Catedra Geografie ș i Patrimoniu Cultural Specialitatea: Educație Civică și Istorie Manică Vasile ROLUL INSTITUȚIILOR DE CUL T ȘI A ȘCOLII ÎN… [631183]

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea Pedagogică d e Stat „Ion Creangă”
din municipiul Chișinău
Facultatea : Istorie și Geografie
Catedra Geografie ș i Patrimoniu Cultural
Specialitatea: Educație Civică și Istorie

Manică Vasile

ROLUL INSTITUȚIILOR DE CUL T ȘI A ȘCOLII ÎN EDUCAȚIA
VALORILOR MORAL -SPIRITUALE LA ELEVI
Teză de Licenț ă

Conducător științific
Ursu Valentina,
doctor în istorie, conf. univ.

Chișinău 2016

2
DECLARAȚIA PE PROPRIA RĂSPUNDERE
Subsemnatul Manică Vasile stude nt a Facultății Istorie și Geografie a
Universității Pedagogice de Stat ,,Ion Creangă”, specialitatea: Educație civică și
istorie , declar pe propria răspundere că teza de licență cu tema Rolul insitu iilor de
cult și a școlii în educația valorilor moral -spirituale la elevi , a fost elaborată de
mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facu ltate sau instituție de
învățămâ nt superior din țară sau din străinătate. De asemenea, declar că sursele
utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt in dicate cu respectarea regulilor de
evitare a plagiatului:
– fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele,
deținâ nd referința precisă a sursei;
– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține
referința precisă;
– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

3
CUPRINS
INTRODUCERE ……………….. ……………………………………………….. …………………4
Capitolul I. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND EDUCA ȚIA MORAL –
SPIRITUALĂ ………………….. …………………………………………………………… ……….9
I.1 Definirea educației moral -spirituale …………………………….. …………………… ……9
I.2 Evoluția conceptului de ed ucație moral -spirituală în spațiul dintre Prut și
Nistru. ………………………………………………. ………………………. ……… ………………. …17
I.3 Necesitatea educației moral -spirituale a elevilor din Republica Moldova. ….24
Capitolul II. BISERICA CREȘTIN -ORTODOXĂ – PROMOTOAREA
VALORILOR MORAL -SPIRITUALE
II.1 Taberele religioase pentru copii ………………………………… ……………………… ..38
II.2 Catehezele și dialogul săptămânal ……………………….. …………………………… ..42
II.3 Biblioteca și buletinul parohial. ……………………………… ……………………….. …44
II.4 Voluntariatul religios ……………………………………………….. …………………… ….47
Capitolul III. ȘCOALA – FACTOR DE PROMOVARE A VALORILOR
MORAL -SPIRITUALE
III.1 Curriculum -ul și manualele de religie creștin -ortodoxă …………. ……… ……..53
III.1.1Curriculum -ul la Religie pentru creștini de rit evanghelic și adventist de
ziua a șaptea ……………………… ……… …………….. ………………………………… …………. 59
III.2 Rolul Dirigenț iei în educarea valorilor moral -spirituale ………….. ……………64
III.3 Valorile moral -spirituale în cadrul disciplinei Educația civică ………………. 69

CONCLUZII …………………………………………………………………………. ………….. …73
BIBLIOGRAFIE ………………………… …………………………………………….. …………75
ANEXE …………………………………………………………………………………….. ………. …80
.

