Catedra: Istorie și Științe Sociale Programul de studii: Istorie și Geografie FILIMON LUDMILA STATUL VLAHO -BULGAR AL ASĂNEȘTILOR ÎN CONTEXTUL… [620046]

1
MINISTERUL EDUCAȚIEI , CULTURII ȘI CERCETĂRII AL
REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
din Chișinău

Facultatea: Istorie și Geografie
Catedra: Istorie și Științe Sociale
Programul de studii: Istorie și Geografie

FILIMON LUDMILA

STATUL VLAHO -BULGAR AL ASĂNEȘTILOR ÎN CONTEXTUL
INTERNAȚIONAL (SF. SEC XII -MIJL. SEC XIII ).
Teză de licență

Conducător științific:
Sava Igor , dr., conf. univ.

Chișinău -2019

2
Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnata , Filimon Ludmila studentă a Facultății Istorie și Geografie a
Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, programul de studii
Istorie și Geografie , declar pe pro pria răspundere că teza de licență cu tema Statul
vlaho -bulgar al Asăneștilor în contextul internațional (sf.sec XII – mijl. sec XIII ) a
fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau
instituție de învățământ superior din ț ară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
 fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând
referința precisă a sursei;
 redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința
precisă;
 rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Filimon Ludmila

3

CUPRINS:
INTRODUCERE………………………………………………………………….. …………….4

1. FORMAREA STATULUI VLAHO -BULGAR AL ASĂNEȘTILOR
1.1 Situația Imperiului Bizantin în a doua jumătate a secolului
al XII……………… ………………………………………………………………. ……………..9
1.2 Declanșare revoltei și formarea Statului vlaho -bulgar………… ……………..12
1.3 Organiz area și instituțiile Țaratului vlaho -bulgar………………….. ……………..17

2. STATUL VLAHO -BULGAR AL ASĂNEȘTILOR ÎN CONTEXTUL
RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE SFÂRȘITUL SECOLULUI XII-
MIJLOCUL SECOLULUI XIII
2.1 Raporturile Țaratului vlaho -bulgar cu Papalitatea și „Sfântul Imperiu Roman
de Națiune Germană ”………… ……………………………….. …………………………. ……….22
2.2 Disputele politice și confruntările militare ale A săneștilor cu Imperiul Latin
de Constantinopol… ………. …………….. …………. …………………………… …………. …….27
2.3 Țaratul vlaho -bulgar și statele bizantine (Imperiul de Niceea, Imperiul din
Trapezund, despotatul de Epir): de la solidaritate creștină la confruntare …………30
3. ABORDAREA PREVEDERILOR CURRICU LARE LEGATE DE
ȚARATUL VLAHO -BULGAR …………………………………………………………36

Concluzii ……………………………………………… …………………………. ……………….48
Bibliografie ……………………………….. …………………………………………….. ……… 50
Anexe …………………………………………………………………………………………. ……53

4
Introducere
Actualitatea și importanța cercetării. Crearea statul Asăneștilor reprezi ntă un
eveniment major al istoriei universale , care a marcat evoluția spațiului balcanic și nu
numai, cu urmări pe harta politică, dar și o concurență a supremație Imperiului
Bizantin în zona Balcanică . Prin intermediul schimbărilor ce s -au petrecut în cadrul
Impe riului Bizantin și a provinciilor ce aparțineau acesteia, ce s-au desfășurat prin
prisma confruntărilor politice pentru eliberarea de sub dominația bizantină,
constituie un domeniu necesar în cercetările istorice, în absența căruia înțelegerea
proceselor istorice vor constitui o lacună care va duce la n eînțelegerea istoriei, dar
și denatu rarea ei.
O perspectivă ge nerală asupra a ceea ce s -a întâ mplat în trecut ne -ar ajuta să
înțelegem fiecare decizie pe care predecesorii noștri au luat -o într -un moment sau
altul. Un astfel de episod – emblematic pentru întreaga is torie a Balcanilor – este
răscoala valahilor și bulgarilor declanșat împotriva Imperi ului Bizantin în anul
1185, care a dus la constituirea unui stat puternic, având dimensiunile și importanța
unui imperiu.
Începând cu scrierile contemporanilor fraților Petru și Asan și până în prezent se
cercetează acest su biect care înfățișează faptele și cariera membrilor dinastiei
Asăneștilor. Scrierile care au fost publicate din cele mai vechi timpuri și până în
zilele noastre se axează pe subiecte diferite, în dependență de problematica și
interesul propus de fiecare cercetător în parte.
Readuc erea în discuție acestui subiect este necesar deoare ce nu este elucidat și
diminuarea rolul românilor la participarea creă ri statului.
Istoriografie și izvoare : Subiectul cu privire la statul vlaho -bulgar al Asăneștilor
este puțin cerce tat, baza istoriografică nu este prea vastă. Cercetările istoriografice
reflectă interesele istoricilor referitoare la subiectul cercetat.
Dimitrie Cantemir s -a ocupat pe larg de istoria statului Asăneștilor în lucrarea
Hronicul vechimii romano -moldo -vlahilor susținâ nd că descendenții familiei Asan

5
s-au stabilit în Moldova1, traducerea părților din cronica lui Niketas Choniates
referitoare la Asănești a fost efectuată de George Murnu care a redactat mai multe
studii despre românii sud –dunăreni2. Bogdan Petriceicu Hasdeu a expus pe scurt
datele despre originea româneas că a frațiilor Asănești evide nțiind origine cumană
a numelui 3.
Alexandru D. Xenopol a demonstrat origine a românească a fondatorilor statului ,
pe baza surselor bizantine și occidentale4. Constantin C. Giurescu a clarificat
problema localiză rii zonei de unde a pornit revolta Asăneștilor în Munții Haemus5.
Nicolae Iorga s -a ocupat pentru prima dată de statul Asăneștilor în istoria românilor
într-o prestigioasă serie de sinteze de istorii naționale, dar fă ră a insista asupra
evoluției sale politico -militare6. Institutul de Studii Sud -Est Europene a editat pr imul
și singurul volum dedicat acestei problematici cu titlul Răscoala și statul Asăneștilor .
Studiile sunt semnate de Stelian Brezeanu, Eugen Stănescu ș.a7. Alexandru
Madgearu a publicat cea mai recentă lucrare cu privi re la Statul Asăneștilor în care
încearcă să elucideze geneza și evoluția politică a noului stat creat8.
Istoriografi bulgarii Z Zekova, V Zlatarski, A Kuzev încearcă să omită participarea
românilor la geneza acestui stat, însă realizează o analiza minuțioasă a
evenimentelor politico -militare și a elementelor de istorie economică, socială și
religio asă, aspecte mai puțin tratate de istoricii români.
Cele mai importante izvoare care descriu acest subiect sunt izvoarele interne printre
care sunt scrisorile adresate p apei Innocentius III de către Ioniță (1197 -1207) și de
către arh iepiscopul său Vasile , redactate în bulgară și greacă. Ele reflectă relațiile
internaționale și mai ales ideologia politică a noului stat care dorea să fie recunoscut

1 Dimitrie Cantemir. Hronicul vechime i a Romano -Moldo -Vlahilor . București: Ed. Albatros, 2003
2 George Murnu. Istoria românilor din Pind : Vlahia Mare, 980 -1259 : Studiu istoric după izvoare
bizantine .Craiova: Ed. Fundația "Scrisul Românesc" , 2004.
3Bogdan Petriceicu Hașdeu. Istoria critică a românilor . București: Ed Teora, 1999
4 Alexandru D Xenopol. Istoria românilor din Dacia Traiană vol II. București: Ed Librăriei Școalelor, 1956
5 Constantin Giurescu. Istoria Românilor.Vol. I. București: Ed. ALL, 2010,
6 Nicolae Iorga . Istoria Românilor vol. III. Ctitorii. București: Ed. Enciclopedică, 1993
7 Stelian Brezeanu. Răscoala și statul Asăneștilor. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1989.
8 Alexandru Madgearu. Asăneștii . Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan (1185 -1280 ). Târgoviște: Ed.
Cetatea de Scaun, 2014.

6
titlu imperial din p artea papei, aceasta reprezenta o sursă de legitimitate diferită de
cea de la Constantinopol. O altă categorie de izvoare interne este reprezentată de
sigiliile și inelele sigilare care au aparținut conducătorilor Țaratului, cum ar fi: Asan,
Ioniță, Bor ilă, Ioan Asan II, Constantin Asan, dar și unor boieri cu funcții în stat. Ele
atestă nu doar numele respectivilor, ci și titlurile pe care le -au purtat.
Una dintre sursele de baza care a dus la aprofundarea acestui subiect, au fost
efectuarea săpăturilor arheologice . După 1877 -1878 câ nd Bulgaria își restabilește
independența începe perioada de apogeu a cercetări în capitala statului Asănești lor,
Veliko Târnovo și teritorii le învecinate.
Sursele bizan tine – sunt singure le surse contemporane care au menționat acest
subiec t , astfe l sunt sursele de bază. Scrieri le lui Niketas Choniates este principala
sursă care descrie evenimentele din perioada 1185 -1280.
Scopul cercetării. Studierea evoluției statului Asăneștilor în perioada sfâ rșitul
secolului XII – mijlocul secolului al XIII.
Obiectivele cercetării:
– Analiza teoriilor și conceptelor privi nd apariția statului Asăneștilor .
– Determinarea rolul și imp ortanț a dinastiei Asăneștilor în istoria statului vlaho –
bulgar.
– Stabilirea modelului administrativ aplicat de asăneș tii asupra organizării
statului.
– Caracterizarea relațiilor externe dintre statului Asăneștilor ș i principalele
puteri ale vremi i (Imperiul Latin de Co nstantinopol, Roma Pontificală, și
statele greceș ti ).
Metodologia cercetării : Au fost aplicate metodele :
a) Analiza critică a surselor: am analizat principalele surs e care descriu
formarea statului . Cronicarul bizantin Nicetas Choniates contem poran
cu evenimentele în lucrare a Istorii descrie acest subiect referitor la

7
revolta declanș ată de frații Petru și Asan, acest eveniment este descris
și în sursele occidentale .
b) Analiza istoriografiei problemei: studiere a minuțioasă a izvoarelor
punâ nd accentul pe anumit e detalii legate de subiect. Am analiza t
principalele surse cu referire la subiectul Statul Asă nestilor atâ t a
istoricilor româ ni dar si a celor bulgari
c) Metoda comparativă: am compara t relații le statului Asăneștilor cu
Roma dar si cu Constantinopol, selectarea și analiza informațiilor
despre modul în care s -a organizat statul Asăneștilor
d) Metoda calitativă: alegerea surselor adecvate, potrivite subiectului, care
conțin mai multe viziuni și editate în diferite perioade.
Limitele cronologice și geografice. Cronologic, lucrarea va cuprinde o perioadă
mai mult sau mai puțin extinsă. Mi -am propus ca această investigație să cuprindă un
interval cr onologic cuprins între sfâ rșitul secolului XII – mijlocul secolului XIII .
Spațiu l geografic care constituie obiectul cercetării noastre cuprinde Peninsula
Balcanică. Documentele vremii confirmă că hotarele statului Asănesti lor au reuș it
să se coaguleze de la Marea Neagră pâ nă la Marea Adriatică,la Durrazzo, și de la
Dunăre la Adriano pol pâ nă la Ohrida .
Valoarea aplicativa a cercetării: În plan metodologic materialul poate fi folosit la
elaborarea unor p roiecte de lecție. Investigația dată poate fi utilizată pentru
elaborarea unor lucrări de sinteză, ce cercetează un subiect restrâns p rivind
personalitatea fraților Pentru și Asan și cea a altor membri ai dinastiei Asăneștilor.
Structura lucrării: Lucrarea este alcătuită din introducere, trei capitole,
concluzii, bibliografie și anexă.
În Introducere este prezentată actualitatea temei, scopul și obiectivele cercetării ,
limitele cronologice și cele geografice precum, valoarea aplicativă a lucrării .
În capitolul unu – Formarea statului Asăneștilor. – am oferit o descriere a
eveni mentelor ce se d esfăș urau în Imperiul Bizantin la sfârș itul s ecolului XII. Cu

8
alte cuvinte, în acest capitol am inclu s apariț ia unui nou stat în spațiu Balcanic ,care
dorea recunoașterea de către Constantinopol dar si de că tre Roma noului stat creat .
La fel prezentat printr -o descrie ce transformări au avut loc în domeniul politic,
militar, economic, social, religios.
În capitolul doi – Statul Asăneștilor în contextul internațional(sf. sec XII – mij.
XIII). – am cercetat ev enimentele ce se petreceau la Târnovo în perioada sfârș itul
secolului XII – mijlocul secolului XIII, am descris necesitatea afirmă ri no ului stat
creat pe arena interna țională. De asemenea am oferit o descriere generală pentru
fiecare dintre conducătorii și relații le cu marile puteri dar și cu vecinii .
În capitolul trei – Abordarea temei statul vlaho -bulgar al Asăneștilor în ciclu l
gimnazial reprezintă partea aplicativă acestei cercetări unde am analizat abordarea
acestei teme în curriculum dar și în manual școlar .

