Categoriile Principale de Grupari Ce Se Ocupa cu Criminalitatea Organizata Transfrontaliera

CATEGORIILE PRINCIPALE DE GRUPĂRI CE SE OCUPĂ CU CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ TRANSFRONTALIERĂ

1. SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ȘI CRIMA ORGANIZATĂ

2. ORGANIZAȚII CRIMINALE TRADIȚIONALE

3. MAFIA ROMÂNĂ

4. MAFIA ȚIGĂNEASCĂ

5. CRIMINALITATEA „GULERELOR ALBE”

6. CRIMA ORGANIZATĂ TRĂSĂTURĂ CARACTERISTICĂ VIEȚII CONTEMPORANE DIN ROMÂNIA ÎN ULTIMII ANI

1. SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ȘI CRIMA ORGANIZATĂ

Aspecte generale

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-a caracterizat printr-o veritabilă schimbare în toate domeniile economico-sociale, a gândirii și a modului de viață. O doctrină retrogradă, de înăbușire a drepturilor și libertăților cetățenești se prăbușește și alta, opusă, își face loc pe vaste spații geografice, îndeosebi în Europa de Est dar și în Asia, Africa și America Latină. Era, deci, natural ca această schimbare să se repercuteze și asupra fenomenului infracțional, având în vedere că acesta constituie suma unui ansamblu de factori favorizatori. Asistăm, astfel, la un fenomen al globalizării comerțului, al piețelor financiare, al protecției mediului înconjurător, al drepturilor omului etc. Această tendință a provocat două rezultate simultane: primul, dispariția limitelor dintre național, regional și internațional, lumea devenind aproape un stat; al doilea, întrepătrunderea problemelor politice, economice și sociale, până la punctul de a nu mai fi posibil să fie separate, în cadrul acestei tendințe, globalizarea s-a extins și în sfera criminalității. A apărut astfel crima organizată la nivel transnațional și transcontinental. Această tipologie-a infracționalității și-a îndreptat atenția spre anumite domenii, favorizate de climatul de globalizare, cum ar fi: traficul de stupefiante, traficul ilicit de arme, traficul de materiale nucleare, terorismul, prostituția, pedofilia, spălarea banilor, furtul și contrabanda cu mașini scumpe, cu obiecte de patrimoniu cultural, răpirea oamenilor de afaceri și a vedetelor în scopul șantajului și extorcării de fonduri, corupția din companiile multinaționale, pervertirea responsabililor guvernamentali, pirateria camioanelor și a vaselor maritime, poluarea mediului și furtul de bani prin intermediul computerelor. Crima organizată a îmbrăcat un aspect mondializat, aducând atingere siguranței publice, umbrind suveranitatea statelor și tulburând buna desfășurare a activității instituțiilor economice, politice și sociale.

De la zi la zi, formele de manifestare ale crimei organizate s-au diversificat, acestea trecând de la domenii tradiționale, cum sunt jocurile de noroc, camătă și prostituția, la traficul internațional de automobile furate, furtul obiectelor de artă și arheologie, fraudă cu cărți de credit, comerț cu animale rare etc., ajungându-se la organizarea activității infracționale după modelul companiilor legale (sectoare de preluare, producție, transport, valorificare, protecție).

în ultimii ani, ca urmare a conflictelor naționale, etnice și chiar interstatale, un mare număr de depozite militare a intrat sub controlul unor bande criminale, fapt ce face ca traficul cu armament, substanțe toxice și radioactive să cunoască o dezvoltare fără precedent, fiind aproape scăpat de sub control.

Organizațiile criminale sunt implicate tot mai mult în practici ilicite de dumping și înregistrarea unor pierderi fictive, operațiuni realizate deseori cu complicitatea unor funcționari corupți.

O situație de noutate, exploatată de crima organizată, este micșorarea ofertei mondiale de organe umane pentru transplant. Ca urmare, s-a dezvoltat o piață neagră cu astfel de produse care exploatează sărăcia, îndeosebi în țările subdezvoltate, iar progresele înregistrate în tehnicile de transplant al organelor prelevate sunt de natură a spori această activitate atât de sumbră.

Sistemele electronice de comunicație neputând fi secretizate perfect, devin vulnerabile în fața acțiunilor criminale comise prin intermediul computerelor. Prejudiciul este enorm iar autorii au foarte mari șanse de a nu fi descoperiți.

Fața văzută a profiturilor ilicite, realizată prin spălarea banilor, cunoaște mijloace din ce în ce mai sofisticate, iar sumele uriașe obținute sunt valorificate de cartelurile criminale pentru a ține sub control importante instituții financiar bancare ori instituții economico-sociale, creându-se de multe ori adevărate monopoluri prin înlăturarea concurenței.

Prin corupție, arma cea mai teribilă și perfidă, crima organizată urcă spre vârfurile societății, cuprinzând instituții vitale ale statului, sugrumând libertatea și independența acestuia, punând în pericol siguranța sa.

1.2 Caracteristici.

Spre deosebire de acțiunile unor indivizi care, ocazional, se asociază pentru a comite infracțiuni , o organizație criminală constituie o asociație premeditată, concepută până la cele mai mici detalii în ceea ce privește rolul și modul de acțiune al celor ce o constituie. Efectele sale: secătuirea puterii societății, amenințarea stabilității guvernării, determinarea creșterilor taxelor, periclitarea securității individuale și colective, controlul exercitat asupra sindicatelor și influențele asupra structurilor de putere politică și economică.

În varianta clasică a unei organizații criminale pot fi o serie de trăsături specifice:

a) STRUCTURA – membrii rețelei au sarcini și responsabilități în funcție de pregătirea și abilitatea specifică a fiecăruia. Însă și structura se caracterizează prin ierarhie strictă și autoritate.

O organizație criminală implică coordonarea unui număr de persoane în planificarea și execuția actelor ilegale.

Conform teoriei lui Donald R. Cressy, organizațiile criminale dispun de o structură și organizare formală, chiar birocratică care se prezintă astfel:

b) ERMETISM SI CONSPIRATIVITATE. Această trăsătură derivă atât din vechea origine socio-culturală a fenomenului cât și din necesități obiective determinate de nevoia de autoprotecție, de evitare a penetrării propriilor rânduri de către organismele abilitate prin lege.

Într-o altă opinie avizată, pericolul grav pe care îl reprezintă aceste organizații criminale derivă din subcultura sa arhaică, mult mai interiorizată și mai bogată, tradusă din selectarea riguroasă a recruților și din capacitatea de fier de a impune membrilor săi reguli neiertătoare de conduită care sunt fără excepție respectate.

Discreția și respectarea legii tăcerii omerta, sunt calități indispensabile pentru fiecare membru al unor astfel de organizații. Componenții lor riscă să fie eliminați fizic în caz de trădare.

În ultimii ani, ca urmare a eforturilor depuse în plan național și internațional, un număr important al capiilor organizațiilor criminale au fost capturați și deferiți justiției. Unii dintre ei au vorbit. Ca urmare regula conspirativității s-a întărit și mai mult, limitând la minimum atât legăturile între membrii rețelei cat si circulația de informații în interiorul rețelei, sau asupra severității selecției de noi membri.

c) FLEXIBILITATE,RAPIDITATE SI CAPACITATE DE INFILTRARE. În timp organizațiile criminale de tip mafiot au dovedit o extraordinară capacitate de adaptare atât în privința domeniilor preferate de activitate, cât și la condițiile concrete, social-politice și istorice din țările în care s-au constituit.

Plecând de la domenii minore ale economicului, organizațiile criminale au ajuns să coordoneze cea mai mare parte a traficului mondial cu stupefiante, arme, muniții, să fie proprietare ale unor bănci și societăți de holding, să dețină hoteluri, cazinouri și terenuri petrolifere să se implice în metode moderne ale crimei, cum ar fi frauda financiar- bancară, spălarea banilor și criminalitatea informatică.

În scopul atingerii obiectivelor proprii, structurile organizațiilor criminale s-au implicat în lumea finanțelor, în politică, în justiție și politică.

d) CARACTERUL TRANSNAȚIONAL AL ORGANIZAȚILOR CRIMINALE.