4
INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare . Dat fiind rolul important în formarea
identității personale și colective, ca și în formare a viitorului cetățean matur, de
predarea și educației religioase sunt interesate numeroase categorii profesionale și
grupuri sociale (economice, politice, culturale), dar și societatea , în ansamblu.
Europa susține că apreciază valorile pe care le poate adu ce în comuniune
fiecare Stat și națiune nu numai că are datoria, dar este obligată să respecte și să
protejeze poziția pe care o ocupă instituțiile cu caracter religios în acele țări.
Parteneriatul Biserică -școală intră în sfera de activitate al Uniun ii European e
în foarte multe și diferite domenii , și astfel Europa este obligată să țină cont de acest
parteneriat, iar Biserica și școala nu pot să ignore, la rândul lor, orientarea socio –
politică ce se construiește în această perioadă.
Schimb ările survenite pe arena europeană a u necestitat o schimabare în ceea
ce privește atitudinea conducerii față de disciplina ,,Rel igia”, astfel c a guvernarea să
propune înlocuirea cultiv ării angajamentului față de o anumită credință religioasă cu
dezvoltarea toleranței reli gioase și culturale, precum și a abilității de analiză critică a
diferitelor sisteme religioase și filosofice cu care elevul intră în contact.
Examinarea studiului Religiei în Republica Moldova scoate la iveală și o serie
de tendințe, determinate de provo carea comună a secularizării și pluralismului
cultural și religios în continuă creștere. Cel puțin la nivel de discurs oficial, se poate
observa o evoluție în privința motivării prezenței studiului Religiei în școlile publice,
dinspre conștiința necesități i educării religioase a copilului înspre rațiuni mai
pragmatice, precum combaterea fanatismului religios ori cultivarea abilității de
înțelegere, de către elevi, a patrimoniului istoric și cultural al țării .
În contextul acestei transformări este analizată adesea măsura (sau chiar
posibilitatea) , în care studiul Religiei poate fi făcut în mod absolut „obiectiv”. Se
invocă, în cadrul acestei discuții, faptul că o tradiție religioasă nu se rezumă la suma
unui set de doctrine și ritualuri, cărora li se poate a dăuga un patrimoniu cultural, mai
mult sau mai puțin impresionant, ci este , în primul rând , o realitate vie, care animează

5
și motivează milioane de oameni din întreaga lume. În plus, există îndoieli serioase că
o astfel de abordare „obiectivă” ar fi foarte eficientă în cultivarea unei atitudini
tolerante și respectuoase față de diversitatea religioasă, culturală, sau etnică. În fine, e
puțin probabil că expunerea în stil pur academic a doctrinelor, istoriei ori ritualurilor
religioase ar corespunde așteptăr ilor elevilor (mai ales a celor din clasele primare),
mult mai atrași, de obicei, de o abordare mai vie și mai dinamică, relevantă pentru
problemele și întrebările lor personale.
Actualizarea Curriculum -ului și a strategiilor de predare -învățare -evaluare d in
ultimele două decenii nu au fost lipsite de controverse și momente tensionate.
Republica Moldova nu este un caz singular din acest punct de vedere: astfel de
controverse se întâlnesc atât în societăți în tranziție, cât și în democrații stabile.
În zilel e noastre, se vorbește despre un nou contract social, bazat pe drepturile
și îndatoririle cetățenilor, care ar reinstaura coeziunea socială, ca și solidaritatea
bazată pe ordinea morală. Educația religioasă a devenit zona în care se concentrează
așteptăril e unui public foarte divers: factorii superiori de decizie, politicieni,
profesori, formatori, părinți, oameni de afaceri, profesioniști ai muncii, funcționari
publici, experți ONG, clerici, lideri de comunități, specialiști media, profesioniști în
domeniu l tineretului, activiști din domeniul drepturilor omului, militari, polițiști,
funcționari din domeniul emigrației etc. Acest interes se reflectă în numeroase studii,
declarații politice și activități de masă dedicate educației religioasă într -o societate
democratică.
Educația moral -spirituală este deja un scop comun al reformelor educaționale
în întreaga Europă. Multe organizații și comunități, ca și practicieni independenți,
pun în mișcare propriile procese de reformă alternative, care pornesc de la bază .
Istoriografia problemei. Problema de cercetar e are o istorio grafie bogată,
fiind des abordată în literatura științifică. Lucr ări care ne -au fost de un real folos în
procesul scrierii tezei sunt: „manualul” autorilor Monica și Dorin Opriș,1 Olivia

