

acestei tunici.

Se caracterizează prin rigiditatea pereților vasculari, consecința vârstei,

alcoolismului; sedentarismului și a unor factori de predispoziție ereditară.

Tratamentul:

– pulbere de cătină (obținută din fructe de cătină uscate și pisate)

– decoct Mod de administrare

1. pulbere de cătină

– o linguriță de 4 ori pe zi pe stomacul gol. Ajută la elasticitatea și

integritatea vaselor de sânge.

Pentru persoanele cu sechele după accidente vasculare și cu o fragilitate capilară

pronunțată se recomandă un tratament de 2 luni cu acest preparat:

Rp/

– pulbere de cătină 20 g (1 lingură)

– polen 20 g (1 lingură)

– miere de albine 15 g (1 lingură) Din această combinație se iau 4

lingurițe pe zi.

2. Decoct

– se face din fructe, 5 %. Se beau 2 căni pe zi îndulcite cu

miere de albine.

ADJUVANT ÎN BOLI PSIHICE

În ceea ce privește activitatea biologică a principiilor active, cătina

conține serotonină.

Serotonina este un neurotransmițător care induce o stare de curaj, calm,

foarte utilă celor care se confruntă cu stări de depresii, anxietate sau stări de

teamă.

Creșterea nivelului de serotonină prin tratamente cu cătină micșorează

simțitor numărul recidivelor bolilor psihice.

Tratamentul: cură de 6 luni cu pulbere de cătină

Mod de preparare a pulberii:

– se macină cât mai fin fructele uscate cu râșnița electrică de cafea

sau se pisează cu piua.

– pulberea astfel obținută se păstrează în borcane de sticlă (ținută în

pungi de hârtie își pierde în mare uleiul gras care este absorbit)

Mod de administrare:

– o linguriță de 4 ori pe zi

ACCELERAREA DEZVOLTĂRII FIZICE ȘI INTELECTUALE

LA COPII

Ulei de cătină

Mod de administrare:

– 5 picături de ulei de cătină luate de 3 ori pe zi. Ajută la reglarea

proceselor de creștere și maturizare a copiilor și pubertinilor.

ARTERITA DI TROMBANGEITA OBLITERANTA

Sunt inflamații ale arterelor, întâlnite mai ales la bărbații tineri, favorizate de

frigul umed și de fumat. Tratamentul:

– se face infuzie din fructe de cătină, 1 linguriță de fructe

zdrobite la o cană. Se beau 2 căni pe zi.

– se mai pot folosi fructele de cătină sub formă de sirop, suc,

gem sau marmeladă.

CREȘTEREA IMUNITĂȚII LA COPII

Pentru întărirea sistemului imunitar și convalescenței la copii se folosește:

– pulberea de cătină

– maceratul

– uleiul de cătină

– sucul de cătină

1. Pulberea.

Mod de administrare:

– se administrează câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, pe stomacul

gol. Se ține sub limbă vreme de 10-15 minute, înainte de a fi

înghițită.

2. Maceratul la rece

Pentru creșterea imunității la copii se face o cură de 4 saptămâni. Se

administrează cu un sfert de oră înaintea fiecarei mese.

– 2 lingurițe de pulbere de cătină se pun într-un pahar cu apă și se

lasă la macerat la temperatura camerei, de seara până dimineața, când se

amestecă cu o lingură de miere lichidă.

– lichidul nu se filtrează, iar la sfârșit se consumă și pasta de cătină

ramasă în pahar.

Este un remediu preferat de copii și convalescenți, foarte ușor de asimilat

și înviorător. Poate fi îmbogățit prin adaosul unei lingurițe de pulbere de măceșe

și de afine.

Mod de administrare:

– se consumă dimineața pe stomacul gol

3. Uleiul de cătină

Se folosește pentru stimularea sistemului imunitar. Este un remediu care se

obține pe cale industrială, putând fi găsit în farmacii și plafare.

După uleiul de palmier, este al doilea în lume ca bogăție în vitamina E.

Mod de administrare:

– se iau 30-40 picături pe zi, simplu sau cu puțină miere (dar nu în

apă, deoarece este insolubil)

– cura durează minim 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de

zile în sus.

4. Sucul de cătină

Se folosește pentru stimularea sistemului imunitar.

Mod de preparare:

Se obține din fructele proaspete de cătină, prin zdrobire cu lingura de

lemn sau mai rapid, cu mixerul și nu prin presare sau centrifugare deoarece în

acest fel s-ar pierde componente ale cătinei extrem de importante.

Mod de administrare:

– acest suc (sau mai degrabă nectar deoarece conține și pulpa și coaja

fructului) se consumă zilnic, în cantitațile de 50-100 ml (50 ml la un

sfert de pahar)

– cura durează minim o lună

– pentru a face suportabil gustul destul de acru astringent al sucului de

cătină, se poate adăuga miere de albine (în proporție de 3:1) care îi

potențează efectul.

AVITAMINOZE

Sunt boli datorate lipsei uneia sau mai multor vitamine din alimentație sau care

poate apărea pe parcursul regimului cu cereale integrale .

Mod de administrare:

1. infuzie din 1-2 lingurițe fructe uscate la o cană de apă. Se beau 2-3

căni pe zi.

2. decoct din 1-2 lingurițe de fructe de cătină la o cană. Se beau 2-3

căni pe zi

3. ceai din amestec de plante medicinale inclusiv fructe de cătină. Se

bea zilnic în special în perioada de iarnă-primavara.

Rp/

– fructe de cătină 20 g

– frunze de urzică 20 g

– frunze de zmeură 10 g

– frunze de mentă 10 g

– frunze de ciuboțica cucului 10 g

– fructe de măceșe 30 g

Se prepară o infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană de apă. Se beau

1-2 căni pe zi. Se fac cure de 3-4 luni.