9
1. FORMAREA STATULUI VLAHO -BULGAR AL ASĂNEȘTILOR

1.1 Situația Imperiului Bizantin în a doua jumătate a secolului al XII

Imperiu Bizantin la mijlocul seco lului XII trecea printr -o perioada de
instabilitate politică . Guvernarea statului era lăsat pe mâna apropiaților împăratului,
care, în mare parte, erau nepricepuț i și corupți. În cadrul imperiului funcțiile se
vindeau ca la piață. Ponderea militarilor plătiți care efectuau serviciu permanent,
originari din imperiu sau străini oricând gata de luptă, era cea mai adecvată strategiei
aplicată , decât țăranii care erau convocați la oaste.
Cu acest tip de armată care îmbină forțele de elită permanente cu trupele
recrut ate dintre stratioții din theme , împărații bizantini au câș tigat majoritatea
războ aielor. O asemenea armată înseamnă însă un mare efort financiar ,iar cheltui eli
nesăbuite ale împăraților au diminuat resursele pentru armată . Soluți a a fost găsită
prin acordarea domeniilor în posesiunea rentelor denumite pronoia9. Deținătorii
acestor domenii aveau obligația șă asigure cu oamenii p entru armată. Această
evoluție s -a produs pe fon dul înmulțirii marilor proprietăț i funciare deținute de
aristocrația loc ală care ocupa funcții civile , militare sau religioase.
Scăderea resurselor disponibile pentru plata militarilor profesi oniști a
favorizat rebeliunile militare produse după 1180. Armata de tip nou a Comnenilor a
funcționat atât timp cât la conducerea imperiului s -au aflat persoane capabili să
dirijeze capacitatea de lu ptă spre conflicte cu vecinii, chiar dacă unele războ aie au
fost pierdute.
Izbucnirea luptelor pentru putere între membri i familiei regale a dinastiei
Comnenilor a însemnat și implicarea armatei în aceste rebeliunii. Dintr -o sursa de
menținere a puterii imperiale, armata a devenit unul din factorii care au slă bit, acest
lucru a dus la scăderea autorității și prestigiului deținătorilor puterii imperial,dar și
subminat extinderea teritorială a imperiului, Împăratul Andronic (1183 -1185) a

9Alexandru Madgearu. Asăneștii . Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan (1185 -1280 ). Târgoviște: Ed.
Cetatea de Scaun, 2014, p. 30 .

10
lansat un program ambițios de reforme, a ale s pe baza de competenta în fun cții
administrative importante, salariile lor fiind decente si scutind pe contribuabili de la
noi taxe .
Noul conducător , trebuia să rezolve principalele două probleme, stabilirea
unei conduceri proprii fără implicarea latinilor, o altă problemă fii nd slăbirea
aristocrației și a înalților funcț ionari. Prin aceasta politica el ataca privilegiile
aristocraț iei, centrul de guvernare al comnenilor .
Un eveniment care a marcat situația din cadrul Imperiului Bizantin a fost
stabilirea relațiilor m atrimoniale î n 1184 dintre urmaș ul lui Frederic I Barbarossa și
fiica regelui Siciliei, astfel doi dușmani ai imperiului se transformă în unul singur
devenind mult mai puternic, astfel politica de izolare a bizanti nilor avea doar efecte
negative asupra necesităților imperiului . Tot în această perioadă s -a separat Ciprul
de Imperiu Bizantin.
În anul 1185 normanzii au atacat Imperiul Bizantin și într -o scurtă perioadă
cuceresc orașele Durazzo, Serres, Amfipolis. În august 1185 Tessalinic al doilea
oraș după import anță este cucerit de către normanzi, acest eveniment ce a zguduit
întreg Imperiul Bizantin, a avut consecințe imediate pentru situația internă a statului
printre care sfârșitul tragic al dinastiei Comnenilor, venirea la putere a unei noi
dinasti ei Angelos .
Însă normanzii au fost opriți de către generalul Alexios Vranas care avea ca
scop să menț ină pacea în această zonă, la scurt timp întoarce armele împo triva
împăratului bizantin și la Adrianopol se proclamă împărat.
Datorită politicii care o promova împăratul populația a început să se
îndepărteze de el, gândindu -se la un nou reprezentant la tron. În timp revoltel e s-
au înmulț it, după o încercare eșuată de fugă , suferă de un adevărat martiriu din partea
populației î n septembrie 1185. Se poate con sidera că uciderea lui Andronic ,
împăratul care a încercat reducerea corupției și luare a puterii de către un alt
reprez entant al intereselor aristocrației birocratice ,au creat condițiile pentru
răbufnirea unei revolte printre țăranii, păstorii și mici proprietari. În urma aceste

11
răscoale toate clasele sociale au fost excluse de la obținerea un ui profit de pe urma
revolte , în afară de aristocrația bizantină.
Venit la putere în anul 1185 în urma unei răscoale declanșate împotriva
împăratului Adronic Comneniu, Isaac II Angelos era un om cult însă căpătând
acces la visterie, el s -a arătat a fi din cale afară de cheltuitor,fiind un mare amator de
lux. Poporul l -a susținut cu plăcere pe Isaac și răscoala izbucnită a înălțat la tron
noua dinastie, An gelos, care a dus Bizanțul la pie rirea definitivă.
Noul împărat Isaac II Angelos victorios contra normanzilor, s -a grăbit să
accepte închei erea păcii cu Bela III , mai ales pentru a contracara alianța care se
formase între William II și împăratul romano -german Frederic I Barbarossa. Regele
Ungariei i -a ofe rit de soție pe fi ica sa Margareta , zestrea sa consta în regiunea
Belgrad -Nis10 pe care Ungaria o cucerise .
În ultimele două decenii ale secolului al XII, lumea bizantină trăiește una
dintre cele mai tragice pagini din întreaga istorie a imperiului. Criza violentă prin
care trece statul bizantin în cepe prin mișcările feudale separatiste, mișcări care pun
bazele unor principate autonome în Asia și Europa, continua mișcarea de emancipare
politică a populației din Balcani, care a luat imperiului cea mai mare parte a
teritoriului peninsulei.
Populația d in Constantinopol s-au răsculat în anii , 1185, 1186 însă toate
aceste răscoale au fost înăbușite, populația nu înț elegea care erau cauzele situați
sociale atâ t de complicate, ei nu au avut un scop bine determinat,dacă aveau p oate
aceste răscoale nu erau î năbușite atâ t de ușor și puteau schimba situația în care se
aflau.
Dacă în Orient imperiul pierdea te ren în fața turcilor sel giucizi , în Europa se
instaurase pacea după vict oria împotriva Ungariei . Astfel se restabilește hegemonia
Imperiului Bizantin la Dunăre. Rivalitatea cu Ungaria în această regiune viza
controlul asupra sârbilor , care erau o amenințare , deoarece această populație

10 Stelian Brezeanu. Răscoala și statul Asăneștilor. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1989, p. 19

12
predominant pastorală si montană punea în pericol securitatea drumului imperial
Sirmium – Belgrad -Nis -Sofia – Adrianopol – Constantinopol11. Sârbii erau un factor
de risc asemănător cu cel reprezentant de turcii selgiucizi ca re se infiltraseră în
Anatolia.
Chiar și în anul dispariției violente a dinastie Comnenilor și a î nlocuirii cu
dinastia Angelos 1185 -1204, un alt mare pericol se profila în spațiul balcanic. O
răscoală a vlahilor și bulgarilor va avea ca consecință întemeierea celui de -al doilea
țarat bulgar 1185 -1280, sub conducerea fraților vlahi Petru și Asan.
Intervenți ile bizantin e împotriva As ăneștilor înregistrează un eșec , împăratul Isaac
al II –lea Angelos (1185 -1195 )12, fiind obligat s ă recunoască tacit existența noului
stat în 1188 . Asăneștii vor face ca Bizanțul să piardă cea mai mare parte a teritoriilor
sale din zona Balcani.
La începutul deceniului al optulea Imperiul Bizantin părea puternic însă
izolat în planul politici externe , predominau diferite contradicții interne în cadrul
dinastiei comnene, care a dus la conflicte cu implicarea armatei care susținea unul
dintre pretendenți i la tron.
Criza politică internă de la sf. sec. XII și încep. sec. XIII a prefigurat un
moment crucial pentru Imperiul Bizantin. Împărații din familia Angelos (1185 –
1204) s -au dovedit incapabili pentru conducerea unui stat confruntat cu probleme
interne și externe așa de grave. Marea răscoală a vlahilor și bulgarilor, constituirea
unui nou stat al acestora în Balcani, creșterea presiunii sârbești și formarea st atului
independent sârb sub conducerea Ștefan Nemanj a.
1.2 Declanșare revo ltei și formarea statului vlaho -bulgar
Situația complicată prin care trecea Bizanțul, a avut consecinte doar negative
pentru populația imperiului, însă datorită mișcărilor de re volte care aveau în
frunte conducătorilor iscusiți au putut să se elibereze de dominația bizantină. La

11 Alexandru A Vasiliev. Istoria Imperiului Bizantin. Traducere și note de I. A. Tudorie, V. A. C arabă, S. L .
Nazaru. Iași: Ed. Polirom, 2010, p. 419
12 Sergiu Iosipescu. Marea Neagră – state și frontiere : De la sfârșitul Antichității la Pacea de la Paris (1856).
București: Ed. Militară, 2013, p. 187

13
sfârș itul secolului al XII -lea este evocat testamentul politic al basileului Vasile al
II-lea pentru a se explica răscoala Asăneștilor. Prin acest testament se stabilesc
reguli de comportare față de români nu au fost păstrate și este considerat ca o
cauză principal . Menținerea acestui testament politic este important, deoarece
sfaturile basileului care a desfi ințat Bulgaria ca stat se r efereau la necesitatea de
a se evita crearea unor cond iții care să -i împingă pe vlahi i să se al ieze cu bulgarii
împotriva stăpâ nirii bizantine.13
Tradiția unei alianțe vechi , consemnate în le gătură cu evenimentele de la
sfârșitul secolului al XII -lea câ nd declinul bizantin era evident pune accentul pe
rolul românilor sud -dunărenii în istoria balcanică a acestor vremuri.
Evenimentele de la sfârșitul secolului al XII -lea nu aducea pentru întâi a dată o
asemenea mișcare în istorie . Vlahii și bulgarii par sa f ie fost legați si prin tr-o
colaborare economică .
Această revoltă nu a fost spontană ci a fost determinată de diversele cazuri
de revolte din cadrul imperiului. Cauzele care au dus la declanș area revoluției
anti-bizantin au fost :
Creșterea dărilor de către împăratul Isaac II Angelos cu scopul de a acoperi
cheltuie lile pentru imperială a împăratului cu fi ica regelui Bela al III al Ungariei,
populația nu mai era capabilă să plătească aceste dării.
O altă cauză a fost jefuirea orașelor din zona Munților Haemus, repre zentanți
lor Petru și Asan s -a înfăț ișat în fata împăratului la Kypsella unde, doreau ca
să fie înrolați în armată ca mercenari, dar să fie despăgubiți cu acordarea a câ teva
moșii în zona Munților Haemus, însă ei au fost refuzați.
Întorși în zona Munților Haemus Pentru si Asan se proclamă împărați și pornesc
o revoltă anti -bizantină împreună cu bulgarii.
Nemulțumirea vlahilor și bulgarilor fată de dominația bizantină și dorința de
libertate , cerea u acordarea aceleași dreptur i că și cetățenii bizantini.

13Stelian Brezeanu. Istoria Imperiului Bizantin. Bucur ești: Ed. Meronia, 2012, p. 128.

14
Deși existau cauze de nemulțumire contra puterii imperiale populația balcanică
nu avut curajul de a se revolta, după cum sperau Pentru și Asan . Acest fapt i -a
nemultumim, căutau un motiv cu care să atragă popua ția de partea lor. E i au
încercat sa m anipuleze populația după model ul medieval , orașul Thessalonic,
unul dintre cel mai mare centre culturale și spirituale a părții de est a Peninsulei
Balcanice și al doilea după mărime du pă capitală, se afla sub protecția Sfâ ntului
Dumitru.
Petru și Asan a ridica t în grabă un lăcaș de rugă ciune închinat Sfântului
Dumitru, pretinzând că acesta a plecat de la Thessalonic ca să -i protejeze pe vlahi
și bulgari. La încep ut vlahii fugeau de răscoala la care erau împ inși de Petru de
Asan, temându -se de o acț iune atât de însemnată.
Un alt motiv care avea ca scop să manipu leze populația a fost că s -au
încoronat cu o coroană de aur și și -au pus în picioare încălțăminte roșie14
O problemă cu care se confruntă cercetători este participarea vlahilor și
bulgarilor la răscoală, în prima fază a revoltei vlahii au avut poziția principală
acest lucru este demonstrat în baza mai multor surse care evidențiază
participarea vlahilor la revoltă și formarea noului stat și originea vlahă a
conducătorilor frații Petru, Asan și Ioniță. În cazul bulgarilor participarea la
răscoală a fost din motivul că sperau la refacerea țaratului cucerit de bizantin ii în
1018 .
O problemă este locul unde a început această revoltă. Locul de declanșare a
revoltei a fost ales orașul Târnovo, deoarece acest oraș era amplasat la limita din tre
câmpie și poalele Munților Balcani, era cea mai fortificată dintre cetățile din
Haemus î nconjurată de ziduri puternice și era împărțită în doua de cursul râ ului
Iantra.15
Mișcarea împotriva puterii bizantine a fost pornită la sfâ rșitul anului 1185 de
o populație montană, care avea o anumită pregătire militară, rebelii se bazau pe

14 Stelian Brezeanu. Răscoala și statul Asăneștilor. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1989, p. 108.
15 Alexandru Madgearu. Asăneștii. Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan (1185 -1280). Târgoviște : Ed.
Cetatea de Scaun, 2014, p. 49.