1 Monica Opriș, Dorin Opriș, Cercetare și Religie, repere și demersuri comune, Eikon, Cluj, 2013, 262 p.

6
Andrei2 etc. C u toate că acest e studii tratează aspectele disciplinei r moral -spirituale
în spațiul Românesc, ele sunt asemă nătoare problemelor din Republica Moldova ,
studi i important e și necesar e cadrelor didactice din învățămâ ntul preuniversitar.
Autorii dezvăl uie și analizează în mod succint factorii structurali specifici ai educației
religioase. O altă problemă care o vom găsi expusă în paginile ace stei lucrări este cea
cu privire la valorile și scopurile educației religioase, importanța disciplinei.
În studii le cercetate de către noi aspecte privind valorile moral -spirituale sunt
tratate din mai multe puncte de vedere, accentul punâ ndu-se pe rolul incontestabil al
școlii în promovarea educației religioase și consecințelor lipsei acestei discipline în
programul de învățământ, cel puțin ca disciplina opțional ă. Majoritatea autorilor
accentuează rolul cadrelor didactice în promovarea și dezvoltarea acestui mod de
educație, în conformitate cu noile educații ale lumii contemporane3. Un șir de autori
indică asupra ne cesității educației în spiritul valorilor moral -spirituale pentru
depășirea problemelor spinoase ale contemporaneității și conviețuirea pașnică a
diverselor culte religioase pe terito riul țării noastre. Principiile educației religioase și
metodele privind implementare a în școală a acestui gen de educație au fost ref lectate
într-un șir de studii recente4.
În articole le Ninei Kristov5 se menționează că la formarea personalității
elevului, fiecare disciplină de învățământ contribuie în funcție de conținutul e i, prin
modalități și căi specifice. Prin natura sa, educația religioasă trezește și cultivă
sentimente, creează acele stări raționale și afective de care are nevoie orice ființă

2 Olivia Andrei , Parteneriatul (Educațional) Instituți onal ca P rioritate managerială în organizația școlară, parteneriatul
Școală –Biserică, București, 2010 , 246 p.
3Virgil Mîndâcanu, Pedagogia Creștină, Chișinău, 2006 , 406 p. Virgil Mîndâcanu , Profesorul Maiestr u, Pontos,
Chișinău, 2009, 628p. Virgil Mîndâca nu, Pedagogia Creștin -ortodoxă, Iulian, Chișinău,2014, 636 p. , Gabriela Alecu
,Oana Gheorghe , Adrian Mircea, Responsabilitatea p rofesorului în formarea moral -afectivă a tinerilor, București, 2011 ,
75 p., Cupcelea, Valeriu, Locul și rolul profesorului în formarea moralității tinerei generați în spiritul moralei creștine ,
Materia lele Conferinței Internaționale: Educația din perspectiva va lorilor. Idei, concepte, modele: Tom III Summa
Theologiae, 4 -5 octombrie 2013. Cluj -Napoca: Eikon, 2013, pag. 82 -87., Ligi a Penciu, dirigintele și/sau consilierul
școlar ca factori de susținere în clarificarea valorilor elevilor, în : Educația din prisma valorilor,Tom II, Summ a
Paedagogica, Aeternitas, Alba Iulia, 2010, pag. 231 -237.
4Moșin Octavian. Rolul disciplinei ,,religi ei” în stabilirea principiilor umane și a normelor etice, în: Altarul Credinței,
2007, 20 iul, Nr. 11 -12, P. 5, Madan, Vlad. Predarea religiei în școală – imperativ al timp ului, în: Altarul Credinței,
2009, 10 iul, Nr.13, P. 5 , Cucoș C., Educația Religioas ă, repere teoretice și metodice, ed. Polirom, Iași, 2012, 243 p.
Ionescu M. Instrucție și educație, para digme, strategii, orientări, modele Eikon, Cluj, 2013, 239 p.
5 Nina Kristov. Educația religioasă în școală , în: Educația morală, etică și spirituală în contemporanietate, Chișin ău,
2004, pag. 116 -118.

