Catehezele baptismale introducere și importanță [629548]

Capitolul I.
Catehezele baptismale – introducere și importanță

I.1. Cateheza baptismală – introducere și explicare terminologică

Pentru început se cuvine – pentru a înțelege cu adevărat ceea ce a reprezentat și
reprezintă cateheza pentru creștinism, dar mai ales cea de tip baptismal , la care face referire
această lucrare științifică – să ne întoarcem în timp și să pătrundem în sfera creștinismului
primar, de unde să culegem prețioase informații și învățături despre primele forme de
propovăduire a cuvântului .
Părin tele Eugen Jurca identifică ca prime forme de propovăduire a cuvântulu i în
Biserica primară kerigma apostolică , cateheza și omilia ; despre acestea trei detaliază în
Cateheza baptismală în antichitatea creștină1.
Etimologic, luând în discuție prima formă menționată, grecescul κηρυγμα s-ar
traduce prin „proclamație cu voce înaltă; un anunț făcut printr -un herlad (crainic, sol)2;
kerigma , prin forma ei de expunere orală, devine, astfel, „mesagerul” prin care cuvântul
sfânt este ex primat populației creștine, mai exact celor chemați (invi tați) să cunoască
profunzimea creștinismului.
Despre Kerigma apostolică se poate constata că, prin intermediul cuvântări lor
Sfinților Apostoli, care aveau ca subiect „principal […] Învierea Domnului”3, capătă caracter
sinonimic cu termenii de „ misiune și evanghelizare ”4.
Prin intermediul kerigmei apostolice se pășește pe marele drum al creștinătății , iar
următoarea oprire este reprezentată de cateheza în sine, pentru a se ajunge, în cele din urmă,
la finele drumului unde se află încreștinarea prin Sfâ ntul Botez și implicit legătura veșnică
cu Mântuitorul Hristos și Dumnezeu.

1 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004
2 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004,
p. 18.
3 Jean Daniélou, L’Église des premiere temps , Éd. Du Seuil, 1985, pp. 11 -12 apud Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca,
Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004, p. 19.
4 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004,
p. 19.

Pe scar a evolutivă a misiunii de propovăduire se așază cateheza , ramură a
disciplinei numită Catehetică, a cărei importanță se con cretizează în jurul conceptului de
învățământ religios .
Dacă în cazul kerigmei apostolice am discutat despre chemarea sau invitația la
credință, cateheza reprezintă deja un alt nivel al propovăduirii, astfel ea se situează „«între
două momente fundamentale ale prop ovăduirii cuvântului lui Dumnezeu, între kerigmă (care
invită la credință) și omilie (care aprofundează mai târziu, în cadrul Sf. Liturghii, mesajul
spiritual) ”5.
Originea etimologică a cateheticii, după cum menționează Fericitul Augustin în
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină6, ar proveni „de la verbul grec katechein = a învăța
pe cineva cu glas tare”7, ceea ce s -ar putea asocia și prin faptul că „instituția catehetică se
naște firesc, în prelungirea dimensiunii kerygmatice a mesajulu i evanghelic.8
Catehetica , în viziunea Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon „este disciplina Teologiei
Practice care se ocupă cu studiul normelor științifice de predare a învățământului religios –
educativ, care au ca scop formarea de caractere religios -morale.”9
Terminologia care se conturează în jurul disciplinei catehetice este formată din
următorii termeni derivați: catehetul, adică cel căruia îi revine rolul didactic, cel care educă
pe cineva; catehumenul – este practic cel care învață de la altul, adică de la catehet și mai
este numit și elev sau ucenic; cateheza „este, în general vorbind, lucrarea didactică a
Bisericii, fie că e vorba despre catehizarea în biserică, în cadrul cultului divin, fie că este
vorba de ora de religie .”10
Cea de -a trei a formă de prop ovăduire, respectiv omilia , se alătură celorlalte două și
se situează, practic, la polul opus kerigmei apostolice , despre care am precizat a fi doar o
formă inicipientă de propovăduire a cuvântului.
În cazul omiliei vorbim deja de prezența înțelegerii cuvântului apostolic și realmente
se trece la aprofundarea cuvântului și a mesajului transmis. Cu toate acestea, omilia „ar fi

