Catina alba………………………………………………………………………………………………………………………1… [304672]

[anonimizat].univ.dr. Florentina Matei

Masterandă

Denisa Ciotea

București

– 2018-

Cuprins

Introducere

Catina alba………………………………………………………………………………………………………………………1

Efectele uleiului de catina asupra organismului uman………………………………………………………….4

Tehnologia de obtinere a uleiului de catina alba………………………………………………………………….7

Analiza uleiului de catina

Analiza senzoriala a uleiului de catina……………………………………………………………….15

[anonimizat] a uleiului de catina…………………………………………………………17

Determinarea densitatii relative a uleiului de catina cu ajutorul picnometrului….17

Determinarea indicelui de refractie a uleiului de catina………………………………….18

Determinarea indicelui de aciditate a uleiului de catina………………………………….18

Determinarea indicelui de saponificare a uleiului de catina…………………………….19

Determinarea indicelui de peroxid a uleiului de catina…………………………………..19

Identificarea si dozarea carotenoizilor din uleiul de catina……………………………..20

Determinarea metalelor din uleiul de catina prin spectrometria de absorbtie atomica ……………………………………………………………………………………………………21

Gaz cromatografia……………………………………………………………………………………..24

Analiza microbiologica a uleiului de catina………………………………………………………..27

Contaminare microbiana…………………………………………………………………………….30

Determinarea microorganismelor specifice…………………………………………………..31

Determinarea eficacitatii antimicrobiene a uleiului de catina prin metoda difuzimetrica…………………………………………………………………………………………….34

Concluzii

Referinte bibliografice

Introducere

Catina alba (Hippophae rhamnioides) [anonimizat], [anonimizat]-a lungul zonelor litorale dar si in zonele montane. Arbustul are o inaltime de aproximativ 2-5m, [anonimizat]-lanceolate, [anonimizat]. Fructele pot ramane pe ramuri si peste iarna.

[anonimizat], ajutand la conservare si reimpaduriri rapide.

Fig. 1,2 – Fructe de catina

(http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/catina-alba-ww.jpg) (https://www.sanatate.bio/wp-content/uploads/2017/01/catina-alba.jpg)

Pulpa fructelor contine β-carotenoizi, microelemente (Ca,Mg,K,Na,Fe), vitamine liposolubile (vit. A, vit. E, vit. D), vitamine hidrosolubile (vit. C, vit. P, vit. F, vit. B1-B9), [anonimizat], lipide, flavonoide, terpene etc. [anonimizat], imunomodulatoare si sunt folositi in industria producerii medicamentelor si a suplimentelor alimentare. Fructele de catina sunt folosite de asemenea si in industria alimentara sub forma de suc de catina sau marmelada dar si in industria cosmetica, in creme hidratante sau de plaja, sampon si solutii antiacneice.

Uleiul de catina prezinta eficacitate antimicrobiana atat fata de bacterii cat si fata de drojdii, dar nu si fata de fungi filamentosi.

Catina alba

În zilele noastre interesul consumatorilor si cercetătorilor din industria alimentară pentru fructele de catina a crescut, mai ales în privința modului în care anumite alimente pot contribui la menținerea sănătății umane dincolo de valoarea lor nutritivă tradițională. Piața pentru alimentele funcționale crește în fiecare an cu o rată de 15% până la 20%. (Siros si colab, 2008).

Printre aceste alimente, este inclusă si cătina sub denumirea ei lat. Hippophae rhamnoides. Termenul Hippophae a fost derivat din cuvintele grecești: "hippo", care înseamnă cal și "phaos", ceea ce înseamnă strălucire. În Grecia antică fructele de catina au fost folosite ca hrană pentru animale, în special pentru cai, deoarece le făcea parul sa străluceasca (Suryakumar G., Gupta A. 2011).

Cătina face parte din familia Elaeagnaceae si este un arbore spinos, cu frunze lungi și înguste și fructe galben-portocalii, cu formă sferică și au un diametru cuprins între 3-8 mm (Bal si colab, 2011). Acest abust este rezistent la frig, de obicei crește în zone uscate si nisipoase si este nativ în Europa și Asia, în timp ce a fost introdus și în America de Nord și de Sud (Kaushal M., Sharma P. C. 2011). De-a lungul secolelor, catina a fost folosită nu numai pentru hrănire, ci și in medicina tradițională, mai ales pentru prevenirea sau tratarea diferitelor boli, cum ar fi inflamația, ulcerul gastric și tulburările dermatologice (Gao si colab, 2000).

Fructele de catina contin 68% pulpa, 23% seminte si coaja 7,7%. Toate aceste componente contin compusi bioactivi. (Lee si colab, 2011) Fructele de catina sunt nutritive, deși sunt foarte acide. Sunt surse bogate de proteine ​​și diverși aminoacizi esențiali. Acestea conțin, de asemenea, elemente minerale precum Ca, P, Fe și în special K, care este cel mai abundent dintre toate celelalte elemente.

În plus, fructele de catina includ cantitati ridicate de vitamine, cum ar fi vitamina C (695 mg / 100g, cantitate mult mai mare comparativ cu vitamina C din lămâi și portocalele), tocoferolii (1-10 mg / 100g) și carotenoidele (3-15 mg / 100g) in special β-caroten, licopen, zeaxantină. Semintele conțin și alte vitamine cum ar fi acidul folic, B1, B2 și K. În plus, au si cantități mari de zaharuri – în principal glucoză și fructoză care variază foarte mult, mai ales în sucul obtinut din fructe, de la 0,6 la 24,2 g / 100ml.

De asemenea, în fructele catina sunt prezenți acizi organici, cum ar fi: acidul malic și chinic, dar și acidul citric, tartric și oxalic. Coaja și fructele conțin 5-hidroxitriptamina, care se gaseste rar în plante.( Zeb A, 2004)

Compozitia chimica variaza considerabil in functie de origine, climat, marimea fructelor, gradul de maturitate si metoda de procesare. (Kallio H si colab, 2002)

În ceea ce privește aroma unică a fructelor de catina, aceasta nu poate fi comparată cu aroma altor fructe comune, datorită compușilor volatili, cum ar fi dodecenoat de etil, octanoat de etil, decanol, decanoat de etil și dodecanoat de etil. În plus, fructele de catina conțin cantități mari de antioxidanți naturali cum este acidul ascorbic, dar în acelasi timp acestea mai conțin și carotenoide dar si flavonoide.(Wang si colab, 2011). Flavonoizii cei mai importanti din catina sunt reprezentati de rutina, quercetina si miricetina.

Acest suc de catina nutritiv are avantajul de a rămâne lichid chiar și la temperaturi sub zero grade, deoarece are un punct de îngheț de -22 ° C. În plus, fructele de cătină sunt bogate în acizi grași nesaturați (acid oleic, acid linoleic, acid linolenic) cu o medie de 86,3%. Fructele conțin, de asemenea, fitosteroli cum ar fi β-sitosterol, ergosterol și amirine.(Kumar R. si colab, 2011)

Tab. 1 – Compoziția antioxidantă a sucului obtinut din fructe de cătină

Frunzele au un conținut remarcabil in nutrienți și componente bioactive, în special fenolice. Aceste substanțe din frunze sunt reprezentate de flavonolii: leucoantocianidine, epicatechine, galocatechine, epigalocatechine și acid galic (Guan și colab, 2005). Cercetarile efectuate pe frunzele proaspete de catina au descoperit ca acestea sunt bogate în carotenoide totale (26,3 mg / 100g) și clorofilă totală (98,8 mg / 100g) , fiind un indicator al calității legumelor verzi. În timp ce frunzele uscate conțin încă cantități mari de compuși bioactivi comparabili cu legumele consumate în mod obișnuit. Frunzele de catina conțin, de asemenea, cantități semnificative de proteine ​​(20,7%), aminoacizi (0,73% lizină, 0,13% metionină și cistină), minerale (Ca, Mg și K), acid folic, catechine, steroli esterificați, triterpenoli și izoprenoli. (Zeb A., 2006). Conform lui Kumar și colab, taninurile A și B au fost izolate din frunzele cătină.

Uleiul de cătină se poate extrage atat din pulpa fructului cat și din semințe. Semințele mature conțin 8 – 20% ulei, pulpa fructelor uscate (carne și coajă) contine aproximativ 20-25% ulei, în timp ce reziduurile de fructe rămase după extracția sucului circa 15 – 20%. Conținutul in ulei este afectat de caracteristicile morfologice, adică dimensiunea și culoarea boabelor , precum și de timpul de recoltare. (Yang B., Kallio H. 2002)

Aceste uleiuri sunt bogate în vitaminele E, K, carotenoide (licopenul, β-carotenul), tocoferoli (α-tocoferolul este cel mai abundent, în special în uleiul de semințe), tocotrienoli

β-sitosterol, colesterol, campesterol, stigmasterol). Mai mult decât atât, cele două uleiuri de catina au o compoziție de acizi grași foarte diferita.

Uleiul obtinut din pulpa fructelor conține acizi grași monosaturați și saturați cum ar fi acidul oleic, acidul palmitoleic (conținând 30% din totalul acizilor) și acidul palmitic, pe cand uleiul de semințe conține acizi grași nesaturați, fiind singurul ulei care asigură în mod natural un raport 1:1 de acid linolenic cu acid linoleic (Cenkowski S. si colab, 2006)

Tab. 2 – Compoziția chimică a celor două uleiuri, din seminte si respectiv din pulpa fructelor

Efectele uleiului de catina asupra organismului uman

Uleiul de catina are numeroase aplicatii asupra organismului uman, printre care enumeram:

Activitatea cardioprotectoare și anti-aterogenă

Efectele uleiului de catina asupra bolilor cardiovasculare sunt cunoscute înca din medicina tradițională tibetană de peste o mie de ani. (Zeb A, 2006). Flavonoidele incluse în diferitele părți ale catinei precum și acizii grași nesaturați din uleiuri pot îmbunătăți funcția sistemului cardiovascular, pot preveni bolile coronariene și pot reduce simptomele diabetului zaharat (Wang si colab, 2011). Aceste beneficii ale consumului de cătină pot fi obținute prin scăderea glucozei din sânge, prin scăderea radicalilor liberi, scăderea sensibilității lipoproteinelor cu densitate scăzută la oxidare și exercitarea efectelor antihipertensive dar si prin cresterea cantitatii de sange circulata la nivelul coronarian si la nivelul miocardului, amelioreaza angina pectorala si de asemenea imbunatateste circulatia cerebrala, tonifica creierul si combate nervalgiile.