7
umană pentru a trăi și a -și valida capacitățile creatoare în conformitate cu cerințele
progresului și cu interesele societății.
Educația religioasă prin prisma interculturalității în cadrul lecției de
dirige nție, cât și Educație civică a fost cercetată în cercetările unor autori precum
Elena Vinicenco, Felicia Munteanu, Ana -Elena C ostandache6 etc.
În lucrarea An ei-Elena Costandache se accentuează rolul și
importanța educației religioase în procesul de formare a unei personalități
multilateral dezvoltate , cât și promovarea valorilor de respect față de alte
persoane care împărtășesc a lte culte religioase. Autorul menționează că în
corelație cu modelele unanim recunoscute, învățarea aspectelor legate de
doctrina religiei pe care o împărtășește nu este un joc gratuit al spiritului
ori al satisfacerii curiozității personale, ci o preocupa re majoră, cu valoare
socială, menită să asigure fiecărui cetățean premisele înțelegerii prezentului
și viitorului, locului și rolului său în societate.
Astfel, în studiile analizate mai sus au fost abordate , în linii generale , un șir de
aspecte privind ed ucația moral -spirituală .
Însă un studiu integru care să prezinte problemele pe care le -am propus pentru
cercetare nu există în istoriografie. Acest lucru ne -a îndemnat să completăm acest gol
în istoriografia problemei.
Scopul principal al acestei lucrări este de a prezenta necesitatea educației
moral -spirituale și mijloacele prin care școală și biserica promovează aceste valori .
Pentru realizarea scopului principal ne -am propus următoarele obiective:
• Să expunem istoricul apariției conceptului de educație moral -spirituală ;
• Să relatăm evoluția disciplinei î n spațiul R epublicii Moldova ;
• Să subliniem necesitatea educației moral -spirituale în etapa
contemporană ;

6 Elena Vinicenco, E ducația moral, etică și spirituală în contextul noilor educații, în : Educația morală, etică și spirituală
în contemporanietate, Chișin ău, 2004, pag. 62 -66, Felicia Munteanu, P ersonajul l iterar și influența sa asupra dezvoltării
morale a elevilor din ciclul primar , în: Educația din prisma valorilor,Tom II, Summ a Paedagogica, Aeternitas, Alba
Iulia, 2010, pag. 237 -248, Ana -Elena Costandache, P romovarea valorilor morale în texte literare din manuale de limba
și literatura română pentru clasele gimnaziale, în : Educația din perspectiva va lorilor. Idei, concepte, modele: Tom II
Summa Theologiae, 4 -5 octombrie 2013. Cluj -Napoca: Eikon, 2013, pag. 180 -188.

8
• Să analizăm rolul biser icii creștin -ortodoxe în promovarea valorilor
moral spirituale
• Să expune rolul disciplinei Educația moral -spiritual ă în educarea
elevilor
• Să explicăm educația moral spirituală prin prisma interculturalității în
cadrul disciplinei Educație civică și Dirigen ția.
Baza metodologică și teoretico -științifică a lucrării .
Pentru realizarea obiectivelor propuse, în cadrul cercetărilor au fost utilizate
următoarele metode: metoda cronologică, metoda analizei , sintezei, metoda
problematico -cronologică, studiul de teren, chestionarul, interviul etc.
Structura lucrării . Lucrar ea este compusă din Introducere, 3 capitole,
încheiere , bibliografie și anexe.
Inovația și importanța științifică a lucrării.
Caracterul novator al lucrării rezidă în faptul că pe baza literaturii științifice
existente și a surselor apărute în ultimii ani am încercat să dezvăluim necesitatea și
stringența abordării și implementării educa ției moral -spirituale , precum și importanța
parteneriatului școală-biseric ă.
Importanța practică. Materialul lucrării poate fi pus la dispoziția
profesorilor din școli și licee, cercetătorilor, managerilor educaționali.