5 Jean Daniélou, Régine du Charlat, La catechesi nei primi secoli, Elle Di Ci, Torino -Leumann, 1982, pp. 8 -9
apud Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 20 .
6 Cristian Bădiliță , Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața cre ștină, Editura Polirom, Iași, 2002
7 Cristian Bădiliță, Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 5.
8 Fericitul Augustin, Prima ca teheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 5
9 Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Introducere în Catehetica Ortodoxă , tipărită cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Patriarh Teoctist, Editura Sofia, București, 2004, p. 10x
10 Pr. Pr of. Dr. Vasile Gordon, Introducere în Catehetica Ortodoxă , tipărită cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Patriarh Teoctist, Editura Sofia, București, 2004, p. 10

echivalentul predicii de astăzi, aflându -se într -un strâns raport cu Liturghia, cu lecturile
biblice din cadrul ei, pe care le in terpretează și le aprofundează.”11.
Etimologia termenului de omilie își are rădăcinile în grecescul η ομολια , ας, care la
rândul său are echivalent în limba română termenul de „reuniune” cu ale sale forme
sinonimice de „adunare sau societate”12.
În ceea ce privește componența termenului, acesta s -ar compune din „adverbul όμοû
= în același loc, îmreună și substantivul ή ίλη, – ης = mulțime13, (turmă de animale), grup de
oameni, având sensul de convorbire, discuție în grup”14.
Odată cu trecerea timpu lui, omilia avea să cunoască noi valențe care s -o încadreze
sub o altă semnificație , ea devine practic „element integral și indispensabil al Liturghiei”15
prin care cuvântul revelat să fie expus, aprofundat, interpretat în modul cel mai corect și
practic transmis pe cale orală.

11 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 22.
12 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 22
13 Mihail Bulacu, Omilia exegetică -biblică , Editura Autorului, Oradea, 1929, p. 14 apud Pr. Eugen Jurca ,
Cateheza baptismală în antochitatea creștină , Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș, 2009, p. 30
14 Pr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antochitatea creștină , Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș,
2009, pp. 30 -31
15 Domenico Sartore et Achille M. Tr iacca (sous la direction de), Dictionaire Encyclop édique de la Liturgie
(art. Hom élie), vol. 1 (A -L), Brepols, Luxemberg, 1992, p. 573 apud Pr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în
antochitatea creștină , Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș, 2009, p. 32 .

I.2. Catehezele baptismale și importanța lor în primele veacuri creștine

Din practica liturgică cunoaștem expresia de Liturghie a catehumenilor , care se mai
numește și Liturghie a celor chemați la botez și expresia de Liturghie euharistică . De ce
discutăm despre două categorii a Sfintei Liturghii? Ascest fapt se datorează faptului că în
primele veacuri creștine majoritate a celor prezenți la slujbele Bisericii erau nebotezați,
practic se aflau într -un proces de catehizare, de cunoaștere și înțelegere a Sfintei Taine a
Botezului . Aceștia din urmă se diferențiau de cei botezați, cei care puteau primi Trupul și
Sângele Domnulu i și nu aveau dreptul să rămână la Sfânta Liturghie decât până la „ectenia
celor chemți, respectiv cuvintele: „câți sunteți chemați ieșiți, cei chemați ieșiți, câți sunteți
chemați ieșiți, ca nimeni din cei chemați să nu rămână”16, moment care reprezenta începutul
Sfintei Liturghii Euharistice sau a credincioșilor.
În primele veacuri creștine se cunoaște „pe baza mărturiilor peregrinei Atheria la
Ierusalim (secolul IV), […] că Liturghia catehumenilor avea loc în biserica Golgotei, ridicată
pe locul răst ignirii Domnului, iar Liturghia euharistică se săvârșea în biserica Învierii,
înălțată pe locul Sfântului Mormânt”17.
Se observă un fapt esențial din care extragem idea că în vechime omilia avea un
caracter dublu exprimat , în funcție de categoria de oameni cărora le era dedicată, respectiv
catehumenilor și creștinilor botezați, cei din urmă aflându -se la un nivel mai ridicat de
înțelegere a creștinimului. Evident, astăzi se constată caraterul unicitar al omiliei sau
predicii.
Revenind asupra termenului de cateheză , în jurul căruia această lucrare științific ă își
centrează punctul de cercetare , dar cu precădere asupra unei singure categorii, respectiv
cetehez a baptismal ă, voi încerca, în rândurile următoare, să ofer o imagine generală asupra
acestei din urm ă menționate tipologii.
Sorgintea catehezelor baptismale își are locul, fără să avem vreun dubiu în acest sens,
în Biserica primară, care avea ca prime forme de catehezare: cateheza baptismală,
mistagogică și morală.
Sintagma „cateheză baptismală” este strâns legată de Taina Sfântului Botez și, după
cum s -a precizat și în fragmentul anterior, s -a făcut cunoscută în primele veacuri creștine și
este parte constitutivă a perioadei catehumenatului, adică perioada în care „cadidatul la