Uleiul de catina e cel mai bogat produs natural în carotenoide, după uleiul de palmier. Acest ulei se obține prin presare la rece sau prin extragere cu solvenți. Dintre virtuțile uleiului de cătină putem aminti acțiunea antiinflamatorie, antibacteriană, ușor narcotică și sedativă. Este folosit în tratamentul plăgilor și ulcerațiilor greu vindecabile, al arsurilor, ulcerului gastric si duodenal, diaree, urticarie, stari alergice, maladii neuroendocrine, reumatism, afectiuni circulatorii, hepatice, alcoolism, anemii, astenie si, in ultimul timp, ca remediu contra stresului. Proprietatile bactericide il recomanda in infectiile gastrointestinale si dermice.

În plus, Basu si colab. au constatat că uleiul obtinut din semințele de cătină are o activitate semnificativă anti-aterogenă și cardioprotectoare la iepuri.

Efectele antioxidante și anticanceroase

Flavonoidele conținute în catina sunt responsabile în principal de efectele antioxidante și anticanceroase. Protejează celulele de leziuni oxidative, mutații genetice consecutive și, în final, de cancer. Potențialul efect chimiopreventiv al fructelor de catina a fost evidentiat la șoareci de catre Suryakumar și Gupta. Studiile efectuate la obezitatea indusa a șoarecilor, au arătat că frunzele de cătină au efecte antioxidante și anti-viscerale la șoareci prin reglarea metabolismului lor antioxidant și lipidic. (Lee H. si colab, 2011). In compozitia uleiului de catina se gaseste licopenul – un pigment natural care da culoarea fructelor si care are proprietati antioxidante, antitumorale si de reducere a colesterolului. In fructele de catina se gaseste de asemenea quercitina, o substanta antioxidanta, analgezica, antiastmatica, antibacteriana.

O serie de studii atesta efectul pozitiv al antioxidantilor din catina, ea fiind frecvent indicata ca tratament asociat in cazurile de Parkinson si de scadere a imunitatii. Astfel, ea contribuie la intarirea sistemului imunitar prin procesul de distrugere a radicalilor liberi si a substantelor toxice preluate din mediu.

Activitatea imunomodulatoare

Boabele de cătină au fost evaluate pentru efectul imunoprotector împotriva imunodepresiei induse de toxina T-2 la puii broiler (Rammasay T si colab, 2010). Conform Laviniei și colab, uleiurile esențiale extrase din fructele de cătină măresc răspunsul imun al puiilor de carne. Uleiul de catina promovează regenerarea țesuturilor, avand astfel multiple efecte benefice asupra mucoaselor, cum ar fi mucoasa gastrica (Erkkola R. si Yang B, 2003), duodenul și mucoasa gurii.

Efecte antibacteriene și antivitale

Frunzele de catina au prezentat efecte inhibitoare împotriva bacteriilor din genul Bacillus cereus, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus și Enterococcus faecalis. (Suryakumar G. si Gupta A, 2011). În plus, uleiul obtinut din semințe a prezentat activitate antimicrobiană împotriva Escherichia coli .( Kaushal M si Sharma P. C, 2011)

Capacitatea anti-inflamatorie

Catina este folosită în mod tradițional pentru tratamentul ulcerelor gastrice prin controlul mediatorilor proinflamatori. (Xing J si colab, 2002). În plus, uleiul și frunzele acestei plante promovează recuperarea leziunilor pielii și susțin vindecarea bolilor pielii. (Upadhyay N. si colab, 2009). Acidul palmitoleic, component al uleiului de catina, se gaseste si in grăsimea pielii fiind considerat un agent ce susține țesutul celular și vindeca rănile. (Bal L. si colab, 2011) Frunzele de catina pot proteja șoarecii iradiați sau ii pot proteja impotriva inflamațiilor. ( Tiwari S, Bala M., 2011). În plus, Li și Beveridge au raportat că fructele de catina folosite in dietele cosmonautilor ruși precum și uleiul de catina introdus in creme i-a protejat de radiațiile solare.

Aplicații nutriționale

Datorită proprietăților lor funcționale, gustului și aromei unice, fructele de catina pot fi prelucrate pentru a obtine sucuri, bomboane, jeleuri, gemuri, băuturi alcoolice sau nealcoolice sau pot fi introduse ca aromatizanti in produsele lactate. Fructele de catina se adauga in marmelade, gemuri si dulceturi, in cantitati mici (1:10), oferind totodata garantia unei bune conservari pe o perioada lunga de timp. Au fost concepute si diverse variante de preparate energizante pe baza de pulbere de catina, in compozitia carora intra si alte produse naturale, in diferite combinatii si proportii.

Uleiul obtinut din semințe și din pulpa fructelor de catina este folosit ca sursă de ingrediente în suplimentele alimentare, cum ar fi gelatina, capsule pe bază de legume și lichide orale. Catina se introduce in capsule, se poate folosi ca pudra, ceai, frunze, fructe uscate, extracte sau chiar ca ulei.

De asemenea, ele sunt utilizate în produsele cosmetice disponibile în comerț, cum este șamponul, pasta de dinti sau cremele folosite pentru protectia solara.(Bal L si colab, 2011). Frunzele de catina sunt utilizate pentru a produce extracte din frunze de catina, ceai sau cosmetice.( Guan T si colab, 2005)

În prezent, există cercetări limitate, privind hrănirea animalelor cu acest fruct. Cu toate acestea, s-a demonstrat că fructele, semințele și frunzele de catina sunt potrivite pentru hrănirea animalelor. Biswas și colab, au raportat că fructele de cătina sunt potrivite pentru hrana păsărilor de curte, in special in regiunile racoroase sau aride.

Intr-un alt studiu s-a demonstrat ca aceasta planta contribuie la cresterea productiei de oua a gainilor si cresterea in greutate a acestora. ( Wang Y. C., 1997)

Fructele de catina pot fi folosite la obtinerea cu mijloace clasice a sucului de catina (diluat sau concentrat), a otetului de catina, vinului de catina si siropului de catina. Aplicatiile terapeutice folosesc in principal pulberea de catina, maceratul de catina si uleiul de catina, ultimul fiind cel mai valoros produs obtinut din fructele de catina, dar care se extrage mai greu prin mijloace conventionale.

Tehnologia de obtinere a uleiului de catina alba

Uleiul de cătină poate fi obținut din două părți ale plantei. În primul rând, uleiul de cătină poate fi extras prin procesul de presare mecanică la rece a semințelor care conțin până la 12,5% din greutate ulei. (Górnaś P si colab, 2014). În al doilea rând, uleiul este obținut prin extracție sau prin presare la rece a pulpei de fructe care conține 8-12% din greutate ulei. Fracțiunile obținute sunt filtrate. Cele două tipuri de ulei diferă semnificativ în ceea ce privește aspectul și proprietățile.(Kyriakopoulou K si colab, 2014)

Tehnologia de obtinere a produsilor ce contin substante biologic active din catina cuprind urmatoarele etape:

fructe – spalare – presare (pasare)

turte – uscare – macinare – nutritie animala / extragere ulei / extragere hidrosolubila

suc brut – omogenizare – pasteurizare – ambalare

Randamentul de obtinere al sucului provenit din pulpa fructelor de catina este de aprox. 75%. Dupa uscare, semintele si cojile rezultate dupa extragerea sucului pot avea pana la 10-12% umiditate, dupa macinare fiind supuse extragerii uleiului. Cantitatea maxima de ulei se gaseste in coaja fructului si seminte. Pulberea obtinuta poate fi utilizata in furajarea animalelor datorita continutului bogat in proteine, ce contin aminoacizi esentiali.

Principiile unui proces rapid, eficient si omogen pe parcursul fabricarii produselor vegetale ar trebui aplicat si preparatelor din plante. Controlul din timpul procesului include temperatura si timpul de extractie pentru extractele apoase, evaporare in vacuum a extractelor, distilarea uleiurilor esentiale si timpii de mentinere.

Sucurile concentrate si extractele vegetale preparate cu apa sau cu concentratii mici de alcool prezinta un risc de contaminare microbiana. Adaugarea conservantilor in extracte si sucuri concentrate poate fi considerata o optiune. Alegerea conservantului si a concentratiei acestuia trebuie deplin justificate, in acord cu ghidurile curente care ar trebui sa includa evidenta eficacitatii conservantilor.

Pe langa contaminarea microbiana care deriva din produsul vegetal, trebuie controlata, de asemenea, si contaminarea ce rezulta din apa, din solventii de extractie, din excipientii pentru standardizare, deoarece si acestea contribuie la contaminarea microbiologica totala a preparatului vegetal.

Materialul de ambalare si conditionarea preparatelor din plante trebuie alese cu grija pentru a preveni cresterea microbiana si contaminarea secundara.

Etapa de receptie si prelucrare primara

Dupa recoltare, produsele vegetale trebuie uscate, procesul de uscare fiind foarte important. Uscarea ar trebui sa fie cat se poate de uniforma si rapida, intrucat aceasta etapa este cea mai critica pentru cresterea mucegaiurilor, bacteriilor dar si formarea micotoxinelor. O uscare insuficienta conduce la nivele crescute de contaminare microbiana care nu trebuie rezolvata in prima instanta prin aplicarea metodelor de decontaminare asupra produsului.

Prelucrarea primara cuprinde toate operatiile tehnice prin care se realizeaza trecerea din stare proaspata a produsului vegetal, intr-o stare corespunzatoare pentru utilizarea in diferite scopuri. Apa continuta in fructele de catina favorizeaza denaturarea si descompunerea principiilor active. De asemenea, umiditatea poate influenta si ea procesul de extractie, respectiv calitatea solutiei extractive. Apa din fructele de catina dilueaza solventul si micsoreaza capacitatea de dizolvare, scazand astfel randamentul in principii active.

In scopul reducerii contaminarii microbiene, tratamentul de scurta durata cu caldura (ultra high heat-UHH/ ultra heat treatment-UHT) sau pasteurizarea trebuie aplicate inainte de uscarea produsului/ preparatului vegetal, daca este necesar.

Cu toate acestea, astfel de tratamente nu sunt, de regula, adecvate pentru extracte cu continut ridicat de rezine, extracte foarte vascoase (reziduu uscat > 50%) sau extracte ce contin substante termolabile sau volatile

Utilizarea caldurii ca metoda de decontaminare microbiana poate fi limitata de temperatura ridicata care se foloseste, mai ales atunci cand sunt prezenti constituenti volatili sau termolabili in materialul vegetal.

