Catedra Radiologie și Imagistică TEZA DE DIPLOMĂ DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL CANCERULUI DE ESOFAG Executat : Robu Elena , gr. 1618 Conducător… [630931]

1
Ministerul Sănătății al Republicii Moldova
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
"Nicolae Testemițanu"

Catedra Radiologie și Imagistică

TEZA DE DIPLOMĂ
DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL CANCERULUI
DE ESOFAG

Executat : Robu Elena , gr. 1618
Conducător științific – Asistent universitar: Gavrilașenco Igor

Chișinău 2015

2
Cuprins:
ÎNTRODUCERE ………………………………… ……………… …………………3
Capitolul I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI ……………… ……… …..6
1.1. Cancerul esofagian. Definiție …………………………………… ……………6
1.2. Eti ologie…………………………………………………………… ………. …6
1.3. Clasificarea cancerului esofagian………………………………… ………… …8
1.4. Diagnosticul clinic ………………………………………….….……………..10
1.5. Diagnostic de laborator și explorări paraclinice ………..………..…………..11
1.6. Metode endoscopice ………………………………………………………….11
1.7. Investigații imagistice …………………………………………………….….17
1.8. Concluzii…………………………………………………………… …….… ..22
Capitolul II. MATERIALE ȘI METODELE DE CERCETARE …… …….. …24
Capitolul III. REZULTATELE PROPRII ȘI DISCUȚII …… ……….. ……….26
CONCLUZII GENERALE ………… ………………………… ……… ………. ..37
BIBLIOGRAFIE ………………………… .…………………… ………..………38
ABREVIERI ……………………………… .…………………… …… …………. .42
ANEXE ………………………………………………………… ………….. ……. 43

3
ÎNTRODUCERE
Cancerul esofagian este al 7 -lea în lume ca incidență, histologic 96 -98% din
ele sunt carcinoame epidermoide sau adenocarcinoame.
El reprezintă 5 -7 % din cancerele digestive și este mai frecvent la bărba ții
după vîrsta de 50 ani, riscul fiind de trei -patru ori mai mare ca la femei.
Majoritatea bo lnavilor se prezint ă la medic în stadii avansate de boal ă în care
tratamentul curativ este practic imposibil. Incidența prezint ă varia ții geografice
considerabile: crescut ă în nordul Chinei, Iran și Rusia, sc ăzută în Nigeria.
Exist ă și varia ții rasiale: cancerul esofagian este mai frecvent la negri decît la albii
din SUA. Frecven ța maxim ă este întâlnit ă în decada a șaptea de via ță. Constituie
aproximativ 4% dintre decesele prin tumori maligne.[ 6,33]
Incidența cancerului esofagian a crescut mult în ultimel e decenii, împreun ă
cu o schimbare a frecven ței tipului histologic și a localiz ării tumorii primare.
Aproximativ 300.000 de cazuri noi sunt anual diagnosticate în lume. Cauza
creșterii inciden ței și alter ările demografice nu sunt cunoscute. La nivel mondial,
majoritatea tumorilor maligne esofagiene (90%) sunt carcinoame de tip scuamos,
restul fiind adenocarcinoame și mai rar alte tipuri de neoplasm. În Statele Unite și
în Europa, adenocarcinomul esofagian e ste mult mai frecvent decât carcinomul
epidermoid, cu localizarea majorit ății tumorilor în esofagul distal.
Pentru anul 2010, dintre țările europene o rată a mortalității în urma
cancerului esofagian mai mare a fost în Marea Britanie 8,43 ‰ și Olanda 7,3 ‰,
urmată de Irlanda – 7,06‰ și Ungaria 4,93‰. În România rata mortalității a
constituit 2,71 în urma cancerului esofagian, iar în Ucraina 2,96‰ și 3,99 ‰ în
Rusia.
În anul 2012 în România au fost 770 cazuri noi de cancer esofagian, dintre
care au fost 660 bărbați și 110 femei – în raport de 6/1.
Statistica pentru anul 2013 în SUA arată 17990 cazuri noi, dintre care
bărbați au fost 14440 și 3550 femei – în raport de 4/1.

4
Tabelul 1.1
Stadiile prin tumori maligne în tumori maligne în Republica Moldova anii 2010 -2013
Total Anul Stadii
I II III IV
2010 892 11,4 1598 20,4 1947 24,8 2410 30,7
2011 1123 13,9 1651 20,4 1926 23,8 2083 25,8
2012 1283 15,6 1795 21,9 1983 24,2 2077 25,3
2013 1153 13,7 1738 20,6 1977 23,4 2301 27,3
Esofagul 2010 1 1,8 7 12,3 22 38,6 17 29,8
2011 1 1,9 15 27,8 19 35,2 10 18,5
2012 1 2,4 7 16,7 16 38,1 16 38,1
2013 0 0,0 10 15,2 26 39,4 23 34,8

Tabelul 1.2
Incidența, mortalitatea, prevalența și supra vețuirea 5 ani și peste prin tumori maligne
în Republica Moldova anii 2010 -2013
Total Anii Morbiditatea Mortalitatea Prevalența Supravețuirea 5 ani și
peste
c.a. %000 c.a. %000 c.a. %000 c.a. %
2010 7852 220,4 5632 158,1 43799 1229,6 19807 45,2
2011 8080 227,0 5635 158,3 45587 1280,5 21210 46,5
2012 8204 230,5 5734 161,1 47829 1343,7 21478 44,9
2013 8441 237,1 5835 163,9 47604 1337,4 21729 45,6
Esofagul 2010 57 1,6 52 1,5 86 2,4 15 17,4
2011 54 1,5 45 1,3 102 2,9 23 22,5
2012 42 1,2 44 1,2 91 2,6 25 27,5
2013 66 1,9 52 1,5 107 3,0 22 20,6

5
Scopul și Obiectivele lucrării:
Scopul:
Studierea frecvenței cancerului esofagian în rîndul populației din Republica
Moldova pe parcursul anilor 2012 -2014, și rolul metodelor imagistice în
diagnosticul acestuia.
Obiective:
1. Cercetarea frecvenței cancer ului de esofag în funcție de vî rstă, sex și
stadiul tumoral după TNM.
2. Cercetarea incidenței cancerului de esofag după localizare.
3. Stabilirea predominanței tipului histologic.
4. Studierea simptoamelor imagistice în cancerul esofagian.
5. Rata metodelor imagistice pentru diagnosticarea și stadializarea
cancerului esofagian.

Concluzii:
Cancerul de esofag are o incidență sporită atît în țările în curs de dezvoltare
cît și în cele dezvoltate, riscul mai mare fiind la sexul masculin, ev oluția este
insidioasă și indoloră, instalarea simptomatologiei semnificînd pentru majoritatea
bolnavilor depășirea etapei curabile. Depistarea precoce fiind foarte valoroasă
pentru îmbunătățirea calității și duratei de viață.
Importanța teoretică și valoarea aplicati vă :
1. Vor fi implimentate metodele imagistice în diagnosticul tumorilor
esofagiene.
2. Va fi studiată predominanța tipului histologic a tumorilor de esofag.