ALCOOLISMUL

Este o boală produsă de abuzul repetat și în cantități mari de băuturi

alcoolice, atrăgând după sine modificări patologice la nivelul diferitelor organe,

dând naștere la grave afecțiuni ale: ficatului, gastrita alcoolică, scăderea

intelectului, a capacității de muncă, psihoze.

Tratamentul: de lungă durată pâna la 2 luni

– pulbere de cătină,

– infuzie cu fructe de cătină

Mod de administrare

1. pulbere de cătină

– 4 lingurițe de pulbere de cătină pe zi. Se ține sub limbă vreme de

10-15 minute după care se înghite. Se fac cure de câte 3 luni.

2. infuzie cu fructe de cătină

– 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml de apă clocotită. Se lasă

vasul acoperit 30 minute și apoi se bea, fracționar, în decursul unei zile.

Cura durează pâna la dezintoxicare.

DERMATOZE CRONICE SAU REZISTENTE LA TRATAMENT

Sunt boli de piele cu caracter degenerativ. – la persoanele sănătoase, cura cu

ulei de cătină face pielea mai strălucitoare, mai elastică și îi dă un aspect tânar.

– în cazul persoanelor cu boli de piele cronicizate, cura cu ulei de cătină grăbește

și în anumite cazuri, deblochează procesele de vindecare.

– Tratamentul propriu-zis este un tratament intern cu ulei de cătină minim 2

luni.

URTICARIE

Este o dermatoză desensibilizată, caracterizată prin apariția unor ridicături

ale pielii (papule), de dimensiuni variabile, datorate consumului de alimente

sensibilizante sau contactul dermic cu unele substanțe la care bolnavul manifestă

intoleranța.

Tratamentul:

Se face o infuzie cu 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml de apă clocotită.

Se lasă vasul acoperit timp de 30 minute. Se bea fracționar, în cursul unei zile.

ECZEME INFEC ȚIOASE

Sunt boli ale pielii produse în urma sensibilizării organismului față de o

substanță cu care a venit în contact, de obicei, în mod repetat.

Tratamentul:

Se zdrobesc fructele proaspete și se aplică direct pe zona afectată, unde se

lasă o jumătate de oră. Apoi se clătește zona tratată și se lasă să se usuce în aer

liber. Pe eczemele uscate se aplică în final și un strat protector de ulei de cătină

PROTECȚIA PIELII LA VÂNT, RADIAȚII SOLARE

Uleiul de cătină are efecte de filtrare a razelor ultraviolete și altor tipuri de

radiații cu efecte nocive asupra pielii.

Tratamentul:

Se unge pielea cu un strat subțire de ulei de cătină înainte de a fi expusă

factorilor agresivi de mediu.

DEGERĂTURI

Sunt leziuni produse în urma expunerii îndelungate la frig, mai ales a unor

extremități ale corpului. Tratamentul:

– Pentru prevenire și tratare se aplică ulei de cătină atât cât poate absorbi

pielea pe zonele afectate sau care urmează să fie expuse la frig

HEPATITA EPIDEMICĂ ȘI CRONICĂ

Hepatita epidemică este o boală acută, infecțioasă și contagioasă a

ficatului, caracterizată prin icter, tulburări digestive, materii fecale decolorate,

uneori închise la culoare, oboseală, mărirea de volum a ficatului, produsă de

virusul hepatic epidemic.

Hepatita cronică este un proces inflamator cronic al parenchimului

hepatic, care de la început, poate avea caracterul cronic sau poate reprezenta o

cronicizare a acestui proces acut.

Tratamentul:

– Infuzie, cu 2 linguri de fructe de cătină zdrobite la 500 ml de apă clocotită. Se

lasă vasul acoperit 30 minute. Se bea fracționat în cursul zilei.

– Se utilizează cidrul din fructe de cătină.

– Suc de cătină administrat proaspăt, o jumătate de pahar pe zi

– Sirop de cătină de 3-4 ori pe zi câte o lingură.

Tratamentul cu toate tipurile de preparate din cătină, în aceste afecțiuni

trebuie asociat cu regim vegetarian strict.

PNEUMONIA

Este o afecțiune pulmonară de diferite etiologii caracterizate prin

inflamația fără supurație a parenchimului pulmonar. Tratamentul:

– tratamentul fitoterapeutic adjuvant poate fi urmat în paralel cu tratamentul

de bază.

– în perioada de convalescență se recomandă următorul ceai medicinal

vitaminizat:

Rp/

– Fructe de cătină 30 g

– Fructe de măceșe 40 g

– Frunze de ciuboțica cucului 20 g

– Frunze de roiniță 10 g

Se face o infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană de apă. Se beau 2

căni pe zi de infuzie calduță îndulcită cu miere.

UREMIE

Este un sindrom provocat de insuficiență renală acută sau cronică care se

manifestă la nivel digestiv, cardiovascular, respirator, cutanat, etc.

Caracterizat prin retenția de compuși azotați, dezechilibru hidroeletrolitic

și acido-bazic.

Pentru cei care suferă și de diabet se recomandă, ca adjuvante ale

tratamentului medical:

Rp/

– fructe de cătină 30 g

– frunze de afin 30g

– ciumarea 30 g

– frunze de mesteacan 10 g Tratamentul:

Se face o infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană de apă. Se beau 1-2

căni pe zi, neîndulcite, timp de cel puțin 1 lună.

MENINGITA

Este o boala infecțioasă provocată de meningococ prin inflamarea

meningelui.

Tratamentul:

– se face un decoct, 10 minute, dintr-o lingură la o cană din urmatorul amestec în

părți egale: cătină, merișor, măceșe, dupa fierbere, se infuzează 30 minute, se

strecoară, se beau 3 căni pe zi cu 30 minute înaintea meselor. Ceaiul nu se

îndulcește.

– tratamentul durează o lună.