9
Cap. I ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND EDUCAȚIA MORAL –
SPIRITUALĂ
I.1 Definirea Educației moral-spiritual e

,, În vremurile de răst iriște, nu se mai citește literatură,
se citește spiritualitate”.
Ioan Alex andru
Alături de explozia informațională, societatea zilelor noastre se caracterizează
și printr -o diversitate extremă din punct de vedere al sistemelor axiologice promovate
de membrii săi.
Educația lipsită de materia și orientarea sa morală își pierde nu doar o parte
consistentă și semnificativă din substanța conținuturilor deținute, dar își părăsește
însuși sensul propriu, abandonează rostul învățării umane în contextul unui univers
uman care își dobândește identitatea ca atare și prin dimensiunea morală .
După părerea lui Valentin Cosmin Blândul , caracteristicile definitorii ale
ființei uman e (care constituie și un important element diferențiator față de regnul
animal) este moralitatea7. Comenius împărtășește aceiaș i idei e, astfel el afirm ă că
moralitate a și pietate a sunt cele două valori morale prin oamenii se pot dovedi ființe
superioare animalelor, creaturi capabile să se apropie de Dumnezeu. În același
ansamblu de idei este și Ștefan Bârsănescu , care afirmă fără echivoc ideea că destinul
școlii nu -l fac metodele, ci conținuturile moral -spirituale.8
Problematicele legate de educație și morală s -au bucurat în cultura universală
în mod constant de atenție analitică; derularea actului formării a fost pusă în relație cu
lumea valorilor, în general, și, mai c u seamă, cu universul specific al valorilor
morale. Astfel , definirea valorilor moral -spirituale a stat la baza unor cercetători fie

7Valentin Cosmin Blându în Educația din p risma valorilor,Tom II, Summa Paedagogica, Alba Iulia, Aeternitas, pag 97 ,
Viorelia Lungu. F amilia între valorile moral -spirituale și valorile economice, Studia Universitatis Moldaviae, 2014,
nr.5(75), pag. 3.
8Liliana Stan. P ermanența Imperativului educa ției prin valori. În: Educația din Perspectiva Valorilor, Idei,concepte
,Mode, Tom III, Summa Theologaie, Cluj -Napoca, 2013 , Eikon, pag. 64.

10
pedagogi, psihologi , fie filozofi. În întregul parcurs temporal al umanității, chiar și
atunci când s -au comis cele mai rep roșabile acte imorale, s -a invocat o anumită
morală, astfel , socotim de cuviință ca pe întregul parcurs al omenirii să reflectăm doar
câteva aspecte sau ideii cu referință la valorile moral -spirituale.
1. Seneca specifica importanța filosofiei în viața ind ivizilor, precizând, însă,
că ea este subordonată educației morale , întrucât aceasta este chemată să deschidă
drumul spre învățarea virtuții. 9
2. John Locke a reliefat caracteristicile și importanța ansamblului
componențelor educației; el , făcând referinț ă la educația morală , împărtășea idei a
conform căreia acțiunile fie pozitive , fie negative , vor fi oglinda educației primite.
3. J. J. Rousseau este de părere că cultura intelectuală, ca și cea fizică , sunt
doar condiții, premise ale adevăratei educații, adică ale educației prin valori morale.
4. N Hartmann pleda pentru o asimilare academică a valorilor morale,
deoarece aceasta induce, esențialmente, conștiința intelectualizată a valorii, o ipostază
superioară modului de raportare empirică la valoarea mora lă, o depășire a confuziei
inerțiale și suficiente asupra problemelor morale.
5. Jean Thomas sublinia realizarea educației prin și pentru valoarea morală
datorită presiunii exercitate de criza culturii. Ancorarea existenței oamenilor și
comunităților în va lori morale, considerarea valorilor moral -spirituale de importanță
specială, contribuie la obținerea și prezervarea echilibrului moral -psihic al indivizilor.
10
6. Iosif Moesiodax semnala în Tratat despre educația copiilor sau Pedagogia
părere a că latura di dactică va deveni folositoare individului, doar împreună cu latura
morală, astfel încât cea de a doua devine prioritară. Rostul uman al celor asimilate
provine nu din deținerea intelectuală propriu -zisă a lor, ci din deslușirea încărcăturii
morale a modali tăților de utilizare a celor știute. Moralitatea umană este indusă de
utilizarea morală a celor însușite.