16 nota Liturghier
17 Petre Vintilescu, Liturghierul explicat , Editura I.B.M.O., București 1972, p. 155 apud Pr. Eugen Jurca,
Cateheza baptismală în antochitatea creștină , Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș, 2009, p. 32 .

botez, înainte de a fi botezat, este făcut catehumen, adică este trecut prin treapta intermediară
dintre starea de necreștin și cea de creștin”18; cu alte cuvinte , candidatul la botez trebuia
inițiat în a înțelege sensul și rolul pe care îl oferă Sfântul Botez creștinătății. Rolul didact
revenea Sfinților Apostoli care , prin porunca primită de la Mântuitorul Iisus Hristos de a
propovădui creștinismul , aveau, pe lâng ă acest rol esențial, scopul de a catehiza pe cei care
dorea u să se încreștineze și să cunoască ceea ce reprezent ă Taina Sfântului Botez.
Cateheza pregătea, practic, sufletele celor care urmau a fi botezați, fapt ce relevă
aspectul conform căruia „își ia putere la Pogorârea Sfântului Duh, exteriorizându -se în
vorbirea Sfântului Petru, deci prin viu grai. De aceea, rămâne de netăgăduit faptul că la baza
catehezelor scrise stau catehezele orale ale Sfinților Apostoli”19.
Pentru secolul III al erei creștine „ Tradiția apostolică , scriere atribuită lui Hipolit […]
impune trei ani de pregătiri catehumenale”20.
Cel mai probabil această perioadă foarte îndelungată prin care catehumenul trebuia
să treacă prin anumite etape și teste pentru a -și demonstra vrednicia creștină și faptul că este
apt pentru Sfântul Botez se datorează, în primul rând, contextului perioadei respective.
În perioad a menționată persecuțiile creștine erau în floare, iar ca ndidatul trebuia să
fie ferm în ceea ce privește calea aleasă, ei proven ind dintre păgâni, iar cazurile în care
aceștia alegeau să se pronunțe de partea necreștini lor erau destul de dese.
Cu siguranță acestă perioadă era scurtată în cazul creștinilor zeloși , care înțelegeau
cuvântul apostolic și însemnătatea noțiunii de creș tin.
Pentru secolul al IV -lea se pare că situația s -a schimbat radical. „Primejdia
persecuțiilor dispare, mai mult decât atât, creștinismul devine mai întâi religie tolerată, iar
în cele din urmă religie oficială […]21. Evoluția devine tot mai evidentă odată cu trecerea
timpului, care poate fi considerat drept un element natural în procesul de încreștinare a
populației.
În mod evident, deodată cu încetarea persecuțiilor, putem vorbi și despre schimbarea
percepției creșt ine și, în general, a mentalității, schimbare care se caracterizează cel mai mult

18 Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Litur gica specială , EIBMBOR, pp. 408 -409, articol publicat pe site -ul
Doxologia.ro, disponibil pe https://doxologia.ro/taine -ierurgii -slujbele -bisericii/ce -este-catehumenatul ,
accesat la data de 05.05.2018 .
19 Mihaela Bobârcă, Metode de educație întâlnite în opera Fericitului Augustin și actualitatea lor , Editura PIM,
Iași 2011 , p. 37 .
20 Cristian Bădiliță , Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002 , p. 8 .
21 Cristian Bădiliță, Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea c ărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 8 .