Uscarea la temperatura inalta pentru cateva minute, precum in uscatoare prin cadere (tumble dryer) utilizate pentru productie la scara industriala, reduce, in general, incarcatura microbiana. Uscarea la temperatura redusa in uscatoare statice pentru mult timp, poate avea un impact mai mic asupra constituentilor chimici, dar nu reduce suficient numarul de microorganisme viabile. Aceste microorganisme nu sunt reduse la fel de mult ca in uscatoarele prin cadere si uscarea nu are niciun efect asupra sporilor. Sporii bacteriilor gram-pozitive sunt rezistenti la caldura inalta iar temperaturile necesare pentru a le omori necesita modificari fizico-chimice, chimice si senzoriale ale produsului.

Tratamentul cu vapori de apa la 65 °C poate distruge anumite microorganisme nedorite (de exemplu: Salmonella, E.coli si Pseudomonas aeruginosa).Cu toate acestea, umezeala reziduala ar trebui indepartata si atent controlata dupa aplicarea tratamentului cu scopul evitarii unei cresteri microbiene ulterioare.

Majoritatea principiilor active se descompun prin procese enzimatice, oxidative sub actiunea oxidazelor sau a oxigenului atmosferic, prin procese de hidroliza, cu formare de compusi inactivi. Procesele de descompunere se produc la temperaturi cuprinse intre 30 si 40 °C. Procesele enzimatice pot fi inhibate prin stabilizare si uscare.

Stabilizarea produsului se realizeaza de obicei prin mentinerea acestuia in vapori de alcool sau prin fierberea in alcool. Dupa stabilizare, produsul vegetal se usuca rapid pana cand acesta atinge o umiditate de aprox. 3 %.

Uscarea catinei impune o abordare diferentiata in functie de:

partile plantei utilizate, textura si continutul in apa al acestora;

natura principiilor active si a echipamentului enzimatic din partile plantei supuse deshidratarii.

Uscarea corecta a frunzelor si fructelor de catina necesita cunoasterea structurii chimice a principiilor active. Pentru a putea extrage uleiurile volatile, temperatura maxima nu trebuie sa depaseasca 30-35°C, iar pentru alcaloizi si glicozizi temperatura optima de extractie este cuprinsa intre 50-80°C. Cu cat uscarea se face mai repede, cu atat efectele reactiilor enzimatice sunt mai reduse. Pe langa reactiile enzimatice, mai intervin insa si alte procese fizice, chimice sau fotochimice, care produc de asemenea modificari.

Uleiurile eterice se pierd partial prin volatilizare, oxidare si polimerizare, acest fenomen fiind mai pronuntat la frunze si destul de redus in cazul semintelor si fructele intacte.

Maruntirea

Un factor important in realizarea de solutii extractive il constituie gradul de maruntire a produsului vegetal. Acesta trebuie ales in functie de natura produsului vegetal: de exemplu semintele se pulverizeaza mai fin decat frunzele.

La pastrare, produsele vegetale pulverizate sufera mai mult la actiunea factorilor externi decat cele intregi sau divizate in fragmente mari. De aceea pulverizarea se executa numai inaintea extractiei. Dintre solventii utilizati, cel mai mult se foloseste apa (este un solvent polar foarte activ, comparativ cu alte substante anorganice sau organice – zaharuri, acizi, alcooli, fenoli, esteri, aldehide, amine, glicozide si saruri de alcaloizi). Apa disperseaza coloidal gumele, taninurile, mucilagiile si albuminele, nu dizolva amidonuri, celuloze, grasimi, uleiuri volatile (partial), rasini, hidrocarburi, vitamine liposolubile, alcaloizi liberi (cu exceptia colchicinei).

Avantajul apei ca dizolvant este ca, poate fi asociata cu acizi, baze, alcool, glicerina sau alte substante, marindu-i-se capacitatea de solubilizare fata de unele substante active mai greu solubile. Din acest motiv, procedeul de extractie a produselor vegetale cu apa difera, in functie de natura substantelor extrase. Spre exemplu, la produsele ce contin alcaloizi se recurge la o extractie in mediu acid, in prezenta acidului clorhidric, tartric, citric. La produsele vegetale cu saponine, extractia se efectueaza in mediu de bicarbonat de sodiu. Extractia apoasa se face prin infuzie, decoct, macerare.

Metoda de obtinere si prelucrare la rece a extractelor vegetale este numita metoda “extractului foliar”. Etapele acestei metode presupun folosirea unor procedee de separare, purificare si concentrare la rece, a principiilor active din extractele vegetale. Se creeaza astfel, o noua arie de aplicare a noilor tehnologii, folosindu-se membrane pentru prelucrarea materiilor vegetale.

Etapa de fractionare a materiei prime

Produsul vegetal trebuie fractionat pana la gradul de diviziune necesar scopului urmarit. Scopul fractionarii (maruntirii) este acela de a se obtine particule mici, care in procesul de extractie vor ceda usor principiile active. Fara o maruntire prealabila, procesul de transfer de masa prin difuziune – osmoza este indelungat si poate determina pierderi ale principiilor active. Prin cresterea suprafetei de contact dintre cele doua faze se grabeste extractia si se sporeste randamentul acesteia.

Gradul de maruntire a produselor vegetale se stabileste in functie de procedeul de extractie utilizat. In general, pentru extractia prin macerare, infuzare sau decoctie se efectueaza o maruntire in particule mai mari, iar pentru extractia prin percolare se efectueaza o maruntire in particule mai mici.

Etapa de extractie

In multe cazuri, procesul de fabricatie poate furniza un anumit grad de decontaminare microbiana. De exemplu, extractia materialelor proaspete cu solutie alcoolica poate reprezenta o metoda de reducere microbiana. Concentratii crescute de etanol (intre 60% si 95%) au evidentiat efecte bactericide si fungicide impotriva formelor vegetative, dar unele efecte anticonservante sunt observate si la concentratii reduse (sub aprox. 20%). Pe langa concentratia de etanol, activitatea antimicrobiana depinde si de timpul de expunere , temperatura si prezenta tulpinilor microbiene. Etanolul este ineficient fata de formele sporulate bacteriene. Celulele vegetative, in mod particular ale bacteriilor gram pozitive, sunt foarte sensibile la caldura si solutii alcoolice. Contaminarea microbiana reziduala din aceste procese extractive este reprezentata de endosporii bacterieni rezistenti, de exemplu la etanol. Extractii hidroalcoolice la cald, de obicei, conduc la produse cu TAMC < 104 UFC/ ml.

Extractia este o operatie fizica ce implica transferul de substante. Extractia se realizeaza prin difuziune moleculara, convectie sau alte forme de transfer de substanta cu pondere mai mica.

Factorii care influenteaza extractia solid-lichid, se refera la:

materia prima – natura, temperatura, vascozitate, cantitate, forma si marime, tratamente prealabile;

solvent – natura, cantitate, selectivitate, densitate, vascozitate, tensiune de interfata, reactivtate chimica, solubilitate reciproca cu materia prima, toxicitate, inflamabilitate, posibilitate de recuperare;

operatia de extractie – temperatura, viteza de extractie, timp de contact.

Solventii trebuie sa dizolve si sa extraga majoritatea componentelor active din produsul vegetal si sa contina cat mai putine materii inerte fara valoare terapeutica. Extractia trebuie sa se efectueze cu un randament ridicat. Solventul ales trebuie sa aiba un punct de fierbere cat mai scazut, astfel incat intrebuintarea lui sa fie cat mai economica. (Derevich IV si colab, 2014)

Cei mai utilizati solventi folositi in industria extractelor vegetale sunt:

apa – pentru saruri ale alcaloizilor, glicozizi, zaharuri, materii mucilaginoase pectice, protidice sau colorante, enzime, taninuri etc

alcoolul etilic – pentru uleiuri volatile, hidrocarburi, taninuri, alcaloizi baze si saruri ale acestora, glicozizi, rezine, clorofila etc.

eterul etilic – pentru alcaloizi baze, rezine, uleiuri volatile etc.

Separarea principiilor active se face prin extractia succesiva si selectiva a produsului vegetal cu solventi de polaritati diferite. La inceput, materialul vegetal este extras cu un solvent nepolar (eter etilic, eter de petrol, benzen, hexan, cloroform etc.), apoi cu un solvent polar (etanol) si in final cu apa. Se obtin astfel trei extracte: solutia extractiva eterica, solutia extractiva alcoolica si solutia extractiva apoasa. In extractul eteric se gasesc compusi chimici lipofili (uleiuri volatile, substante grase, steroli, triterpene, carotenoide sau carotinoide, acizi grasi, acizi rezinici, alcaloizi baze, agliconi flavonici, antracenoide, emodoli), cumarine, clorofila, iar in celelalte extracte compusi chimici hidrofili (polifenoli, compusi reducatori, alcaloizi si saruri ale acestora, aminoacizi, glicozide polifenolice, glicozide sterolice, glicozide triterpenice, taninuri, substante proteice etc.).(Dulf FV, 2016)

Pentru a fi aplicate cu succes, instalatiile de extractie trebuie sa aiba o eficacitate cat mai mare la separare, o productie specifica mare, un consum redus de energie mecanica si termica (incluzand caldura necesara pentru recuperarea solventului), costuri de investitie si de exploatare cat mai reduse si sa fie adaptabile la diverse conditii de lucru (ex. variatia debitului).

Pentru cresterea randamentelor de extractie se poate folosi vibro-extractia, care consta in extractia produselor vegetale folosind agitarea amestecului format din produsul fin pulverizat ce urmeaza a fi extras si solventul folosit, sau extractia cu ultrasunete, bazata pe principiul osmozei si difuziunii activate ultrasonic. (Isayev JI si colab, 2005)

Concentrarea extractelor.

Concentrarea extractelor se poate face la cald sau prin procedee membranare.

Concetrarea prin evaporarea este o operatie prin care substantele nevolatile raman nedizolvate in rimpul vaporizarii. Evaporarea poate realiza indepartarea completa a solventului cu scopul obtinerii componentelor nevolatile in stare solida.