6

Capitolul I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1. Cancerul esofagian.
Definiție : este o boală malignă a esofagului, cele mai frecvente tipuri
histologice sunt carcinomul cu celule scuamoase și adenocarcinomul, care
alcătuiesc împreună mai mult de 90 % din tumori le maligne esofagiene . Rareori ,
melanoma , sarcomul, carcinomul cu celule mici , sau limfomul pot apărea în
esofag. [40 ]

1.2. Etiologie
Rasa, vârsta și sexul – incidența cancerului esofagian prezintă variabilitate în
funcție de zona geografică și grupările etnice, cu frecvență maximă î n China și Iran
(incidența depășește 100 /100.000 de loc.), litoralul Mă rii Caspice și Afganistan,
regiuni ce alcătuiesc „centura asiatică a cancerului esofagian”, dar și în Scoția,
Franța și Belgia; în SUA incidența este mai mică, aproximativ 5/100.000 de loc.,
fiind, în unele regiuni, de patru ori mai mare pentru afro -americani . [19]
În general, această maladie este de 3 -4 ori mai frecvent ă la sexul masculin decât
cel feminin. Distribuția în funcție de vârstă a cancerului esofagian este similară cu
majoritatea neoplaziilor gastro -intestinale, cu creșterea riscului odată cu înaintarea
în vârstă. Cancerul esofagian apare cel mai frecvent în t impul decadelor a șasea și a
șaptea de viață, fiind de aproximativ 20 de ori mai frecvent la cei peste 65 de ani,
vârsta medie de diagnosticare fiind de 60 ani, în special la populația de sex
masculin caucazian. [22 ]
Fumatul și alcoolul – în țările occiden tale, fumatul și consumul cronic de
alcool reprezintă factorii etiologici cei mai comuni pentru carcinomul esofagian cu
celule scuamoase, asocierea lor crescând riscul malignizării. [31 ] Asocierea dintre
consumul de alcool și tutun este mai puțin întâlnit ă în etiologia adenocarcinomului
esofagian. [17 ] Renunțarea la fumat și consumul moderat de alcool sunt pași
importanți în reducerea riscului de apariție a cancerului esofagian. Riscul de
apariție al carcinomului scuamos esofagian a scăzut substanțial după 10 ani de la

7
întreruperea fumatului, în timp ce riscul apariției adenocarcinomului nu s -a
schimbat nici după 30 de ani de la încetarea fumatului.[20,28 ]
Factori de mediu, dietici și nutriționali – alimentația bogată în colesterol și
proteine animale (car nea roșie, sărată și preparată la temperaturi foarte ridicate)
crește riscul apariției cancerului esofagian, iar dieta bogată în fibre, vitamine și
beta-caroteni scade riscul de apariție al canceru lui esofagian. [30 ] Fructele și
legumele conțin o serie de vitamine și minerale care pot preveni apariția cancerului
esofagian. Aproximativ 15% din cancerele esofagiene pot fi legate de o dietă
săracă în fructe și legume. Datele epidemiologice sugerează că dieta bogată în
fructe și legume protejează împotriva dezv oltării adenocarcinoamelor p rin
antioxidanții conținuți. [37,2 4] Deficitele vitaminice, în special A, C, E, B12 și
acidul folic, se asociază cu un risc crescut de carcinom scuamos. Vitaminele A, C,
E, având proprietăți antioxidante, inhibă formarea nitroza minelor, având rol
protectiv în ap ariția cancerului esofagian. [39 ]
Consumul de alimente contaminate cu alfatoxine a fost asociat cu apariția
cancerului în unele zone cu risc crescut. În unele țări, consumul crescut de alimente
fierbinți și condimentate c rește incidența car cinomului scuamos esofagian. [36 ] O
relație invers proporțională între microelementele din dietă (selenium, molibden si
zinc) și mortalitatea prin carcinom scuamos esofagian a fost pusă în evidență în
zonele cu incidență crescută. [29,13 ]
Factori genetici și ereditari – singura afecțiune cu predispoziție familială
implicată în apariția carcinomului scuamos esofagian în procent de până la 90%
este datorată unui defect genetic la n ivelul cromozomului 17q25. [18,38 ]
Boli dobîndite s -au preexistente ale esofagului – orice factor care determină
iritația și inflamația mucoasei esofagiene crește riscul de apariție a carcinomului
scuamos esofagian. Esofagita peptică și prezența stricturilor esofagiene pot
reprezenta factori de risc dup ă o per ioadă de 10 – 15 ani. [38 ] Leziuni chimice ale
esofagului: persoanele care au ingerat lichide caustice vor fi atent monitorizate
privind apariția cancerului esofagian. Diverticulii cricoesofagieni se asociază mai
frecvent cu cancerul esofa gian decât alți d iverticuli. [10 ] Hernia gastrică

8
transhiatală se asociază în proporție de 8% cu cancerul esofagian. Factorii de risc
cei mai importanți implicați în apariția adenocarcinomul esofagian sunt esofagul
Barrett (EB), refluxul gastroesofagian și obezitatea.
Boala de reflux gastroesofagiană (BRGE) – este factorul major de risc în
înlocuirea epiteliului scuamos esofagian inferior cu epiteliu columnar de tip
metaplazie intestinală specializată, condiție ce predispune, apoi, la dezvoltarea
adenocarcinomului esofagi an.[27 ] Persoanele cu BRGE au un risc de a dezvolta
adenocarcinom de esofag de 2 – 16 ori mai mare față de populația normală,
aproximativ 30% din cazurile de cancer esofagian putînd fi legate de BRGE. [2]
Esofagul Barrett (EB) – este unul dintre factorii de risc cei mai importanți
pentru adenocarcinomul esofagian. Studiile arată că 75% dintre americani au
zilnic simptome de BRGE, 10% dintre aceștia dezvoltă esofag Barrett, iar riscul de
apariție al adenocarcinomului esofagian la pacienții cu esofag Barret t este de 30 –
60 de ori mai mare față de populația generală. [2 ]

1.3. Clasificarea cancerului esofagian
Clasificarea histologică a tumorilor maligne ale esofagului (WHO
Classification, 2004)
I. Tumorile maligne epiteliale ale esofagului
1. Carcinom pavimentos
a) Pavimentos cheratinizat
b) Pavimentos verucos
c) Pavimentos bazaloid
d) Pavimentos cu celule fuziforme
2. Adenocarcinom
3. Carcinom adenochistic
4. Carcinom adenoscuamos
5. Carcinom mucoepidermoid
6. Carcinom cu celule mici
7. Carcinom nedife rențiat

9
II. Tumorile maligne neepiteliale ale esofagului
1. Leiomiosarcom
2. Rabdomiosarcom
3. Tumori gastrointestinale stromale maligne
4. Melanom
III. Tumorile maligne secundare (metastatice)
IV. Cancer esofagian recurrent

Clasificarea endoscopică a tumorilor maligne ale esofagului (Protocol clinic
național 2012 )
Tipul I polipoid : forma țiune protruziv ă cu baza larg ă de implantare, acoperit ă de
mucoasa normal ă
Tipul II superficial : cu 3 subtipuri:
IIa supradenivelat : supradenivelare discret ă a mucoasei ce dep ășește planul
mucoasei cu 1 –2 mm, mai decolorat ă decît restul mucoasei
IIb plat : pată cu contur neregulat la aproximativ acela și nivel cu mucoasa
înconjur ătoare cu modific ări de culoare (mai hiperemiat ă sau mai al bicioasă)
IIc subdenivelat : eroziune acoperit ă de exudat de culoare alb -cenu șie
Tipul III ulcerat : ulcera ție cu margini neregulate

Clasificare a clinică TNM a tumorilor maligne ale esofagului ( UICC/AJCC
2002 )
T – tumora primară
Tx – tumor ă primar ă ce nu poate fi eviden țiată
T0 – tumor ă nedetectabil ă
Tis – tumor ă în situ
T1 – tumor ă cu invazia mucoasei și/sau submucoasei
T2 – tumor ă ce invadeaz ă musculara
T3 – tumor ă cu invazia adventi ției
T4 – tumor ă ce invadeaz ă structurile adiacente