Deschiderea largă a frontierelor, elaborarea unei legislații extrem de permisive factorului extern, slaba dezvoltare economică, instabilitatea politică și corupția din țările sărace au creat oportunități și breșe excepționale pentru expansiunea și mondializarea organizațiilor criminale.

e) ORIENTAREA SPRE PROFIT. Această trăsătură caracterizează activitatea organizațiilor criminale. Câștigul este realizat prin menținerea monopolului asupra domeniilor în care își desfășoară activitatea: traficul cu narcotice, jocurile de noroc, pornografia, prostituția, traficul cu arme, etc.

f) UTILIZAREA FORȚEI. Este esențială în atingerea propriilor obiective și se manifestă prin intimidare, șantaj, corupție și violență. Aceste metode sunt utilizate în două direcții:

În primul rând, pentru a menține disciplina în interiorul propriei structuri. Odată pătruns în ”interior”, recrutul învață ”codul onoarei” și legea tăcerii-omerta siciliană. Indiscreția sau trădarea sunt pedepsite cu moartea, indiferent dacă structura criminală se numește Mafia, La Cosa Nostra, Yakuza, Triade, etc.

2) Pentru a pedepsi acele persoane care nu se supun cerințelor și intereselor criminale sau acționează împotriva lor.

1.3. Codul comportamental

”Imaginea clasică a organizațiilor criminale arată faptul că supraviețuirea unei structuri de acest tip este problematică dacă comportamentul membrilor săi nu este nici previzibil nici în conformitate cu evaluările și așteptările fiecăruia dintre indivizii care compun organizația.”

Regulile de conduită ajută la stabilirea conformismului și a previzibilității. Sancțiunile pentru încălcarea lor ajută la menținerea și supraviețuirea organizației. Între regulile luate în seamă se numără: păstrarea secretului, prioritatea acordată mai întâi organizației și apoi individului, interzicerea luptelor interne, indiferent de motiv, interzicerea acțiunilor care produc oroare populației ( ex. Răpirile).

1.4. Domenii de acțiune

Comunitatea internațională a fost pusă în fața unei economi ”subterane” de mare anvergură, caracterizată prin infiltrarea piețelor economico-financiare de către structurile criminale în încercarea acestora de a prelua controlul asupra unor importante sectoare economice interne și internaționale. Procesul este vast, bazat pe tranzacții financiare globale în continuă creștere. Piețele financiare internaționale cuprind în fiecare zi în valoare de sute de miliarde de dolari, din care numai o mică parte par a fi operațiuni de comerț licit. Restul se bazează pe capital speculativ, lichid și semilichid, investit pe termene scurte și care garantează anonimatul investitorilor.

Transnaționalizarea celor mai mari bănci, eliminarea restricțiilor și al controlului asupra investițiilor străine, dezvoltarea tehnologiei electronice de transmitere a informațiilor financiare constituie parte din cei mai importanți factori ce determină creșterea acestei imense mase monetare speculative. Amploarea acestui fenomen, cât șu complexitatea lui , sunt de natură șă descurajeze orice încercare de control statal și creează condițiile propice de marcare a banilor proveniți din afaceri ilicite precum traficul de droguri, arme, carne vie, cu autoturisme de lux furate, escrocherii, camătă, taxă de protecție etc.

2. ORGANIZAȚII CRIMINALE TRADIȚIONALE

Aspectele prezentate în continuare sunt simptomatice pentru criminalitatea internațională, ele fiind cuprinse în materialele prezentate la „Reuniunea internațională asupra criminalității organizate și a bandelor de infractori de origine asiatică, italiană și est-europeană”, care a avut loc la sediul Secretariatului General al Organizației Internaționale de Poliție Criminală – INTERPOL, în orașul francez Lyon, precum și în materialele puse la dispoziție de Biroul Federal de Investigații al SUA (FBI) cu ocazia seminarului internațional de pregătire a ofițerilor de poliție organizat la Budapesta.

Criminalitatea de sorginte italiană

Se afirmă că italienii în general și sicilienii în special au o concepție arhaică cu privire la coeziunea comunitară și lupta împotriva inamicului comun. Codul lor moral presupune un deosebit simț al demnității individuale și pretinde tăcerea liber consimțită în problemele secrete, sistem ce dăinuie de peste un mileniu și care este respectat cu rigurozitate. Specificul local a fost dăltuit de-a lungul secolelor, ca efect al rezistenței la împilările provocate de cuceritorii străini, de guvernele locale și jaful bandelor de răufăcători autohtoni.

„Mafia siciliană”

După unii „Mafia” reprezintă o organizație secretă, constituită în anul 1282, în timpul unei revolte cunoscute în istorie sub numele de „Viespile siciliene”, îndreptate asupra ocupanților francezi. Astfel termenul „Mafia” ar corespunde prescurtărilor cuvintelor unei lozinci frecvente utilizate în acea perioadă: „Morte Alla Francia, Italia Anele” (Moarte Franței, strigă Italia). Pentru a rezista invadatorilor și a organiza lupta de rezistență, un grup de sicilieni a inițiat un nucleu armat care apăra comunitatea, pedepsea tâlharii și răufăcătorii, ignorând legea străină.

De-a lungul timpului această organizație secretă a evoluat negativ degenerând în criminalitate și violență.

Conform altor opinii, originile mafiei, ca și cele ale Camorrei, s-ar afla la începutul secolului al XIX – lea. Structurile acestora s-ar fi dezvoltat în contextul turburărilor sociale și politice care au caracterizat Sicilia și sudul Italiei în timpul secolului trecut. În această viziune, conceptul de „Mafia” este mai degrabă o problemă de tradiție, o stare de spirit un sens al mândriei și demnității, o filozofie de viață și un stil de comportament pe care orice sicilian îl recunoaște imediat.

Primul nucleu al structurii este „Familia”. Uniunea mai multor familii puternice este numită „cosche”. Mai multe „cosche” cu același profil formează o anumită alianță numită „consorteria”. Toate „consorteria” din Sicilia formează „Onorata Societa”, adică „Mafia”.

Mafia din Sicilia are o structură piramidală și este prezentată în figura următoare.

„Familia” este celula de bază a Mafiei. Forța familiei este asigurată de numărul membrilor ei și de prieteniile cu persoane sus-puse pe care șeful reușește sa le stabilească. Cu cât persoanele sunt mai influente, cu atât mai mare este interesul Mafiei de a le capta prietenia. La baza Mafiei Siciliene se află „oameni de onoare” sau soldați constituiți în grupe de câte zece oameni. Soldații aleg șeful numit reprezentant, căci apără interesele familiei, acesta la râdul lui își alege un adjunct și unul sau doi consilieri ( locotenenți ). Între șefi și „oameni de onoare” se impun „capo decina”, șeful zecimii. Șefii familiilor desemnează un șef al provinciei, un reprezentant al provinciei. Orașul Palermo este o excepție, el desemnând un singur „capo mandamenta”, dar având puterea de a intra în „Cupola”.

Figura centrală a Mafiei este șeful. Prin denumirea de „naș” se sublinează în mod evident poziția majoră a acestuia față de marea masă a mafioților, el este persoana care a cununat sau a botezat pe majoritatea celor din organizație. Pentru a ajunge un „naș” sicilian, trebuie ca acesta să foarte bogat și foarte respectat, lucru mai important decât bogăția. Un capo mafia trebuie să fie îndrăzneț, rece, vivlean și violent în același timp, trebuie să aibă minte și mai ales „mână” (în sens simbolic, adică să fie autoritar, iute și puternic dacă situația o cere). El trebuie să știe să tacă și să-i asculte pe toți supușii și pe cei care îi cer ajutorul, în afara cazului când trebuie să intervină.

„Mafia” este apreciată drept cea mai periculoasă organizație criminală, nu numai datorită numărului mare de membri (mai multe mii ), ci mai ales ca urmare a structurii organizaționale și capacității sale de a dezvolta strategii unitare, în ciuda articulației complexe a rețelei operaționale. Prin caracteristicile sale, Mafia este singura organizație italiană care oferă un model criminal valabil la nivel internațional. În ultimele decenii Mafia s-a instalat nu doar în Sicilia, dar și la Roma, Napoli, Milano și Torino, precum și în alte țări ca S.U.A., Canada și Australia.