Concentrarea prin evaporare depinde de o serie de factori:

Concentratia solutiei. Cu cat concentratia solutiei este mai mare si vascozitatea ei este mai ridicata, transferul de caldura se face mai greu, ceea ce determina scaderea capacitatii de evaporare;

Viteza de circulatie a solutiei influenteaza semnificativ intensitatea transferului de caldura si implicit valoarea capacitatii de evaporare;

Potentialul termic. Cu cat potentialul terminc este mai mare cu atat capacitatea de evaporare este mai mare. Potentialul termic poate fi marit atat prin cresterea temperaturii agentului termic cat si prin scaderea presiunii in spatiul de vaporizare, ceea ce determina scaderea temperaturii de fierbere a solutiei;

Depunerile de cruste pe suprafata de incalzire a evaporatorului influenteaza negativ transferul de caldura si, implicit, valoarea capacitatii de evaporare;

Presiunea din spatiul de fierbere a solutiei determina temperatura de fierbere si vascozitatea solutiei care la randul ei influenteaza transferul de caldura;

Raportul dintre suprafata de transfer de caldura si volumul solutiei din evaporator. Cu cat creste acestui raport cu atat creste si capacitatea de evaporare;

Spumarea solutiei, este un fenomen ce trebuie diminuat sau chiar evitat, deoarece spuma poate fi antrenata de vapori in afara evaporatorului, ceea ce determina pierderea unei parti din solutie.

Ambalarea se face in recipient de sticla de 10 ml, 20 ml, 50 ml respectiv 100 ml.

Produsele vegetale si preparatele vegetale higroscopice sunt mai predispuse la crestere bacteriana cand o cantitate considerabila de umiditate externa este absorbita de catre acestea in timpul depozitarii. Cu toate acestea, criteriile de acceptare pentru continutul de apa trebuie analizate din perspectiva efectelor absorbtiei umiditatii. Testul de pierdere prin uscare poate fi adecvat, desi se poate sa nu fie de incredere pentru unele extracte (de exemplu pentru armurariu) si in astfel de cazuri determinarea continutului de apa este de preferat.

De asemenea, este necesar un test specific pentru determinarea continutului de apa pentru uleiurile esentiale. Farmacopeea Europeana descrie un test pentru “Apa pentru uleiurile esentiale” (2.8.5), o metoda “Determinarea apei prin distilare” (2.2.13) care poate fi folosita pentru plante si o alta metoda “Semi-micro determinarea apei” (2.5.12) folosita pentru extracte.

Activitatea apei (aw) este o masura a starii de energie a apei intr-un sistem si este unul dintre cei mai critici factori de determinare daca si cat de rapid un microorganism poate creste. Din moment ce activitatea apei si nu continutul apei impune limita minima a apei pentru cresterea bacteriana, controlul aw este un instrument important pentru controlarea contaminarii bacteriene, iar un test pentru determinarea aw poate fi folositor in a prezice potentialul unei cresteri a contaminarii bacteriene din timpul depozitarii.

Este general acceptat ca in produse cu aw mai mica de 0,60 mucegaiurile si drojdiile nu pot prolifera. Cea mai mica aw la care marea majoritate a bacteriilor si mucegaiurilor vor creste este in jur de 0,85 si 0,70, iar materialele vegetale uscate depozitate in conditii normale au o aw scazuta (0,50-0,60). Bacteriile halofile (iubitoare de saruri) vor creste la o aw in jur de 0,75, dar nu vor reprezenta o amenintare pentru sanatate.

Fig. 3. Fluxul tehnologic utilizate pentru prelucrarea fructelor de catina.

(Sursa: http://www.cttecotech.ro/tehnologie.htm )

Analiza uleiului de catina

Uleiul de catina poate fi analizat din punct de vedere senzorial, fizico-chimic sau microbiologic.

Analiza senzoriala a uleiului de catina

Analiza senzoriala a produselor alimentare presupune examinarea facuta cu ajutorul organelor de simt (vaz, miros, gust, pipait), în urma unui control al capacitatii reale de apreciere a analistului si al preciziei rationamentului acestuia, urmata de o apreciere a impresiilor senzoriale înregistrate si de prelucrarea statistica a datelor obtinute.

Simturile participante la analiza senzoriala conduc la inregistrarea cantitativa si la interpretarea cerabrala a impresiilor precum si la compararea lor cu alte impresii analoage. Acest proces in special fiziologic, poate fi redat destul de obiectiv si reproductibil in stadiul actual al metodelor de examinare senzoriala, cu conditia ca senzatia inregistrata de simtul degustatorului sa nu fie umbrita si modificata de alta apreciere psihica, provocata de o solicitare concomitenta.

Principalele proprietati senzoriale (obiective urmarite) ale produselor alimentare sunt: aspect, culoare, miros si gust.

Simtul vazului – organul vizual este reprezentat de ochi. Cu ajutorul caruia sunt percepute senzatiile vizuale. Senzatiile vizuale apar sub actiunea radiatiilor electromagnetice cuprinse intre 390 si 760 mm. Dincolo de aceste limite undele electromagnetice nu sunt vizibile; ele au insa alte efecte: chimice, calorice etc.

Simtul mirosului – analizatorul olfactiv este reprezentat de mucoasa nazala. In analiza senzoriala a produselor alimentare simtul mirosului intervine in al doilea rand. El este mai complex decat simtul vizual, fiind rezultatul actiunii unui numar destul de mare de substante volatile. Senzatiile odorifice iau nastere sub actiunea chimica a vaporilor unor substante volatile.

Simtul gustului – organul prin intermediul caruia sunt percepute senzatiile gustative, este reprezentat de limba. In “Filozofia gustului”, Michel Onfrey aduce un elogiu “plăcerilor papilare” spunând că lucrarea sa se adresează “acelora care sunt capabili să se bucure de armoniile gastronomice în aceeași măsură în care apreciază muzica lui Mozart, adică oamenilor de gust”.

Considerat “Cenușăreasa simțurilor“, gustul este ca și mirosul, un simț bazat pe stimuli chimici. Senzația gustului este provocată de particule care se dizolvă în apă. Receptorii care sesizează stimulii provocați de substanțele chimice se numesc muguri gustativi. Aceștia sunt formați din terminații nervoase și celule mici iar majoritatea lor se află pe laturile papilelor valate, care sunt înconjurate de canale și care se pot întâlni pe limbă dar, în mai mică măsură și pe palatul gurii și fatinge. In fiecare mugur gustativ se grupează circa 50 de celule. Din acestea pornesc fibre nervoase către trunchiul cerebral și fiecare mugur gustativ reacționează la toate cele 4 gusturi de bază (dulce, sărat, acru, amar). Printre celulele mugurului gustativ se găsesc și celule de sprijin dar majoritatea sunt celule senzoriale. Informația de la mugurii gustativi este transmisă în trunchiul cerebral și apoi la creier prin intermediul nervului glosofaringian.

Asemenea receptorilor mirosului, și aceste celule senzitive au apofize – așa numiții cili gustativi. Deoarece partea exterioară a mugurilor gustativi este în legătură cu nervii care transmit stimuli senzoriali, gustul este în strânsă legătură cu percepția fizică a existenței hranei în gură. Un adult are circa 9000 de muguri gustativi, un copil are și mai mulți.

Sistematizarea metodelor de analiza senzoriala

Exista multiple forme de examinare senzoriala, care pot fi impartite in doua grupe mari:

• incercari analitice, in care se lucreaza in principal pe baza perceptiilor senzoriale fiziologice conditionat obiective, aprecierea subiectiva a degustatorului fiind neglijata, respectiv este exprimata separat.

• controlul senzorial al calitatii bazat mai mult pe perceptii involuntare, de natura exclusiv psihologica si care tinde sa aprecieze gradul subiectiv de dorinta, respectiv calitatea de consum a produsului examinat; prin urmare un control al valorii de consum si al gradului in care produsul respectiv ar fi bine primit de consumatori.

Aplicarea practica a metodelor de examinare senzoriala in fiecare dintre cele doua grupe se face selectiv; alegerea acestora depinde de modul in care este pusa problema, de particularitatile calitative ale produsului respectiv, de capacitatea analitica a degustatorului, precum si de cerintele analizei senzoriale. (Necula V, 2010)

Din punct de vedere senzorial, uleiul de catina corespunde cerintelor din Farmacopeea europeana, ed. 9.0

Tab. 3. – Analiza senzoriala a uleiului de catina

Analiza fizico-chimica a uleiului de catina

Determinarea densitatii relative a uleiului de catina cu ajutorul picnometrului

Mod de lucru:

Se cantareste picnometrul gol, se umple cu apa la 200C si se cantareste din nou. Diferenta dintre masa picnometrului cu apa si a picnometrului gol reprezinta masa volumului de apa la 200C (m1). Picnometrul se goleste, se usuca, se umple cu proba de analizat adusa la temperatura de 200C si se cantareste. Diferenta dintre masa picnometrului cu lichid si a picnometrului gol reprezinta masa probei de analizat la 200C (m). Precizia determinarii este la a patra zecimala.

Formula de calcul:

m 22,8595

d2020 = ––– = ––––– = 0,9090

m1 25,148

in care:

d2020= densitatea relativa;

m = masa volumului probei de analizat = 22,8595 g

m1 = masa volumului de apa = 25,148 g

Determinarea indicelui de refractie a uleiului de catina

Mod de lucru:

Se examineaza cu ajutorul refractometrului, la temperatura 20 ± 0,5șC, la lungimea de unda a radiatiei D a sodiului (λ = 589,3 nm).

Cateva picaturi din lichidul de analizat se aduc intre cele doua prisme ale refractometrului care se strang etans si se priveste prin ocular. Se observa doua zone, una luminoasa si cealalta intunecata delimitate de o linie de separare care trebuie sa fie clara. Limita dintre zona luminoasa si cea intunecata se aduce exact la punctul de incrucisare al firelor reticulare. Se citeste pe scala cu diviziuni valoarea indicelui de refractie, raportata la lungimea de unda D a sodiului.

Citirea se efectueaza cu o precizie de trei zecimale si, daca este cazul, se aproximeaza si a patra zecimala.

Se examineaza cu ajutorul refractometrului, la temperatura 20 ± 0,5șC, la lungimea de unda a radiatiei D a sodiului (λ = 589,3 nm).

Indicele de refractie al uleiului de catina are o valoare de 1,472.

Determinarea indicelui de aciditate a uleiului de catina

Mod de lucru:

Se dilueaza 10,0 g proba de analizat, in 50 mL amestec cu un volum egal de alcool etilic si eter / eter de petrol (light petroleum), neutralizat cu solutie hidroxid de potasiu 0,1 M sau hidroxid de sodiu 0,1M folosind 0,5 mL solutie fenolftaleina ca indicator. Daca este necesar, se incalzeste la aproximativ 90°C pentru a se dizolva proba de analizat.