pe plan social, întrucât „majoritatea părinților își înscriu copiii, de la o vârstă fragedă, la
catehumenat , dar refuză să -i boteze până la vârsta maturității.”22.
Poate exis tă un semn de întrebare în aceste situații de amânare a botezului, ceea ce
ar părea ca o discrepanță în comparație cu realitatea creștină a zilelor noastre. Datorită
importanței deosebite acordate catehumenatului și, realmente, botezului propriu -zis se par e
că în vechime, unii catehumeni „își amânau botezul până în pragul morții (botezul
«clinic»).”23. Pentru exemplificare pot fi considerate cazurile Sfinților Părinți „capadocieni,
pentru lumea orientală, și pe cele ale lui Ambrozie și Augustin, pentru lumea occidentală.”24.
În ceea ce privește procedura de încreștinare a celor care doreau să se boteze, practic
etapele prin care trebuia să treacă candidatul pentru a demonstra faptul că este apt pentru a
intra în procesul de catehizare , se pare că acesta trebuia să „treacă un examen, în fața unui
«doctor/didaskalos al comunității locale. Acesta le punea diferite întrebări privitoare la: a.
mobilul dorinței de a deveni creștin; b. condiția socială (dacă e sclav sau om liber); c. meseria
pe care o practică.”25.
Apar astfel mai multe semne de întrebare asupra acestui procedeu de testare
menționat. Răspunsurile sunt destul de evidente și ușor de intuit. Aceste întrebări aveau un
scop precis, acela de a -l determina pe candidat să aleagă opțiunea cea mai optimă.
Ca și astăzi și atunci existau meserii incompatibile cu morala creștină, precum actori
sau proxeneți, iar din acest motiv candidatul era întrebat despre meseria pe care o practică.
Acesta trebuia să aleagă între a fi creștin și a -și practica meseria în co ntinuare.
Acest exemplu este destul de relevant în testarea dorinței de a deveni creștin.
În cazul în care catehumenul era „declarat” apt pentru a merge mai departe în
procesul catehumenal propriu -zis, acesta intra într -un program de catehizare mai amplu , care
dura „patruzeci de zile, o instrucție serioasă necesitând o anumită perioadă de timp”26 la
sfârșitul căreia avea loc un examen, „înaintea episcopului însuși, în cursul căruia candidatul
trebuia să dea seama – stând desculț pe o țesătură de pânză – de comportamentul său din

22 Cristian Bădiliță, Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creșt ină, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 8 .
23 Cristian Bădiliță, Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 8 .
24 Cristian Bădiliță, Ritual ul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 8 .
25 Cristian Bădiliță, Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 8 .
26 Cristian Bădiliță, Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Iniț iere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 9 .

perioada catehumenală.”27. Prezența nașului era absolut necesară, acesta fiind considerat
martorul principal al procedurii de examinare. În cazul în care candidatul era considerat
admis, „episcopul trecea numele candidaților […] în tr-un registru « Cartea vieții ».”28. Acest
din urmă gest era consacrat printr -o importnață deosebită în ceea ce privește calitatea de
viitor creștin a catehumenului.
Observăm din cele menționate mai sus importanța deosebită pe care o reprezenta
cateheza în primele veacuri creștine, fapt care conduce la concluzia conform căreia cateheza
se poate include în rândul elementelor constitutive ale creștinismului.

27 Cristian Bădiliță, Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 9 .
28 Cristi an Bădiliță, Ritualul catehezei (în creștinismul timpuriu) , în introducerea cărții: Fericitul Augustin,
Prima cateheză. Inițiere în viața creștină , Editura Polirom, Iași, 2002, p. 9 .