9 Ion Albulescu. Doctrine Pedagogice, București , 2009 , Editura Didactică și Pedagogică, vol. II, pag. 61.
10 Ibidem , pag. 65.

11
7. Theodor Codrescu în Manual de catehism moral și social al omului
creștin pentru școli le începătoare scoate în evidență faptul că valoarea morală tr ebuie
asimilată atent încă din primii ani ai formării copiilor și tinerilor . Ea const ă în datoria
morală , în relațiile individului cu altul, cu sine însuși și, mai cu seamă, cu Dumnezeu.
În viziunea autorului, morala datoriei care se raportează la divinit ate trebuie plasată
înaintea celorlalte ipostaze, iar relaționarea morală la altul se cere realizată prin
prisma considerării acestuia drept chip , asemenea ac eluia lui Hristos, Dumnezeu -Om.
8. Ioan Slavici atribuia educației morale intenția formării unui i ndivid
pașnic, capabil să se încadreze în grupul de apartenență și în societate, receptată ca un
organism viu. Fiecare individ trebuie să vegheze la unitatea socială prin autocontrol,
prin evitarea egoismului, a individualității înguste și limitate de asem enea. Slavici
considera că un individ paș nic se regăsește prin practicarea virtuților morale
(demnitatea – umană și personală, patriotismul/ simțul național, corectitudinea,
modestia, bunăvoința, ambiția.
9. Onisifor Ghibu , apelând la valorile morale , conferă educației în întregul
ei, nu doar educației morale, sens autentic; indivizii care acceptă, care asimilează
ideatic și acționa l, practic valorile morale devin adevărați agenți sociali. Fiecare
persoană trebuie să devină un element conștient, sănătos la trup și la suflet și înzestrat
cu o concepție despre lume și viață idealistă, dinamică și eroică, animat de virtute, de
adevăr, de bine, de frumos, de iubire și încredere în neam, iubitor de știință și de
muncă cinstită.
10. Ion Găvănescul consideră că în toate timpurile este necesară educația
prin valori morale, chiar dacă reprezentarea acestei nevoi este mai clară, mai fermă în
intervalele crizelor sociale și morale. Instrucția morală – primul pas al formării morale
– trebuie să integreze referiri la idea lul moral și la valorile morale – componențe
asimilate unei călăuze a vieții.
Educația, afirmă Găvănescu, se va implica nemijlocit în conturarea la tineri a
unui ideal al vieții, unul care, având dimensiune morală, va materializa ansamblul
valorilor morale esențiale existenței sociale și personale: munca, dreptatea, l oi