Cand proba de analizat s-a dizolvat, se titreaza cu hidroxid de potasiu 0,1 M sau hidroxid de sodiu 0,1 M pana ce culoarea roz persista cel putin 15 secunde.

Daca s-a folosit incalzirea pentru dizolvarea probei de analizat, se mentine temperatura de 90°C pe parcursul titrarii.

Formula de calcul :

5,610 x V x F 5,610 x 0,37 x 1,0014

IA= ––––––– = ––––––––––– = 2,7

m 1

in care:

IA = indice de aciditate;

V = volumul de hidroxid de potasiu 0,1 M sau folosit la titrare = 0,37 mL

F= factorul solutiei hidroxid de potasiu 0,1M = 1,0014

m = masa probei de analizat = 1 g ;

5,61 = numarul de miligrame de hidroxid de potasiu corespunzatori la 1 mL hidroxid de potasiu 0,1 mol/L in apa.

Determinarea indicelui de saponificare a uleiului de catina

Mod de lucru:

O cantitate de proba de analizat (g), se introduce intr-un balon conic borosilicat de 250 mL prevazut cu refrigerent. Se adauga 25 mL solutie hidroxid de potasiu 0,5 M in etanol 90%, v/v si cateva bucati de sticla. Se monteaza la condensator si se refluxeaza pe baia de apa timp de minim 30 minute. Se adauga 1 mL solutie fenolftaleina si se titreaza imediat (inca fierbinte) cu acid clorhidric 0,5 M (n1 mL acid clorhidric 0,5M) pana la decolorarea solutiei.

In paralel, se efectueaza o proba martor (n2 mL acid clorhidric 0,5M).

Formula de calcul :

28,05 x (n2 – n1 ) 28,05 x (13-6,54)

Is = ––––––––- = ––––––––- = 181

m 1

in care :

Is = Indice de saponificare

28,05= cantitatea de hidroxid de potasiu, in mg corespunzatoare la 1 mL solutie acid clorhidric 0,5 M;

n1 = volumul de solutie acid clorhidric 0,5 M folosit la titrarea probei de analizat = 6,54 mL ;

n2 = volumul de solutie acid clorhidric 0,5 M folosit la titrarea probei martor = 13 mL ;

m = masa probei de analizat luata in lucru = 1g.

Determinarea indicelui de peroxid a uleiului de catina

Mod de lucru:

Se cantaresc 5,0 g proba de analizat, se aduc intr-un vas de 250 mL prevazut cu dop. Se adauga 30 mL dintr-un amestec format din 2 volume cloroform si 3 volume acid acetic glacial.

Se agita si se adauga 0,5 mL solutie saturata de iodura de potasiu. Se adauga 30 mL apa si se agita exact un minut din acest moment. Se titreaza cu tiosulfat de sodiu, solutie 0,01M, adaugand titrantul putin cate putin si se agita continuu pana cand culoarea galbena dispare. Se adauga 5,0 mL solutie de amidon si se continua titrarea, agitand pana cand culoarea galbena a solutiei este inlaturata. Se prepara in aceleasi conditii o proba martor.

Volumul de tiosulfat de sodiu, solutie 0,01M folosit la titrarea probei martor nu trebuie sa depaseasca 0,1 mL.

Formula de calcul:

10 ( n1 – n2) 10 (0,35-0,10)

IP = –––––- = –––––––– = 2,5

m 1

in care:

IP = Indice de peroxid

n1 = volumul de tiosulfat de sodiu, solutie 0,01M utilizat la titrarea probei de analizat = 0,35 mL;

n2 = volumul de tiosulfat de sodiu, solutie 0,01M utilizat la titrarea probei martor = 0,10 mL;

m = masa probei de analizat = 1 g.

Identificarea si dozarea carotenoizilor din uleiul de catina

Identificarea carotenoizilor

Se cantaresc 0,2 g proba de analizat (proba lichida), se adauga 30 mL benzen, se agita timp de 30 minute si se filtreaza. Solutia obtinuta reprezinta solutia test.

Se traseaza spectrul solutiei test in intervalul de lungimi de unda 400 – 500 nm, in cuve de 1 cm. Solutia test trebuie sa prezinte un maximum de absorbtie la lungimea de unda de 460 nm.

Dozarea carotenoizilor

Pentru a determina continutul in carotenoizi avem nevoie de solutii de referinta cu diferite concentratii:

– β – caroten solutie 0,5 µg/mL;

-β – caroten solutie 1,0 µg/mL;

-β – caroten solutie 1,50 µg/mL;

-β – caroten solutie 2,0 µg/mL;

-β – caroten solutie 2,50 µg/mL;

-β – caroten solutie 3,0 µg/mL

Pentru a prepara solutia de testat : se cântăresc 0,2 g proba de analizat (uleiul de catina) se aduc cu 60 mL benzen într-un balon cotat de 100 mL. Se agita energic aproximativ 5 minute. Se completează la semn cu benzen.

Formula de calcul :

V x C 231 x 3

Carotenoizi totali exprimati in β –caroten, mg % = –––– = –––––– = 69,5 mg/100g

m x 10 1 x 10

in care:

V = volumul balonului cotat utilizat la prepararea solutiei test = 231 mL;

C= concentratia de β –caroten in solutia test = 3 µg/mL;

mp = masa probei de analizat = 1 g.

Se masoara valoarea absorbanței la lungimea de undă 460 nm, fata de solutia de compensare. Concentrația în carotenoizi totali exprimati in β – caroten a probei de analizat se calculează fata de o curba etalon, stabilita în paralel și în aceleași condiții ca si soluția test, folosind soluțiile de referinta mentionate mai sus.

Determinarea metalelor din uleiul de catina prin spectrometria de absorbtie atomica

Absorbția radiației electromagnetice de către molecule este mult mai complexă decât absorbția de către atomii individuali. Starea energetică a unei molecule include componente electronice, de vibrație și rotație.

Toate aceste componente energetice sunt cuantificate. Diferențele de energie între nivelurile electronice moleculare sunt mult mai mari decât între stările de vibrație și diferențele de energie între stările de vibrație sunt semnificativ mai mari decât între stările de rotație. În mod obișnuit, la absorbția radiației electromagnetice de către molecule, aceasta interacționează prin componenta sa electrică.

Pentru ca radiația să poată fi absorbită, ea trebuie să aibă energia egală cu diferența între două niveluri energetice ale moleculei și în plus, tranziția moleculară trebuie să fie însoțită de o modificare a poziției centrului ei electric, a momentului de dipol. Numai astfel, molecula poate interacționa cu componenta electrică a radiației electromagnetice.

În spectrometria de absorbție atomică în domeniul UV și vizibil se utilizează drept surse de radiații lămpi cu catod cavitar și lămpi cu descărcare fără electrozi. În Fig 4. se prezintă schema unei lămpi cu catod cavitar. Ea este constituită dintr-un tub de sticlă cu o fereastră transparentă pentru radiațiile emise. În interior se găsesc catodul, prevăzut cu o cavitate și anodul, constituit, de exemplu, dintr-un fir metalic, plasat alături de catod.(Danet A., 2010)

Fig. 4 – Schema unei lampi cu catod cavitar

(Danet A., 2010)

În interiorul lămpii se găsește un gaz inert ultrapur, de obicei neon, la presiune scăzută, de câțiva torri. Între electrozi se aplică o tensiune de până la 300 V, curentul având valori de până la 30 mA. Lampa funcționează ca un tub de descărcare în gaze la presiune scăzută. Ionii pozitivi ai gazului inert rezultați în urma descărcării sunt accelerați de câmpul electric și bombardează catodul. În interiorul cavității catodului se realizează o concentrație mare de ioni ce lovesc peretele interior al acestuia, determinând smulgerea unor atomi din catod. Cavitatea din catod are deci rolul de a concentra descărcarea în interiorul ei. Atomii smulși sunt antrenați în plasma formată de descărcare. Ei sunt excitați prin ciocnire cu atomi excitați ai gazului inert, emițând spectrul atomic caracteristic.

Pentru fiecare element analizat este necesară o lampă cu catod cavitar, ceea ce poate constitui un dezavantaj al spectrometriei de absorbție atomică.

Prin spectrometria de absorbtie atomica se pot determina urmatoarele metale:

Tab. 4 – Metale determinate prin spectrometria de absorbtie atomica

Pentru obtinerea curbei de calibrare se folosesc solutii de referinta de diferite concentratii, preparate din solutia standard de 1000 ppm, in acid azotic solutie 1%, in conformitate cu tabelul de mai jos:

Tab. 5 – Concentratiile solutiilor de referinta

Prepararea solutiei test pentru plante, parti ale acestora, excipienti, tincturi, uleiuri grase, uleiuri volatile se face astfel:

se cantareste intr-un creuzet de portelan o cantitate din proba de analizat si se calcineaza la o temperatura de 600-8000C timp de patru ore.

dupa calcinare si racire se adauga 5 mL dintr-un amestec format din acid clorhidric : apa (1:1) (v/v), dupa care are loc evaporarea la sec.

se preia cantitativ intr-un balon cotat de 50 mL reziduul din creuzet prin spalari consecutive de trei ori cu cate 2,5 mL dintr-un amestec format din acid clorhidric cu apa, (1:5) (v/v). In continuare se adauga in creuzet 5 mL solutie formata din amestecul de acid azotic si apa (1:2) (v/v) si din nou se aduce la sec.

se preia dupa uscare reziduul prin spalari repetate de trei ori cu cate 2,5 mL solutie amestec formata din acid clorhidric cu apa, (1:5) (v/v), colectandu-se fractiile in acelasi balon cotat folosit la prima serie de spalare. Se continua spalarea cu apa pana la aducerea la semn a lichidului din balonul cotat ;

Se determina absorbantele solutiilor de referinta si a solutiei test. Valoarea absorbantei solutiei de referinta este automat scazuta din valoarea obtinuta la solutia test.

Se inregistreaza valorile obtinute pentru concentratia metalului respectiv, in µg/mL (ppm).

Tab. 6 – Continutul in minerale al uleiului de catina

Gaz cromatografia

Metoda cromatografica a fost descoperita in 1906 de un botanist rus, Tsvet Mihail si a fost folosita prima data pentru separarea unor substante colorate pe coloana sau in eluate colorate. Daca substantele erau incolore, prezenta lor pe coloana sau in eluate se recunostea prin alte metode.