I.3. Impo rtanța catehezelor baptismale în propovăduirea apostolică

Cateheza baptismală, a flată în strânsă legătură cu cateheza din primele veacuri
creștine, reprezintă scopul prioritar al Sfinților Apostoli prin intemediul căreia pregăteau
catehumenii pentru primirea Tainei Sfântului Botez în primele veacuri creștine.
Respectând porunca Mântuitorului Iisus Hristos , respectiv „Mergând, învățați toate
neamurile , botezându -le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățândule să
păzească toate câte v-am poruncit vouă ” (Matei 28, 19 -20), aceștia au hirotonit personal
clerical care să poată săvârși Taina Sfântului Botez, episcopi și preoți.
Modalitățile de catehizare erau aplicate în funcție de situația în care se afla
catehumenul. „Astfel, Sfântul Ap ostol Pavel, în convorbirile catehetice cu iudeii folosea
argumente din Legea Veche , iar cu păgânii, argumente raționale (uneori filosofice), intuitive
etc., desprinse din viața, ob iceiurile și gândirea lor”29.
Exemplul catehetic al Sfântului Apostol Pavel reprezintă efectiv modelul cel mai
folosit în primele veacuri creștine când „învățământul catehetic se desfășura gradat, de cele
mai multe «inductiv (de la simplu la complex)» ”30.
Adresându -se corintenilor, Sfântul Apostol Pavel le spune „Cu lapte v -am hr ănit, nu
cu bucate, căci dacă nu puteți mânca și încă nici acum nu puteți, fiincă sunteți tot trupești.
Câtă vreme este între voi pizmă și ceartă și dezbinări, nu sunteți oare trupești și nu după firea
omenască umblați?” (I Corinteni 3, 2 -3); iar evreilor astfel se adresează: „Căci voi, care de
multă vreme s -ar fi cuvenit să fiți învățători, aveți iarăși trebuință ca cineva să vă învețe cele
dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană
tare. Pentru că oric ine se hrănește cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptății, de vreme ce
este prunc; iar hrana este pentru cei desăvârșiți, care au prin obișnuință simțurile învățate să
deosebească binele și răul. ” (Evrei 5, 12 -14).
Se observă un lucru esențial – despre care s -a menționt și mai sus –, adaptabilitatea
în exprimare a Sfântului Apostol Pavel în funcție de cei cărora li se adresează, iar mesajul
general care se desprinde din versetele de mai sus este de fapt o modalitate prin care Sfântul
Apostol Pa vel încearcă o trezire a conștiinței celor cărora li se adresează. Astfel le transmite

29 Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Introducere în Catehetica Ortodoxă , tipări tă cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Patriarh Teoctist, Editura Sofia, București, 2004, p. 25.
30 Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Introducere în Catehetica Ortodoxă , tipărită cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Patriarh Teoctist, Editura Sofia, București, 2004, p. 25.

prin metaforele folosite ideea că trebuie să fie dedicați credinței și nu celor trupești, pentru
a putea înțelege cuvântul transmis.
Concluzionând se poate spune că „metodele și formele de catehizare ale Sfântului
Apostol Pavel, cunoscute mai bine decât în cazul celorlalți Apostoli, datorită scrierilor neo –
testamentare, sunt emblematice pentru toți.”31.

31 Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Introducere în Catehetica Ortodoxă , tipărită cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Patriarh Teoctist, Editura Sofia, București, 2004, p. 25.

I.4. Necesitatea continuității catehezelor baptismale în context ul actual

Cateheza, în contextul extinderii ei la toate nivelurile și la clasele sociale, se află
astăzi într -o zonă de cunoaștere aprofundată, mai ales datorită faptului că știința catehetic ă,
prin reprezentanții ei de seamă, duce la „apariția unor «catehisme naționale» elaborate foarte
atent și competent de comisii de specialitate sub patronajul Conferințelor Episcopale locale,
[…] prin înființarea unor « Centre Catehetice » puternice, cu o producție masivă de materiale
cateh etice32.
Cu siguranță putem vorbi astăzi despre acestă er ă digitală ac tuală, cu ajutorul căreia
putem procura foarte ușor material c atehetic, s ă dispun em de informa țiile și învățăturile
catehetice necesare îmbogățirii cunoștințelor în ceea ce privește aceast ă ramură a învățăturii
crești ne; cu toate acestea puține sunt p rogramele și in țiativele catehetice de a pro povăduire
catehetică, auzim destul de rar despre inițiative în acest sens care să se desfăș oare de câteva
ori într-o lună calendaristică.
Este nevoie de „«dialog catehetic »”33, care să apr opie catehetul de catehu men, de
multe ori, în cadrul programelor catehetice, cateh umen ul își enumeră și exprimă ide ie,
cateheza încheindu -se într -o manieră simplistă , asemni unui final de predic ă.
Nu de multe ori se ajunge ca , poate chiar astăzi, dar și cel mai proba bil și în vech ime,
cateheza să fie confundată cu o predică, să ca pete cara cteristicile de expunere și caracterul
unei omilii.
Cateheza , consider, în ac tualitatea contemp orană, când sufletu l poartă o luptă
decis ivă în contextul ideologiilor socialiste care se perindă în jurul nostru , are nevoie de
exprimarea doleanțelor suflete ști și de oameni care să vindece , prin sfatu rile lor pertinente ,
sufletele „chinuite” ale unei epoci moderne.
Cel mai probabil , din ace st motiv, este nevoie de o ac tualizare în ceea ce privește
cateheza, poate chiar și cea de t ip baptismal, pentru a se reînoi cuvântul ca tehetic al Sfinților
Apostoli care au reprezentat și repre zintă, fără d oar și poate, modelul catehetic suprem, iar
„ucenicii ” lor sunt și astăzi printre noi, preoții , care, la rândul lor, își asumă rolul de
vindecători de sufl ete.