15
numeroasele fortăr ețe aflate în Haemus pe stânci le abrupte16 și s-au îndreptat spre
zona Preslav nimicind garnizoanele bizantine. Răsculați au ocupat poziții importante
în munți însă acest lucru nu ea ajutat să obțină victorie îm potriva bizantinilor.
Sevastocratul Vasile a fost trimis de către împăratul Isaac II Angelos să
pacifice această zonă însă la scurt timp el a fost înlocuit cu generalul Ioan
Cantacuzino considerat ca nu a fost capabil să își îndeplinească funcția a fost înlocuit
cu generalul Alexios Vranas 17. Însă Alexios Vranas împreună cu armata care o
conducea dorea să -l răstoarne pe împărat iar răscoala inițiată de vlahii și bulgari era
momentul potrivit. Schimbare rapidă a conducă torilor care se aflau în fruntea
armatei a fost cauza din care arma ta bizantină nu a fost capabili să o înăbușească în
faza inițială. Această revoltă a fost înăbușită în primăvara lui 1186.
În vara lui 1186 Isaac II Angelos în fruntea armatei a plecat să lichideze noul
stat creat18, după victoriile obținute de către bizantinii la Lardeas conducătorul
noului stat creat Petru a inițiat trata tive pentru a încheia armistițiu ,19 după această
înfrâ ngere marea majo ritate a răsculaț ilor s -au supus bizantinilor, iar alții au fugit
peste Dunăre pentru a cere ajutor din partea cumanilor, iar după ce au fost adunaț i
mai mulți cu manii au trecut iarăși Dunărea. Armata bizantină s -a retras, considerâ nd
că victoria a fost definiti vă, iar în cetăți au fost instau rate garnizoane care aveau
funcția de a menține pacea în această zonă.
În toamna anului 1186 profitâ nd de lipsa armatei bizantine vlahii și bulgarii
împreună cu cumanii au organizat o contraofensiva îm potriva bi zantinilor datorită
faptului că lipsea armata vlahi și bulgari au initiat actiuni de jefuire a
garnizoanele lor bizantine apoi și au luat teritoriile ocupate de bizantini înapoi, însă
bizantinii au așteptat să treacă iarna și deîndată au început pregătirile pentru o nouă
campanie în zona Munților Haemus.

16 Căprărău Denis, Denize Eugen. Nasterea Europei medievale europa central -rasariteana si de sud -est sec V -XV.
Târgoviște Ed Cetatea de Scaun, 2005 p 59
17 Stelian Brezeanu. Răscoala și statul Asăneștilor. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1989, p. 98
18 Alexandru A. Vasiliev Istoria Imperiului Bizantin. Traducere și note de I. A. Tudorie, V. A. C arabă, S. L .
Nazaru. Iași: Ed. Polirom, 2010, p. 437
19 Căprărău Denis, Denize Eugen. Nasterea Europei medieva le europa central -rasariteana si de sud -est sec V -XV.
Târgoviște : Ed. Cetatea de Scaun, 2005, p. 60

16
În primăvara 1187 Isaac II Angelos s -a întors din nou împreună cu arm ata
pentru a zdrobi pentru tot deauna revolta, însă el nu obține victoria dorită asedi ind
timp îndelungat a unor cetă ți o i-au ca ostatică pe soția lui Asan.20
Petru și A san își stabilesc capit ala în cetatea Tâ rnovo amplasat ă pe colinele
Tsarevets, Trapezitsa , Momina Krepost, Sveta Gora21, cetatea a devenit una dintre
cea mai pute rnică fortificație a B alcanilor , astfel capital noulu i stat putea rezista
unor asedii de lungă durată.
Răsculații cer un nou armistițiu care este acceptat doar după ce frații Petru și
Asan îl trimit la Constantinopol pe fratele lor Ioniță în schimbul soției lui Asan, 22
însă Ioniță reușește să fugă din capitala Imperiului Bizantin spre Balcani . Însă
războ iul nu se terminase deoarec e nici vlahi și bulgarii nici bizantinii nu doreau să
cedeze. După eș ecul asediului cetăți Lavitzon , armata bizantină s -a retras, în vara
anului 1188 s -a încheiat un tratat de pace 23 între Imperiul Bizantin si noul stat creat.
Prin înch eierea acestei păci se recunoștea apariția noului stat format de vlahii și
bulgarii condus de o dinastie vlahă
Datorită sigiliu lui lui Asan aflăm că acesta a început să domnească încă din
1187 (Ane xa 4). Petru îl i -a pe Asan co -împărat și se retrage în fosta capitala a
primului țarat bulgar Preslav.
Statul Asăneștilor au reusit să se coaguleze de la Marea Neagră pâ nă la Marea
Adriatică, la Durrazzo,ș i de la Dunăre la Adrianopol pâ nă la Ohrida. Statul vlaho –
bulgar a moștenit o serie de fortificații interne și de frontieră de la Imperiul Bizantin
care au fost implicate în confruntarea cu bizantinii.
Capitala stabilită la Târnovo reprezenta una dintre cea mai fortificată cetate
din zona balcanică, avea o suprafață de 12 hectare era apărata de 3 râ nduri de ziduri
cu grosimea de 4 metri. Se estime ază că avea cap acitatea de 3000 de persoane .În

20 Petre Diaconu. Istoria Românilor,Vol III. București: Ed. Enciclopedică, 2001, p. 50.
21 Alexandru Madgearu. Asăneștii. Istoria politico – militară a sta tului dinastiei Asan (1185 -1280). Târgoviște: Ed.
Cetatea de Scaun, 2014, p. 231
22 Nicolae Bănescu. Bizanțul și romanitatea de la Dunărea de Jos . 2005, p 133
23Adolf Armbruster. Romanitatea românilor ,istoria unei idei.București Ed Enciclopedică p 178

17
fosta capitală al Statului vlaho -bulgar în urma s ăpăturilor arheologice realizate de
către cercetători bulgari au fost descoperite 370 de locuințe și 22 de biserici24,
Statul vlaho -bulgar a cunoscut mai multe etape de evoluție :
1185 -1187 – caracterizată print r-o serie de mișcă ri de revolte îndreptate spre
administrația bizantină, și pro clamarea unui nou stat, Statul vlaho -bulgar al
Asăneștilor.
1188 -1204 – această etapă corespunde cu recu noașterea noului stat de către
împăratul de la Constantinopol , apare ideea de reconstruire a primului Țarat Bulgar,
conducători noului stat pretindeau să le fie recunoscut titulatura de către împăratul
german Frederic I Barbarossa , recunoașterea titulaturi de rex Bulgariae et Vlachiae
de către papa Innocentius III.
1204-1218 – caracterizată prin extinderea teritorială, rivalitatea venită din
partea Ungariei ș i a Imperiul Latin de Constantinopol. Aplicarea modelului de putere
statală a Imperiului Bizantin.
1218 -1241 coincide cu abandonarea denumirea de Vlachia din titul atura
țarului, se utilizează titlu de țar al bulgarilor și grecilor , apare ideea de succesiune
la tron în cadrul Imperiului Latin de la Constantinopol. Perioada de apogeu al statului
caracterizat pri n maxima răspândire teritorială .
Originea dinastiei Asăneștilor rămâne un subiect neelucidat de către
istoricii. Există 3 ipoteze cu privire la originea dinastiei Asăneștilor
– Originea vlahă : susținută de majoritatea istoricilor români, bizantini
(Nicetas Choniates) nu există motive de îndoială asupra etnicității lor.
– Originea bulgară : ipoteză susținută de istoricii naționaliști bulgari, care
afirmă că este o chestiune de terminologie.
– Origi ne cumană : deoarece unele nu me din această dinastie, Asan sâ nt
nume de origine cumană .25

24 Alexandru Madgearu. Asăneștii. Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan (1185 -1280).
Târgoviște: Ed. Cetatea de Scaun, 2014, p. 231
25 Neagu Djuvara. O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri . Târgoviște: Ed . Humanitas, 2008, p. 108

18
Anul 1185 a fost momentul favorabil pentru declanșarea revoltelor care a dus
la crearea noii formațiuni statale . Statul vlaho -bulgar al Asăneștilor a reprezentat
prima formațiune statală înființată de către românii .
1.3 Organizarea și instituțiile Țaratului vlaho -bulgar.
Sursele de cancelarie cu privire la viața internă din cadrul statului vlaho –
bulgar sunt extrem de reduse. Majoritatea instituțiilor era identice cu cele bizantine.
Noul stat creat păstra tradițiile primului țarat bulgar care încă mai era prezentă în
mintea celor care au făurit acest stat .
În plan intern conducăto rii statului vlaho -bulgar urmăreau se rezolve două
mari probleme: “înăbușirea tendințelor centrifugale, opoziția marii aristocrații și
crearea cadrului instituțional, necesar unui stat apărut în urma unei răscoale
populare ”.26
Succesele militare obținut e împotriva Imperiului Bizantin au permis noului
stat creat să se con solideze și să -și creeze proprii le instituții necesare pentru
administrarea statului.
Originalitatea acest țarat poate fi căutată în realitățile anterioa re sau a
modalităților de îmbinare a diverselor elem ente care înconjurau, principalele
elemente care erau luate în considerație erau cele bizantine care au fost prezente și
în primul țarat bulgar.
După modelul bizantin țaratul era împărțit în districte administrative care erau
conduse de c ătre un voievod, care erau separate în хори27, se cunoaște că în timpu l
domniei lui Ioan Asan al II câ nd țaratul atinge apogeul extinderi teritoriale, existau
9 хори. Orașele erau administrate de către cеваст care se supunea direct voievodului,
iar satel e erau conduse de către Примикюр28 ca se afla sub juri sdicția cеваст -lui.
O caracteristică a “administrației centrale a fost dualitatea sa , împreună cu
oficiali curți regale existau și alți funcționari care se ocupau de a administrarea

26 Stelian Brezeanu. Răscoala și statul Asăneștilor. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1989, p. 106.
27 Ангелов . П История на българите (От древността до края на XVI век), т.1, 2013 г. , p. 403
28 Ibidem, p. 404

19
statului”29 acești reprezentanț i marii boierime și a clerului. Existența tendinței de a
prelua puterea la Constantinopol a dus la crearea instituțiilor asemănătoare cu cele
bizantine.
Una dintre principalele instituții ale țaratului vlaho -bulgar a fost domnia care
era reprezenta tă de către țar sau r ege, succesiunea la tron era eredita ră,
Țarul –conducător al statului, comandantul suprem al armatei . Puterea sa este
absolută, statul este proprietatea sa . Avea atribuții legislative, judiciare, executive,
militare, diplomatice. Însă această putere a fost limitată de și Armată. Iar când
politica țarului contrazice interesele statului, este detronat .
Încă de la înființări statului s -a propus existența unei conduceri duble , Asan
la Târnovo și Petru la Preslav30. Astfel Asan îl i -a ca co -împărat pe fratele său Petru
care v -a conduce provinci ile de est. Î nsă după ce ajunge la tron Ioniț ă se încoronează
singurul împărat iar conducerea dublă este desfii nțată (Anexa 4 ).
Conducătorii vlaho -bulgarii aveau dreptul să bată propriile monede, însă
aceste monede erau similare celor bizantine.
Existau și mari boieri care purtau titulaturi, ce nu erau legate de îndeplinirea
unor funcții ci cu un caracter prestigios, titl urile erau despot, sevastocrat etc. Aceste
titulaturi erau atribuite rudelor țarilo r care erau mari proprieta ri.
Sevastocrat al doilea rang după conducător, titlul onorific, dat unui membru
al familiei țarului . El este, de obicei, administ ratorul unei zone importante. Participă
la guvernare.
Despot – al treilea rang, titlul onorific. Conducătorul un domeniu. Are funcții
administrative.
Țarul era ajutat să administreze de – Consiliul de Stat, care include marii
boieri și Patriarhul. Consiliul are funcții de consiliere și este convocat să ia decizii
guvernamentale importante .

29 Alexandru Madgearu. Asăneștii. Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan (1185 -1280). Târgoviște: Ed.
Cetatea de Scaun, 2014, p. 85.
30 Tudor Teoteoi . Civilizația statului Asăneștilor între Roma și Bizanț, în Răscoală. București: Ed. Științifică și
Enciclopedică, 1989, p. 72.