XEROFTALMIA

Boala este urmarea, în special, a deficienței de vitamina A, care se

manifestă prin uscarea conjunctivei și corneei. Se recomandă urmatorul ceai

medicinal:

Rp/

– fructe de cătină 30 g

– fructe de maceș 30 g

– frunze de urzică 20 g

– flori de craițe 10 g

– fructe de afin lOg

Se face o infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană de apă. Se beau -2

căni pe zi.

HIPOCALCEMIE

Este scăderea nivelului de calciu din sânge.

Tratamentul:

Se beau ceaiuri simple sau combinate în părți egale din: cătină, măceșe, zmeură

și coada calului

GRIPĂ, GUTURAI

Gripa – este o boală infecto-contagioasă cauzată de virusuri, ce se

manifestă prin febră, secreții nazale apoase, tuse, strănut, dureri musculare.

Guturai – este o inflamație acută a mucoasei nazale, manifestată prin

secreție apoasă persistentă.

Tratamentul:

– preventiv se administrează 4-5 lingurițe pe zi de sirop de cătină, pe stomacul

gol, în cure de minim 3 săptămâni

– în afecțiunea declanșată se administrează pâna la 12 lingurițe pe zi de sirop de

cătină

RAHITISM

Este o boală a metabolismului general, produsă în special de lipsa

vitaminei D, care se manifestă la unii copii datorită alimentației defectuoase a

sugarului.

Prin aportul de vitamine și săruri minerale, se pot administra ca adjuvante

și unele preparate din plante medicinale.

Rp/

– Fructe de cătină 30 g

– Fructe de măceșe 30 g

– Frunze de ciuboțica cucului 20 g

– Frunze de roiniță 20 g Tratamentul:

Se face o infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană de apă. Se beau 2

căni pe zi, îndulcite cu miere. Se recomandă cu suc de morcovi și de tomate.

REUMATISM ARTICULAR ACUT

Este o boală produsă prin tulburări de reacție imunologică organismului

(de alergia organismului) la infecția cu streptococ hemolitic, caracterizată prin

inflamația țesutului conjunctiv din întregul organism, dar în special din

articulații și inimă.

Tratamentul:

Se face o infuzie sau decoct din fructe de cătină 1-2 linguri de fructe la

500 ml de apă clocotită.

SCORBUT

Este o boală datorată deficientei de vitamina C, care se manifestă prin

sângerarea gingiilor (hemoragii articulare), anemie, etc.

Sursa cea mai bogată de vitamina C, o constituie fructele de cătină care

cresc în zonele montane superioare.

TABAGISM

Este o intoxicare cronică cu nicotină și gudroane datorită fumatului, care

produce tulburări cardiace, simptome neurasteniforme, tremurături, catar al

căilor respiratorii, bronșite, cancer pulmonar, etc.

Tratamentul cu cătină face mai ușor dezobișnuirea de aceste droguri și

ajută la îndepartarea sechelelor intoxicațiilor cu ele.

– Se țin cure de câte 3 luni, timp în care se iau 3-4 lingurițe pe zi de pulbere

de cătină.

DIAREE

Este o stare patologică ce se caracterizează prin accelerarea tranzitului

intestinal,scaune frecvente și lichide.

Tratamentul: Infuzie sau decoct din fructe uscate de cătină

2.2.CĂTINA ÎN COSMETICĂ

Acțiunea nutritivă, de revitalizare și de întinerire a pielii explică utilizarea

uleiului de cătină în toate maladiile pielii și mucoaselor, în iritații și prurit,

deshidratare și eczeme, arsuri, ulcerații și leziuni de orice fel.

Capacitatea nutritivă de excepție a uleiului de cătină este utilizată în

combaterea pistruilor și simptomatologia țesuturilor malnutrite.

Tratamentul:

– pentru revigorarea tenului obosit se aplică direct pe piele sirop de cătină, și se lasă vreme de 20 minute. Se spală apoi pielea cu un tampon de vată înmuiată în infuzie de mușețel

– tratamentul se face de 2-3 ori pe săptămână

CAPITOLUL III

EXEMPLE DE PRODUSE FARMACEUTICE ȘI COSMETICE CU EXTRACT DE CĂTINĂ

3.1. PRODUSE FARMACEUTICE PE BAZĂ DE CĂTINĂ

CĂTINOVIT

In compoziția sa nu intră doar fructele (care sunt puternic vitaminizante și

tonice), ci și scoarța (un astringent și un antibiotic redutabil), mugurii (puternic

reîntineritori) și mladițele tinere (cu efect de purificare a sângelui și de

detoxifiere a organismului extrem de intens).

Acțiune:

intern:

– vitaminizant A,C si E

– remineralizant (conține Calciu, Magneziu, Seleniu)

– tonic general

– tonic hepatic

– tonic nervos

– antioxidant

– antiimflamator general

– antiimflamator pentru splina

– stimulent imunitar

– antibacterian

– febrifug ușor.

Indicații:

Intern

– adjuvant în diverse dermatoze: se face o cura de 4 -6 săptămâni. Se iau câte 2

linguri de preparat de 2 ori/zi.

– imunitate scăzută, sensibilitate la infecții: se face o cură ,în care se beau 1-2

linguri de 4 ori/zi, diluat cu puțină apă sau suc de mere,

– îmbătrânire prematură: se face o cură de 1 lună, la fiecare

schimbare de anotimp. Pe parcursul curei se iau 3-4 linguri /zi.

– hepatita virala, hepatita cronică evolutivă: se iau 3 linguri din preparat care se

dizolvă în jumătate de litru de infuzie combinată de armurariu. Se obține un

preparat care se va consuma pe parcursul zilei, nu foarte placut la gust, dar cu o

acțiune benefică asupra ficatului.

– reumatism cronic, reumatism degenerativ: se administrează dimineața la prânz

și seara câte 2 lingurițe diluate în puțina apă, timp de 6 săptămâni. De preferință

se iau pe stomacul gol, cu câteva minute înainte de masă.

– copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli: se administrează în fiecare zi

câte 4 lingurițe.

– bolile splinei: se iau câte o lingură de 4 ori / zi, în cure de minim 60 zile.

– adjuvant în gripă, bronșită, pneumonie: se iau zilnic 6 linguri cu puțină apă –

adjuvant în hemoragii interne, recuperare rapidă post-operatorie: se iau 4

linguri/zi timp de 2-4 săptămâni.

– sterilitate masculină și feminină se iau 2 lingurițe de 3 ori/zi este foarte bine

completat ca acțiune de către extractul hidroalcoolic de brânca ursului.

– depresia psihică, anxietatea: se iau 4 linguri /zi.

Administrare interna: Se iau de regula 1 lingură de preparat diluat în

100 ml de apă, de 3-4 ori/zi. O cură durează 21-42 zile. Mai ales în cazul bolilor

hepatice, este absolut necesar diluarea acestuia în apă.

Precauții:

Dozele mari administrate pe stomacul gol pot să provoace rareori arsuri

gastrice.

Contraindicații: Nu există.

ULEIUL DE CĂTINĂ (capsule acoperite-fig.10)

(Fig.10)

Principii active

Vitamine (A, D, E, F, K), carotenoizi (în special beta-caroten), fitosteroli,

oligoelemente (Ca, Mg, Fe, K, Na, P), lecitine, fosfolecitine, acizi grași

nesaturați.

Compoziție

O capsulă acoperită conține 240 mg ulei din fructe de cătină ale cărui

principii active sunt extrase printr-un procedeu original și constituie un

concentrat natural alimentar; 360 mg lecitină și excipienți până la 612,7 mg.

ACȚIUNE

– tonifiant general, antianemic, vitaminizant

– imunomodulator

– are acțiune sinergică cu interferonul și contribuie la sinteza proteinelor vascular

și nervos, regenerator al pigmenților retinieni

– protector coronarian

– antiaterosclerotic

– încetinește procesul de îmbătrânire

– previne apariția cancerului (în special cancerul pulmonar la fumători,

prin conținutul mare de beta-caroten)

-îmbunătățește funcția de detoxifiere a ficatului și asigură troficitatea

celulei hepatice

– este un excelent protector împotriva radiațiilor solare sau de altă natură

– în administrarea externă este un bun cicatrizant, având

dermogenerator, antiinflamator, ușor bactericid, nutritiv.

Indicații

Intern:

Profilactic: – pentru creșterea rezistenței organismului la infecții,

stimularea imunității, tonic general în situații de stres, încetinirea proceselor de

îmbătrânire și prevenirea cancerului.

Ca adjuvant – în tratamentul intern al unor afecțiuni dermatologice (psoriasis),

afecțiuni osteoarticulare (artroza, osteoporoza), afecțiuni ORL cu componență

atrofică și inflamatorie, afecțiuni ale aparatului respirator, afecțiuni

cardiovasculare, fiind un bun protector coronarian, afecțiuni ale aparatului

digestiv.

Are activitate deosebită în hepatite cronice, afecțiuni uro-genitale, afecțiuni

neurologice și psihice.

Are rol excepțional în stagnarea și regresul diverselor afecțiuni oculare

(hemeralopie, prezbitism, miopie, hipermetropie, glaucom, cataractă etc.) prin

conținutul mare în beta-caroten, care este precursor al vitaminei A.

Extern: tratamentul local al eczemelor, arsurilor termice și chimice,

degerăturilor, alergodermiilor, psoriazisului, rănilor cu vindecare lentă. Este

singurul produs natural recunoscut pentru activitatea de protecție împotriva

radiațiilor solare sau de altă natură. Efectul de protecție împotriva radiațiilor al

fructelor de cătină e studiat în Rusia de multă vreme și a fost reconfirmat recent

de către cercetătorii de la Institutul de Medicină Nucleară din Delhi.

Cătina are acest efect administrate atât intern, sub formă de extract de

fructe, cât și extern. Multe dintre victimele accidentului nuclear de la Cernobâl

au fost tratate cu extracte de cătină, iar cosmonauții ruși folosesc ulei de cătină

pentru a se proteja în spațiu de arsurile cauzate de radiații.

In industria cosmetică este folosit la prepararea cremelor antirid și

nutritive, a gelurilor și loțiunilor de protecție și întreținere pentru toate tipurile

de ten

Contraindicații:

Nu există până acum la dozele recomandate.

Mod de administrare: Adulți: 1-2 capsule de 3 ori /zi (maxim 6 capsule

pe zi) timp de 1 lună, în cure de 2-3 ori pe an.

Copii peste vârsta de 3 ani: 1 capsulă de 2 ori /zi, timp de 1 lună, în cure de 2-

3ori pe an.

Mod de prezentare Cutie pliantă care conține 40 de capsule acoperite.

Precauții Nu există date în literatură referitoare la siguranța administrării

în sarcină și lactație.

CĂTINOFORT ( capsule-fig.11)

(Fig.11)

Compoziție

Capsule operculate care conțin 400 mg principii active totale din pulpa

prelucrată de fruct de cătină în asociere cu spirulina și uleiuri esențiale.

Acțiune:

– hepatoprotectoare

– antitoxică

– imunomodulatoare

– antianemică

– antiaterosclerotică

– vitaminizantă si mineralizantă

– crează rezistență la efort fizic și intelectual prin aport energetic mărit

– de completare a deficiențelor nutriționale

Indicații Supliment nutritiv recomandat ca adjuvant în:

– afecțiuni hepatice

– osteoporoză

– afecțiuni funcționale ale sistemului nervos central

– hipercolesterolemie

– hiperlipemie

– insomnii

– obezitate

– preventive pentru muncă în condiții toxice

– suprasolicitări intelectuale și fizice

Mod de utilizare: Supliment nutrițional: doza de întreținere 3-5 capsule

/ zi, după masă, în cure de 1-3 luni, de 2-4 ori / an.