10
N – ganglionii limfatici regionali
Nx – ganglionii limfatici regionali nu pot fi evalua ți
N0 – adenopatie metastatic ă regional ă absent ă
N1 – sunt depista ți ganglionii limfatici regionali metastatici
M – metastaze la distanță
Mx – nu pot fi detectate metastaze la distan ță
M0 – metastaze la distan ță nu sunt
M1 – metastaze la distan ță sunt prezente
Pentru tumorile esofagului toracic inferior
M1a – metastaze ganglionare celiace
M1b – alte metastaze la distan ță
Pentru tumorile esofagului toracic superior
M1a – metastaze gangli onare cervicale
M1b – alte metastaze la distan ță
Pentru tumorile esofagului toracic mediu
M1a – nu este aplicabil
M1b – fără metastaze regionale; alte metastaze la distan ță [6,17 ]

1.4. Diagnosticul clinic
Simptomatologia clinică este în funcție atît de localizare și extinderea tumorii
esofagiene cît și de forma macroscopică a acesteia. Simptomele de la debut sunt de
cele mai multe ori expresia unei leziuni neoplazice avansate.
Evoluția cancerului esofagian este insidioasă și indoloră, instalarea
simptoma tologiei semnificînd, pentru majoritatea bolnavilor, depășirea etapei
curabile. Cel mai des întîlnit simptom al cancerului esofagian este disfagia
progresivă, inițial pentru solide, apoi și pentru lichide, adesea însoțită de scădere
disproporționată în gre utate, peste 10% din greutatea corporală.
Semnele de alarmă în cancerul esofagian sunt: disfagie de diferit grad, durere sau
disconfort pe traiectul esofagului, apărute în timpul alimentației, regurgitări

11
repetate, mai ales cu amestec de sînge, schimbare n emotivată a tembrului vocii,
tuse chinuitoare, ce apare în timpul alimentației, hipersalivație, pierdere ponderală
progresantă, pînă la cașexie și astenie progresantă. [4,6,11,40 ]

1.5. Diagnostic de laborator și explorări p araclinice
Modificările întîlnite în hemogramă, la pacienții cu cancer esofagian sunt
nespecifice și, cel mai adesea, indică anemie și hipoalbuminemie. Anemia poate
avea caracteristicile deficitului de fier sau anemia bolilor cronice. Hipercalcemia,
datorată metasta zelor osteolitice sau, mai rar, ca răspuns la para -thormonul
circulant (în cancerul scuamos), poate fi prezentă la o treime din pacienți.
Hipercalcemia este mai frecventă la pacienții cu cancer cu celule scuamoase, decât
în cazul adenocarcinomului, și p oate indica un stadiu avansat al bolii și un
prognostic nefavorabil. Markerii tumorali: titrurile serice crescute de antigen
carcinoembrionar, scuamocelular și histamina serică scăzută. [4,6,11]

1.6. Metode endoscopice
Endoscopia digestivă superioară
Endoscopia digestivă superioară (EDS) și biopsia eco -ghidată constituie
principalele metode de diagnostic ale pacientului cu neoplasm esofagian. În timpul
endoscopiei sunt evaluate mai multe aspecte: localizarea tumorii esofagiene, relația
sa cu reperele a natomice, cum ar fi sfincterul esofagian superior și joncțiunea
esogastrică, precum și gradul de obstrucție luminală. De asemenea, vizualizarea
endoscopică combinată cu biopsia endoscopică oferă o evaluare precisă a leziunii
maligne (și premaligne) a esofa gului. În cancerul esofagian precoce EDS poate
evidenția diverse aspecte: eroziune superficială pe fundal de mucoasă hiperemică,
friabilă; eritem cu distribuție geografică, limitat de mucoasa aparent normală; placă
ușor elevată, cu aspect granular sau pl ăci confluente, ce dau aspectul de “coajă de
portocală”; edem și congestie sub forma unei pete roșii, care sângerează ușor;
leziune protruzivă polipoidă mai mică de 3 cm, friabilă, cu bază largă și suprafață
erodată. Cancerul esofagian avansat apare endos copic ca o tumoră adesea ulcerată

12
ce poate ocupa întreaga circumferință a esofagului. Mai puțin frecvent, ambele
tipuri de cancer (scuamos și adenocarcinom) pot prezenta aspect de tumoră
infiltra tivă la nivelul submucoasei. [8 ]

1.7. Investigații imagistic e
Radiografia esofagului
Pentru examinarea radiologică a e sofagului se folosește substanță de
contrast, mai des masă baritată. Fară substanță de contrast se vizualizează esofagul
brusc dilatat suprastenotic cu nivelul orizontal de lichid. În proiecție frontală
esofagul apare ca o bandă opacă ce se suprapune pe umbra mediană ,dar fără
substanța de contrast nu se determină. În incidențele oblice, opacitatea esofagului
apare în mediastinul posterior, între imaginea cardiovasculară și cea a coloanei
verteb rale. Mucoasa esofagiană apare sub forma a 4 -6 pliuri longitudinale. Patru
pliuri mari, centrale, trec neîntrerupt prin cardie și continuă prin pliurile gastrice de
pe mica curbură verticală. Peristaltismul este vizibil radiologic pe tot parcursul , dar
mai pronunțat în segmentele distale ale esofagului, mai frecvent întîlnit în dereglă ri
de deglutiție.
Imaginile radiologice ale tulburărilor funcționale traduc tulburări ale
kineticii, ale tonusului, ale jocului sfincterian: hiperkinezie, hipertonie, spasm
hipokinezic, atonie, stază. Elementul funcțional poate coexista cu cel organic:
deformații în totalitatea unui segment, deformăr i localizate la o zonă limitată
(imagine de siluetă, imagine de tonalitate). Aspectele radiologice sunt extrem de
multiple si co mplexe:
• M odificări globale sau segmentare
• M odificări de dimensiuni – dilatație, alungire, defecte de umplere, îngustare,
modificări de formă, scurtare.

13
• Modificări localizate – de contur sau siluetă, imagini prin exces (diverticule,
ulcere, ca ncere, etc.), imagini prin defect de umplere, incizură, lacune, imagini de
oprire (stenoză, etc.).
• Modificări ale relie fului mucoasei.
Pentru examinarea esofagului sunt necesare substanțe de contrast, mai des
se folosește bariu sulfat. S e examinează polipozițional și permite vizualizarea
reliefului de mucoasă, al tranzitului, al peristaltismului și supleții pereților
esofagieni. Se poate obține o imagine în dublu contrast atunci cînd bolnavul înghite
dintr -o dată o lingură de masă cu susp ensie baritată consistentă. Se observă o bulă
de aer, înghițită o dată cu substanța opacă și care face contrast cu pelicula opacă ce
acoperă mucoasa după trecerea bolului de bariu. [ 7 ]
Sunt 3 tipuri radio logice de leziuni tumorale ale esofagului : vegetante, infiltrante,
ulcerative care pot fi prezente în diferite combinații la pacient cu predominarea
unui tip.
Cancerul vegetant : se manifestă radiologic prin defecte de umplere (lacune),
unice sau, mai rar, multiple, de dimensiuni variate și formă neregulată, cu contururi
imprecise, proiectate în lumenul esofagului, acestea sînt deseori continuate la
periferie prin imagini de ‘semiton’. În proiecție marginală formațiunea vegetantă
produce o îngustare excentrică a lumenului, care evoluează spre sten oză. La
extremitățile imaginii lacunare se pot pune în evidență pinteni opaci, care
reprezintă zone de însumare a bariului între peretele esofagian și baza tumorii
(‘pinteni maligni’). În incidența frontală a tumoarei , imaginea lacunară apare
neomogenă ; ea reprezintă un relief malign și zone opace neregulate, care traduc
ulcerațiile masei proliferative. Pliurile mucoase sînt întrerupte în vec inătatea
lacunei.