20
 великият логотет – șeful cancelariei domnești
 Протокелиот – șeful gărzii regale
 велик воевода – comandantul superior al armatei, înlocuitor al
țarului în lipsa sa
 Катепан – judecătorul militar
 столник – persoana care se ocupa cu organizarea sărbătorilor în
palat.31
În cazul încălcări ordin i de succesiune la tron acest consiliu consultativ se
extindea și alegea un nou rege.
Armata – era sursa de apărare și de expansiune teritorială a statului, tot ea era
ce care apăra regele în situația în care izbucnea o revoltă internă , dar și sursa de
apărare a statului.
Țarul, șeful suprem al statului, care era în același timp și “comandantul absolut
al armatei , era ajutat în organizarea și desfășurarea războiului de u n comandant
militar, recrutat din reprezentanții clasei dominante, acesta purtând diverse titluri
(kavchan/ mare voievod)”32

Structura armatei

31 Ангелов . П История на българите (От древността до края на XVI век), т.1, 2003 г. , p. 404
32 Ginel Lazăr. Scurt ă privire asupra strategiilor și tacticilor militare ale fraților Asănești 1185 -1207. In: Muzeul –
national, XXII, 2010, p. 6 Велик
воевода
Протостр
атор
Кастроф
илакс
СердарВоевода Алагато
р

21
Armata celui de al doilea țarat era alcătuită din categoria ”militarilor de curte,
a aparatului administrativ militar și din detașamentele instruite ale marilor boieri ,
care la apelul suveranului, trebuiau să răspundă afirmativ – aducând la oaste un
anumit număr de soldați, în prima jumătate a secolului al XIII -lea, armata statului
era circa 50.000 -60.000 de militari”33
Cele mai întărite cetăți reprezentative , și ca importanță conjuncturală, foste
capitale. Astfel avem: Pliska, Preslav, Tărnovo etc. Aceste cetăti au fost păstrate încă
din timpul primului țarat bulgar, care au avut un rol important și întimpul dominației
bizantine.
Prin alianțele militare încheiate de conducătorii statului vlaho -bulgar, acest
țarat nou creat s -a extins și a putut să pretindă la coroana imperială de la
Constantinopol. Printre alianțe militare încheiate de conducătorii vlaho -bulgarii au
fost cumanii, statele grecești Imperiul de Niceea, Imperiul din Trapezund,
despotatul de Epir care luptau împotriva Imperiului Latin de Constantinopol sau unul
împotriva celuilal t câ nd apare rivalitatea pentru a prelua puterea de la
Constantinopol. Un exemplu conclude nt este bătălia de la Adrianopo l din 1205, care
a fost devastoas pentru latini, acest lucru s -a putut realiza doar cu ajutorul populației
grecești care la fel doreau să distrugă Imperiul Latin de Constantinopol.
Biserica în cadrul statului v laho-bulgar av ea un rol esențial , patriarhul fiind
membru al consiliului consultativ. Biserica când a fost creat noul stat se afla sub
conducerea arhiepiscopiei Ohridului care se supunea patriarhiei de la
Constantinopol. În anul 1186 biserica a fost declarată autocefa lă cu statutul de
arhiepiscopie, iar în 1137 devine patriarhie, datorită întreruperea legăturilor cu
Roma. În această perioadă de timp continua lupta cu ereziile,principala erezie cu
care se lupta statul era cea bogomilă34. Biserica țaratului a avut un impact
semnificativ a supra dezvoltării noilor ortodoxii ca cei sâ rbi, care utiliza predicile,
cărțile în limba slavă .

33 Ibidem, p. 5
34 http://www.eumed.net/rev/rcdcp/03/zk.pdf

22
Dioceza Patriarhiei de Târnovo varia în funcți e de granițele celui de al doilea țarat
bulgar, cea mai extinsă a fost în timpul domniei l ui Ioan Asan II. Timp câ t a existat
acest stat 1185 -1280 au slujit 10 mitropoliții
Concluzii:
Situația de declin în care se afla Imperiul Bizantin la sfâ rșitul secolului XII poate fii
explicată prin faptul că în fruntea statului se aflau persoane necompetente de a
conduce un imperiu de statutul Bi zanțului. Statul trecea printr -o criză internă
profundă care nu îi permitea să mențină nivelul vieții sociale la fel ca în perioada de
apogeu, acest fapt a dus la aprofundarea revoltelor sociale în cadrul imperiului.
Dispariția violentă a dinastiei Comnenilor în 1185 a fost un alt momentul favorabil
pentru intensificarea rev oltelor la periferia imperiului, la sfârșitul anului 1185 în
zona munților Haemus izbucnește o revoltă anti-bizantină a vlahilor și b ulgarilor ,
iar frați vlahi Petru și Asan s -au proclamat împărați a unui nou stat creat prin revoltă
statul vlaho -bulgar al Asăneștilor . Acest nou stat a fost o creației a vlahilor,
bulgarilor și a cumanilor. Noul stat din punct de vedere administrativ era organizat
după modelul bizantin, principalele instituți în cadrul statului erau domnia, armata,
biserica, și consiliu de stat. a statului.

23
2. STATUL VLAHO -BULGAR AL ASĂNEȘTILOR ÎN CONTEXTUL
RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE SFÂRȘITUL SECOLULUI XII-
MIJLOCUL SECOLULUI XIII.
Relațiile internaționale din cele mai vechi timpuri ocupă un rol important în viața
oricărui stat , constituind o realitate a umanității care condiționează dezvoltarea
societăților la orice etapă. Relații le internaționale definesc raporturile dintre națiuni,
state.
Relații le internaționale în această perioadă nu aveau un caracter sistematic, nu
existau soli și reprezenta nți diplomaticii permanenți, nu se constituise dreptul
internaț ional se dezvolta dreptul războiului și dreptul maritim.
2.1 Raporturile Țaratului vlaho -bulgar cu Papalitatea și „Sfântul
Imperiu Roman de Națiune Germană ”
Demersurile de apropiere de Roma fusese inițiate de fraț ii Petru si Asan, dar nu
se cunoaște câ nd anume , contactele nu au fost stabilite din cauza inamicilor Imperiu
Bizantin și Ungaria. Petru dorea să fie recunoscut ca împărat de Fred eric I acest
lucru nu se putea face fără binecu vântarea papei, conducătorul țaratului vlaho –
bulgar nu a pu tut intra în legătură cu papa împiedicarea legă turilor cu Roma a făcut –
o Ungaria care era ostilă noului stat creat.
De ostilitatea dintre Fred eric I și Isaac II au profitat Petru și Asan, chiar dacă
statul vlaho -bulgar a devenit independent știind că armata cruciată a pătruns pe
teritoriul Imperiul Bizantin putea profita pentru a se extinde. Petru dorea să devină
vasal lui Frederic I pentru a putea participa la o acțiune comună c ontra lui Isaac II,
însă împăratul romano -german a refuz at propunerea lui susținâ nd că a plecat la
război pentru eliberarea Ierusalimului nu pent ru a lupta cu creștinii35. Acest fapt însă
nu i-a oprit pe Petru și Asan să continuă să spere la recunoașterea ca împărați.
Când Frederic I s -a stabilit la Adrianopol, a primit din nou pe conducătorul
țaratului vlaho -bulgar, care tot mai spera la o alianță anti -bizantină, pentru aceasta

35 Adolf Armbruster. Romanitatea românilor : istoria unei idei. Bucure ști: Ed. Enciclopedică, 1993, p. 73.

24
el a pus la dispoziție o armată de 40.000 de vlahi și cumani, pretindea să îi fie
recunoscut titlu de împărat domnul blacilor l -a rugat pe împăratul nostru să -i pună
diadema, iar împăratul n ostru i -a răspuns cu am abilitate36
Frederic I nu putea să -i recunoască lui Petru titlu de imperator, pe care îl admitea
dor pentru sine, conform doctrinei sale Frederic I se considera unicul împărat roman,
conducătorii de la Constantinopol fiind doar regii ai grecilor. Aici a intervenit o
confruntare și o ne înțelegere între două ideologii, cea a imperiului unic occ idental
sau răsăritean și cea a imperiilor de substituție creat de bulgari prin imitarea
Imperiului Bizantin .
Petru țarul Petru titlu de țar, nu avea sensul de monarh universal ci de suveran
național spre deosebire titlu de imperator pe care Frederic I îl deținea .
Relații le cu Rom a au înce put să se stabilească în 1198 câ nd Ioniță începe
tratativele cu papa Inoce nțius III, prima scrisoare ca ră spuns la cea a lui Ioniță
datează din 1200. Ioniță cere a papei acordarea unei coroane , așa cum știa că
prim iseră țarii Petru și Samuel Înt âi și întâ i cer de la Biserica Romei , maica noastră
, coroan a și cinst ea ca un fiu iubit , după cum au avut vechii noștri împărați. Unul
a fost Petru celăla lt Samuil ,și alții care i -au permis la tron37.
Pentru Ioniță unirea cu Roma era un mijloc de a ob ține recunoașterea
suveranității și a titlului imperial și a coroanei cu care să fie încoronat de către capul
bisericii sale arhiepiscopul Vasile, fiind în război cu Bizanțul ,acest evenime nt putea
veni din partea Romei . El se găsea între două focuri, biza ntinii la su d, regele
Ungariei la nord –est, ca să pareze pericolul celor doi dușmani, Ioniță veni la
convingerea că t rebuie să -și câștige favoarea celui mai puternic suveran spiritual și
politic al l umii, a papei de la Roma propunâ ndu-i acestuia unirea cu Biserica
Romei38.

36 Constantin Giurescu. Istoria Românilor.Vol. I. Bu curești: Ed. ALL, 2010, p. 295.
37 Tăutu Aloisie. Devotamentul lui Ioniță către Scaunul apostolic al Romei. In: Omagiu canonicului Aloisie Ludovic
Tăutu : cu ocazia împlinirii et ății sale de 80 de ani : opere. Roma: 1975,p 202.
38 Șerban Papacostea. Românii în secolul al XIII -lea : Între cruciata și Imperiul mongol. București:
Ed.Enciclopedică, 1993, p. 28.

25
În 1202 Ioniță s -a reorientat în politica externă, a acordat tot mai multă importanță
negocierilor cu papa Innocentius III, astfel țaratul vlaho -bulgar a devenit ținta a
politicii expansionismului catolic în răsăritul ortodox. Papa dore a să obțină
convertirea lui Ioniță , în acest scop a continuat să poarte corespondență cu țarul
vlaho -bulgar care i -a fost amintit de orig inea nobilă romană a poporului. Noi
auzind că înaintașii tăi îș i trăgeau originea din neam al Rome i și tu ai moșten it de la
ei atâta noblețea sângelui , câ t și sentimentul devotamentului sincer pe care îl porți
față de scaunul apostolic așa zicând cu dreptul de moștenire39
Ideea originii romane Innocentius o aflase de solii trimiși de Ioniță, acest fapt
este relatat de arhiepiscopul Vasile de Târnovo De aceea noi cu mic și mare ,ca fii
buni te rugăm ca pe un bun Părinte, să faceți împăratului nostru ceea ce cere ,că e
vrednic, căci el și toată împără ția lui are bunăvoință față de Biserica Romei ca niște
moșteni tori ce s e trag din sâ nge roman40
Astfel capul bisericii Vasile solicita recunoașterea titlu imperial pe cale originii
romană a vlahilor. Orientarea spre Roma este cauza care în timpul lui Ioniță s -a
introdus titulatura de ț ar al vlahilor și bulgarilor, pâ nă atunci doar bulgarii puteau da
naștere unui imperiu, conform t radiții înainte de cucerirea bizantină.
Unirea bisericii cu Roma era sursa de legitimitate a puterii prin care și vlahii
deveneau purtătorii la fel de îndreptă țit ca și bulgarii, în scrisorile trimise de Ioniț ă
către papă ,el se întitula imperator Bulgarorum et Blachorum.41
Corespondența dintre Ioniță și papa Innocențius III reprezintă sursa occidentală
principală care demostrează că Roma urmărea să îsi lărgească influiența în Orient
prin răspândirea catolicismului.
Innocentius III nu putea admite existența altor împărați în afară de cei romani
din apus sau răsărit, însă Ioniță nu revi ndeca titlu de împărat universal d ar cel de țar

39 Sergiu Iosipescu. Marea Neagră – state și frontiere : De la sfârșitul Antichității la Pacea de la Paris (1856).
București : Ed. Militară, 2013, p. 203
40 Gheorghe Brătianu. Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești. București: Ed. Eminescu, 1980, p. 64.
41 Alexandru Madgearu. Asăneștii. Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan (1185 -1280). Târgoviște: Ed.
Cetatea de Scaun, 2014, p. 111.

26
al vlahilor și bulgarilor dar a cerut și a acordarea rangului de p atriarh arhiepiscopului
Vasile42.
La 8 septembrie 1203 Ioniță a emis programul său politic prin care „ solicita din
partea papei a unei coroan e împărătești și recunoașterea rangului de patriarhie
pentru biserica vlahil or și bulgarilor, pusă pe vecie sub autoritatea Romei, cerea să
fie trimis un cardinal care s ă-i confere însemnele imperiale43. Aceste erau condițiile
impuse de Ioniță pentru unirea cu Roma.
La 7 noiembrie 1204 cardinalul Leon l -a întronizat pe Vasile ca cap a l bisericii
vlahilor și bulgari lor unite cu Roma, iar la 8 noiembrie Ioniță a fost încoronat ca rege
al Vlahiei și Bulgariei .
Astfel se încheiau tratativele dintre Ioniță si papa Innocentius III care au avut ca
rezultat recunoașterea statul ui său ca regat încadrat în tabă ra statelor aflate sub
autoritatea papei, chiar dacă țarul dorea să fie recunoscut ca imperiu.
Ioniță a încercat să ajungă la o împărțire a Thraciei între el și cruciații ,în cadrul
unei alianțe care ar fi firească în urma stabilirii legăturilor cu Roma, însă cruciații
nu vedeau o asemenea alianță necesară pentru a putea cuceri Constantinopolul.
Interesul Bisericii Romane era cel de a stabilii relații pașnice cu statele care îi
recunoșt eau autoritatea, Ioniță deși era de sc urt încor onat de papă, însă româ nea
inamicul Imperiului Latin. Relații le dintre Ioniță și papa Innocentius III s -au răcit
datorită agresiunilor românilor și bulgarilor asupra Imperiului Latin de
Constantinopol, pentru papă era necesar menținerea acestui stat în O rient.
Unirea bisericii țaratului cu Ro ma se menținea dovada este că la conci liul
ecumenic de la Lateran din noiembrie 1215 a fost convocat și Vasile arhiepiscopul
Bulgarie și Blachiei44. După acest evenime nt urmează o perioadă de răcire a relațiilor
cu Roma, urmași lui Ioniță pentru a și păstra alianțele au început să se îndepărteze

42 Stelian Br ezeanu. Răscoala și statul Asăneștilor. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1989, p. 110.
43 Ioan Marin Mălinaș. Regeste și registre de la Constantinopol și Roma, din prima jumătate a secoilului al XIII -lea,
privitoare la Primatul Vasile I și la Îm păratul Ioniță Caloian, din Târnovo : Unirea Bisericească a lui Ioniță caloian,
din anul 1203 și încoronarea acestuia la 1204. Oradea: Ed. Imprimeriei de Vest, 2000, p. 124.
44 Ioan Marin Mălinaș. Regeste și registre de la Constantinopol și Roma, din prima jumătate a secolului al XIII -lea,
privitoare la Primatul Vasile I și la Împăratul Ioniță Caloian, din Târnovo : Unirea Bisericească a lui Ioniță caloian,
din anul 1203 și încoronarea acestuia la 1204. Oradea: Ed. Imprimeriei de Vest, 2000, p. 178 -179.