Nu se amestecă direct în treburile „mărunte” ale familiei pe care o conduce, nu tebuie să fie arogant (aroganța pentru mafioți este echivalentul prostiei), să aibă prin excelență atitudine de „împăciuitor”, de sfătuitor, de om măriminos.

Un adevărat „naș” nu va purta niciodată armă, există destui mafioți de grad inferior care să o folosească Și să execute orbește ordinele date de capo-mafia

Pentru a intra în organizație trebuie depus un jurământ de credință care va face ca noul membru să aibă acces la toate bunurile comune ale Mafiei și să beneficieze de un mare suport din partea acesteia, datorită influențelor și relațiilor pe care o are în societate. Jurământul odată depus va însemna și un număr însemnat de obligații.

Jurământul de intrare în Mafia siciliană este la fel de sute de ani și ritualu primitiv este neschimbat. Reprezentantul familiei aduce la cunoștința noi lor oameni de onoare, regulile care guvernează organizația. Îi previne pe noii veniți că mai au timp să renunțe la inițiere și le repetă obligațiile ce decurg din apartenența la Mafie:

1)Să nu furi și să nu exploatezi prostituția!

2)Să nu te atingi de nevestele celorlalți oameni de onoare!

3)Să nu ucizi un om de onoare!

4)Să nu trădezi nimic poliției!

5)Să nu te cerți cu un camarad și să mainifești totdeauna un comportament serios și corect!

6)Să respecți un secret absolut în ceea ce privește Mafia în fața străinilor!

7)Să eviți să te prezinți singur altor oameni de onoare!

După aceasta îi ivită să-și alegă un naș dintre cei prezenți în încăpere. De obicei participă doar un șef de familie, iar alegerea se face dintre oamenii de onoare ai acestuia, apoi are loc ceremonia jurământului. Ea constă din ai întreba pe fiecare cu ce mână trage. I se înțeapă apoi indexul mâinii respective, și cu picătura de sânge care țâșnește din deget este atinsă icoana Madona Bunei Vestiri, care se supun că este patroana Mafiei și se serbează pe 25 Martie. Apoi se dă foc icoanei și inițiatul o trece dintr-o mână în alta evitând să o stingă și jură să nu trădeze regulile Mafiei, altfel va arde și el astfel icoanei.

În momentul în care rănește inițiatul, oficiantul îi spune să nu trădeze niciodată, pentru că „în Mafie se intră prin sânge și se iese prin sânge”. Mafiotul va jur ca pe lângă cele șapte reguli să mai respecte câteva care privesc structura Mafiei. Astfel el nu are dreptul să ceară explicații asupra ordinelor pe care le primește, nu are voie să mintă, să descopere cine mai face parte din Mafie, să-și păstreze onoarea și demnitatea chiar în fața morții, să nu ucidă fără ordin. Execuțiile unei persoane importante sunt decise de Cupola și vor fi încredințați numai unor oameni de onoare aleși de reprezentanți.

Toate aceste grupări criminale, care diferă ca tradiție și în ciuda conflictelor dintre diferite grupuri ce au măcinat constant structurile organizatorice ale acestora, au continuat să se dezvolte dea lungul anilor, ajungând să influențeze administrația politică, justiția, și economia, afectând în mod serios bazele ordinii sociale.

Unitatea de acțiune ca și buna organizare structurală a mafiei nu exclud o autonomie relativă a fiecărei familii, în ceea ce privește problemele locale și nici luptele fratricide, mai ales pentru obținerea conducerii acesteia.

„Camorra”

Instalată în provincia Campania, „Camorra” desemnează societatea secretă a răufăcătorilor napolitani. Compusă dintr-o serie de organizații locale, aflate adesea în opoziție „Camorra” s-a consacrat mai ales datorită traficului de narcotice, în particular de cocaină. Tentativele de organizare centralizată nu au avut succes, cea mai semnificativă înregistrându-se în 1980, sub conducerea renumitului mafiot Raffaele Cutola și soldându-se cu un eșec total (a generat o luptă violentă între grupările mafiote care a avut drept rezultat numeroase vărsări de sânge).

Cutremurul din 1980, care a devastat o bună parte din provincia Campania, a oferit o ocazie favorabilă pentru structurile mafiote de a se implementa în viața economică, urmare a fluxurilor de capital public destinate reconstrucției zonelor afectate.

„N´dragheta”

Este principala organizație criminală din Calabria (regiune situată în sudul Italiei). Ea dispune de o structură organizatorică orizontală, compusă din clanuri numite „cosche” sau „´ndrine”, ai căror membrii sunt recrutați pe baza legăturilor de familie. Din această cauză, rivalitățile și conflictele între clanuri se mențin pe parcursul mai multor ani și chiar generații.

„N´dragheta” este specializată în răpiri de persoane, urmate de răscumpărarea ostaticilor. Ca mod de operare, organizația își desfășoară activitatea infracțională în afara teritoriului, preferând zonele din nordul și centrul Italiei, zone care sunt mai bogate și care oferă o serie de facilități în ceea ce privește libertatea de acțiune, posibilitatea închirierii de locuințe și automobile, utilizarea unor canale de spălare a banilor proveniți din activitatea criminală.

Comparativ cu celelalte două organizații, N´dragheta are un stil de acțiune mai arhaic, dar la fel de periculos și dur.

Indiferent de particularitățile pe care le îmbracă structurile organizatorice și modurile de operare ale celor trei organizații, aceste pot fi considerate ca aparținând organizațiilor de tip mafiot, deoarece recurg la violență și impun legea tăcerii.

„Mafia”, „Camorra” și „N´dragheta” au ca activități infracționale de bază traficul de droguri, șantajul, traficul de arme și muniții, răpiri și sechestrări de persoane, traficul de influență, contrabanda, proxenetismul, furtul cu mâna armată, traficul ilicit de autovehicule. Pentru a face cât mai grea depistarea activității ilegale, cele trei organizații au strânse legături cu alte bande italiene ce acționează pe teritoriul altor state și cu care cooperează în atingerea scopurilor. Pentru obținerea protecției urmăresc infiltrarea în rândurile poliției, politicienilor și a oamenilor de afaceri influenți.

Criminalitatea de sorginte americană

Rădăcinile crimei organizate din America sunt identificate încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea în rândul unor familii de imigranți irlandezi. Constituind pătura cea mai săracă a societății, fără drepturi politice, aceștia erau obiectul unei permanente discriminări. În concepția lor, supraviețuirea depindea de forță și de decizia de a o utiliza. Folosind-o, au descoperit că banii pot fi obținuți cu ușurință din escrocarea proprietarilor de case de toleranță sau jocuri de noroc, precum și din alte afaceri ilicite. Au obținut și mai mulți bani atunci când și-au dat seama că politicienii și oamenii de afaceri au nevoie de protecția lor.

Bandelor irlandeze le-au urmat cele formate din imigranți evrei proveniți din țările est-europene.

Începând cu 1960, pe coasta de vest a imigrat un mare număr de chinezi care s-au angajat îndeosebi în construcții de drumuri și căi ferate. Specialiști în arte marțiale, ei au constituit organizații criminale denumite „tang”, care operau în zonele Chinatown din San Francisco, Los Angeles și mai apoi în New York, având ca domenii preferate jocurile de noroc, bordelurile, sălile de dans și vânzarea de narcotice.

Practic istoria criminalității internaționale în America este istoria imigranților, a sărăciei, discriminării, corupției și degradării. Totodată ea este istoria succesului obținut pe căi ilicite.

Criminalitatea italiano-americană

Între 1900 și 1930 în SUA au sosit aproximativ 6,7 milioane de italieni, originari în special din sudul Italiei și Sicilia. Săraci și analfabeți, necalificați, o parte s-au întors în Italia, însă mulți au rămas pe coasta de est alcătuind „Mica Italie” în ghetourile urbane, mai ales în New York. Inițial crimele italienilor se îndreptau împotriva conaționalilor: estorcări de fonduri, vendete, răpiri de persoane etc. prin forță și profitând de indiferența poliției, unii dintre ei au ajuns bogați și puternici, continuând să-și extindă activitățile ilicite și să angajeze în acest scop tot mai mulți oameni. În timp, organizațiile criminale italiene au refăcut pe teritoriul american structurile din țara de origine.