Adjuvant în tratamentul patologiei specifice: 6-8 capsule / zi, după masă în

funcție de stadiul și reactivitatea bolii.

Doza și ritmul de administrare vor fi stabilite de către medic.

Precauții:

Se poate utiliza în timpul sarcinii cu recomandarea medicului curant. Nu există

contraindicații.

3.2. PRODUSE APIFITOTERAPEUTICE CU EXTRACT CĂTINĂ

SPIRULINA CU EXTRACT TOTAL DE CĂTINĂ ( FIG.12)

(Fig.12)

Compoziție: o capsulă conține

– biomasa de Spirulina Platensis 500 mg

– extract de cătină concentrat 354 mg

– excipienți pâna la 950 mg

Acțiune:

– intervine în reglarea și echilibrarea principalelor funcții metabolice și

imunologice ale organismului

– hepatoprotector prin stimularea sintezei de proteine, regenerarea celulei hepatice

– antioxidant

– stimulează producția de corticosteroizi, insulina, hormoni tiroidieni,

adrenalina, noradrenalina

– imunomodulator

– rol antitoxic prin facilitatea eliminarii metalelor grele, toxinelor

– stimulează hematopoeza

– previne scăderea numărului de leucocite după roentgenterapie

– scade viteza de sedimentare a hematiilor

– hipocolesterolemiant

– hipolipemiant

– stimulează spermatogeneza

– combate impotența și frigiditatea

– stimulează lactația

– controlează senzația de foame

– ajută procesele digestive.

Indicații:

– afecțiuni digestive (gastrite, ulcer gastric și duodenal)

– afecțiuni hepatobiliare (hepatite cronice, ciroză, hepatită)

– boli cardiovasculare (cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială)

– diabet zaharat tip II

– obezitate

– suprasolicitare nervoasă,

– distonie neurovegetativă

– afecțiuni oculare (retinopatii, glaucom, cataractă)

– combate procesul de îmbătrânire

– îmbunătățește performanțele sportive

– adjuvant în profilaxia infecțiilor microbiene și virale

– adjuvant în profilaxia bolilor maligne, radioprotecție.

Precauții:

La apariția unor efecte nedorite se întrerupe administrarea produsului și se

recomandă consultarea medicului sau farmacistului.

Contraindicații:

Nu există.

Mod de administrare:

Adulți: 2 comprimate de 3 ori /zi cu 30 minute înainte de mesele principale. Se

poate administra în cure prelungite și în paralel cu tratamentele conventionale

recomandate de medic.

Copii peste vârsta de 3 ani: 1 comprimat de 3 ori /zi , înainte de mesele

principale.

Sportivi: 2 comprimate de 4-5 ori /zi înainte de mese. în timpul

antrenamentelor se poate dubla doza.

Acest produs este un supliment alimentar și nu înlocuiește un regim variat și

echilibrat.

Mod de prezentare: Cutie pliantă conținând 40 comprimate

Compoziție:

Conține: cătină, măceș, seleniu organic

Indicații:

Se recomanda în:

– îmbătrânire precoce

– scăderea imunității

Mod de administrare:

1 capsulă / zi

BRONCHOSEDIN

Compoziție:

Conține: cătină, lemn dulce, muguri de pin, pătlagină

Indicații: Se recomandă în:- tuse persistentă în bronșită acută

– bronșită cronică

– rinofaringită

Mod de administrare: 2-3 capsule / zi

VITA GINS

(capsule-fig.13 și doze de ceai-fig.14)

(Fig.13) (Fig.14)

Compoziție:

Capsulele conțin: cătină, măceș, ginseng roșu (super yang) Dozele de

ceai conțin: cătină urzică, măceș, ginseng roșu

Indicații:

Se recomandă în:

– astenie fizică și psihică

– surmenaj

– efort fizic prelungit

– hipovitaminoze

– hepatite cronice

– convalescențe

Mod de administrare: 3 capsule / zi sau 1-2 căi de ceai / zi (1 doză la

o cană)

COENZIMA Q10 ÎN ULEI DE CĂTINĂ FORTE(Capsule acoperite Fig.15)

(Fig.15)

Indicații: supliment alimentar bogat în substanțe bioactive recomandat ca

adjuvant:

– suprasolicitări fizice și intelectuale

– afecțiuni cardiovasculare (cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială,

tulburări de ritm cardiac)

– parondotopatii

– osteoporoză

– hipotiroidie

– obezitate

– tulburari de menopauză

– infertilitate

– afecțiuni neurologice degenerative

– afecțiuni digestive și ale glandelor anexe

– oboseală cronică.

Precauții: In sarcină și perioada de alăptare, la pacienții sub tratament cu

anticoagulante cumarinice, numai la recomandarea medicului.

Contraindicații: Persoane cu hipersensibilitate dovedită la

componentele și excipienții produsului. Nu se administrează la copii.

Mod de administrare: 1-2 capsule/zi, după masă, în cure de 30-40 zile,

de 2-3 ori / an. în funcție de stadiul afecțiunii și reactivitatea organismului, doza

și ritmul de administrare vor fi evaluate periodic de către medic. Acest produs

este un supliment alimentar și nu înlocuiește un regim variat și echilibrat.

Mod de prezentare: Cutie pliantă conținând 30 capsule acoperite.

Compoziție: pulbere de spirulină, frunze de aloe frunze de cătină albă

Indicații:

– întărește sistemul imunitar, fiind indicat atât bolnavilor cât și celor sănătoși

pentru formarea imunității naturale.

– întărește sistemul nervos, utilizându-se în nevroze, depresii, epuizare

nervoasă.

– fortifică activitatea fizică și intelectuală.

– grăbește vindecarea și cicatrizarea rănilor.

– scade colesterolul și acizii grași din sânge, ameliorând activitatea

inimii și a circulației periferice.