14

Cancerul infiltrant : produce în fazele incipiente rigiditatea segmentară a
pereților, caracterizată prin dispariția peristaltismului și lipsa de destindere a
organului la trecerea substanței de contrast ; pliurile mucoasei pot deveni, în
regiunea respectivă, neregulate, îngroșate sau, dimpotrivă șterse.
În fazele a vansate, infiltrația tumorală în manșon produce o stenoză
progresivă axială a lumenului, de întindere variabilă, care se însoțește de o
dilatație moderată suprastenotică.

15

Cancerul ulcerativ (‘în farfurie’): conferă contururilor regiunii stenozate un
aspect neregulat, dințat, p rezinta dimensiuni mari, aproximativ 3 cm, are baza
largă de implantare, est e mai mult înaltă decî t lată, nu proemină în conturul
organului (este “încastrată” în contur).

16

În condiții favorabile de proiecție, se poate evidenția, în jurul regiunii
stenozate o opacitate de intensitate slabă, care produce dezvoltarea periesofagiană
a tumorii.
La fel cu ajutorul examenului radiologic a cutiei toracice putem depista:
adenopatie hilară, mediastinală; compresia sau devierea traheei; complicațiile

17
pulmonare – pneumonia paracanceroasă; fistule; metastaze pulmonare și osoase a
cutiei toracice; pleur ezie sau pericardită; coexistența cu alte patologii pulmonare –
pneumonie, emfizem, tuberculoză , sau cardiace – cardiomegalia.

Metastaze în plamîni

Metastaze în c oaste

Totodată radiografia esofagului n u este o metodă suficient de fidelă pentru
evalua rea stadialității bolii, chiar și tehnica cu dublu contrast nu depistează decît
74-97% dintre cancerele superficiale, iar tumorile mici ce evoluează în
submucoasă, nu influențează aspectul radiologic normal al esofagului.
Celelalte metode imagistice CT, RMN și ecografia pot aduce un aport
substanțial la complectarea diagnosticului cancerului esofagian, prin furnizarea de

18
detalii de mare interes în evaluarea extinderii reale și alegerea conduitei
terapeutice. [ 3,4,7,17,34 ]

Tomografia computerizată
Este o metodă radiologică care utilizează pentru analiza structurilor anatomice un
fascicol de raze X emis de un tub de fabricație specială. Raza centrală a
fascicolului traversează corpul de radiografiat reprezentând o infinitate de puncte
înșirate pe traiectul său. După traversarea corpului, cantitatea de radiații restante se
materializează pe planul imaginar de proiecție a imaginii sub forma unui punct.
Cantitatea de radiații din acest punct este direct proporțională c u puterea
fascicolului și invers proporțională cu grosimea corpului și cu densitatea
structurilor traversate.
CT reprezintă încă cea mai uzuală tehnică neinvazivă pentru stadializare.
Contrastul radiologic depinde de prezența inconstantă a aerului intraluminal și a
pliurilor de separație oferite de grăsimea periesofagiană și mediastinală (dispărută
la majoritatea bol navilor prin cașectizare sau iradiere). Predicția pentru stadiile T2 –
3 este limitată. Deși invazia periesofagiană poate fi apreciată la majoritatea
cazurilor, aceasta nu corespunde cu rezecabilitatea; acuratețea în diagnosticul
adenopatiei mediastinale es te inferioară ecografiei endoscopice. Metoda este bună
pentru evaluarea metastazelor la distanță: plămîn, os, suprarenală, ficat, etc.
Contrastul intravenos este decisiv pentru identificarea necrozei, con ținutului
lichidian, permite diferen țierea vaselor sanguine de ganglioni și de alte țesuturi,
precum și identificarea modific ărilor proprii ale vaselor. [5,35]

19

Rezonanța magnetică nucleară
Rezonanța magnetică nucleară funcționează pe principiul nucleelor atomice
care emit un semnal radio când sunt plasate într -un cîmp magnetic și impuse unei
radiofrecvențe precise situației în care se produce rezonanța nucleilor .
Rezonanța magnetică utilizează un puternic câmp magnetic cu pulsații de
mică frecvență care produce secționarea corpului. La baza acestui fenomen stă
comportarea nucleului de hidrogen ca un mic magnet. Intensitatea semnalului
rezonanței magnetice depinde de 4 factori: densitatea hidrogenului, T1 (spin
relaxtion time) T2 (spin lattice relaxtion time) și mărimea hidrogenului. T1 ș i T2
sunt principalele proprietăți ale rezonanței magnetice ale țesutului. În funcție de
diferența celor 4 factori se produc și diferențele în imaginea rezonanței magnetice
nucleare ale țesuturilor, deoarece contrastul în țesuturile moi este superior cu
această tehnică. Structurile anatomice reprezentate în imagine sunt bine
evidențiate, clare, ușor de diagnosticat.

20
Imaginile RMN sunt revelatoare în diagnosticul următoarelor structuri
morfologice :
– diagnosticul creierului și structurilor nervoase.
– difer ența dintre timpii de relaxare între conținutul în apă a substanței
albe și cenușii a creierului, permite evidențierea unor procese
patologice discrete, care se produc la interfața între cele două structuri
cum ar fi : afecțiunile demineralizante, edemul, infarctul, hemoragiile
cerebrale, tumorile cerebrale.
– diagnosticul patologiei cordului și apar atului circulator.
Este o metodă utilizată mai rar în diagnosticul tumorilor esofagiene, ea oferă
posibilitatea de a vizuliza cu o rezoluție mai înaltă imaginea, comparativ cu
CT.[5,35]

Scintigrafia osoasă
Scintigrafia osoasă – evaluează metabolismul osos și anatomia scheletală și
este una dintre cele mai frecvente aplicații diagnostice ale medicinii nucleare.
Scintigrafia este ușor de realizat, sensibilă și fără contraindicații și deosebit
de utilă pentru stadializarea afecțiunii, mai ales ținând cont că circa 30% dintre
pacienți au deja metastaze osoase în momentul diagnosticului. Specificitatea
metodei este foarte sensibilă ( 85 – 98 ), dar specifi citatea (75 – 85), informația
obținută este relativă și necesită investigații suplimentare CT la nivelul zonei
suspecte sau PET CT. Scintigrafic, metastazele osoase vor apărea ca multiple sau
unice focare hipercaptante întîlnite mai des , ori focare de hipocaptare întîlnite
foarte rar. Multe dintre leziuni sunt nevizualizabile pe imaginile radiografice
clasice , cu o simptomatologie minimă, scintigrafia permițând astfel detectarea
acestora cu mult timp înainte de a fi vizualizate radiografic standart . [4,41]