„Mâna Neagră”

Pentru prima dată a fost semnalată la 20 octombrie 1890, în New Orleans, când a fost ucis un ofițer de poliție. Sute de italieni au fost arestați ca suspecți, dar eliberați în lipsă de probe. Zvonurile despre mituirea justiției și intimidarea martorilor au circulat cu rapiditate stârnind mânia populației și ostilitatea față de Mafie, considerată a fi vinovată de asasinat. Din considerente de mândrie națională și pentru a obține bunăvoința americanilor, comunitățile italiene au negat cu înverșunare existența organizației mafiote.

În realitate, „La Mano Nera” (Mâna Neagră) reprezintă o organizație de tip mafiot care se ocupa cu estorcarea de fonduri prin scrisori de amenințare anonime.

„Uniunea Siciliană”

A apărut la sfârșitul secolului XIX-lea, la New York, ca o societate fraternală, având ca scop promovarea intereselor legitime ale imigranților sicilieni. Uniunea a furnizat membrilor săi asigurări pe viață și ajutoare sociale suplimentare și a acționat energic pentru eradicarea crimei în rândul comunităților siciliene din America.

După 1900, ca urmare a imigrării masive din Italia, au apărut numeroase filiale ale Uniunii Siciliene în toate zonele colonizate de sicilieni (de exemplu, în zona Cicago, în 1920, Uniunea avea peste 40000 de membri).

Odată cu introducerea prohibiției alcoolului, respectarea Uniunii a decăzut, fiind infiltrată cu gangsteri care au pervertit țelurile asociației prin primirea în rândurile și în conducerea sa de vechi membri ai Mafiei. Aceștia au făcut presiuni pentru impunerea tradițiilor culturale ale „Onoratei Societăți” siciliene.

„La Cosa Nostra”

A doua generație de italieni – cea născută pe pământ american – s-a dovedit a fi mult mai adaptată noilor condiții socio-culturale și economice. Aceasta a utilizat activitatea ilicită ca o modalitate de a câștiga rapid bani și succes. Indiferent de provincia lor de origine, italienii și-au unit eforturile pentru profit și ajutor reciproc, adeseori coordonându-și acțiunile cu cele ale bandelor de evrei și irlandezi.

Între anii 1930-1931 s-a înființat așa-numitul Castellmmarese care a urmărit eliminarea ori lipsirea de putere a bătrânilor mafioți și totodată s-a realizat coordonarea eforturilor gangsterilor italieni, iar în final a dus la apariția unei noi entități intitulate „La Cosa Nostra”. Tradus literal, „La Cosa Nostra” înseamnă „lucrul ăsta al nostru”.

Această organizație unește familiile și le coordonează acțiunile prin intermediul unei „comisii” care analizează și supervizează orientarea generală și principalele planuri de perspectivă ale „corpurilor” reunite.

Familiile din cadrul „La Cosa Nostra” sunt organizate în baza unei structuri ierarhice. Fiecare familie are un lider (bossul), care reprezintă autoritatea supremă în cadrul familiei de crimă organizată. Bossul are doi adjuncți – numiți sub-boși sau consilieri – care îl asistă la transpunerea regulilor de guvernare a activităților familiei. Principalele atribuții ale acestor consilieri constau în rezolvarea disputelor dintre familiile organizației, participarea la medierea eventualelor conflicte și consilierea bossului asupra problemelor din cadrul familiei respective.

Următoarea treaptă în cadrul ierarhiei din cadrul familiei o reprezintă „boșii stradali”, care mai sunt numiți și capos, căpitani, caporegimes, capodecina sau skippers. Aceștia au ca sarcină supervizarea mai multor membrii sau asociați, care sunt organizați în grupuri denumite „echipaje” (crew). Numărul de membrii din compunerea unui echipaj variază în funcție de mărimea familiei de crimă organizată, de natura activităților criminale, precum și de gradul de putere și de influența pe care o are bosul stradal în cadrul familiei.

Gradul cel mai mic al unui membru din cadrul familiei, îl constituie soldato sau button. Un soldat din cadrul organizației jură credință familiei în cadrul unor ritualuri secrete de inițiere. Primirea în rândul membrilor organizației este rezervată doar bărbaților de origine italiană (cel puțin din partea tatălui), care sunt sponsorizați de un membru cu vechime în cadrul familiei. Individul nou primit în organizație este descris adesea ca un „om făcut” și nu are voie să părăsească organizația cât timp trăiește.

Organizația mai recurge și la serviciile oferite de alți indivizi, care, deși nu sunt membrii ai familiei criminale, îi asistă în diverse modalități la săvârșirea infracțiunilor (se consideră că fiecare membru al familiei criminale mai are cel puțin zece asociați).

Două caracteristici importante ale Cosei Nostra sunt identice cu cele ale vechii Mafii siciliene: Codul tăcerii și structura ierarhică.

Există unele deosebiri între mafia italiană și Cosa Nostra

În primul rând termenul de „familie” nu mai are aceeași conotații ca și în Italia, fiindcă în familiile italiene membrii sunt în marea lor majoritate rude și sunt sicilieni, pe când în S.U.A. există familii, aproape toate, în care există și membrii neitalieni (evrei, irlandezi, polonezi) iar legăturile de rudenie între membrii famililor sunt puține și foarte îndepărtate.

Organizarea structurală a mafiei din S.U.A. este următoarea:

Instanța supremă a Cosa Nostra este alcătuită din nașii familiilor americane, și ea încearcă să soluționeze pe cale pașnică toate neînțelegerile, numele pe care îl poartă este „Comisia”.

Cosa Nostra exploatează toate domeniile crimei organizate, un lucru care nu este pe placul multor mafioți italieni, aceștia dezaprobă exploatarea prostituției și a jocurilor de noroc de către membrii Cosa Nostra. Cele două aduc profituri imense mafiei americane și așa cum am mai menționat structura și modul de funcționare este cel al unei fabrici, deci tot ce aduce profit este exploatat.

Lumea subterană a crimei organizate americane nu aparține exclusiv italienilor, irlandezilor și evreilor. Aici se interferează, ca într-o alianță poliglotă, „Triadele” chineze, „Yacuza” japoneză, italo-americanii și negrii, precum și celelalte națiuni care au aptitudinea și hotărârea de a trăi periculos, dar bine pe seama Statelor Unite și a lumii întregi.

Criminalitatea de sorginte asiatică

„Triadele chineze”

Societățile secrete chineze cu profil criminal, cunoscute sub denumirea de triade, au fost formate inițial ca grupuri de rezistență față de dinastia chineză care a domnit în China de la începutul secolului 17 până în 1912. Cuvântul „triadă” (în limba engleză triad) provine de la emblema societăților secrete, de formă triunghiulară, cele trei laturi reprezentând: cerul, pământul și omul.

Ca o caracteristică de bază a organizațiilor putem evidenția păstrarea integrității secretului care este asigurată în manieră strictă și brutală de către „Prăjina roșie” a triadei (un individ instruit în arte marțiale, care, alături de echipa lui, este responsabil de asigurarea securității interne și externe a societății).

„Triadele” se bazează în continuare pe mobilul fricii în rândurile organizației, la nivelul altor grupări criminale competitive și în sânul comunităților locale. Practica de a-i trimite pe executanți în străinătate pentru a duce la îndeplinire misiunea de aplicare a acestui regim de teroare este des întâlnită.

Organizațiile chineze conduc și crima organizată din Vietnam, Thailanda, Laos, Birmania, Filipine, Macao și Malaysia.

Triadele au o organizare tipic asiatic, toate gradele din triadă au un cod numeric, de la cel mai mic număr la cel mai mare, 49-498.

Structura unei triade se prezintă astfel:

Un TAI LO 498 este echivalentul unui „naș” de familie italiană, el are cea mai mare putere din triadă și este cel care hotărăște în privința unor probleme foarte importante: o afacere importantă, declanșarea războiului împotriva unei alte triade sau uciderea unor persoane importante.

GROSS SANDOL 432 și 489 sunt principalii locotenenți ai unui Tai Lo ei se ocupă de buna funcționare a triadei și de problemele care se ivesc pe teritoriul controlat de organizație.