32 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 11.
33 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 11.

Părintele Eugen Jurca ajunge , în contextul celor afirmate mai sus, să declare că
„limbajul, încă suficient încremenit în tiparul «vechilor cazanii », se desprinde greu de
metehne le și artificiil e atilistice omiletice . Insistențele « pedagogilor de școală veche » de a
formu la ace ste «cateheze » (în realitate niște predici vesperale tipizate! ) […] nu se justifică
nici din punct de vedere logic, nici psih o-logic, nici măcar meto do-logic. Nu fac altceva
decât să încorseteze sponta neitatea ( dezinhibarea ) unui dial og între altar și naosul
bisericii ”34.
Necesitatea î noirii cate hezei, zilele a cestea, e mai mult decât necesară, iar din acest
motiv în cele ce urmează voi e numera și explica o seri e de motive care fac d in această
necestiate de înoire un act i mpetuos întrucât se cere o r eînoire a metodologiei catehetice, se
cere schimarea limbajului, e nevoie de „o « mutație» […] într-o zonă prea puțin e xplorată și
explo atată din dom eniul teologiei practi ce”35.

34 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 11.
35 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 12.

I.4.1. Motive de natur ă socio -culturală

Perspectiva care se deslușește din accepțiunile care vizează motivele de natură soci o-
culturală , care susți n reîno irea catehezei , vine în sprijinul afirmării ideologiei conform căreia
societ atea actuală , prin transformările sale din ultimel e veacuri creșt ine și implicit
transformările care survin impactului tehnologic, are nevoie și de o schimbare pe plan
religos -catehetic.
Impli carea Bisericii , mult mai activă, este absolutamente impet uasă în aceas tă eră a
schimbării continue a societății ac tuale, în era tehnologiei informației, a informaticii în
genere .
Ușurința cu care astăzi se p oate ajun ge la informație poate fi considerată un avantaj
cultural, dar , cum as tăzi auzim , destu l de fre cvent, sintagma de „ puralism cultural” sau
„globalizare” , posibilitatea de a cădea în plasa informațiilor eretice și a ideologiilor anti –
creștine este practic uzuală .
Se cere o reîn oinre și a o impl icare mult mai complexă a biseri cii prin program e de
catehizare adapt ate noilor ideologii, la fel cum Sfântul Apostol Pavel , în primele veacu ri
creșt ine, se ad resa catehumenilor în funcție de men talitățile și clasele sociale d e care
aparțineau aceștia, astăzi e ste nevoie de (re)catehizare prin preoții , profesorii de religie sau
teologie care au misiunea grea de a păstra tradiția apostolică în aceste zi le într-o formă
adaptat ă.
Aces ti preoți, care cu siguranță săvârșesc cele menționate, sunt , prac tic, prin harul
primit la hirotonie, „trimișii” Mântuitorului I isus Hristos care îi trimite în ace stă lu me să
continuie misiunea de a păstra neclintită credința creștină, credința străbună.
Amin tind despre fenomenul „globalizării ” se p ot alătura acest uia, în ziua de ast ăzi,
alți termeni precum „secularizarea ”, – „o consecință a proces ului de raționalizare excesv ă ce
a dus la o perifizare s ocială a religiei și desacral izare36” –, „relativis mul moral” ,
„consumismul” .
În cazul „cosumismului” se poate intregra și consumismul de tip cultural care „printr –
o «îngurgitare » masivă de cunoștințe, fără discernământ, ce pr ovoacă deseori o mai ma re
confuzie și insecuritate existențială”37.

36 Arhimandrit Teofil Tia, Reîntregirea Europei? Teologia religiei în pastorala și mis iologia occidentală
contemporană , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2 003, p. 19 apud Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza
baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004, p p. 12-13.
37 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 13.