Metodele cromatografice se bazeaza pe adsorbtia amestecului de substante (solid-lichid, gaz-lichid, lichid-lichid) pe un material adsorbant, urmata de desorbtia succesiva (cu ajutorul unui dizolvant – eluant) a componentelor din amestec.

Cromatografia este una dintre cele mai utilizate metode pentru a realiza aceste separari analitice. O analiza cromatografica are in general urmatoarele etape:

proba este dizolvata in faza mobila;

faza stationara este de cele mai multe ori un lichid adsorbit la suprafata unor particule de solid, utilizate pentru a impacheta coloana;

faza mobila este trecuta peste faza stationara nemiscibila (elutie);

solutul, care are o mare afinitate pentru faza mobila, se va misca prin coloana foarte incet;

componentii probei se separa in benzi discrete vizibile la detector, rezultand astfel cromatograma.

Gaz cromatografia (GC) este o tehnica de separare, in care, faza mobila este un gaz. Aceasta metoda utilizeaza intotdeauna o coloana care poate fi impachetata sau capilara, umpluta cu faza stationara, pentru a prelungi cat mai mult drumul parcurs de faza mobila.

Gaz cromatografia se bazeaza pe un echilibru partitionat al analitului intre o faza stationara solida (un material pe baza de silicagel sau siliconi) si faza mobila gazoasa (heliu). Faza stationara este fixata in interiorul unui tub de sticla de diametru foarte mic (coloana capilara) sau pe o matrice solida in interiorul unui tub larg de metal (coloana impachetata). Pentru identificarea analitului la iesirea din coloana, gaz cromatograful poate fi cuplat cu un spectrometru de masa sau cu un spectrometru in infrarosu.

Prin gaz-cromatografie pot fi analizate toate amestecurile de lichide, gaze sau solide care pot fi trecute sau care exista in stare gazoasa si care nu se pot descompune la incalzire in alti compusi chimici. Modul cel mai frecvent utilizat de analiza este acela in care amestecurile supuse analizei sunt in stare lichida si sunt aduse in stare gazoasa prin evaporare.

In cazul cromatografiei cu gaze, proba este evaporata la intrarea in coloana cromatografica direct la capatul acesteia sau intr-un dispozitiv special plasat tot la intrarea in coloana. Separarea de-a lungul coloanei (elutia) are loc cu ajutorul unui gaz purtator, care nu interactioneaza cu faza mobila, spre deosebire de lichide unde interactioneaza. Rolul gaz-purtatorului este de acela de a fi agent de transport a compusilor chimici din amestec, prin coloana.

Cromatografia de gaze pe faze sationare lichide sau cromatografia de repartitie este cel mai folosit tip de cromatografie. Aceasta metode presupune repartitia substantei de analizat intre faza mobila gazoasa si faza lichida imobilizata pe peretele interior al coloanei cromatografice.

Fig. 5 – Schema unui gaz-cromatograf

(1- butelie cu gaz purtator, 2- reductor de presiune,3-manometru de inalta presiune, 4- manometru de joasa presiune, 5- regulator de presiune si debit, 6-seringa de injectie pentru substante de analizat in stare initiala lichida, 7- dispozitiv de evaporare rapida, 8- cuptor termostatat de incalzire, 9- coloana cromatografica tubulara, 10- detector, 11-amplificator electronic, 12- sistem electronic de achizite, prelucrare si afisare date, 13- calculator, 14- imprimanta.);(http://www.scrigroup.com/files/sport/340_poze/image008.jpg )

Uleiul de catina contine foarte multi acizi grasi ca de exemplu: acid palmitoleic (omega-7), acid palmitic, acid oleic (omega-9), acid linoleic (omega-6), acid stearic, acid alfa linolenic (omega-3), avand efecte nutritive, antioxidante, cicatrizante etc.

Tab. 7 – Compozitia in acizi grasi a uleiului de catina – Profilul cromatografic

Analiza microbiologica a uleiului de catina

Preparare medii de cultura :

Bulion cu clorura de sodiu si peptona tamponat pH= 7,0 ± 0,2 (Buffered sodium chloride –peptone solution pH=7,0± 0,2 ).

Se cantaresc 16,1 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza. Se completeaza pana la 1000 ml cu apa purificata, se fierbe timp de 1 minut, agitandu-se continuu pana la solubilizare completa. Se ajusteaza pH-ul astfel incat, dupa sterilizare sa aiba o valoare de aproximativ 7,0 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar, se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Mediul se repartizeaza in flacoane si se sterilizeaza prin autoclavare timp de 20 de minute la 1210 C.

Bulion cu hidrolizat tripitic de caseina si soia = Bulion cu hidrolizat de caseina si soia (Trypticase Soy broth = Casein soya bean digest broth ) se foloseste pentru cultivarea bacteriilor aerobe.

Se cantaresc 30 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza. Se completeaza pana la 1000 mL cu apa purificatasi se incalzeste usor pana se solubilizeaza complet. Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa sterilizare acesta sa aiba o valoare de aproximativ 7,3 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Mediul lichid se repartizeaza in flacoane si se sterilizeaza prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.

Bulion Sabouraud cu dextroza (Sabouraud – dextrose broth ), se foloseste pentru cultivarea levurilor si fungilor filamentosi.

Se cantaresc 30 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza. Se completeaza pana la 1000 mL cu apa purificata si se incalzeste usor, agitandu-se continuu pana la solubilizare completa. Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa sterilizare sa aiba o valoare de 5,6 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. apoi se repartizeaza in flacoane si se sterilizeaza prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C

Agar cu hidrolizat de caseina si soia (Casein soya bean digest agar = SCDA) se foloseste pentru cultivarea bacteriilor aerobe.

Se cantaresc 40 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza. Se completeaza pana la 1000 mL cu apa purificata si se incalzeste usor pana se solubilizeaza complet. Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa sterilizare sa aiba o valoare de 7,3 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M si se repartizeaza in flacoane apoi se sterilizeaza prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.

Agar Sabouraud cu dextroza (Sabouraud –dextrose agar), se foloseste pentru cultivarea levurilor si fungilor filamentosi.

Se cantaresc 65 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza pana la solubilizare. Se completeaza pana la 1000 mL cu apa purificata, agitandu-se continuu pana ajunge la fierbere. Se fierbe timp de 1 minut . Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa sterilizare sa fie de aproximativ 5,6 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M, se repartizeaza in flacoane apoi se sterilizeaza prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.

Bulion de imbogatire pentru Enterobacterii Mossel (Enterobacteria enrichment broth –Mossel) se foloseste ca mediu de imbogatire pentru bacteriile Gram negative tolerante la sarurile biliare.

Se cantaresc 45 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza. Se completeaza pana la 1000 mL cu apa purificata si se incalzeste usor, agitandu-se continuu pana se solubilizeaza complet. Se fierbe timp de 30 de minute. Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa fierbere sa aiba o valoare de aproximativ 7,2 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Nu se sterilizeaza prin autoclavare.

Agar cu cristal violet, rosu fenol, saruri biliare si glucoza ( Violet red bile glucose agar – VRBG) se foloseste pentru cultivarea si identificarea bacteriilor gram negative tolerante la sarurile biliare.

Se cantaresc 41,5 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza. Se completeaza pana la 1000 mL cu apa purificata si se incalzeste usor, agitandu-se continuu pana la solubilizare completa. Se fierbe timp de 30 de minute. Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa fierbere sa fie de 7,4 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Nu se sterilizeaza prin autoclavare.

Bulion MacConkey (MacConkey broth) se foloseste pentru cultivarea si identificarea tulpinii de Escherichia coli.

Se cantaresc 35,0 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza. Se completeaza pana la 1000 mL cu apa purificata si se incalzeste usor pana se solubilizeaza complet. Se fierbe 1 minut, agitandu-se continuu. Se ajusteaza pH-ul in astfel incat dupa sterilizare sa fie de aproximativ 7,3 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Se repartizeaza in flacoane si se sterilizeaza prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.

Agar MacConkey (MacConkey agar) se foloseste pentru cultivarea si identificarea tulpinii de Escherichia coli.

Se cantaresc 50,0 g de mediu deshidratat. Se adauga o cantitate mica de apa purificata si se omogenizeaza. Se completeaza pana la 1000 mL cu apa purificata si se incalzeste usor pana se solubilizeaza complet. Se fierbe 1 minut, agitandu-se continuu. Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa sterilizare sa fie de 7,3 ± 0,2 la 25 0 C. Daca este necesar se corecteaza pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M, se repartizeaza in flacoane si se sterilizeaza prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.

Pentru controlul sterilitatii se incubeaza 10% din fiecare serie de mediu de cultura preparat. Mediile de cultura care nu se sterilizeaza prin autoclavare sunt repartizate in eprubete, in flacoane sau chiar in placi Petri, sub hota cu flux de aer laminar.

1. Contaminare microbiana

Determinarea numarului total de microorganisme aerobe – Numar total de microorganisme aerobe ( TAMC) si Numar total combinat de levuri si fungi filamentosi (TYMC)

Mod de lucru:

Intr-un flacon Erlenmeyer steril se suspendă 10 g de produs în 90 mL de Bulion cu clorura de sodiu si peptona, tamponata, pH=7,0. Se obtine dilutia 1:10. Se prepară diluții seriale (1: 100; 1: 1000, 1: 10000), folosind acelasi diluant steril.

In cate doua placi Petri, cu diametrul de 9 cm, se transfera 1 mL din fiecare dilutie preparata.

Se adauga 15 – 20 mL mediu de cultura Agar cu hidrolizat de caseina si soia (Casein soya bean digest agar) sau 15-20 mL mediu de cultura agar Sabouraud cu dextroza (Sabouraud dextrose agar). Mediul de cultura lichefiat nu trebuie sa aiba mai mult de 45 0 C.

Concomitent, se efectueaza probe martor negativ: Agar cu hidrolizat de caseina si soia si Agar Sabouraud cu dextroza;

Placile cu Agar hidrolizat de caseina si soia se incubeaza pentru 3-5 zile la 30-35 0 C, iar cele cu Agar Sabouraud cu dextroza se incubeaza pentru 5-7 zile la 20-25 0 C.

Se verifica probele pe tot parcursul perioadei de incubare.