În perioada anilor ′50-′60 triadele s-au dezvoltat îndeosebi în Hong Kong și Taiwan, reușind ca la începutul anilor ′70 să controleze mai multe posturi de poliție din Hong Kong.

Deși în prezent structurile Triadelor sunt variabile, totuși putem afirma că ele au o serie de elemente comune care se bazează în principal pe modelele și tradițiile moștenite din trecut (spre exemplu: ritualul de inițiere, cunoscut sub denumirea de „atârnarea felinarului albastru”, îi obligă și astăzi pe candidați să repete cele 36 de jurăminte de loialitate, referitoare la păstrarea secretului și a frăției.

Organizațiile chineze lucrează cu sume imense de bani și de aceea într-o triadă va exista un consilier financiar „White Poper Fan” care va administra banii și îl va ajuta pe șeful triadei atunci când are de încheiat o afacere.

Originea, evoluția, ritualurile, practicile și chiar activitățile moderne ale triadelor sunt extrem de asemănătoare cu cele ale Mafiei siciliene (spre exemplu, în cadrul Mafiei siciliene, loialitatea și solidaritatea sunt recunoscute prin codul tăcerii – omerta, în timp ce în cadrul triadelor păstrarea tăcerii în fața autorităților însărcinate cu aplicarea legii se face având la bază următorul proverb chinezesc: „Când ești în viață nu te duce la autorități, iar când ești mort nu te duce în iad”). Alte elemente comune al celor două tipuri de organizații constau în faptul că atât „Mafia”, cât și „Triadele” sunt angajate în activități criminale și au capacitatea de a genera diverse grade de frică și respect în rândurile populației.

Alcătuirea Triadelor se bazează în principal pe două grupuri de indivizi. Primul grup, probabil și cel mai numeros, este format din indivizi care aderă la organizație din dorința de a nu fi supuși hărțuielilor permanente. Al doilea grup este compus din indivizi care aderă pentru a se realiza pe planul reputației sau al câștigurilor materiale, din dorința de a intra în rândul lumii interlope sau, în cazul unor criminali pe cont propriu, pentru a putea opera în teritoriul controlat de anumite bande. Cu toate că primul grup este rareori angajat în activități criminale, totuși indivizii din cadrul acestuia însoțesc Triadele, întărind astfel convingerea că ele ar dispune de o bază de putere mult mai mare decât este în realitate.

„Boryokudanul japonez”

Societate japoneză de crimă organizată cunoscută sub denumirea de Boryokudan, dar și sub denumirea mult mai populară de „Yakuza”, este alcătuită din peste 2.500 de grupări, cu un număr total de aproximativ 110.000 de membrii. Agenția Națională de Poliție a Japoniei folosește termenul de Boryokudan (în traducere „violenții”) datorită faptului că aceste grupări sunt implicate în traficul de droguri și războaiele dintre bande.

În trecut, cu toate că membrii organizației erau implicați în activități ilegale cum ar fi prostituția și jocurile de noroc, totuși „Yakuza” a fost acceptată de societatea japoneză deoarece principalele acțiuni erau îndreptate cu predilecție către pătura bogată a societății nipone. Cu timpul, pe măsură ce victimele jafurilor și extorcărilor din rândul cetățenilor obișnuiți au crescut, societatea japoneză a catalogat organizația ca fiind periculoasă și înafara legii.

După cel de-al doilea război mondial s-a modificat și imaginea generală a Yakuzei prin faptul că membrii organizației au optat pentru o ținută similară cu a gangsterilor americani (costume de culoare închisă, cravate închise la culoare, ochelari de soare).

Astăzi, datorită statutului recunoscut pe față de către societatea japoneză, „Yakuza” cu membrii ei constituie o clasă aparte având o cultură, bogății și legături politice proprii. În plus, membrii Yakuzei se laudă în exterior cu afiliația lor la organizație, fiecare grup având insignă proprie purtată la vedere (prinsă la reverul hainei). De asemenea, insignele și steagurile grupărilor sunt afișate pe față în localurile și la intrările în spațiile destinate întâlnirilor, iar membri grupărilor se supun aproape permanent tatuajelor cu reprezentări de șerpi, balauri, valuri și personaje mitologice, fapt care, în opinia lor, simbolizează originea ancestrală a organizației și devotamentul lor constant.

Structura internă a Yakuzei este astfel constituită încât toată autoritatea și bogăția sunt concentrate în mâna șefului (Oyabunului). Statutul unui membru depinde de eficiența sa de câștigător căruia i se cere să transfere profiturile celor aflați la nivelele superioare lui. Este un sistem extrem de competitiv, având menirea să exercite o permanentă presiune în direcția asigurării protecției.

O sarcină permanentă a membrilor organizației constă în găsirea de noi domenii, metode și procedee pentru a satisface setea constantă de câștig al celor aflați la nivelele superioare.

Dacă până în anii ′70 se credea că „Yakuza” nu este interesată de piața externă, astăzi există suficiente indicii care atestă preocupările ilegale transnaționale ale organizației. Principalele activități externe constau în: importul ilegal de armament individual și muniții, întrucât după cel de-al doilea război mondial cetățenilor japonezi li s-a interzis prin lege portul armelor de foc; investițiile de capitaluri în țările capitaliste dezvoltate, falsificări de documente oficiale; traficul de droguri, răpiri, omucideri, delapidări etc.

Organizația urmărește atragerea în activitățile ilicite îndeosebi a etnicilor japonezi. Una dintre cele mai uzitate metode în această direcție este cea a racolării prin intermediul ghizilor. Astfel, odată ajunși pe un teritoriu străin, datorită dificultăților limbii, cetățenii japonezi sunt constrânși să graviteze în jurul conaționalilor lor și să se ducă acolo unde le recomandă ghizii lor. Având angajamente parafate cu diferite grupări ale Yakuzei, ghizii îi îndrumă pe aceștia spre barurile, restaurantele și locațiile patronate de organizație.

Ca și în cazul societăților „Triadelor”, organizațiile „Yakuza” se aseamănă în multe puncte de vedere cu „Mafia”, în special în privința legilor nescrise ce guvernează activitățile lor. Spre exemplu, membrii Yakuza sunt instruiți să nu divulge niciodată secretele organizației, să nu se implice personal în consumul de droguri, să nu rețină pentru ei banii ce trebuie predați organizației, să nu apeleze sub nicio formă la ajutorul autorităților de aplicare a legii și să fie supuși față de superiorii lor. Există însă și o diferențiere majoră: spre deosebire de Yakuza, Mafia nu se bucură de aproape nicio apreciere pozitivă în rândul publicului, trebuind să rămână o organizație clandestină.

Criminalitatea de sorginte rusă/euroasiatică

Organizațiile criminale rusești/euroasiatice sunt percepute astăzi ca fiind o amenințare crescândă la adresa țărilor Europei și a Statelor Unite ale Americii. În acest sens există tot mai multe dovezi privind extinderea organizațiilor criminale rusești spre aceste zone, dar în egală măsură și a organizațiilor ce își au sediul în Europa sau SUA, pentru a pătrunde în spațiul fostelor republici sovietice.

Conform analizelor efectuate în domeniu, s-a evidențiat faptul că printre imigranții din statele sovietice ale anilor ′70-′80 s-au aflat și numeroase elemente aparținând lumii interlope. Odată ajunși în țările de destinație ei au pus bazele unor noi organizații criminale care ulterior s-au dezvoltat, atrăgând tot mai mulți etnici ruși. În momentul de față există indicii că situația în creștere a criminalității și a corupției la nivel înalt din fostul spațiu sovietic a determinat acești foști imigranți să se orienteze spre oportunitățile oferite de această zonă.

În prezent, gradul sporit de liberă circulație în străinătate a cetățenilor ruși și euroasiatici, dezvoltarea unor concerne internaționale, a băncilor și firmelor particulare, absența unei valute stabile și convertibile, precum și existența unei economii în descreștere, reprezintă principalii factorii care, în mod inerent, au dus la apariția și dezvoltarea rapidă a unei problematici infracționale și a unei corupții la nivelul organelor de stat, facilitând totodată crearea unui climat favorabil de răspândire a criminalității rusești către Europa și SUA.