21

PET CT
Echipamentul PET/CT combină două tipuri de scanare independente ale
căror rezultate le procesează apoi computerizat într -o singură imagine precisă ce
conține informații detaliate. Scanarea PET detectează activitatea metabolică
intensă a celulelor de tip tumoral, iar scanarea CT furnizează o imagine anatomică
precisă oferind detalii referitoare la locația, mărimea și forma tumorilor. Scanarea
de tip PET /CT este folosită pentru diagnosticarea precoce, localizarea, stadializarea
și evaluarea eficienței conduitei terapeutice în afecțiunile oncologice ale
esofagului. Examinarea PET/CT, obținută prin "fuzionarea" celor două scanări,
oferă informații rapide și complete referitoare la localizarea formațiunilor tumorale
și metabolismul acestora.
Prin identificarea modificărilor funcționale la nivel celular, examinarea PET CT
poate detecta debutul precoce a neoplasmului esofagian, înaintea altor examinări
imagisti ce, cum ar fi CT -ul sau RMN-ul. [41,42 ]

22

Ultrasonografia
Ultrasonografia / ecografia este metoda de primă intenție pentru detectarea
metastazelor (hepatice, ganglionare), fiind neinvazivă, eficientă și cu cost redus.
Detecția ecografică a unei leziuni focale depinde de dimensiunile, localizarea,
ecogenitatea și efectul de masă pe care îl determină asupra vaselor intrahepatice și
conturului hepatic. Ecogenitatea este foarte variabilă: leziuni hiperecogene cu
halou hipoecogen periferic, leziuni hipoecogene sau mixte „în cocardă”, „bull′s
eye”. Adenopatiile retroper itoneale se prezintă ca imagini rotund ovalare, bine
delimitate printr -o capsulă ecogenă proprie, cu structură hipoecogenă, cu
dimensiuni mai mari de 1 cm, izolate sau conglomerate, în mase comune
tumorale, cu dimensiuni variabile. Explorarea ecografică a lanțului limfatic
cervical este o prelungire a examenului clinic și adesea colaborată cu alte explorări
imagistice.Afectarea ganglionilor limfatici: supraclavicula ri, paraesofagieni și
periesofagieni,mediastinali,subdiafragmatici, pericardiali și coronarieni. [1 ]

1.8. Concluzii
Din cele enumerate mai sus se poate concluziona că de cele mai dese ori
cancerul esofagian este întîlnit la sexul masculin, rata incidenței fiind de trei -patru
ori mai mare ca la femei. Alți factori care pot contribui la apariția cancerului

23
esofagian sunt : fumatul și consumul de alcool, conținutul scăzut de vitamine în
alimenta ție, la fel și alimentele fierbi nți sau condimentate își aduc aportul lor în
apariția cancerului. Factorii genetici nu sunt pe deplin elucidați în apariția
cancerului esofagian, dar este bine dovedit rolul maladiilor concomitente așa ca
esofagul Barret, și BRGE riscul de apariție a adenocarcinomului fi ind de la 2 -16
ori mai mare față de populația sănătoasă.
Rolul primordial pentru diagnosticul cancerului esofagian este atribuit
invest igațiilor endoscopice și imagistice, simptomatologia clinică fiind slab
dezvoltată la debutul bolii, iar apariția semnelor clinice semnificînd depă șirea
etapei curabile.
Endoscopia esofagului și biopsia eco -ghidată constituie principalele metode
de diagn ostic ale pacientului cu neoplasm esofagian. Iar celelalte metode
endoscopice avînd un rol primordial în complectarea informației obț inută în urma
endoscopiei cu biopsie.
Principalele investigații imagisitice sunt radioscopia esofagului
polipozițională, care aduce importante date despre forma anatomopatologică a
cancerului esofagian, unde se află, dimensiunile afectării, gradul de stenoză și
implicarea organelor adiacente în procesul tumoral. CT și RMN reprezintă metode
uzuale de diagnostic non invaziv , fiind pe larg utilizate pentru stadializarea bolii –
aducînd informație suplimentară după radioscopie.
PET CT este cea mai sensibilă metodă imagistică pentru detectarea precoce
a cancerului la persoanele cu risc major de dezvoltare și permite stadi alizarea
procesului neoplastic.
Ultrasonografia este metoda de primă intenție pentru detectarea metastazelor
fiind neinvazivă, eficientă și cu cost redus . Scintigrafia fiind indicată în caz de
suspecție a metastazelor osoase.

24
Capitolul II. MATERIALUL ȘI METODELE DE CERCETARE
Pentru realizarea obiectivelor lucrării, în studiu au fost incluși 45 de pacienți
diagnosticați cu tumori maligne ale esofagului, fiind internați în perioada anilor
2012 -2014 în secția toraco -abdominală a IMSP Institul Oncologic .
Pentru prelucrarea statistică a datelor obținute a fost utilizat Microsoft Office
Excel.
Ca metode de cercetare au fost utilizate analiza retrospectivă, metoda grafică,
calcularea valorii medii, deviației standard și a indicilor intensivi.
Datele au fost o bținute din fișele medicale din arhiva IMSP IO, selectate conform
criteriilor de includere și excludere de mai jos:
Criterii de includere în studiu au servit:
 Fișele pacien ților cu tumori maligne esofagiene;
 Fișele pacienți lor în care diagnosticul de cancer esofagian era confirmat clinic
și paraclinic (radiografic, FEGDS, CT, intraoperator, cito/histologic) ;

Criterii de excludere în studiu au servit:
 Fișele pacienților cu alte tipuri de tumori ale esofagului;
 Fișele pacienților la care diagnosticul de cancer esofagian nu a fost confirmat
prin examenul clinic și paraclinic;

Pe lotul de pacien ți evaluați s -au desfășurat mai multe studii:
1) Studiu demografic
2) Studiu imagistic
3) Studiu histologic

25
Fișele de observație clinică ale pacienților cu cancer esofagian au fost
examinate conform unei anchete: vîrstă, sex, mediul de trai, semnele clinice
(subiective și obiective), localizarea, și tipul histologic.
Conform criteriului de vîrstă, pacienții au fost repartizați în 5 grupe :
– ˂ 40 ani, 1 pa cient
– 40-50 ani, 4 pacienți
– 51-60 ani, 13 pacienți
– 61-70 ani, 22 pacienți
– ˃70 ani , 5 pacienți
În dependență de mediul de trai pacienții au fost divizați în 2 grupe:
– Mediul rural;
– Mediul urban.

După topografia tumorii primare, s-au format următoarele grupe de pacienți,
cu localizarea procesului patologic în:
– superior
– mediu
– inferior

26

Capitolul III. REZULTATE PROPII ȘI DISCUȚII
Printre pacienții investigați au fost 40 (88,88%) de bărbați și 5 (11,11%)
femei. Fig. 3 .1

Fig. 3.1 Distribuția bolnavilor după sex
Tumorile esofagiene au fost depistate mai frecvent la bărbați raport 4/1.

Vîrsta pacienților investigați a fost cuprinsă între 36 și 79 de ani, media fiind
de 60 de ani. Repartizarea bolnavilor după vîrstă este prezentată în fig. 3.2

88,88%
11,11%
0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%70,00%80,00%90,00%100,00%
Bărbați Femei,

27

Fig. 3 .2 Distribuția bolnavilor conform vîrstei.
Tumorile esofagiene au fost depistate mai frecvent la pacienții cu vîrsta cuprinsă
între 61 și 70 ani – 22 de bolnavi, constituind 48,88% și la pacienții de 51 -60 ani
fiind întîln it la 13 pacienți – 28,88%. Mai rar întîlnite au fost la vîrsta de peste 70
de ani – la 5 bolnavi (11,11%). La bolnavii cu vîrsta cuprinsă între 40 și 50 de ani
cancerul esofagian a fost întîlnit la 4 – 8,88%, cu vîrsta de pînă la 40 de ani a fost
un sing ur pacient – 2,22%.