27
de statele catolice. După ce s -a afl at că Ioan Asan II dorea să pără sească tabăra
catolică „papa Grigore IX a adresat la 9 mai 1231 un apel regelui Ungariei Andrei
II să o rganizeze o cruciadă pentru apărarea Imperiului Latin de Constantinopol ca
inamic este menționat țaratul vlaho -bulgar45.
Papa v -a încerca să -l atragă pe Ioan Asan II din nou de partea sa, astfel lui Ioan
Asan II îi se recunoștea titlu de basileos46 ,echiv alent cu cel al suveranului de la
Niceea, papa Grigore IX considera că țaratul este supus Romei, iar clericii care
refuzau să se supună erau considerați necanonici, însă Ioan Asan II optase deja
pentru tabăra ortodoxă împreună cu noul arhiepiscop Ioachim .
Pentru Ioan Asan II sprijinul papei ar fi garantat liniște pe frontiera cu Ungaria ,
o condiție pentru realizarea scopului politicii sale, încoronarea ca împărat la
Constantinopol . La 27 ianuarie 1238 papa cărei regelui Ungariei să pornească o
cruciadă împotriva lui Ioan Asan II din motivul ca a devenit schismatic, însă acest
proiect de cruciadă a fost abandonat din teama de implicare într -un conflict cu un
inamic puternic, într -o vreme câ nd se întrezărea pericol ul îna intării mongolilor spre
vest.
La începutul anului 1238 Ioan Asan alături de împăratul de la Niceea a inițiat
tratative cu împăratul romano -german, cu scopul de ai recunoaște titlu de monarh
universal.
Apariția pericolului mongol în Europa în anul 1241 a pus pe jar statele europene
însă conducătorul statului Asăneștilor i -au învins într -o trecătoare din Stara Planina,
iar ducele de Bavar ia la fel i -a învins pe mongoli,această veste îi mulțumea pe marile
puteri.
După moartea lui Ioan Asan II, papa Innocentius IV a început tratative de a
readuce țaratul sub autoritatea Bisericii Romei, țarul Căliman a fost invitat să trimită
reprezentanți la conciliul care urma să aibă la Lyon, anturajul împăratului minor era

45 Brezeanu Stelian. Istoria Imperiului Bizantin. București: Ed. Meronia, 2012, p. 76.
46 Victor Spinei . Realități etnice și politice în Moldova Meridională în secolele X -XIII : Români și turanici. Iași: Ed.
Junimea, 1985, p. 155.

28
îmclinat spre a relua politica de apropiere de papalitate. Papalitatea în noua
conjuctură vedea statul vlaho -bulgar va fi un liant între statele catolice și
amenințarea mongolă.
Statul vlaho -bulgar al Asăneștilor vedea în puterile occidentale un aliat
împo triva Bizanțului care putea să îi garanteze integritatea teritorială și
recunoașterea statului ca moșten itor al Imperiului Bizantin. Atît Roma Pontificală
cât și Imperiul Roman de Națiune Germană au avut un aliat puternic care le -au
sprijinit în confict ele cu Bizanțul.
2.2. Disputele politice și confruntările militare ale Asăneștilor cu Imperiul
Latin de Constantinopol
Apariția no ii formațiunii statale este strâ ns legată de Bizanț ,datorită situaț iei în care
se afla imperiu, printr -o revoltă a putut să se separe terit oriu și să creeze un nou țarat
Ascensiunea statului fondat de Petru și Asan a fost favorizat de contextul
internațional slăbirea puterii Imperiului Bizantin și de politica de hegemonie a
Ungariei în peninsula Balcanică. Un eveniment care a avut un impact asupra situației
politice din Peninsula Balcanică a fost Cruciada a III -a. Unii vlahii au continuat să
lupte în armata bizantină, a existat o supravețuire a administrației bizantine chiar și
în anul 1189
Isaac II Angelos a putut relua confruntarea cu țaratul vlaho -bulgar după ce a scăpat
de cruciați, după încheierea tratatului de la Adrianopol din 14 februarie 1190
propune împăratului romano -german Frederic I să lupte împotriva statului vlaho –
bulgar 47însă acesta refuză considerînd că acesta luptă este inutil ă. Vlahii și bulgarii
continuau atacurile profitînd de absența trupelor bizantine din Thracia.
Ajuns împărat, Alexios III, promova o politica pacifistă a încercat să încheie o
pace cu țaratul vl aho-bulgar, după ce a retras armata, însă negocieri le nu au dat
roade, iar Petru și Asan au declanșat noi atacuri ,armata bizantină a suferit o
înfrângere importantă la Serrai urmată de un nou val de localității prădate. La

47Alexandru Madgearu. Asăneș tii. Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan (1185 -1280). Târgoviște: Ed.
Cetatea de Scaun, 2014, p. 112

29
scurt timp după ce Alexios III , a ajuns împărat a izbucnit o nouă revoltă, în zona
dintre râ urile Struma și Vardar ,care au fost atacate de armata vlaho -bulgară.
În 1197 a existat o încercare de cucerire a capitalei Târnovo de către Alexios III
împreună cu boierul Ivanko însă fără rezultate deoar ece acest Ivanko a încheiat un
tratat de pace cu țarul Ioniță prin care se obligau să lupte împreună împotriva
imperiului48.
Ajuns stăp ân pe fortificațiile din regiunea Rhodopilor Ivanko l -a trădat pe Alexios
III în 1198, el a înche iat un tratat de pace cu Ioniță ,prin care se obli ga să lupte
împreună contra B izanțului. Atacurile desfășurate de cumanii în alianță cu vlahii
în interiorul Thraciei în anii 1199 -1201 la determinat pe conducătorul vlahilor de
la sud de Dunăre Dobromir Chrysos să se ridice și el împot riva lui Alexios III,
astfel Io niță dobâ ndea un aliat prețios
În 1202 Ioniță s -a reorientat în planul politici externe ,devine aliat a lui Alexios III.
După reluarea conflictului dintre țările creștine și Imperiu Bizant in a dus la începerea
celei de a patra cruciadă care s -a terminat cu cu cerirea Constantinopolului de că tre
latini i
Ioniță a încercat la început să mențină pacea cu împăratul Balduin I de
Constantinopol, dar a văzut ca nu are s -au folosit de armata lui Alexios III pentru a
apăra teritoriul deținut în Thracia”49, regiunea la în care se intersectau interesele
latinilor , vlaho -bulgar și a forțelor bizantine locale.
Bătălia de la Adrianopol din martie -aprilie 1205 dintre armata latină și vlaho –
bulgară împreună cu cea cumană , această luptă a fost dezastroa să pentru latinii
armata distrusă iar împăratul Balduin I de Constantin opol a fost luat prizonier de
către țarul Ioniță. Pentru eliberarea primului împărat latin de la Constantinopol s -a
implicat și papa Innocen tius III, “care cerea să -l elibereze pe împărat, și să încheie
pace”50, ca prim semn de împăcare cu Imperiu Latin .

48 Stelian Brezeanu . Istoria Imperiului Bizantin. București: Ed. Meronia, 2012, p. 110.
49 Petre Diaconu. Istoria Românilor. Vol III. București: Ed. Enciclopedică, 2001 p. 38.
50 Ioan Marin Mălinaș. Regeste și registre de la Constantinopol și Roma, din prima jumătate a secolului al XIII -lea,
privitoare la Primatul Vasile I și la Împăratul Ioniță Caloian, din Târnovo : Unirea Bisericească a lui Ioniță caloian,
din anul 1203 și încoronarea acestuia la 1204. Oradea: Ed. Imprimeriei de Vest, 2000, p. 180.

30
Imperiul Latin pret indea și el că este succesorul legitim al Imperiului Bizantin dar
și a teritoriilor pi erdute anterior de către imperiu, n oul împărat latin Henri I dorea ca
statul vlaho -bulgar să fie din nou vasal puteri imperiale, pentru a îndeplini acest scop
dorea să provoace ostilita te între Ion iță și papa Innocentius III supâ nd că țarul era
înclinat spre a face o alia nță cu puterile riv ale cruciaților.
Eșecul campaniei lui Henri I de Hainaut din 1205 s -a finisat cu reocuparea
Philippolis de către Ioniță .Însă în februarie 1206 a început marea ofensivă în
Thracia, s copul acestei campaniei a fost jefuirea zonei din apropierea
Constan tinopo lului. Încercarea de recuc erire a Adrianopolului de către țar a fost fără
succes deoarece împăratul latin a ajuns în oraș și a reușit să pună pe fugă inamicul
Ioniță. Astfel împăratul latin a reușit “să eliber eze circa 20.000 de prizonieri51 luați
de către armata vlaho -bulgară.
Papa Innocentius al III a încercat di nou în 1207 să ceară încheierea păci dintre Ioniță
și Henri I de Hainaut ,însă la scurt timp împăratul latin a început tratativele cu regele
Thessalonicului Bonefacio de Manferatt o pentru a coo pera în lupta contra lui
Ioniță52. Însă această acț iune nu s -a desfășurat deoarece regele Thessalonicului a
fost ucis.
După moartea lui Ioniță ,împăratul Henri I să aducă pe tron pe un aliat de al său Slav
în locul lui Borilă. Noul țar a rel uat ofensiva contra latin ilor, însă după o serie de
înfrâ ngeri Borilă a fost nevoit să schimbe politica față de Imperiul Latin.
Pentru a stabili o pace eficientă cu vlahii și cumanii împăratul Henri I de Hainaut a
acceptat de soție pe f iica lui Ioniță ,de venită fi ica vitregă a lui Borilă53. În stabilirea
căsătoriei și încheierea păci un rol important l-a avut reprezentantul papei.
Căsătoria dintre Henri și fi ica lui Borilă a fost însoțită de un tratat de pace ale cărui
clauze prevedeau acordarea ca dotă a unor teritorii din Thracia, astfel Borilă a

51 Alexandru A. Vasiliev. Istoria Imperiului Bizantin. Traducere și note de I. A. Tudorie, V. A. C arabă, S. L.
Nazaru. Iași: Ed. Polirom, 2010, p. 435.
52 Teoteoi Tudor. Civilizația statului Asăneștilor între Roma și Bizanț, în Răscoală. București: Ed. Științifică și
Enciclopedică, 1989, p. 70.
53 Alexandru A Vasiliev. Op. Cit, p. 439 .