Astăzi numărul estimat al organizațiilor criminale din Rusia este de 4.352, având mărimi diferite și forme diverse de organizare. Numărul total al membrilor acestor grupări criminale este apreciat la circa 100 000, dintre care aproximativ 18 000 o reprezintă liderii. Dintre aceste grupări criminale 165 sunt alcătuite pe baze etnice, iar 174 operează pe plan internațional.

Există aproximativ 185 de „hoți-nași” ruși (în traducere liberă, boși ai crimei organizate ruse) și circa 500 de alți „hoți-nași” euroasiatici aflați în fostele republici sovietice. „Hoțul-naș” este un post bine conturat, ocupantul acestuia având autoritate supremă și bucurându-se de respectul total din partea comunității criminale euroasiatice.

La fel ca și în cazul Mafiei siciliene și aceste organizații sunt guvernate de o serie de reguli cum ar fi ritualurile, responsabilitățile specifice treptelor ierarhice, codul strict de conduită și codul tăcerii.

În evantaiul acestor grupări criminale un loc distinct îl ocupă grupul criminal islamic al cecenilor, grup care exercită un grad considerabil de influență și putere pe tot teritoriul Rusiei, în special la Moscova și Sankt Petersburg, precum și în Europa și Statele Unite. Membrii acestui grup sunt implicați în extorcări și asasinate la comandă pe întreg mapamondul.

Din analiza indiciilor actuale se poate deduce că activitățile organizațiilor criminale ruse și euroasiatice au cele mai cuprinzătoare spectre infracționale, fiind însoțite de legături și caracteristici internaționale bine definite, unele ramificații ajungând până la serviciile secrete.

Organizațiile criminale ruse și euroasiatice, începând încă din primul an după dobândirea libertății de a călători în străinătate, au manifestat o capacitate remarcabilă de a-și extinde operațiunile în SUA, Polonia, Germania, Cehia, Ungaria, Țările Baltice și în cele din Peninsula Scandinavă, existând toate premizele ca în viitorul apropiat să depășească organizațiile italiene de crimă organizată.

Criminalitatea de sorginte europeană

Germania

În directă legătură cu infractorii germani sau independent de aceștia, au acționat și grupuri de infractori de origine asiatică, italiană și est-europeană.

Grupurile de infractori, compuse din japonezi, chinezi, malaiezieni, ruși, italieni aparținând Mafiei și Camorrei, sunt implicate în traficul de droguri, furt cu mâna armată, trafic de monedă, cărți de credit și pașapoarte false ori falsificate, trafic de autovehicule furate și răpiri de persoane în scop de răscumpărare. Referitor la grupurile de infractori ce provin din țările Europei de Est, care acționează pe teritoriul Germaniei. Se dețin date verificate că acestea sunt formate în principal din ruși și polonezi. Infractorii ruși provin din fosta Armată Roșie, rămași încă în Germania Răsăriteană, precum și a turiștilor și noilor imigranți economici.

Sunt aduse ilegal în Germania din Statele Europei de Răsărit prostituate, droguri și substanțe radioactive, iar în sens invers traficanții transportă mașini furate de aici sau din alte țări occidentale.

Furturile de mașini în Germania au crescut fiindcă cererea lor pe piața neagră est-europeană, dincolo de frontierele externe ale UE, este în continuă creștere.

Franța

În această țară acționează grupuri ale crimei organizate italiene („Mafia”, „Camorra”, „N'dragheta”) care în general se ocupă cu traficul de droguri, contrabandă, traficul de arme și muniții, traficul de autoturisme furate, escrocherii, furtul de obiecte de artă, omorurile calificate, traficul de valută și cărți de credit false. Referitor la organizațiile criminale de origine asiatică, organele franceze de poliție nu dețin încă informații suficiente asupra lor, datorită faptului că încă nu pot fi controlate informativ.

Spania

Fiind o prețioasă punte maritimă între Europa și celelalte continente, Spania a devenit un important centru unde se interferează interesele principalelor sindicate criminale de pe mapamond. Numai măsurile severe întreprinse de autoritățile spaniole, în ultimii ani, au făcut ca această țară să nu se transforme într-un fief al traficanților de droguri și de arme, așa cum este, de pildă, Portugalia sau Turcia.

Dintre organizațiile criminale care în prezent ridică serioase probleme autorităților spaniole, cele mai virulente sunt triadele chinezești, care și-au concentrat activitatea în patru direcții principale: traficul de heroină; exploatarea muncii „sclavilor” din rândul imigranților ilegali; prostituția; extorcarea rezidenților din rândul comunității chineze.

Triadele sunt bine structurate și deosebit de abile în afaceri, fapt ce le-a permis să scoată de pe piața subterană alte organizații criminale rivale. Declinul activității bandelor turcești, care au deținut mulți ani supremația pieței drogurilor în Spania, s-a datorat nu numai măsurilor întreprinse de autorități, ci și triadelor chinezești care au penetrat cu o heroină mult mai bună calitativ, cunoscută sub denumirea de „albul de China” și la un preț mai mic decât cea comercializată de organizațiile concurente turce.

Triadele chinezești și-au creat în Spania patru „tentacule”, respectiv:

„Sap Sie Kee” (14K), specializată în traficul de heroină. În Spania, uzitează două „modus operandi”: în primul rând, acționează sub acoperirea a diverși oameni de afaceri specializați în importul de produse alimentare orientale; în al doilea rând, racolează imigranți africani pe care îi trimit în Thailanda, pentru a servi drept cărăuși în transportul ilegal al drogurilor.

„Yee On”, specializată în imigrările ilegale. Această organizație recrutează conaționali din China, care doresc să emigreze în Europa sau SUA; îi îmbarcă pe vapoare în apele internaționale din zona Hong Kong și-i debarcă ascunși în lăzi de mărfuri în porturile europene din Spania, Franța sau Italia.

Au fost situații când emigranții chinezi au stat luni de zile închiși în containerele cu mărfuri, așteptând momentul prielnic pentru a fi debarcați pe uscat. Folosindu-se de pașapoarte mexicane, germane și boliviene, pe care erau aplicate vize false de intrare în Spania, triadele chinezești au facilitat pătrunderea clandestină în această țară a unui mare număr de chinezi. Odată ajunși în Aeroportul Barajas, imigranții chinezi sunt ascunși pentru un timp, iar după ce li se procură documente de călătorie, sunt trimiși în S.U.A., Spania servind doar ca țară de tranzit.

„Wo On Lok”, specializată în traficul de casete video porno, cu copii, pentru pedofilie și prostituție. Aceasta racolează femei din Manila și Bangkok, pe care le folosesc ca prostituate în Spania. Într-unul din cazurile instrumentate de poliție a rezultat că prostituatele percepeau de la „clienți” 15.000 pesetas, din care le reveneau 1.500 de pesetas, restul intrând în buzunarele proxeneților.

„Dai Hoon”, a patra principală organizație criminală chineză din Spania, este specializată în acordarea de împrumuturi oneroase imigranților ilegali. Aceasta acționează ca o bancă ilegală care țintește în final aducerea în stare de „sclavie” a clienților săi. Nereușind să ramburseze creditele primite, imigranții chinezi devin „sclavii” acestei organizații, fiind folosiți la muncile cele mai grele posibile.

Organizația „Dai Hoon” se implică, de asemenea, în protecția tip „racket”, țintind în acest sens proprietarii restaurantelor chineze și stabilimentele de derulare a afacerilor.

Specializarea organizațiilor menționate mai sus într-un anumit domeniu de activitate nu înseamnă limitarea preocupărilor lor criminale, adesea acestea interferându-se pe alte segmente infracționale din sfera crimei organizate.

Marea Britanie

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord este locul unde acționează, deopotrivă, mafia italiană, triadele chinezești, bandele criminale rusești, jamaicane, turcești și alte structuri ale crimei organizate cunoscute pe plan internațional.

Nu există date clare privind zonele teritoriale de acțiune ale organizațiilor criminale, motiv pentru care nici nu s-au făcut estimări privind numărul membrilor afiliați la acestea sau referitoare la profiturile rezultate din activitățile specifice lor.

3. MAFIA ROMÂNĂ

Criminalitatea a devenit o problemă care preocupă în cel mai înalt grad toate statele lumii, organismele internaționale inclusiv Organizația Națiunilor Unite.