A fost analizată distribuția bolnavilor după mediul de trai. Din mediul rural au fost
26 (57,77%) pacienți, iar din cel urban – 19 (42,22%). Fig. 3.3.
2,22%8,88%28,88%48,88%
11,11%
0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%
< 40 ani 40-50 ani 51-60 ani 61-70 ani > 70 ani

28

Fig. 3 .3 Repartizarea bolnavilor dup ă mediul de trai
Mai frecvent cancerul esofagian a fost depistat la pacienții din mediul rural
58%, din cel urban incidența fiind de 42%.
Semnele radiologice primordiale în diagnosticul cancerului esofagian sunt
nișa, defect de umplere și stenoza, care pot fi localizate în unul din segmentele
esofagului. Semnele date sunt reprezentate în tabelul 3.1
Tabelul 3.1
Semnele radiologice și localizarea lor
Semnul
radiologic și
localizarea Superior Mediu Inferior
Nr.de
pacienți Procentul Nr.de
pacienți Procentul Nr.de
pacienți Procentul
Nișă 1 2,22 5 11,11 7 15,55
Stenoză 4 8,88 9 20,00 3 6,66
Defect de
umplere 1 2,22 9 6,66 6 13,33
Total 6 13,32 23 37,77 16 35,54
Rural
58%Urban
42%

29
Din tabel se observă că cele mai frecvente semne clinice au fost defectul de
umplere și stenoza fiind atestate la a cîte 16 bolnavi (35,55%), semnul radiologic
nișă fiind atestat la 13 pacienți – 28,88%.
Mai des se afectează porțiunea medie și inferioară.
În segmentul superior predomină stenoză.
În segmentul mediu predomină stenoză și defect de umplere.
În segmentul inferior predomină nișa și defect de umplere.

Diagnosticul morfologic este esențial în stabilirea tipului histologic de
cancer esofagian. Datele privind rezultatele morfologice sunt prezente în tabelul
3.2 și 3.3.
Tabelul 3.2
Rezultatele morfologice după localizare
Localizarea/diagnostic
morfologic Superior Mediu Inferior
Cancer pavimentos
necheratinizat 0 8 4
Cancer pavimentos
cheratinizat 4 13 8
Carcinom moderat
diferențiat cu ulcerație 2 0 0
Carcinom slab diferențiat 0 2 0
Carcinom moderat
diferențiat 0 0 2
Structuri solide 0 0 2

30
Din datele prezentate în tabelul 3.2 se atestă că de cele mai dese ori se
stabilește forma de cancer pavimentos cheratinizat, cu localizarea predominantă în
segmentul mediu.
Tabelul 3.3
Rezultatele morfologice după semnele radiologice
Semnele
radiologice/diagnostic
morfologic Nișă Stenoză Defect de
umplere
Cancer pavimentos
necheratinizat 3 6 3
Cancer pavimentos
cheratinizat 6 6 13
Carcinom moderat
diferențiat cu ulcerație 2 0 0
Carcinom slab diferențiat 0 2 0
Carcinom moderat
diferențiat 0 2 0
Structuri solide 2 0 0

Din cele prezentate mai sus, putem concluziona că mai frecvent se întîlnește
semnul radiologic de defect de umplere, forma histologică fiind de cancer
pavimentos cheratinizat.

De cele mai multe ori la pacienți a fost diagnosticat stadiul III – 25 de
bolnavi (55,55%), urmat de stadiul IV, fiind diagnosticat la 15 (33,33%) din
bolnavi, de cele mai puține ori a fost diagnosticat stadiul II la doar 5 bolnavi
(11,11%). Stadiul I nu a f ost stabilit la nici un pacient. Reprezentarea grafică a
stadializării cancerului esofagian este reprezentată în figura 3.4.

31

Fig. 3.4 Sta dializarea cancerului esofagian
Cel mai frecvent cancerul esofagian este întîlnit în decada a 5 -a și a 6 -a de
viață, fiind diagnosticat la a cîte 11 bolnavi în stadiu III, stadiul IV a fost stabilit la
6 pacienți cu vîrsta cuprinsă între 51 și 60 de ani, și 5 pacienți cu vîrsta cuprinsă
între 61 -70 ani, mai rar stadiul IV a fost întîlnit la persoanele cu vîrsta 71 -79 la 3
pacienți, și la cei cu vîrsta cuprinsă între 41 -50 – 1bolnav, o incidență mai mică se
atestă în stadiul III în decada a 7 -a de viață -2 pacienți și un singur bolnav cu vîrsta
între 30 -40 de ani. Stadiul II a fost stabilit la un pacient cu vîrsta între 41 -50 ani, și
la 4 bol navi cu vîrsta între 61 -70 ani.
Tabelul 3.4
Stadializarea în raport cu vîrsta
Vîrsta/Stadiu I % II % III % IV %
30-40 0 0 0 0 1 2,22 0 0
41-50 0 0 1 2,22 0 0 1 2,22
51-60 0 0 0 0 11 24,44 6 13,33
61-70 0 0 4 8,88 11 24,44 5 11,11
71-79 0 0 0 0 2 4,44 3 6,66

0
11,11%
51,11%37,77%0
I – Stadiu
II – Stadiu
III – Stadiu
IV -Stadiu

32
În dependență de localizarea tumorii, pacienții au unele acuze mai des
întîlnite, de cele mai dese ori a fost atestată disfagia de diferit grad, la fel au fost
constatate voma, scădere ponderală, dureri retrosternale, astenie, pirozis. Acuzele
pacienților în dependență de localizarea tumorii sunt prezentate în tabelul 3.5.
Tabelul 3.5
Acuzele pacienților cu cancer esofagian
Localizare Acuze Nr.de
bolnavi %
Superior Disfagie gr.IV, durere retrosternală, vomă postprandială,
astenie, scădere ponderală 6 13,33
Mediu Disfagie gr. I, dureri în epigastru, astenie, scădere
ponderală, tuse, dispnee la efort fizic 2 4,44
Disfagie gr. II , astenie, scădere ponderală 3 6,66
Disfagie gr.III, dureri retrosternale, dureri în hemitoracele
stîng, tuse cu expectorație mucopurulentă și striuri de
sînge, scădere ponderală, astenie. 10 22,22
Disfagie gr.IV, dureri retrosternale, sialoree, astenie,
scădere ponderală 8 17,77
Inferior Disfagie gr. I, dureri în epigastru, pirozis, astenie 3 6,66
Disfagie gr.II, dureri retrosternale, astenie, scădere
ponderală 5 11,11
Disfagie gr.III, dureri în epigastru, scădere ponderală 4 8,88
Disfagie gr. IV, dureri în epigastru, sialoree, astenie,
scădere ponderală 4 8,88

De cele mai dese ori apariția primelor acuze semnifică depășirea etapei curabile
pentru pacient, rezultatele privind perioada de timp de la apariția primelor acuze
pînă la adresarea la medic sunt prezentate în figura 3. 5

33

Fig. 3.5 Perioada de timp de la apariția primelor acuze
Din figură se observă că cel mai frecvent pacienții se adresează după 2-3
luni de la apariția primelor simptome – 14 bolnavi (31,11%), peste o lună – 13
bolnavi (28,88%), după 4 -5 luni s -au adresat 11 (24,44%) bolnavi din lotul studiat.
Mai rar pacienții s -au adresat după 1-2 săptămîni de la debutul primelor acuze – 5
bolnav i (11,11%), doar cîte 1 bolnav (2,22%) s -au adresat după 6 și respectiv 8
luni.
Investig ațiile imagistice au un rol deci siv în diagnosticul tumorilor
esofagiene, radiografia cutiei toracice permite de a stabili localizarea tumorii și a
stabili date importa nte despre starea organelor cutiei toracice, la necesitate poate fi
suplimentată de CT, FEGDS ne permite să vizualizăm tumoarea și să colectăm
material histologic pentru analiza morfologică. Investigațiile imagistice sunt
prezentate în figura 3.6.
513141111
0 2 4 6 8 10 12 14 161-2 săptămîni1 lună2-3 luni4-5 luni6 luni8 luniNr.de bolnavi

34

Fig.3 .6 Metodele imagistice utilizate în diagnosticul tumorilor esofagiene
Din tabel se observă că de cele mai dese ori diagnosticul de cancer esofagian
a fost stabilit în baza radioscopiei și a FEGDS care s -au efectuat la a cîte 45 de
bolnavi, la fel s -a efect uat USG la 45 de pacienți, iar tomografia computerizată
fiind efectuată la 4 pacienți, iar scintigrafia la 3 pacienți.