– în boli hepatice și digestive (gastrite, colon iritabil).

– este un adjuvant în vindecarea tumorilor.

– în geriatrie, întârzie îmbătrânirea și iritarea tenului.

– aduce în organism aminoacizi care nu pot fi sintetizați și săruri minerale cu rol

în detoxifierea organismului.

– ameliorează bolile articulare reumatice și încetinește osteoporoza.

– îmbunătățește vederea la diabetici, încetinește scleroza vasculară și cerebrală și

reglează tensiunea arterială.

– este un remediu pentru intestinul leneș, calmează colicii, stimulează

digestia și înlătura diareea

– corectează tulburările metabolice.

– în hipertrofia de prostată.

Mod de administrare: Intern, 1-2 capsule pe zi, înainte de mâncare sau

între mese în cure de 30 de zile.

Proprietăți: Vitaminizant, mineralizant, neurotonic, sedativ, antiseptic,

imunostimulent.

BUCOPROTECT GEL(FIG.16)

(Fig.16)

Compoziție:

Conține:

– tinctura de traista ciobanului

– tinctură de gălbenele

– tinctura de coada șoricelului

– ulei de cătină

– hidrolizat de colagen

– propolis

– ulei esențial de fenicul

– ulei esențial de mentă

– ulei esențial de portocal

Acțiune:

– antiseptică

– cicatrizantă

– antiinflamatorie

– stimulează troficitatea mucoasei cavității bucale și gingivale

– reduce durerile cauzate de afecțiunile cavității bucale (gingivite,

stomatite, afte, parodontite etc.)

– combate mirosul neplacut (halena) Mod de administrare:

Se aplică de 2-3 ori/zi pe zonele afectate ale gingiilor și mucoasei cavității

bucale, cu ajutorul periuței de dinți, după spălare.

Mod de prezentare:

Tub din P.E. cu un conținut de 50 ml de gel destinat igienei și îngrijirii cavității

bucale.

SIROP DE MĂCEȘE ȘI CĂTINĂ(FIG.17)

(Fig.17)

Compoziție: Extract natural din fructe de măceșe și cătină, zahăr invertit,

acid citric

Indicații:

– puternic vitaminizant,

– recomandat în debilitate fizică,

– convalescență,

– surmenaj

– stimulator al sistemului imunitar

– întărește sistemul imunitar

– crește rezistența organismului la efort fizic și intelectual

– îmbunătățește activitatea intelectuală mărind capacitatea de memorare și

concentrare, susține efortul intelectual.

CEAI DE CĂTINĂ, AFINE ȘI BUSUIOC

Compoziție:

Conțin: cătină, afine și busuioc

Indicații: Este utilizat ca supliment nutritiv pentru aportul de vitamine: C

și grupa B, vitamine liposolubile, antociani, derivați flayonoidici și

carotenoidici, zaharuri, acizi organici, pectine, săruri minerale și substanțe active

din busuioc, având rol de revigorant al organismului, vitaminizant, stimulent

digestiv, protector vascular, în special retinian, favorizând acuitatea vizuală. Este bun adjuvant în colici abdominale, în răceli, gripă, bronșite, cefalee, ulcer

gastric, infecții urinare, diaree, colită de fermentație, având acțiune antiseptică,

stimulent-digestivă, carminativă, antiemetică, antiinflamatoare, diuretică,

vitaminizantă, tonifiantă.

Mod de administrare:

Infuzia se consumă caldă de 2-3 ori/zi. Este recomandat în special pentru copii

și pentru persoanele în vârstă, cu carențe vitaminice și protector vascular, în

special retinian.

Mod de preparare: Peste 1-2 plicuri se toarnă 250ml apă fierbinte. Se

acoperă și se lasă în repaus 5-10 minute. Se servește ca atare sau îndulcit.

3.3. PRODUSE COSMETICE PE BAZĂ DE CĂTINĂ

ACNEOGEL

Compoziție: o capsulă conține

– coenzima Q 10 30 mg

– ulei de cătină 200 mg

– lecitină 200 mg

– excipienți până la 451,7 mg

Acțiune:

– antioxidantă

– încetinește procesul de îmbătrânire al organismului

– crește contractilitatea miocardului și a mușchilor striați

– antiaterosclerotică

– imunomodulatorie

– antianemică

– vitaminizantă

– antiinflamatorie

– detoxifiantă

– energizantă celulară

– crează rezistența la efort

– ameliorează funcția reproductivă

– contribuie la menținerea echilibrului hormonal

CREMĂ ANTIRID (FIG.18)

(Fig.18)

Compoziție: Conține: – ulei de cătină

– biomasa Spirulina

– Coenzima Q10 Acțiunea principiilor active

Acțiunea componentelor bioactive din uleiul de cătină împreună cu acțiunea

Coenzimei Q10 asigură refacerea structurii și elasticității pielii tenului,

atenuează și întârzie procesul de îmbătrânire a țesuturilor epidermice.

Conținutul bogat în substanțe bioactive al Spirulinei stimulează metabolismul și

regenerarea celulară.

Indicații:

Este indicată la orice vârstă pentru întreținerea tenurilor uscate și

deshidratate pentru prevenirea ridurilor. Destinată pentru orice tip de ten.

Mod de aplicare:

Se aplică dimineața și seara, pe tenul demachiat și curat.

Efecte:

– pielea devine netedă, catifelată, menținându-și nivelul normal de hidratare

– produsul este bine tolerat de pielea tenului

– ridurile superficiale dispar prin aplicări repetate

Compoziție: conține – colagen hidrolizat

– extract de cimbru

– extract de aloe

– ulei de cătină

– ulei esențial de pin

– ulei esential de lavandă

Acțiune:

– antiseptică

– antiseboreică -antiimflamatorie

– cicatrizantă -dermogeneratoare

Mod de administrare:

Se aplică de 2-3 ori/zi pe zonele afectate, dupa curățare prealabilă.