Criminologia ca știință la începutul secolului XX în România era practic necunoscută ca știință. Denumirea însăși era considerată de esență burgheză, neacționată, evitându-se timp de trei decenii chiar și simpla ei denumire în publicistică și manualele universitare.

Fenomenul infracțional cunoaște o creștere fără precedent constituind o amenințare la adresa comunității umane, a statelor și instituțiilor democratice.

Nici România nu putea fi ocolită de acest flagel, care, în special în anii care au trecut de la Revoluția din Decembrie 89, a cunoscut creșteri explozive.

Îngrijorător este faptul că au proliferat galopant tipurile de infracțiuni cu caracteristici mafiote, acțiunile premeditate, folosirea armamentului la săvârșirea infracțiunilor, tâlhăria în plină zi sub amenințarea armelor de foc, sechestrarea de persoane, impunerea taxei de protecție furturi de bunuri din patrimoniul național, contrabandă, corupție, evaziune fiscală și alte fapte cărora poliția a trebuit să le facă față.

În timp normele de conduită deviată pot deveni sigure repere de comportament în viața unor colectivități, constituind criterii unice de comportare în societate și formând așa numitele „subculturi criminale infracționale” alcătuite din bande sau „gangurile” de răufăcători, de structurile complexe ale crimei organizate și de modul de viață ale unor comunități marginale care se conformează unui sistem de norme și valori diferite de cele ale societății globale. Că așa este o demonstrează cu prisosință situația din unele medii defavorizate așa cum sunt cartierele mărginașe ale marilor orașe, zonelor mari gări sau autogări, metroul și alte căi subterane, dar mai ales cartierele sau localitățile cu populație preponderent din rândul țiganilor (rromilor).

Sistemul totalitar de dinainte de 1989 a împiedicat dezvoltarea organizaților de tip mafiot, singurul domeniu în care se poate afirma că s-au format așa zise nuclee ale crimei organizate era economicul. În condițiile lipsei grave și iraționale de produse agroalimentare, specula se transforma într-o profesie rentabilă.

În România de astăzi în care situația economică instabilă și inflația determină o inegalitate frapantă, o bună parte a populației trăind în sărăcie, numeroși oameni fiind stăpâniți de sentimente de nesiguranță și puternică frustrare, promovarea liberei concurențe, a spiritului competitiv, a avut desigur pe lângă efectele pozitive și un revers nedorit. Pe baza acestui sistem social, politic, cultural propice, s-au putut dezvolta organizațiile de tip mafiot în România.

Astfel că numeroși indivizi, au ales cale infracțiuni, a furtului, escrocheriei, abuzului, corupției și traficul de orice fel pentru a se îmbogăți peste noapte. România a deveni un teritoriu preferat pentru transmiterea drogurilor din Orient sau America Latină către țările din Europa de Vest, tot mai mulți cetățeni fiind atrași în organizații criminale internaționale.

Una din caracteristicile crimei organizate din România o reprezintă contrafacerea, promovarea și plasarea în circulația bănească autohtonă a unor valute liber convertibile îndeosebi dolari americani, mărci germane, lire italiene, operațiuni ce nu se pot realiza decât prin participare la o diviziune internațională a activității criminale.

4. MAFIA ȚIGĂNEASCĂ

O amenințare deosebită pentru societatea română o reprezintă implicarea tot mai profundă în sfera criminalității și mai ales în cea a infracțiunilor de mare violență a țiganilor.

Încorsetată până la finele anului 1989 de măsurile instituite de stat, această etnie, recunoscută prin incultură și neștiință de carte, dar de o abilitate și meschinărie deosebite, sfidează la vedere pe zi ce trece legea și ordinea de drept, organizând filiere, chiar internaționale, prin care săvârșesc cele mai periculoase și abominabile infracțiuni.

Potențialul criminogen al țiganilor este de câteva ori mai mare decât al restului populației României, situație ce are tendințe de agravare. Un alt element de gravitate deosebită îl reprezintă participarea infractorilor țigani la săvârșirea infracțiunilor cu violență respectiv omoruri (11,31%), tentativă de omor(9,6%).

O pondere însemnată o dețin țiganii și în rândurile celor care au săvârșit infracțiuni contra proprietății private. Nesupunerea voită față de regulile de conviețuire socială, față de ordinea și liniștea publică instituită de stat, a condus la săvârșirea de către țigani a numeroase infracțiuni ce aduc atingere acestor relații. Factorii psihologici, biologici, care influențează comportamentul țiganilor are la bază trăsături specifice, dobândite drept zestre ereditară de la strămoși care au trăit în nordul Indiei, și modelate ulterior pe parcursul celor 6-700 de ani de când este atestată prezența etniei pe teritoriul României.

Între factorii criminogeni care determină în mare măsură comportamentul deviat al multor țigani, pot fi enumerați următorii:

-agresivitatea înăscută (mulți purtând în permanență asupra lor arme albe)

-labilitatea afectivă este în strânsă legătură cu agresivitatea

-indiferența afectivă

-deviația morală

Se poate spune că această etnie are și propriul „drept” ei se conduc prea puțin după legislația țării de domiciliu sau reședință, aplicând și respectând în schimb „legea țigănească” bazată pe obiceiuri și tradiții. Desigur că în ultimul timp, tot mai mulți țigani din centrele urbane dezvoltat, renunță la asemenea tradiții.

Țiganii duc lipsa unei culturi scrise, aceasta fiind un handicap pentru înlăturarea modului de viață și a comportamentului social.

Este de remarcat totuși marginalizarea la care este supusă o bună parte dintre țigani, respingerea lor de către colectivitățile pe lângă care aceștia s-au așezat. În cadrul comportamentului delincvent la țigani întâlnim sub aspect oxinologic următoarele orientări comportamentale:

– O recunoaștere exclusivă a valorilor materiale ca simboluri ale reușitei

– Ignorarea voită a valorilor morale, juridice, consacrate în societate

– Respingerea normelor licite de conduită ca mijloace de realizare a valorilor materiale

– Adoptarea unor norme ilicite de conduită pentru reușita socială

Țiganii reprezintă cea mai profilactică minoritate din România. Înclinarea spre delicvență a multor țigani s-a manifestat cu recrudescență sporită încă din primii ani de după revoluție cu tendințe de îmbrățișare a formelor superioare ale crimei, respectiv spre organizarea de tip mafiot.

Prin acțiunea acestor grupuri se produc prejudicii foarte mari, iar ca mod de acțiune se remarcă jafurile organizate în grup de regulă cu mână armată (șmenurile), traficul de carne vie, sechestrarea de persoane, taxa de protecție, șantaj și chiar spălarea banilor proveniți din infracțiuni.

Țiganii reușesc să influențeze justiția prin coruperea unor polițiști, sumele mari de bani obținute de țigani prin mijloace necinstite le dă posibilitatea să facă cheltuieli ostentative.

Primul grup constituit pe principii mafiote , urmărit și cercetat de poliție a fost acela compus din familiile de țigani Duduianu, Văduva, Stănescu. Principalele sedii ale grupărilor erau campingul din Sinești și Complex „Lebăda”. Din mafia de elită a țiganilor fac parte Fane Spoitoru, Nuțu Cămătaru și Gigi Boieru, pe lângă care amintim alte grupări criminale care acționează și în străinătate unde produc panică în rândul cetățenilor și al autorităților datorită modurilor noi de operare, furturi prin efracție, etc.; ceea ce a impresionat a fost rapiditatea cu care acționau grupurile criminale.

Un alt gen de activitate infracțională în care s-au specializat țiganii se referă la afacerile din domeniul prelucrării, colectării și valorificării metalelor, îndeosebi cele neferoase, aluminiu, cupru, bronz, aramă.

5. CRIMINALITATEA „GULERELOR ALBE”

Un loc aparte îl ocupă criminalitatea “gulerelor albe” expresie utilizată pentru prima oară de criminologul american Sutherland în lucrarea „Criminalitatea gulerelor albe” apărută în 1949. Aceasta definește acest concept drept infracționalitatea săvârșită de persoane socialmente respectabile, care ocupă un statut social elevat. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri, a cadrelor superioare din administrație, a personalităților politice, sindicale, culturale etc.