45 45 45
4 3
05101520253035404550
Radioscopia FEGDS USG CT Scintigrafia

35
Discuții
Conform datelor din literatură cancerul esofagian reprezintă 5 -7 % din
cancerele digestive, diagnosticînduse mai frecvent la bărbații după 50 de ani.
Perioada de debut a bolii, este asimptomatică, marea parte a pacienților
adresînduse după depășirea etapei curabile. Metodele imagistice avînd un rol
decesiv în diagnosticul timpuriu a cancerului esofagian.
Studiul dat a fost efectuat pe un lot de 45 de pacienți, ce s -au aflat la
tratament în IMSP Institutul Oncologic din Republica Moldova în perioada anilor
2012 -2014. Din numărul total de pacienți, bărbați au fost – 40 (88,88%), iar femei
5 (11,11%), cu vîrsta cuprinsă între 36 și 79 de ani, vîrsta medie fiind de 60 de ani.
La fel a fost efectuată analiza mediului de trai a bolnavilor, din mediul rural au fost
26 (57,77%) pacienți, iar din cel urban 19 pacienți (42,22%) din 45 de pacienți.
În diagnosticul tumorilor esof agiene, e xamenul radiologic este o metodă
fundamentală printre metodele imagistice, deoarece ne oferă date importante
despre semnele radiologice ce ne sugereză cancerul esofagian – nișă, stenoză și
defect de umplere, la n ecesitate fiind suplimentată de CT și RMN. În urma
studiu lui s-a observat că cele mai frecvente semne clinice au fost defectul de
umplere și stenoza fiind atestate la a cîte 16 bolnavi (35,55%), semnul radiologic
nișă fiind atestat la 13 pacienți – 28,88%. Mai des a fost afectată porțiunea medie și
inferioară. În segmentul superior predominînd stenoza, în cel mediu – stenoza și
defectul de umplere iar în segmentul inferior fiind atestate nișa și defectul de
umplere.
Pentru efectuarea unui tratament adecvat, examenul histologic este
indispensa bil în diagnosticul cancerului esofagian, pentru prelevarea materialului
bioptic se utilizeaza FEGDS, concomitent viualizînd toată lungimea esofagului.
Mai frecvent s -a întîlnit cancerul pavimentos cheratinizat la 25 (55,55%) din
pacienți, urmat de cel nec heratinizat – 12 bolnavi 26,66%.

36
Stadializarea este un alt indice ce ne oferă date pentru selectarea tacticii de
tratament ulterior, astfel de cele mai multe ori la pacienți a fost diagnosticat stadiul
III – 25 de bolnavi (55,55%), urmat de stadiul IV, fii nd diagnosticat la 15 (33,33%)
din bolnavi, de cele mai puține ori a fost diagnosticat stadiul II la doar 5 bolnavi
(11,11%). Stadiul I nu a fost stabilit la nici un pacient.
Semnele clinice depind de momentul adresării de la debutul bolii dar și de
locali zarea tumorii în una din porțiunile esofagului, astfel afectarea segmentului
superior a fost stabilit la 6 (13,33%) din pacienți, cel mediu la 23 (51,11%), iar
afectarea porțiunii inferioare a fost diagnosticată la 16 (35,55%) din bolnavi.
A fost stabilit că perioada de timp de la debutul primelor simptome și
solicitarea asistenței medicale este diferită, de cele mai mule ori pacienții se
adresează după 2-3 luni de la apariția primelor simptome – 14 bolnavi (31,11%),
peste o lună – 13 bolnavi (28,88%), după 4 -5 luni s -au adresat 11 (24,44%) bolnavi
din lotul studiat. Mai rar pacienții s -au adresat după 1-2 săptămîni de la debutul
primelor acuze – 5 bolnav i (11,11%), doar cîte 1 bolnav (2,22%) s -au adresat după
6 și respectiv 8 luni. Semnul clin ic comun a fost disfagia de diferit grad,
manifestînduse la toți pacienții, fiind urmat de scădere ponderală (10% din masa
corpului).

37
Concluzii
 Cel mai frecv ent cancerul esofagian se întîlnește la bărbați (88,88%);
vîrsta medie a fost de 60 de ani, minim 36 și maxim 79 de ani; cel
mai des a fost diagnosticat cancerul esofagian în stadiul III – 51,11%.
 După localizare o incidență mai înaltă a fost în segmentul mediu 23
(51,11%) de pacienți, urmat de afectarea porțiunii inferioare – 16
(35,55%), iar cea superioară la 6 bolnavi (13,33%).
 După tipul histologic mai frecvent s -a întîlnit cancerul pavimentos
cheratinizat la 25 (55,55%) din pacienți, urmat de cel nech eratinizat –
12 bolnavi 26,66%.
 În urma studiului s -a observat că cele mai frecvente semne clinice au
fost defectul de umplere și stenoza fiind atestate la a cîte 16 bolnavi
(35,55%), semnul radiologic nișă fiind atestat la 13 pacienți – 28,88%.
 Diagnostic ul și stadializarea cancerului esofagian a fost st abilit în baza
radioscopiei, FEGDS și USG care s -au efectuat la a cîte 45 de bolnavi,
iar tomografia computerizat ă fiind efectuată la 4 pacienți și
scintigrafia la 3 bolnavi.

38

BIBLIOGRAFIE
1. Badea R. Ficatul În: Dudea S, Badea R. Ultrasonografie vasculară . Ed.
Medicală București, 2004.
2. Gheorghe C., Pascu O., Cancerul esofagian. In ghiduri și protocoale de
practică medicală în gastroenterologie, vol1, cancerele digestive,
coordonator Stanciu C., ed Junimea, Iași 2007; 9 -27
3. Gheorghe Chisleag ; Radiologia Medicala, Editura Litera, Bucuresti 1986,
pag. 2 4-25
4. N. Angelescu. Tratat de patologie chirurgicala , vol. 1 , Ed. Med., Buc, 2002. ;
pag 1391 -1411
5. Prof. Dr. Gheorghe Ciobanu , Dr. Drd. Calin Gheorghe Cioban –
Radiodiagnostic clinic, ed.II – 2003
6. Protocol clinic national – cancer de esofag, C15
7. Radiodiagnostic. Radioterapie : manual / V. Volneanschi, I. Dionidis, S.
Matcovschi, I. Gâtlan ; USMF "N. Testemițanu". – Chișinău : Medicina,
2000. Pag. 236 -237
8. Saftoiu A., Cazacu S., Alte tehnici endoscopice. In introducere în
endoscopia digestivă superioară, sub redacția Cazacu S., Vere C., Săftoiu A.,
ed Arves, 2009; 219 -230
9. Săftoiu A., Cazacu S., Ecoendoscopia digestivă superioară diagnostică și
terapeutică. În Gastroenterologie și hepatologie. Actualități 2003, sub
redacția Ciurea T., Pascu O., Stanciu C., ed. Medicală București, 2003: 465 –
477.
10. Stanciu C. Tumorile esofagiene maligne . In tratat d e gastroenterologie,
vol.1, sub redactia Mircea Grigorescu, Ed. Medicala Nationala, Bucuresti,
2001; 303 -21
11. Tudorica Micu Elena Simom, Tudorel Ciurea; Rezumat -Studiul factorilor
de risc și aportul explorărilor imagistice în diagnosticul și stadializarea
cancerului esofagian , Craiova, 2011; pag. 1 -32