31
devenit vasal lui Henri I. Urmașul din această c ăsătorie ar fi fost legitim atâ t suve ran
al țaratului vlaho -bulgar câ t și a Imperiului Latin.
Prin pacea din 1214 situația din Peninsula Balcanică s -a stab ilizat, împăratul latin
prin alianță și legături de rudenie,astfel îsi asigara linistea la hotare.
O consecință a încheieri alianței dintre Borilă și Henri I a fost războiul comun purtat
contra Serbiei. Tot în această perioadă urmează o apropiere față de Ungaria , care era
aliatul natural al Imperiului Latin, acest fapt se datoriază alianțelor matrimoniale
practicate de către conducătorii statului vlaho -bulgar al Asăneștilor.
Moartea lui Henri I și situația de la Constantinopol a favorizat revolta contra lui
Borilă. Alianța cu Imperiul Latin d e Constantinopol s -a menținut până în 1228.
În 1228 s -a redeschis problema succesiunii în Imperiul Latin în care Ioan Asan II
putea să joace un rol decisiv, țarul a încercat să facă primul pas către unificarea celor
două imperii pe cale pașnică, însă refuzat el a trecut la politică ostilă față de Imp eriul
Latin.
Devenit hegemonul Peninsulei Balcanică, Ioan Asan II a putut lua în calcul
cucerirea Constantinopolului și înscăunarea sa ca împărat. Deși deținea o mare parte
din Peninsula Balcanică Ioan Asan II nu a fost capabil să lichideze Imperiul Latin.
După moartea împăratului latin în 1237 Ioan Asan II nutrea speranța că va prelua
puterea la Constantinopol, ca tutore al lui Balduin
După moartea lui Ioan Asan, conducătorii statul vlaho -bulgar nu au mai pretins la
preluarea puteri de la Constantinopol.
2.3 Țaratul vlaho -bulgar și statele bizantine (Imperiul de Niceea,
Imperiu l din Trapezund, despotatul de Epir): de la solidaritate creștină la
confruntare
Cruciad a a IV s -a sfârșit 1204 cu căderea capitalei Imperiului B izantin,
Constantinopolul în mâini le cruciaților,orașul a fost jefuit s istematic, acest fapt nu
s-a întâ mplat nici după cucerirea otomană din 1453. A început împărțirea între
participanții la cruciadă ,consemnat prin pactul “Partitio terrarium imperii

32
Romaniae”54, deși conducătorul cruciadei a fost Bonifacio de Monferrato ca împărat
a fost ales și încoronat Balduin de Flandra . Aristocrația biza ntină au creat trei state
greceș ti care erau vă zute ca succe sori a imperiului, Imperiul de Niceea, Imperiul din
Trapezund, despotatul de Epir.55
Aceste state succesoare vor crea alianțe sau conflicte cu țaratul vlaho -bulgar, din
motiv că acest țarat poate fi considerat succesor al Imperiului Bizantin la fel ca și
cele 3 state grecești. Ioniță vedea o amenințare în alianța creată de cele 2 state cu
care avea hotare comune la nord și la sud la care trebuia să răspundă. Chiar dacă a
fost recunoscut de puțin timp ca rege al Bulgariei și Vlahiei de către papă, transmite
o scrisoare d e mulțumire în care îl informa vă scriu Sanctității Voastre și despre
latinii care au intrat în Constantinopol ca să le scrieți să stea departe de împărăția
mea și să nu arate di spreț față de noi că nu le am fă cut nici un rău. Dacă ei ar în cepe
ceva contra împăr ăției mele ne vor disprețui, să nu bănuiască Sanctitatea Voastră
împărăția ,mea ci să fiu liber de păcat 56.
Populația grecească vedea în Ioniță un eliberator, astfel au răspuns la chemarea
țarului la luptă pentru eliberarea de sub dom inația latină, însă după ce încep atacurile
desfășurate în Thracia i -a îndepărtat pe grecii de Ioniță
Constituirea Imperiului de la Niceea sub conducerea lui Theodor I Laskaris a făcut
ca speranțele de eliberare a grecilor din teritoriile ocupate de lat ini, să se îndrepte
către acest imperiu, iar alianța cu țaratul vlaho -bulgar nu mai era necesar.
În primăvara lui 1207 Ioniță a reluat ofensiva de a cuceri Adrianopol, de data aceasta
la îndemnul împăratului grec de la Niceea, Theodor I Laskaris, tot el pr opune să
atace concomitent Constantinopolul, această alianță decurgea în mod firesc din
motivul, că aveau un dușman comun. Aflâ ndu-se de crearea acestei alianțe împotriva
Imperiului Latin, intervine papa Innoc centius III, care cere să închei pace cu

54 Vasile Mărculeț. Dispute și confruntări interne în etapa de început a existenței Țaratului Vlaho – Bulgar și
implicarea Bizanțului. In: Buridava, VII, 2009, p. 118 -132.
55 Aloisie Tăutu. Devotamentul lui Ioniță către Scaunul apostolic al Romei. Le conflict entre Johanitsa Asen et
Emeric roi de Hongrie (12 02-1204).In: Omagiu canonicului Aloisie Ludovic T ăutu : cu ocazia împlinirii et ății sale
de 80 de ani : opere. Roma: Ed . Tip Univ. Gregoriene, 1975, p. 54.
56 Nicolae Iorga. Istoria Românilor vol. III. Ctitorii. București: Ed. Enciclopedică, 1993, p. 84.

33
împăra tul latin Henri I de Hainaut, însă nu s -a realizat nimic în această direcție. Da r
împăratul Henri I de Hainaut a încheiat un armistițiu de 2 ani cu împăratul d e la
Niceea Theodor I Laskaris57. Însă după o scurtă peri oadă a fost reluată alianța dintre
țaratu l vlaho -bulgar și Imperiu de la Niceea, reluarea acestei alianțe reprezenta un
moment favorabil pentru a cuceri Imperiul Latin de Constantinopol.
Convocarea la Târnovo un sinod care condamna erezia bogomilă a pregătit crearea
celei de a doua alianță dintre țarat și Imperiu de la Niceea,car e era repre zentantul
ortodoxiei. Alianța s -a încheiat în martie 1211, s -a mai alăturat acestei alianțe si
despotul Epirului Mihail I Comnen os Dukas58, obiectivul acestei alianțe era de a
ataca Constantinopolul dinspre vest si est dar și de a egala alianța creata de Henri I
de Hainaut cu sultanul selgiucid.
Armata lui Henri I de Hainaut a atacat Imperiu de la Niceea, latinii au obținut mai
multe victorii importante contra imperiul ui , astfel Theodor I Laskaris a înche iat
tratatul de pace cu latinii la Nymphaion59, despotul Epirului Mihail I rămâ nea
singurul potențial prete ndent la refacerea Imperiului Bizantin.
Venirea la putere a lui Ioan Asan II începe o nouă etapă în relaț iile țaratului cu statele
grecești succeso are Imperiului Bizantin, noul țar a sprijinit arm ata latinilor contra
atacurilor lui Theodor Angelos Comnenos în Thracia. El promovat o politică de
prelua controlul asupra Imperiului Latin astfel începe confruntarea cu despotul
Epirului Theodor Angelos Co mnenos, ambii aveau ambiția de a de veni împărați la
Constantinopol60.
Despotul Epirului a încheiat o alianță cu Alexios Slav și Ioan Asan al II contra
imperiului grecesc de la Niceea, însă „Theodor Angelos Comnenos a rupt alianța cu
Ioan Asan II și a atac at țaratul vlaho -bulgar cu o armată numeroasă care includea

57 Vasile Mărculeț . Unele considerații asupra relațiilor Imperiului Vlaho – Bulgar cu Imperiul de Niceea și cu
Imperiul de Thessalonik. In: Studia Universitatis Cibiniensis, Series Historica I, 2004, p. 102.
58 Ioan Marin Mălinaș. Regeste și registre d e la Constantinopol și Roma, din prima jumătate a secoilului al XIII -lea,
privitoare la Primatul Vasile I și la Împăratul Ioniță Caloian, din Târnovo : Unirea Bisericească a lui Ioniță caloian,
din anul 1203 și încoronarea acestuia la 1204. Oradea: Ed. Imp rimeriei de Vest, 2000, p. 168.
59 Gheorghe C Brătianu. Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești. București: Ed. Eminescu, 1980, p.
75.
60 Nicolae Iorga. Istoria Românilor vol. III. Ctitorii. București: Ed. Enciclopedică, 1993, p. 83,

34
cavalerii oc cidentale61,prin această victorie spera că va elimina un concurent în
acțiune a de recuperare a Constantinopolului, care era obiectivul politici sale.
Victoria a fost de partea statului vlaho -bulgar iar Theodor Angelos Comnenos a fost
capturat și orbit, pentru că a încercat să declanșeze o rebeliune .
Devenind hegemonul Peninsulei Balcanice Ioan Asan II a putut lua în calcul
cucerirea Constantinopol ului și înscăunarea sa ca împă rat , grecii nu erau să fie de
acord dacă biserica rămâ nea sub subordonarea Romei, dacă „noul împărat care i -a
alungat pe latinii de la Constantinopo l trebuia să aibă ritul ortodox , nu conta dacă
era vlah sau bulgar62. Ioan Asan urmărea s ă câștige încrederea grecilor pentru a
reface imperiul ortodox cu capitala la Constantinopol,după „mod elul care îl
preconizase Simeon63.
Ioan Asan II era obligat în aceste condiți i să creeze o al ianță cu Imperiu de la Niceea,
acordul a fost încheiat în1234, fi ica lui I oan Asan II , a fost dată de soț ie
moștenitorului imperiului d e la Niceea Theodor II Laskaris64, iar împăratul Ioan III
Vatatzes recunoștea titlu de împărat al bulgarilor.
Datorită alianței cu Imperiu de la Niceea, Ioan Asan II a obținut recunoașterea
rangului de patriarhie autocefală pentru biserica bulgară în 123565. Ridicarea
bisericii bulgare la rangul de patriarhie s -a făcut cu acceptul tuturor patriarhilor
ortodocși, astfel se împlinea evoluția statului către o imitației la o scară mai mică a
celui bizantin.
Deși deținea o mare parte din Peninsula Balcanică ,Ioan Asan nu a fost capabil să
distrugă Imperiul La tin ,în acțiunile declanșate în cooperare cu Ioan III Vatatzes,
latinii lipsiți de forță se temeau ca vor fi atacați de către împăratul de la Niceea și de

61 Boris Primov. Crearea celui de -al doilea țarat bulgar și participarea vlahilor. In: Relații române – bulgare de -a
lungul veacurilor I, 1971, p. 23.
62 Stelian Brezeanu . Istoria Imperiului Bizantin. București: Ed. Meronia, 2012, p. 21.
63Sergiu Iosipescu. Constituirea statului româno – bulgar al Asăneștilor. In: Istoria militară a poporului român, vol. I,
1984, p. 313 -314.
64 Tudor Teoteoi . Civilizația statului Asăneștilor între Roma și Bizanț, în Răscoală. București: Ed. Științifică și
Enciclopedică, 1989 , p. 87.
65 Șerban Papacostea. Românii în secolul al XIII -lea : Între cruciata și Imperiul mongoL. București: Ed.
Enciclopedică,
1993, p. 63.

35
către împăratul Ioan Asan , ei sperau să realizeze un armistițiu cu Ioan III Vatatzes66,
însă acest lucru nu s -a realizat urmează doua asedi i nereușite asupra
Constantinopolului în anii 1235 -1236. Ioan Asan a realizat că Ioan III Vatatzes ar fi
păstrat doa r pentru sine Constantinopolul în cazul unei victorii,astfel țarul a rupt
alianța și a trecut de p artea Imperiului Latin în 1237, ruperea acestei alianțe însemna
că țarul rămânea singur în fața pericolului statelor grecești.
Rămas văduv Ioan Asan, a luat -o imediat de soție pe Irina f iica lui Theodor
Comnenos Dukas67, prin această căsătorie țarul a urmărit întărirea legăturilor cu
principatul Epirului, ri val al Imperiului de la Niceea ,astfel Ioan Asan avînd un aliant
putea mai ușor să supună veșnicul rival Imperiul de la Niceea.
La 24 iunie 1241 s -a semnat un armistițiu de doi ani între Balduin II, Ioan III
Vatatzes și urmașul lui Ioan Asan II fiul său Căliman68.
După moartea lui Ioan Asan țaratul vlaho -bulgar se afla în declin, profitâ nd de
situație Ioan III Vatatzes „cucerește micul imperiu de Thessalonic condus de Ioan
fiul lui Theodor Angelos Comnenos, după capitulare primește din partea împăratului
titlu de despot”69. Astfel Imperiul de la Niceea a devenit puterea hegemoni că în
Peninsula Balcanică, „d obândind contro lul asupra principalelor drumur i Via Egnatia
dar și cele de pe valea Vardarului”70
În primăvara lui 1247 se încheie un tratat de pace și recunoașterea pierderilor
teritoriale între imperiul de la Niceea și țaratul vlaho -bulgar, dar se menți ona și
obligația de a lupta împreună contra Imperiului Latin,iar în august 1247 țaratul și
Imperiul de la Niceea au declanșat acest conflict.
După moartea împăratului Ioan III Vatatzes, Mihail Asan a profitat de acest
eveniment pentru a și „recupera teritoriile pierdute,care fusese c ucerite de Ioan Asan

66 Petre Diaconu. Istoria Românilor,Vol III. București: Ed. Enciclopedică, 2001, p. 43.
67 Victor Spinei . Realități etnice și politice în Moldova Meridională în secolele X -XIII : Români și turanici. Iași:
Ed. Junimea, 1985, p. 194
68 Petre P anaintescu. Introducere la istoria culturii Românești. București: Ed. Științifică, 1969, p. 263.
69 Șerban Papacostea. Românii în secolul al XIII -lea : Între cruciata și Imperiul mongol. București: Ed.
Enciclopedică,
1993, p. 106.
70 Alexandru Madgearu. Asăneștii. Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan (1185 -1280). Târgoviște: Ed.
Cetatea de Scaun, 2014, p. 205.

36
II in 123071,astfel se revenea la un teritoriu aproape la fel de întins ca în perioada de
apogeu. Noul împărat a declanșat imediat contraofensiva după producerea atacului,
mai multe teritorii au fost r ecucerite.
1257 vine la putere Constantin Asan,care era aliat al împăratului de la Niceea, revine
la putere o conducere pro -bizantină. Cu imperiu de la Niceea ,Constantin Asan a
menținut relații pașnice în primii anii ai domniei sale.
Crearea unei alianțe între imperiul de la Niceea și Ungaria a existat circa 2 ani, venea
în contradicție cu aparten ența confesională, însă dădea dovadă de o politică
realistă72 , în sensul că sprijinirea Imperiului Latin nu mai era necesară, după ce
Imperiul de la Niceea de venise puterea hegemonică.
Venirea la putere a lui Mihail VII Paleolugul în Niceea în 1259 a dat startul unei
noi epoci în cadrul Imperiului de la Niceea, în politica externă a încercat să supună
principalii rivali, despotatu l Epir și Imperiu Latin. Declarâ nd război Epir ului
cucerește cele mai importa nte cetăț ii de pe coasta Epirului ajungâ nd să ocupe
capitala despotatului, prin tratatul de pace, a înjositor care a creat nemulțu mirii din
partea populației . Astfel în 1261 are loc re stabilirea Imper iului Bizantin
Concluzii
Statul vlaho -bulgar al Asăneștilor a avut un rol important în contextul relațiilor
internaț ioanale , acest fapt este demonstrat prin alianțele formate atît cu Roma
Pontificală, Imperiul de la Niceea, Imperiul Latin de Constantin opol. Odată cu
proclamarea noului stat Petru și Asan au urmărit să le fie recunoscut tittlu imperial ,
de către statele occidentale rivale Bizanțului, Imperiului Roman de Națiune
Germană și Roma Pontificală. În timpul domniei lui Io niță Caloian 1197 -1207 i-a
fost recunoscut titlu de rege de către papa Innocentius III, în ciuda faptului că Ioniță
cerea sa îi fie recunoscut titlu de împărat. I-a fost recunoscut acest titlu la 8 noiembrie
1204, cu scopul ca poulația noul stat să adere la catolicism , astfel puteau să își

71 Alexandru A Vasiliev. Istoria Imperiului Bizantin. Traducere și note de I. A. Tudorie, V. A. C arabă, S. L .
Nazaru. Iași: Ed. Polirom, 2010, p. 480.
72 Dimitrie Cantemir. Hronicul vechime i a Romano -Moldo -Vlahilor . București: Ed. Albatros, 2003, p. 68.