Se selecteaza placile care nu au mai mult de 250 colonii pentru bacterii si 50 colonii pentru levuri si fungi filamentosi.

Se numara coloniile dezvoltate si se face media aritmetica pentru fiecare dilutie. Se calculeaza numarul total de unitati formatoare de colonii/g (UFC/g ) impartind la numarul de dilutii efectuate.

Interpretarea rezultatelor:

– Numarul total de bacterii (TAMC) = media de UFC determinata pe mediul Agar cu hidrolizat de caseina si soia.

– Daca se detecteaza UFC de levuri si fungi filamentosi se iau in calcul la numarul total de UFC pentru acest mediu (Agar cu hidrolizat de caseina si soia)

– Numarul total combinat de levuri si fungi filamentosi (TYMC) = media de UFC determinata pe mediul agar Sabouraud cu dextroza.

– Daca se detecteaza UFC de bacterii pe acest mediu de cultura, se iau in calcul la numarul total de UFC dezvoltate pe mediul agar Sabouraud cu dextroza.

Nota: Numarul total de microorganisme aerobe viabile este egal cu numarul de bacterii + numarul de levuri si fungi filamentosi dezvoltate pe cele doua medii de cultura.

Fig. 6 – TAMC Fig. 7 – TYMC

2. Determinarea microorganismelor specifice

Determinarea prezentei bacteriilor gram negative tolerante la sarurile biliare in uleiul de catina

Medii de cultura:

Bulion cu hidrolizat de caseina si soia (Casein soya bean digest broth) ;

Bulion de imbogatire pentru Enterobacterii (Enterobacteria enrichment broth – Mossel) ;

Agar cu rosu fenol, cristal violet, saruri biliare si glucoza (Violet red bile glucose agar);

Preparare proba si pre-incubare

– Se prepara dilutia 1/10 din proba de lucru (uleiul de catina) in Bulion cu hidrolizat de caseina si soia (Casein soya bean digest broth).

– Se omogenizeaza si se incubeaza la 20 – 25 0C, timp de 2-3 ore pentru ca bacteriile sa treaca in faza de multiplicare exponentiala.

Test pentru absenta

– Din cultura obtinuta se transfera o cantitate care sa corespunda pentru 1 g de proba in bulion de imbogatire Mossel pentru Enterobacterii (Enterobacteria enrichment broth – Mossel).

– Se incubeaza la 30 – 350C, timp de 24 – 48 ore.

– Se efectueaza subculturi pe placi Petri cu Agar cu rosu fenol, cristal violet, saruri biliare si glucoza (Violet red bile glucose agar ). Se incubeaza la 30 – 350C, timp de 24 – 48 ore.

Produsul corespunde daca nu se dezvolta colonii de bacterii Gram-negative de culoare rosie sau rosiatica.

Interpretare: Prezenta unor colonii reprezinta un rezultat pozitiv. Se noteaza placile cu cantitatea cea mai mica din produs pe care s-au dezvoltat colonii si care reprezinta un rezultat pozitiv si placile cu cantitatea cea mai mare din produs pe care nu s-au dezvoltat colonii, care reprezinta un rezultat negativ.

Fig. 8 – Mediu de imbogatire Mossel Fig. 9 – Bacterii G(-) tolerante la sarurile biliare

Determinarea prezentei tupinii de Escherichia coli din uleiul de catina

Medii de cultura:

Bulion MacConkey (MacConkey broth);

Agar MacConkey (MacConkey agar);

Bulion cu hidrolizat de caseina si soia (Casein soya bean digest broth)

Solutie tamponata de clorura de sodiu , pH =7,00 (buffered sodium chloride solution pH=7,0) ;

Preparare proba si pre-incubare

– Se prepara dilutia 1/10 din proba de lucru (uleiul de catina) in solutia tamponata de clorura de sodiu.

– Se inoculeaza in bulion cu hidrolizat de caseina si soia (Casein soya bean digest broth).

– Se omogenizeaza si se incubeaza la 30 – 35șC, timp de 18 – 24 de ore.

Selectie si subcultura

– Se transfera 1 mL din omogenatul obtinut in 100 mL bulion MacConkey .

– Se incubeaza la 42 – 44șC, timp de 24 – 48 de ore.

– Se inoculeaza in profunzime 1 ml in placi Petri cu agar MacConkey (MacConkey agar).

– Se incubeaza la 30 – 35șC, timp de 18 – 72 de ore.

Interpretare

Daca se dezvolta colonii de bacterii Gram-negative, de culoare rosie, lactozo-pozitive si nemucoide se suspecteza prezenta microorganismului Escherichia coli.

Confirmarea se efectueaza prin teste de identificare specifice (cultivare pe Agar triple sugar = agar cu glucoza, lactoza, zaharoza).

Cresterea coloniilor indica probabilitatea existentei unei tulpini de Escherichia coli (rezultat pozitiv). Se noteaza placile cu cantitatea cea mai mica din produs, care reprezinta un rezultat pozitiv si placile cu cantitatea cea mai mare din produs, care reprezinta un rezultat negativ.

Fig. 10 – Mediu de imbogatire MacConkey Fig. 11 – Mediu MacConkey

Tab. 8. – Rezultate privind contaminarea microbiana a Uleiului de catina

Produsul testat nu a prezentat contaminare bacteriana sau fungica si nici nu a fost contaminat cu microorganisme specifice si s-a incadrat in limitele de admisibilitate prevazute de FE, editia in vigoare.

3. Determinarea eficacitatii antimicrobiene a uleiului de catina prin

metoda difuzimetrica

Activitatea antimicrobiana a uleiului de catina poate fi evaluata prin metoda difuzimetrica (similara cu antibiograma). Metoda difuzimetrica este o metoda calitativa de detectarea a eficacitatii unui produs.

a) Prepararea suspensiilor de microorganisme:

Pentru bacterii, se efectueaza trei pasaje, la intervale de 18-24 de ore, cu incubare la temperatura de 30-35 0 C. Pentru Candida albicans si Aspergillus brasiliensis se efectueaza trei pasaje pe agar Sabouraud cu dextroza la intervale de 48 ore si respectiv 7 zile, pentru o sporulare buna. Se folosesc urmatoarele microorganisme test:

Staphylococcus aureus ATCC 6538

Escherichia coli ATCC 8739

Salmonella enterica NCTC 6017

Pseudomonas aeruginosa ATCC 9027

Bacillus subtilis ATCC 6633

Candida albicans ATCC 10231

Aspergillus brasiliensis ATCC 16404

Fig.12 – E.coli Fig.13 – Salmonella abony Fig.14 – Staphylococcus aureus

Fig.15 – Bacillus subtilis Fig.16 – Pseudomonas aeruginosa Fig.17- Candida albicans

Din fiecare microorganism se prepara in bulion cu clorura de sodiu si peptona, suspensii cu o concentratie de 1 x 10 8 / mL, corespunzatoare turbiditatii tubului 0,5 Mac Farland. Din acestea se prepara ulterior suspensii de lucru cu o concentratie de 1 x10 5 /mL.

Fig. 18 – Aspergillus brasiliensis

b) Medii de cultura folosite:

Agar cu hidrolizat de caseina si soia (Casein soya bean digest agar) – pentru bacterii

Agar Sabouraud cu dextroza ( Sabouraud dextrose agar) – pentru drojdii si fungi filamentosi

Mod de lucru:

Se prepara 100 ml mediu Agar cu hidrolizat de caseina si soia (Casein soya bean digest agar ) pentru bacterii si 100 ml mediu agar Sabouraud cu dextroza (Sabouraud dextrose agar ) pentru levuri si fungi filamentosi. Se autoclaveaza la 121oC, timp de 30 minute, apoi se racesc la o temperatura de 45ș C ;

Se repartizeaza in placi cate 10 – 12 ml mediu de cultura ;

Pe suprafata mediilor de cultura se adauga 1 ml din fiecare solutie de microorganism – test de concentratie 105

Se elimina excesul de solutie de microorganism

Se imbiba rondele din hartie de filtru in uleiul de catina;

Se dispun pe placutele Petri.

Se foloseste ca martor Uleiul volatil de cimbru. Pentru martor se procedeaza la fel;

Placile cu agar cu hidrolizat de caseina si soia se incubeaza timp de 18 – 24 de ore la 30-35 ș C, iar cele cu agar Sabouraud cu se incubeaza la 20-25 ș C timp de 24 – 48 de ore, iar Aspergillus brasiliensis timp de 48 – 72 de ore;

Dupa incubare trebuie sa avem o cultură bacteriană confluentă, în jurul rondelelor trebuie sa apara zone de inhibiție (lipsa creșterii bacteriene)

Se noteaza diametrul zonelor de inhibitie – lipsa cresterii bacteriene (mm).

Eficacitatea antimicrobiana a uleiului de catina (rondele portocalii) si a martorului – uleiul volatil de cimbru (rondele albe) fata de:

Fig. 19 – E.coli Fig. 20 – Salmonella abony

Fig. 21 – Staphylococcus aureus Fig. 22 – Bacillus subtilis

Fig. 23 – Pseudomonas aeruginosa Fig. 24 – Candida albicans

Fig. 25 – Aspergillus brasiliensis

Citirea rezultatelor se efectueaza la 18 ore – 24 de ore

Tab 9. – Rezultate privind eficacitatea antimicrobiana a Uleiului de catina

CONCLUZII

Uleiului de catina este un produs obtinut narural care are un continut bogat in substante minerale, in acizi organici, in zaharuri, in flavonoide, in uleiuri grase si in vitamine, mai ales provitamina A care previne depigmentarile provocate de imbatrinire, vitamina E care este cel mai apreciat antioxidant natural, realizand o buna protectie impotriva radicalilor liberi, vitamina F care este un amestec de acizi grasi nesaturati esentiali, asigura hranirea pielii si previne deshidratarea ei. Uleiul de catina asigura mentinerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii si creste rezistenta la agentii patogeni. Substantele active sunt antisclerotice si incetinesc procesele de imbatranire. Fructele de catina au de asemenea efecte radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja) dar sunt si bune in procesele de cicatrizare.

Cele mai importatne proprietati ale uleiului de catina sunt cele antioxidante, anti-imbatranire, nutritive, vitaminizante, emoliente, reparatoare, cicatrizante, de protectie solara dar si calmante sau de reducere a mâncărimilor sau a discomfortului pielii.