39
12. V. Grancea ; Bazele radiolgiei si imagisticii medicale, Editura medicala
AMALTEA, 1996. Pag. 164 -165
13. Abnet CC, Lai B, Qiao YL, et al : Zinc concentration in esophageal biopsy
specimens measured by x -ray fluorescen ce and esophageal cancer risk. J
Natl Cancer Inst 2005; 97:301 -6.
14. Akiyama HM., Tsurumaru M., Udagawa H., Kajiyama Y . -Esophageal
cancer. Curr. Prob. Surg. 1997; 34:765 -834.
15. ASGE Technology Committee. Song LM, Adler DG, Conway JD, diehl
DL, Farraye FA, Kant sevoy SV, Kwon R, Mamula P, Rodriquez B, Shah
RJ, Tierney WM Narrow band imaging and multiband imaging. Gastrointest
Endosc 2008; 67(4): 581 -9.
16. Canto MI . Staining in Gastrointestinal Endoscopy: The Basics. Endoscopy
1999; 31 (6): 479 -86.
17. Cook MB, Kamangar F, Whiteman DC, et al: Cigarette smoking and
adenocarcinomas of the esophagus and esophagogastric junction: a pooled
analysis from the international beacon consortium. J Natl Cancer Inst
2010;102:1344 –1353.
18. Ellis A, Field JK, Field EA, et al. Tylo sis associated with carcinoma of the
oesophagus and oral leukoplakia in a large Liverpool family — a review of
six generations. Eur J Cancer B Oral Oncol 1994;30B:102 -12. and
esophagus. Int J Cancer 2003;103:815
19. Esophageal Cancer. In: Adami HO, Hunter D, Trichopoulos D. A
Textbook of Cancer Epidemiology. 2nd ed. Oxford University Press; 7:137 –
54.
20. Gammon M, Schoenberg J, Ahsan H, et al, Tobacco, alcohol, and
socioeconomic status and adenocarcinomas of the esophagus and gastric
cardia. J Natl Cancer Inst 199 7;89:1277 –1284.
21. Hoffman A, Goetz M, Vieth M, et al. Confocal laser endomicroscopy:
technical status and current indications. Endoscopy 2006; 38: 1275 -83.

40
22. In: Ries LAG, Melbert D, Krapcho M, et al ed . SEER Cancer statistics
review, 1975 -2005, Bethesda, MD : National Cancer Institute; 2008.
23. Jijima K, Henry E, Moriya A, Wirz A, Kelman AW, Mccoll KEL.
Dietary nitrate generates potentially mutagenic concentrations of nitric oxide
at the gastroesophageal junction. J Gastroenterol 2002;122:1248 – 57.
24. Kato M, Kaise M, Yonezawa J, et al. Autofluorescence endoscopy versus
conventional white light endoscopy for the detection of superficial gastric
neoplasia: A prospective comparative study. Endoscopy 2007; 39: 9370941.
25. Kiesslich R, Neurath MF. Endomicroscopy is b orn-do we still need the
pathologist? Gastrointest Endosc. 2007; 66: 150 -3
26. Lagergren J, Bergstrom R, Lindgren A, Nyren O : Symptomatic
gastroesophageal reflux as a risk factor for esophageal adenocarcinoma. N
Engl J Med 1999; 340:825 -31.
27. Lagergren J, Berg strom R, Lindgren A, Nyren O : The role of tobacco,
snuff and alcohol use in the aetiology of cancer of the oesophagus and
gastric cardia. Int J Cancer 2000;85:340 –346.
28. Mark SD, Qiao YL, Dawsey SM, et al: Prospective study of serum
selenium levels and incid ent esophageal and gastric cancers. J Natl Cancer
Inst 2000; 92:1753 -63. 17.
29. Mayne ST, Risch HA, Dubrow R, et al. Nutrient intake and risk of
subtypes of esophageal and gastric cancer. Cancer Epidemiol Biomarks Prev
2001; 10:1055 –62
30. Munoz N, Day NE. Esop hageal Cancer. I Schottenfeld D , Fraumeni JF,
Jr., editors. Cancer Epidemiology and Prevention. New York: Oxford
University Press, 1996:681 -706
31. Nakayoshi T, Tajiiri H, Matsuda M et al. Magnifyig Endoscopy
Combined with narrow band imaging sistem for early gastric cancer:
correlation of vascular pattern with histopathology. Endoscopy 2004; 36
(12): 1080 -4

41
32. Parkin D. M., Pisani P., Ferlay J. – Estimates of the worldwide incidence
of eighteen major cancers in 1985. Int. J. Cancer 1993; 54:594.
33. Reeders A. J., Bartelsman J. F. W. M . – Radiologie diagnosis and
preoperative staging of oesophageal malignancies. Endoscopy 1993; 25:10 –
27.
34. Rice T., Kirby T. – The assessment of patients undergoing esophagectomy.
Semin Toracic Cardiovasc. Surg. 1992;
35. Tavani A, Bertuzzi M, Talamini R, et al : Coffee and tea intake and risk of
oral, pharyngeal and esophageal cancer. Oral Oncol 2003; 39:695 -700.
36. Terry P, Lagergren J, Ye W, et al . Antioxidants and cancers of the
esophagus and gastric cardia. Int J Cancer 2000; 87:750 –4. 13.
37. VonBrevern M, Hollstein MC, Risk JM, et al: Loss of heterozygosity in
sporadic oesophageal tumours in the tylosis oesophageal cancer (TOC) gene
region of chromosome 17q. Oncogene 1998; 17:2101 -5.
38. Yang CS, Sun Y, Yang QU, Miller KW, Li GY, Zheng SF, Ershow AG,
lot WJ, Li JY: Vitamin A and other deficiencies in Linxian, a high
esophageal cancer incidence area in northern China. J Natl Cancer Inst 1984,
73(6):1449 -1453.

39. Ганцев Ш. К. Онкология : Учебник для студентов медицинских
вузов. — М.: ООО «Медицинское ин формационное агентство»,
2006. — 488 с. — 5 000 экз. — ISBN 5-89481 -418-9
40. http://www.cancer.org/ cancer/esophaguscancer/detailedguide/esophagus –
cancer -what -is-cancer -of-the-esophagus
41. http://www.saptamanamedicala.ro/ articole/Metastazele -osoase –detectie –
scintigrafica -si-terapie -radionuclidica.html
42. http://www.ymed.ro/ cancerul -esofagian/

42

Abrevieri
BRGE – Boală de reflux gastroesofagian
CT – Tomografie computerizată
EB – Esofagul Barret
EDS –Endoscopie digestivă superioară
Loc.- Locuitor
PET CT – Positron emission tomography computed tomography
RMN – Rezonanță magnetică nucleară
USG – Ultrasonografie

43