Mod de prezentare:

Tub din P.E. "cu un conținut de 50 ml de gel destinat îngrijirii tenului și pielii

seboreice.

CAPITOLUL IV

CĂTINA, VITAMINA MIRACOL AL OMULUI

PULBEREA DE FRUCTE USCATE

Se obține prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea a fructelor uscate.

Se administrează câte o linguriță, de patru ori pe zi, pe stomacul gol ca

vitaminizant și remineralizant.

Pulberea se ține sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă.

Pentru persoanele mai pretențioase la gust, pulberea de cătină se amestecă cu

miere (o linguriță de cătină la o linguriță de miere).Pulberea nu se păstrează mai

mult de 10 zile deoarece i se alterează proprietățile.

DULCEAȚĂ DE CĂTINĂ (FIG.19)

(Fig.19)

Ingrediente: 2 kg bobițe de cătină, spălate bine, 2 kg zahăr, 2 căni de

apă.

Preparare: se fierbe un sirop din apă și zahăr, aproximativ 15 min la foc

potrivit. Când începe să faca bule mari se pun bobițele și se lasă la fiert, adunând

spuma formată. Când dulceața devine lucioasă și își schimbă culoarea (ceva

portocaliu închis-maroniu) și este legată, se stinge focul. Se pune calduță în

borcane bine spălate și uscate și se lasă la răcit fără capac, pentru a prinde

crustă. Apoi se pun capacele și se depozitează în cămară.

Observație: Puteți pune odată cu bobițele și sucul unei lămâi, previne

zaharisirea și ajută la păstrarea unei culori frumoase.

COMPOT DE CĂTINĂ

Ingrediente:

– 1 kg cătină -1L apă 1,800 g zahăr

– 3 cuișoare -1 baton de scorțișoară

– 1 lămâie

Mod de preparare: Cătina se alege de impurități și se spală bine cu apa

rece. Se lasă apoi pe un șervet pentru a se zvânta. Pune apa la fiert împreună cu zahărul, cuișoarele și scorțișoara. Când s-a topit zahărul, se adaugă și o lămâie tăiată felii în oală se pune și cătina și se lasă timp de 10 minute.

Borcanele curate (neaparat uscate bine) se umplu cu fructele de cătină fiartă și se presează. Fructele se pun cu o lingură și apoi fiecare borcan se umple cu zeama în care au fiert fructele de cătină. Se închid borcanele și apoi se sterilizează 10 minute.

Pune borcanele sterilizate cu fundul în sus, iar când s-au răcit întoarce-le cu gura

în sus și depozitează-le în loc răcoros.

SIROPUL DE CĂTINĂ (FIG.20)

(Fig.20)

Se prepară amestecând o jumătate de litru de suc cu o jumătate de litru de

miere, dupa omogenizare, acest amestec se păstrează într-o sticlă bine închisă, la

frigider, unde rezistă și câteva luni. Se administrează din el 4-6 lingurițe pe zi, în

cure de lungă durată.

SUC DIN FRUCTE PROASPETE (FIG.21)

(Fig.21)

Se obține prin zdrobirea fructelor proaspăt culese, cu ajutorul unei linguri

de lemn (contactul cu metalul duce la degradarea anumitor vitamine). Zdrobirea

se face într-un vas de porțelan, până când se formează o pastă foarte aproape de

consistență lichidă, care va fi consumată imediat, pentru a nu se oxida.

De obicei, sucul de cătină nu se consumă singur, pentru că este prea puternic, ci

în combinație cu morcovul. La jumătate de pahar de suc de morcov se adaugă 4-

5 linguri de suc de cătină, această combinație consumându-se pe stomacul gol,

de 2-3 ori pe zi.

CEAIUL DE CĂTINĂ (FIG.22)

(Fig.22)

Se obține prin fierberea a două lingurițe de fructe, într-o cană de apă,vreme de 2-5 minute. Este un preparat încă destul de des folosit dar ineficient.

De altfel, în general, extractele în apă obținute din cătină sunt ineficiente, deoarece vitaminele A, E, F se pierd, nefiind hidrosolubile. Apoi, prin fierbere se modifică mult structura biochimică complexă a fructului de cătină, diminuându-se si mai mult calitățile sale terapeutice. De aceea, este bine să înlocuim acest tip de preparat cu pulberea, cu sucul sau cu siropul de cătină.

MACERATUL LA RECE

O lingură de pulbere de cătină se pune la înmuiat într-o cană de apă de

izvor sau apă plată, se lasă vreme de 8 ore la temperatura camerei. Se consumă,

eventual cu miere, pe stomacul gol, fără a filtra preparatul, deoarece în acest fel

s-ar pierde vitamina E.

La copii de 6-12 ani doza se înjumătățește, iar la cei sub 6 ani se aduce la un

sfert. Pentru a fi mai plăcută pentru copii se poate pune la macerat și coaja rasă

de lamâie sau portocală.

O rețetă utilă pentru copiii anemici, lipsiți de apetit, cu imunitate scăzută, utilă în

timpul episoadelor de răceală: pulbere din fructe uscate de cătină, pulbere din

fructe uscate de măceș, și pulbere din frunze uscate de urzică: se amestecă în

proporții egale și apoi cu puțină miere, se administrează 2-3 lingurițe în fiecare

zi.

Administrat pe termen mai lung (1-2 luni) îmbunătățește considerabil apetitul și

starea sistemului imunitar.

VIN DE CĂTINĂ (FIG.23)

(Fig.23)

Se pun într-un vas de sticla 1 kg de fructe zdrobite,peste care se toarnă 5l de apă fiartă și răcită și 1,5 kgzahăr. în vederea grăbirii fermentației se recomandă să se adauge și drojdie de vin.

Se lasă 15-20 zile, apoi se decantează în sticle, timp încare uleiul portocaliu se aduna la suprafața vinului.

Se pot utiliza și fructe uscate în proporție de 5 ori mai mică.