37
largească influiența în orient. Raporturile dintre statul vlaho -bulgar și Imperiul Latin
de Constantinopol au evaluat de la confruntări militare și politice la dorința lui Ioan
Asan II de a ocupa tronul de la Constantinopol. În 1188 statul v laho-bulgar al
Așăneștilor a fost recunoscut de Bizanț .Asănești au fost purtătorii unei idei
imperiale de conducători a unui imperiu de substituție al celui bizantin. În 1233 sub
conducerea lui Ioan Asan s -a produs revenirea la biserica de rit ortodox, prin care s –
a construit Pat riarhia de la Târnovo în 1235. Oscilația între ritul ortodox și catolic
a conducătorilor țaratului vlaho -bulgar a fost motivată de conjuctura politică dar care
nu a avut consecințe majore asupra religii care o aveau populația .Populația de
origine grecească încă de la înfințarea țaratului i-au sustinut pe Ioniță Caloian care
avea ca scop să elibereze această populație de sub dominația bizantină. Însă după ce
s-au format cele 3 state grecești Imperiul de Niceea, Imperiul din Tr apezund,
despotatul de Epir , țaratul pierde susținerea din partea populației grecești, și începe
lupta pentru supremația în această zonă.

38
3. ABORDAREA SUBIECTULUI STATULUI VLAHO -BULGAR AL
ASĂNEȘTILOR ÎN CICLUL GIMNAZIAL
Istori а cа disciplină școlаră are cа scop înțelegerea t recutului propriului popor și a
diversității tradițiilor с ulturale și istori ce аle popoarelor lumii pentru а înlătura
prejudecățile și а încuraja toleranța între oameni.
Lecțiile de istorie trebuie să educe elevii și s ă ofere gen erației tinere noi idei și, în
аcelаși timp, să prevină аpаriți а și dezvoltarea conflictelor. Într -o societate cu o
democrație reală este necesară o polemică științifică, însă istori а trebuie să аibă un
аspect аtent și echilibrа t în cadrul proce sului educаționа l.73
Аbordarea didаctică а Istoriei p esupune:
 respectаreа simultаnă а principiilor didactice și а principiilor specifice științei
în аbordareа lor lа clа să;
 аbordаreа curriculа ră, prin formulareа competențelor (generаle și specifice),
selectаreа și ierаrhizareа conținut urilor în baza unor criterii clа r delimitate;
 prelucrаrea сonținuturilor аstfel înсât să permită o implicаre асtivă а elevilor
în învățаre pentru а stimulа formareа de с ompetențe;
 evaluаreа formа tivă și sumаtivă а cunoștințelor, deprinderilor și
сompete nțelor dezvoltate prin studiul ас estor discipline.
Istoria са disсiplină școlаră în treapta gimn zială аre, în prezent, următoаrea structură
verticа lă:
Clasa a V -a: Istoria antică.
Clasa a VI -a: Istoria medievală.
Clasa a VII-a: Istoria modernă partea 1.
Clasa a VIII -a: Istoria modernă partea 2.
Clasa a IX -a: Istoria contemporană.

73 Curriculum pentru învățământul gimnazial ( clasele V -IX). Chișinău: 2010, p.6.

39
Curriculumul gimnazial constituie suportul didactic de bază adresat
profesorului întru direcționarea și sistematizarea activității acestuia, proiectarea,
organizarea și desfășurarea eficientă a procesului educațional la disciplina
respectivă.
Competențele specifice ale disciplinei sunt :
– Înțelegerea și utilizarea adecvată a limbajului de specialitate.
– Cunoașterea și interpretarea surselor istorice.
– Aprecierea critică și obiectivă a situațiilor, faptelor și proceselor istorice.
– Manifestarea atitudinii față de impactul evenimentelor istorice asupra
societății.
Istoria are la bază anumite principii, care o individualizează, ca disciplină
școară, avînd următoarele principii:
Principiul repartiției spațiale – potrivit acestui principiu orice fapt,
eveniment istoric are o poziție sau o repartiție în teritoriu. Spațiul istoric exprimă
raporturi de coexistență între comunitățile umane și spațiul geografic și istoric.
Principiul repartiției în timp Evenimentele trebuie să fie încadrate în timpul
istoric (epoci, culturi), În activitatea didactică la nivel gimnazial se evidențiază
simultaneitatea sau succesiunea evenimentelor după criterii precum: înainte, în
timpul, după. Se introduc noțiuni de cronologie, ani, e poci, dar nu se insistă pe
amănunte.
Principiul cauzalității relația cauză –efect, surprinde originea fenomenelor
și evenimentelor istorice. Cauzele sunt considerate evenimente, evoluții care preced
și provoacă alte evenimente, soluții, fenomene.Efectul re prezintă evenimentul sau
fenomenul istoric/geografic care succede, este consecința evenimentului studiat.
Principiul diversității – presupune multitudinea de evenimente istorice,
evoluții culturale, politice, sau infinitatea de stări calitative pe care le străbate
societatea în evoluția sa .

40
Manualul la Istorie respectă cerințele programei școlare, care este unitară și
obligatorie. Din această perspectivă manualul oferă ,,suportul” pentru a realiza
competențele, capacitățile, abilitățile etc. prevăzute de programă.
Rămâne la alegerea cadrului didactic organizarea instruirii în funcție de
conținuturile și obiectivele prevăzute de programele școlare și de propriile opțiuni
privind progresarea, abordarea metodologică și interesele elevilor.
Prin urmare, dimensiunile curriculare includ educația pentru: identitate, valori
naționale și gener al-umane, democrație și civism.
Conținutul Curriculumului atrage atenția asupra dimensiunilor istoriei precum viața
politică, economică, tehnologică și știi nțifică; socială și religio asă; culturală și
evoluției omului din diferite perspective: social, cultural, religios, etnic .
Tema „ Statul vlaho -bulgar al Asăneștilor ” este legată de primele formațiuni statale
românești. Tema dată se încadrează ca material didactic la disciplina Istoria
românilor și universală cl. VI -a, la tema Statele din Europa centrala și sud -estul
Europei în secolele XII -XV, unde se menționează despre statul vlaho -bulgar al
Asăneștilor.
Elevii se fami liarizează cu cauzle care au dus la ră scoala anti -bizantină din 1185 care
s-a terminat cu proclamarea unui nou stat indepentnt statul Vlaho -bulgar al
Asăneștilor .
Acest subiect este foarte puțin ab ordat în manual de Istorie în clasa VI . Este doar
amintit despre cel de al doilea Țarat Bulgar, pentru o mai bună apr ofundare a temei
este necesar, introducerea unui studiu de caz în care să fie prezentat elevilor evoluția
statului vlaho -bulgar al Asănestilor.
Proiect didactic
I. DATE DE IDENTIFICARE:
Data 26.02.2019
Clasa a VI -a
Instituția de învățământ Liceul Teoretic „Mihai Eminescu ”
Cadrul didactic/ student Filimon Ludmila

41
II. CONSTRUCȚIA:
Obiectul/ Disciplina Istoria românilor și universală
Tema Bulgaria în secolele XI -XV
Tipul lecției de preda re a noilor cunoștințe
Subcompetențe:
– Explicarea termenilor istorici cu referire la epoca medievală
– Descrierea unui fapt istoric din Evul Mediu, utilizînd informația din surse
istorice
Obiective operaționale
Elevii vor fi capabili:
O1 Să definească noțiunele de:rivalitate,vlahi,țarat,independență cu ajutorul
dicționarului istoric
O2 Să identifice cauzele care au dus la răscoala anti -bizantină din 1185 în
baza unui fragment de text
O3 Să caracterizeze principalii conducători din din astia Asăneștilor în baza
unui tabel
O4 Să stabilească raporturile dintre statul vlaho -bulgar al Asăneștilor cu
Roma Pontificală și Imperiul Latin de Constantinopol
O5 Să explicăm formarea limbii române cu ajutorul manualului.
Strategii didactice:
a) Metode și procedee:
Diagrama Wenn, explicația tabelul , fisa cu sarcini
b) Mijloace de învățământ:
Fișa cu obiective operaționale , dicționarul istoric , ppt
c) Forme de organizare a activității didactice:
Frontal, individual
Bibliografie:
D.Dragnev, G.Gonța, P.Cocîrlă, E.Dragnev -Istoria Medievală a Românilor,
manual pentru clasa a VI -a, ed.Știința, Chișinău 2011

42
III. TABEL DE SPECIF dICARE A CORESPONDENȚELOR

Etapele
lecției Sub
./
Ob.
op. Strategii didactice

Activitatea profesorului

Activitatea elevului

T’

Obser
vații Metode
și
procede
e de
înv. Mijloace
didactice Forme
de org.
a activi.

Evocarea
-momentul
organizatoric

Captarea
atenței

Conver
sația

expuner
ea

Filmuleț
didactic

frontal

frontal

-Salutul
-Pregătirea materialului necesar
pentru lecție
-Elevul de serviciul este rugat să
facă apelul.

Dragi elevii acum vom vizualiza
un filmuleț didactic, după care vă
voi adresa cîteva .

-Salutul
-Elevii pregătesc
materialul pentru lecții.
-Elevul de serviciul anu nță
persoanele care
apsentează.
Elevii îndeplinesc sarcina
propusă de catre profesor .

2

3

43
Reactualizar
ea
cunoștințelor

Realizarea
sensului
-anun țarea
temei noi

-anunțarea
obiectivelor

discuția

expuner
ea

harta
istoriocă

prezentar
e ppt

fișa cu
obiective
le
operațion
ale

frontal

frontal

Amintindu -vă de cunoștințele din
cunoștintele anterioare spuneți –
mi vă rog ce a însemnat anul 1018
pentru statul bulgar

Tema de astăzi este ,, Bulgaria în
secolele XI -XV’’
Notați vă rog tema dată în caiet

Elevii la sfârșit de lecții vom fii
capabili:
O1 Să defefinim următoarele
noțiuni : răscoală vlahi, țarat,
independență. Anul 1018 a însemna
cucerire a tuturor cetăților
de către B izanț
Și desființarea primului
țarat bulgar.

Elevii ascultă atenți și
notează tema nouă în caiet

Ascultă atenți

5

2

2

44

-predare
învățare

O2 Să indent ificăm cauzele care
au dus la începutul răsccoalei
anti-bizantine din anul 1185 .
O3 Să caracterizăm principali
conduc ători din Dinastia
Asăneștilor.
O4 Să stabilim raporturile dintre
statul vlaho -bulgar al Asăneștilor
cu Roma Pontificală și Imperiu
Latin de Constantinopol.
Imperiu Bizantin la mijlocul
secolui XII trecea printr -o
perioada de instabilitate polit ică .
Guvernarea statului era lăsat p e
mâna apropiaților împăratului .
Un eveniment care a marcat
situația din cadrul Imperiului
Bizantin a fost stabilirea relațiilor
matrimoniale în 1184 dintre

Ascultă atenți

2

45

O1

Explica
ția

Dicționar
istoric

frontal

urmasul lui Frederic I Barbarossa
și fica regel ui Siciliei. Tot în
această perioadă s -a separat Ciprul
de Imperiu Bizantin.
În continuare vom defini
uramătorii termeni :
Răscoală
Vlahii
Țarat
Indepentență

Răscoala – răzvrătire
împotriva unei nedreptăți,
a unei asupriri;
Vlahii – Nume dat în Evul
Mediu de către alte
popoare, românilor din
stânga și din dreapta
Dunării
Țarat – Stat guvernat de
un țar
Indepentență – drept al
unui stat la existență și
dezvoltare liberă, fără

5

46

O2

O3

Docum
ent
istoric

Tabel

discuția
dirijată

individ
ual

Individ
ual
În cecea ce urmează veți analiza
un document istoric și veți deduce
principalele cauze care au dus la
răscoala anti -bizantină din 1185

În baza tabelui propus vom
caracteriza princiapalii
conducătorii din dinastia
Asăneștilor

amestec din afară, de a -și
hotărî singur soarta.

Cauzele care au dus la
declanșarea revoluției anti –
binantineau fost creșterea
dărilor de către împăratul
Isaac II Angelos populația
nu mai era înstare să
plătească aceste dării.
O altă cauză a fost jefuirea
orașelor din zona Munților
Haemus.