Se pot vedea , în zilele noas tre, dese situații în care „catehumenul ” are neapărată
nevoie de consiliere în ce a ce p rivește apartența lui la religa creștină, de multe ori, lăs ându-
se pradă tehnicilor de manipulare al e unor răuv oituri, își pierd identitatea c reștină. Toate
aceste a se dator ează pluralității culturale care provine at ât pe cale orală ( mass -media), cât și
pe ca le scrisă prin cărțile sau informații le citite p e dives e site -uri sau articole.
Concluzia care se desprinde din cele menționate mai sus este că Biserica își dă astăzi
examenul continuității crești ne prin reprezentanții să i care au misiunea , după cum am
precizat și câteva rânduri mai sus , de a cont inua misiun ea apostolică. „Imp erativul «Dați-le
voi să m ănânce !» devine o exigență de mare forț ă și ac tualita te.”38.

38 Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara,
2004, p. 13.

I.4.2. Motive de natură psihologică și antropol ogică

În rândul motivelor de natură psihologică și antropol ogică se număr ă „cele cu referire
la car acterul dinamic și deschis al procesului d e «maturi zare umană », care comportă
necesitatea unei « continue formări și învățări »”39.
În cadrul procesului de „maturizare umană ” este foarte evid entă necesitatea
catehizării structurate în funcție de categori ile de vârstă, în s pecial se cere o catehizare
adaptată în zilele noast re care s ă implice copii , adole scenții, și adul ții, care să țină cont de
pariticularitățile psi hologice în funcție de ca tegor ia de vârstă.
Preotul sau catehetul a re misiu nea de a acorda atenție deosebită catehezei, pri n care
cateh umenul își poate crea personali tatea, ea fiin d „un « însoțitor » de încredere în dinamica
procesului de formare și maturizare psihologică și re ligioasă a perso anei.”40

39 Arhimandrit Teofil Tia, Reîntregirea Europei? Teologia religiei în pastorala și mis iologia occidentală
contemporană , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2 003, p. 19 apud Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza
baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004, p . 13.
40 Arhimandrit Teofil Tia, Reîntregirea Europei? Teologia religiei în pastorala și mis iologia occidentală
contemporană , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2 003, p. 19 apud Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza
baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004, p . 14.

I.4.2. Rațiuni teologic -pastorale și duhovniceș ti

Teologia practică poartă prin in termdiul catehezei mantia unei vieți duhovnicești
contiune a creștinului.
Cateheza „face parte din «practica pas torală» , cultivând raportul personal sau
comuni tar în cadrul parohiei și consolidează « raportul duhovnice sc» între me mbrii
comun ității și preot ( catehet) .”41.
Rolul de bază pe care îl reprezint ă motivele de reînoire a catehezei din rețiuni
teologico -pastorale este acela de a crea legături strânse între preot și ucenic, între catehet și
catehumen, prin car e cel din urmă s ă-și cunoască și să -și aprecieze identitatea cr eștină.
Cateheza „este chiar un mijloc excelent de pastorație, care în af ara faptului de a explica
practicile și simbolistica liturgic ă, de a iniția în doctrina ș i practica religioasă [ …], dezvoltă
relația de la persoană la p ersoană42, practic crează o familie creștină care durează.
În cadrul acestei familii nu se poate vor bi despre pierderea identității creștine, aici se
poate vorbi doar doar d espre dragoste și unire cu Hris tos, se crează rezist ență împo triva
diver selor controve rse ideologice care își pierd diversitatea și se unesc în cadrul unei singure
idei, aceea de credință. Practic diferențele de mentalitate sunt îndepăr tate, iar ce i catehizați
gândesc, vorb esc, lucrează într -un singur duh.

41 Arhimandrit Teofil Tia, Reîntregirea Europei? Teologia religiei în pastorala și mis iologia occidentală
contemporană , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2 003, p. 19 apud Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza
baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004, p . 15
42 Arhimandrit Teofil Tia, Reîntregirea Europei? Teologia religiei în pastorala și mis iologia occidentală
contemporană , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2 003, p. 19 apud Pr. Lect. Dr. Eugen Jurca, Cateheza
baptismală în antichitatea creștină , Editura Marineasca, Timișoara, 2004, p . 15.