Această formă de criminalitate se caracterizează prin unele trăsături speciale:

beneficiază de o indulgență generalizată, determinată atât de poziția socială a infractorilor din această categorie, cât și de modalitățile rafinate prin care ei realizează faptele antisociale;

în aceste condiții, reputația persoanelor implicate nu este afectată;

factorii criminogeni obișnuiți (lipsa de instruire, nivelul de trai, familia etc.) nu joacă un rol specific în etiologia infracțiunilor comise de aceste persoane, determinantă fiind structura lor de personalitate.

În general, criminalitatea „gulerelor albe” se realizează prin ignorarea și prin interpretarea falsă a legii, făcându-se o confuzie intenționată între limitele licitului și ilicitului, uneori profitându-se de ambiguitatea unor legi.

Criminalitatea „gulerelor albe” se diferențiază de criminalitatea „obișnuită” prin modul de operare, dar coincide în totalitate din punctul de vedere al scopului urmărit.

6. CRIMA ORGANIZATĂ TRĂSĂTURĂ CARACTERISTICĂ VIEȚII CONTEMPORANE DIN ROMÂNIA ÎN ULTIMII ANI

Printre acțiunile organizaților de tip mafiot se regăsesc traficul de droguri care a luat amploare în România, precum și consumul acestora crește în fiecare zi.

Astfel România este țara de tranzit a drogurilor astfel: chinezii tranzitează heroină, opiu; arabii cocaină și hașiș; rușii amfetamină, cocaină, marijuana. O bună parte din transporturi a fost confiscată de poliție, iar altele au trecut fără urmă. Consumul de droguri a luat amploare la elevi și studenți.

Alte acțiuni cum ar fi traficul de arme și explozibili, traficul de monedă și alte titluri de valoare false, furtul de mașini și trafic internațional cu autoturisme furate, traficul de carne vie, jocurile de noroc, contrabandă și evaziune fiscală, toate acestea fac parte din peisajul infracțional din România.

Crima organizată capătă o extindere și o diversificare deosebită în ultimii ani, devine o trăsătură caracteristică vieții contemporane din România.

Crima organizată apare în dreptul penal român nu numai ca o provocare la adresa legiuitorului, determinându-l să identifice forme noi de combatere, prin intermediul legii penale, dar și la adresa doctrinei penale, determinând pe oamenii de știință să reflecteze asupra naturii, gravități și a particularităților acțiunilor criminale săvârșite de asociații de infractori, pentru a sugera modalități noi, specifice și eficiente de luptă, prin mijlocirea legii penale împotriva fenomenului menționat.

Împotriva acestor activități ale crimei organizate ar putea fi concepute două grupuri de mijloace:

I Prevederi legale prin care ar fi incriminate și sancționate faptele comise de persoanele juridice însăși, care, deși funcționează aparent legal, realizează scopurile unei organizații oculte criminale.

II Răspunderea persoanei fizice, în acest sens, legea penală română în vigoare dispune de următoarele instrumente:

incriminarea și sancționarea în articolul 323 C. Pen. a faptei de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele îndreptate contra siguranței statului, ipoteză în care faptele ar constitui infracțiunea de complot. Este posibilă doar complicitatea morală. Răspunderea penală presupune existenței intenției.

Dispoziții referitoare la participație. Dacă o faptă prevăzută de legea penală a fost comisă nemijlocit de o singură persoană aceasta este autor al infracțiunii. Nu există ideea autorului mediat.

Incriminările prevăzute în partea specială a legii penale și care acoperă aproape toate faptele ilicite care ar putea fi comise de asociațiile criminale, inclusiv în cadrul crimei organizate.

Legea penală română nu cuprinde o incriminare sintetică în baza căreia să se asigure urmărirea și sancționarea eficientă a faptelor săvârșite de organizații criminale moderne, nu cuprinde un sistem de sancțiuni specifice faptelor comise de asemenea asociații criminale.

În România nu există până în prezent o reglementare cu privire la interzicerea reciclării sumelor de bani provenite din operațiuni ilicite, și deci au apărut numeroase manifestări în activitatea financiară și bancară care ascund fenomenul de reciclare a banilor cu origine ilegală. În ultima perioadă s-a sesizat faptul că unele organizații criminale din exterior se interesează de folosirea circuitelor bancare românești pentru reciclarea banilor.

Este imperios necesar a identifica modalități noi și mai eficienta de luptă contra formelor moderne și deosebit de periculoase de criminalitate.

MAFIA, mută și neiertătoare, trăgând din umbră firele politici si ale mari finanțe, este un mit lovit de moarte sau o caracatiță încă vie?

Aceasta este întrebarea care se pune in secolul nostru, dacă aceste organizații criminale sunt realități crude ale societății noastre sau au rămas simple “povestiri”. Un singur lucru este cert, faptul că aceste organizații criminale fac parte din peisajul vieții noastre si vor dăinui atât timp cât condițiile sociale , economice si politice ale omenirii nu se vor îmbunătăți substanțial.

Organizațiile criminale ale secolului nostru sunt asemenea unor “industriași” care însă sau dezvoltat prin violență, prin înșelăciune, prin crimă deci prin moduri ilegale care contravin bunei dezvoltări a vieții mondiale.

Ceea ce este înfricoșător este faptul, că acest “virus” a atins cote maxime atât în lume cât și în țara noastră considerată un “pionier” ,in ceea ce privește organizații criminale de tip mafiot.

România putem spune că a devenit o “piață” de viitor pentru Mafie. Organizațiile mafiote române se disting prin amplitudinea violenței cu care se săvârșesc actele criminale uneori mult mai dură decât în țările unde activitatea criminală mafiotă este bine dezvoltată.

România fiind o țară de tranziție reprezintă terenul prielnic pentru activități mafiote, legislația statului român având carențe in ceea ce privește combaterea unor asemenea grupări mafiote.

În ceea ce privește legea, două aspecte interesează în mod deosebit:

existența discriminărilor necesare în legea penală

politica penală in domeniul analizat

La nivelul politici penale în acest domeniu mai sunt obiective de realizat:

a) Adoptarea standardelor internaționale în materia sancționării corupției, a crimei organizate și “spălării banilor”.

– înăsprirea sancțiunilor penale

– aderarea la organele Comunității Europene implică în mod necesar și armonizarea legislativă

b) Crearea cadrului instituțional corespunzător scopului preconizat.

Este necesar ca și în România să se înfințeze un organism interdepartamental puternic format din polițiști, finanțiști si procurori, care să aibă drept de control nelimitat și să pună ordine în acest domeniu.

Se impune de urgență infințarea unui Institut Național de Criminologie care să abordeze cu prioritate marile probleme ale criminalistici din perioada de tanziție.

Perfecționarea sistemului judiciar de prevenire, descoperire si combatere a manifestărilor infracționale.

Combaterea organizațiilor criminale va cuprinde:

promulgarea și aplicarea de urgență a unor modificări ale Codului Penal și a Codului de Procedură Penală.

Incriminare indivizilor cu infracțiuni prin simpla apartenența la grupările mafiote

Adoptarea unei legislații ferme financiar bancare aptă de a stopa fenomene ca: frauda și reciclarea banilor.

Crearea și întărirea unor brigăzi anti-mafia în poliție.

Modernizarea și dotarea corespunzătoare a unității de luptă anti-mafie.

Adaptarea unei legislații corespunzătoare în ceea ce privește traficul de droguri.

Colaborarea dintre organele de combatere a organizațiilor mafiote din toată lumea.

Selecționarea cadrelor din politie și justiție care să ducă la lupta impotriva organizațiilor criminale.

Pentru a combate organizațiile criminale trebuie să se imbunatățească condițiile de trai ale populației. Acestea reprezentând izvoare ale organizațiilor criminale.

Întrebarea care se pune este dacă vor dispărea vreodată organizațiile criminale, ceea ce nu va fi posibil datorită interpenetrării acesteia în viața de zi cu zi și racolarea din ce în ce a mai multor indivizi tineri în rândurile organizației, indivizi care se bucură de câștiguri financiare rapide și totodată de renumele pe care și-l fac.

Mafia acest bătrân monstru al adâncurilor se pare că este nemuritor, deci va fi o prezență sigură de-a lungul timpului in societate.