Numel
e Anii
de
domni
e Realiz
ării

3

5

47

Reflecția

O4

Diagra
ma
Wenn

Fisa cu
sarcini

În continuare vom caracteriza
raporturile dintre statul vlaho –
bulgar al Asăneștilor cu Roma
Pontificală și Imperiu Latin de
Constantinopol în baza diagramei
Wenn

Pentru a vedea dacă ați înțeles
bine tema de astăzi vă vom
complete fisa de lucru
Petru
Asan
Ioniță
Borilă
Ioan
Asan
II

Elevii îndeplinesc sarcina
propusă

Elevii completează fisa
cu sarcinii.

5

7
Imperiul
Latin de
Constanti
nopol Roma
Pontifica
lă

48

Fisă de lucru
I Identifică 2 factorii care au favorizat constituirea statului vlaho -bulgar al Asăneștilor .
a. factori interni ………………………………………………………………………………… ……………………….
………………………………………………………………………………… ……………………….
b. factor i externi ……………………………………………………….. …………………… .
…………………………………………………………………………………. ……………………… .
…………………………… ………………………………………………….. ……………………… …
………………………………………………………………………………… ……………………….
II. În baza mărturiilor viabile, mișcarea de eliberare din jumătatea secolului XII în Balcani a pornit și a fost purtată in
mod viguros de către valahi, strămoșii românilor de azi. S -au alăturat și bulgarii și într -o anumită măsură cumanii de Extensia
Tema de
acasă

Dragi elevii pentru acasă veți avea
de învățat această temă și ex. 3, 4
pagina 67 .
La revedere Elevii ascultă atenți și
notează tema pentru acasă
în caiet.
La revede re.
2

49
dincolo de Dunăre . Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția
a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a
imperiului bizantin în această perio adă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i -a menționat pe
bulgari a făcut -o concomitent cu menționarea valahilor/românilor
(A.A. Vasiliev Istoria Imperiului Bizantin)

1. Subliniază în text fragmentul care atestă poparele care au participat la răscoala .
2. Numește autorul contemporan cu evenimentele relatate .
……………… ………………. ………………… …………………………………………………………………………………….. .
3. Transcrie numele conducătorilor amintiți în text. ……………………………………………………………….
4. Pe cine menționează N icetas Choniates alături de bulgari?
…………………………………………………………………………………………………………….. ……… …………………

50
Concluzii
Țarat vlaho -bulgar a reprezentat prima structură politică, condusă de români (Petru
și Asa n), fiind întemeiat prin intermediul unei răscoale (1185), împotriva asupririi
bizantine. Acest țarat a ajuns să dețină supremația în zonă datorită iscusinței
urmașilor Asănești. A reprezentat o perioadă înfloritoare din istoria de început a
statelor român ești.
Statul Asăneștilor este un subiect puțin cercetat de istoriografia română, ceea ce a
dus la diminuarea rolul românilor la fondarea statului. Formarea și ascensiunea
statului Asăneștilor a fost favorizată de contextul internațional, caracterizat de
slăbirea puterii Imperiului Bizantin.
Majoritatea istoricilor care s -au ocupat de studierea a Imperiului Bizantin în secolul
XII și cu cercetarea statului Asăneștilor în mod special, sunt de acord cu faptul că
la rascoala din 1185 -1187 au participat atât vlahii câ t și bulgarii.
Perioada cuprinsă între 1197 și 1241, reprezintă epoca marii afirmă rii internaționale
a Țaratului vlaho -bulgar. În perioad a menționată, statul vlaho -bulgar va evolua la
principala putere a Peninsulei Balcanice, sub domnia lui Ioniță și Ioan Asan .
Ideologia politică a Țaratului vlaho -bulgar a e voluat de la secesiune față de B izanț
la revendicarea succesiunii imperiale bizan tine sub forma noului țarat.
După cucerirea Constantinopolului 1204 și crearea Imperiului Latin de
Constantinopol și a statelor grecești, conducătorii statului vlaho -bulgar urmărea să
menț ină pacea cu aceste state , însă acest lucru nu s -a realizat deoarece în perioada
care a urmat aceste state au devenit rivale pentru o cuparea Constantinopolului și
urcarea pe tron.
Perioada de domnie a lui Ioan Asan II 1218 -1241 reprezintă perioada de apogeu al
statului. Scopul politicii lui de Ioan Asan II era, ocuparea tronului de la
Constantinopol, pentru a și îndeplini scopul țarul vlaho -bulgar se orientează spre
colaborarea cu Imperiul Grec de Niceea.
Înteme ierea statului Asăneștilor a creat o situație privilegiată din punct de vedere
ecleziastic pentru cap itala Târnovo. Odată recunoscut Ioniță Caloian de către papă,

51
arhiepiscopul Vasile, primul păstor al bisericii ctitorite de cei doi frați, va deveni
primat al Bisericii bulgare, egal în rang cu patri arhul constantinopolitan.
Statul vlaho -bulgar al Asănești lor a fost un subiect important în relațiile
internaționale în secolul XIII, de la un stat creat prin răscoală prin ideologia politică
doreau să substituie Bizantul. Încheierea alianțelor cu puterile occidentale dar și cu
statele grecești formate în urma cucerirei Constantinpolului de către latinii este una
din dovezile care demostrează rolul statului Asăneștilor.
Singura moștenire care au lăsat -o statul Asăneștilor românilor nord -dunăreni a fost
menținerea limbii slave în biserică și în administrația statului .
Subiectul Al doilea Țarat Bulgar este abordat în curriculum școlar și în manual de
Istorie clasa VI însă nu este acordat mare atenție de către profesori și elevii.

52
Bibiliografie :
1. Armbruster A. Romanitatea românilor: istoria unei idei. București : Ed.
Științifică și Enciclopedică, 1993, 344 p.
2. Bănescu N. Bizanțul și romanitatea de la Dunărea de Jos. In: Discursuri de
recepție. Vol.6. (1936 -1948), 2005, p. 119 -137.
3. Brătianu Gh. Tradiția istor ică despre întemeierea statelor românești. Chișinău:
Ed. Cartea Moldovenească, 1991, 237 p.
4. Brezeanu St. Istoria Imperiului Bizantin. București: Ed. Meronia, 2007,
502 p.
5. Brezeanu St. Răscoala și statul asareștilor. București: Ed. Științifică și
Enciclopedică, 1989, 181 p.
6. Cantemir D. Hronicul vech imei a Romano -Moldo -Vlahilor . București: Ed.
Albatros, 2003, 208 p.
7. Căprărău D, Denize E. Naș terea Europei medieval e. Vol. 2. Europa central –
răsăriteană și de sud -est (sec V -XV). Târgoviște : Ed. Cetatea de Scaun, 2005,
224 p.
8. Curriculum pentru învățământul gimnazial (clasele V -IX). Chișinău: 2010,
23 p.
9. Diaconu P. Istoria Românilor.Vol III. București: Ed. Științifică și
Enciclopedică , 2001, 695 p.
10. Djuvara N. O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri . Târgoviște: Ed .
Humanitas, 2000, 230 p.
11. Dragnev D, Gonța G., Cocîrlă P., Dragnev E. Istoria medievală universală.
Istoria Medievală a Românilor. Manual pentru clasa a VI -a. Chișinău: Ed.
Știința, 2011, 224 p.
12. Giurescu C. Istoria Românilor.Vol. I. București: Ed. ALL, 201 0, 411 p.
13. Iorga N. Istoria Românilor vol. III. Ctitorii. București: Ed. Enciclopedică,
1993, 424 p.

53
14. Iosipescu S. Constituirea statului româno – bulgar al Asăneștilor. In: Istoria
militară a poporului român, vol. I, 1984, p. 313 -314.
15. Iosipescu S. Marea Neagră – state și frontiere : De la sfârșitul Antichității la
Pacea de la Paris (1856). București: Ed. Militară, 2013, 456 p.
16. Lazăr G. Scurt ă privire asupra strategiilor și tacticilor militare ale fraților
Asănești 1185 -1207. In: Muzeul national XXII, 201 0, p. 5 -16.
17. Madgearu Al. Asăneștii . Istoria politico – militară a statului dinastiei Asan
(1185 -1280 ). Târgoviște: Ed. Cetatea de Scaun, 2014, 332 p.
18. Mălinaș I. Regeste și registre de la Constantinopol și Roma, din prima
jumătate a secoilului al XIII -lea, privitoare la Primatul Vasile I și la Împăratul
Ioniță Caloian, din Târnovo : Unirea Bisericească a lui Ioniță caloian, din anul
1203 și încoronarea a cestuia la 1204. Oradea: Ed. Imprimeriei de Vest, 2000,
262 p.
19. Mărculeț V. Dispute și confruntări interne în etapa de început a existenței
Țaratului Vlaho – Bulgar și implicarea Bizanțului. In: Buridava, VII, 2009, p.
118-132.
20. Panaintescu P. Introducere l a istoria culturii Românești. București: Ed.
Științifică, 1969, 397 p.
21. Papacostea Ș. Românii în secolul al XIII -lea : Între cruciata și Imperiul
mongol. București: Ed. Enciclopedică, 188 p.
22. Primov B. Crearea celui de -al doilea țarat bulgar și participare a vlahilor. In:
Relații române – bulgare de -a lungul veacurilor I, 1971, p. 9 -56.
23. Spinei V. Realități etnice și politice în Moldova Meridională în secolele X –
XIII : Români și turanici. Iași: Ed. Junimea, 1985, 238 p.
24. Tăutu A. Devotamentul lui Ioniță cătr e Scaunul apostolic al Romei. In:
Omagiu canonicului Aloisie Ludovic T ăutu : cu ocazia împlinirii et ății sale de
80 de ani : opere. Roma: 1975, p. 195 -240.
25. Teoteoi T. Civilizația statului Asăneștilor între Roma și Bizanț. In: Răscoala.
București: 198 9, p. 70 -102.

54
26. Vasiliev A. Istoria Imperiului Bizantin. Traducere și note de I. A. Tudorie,
V. A. C arabă, S. L . Nazaru. Iași: Ed. Polirom, 2010, 804 p.
27. Ангелов . П История на българите (От древността до края на XVI век)
[on-line]. София , 2013 , [vizitat 3 aprilie 2019]. Disponibil pe Internet:
https://www.academia.edu/8804098/%D0%A1%D1%80%D0%B5%D0%B4
%D0%BD%D0%BE%DD0%B2%D0%BD%D0%B8%D 1%8F% _60-.
28. Кушелиева З. РАЗВИТИЕ НА ОТНОШЕНИЯТА МЕЖДУ ЦЪРКВАТА
И ДЪРЖАВАТА В БЪЛГАРИЯ. 2016. [accesat 4 aprilie 2019]. Disponibil
pe Internet: http://www.eumed.net/rev/rcdcp/03/zk.pdf
29. Ioniță Caloian [online]. [accesat 5 aprilie 2019] ; Available from:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioni%C8%9B%C4%83_Caloian#/media/File:B
ulgaria_under_Kaloyan.png
30. Bulgaria. Ivan Asen. [online]. [accesat 7 aprilie 2019]; Available from:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5a/Bulgaria –
Ivan_Asen_3.png
31. Ioniță Caloian [online]. [accesat 8 aprilie 2019]; Available from:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioni%C8%9B%C4%83_Caloian#/media/File:K
aloyan_of_Bulgaria_Grave.JPG

55
Anexa 1 Harta Statul Asănestilor în timpul domniei lui Ioniță Caloian

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioni%C8%9B%C4%83_Caloian#/media /File:Bulgaria_under_Kaloyan.png

56
Anexa 2 Statele formate după 1204

https://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_de_la_Niceea#/media/File:LatinEmpire2.png

57
Anexa 3 Harta Statul Asănestilor în timpul domniei lui Ioan Asan II

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5a/Bulgaria -Ivan_Asen_3.png

58
Anexa 4 . DINASTIA ASĂNEȘTILOR (1186 – 1257)
FRAȚII

PETRU ASAN IONIȚĂ SORĂ
(1186 -1191, 1196 -1197) (1191 -1196) (1197 -1207) = cumană

ASAN II (IOAN ASAN) (1218 -1241) ALEXANDRU BORILĂ (1207 – 1218)
= 1 ANA MARIA – = 2 IRINĂ – fiica
fiica lui Andrei II, lui Teodor I
regele Ungariei Lascaris

CĂLIMAN I ASAN MIHAIL II ASAN ELENA= CĂLIMAN II ASAN MARIA
(1241 -1246) (1246 -1256) TEODOR, fiul lui (1256 -1257) HENRIC de FLANDRA
IOAN VATATES Împărat al Imperiului
Împărat de Niceea latin de Constantinopol
(1206 -1216)

Tabel genealogic î ntocmit de Ștefan Ștefănescu

59
Anexa 5 Inelul sigilar al Ioniță Kaloian din mormântul din biserica Sfintii
40 de Martiri

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioni%C8%9B%C4%83_Caloian#/media/File:Kaloyan_of_Bulgaria_G
rave.JPG

60
Anexa 6. Cetatea Tsarevets

Sala tronului din palat
https://en.wikipedia.org/wiki/Tsarevets_(fortress)#/media/File:Veliko_Tarnovo_(%D0%92%D0%
B5%D0%BB%D0%B8%D0%BA%D0%BE_%D0%A2%D1%8A%D1%80%D0%BD%D0%BE%D0%B2%D
0%BE)_ -_Tsarevets.JPG