Cantitatea cea mai mare de minerale pe care o contine uleiul de catina este reprezentata de potasiu in concentratie de 160 mg/100 g, fiind urmata de cantitati de 30 de ori mai mici de sodiu 25 mg/100 g, calciul, magneziul, zincul, fierul si manganul avand valori sub 10 mg/100 g.

Uleiul de catina contine de asemenea si acizi grasi. Cel mai des intalnim acidul palmitoleic cunoscut sub forma de Omega 7 dar si acidul palmitic, concentratia lor fiind de 42% respectiv 34%. In uleiul de catina mai gasim acid linoleic (Omega 6) intr-un procent de 10.77%, restul acizilor gasindu-se in cantitati foarte mici, sub 10%.

Uleiul de catina a prezentat activitatea antimicrobiana cea mai mare fata de Salmonella abony (zona de inhibitie de 7 mm), fata de Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa si Candida albicans (zona de inhibitie avand 3 mm), fata de Staphylococcus aureus si Bacillus subtilis (zona de inhibitie avand 2 mm) si nu a prezentat eficacitate antimicrobiana fata de Aspergillus brasiliensis. Uleiul volatil de cimbru folosit ca martor pozitiv a prezentat activitate antimicrobiana fata de toate microorganismele – test.

Referinte bibliografice

*** Valorificarea superioara a catinei albe, Institutul Agronomic “Ion Ionescu de la Brad” , Iasi, 1982.

Bal L. M., Meda V., Naik S. N., Santosh S. 2011. Sea buck-thorn berries: A potential source of valuable nutrients for nutraceuticals and cosmoceuticals. Food Res Int. 44: 1718-1727

Basu M., Prasad R., Jayamurthy P., Pal K., Arumughan C., Sawhney R. C. 2007. Anti-atherogenic effects of seabuck-thorn (Hippophaea rhamnoides) seed oil. Phytomedicine. 14: 770-777

Brad I., Brad L. si Radu F., Catina alba – o farmacie intr-o planta, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002.

Cenkowski S, Yakimishen R., Przybylski R., Muir W. E. 2006. Quality of extracted sea buckthorn (Hippophae rham-noides L.) seed and pulp oil. Can Biosyst Eng. 48: 3.9-3.16

Ciobanu V. si Nicolescu S., Catina alba, oportunitate de afaceri pentru fermierii si investitorii din Romania, Bucuresti, 2003.

Danet A., Analiza Instrumentala -Partea I, ed. Univ. Bucuresti, 2010

Derevich IV, Shindyapkin AA. Extraction of organic oil from sea buckhorn seeds with supercritical carbon dioxide. Teoreticheskie Osnovy KhimicheskoiTekhnologii. 2014;38(3):294–304.

Didac M., Catinele, o exceptionala sursa de vitamine. Editor Grupul de Presa Macri S.R.L.

Dulf FV. Fatty acids in berry lipids of six sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L., subspecies carpatica) cultivars grown in Romania. Chem Central J. 2012;6(1):106.

Efterpi Christaki, 2012. Hippophae Rhamnoides L. (Sea Buckthorn): a Potential Source of Nutraceuticals. Food and Public Health 2012, 2(3): 69-72

Erkkola R., Yang B. 2003. Sea buckthorn oils: towards healthy mucous membranes. Agro Food Ind. Hi-tech. 3: 53-57

Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie” vol.II – capitolul Carotenoide, autor Viorica Istudor, Editura Medicala Bucuresti 2001

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.2.5 ,, RELATIVE DENSITY” (DENSITATE RELATIVA)

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.2.6. ,,REFRACTIVE INDEX” (INDICE DE REFRACTIE)

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.5.1. ,,ACID VALUE”( INDICE DE ACIDITATE).

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.5.6. ,,SAPONIFICATION VALUE’’(INDICE DE SAPONIFICARE).

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.5.5. ,, PEROXIDE VALUE’’ (INDICE DE PEROXID)

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2.13 “DETERMINATION OF WATER BY DISTILLATION” (DETERMINAREA APEI PRIN DISTILARE)

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.4. ,, LIMIT TESTS’’ (TESTE PENTRU LIMITE) SUBCAPITOLUL 2.4.27. ,,HEAVY METALS IN HERBAL DRUGS AND FATTY OILS’’( METALE GRELE IN PRODUSELE VEGETALE SI ULEIURI GRASE)

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.5.12 “WATER: SEMI-MICRO DETERMINATION” (SEMI-MICRO DETERMINAREA APEI)

Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.8.5 “WATER IN ESSENTIAL OILS” (APA PENTRU ULEIURILE ESENTIALE)

Gao X., Ohlander M., Jeppsson N., Bjork L., Trajkovski V. 2000. Changes in antioxidant effects and their relationship to phytonutrients in fruits of Sea buckthorn (Hippophae rham-noides L.) during maturation. J Agric Food Chem. 48: 1485-1490

Górnaś P, Šne E, Siger A, Segliņa D. Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaves as valuable source of lipophilic antioxidants: The effect of harvesttime, sex, drying and extraction methods. Ind Crop Prod. 2014;60:1–7.

Guan T. T. Y., Cenkowski S., Hydamaka A. 2005. Effect of drying on the nutraceutical quality of sea buckthorn (Hippo-phae rhamnoides L. ssp. Sinensis) leaves. J Food Sci. 70: E514-E518

http://www.academia.edu/25784457/CROMATOGRAFIA_DE_GAZE

http://www.cozacplant.ro/ulei_catina.html

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5438513/

Isayev JI, Karimov YB, Kazimov HA. New technology of sea-buckthorn oil extraction. Azerbaijan Med J. 2005;2:7–9.

Kallio H, Yang B, Peippo P. Effects of different origins and harvesting time on vitamin C, tocopherols, and tocotrienols in sea buckthorn (Hippophaë rhamnoides) berries. J Agric Food Chem. 2002;50(21):6136–42.

Kaushal M., Sharma P. C. 2011. Nutritional and antimicrobial property of seabuckthorn (Hippophae sp.) seed oil. J Sci In-dust Res. 70: 1033-1036

Kumar R., Kumar G. P., Chaurasia O. P., Singh S. B. 2011. Phytochemical and pharmacological profile of Seabuckthorn oil: a review. Res J Med Plant. 5: 491-499

Kyriakoposulou K, Pappa A, Krokida M, Kefalas P, Chronis M, et al. Bioactive compounds of sea buckthorns (Hippophae rhamnoides) berries and leaves -Effects of drying and extraction methods. Acta Hortic. 2014;1017:399–406.

Lavinia S., Gabi D., Drinceanu D., Daniela D., Stef D., Daniela M., Julean C., Ramona T., Corcionivoschi N. 2009. The effect of medicinal plants and plant extracted oils on broiler duodenum morphology and immunological profile. Romanian Biotechn Letters. 14: 4606-4614

Lee H. I., Kim M. S., Lee K. M., Park S. K., Seo K. Il., Kim H. J., Kim M. J., Choi M. S., Lee M. K. 2011. Anti-visceral ob-esity and antioxidant effects of powdered sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaf tea in diet-induced obese mice. Food Chem Toxic. 49: 2370-2376

Lee H. I., Kim M. S., Lee K. M., Park S. K., Seo K. Il., Kim H. J., Kim M. J., Choi M. S., Li T. S. C., Beveridge T. H. J. 2003. Sea Buckthorn. (Hip-pophae rhamnoids L.): Production and Utilization. National Research Council of Canada. pp.101-106

Necula V., Analiza senzorială a alimentelor, note de curs, Univ. Transilvania din Brașov, Brasov, 2010

Ramasamy T., Varshneya C., Katoch V. C. 2010. Immuno-protective effect of seabuckthorn (Hippophae rhamnoides) and glucomannan on T-2 toxin-induced immunodepression in poulry. Vet Med Int. Article ID: 149373

Rati I. V. si Rati L. "Catina alba in exploatatii agricole", Editura ANCA, 2003.

Rosch D., Bergmann M., Knorr D., Kroh L. W. 2003. Struc-ture – antioxidant efficiency relationships of phenolic com-pounds and their contribution to the antioxidant activity of sea buckthorn juice. J Agric Food Chem.51: 4233-4239

Siro I., Kapolna E., Kapolna B., Lugasi, A. 2008. Functional food. Product development, marketing and consumer accep-tance – A review. Appetite 51: 456-467

Societatea ecologica “Natura”, ICECHIM si CHIMINFORM DATA, Catina, un arbust putin cunoscut si utilizat in Romania, Bucuresti, 2003.

Suomela J. P., Ahotupa M., Yang B., Vasankari T., Kallio H. 2006. Absorption of flavonoids derived from Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) and their effect on emerging risk factors for cardiovascular disease in humans. J Agric Food Chem. 54: 7364-7369

Suryakumar G., Gupta A. 2011. Medicinal and therapeutic potential of Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.). J Ethnopharmac. 138: 268-278

Tiwari S., Bala M. 2011. Hippophae leaves prevent immu-nosuppresion and inflammation in 60Co-γ-irradiated mice. Phytopharmacology 1: 35-48

Upadhyay N. K., Kumar R., Mandotra S. K., Meena R. N., Siddiqui M. S., Sawhney R. C., Gupta A. 2009. Safety and healing efficacy of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) seed oil on burn wounds in rats. Food Chem Toxicol. 47: 1146-1153

Upadhyay N. K., Kumar R., Mandotra S. K., Meena R. N., Siddiqui M. S., Sawhney R. C., Gupta A. 2009. Safety and healing efficacy of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) seed oil on burn wounds in rats. Food Chem Toxicol. 47: 1146-1153

Wang B., Lin L., Ni. Q., Su C. L. 2011. Hippophae rham-noides Linn. For treatment of diabetes mellitus: A review. J Med Plants Res. 5: 2599-2607

Wang Y. C. 1997. Analysis on nutrition elements of sea buckthorn. Hippophae 10: 24-25

Xing J., Yang B., Dong Y., Wang B., Wang J., Kallio H. P. 2002. Effects of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) seed oil on burn wounds in rats. Food Chem Toxicol. 47:1146-1153

Yang B., Kallio H. 2002. Composition and physiological effects of sea buckthorn (Hippophae) lipids. Trends Food Sci Technol. 13: 160-167

Zeb A. 2004. Chemical and nutritional constituents of sea buckthorn juice. Pakistan J Nutr. 3: 99-106

Zeb A. 2006. Anticarcinogenic potential of lipids from hip-pophae – Evidence from the recent literature. Asian Pac J Cancer P. 7: 32-34