CONCLUZII

Fără îndoială cătina este una dintre plantele cu proprietăți nutritive de excepție, astfel putând fi considerată vitamina miracol.

Cătina este o plantă ecologică care asimilează azotul din atmosferă transformându-l din azot molecular în azot mineral pe care îl redă solului ameliorându-l.

Este o plantă foarte rezistentă la boli și dăunători precum și la capriciile vremii: secetă, ploi, ger, având nevoie de lumină directă.

Cătina are acțiune nutritivă, revitalizantă și de refacere pentru piele, are un conținut bogat în componente nutritive esențiale sănătății pielii și are ca efect o încetinire a procesului de îmbătrânire.

Împiedică îmbătrânirea, stimulează regenerarea pielii și este eficientă în tratamentul rănilor cu vindecare lentă, arsurilor și ulcerațiilor.

Uleiul de cătină acționează pentru vindecarea unor maladii ale pielii precum eczemele, eritemele, mâncărimile, fiind un bun adjuvant în vindecarea unor boli precum Psoriazis și Zona Zoster.

Cătina este indicată în tratamentul bolilor tubului digestiv, având efect de refacere a pielii de la exteriorul corpului, cât și în interior.

Serotonina din fructele de cătină are efect antistres, fiind un bun tonic cerebral.

Siropul de cătină ameliorează efectele nocive ale chimioterapiei în cazul bonlavilor de cancer, dar în același timp protejează pielea de acțiunea nocivă a radiațiilor.

Uleiul de cătină este folosit în tratamentul unor afecțiuni precum: ulcerul duodenal și gastric, alergii, anemii, urticaria, reumatismul, afecțiunile hepatice, circulatorii, alcoolism având acțiune reconfortantă, cu efecte ușor narcotice. Prin prelucrări în laboratoarele farmaceutice din cătină se obțin tratamente extraordinare pentru tratarea: bolii Parkinson, depresiilor, tumorilor.

Mugurii de cătină pot avea efect afrodisiac .

Cătina este și un antiinflamator foarte bun și inhibă pofta de mâncare în cazul unor tratamente de obezitate.

BIBLIOGRAFIE

Ovidiu Bojor

Mircea Alexandru

Gr. Constantinescu

Elena Hațieganu Buruiana

Florentin Craciun

Ovidiu Bojor

Mircea Alexandru

Gheorghe Dihoiu

Virgil T. Geiculescu

Gheorghe Grigore

Aristide Laza

Gabriel Racz

Ștefan Manea

Plante medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Recoop, București, 1982

Să ne cunoaștem plantele medicinale, proprietățile lor terapeutice, Ed. Medicala, București, 1986

Farmacia naturii, vol. I, Ed. Ceres, București, 1976

Ghid pentru recunoașterea și folosirea plantelor medicinale, Ed. Ceres, Bucuresti, 1987

Bioterapie, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1987

Plante medicinale, ceaiuri și remedii fitoterapeutice, Ed. BIC ALL, București,2005

Plante medicinale și aromatice, Ed. Ceres, București, 1975

Cătina și uleiul de cătină, aliment, miracol, sănătate, echilibru, Ed. SC Tridona SRL, Oltenița, 2001

Ștefan Mocanu

Dumitru Raducanu

Ștefan Mocanu

Dumitru Raducanu

Honorius Popescu

Ilie Tudor

Mihai Minoiu

Maria Treben

Maria Treben

Internet

Plante medicinale, legume, fructe și cereale în terapéutica, Ed. Militara, București, 1989

Plante medicinale, tezaur natural în terapeutică, Ed. Militară, București, 1986

Resurse medicinale în flora României, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1984

Plante medicinale miraculoase din flora României, Ed. ARTMED, București, 2004

Sănătate din farmacia Domnului, Ed. Hungalibri, 2007

Plante medicinale din grădina

Domnului. Sfaturi bune din Biblia

mea de leacuri pentru păstrarea

sănătății și bunăstării, Ed.

Hungalibri,

2008

Diverse articol

BIBLIOGRAFIE

Ovidiu Bojor

Mircea Alexandru

Gr. Constantinescu

Elena Hațieganu Buruiana

Florentin Craciun

Ovidiu Bojor

Mircea Alexandru

Gheorghe Dihoiu

Virgil T. Geiculescu

Gheorghe Grigore

Aristide Laza

Gabriel Racz

Ștefan Manea

Plante medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Recoop, București, 1982

Să ne cunoaștem plantele medicinale, proprietățile lor terapeutice, Ed. Medicala, București, 1986

Farmacia naturii, vol. I, Ed. Ceres, București, 1976

Ghid pentru recunoașterea și folosirea plantelor medicinale, Ed. Ceres, Bucuresti, 1987

Bioterapie, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1987

Plante medicinale, ceaiuri și remedii fitoterapeutice, Ed. BIC ALL, București,2005

Plante medicinale și aromatice, Ed. Ceres, București, 1975

Cătina și uleiul de cătină, aliment, miracol, sănătate, echilibru, Ed. SC Tridona SRL, Oltenița, 2001

Ștefan Mocanu

Dumitru Raducanu

Ștefan Mocanu

Dumitru Raducanu

Honorius Popescu

Ilie Tudor

Mihai Minoiu

Maria Treben

Maria Treben

Internet

Plante medicinale, legume, fructe și cereale în terapéutica, Ed. Militara, București, 1989

Plante medicinale, tezaur natural în terapeutică, Ed. Militară, București, 1986

Resurse medicinale în flora României, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1984

Plante medicinale miraculoase din flora României, Ed. ARTMED, București, 2004

Sănătate din farmacia Domnului, Ed. Hungalibri, 2007

Plante medicinale din grădina

Domnului. Sfaturi bune din Biblia

mea de leacuri pentru păstrarea

sănătății și bunăstării, Ed.

Hungalibri,

2008

Diverse articol