12
alitatea, cumpătarea, curajul moral, prudența, dar și datoria, respectul de sine,
solidaritatea socială, sinceritatea/ respectul adevărului etc.
Formarea personalității morale este un proces pe cât de necesar, pe atât de
dificil. Necesar, deoarece idealul în viață, angajarea socială a individului în realizarea
lui, relaționarea cu ceilalți, stau sub semnul moralității. Însăși umanizarea ființei este
posibilă numai prin contactul cu valorile c ulturii, iar în cadrul acestora un loc central
îl ocupă tocmai valorile morale.
Din punct de vedere teoretic, definirea conceptuală a educației religioase și a
educației morale, evidențiază existența a două tipuri de discursuri: unul care separă
cele două planuri ale formării și le accentuează specificitatea ireductibilă din punct de
vedere al curriculumului, dar și un alt discurs, mai adecvat, care privește cele două
laturi integrate într -un tot unitar și unde dimensiunea morală este mult mai prezentă
în conținutul educației religioase, fără a se reduce la aceasta sau a o substitui.
Pentru al doilea tip de discurs se pleacă de la premisa că educația religioasă
nu reprezintă numai un suport al dezvoltării strict spirituale, ci și ale celei moral –
civice și d e la faptul că educația morală nu -și poate găsi un fundament mai temeinic
decât în „viziunea metafizică și religioasă pe care omul o trăiește”. 11
Un loc aparte în formarea idealului educativ l -a avut, în permanență,
componen ta morală, idealul moral devenin d astfel axa în jurul căreia gravitează toate
celelalte elemente ale sistemului moral. Idealul moral are un caracter prospectiv și
cuprinde un câmp de posibilități și opinii ce angajează personalitatea umană într -un
proces continuu de autodepășire.
Este ev ident faptul că punctul de plecare în concretizarea noului model
educațional, este reprezentat de idealul moral, ce va constitui atât personalitatea
individului, cât și valorile pe care acesta se bazează în formarea individului ca Om,
mai î ntâi, și ca Cetă țean, mai apoi.

11Religia și Școala: Cercetări pedagogice, studii, anlize. Bucuresti, 2011 Editura Didactica si Pedagogica R.A., pag.
170.

13
Având în vedere specificul Repub licii Moldova, educația moral -spirituală se
centrează pe caracterul axiologic al religiei și anume pe tabelul de valori perene
coordonate cu caracteristicile societății laice contemporane.
Etimologic, noțiun ea de morală vine din limba latină de la adjectivul moralis,
care tradus în limba română, înseamnă datină, obicei . Cercetătorii în domeniu
consideră că cel care a folosit prima dată, în scrierile sale, noțiunea de morală a fost
Marcus Tullius Cicero (106 -43 î.d.Hr.). Corespondentul grecesc al noțiunii de morală
este etica . 12
Ramona -Ștefana Petrovan este de părere ca morala cuprinde trei elemente:
1. Valori morale – reprezentând comportări, acțiuni, fapte cărora li se oferă
pe plan social, o apreciere poziti vă, în sensul că ele coincid cu concepțiile provenite
din societatea respectivă, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societății,
membrilor ei (bunătate, cinste, libertate, omenie, onestitate, respect reciproc,
demnitate);
2. Norme, precep te și reguli morale. Ele s -au impus sub formă de coduri
morale;
Afectivitatea morală sau sensibilitatea morală (patriotismul, altruismul,
compasiunea, respectul, spiritul de disciplină etc.).13 Astfel , morala este raportată la
norme și principii nescrise, d ar înrădăcinate în tradiția oamenilor .
Morala reflectă manifestări ale relațiilor concrete dintre oameni, așa cum se
exprimă ele, respectiv , așa cum ar trebui să se manifeste raportat la idealul social .
Fiecare om este specific în felul său fie biologic, psihologic, social, spiritual etc., fapt
ce se află la baza raporturilor care se stabilesc între ei. În mod uzual, valorile morale
sunt identificate cu virtuțile, acele însușiri morale pozitive asociate comportamentului
individului.

12Popescu Leontin, Curs: Introducere în Teologia Morală Ortodoxă, Cluj, 2009, pag. 36.
13 Ramona -Ștefana Petrovan: Educația moral -religioasă prin activitățile integrate la nivelul învățământului preșcolar. În:
Educația din prisma valorilor, Tom II, Summa Pedagogica, Alba Iulia, 2010, Aeternitas, pag. 154.

14
Prin morală se înțeleg e și totalitatea principiilor și normelor de viață, a
regulilor de comportament ale oamenilor, caracteristice unei societăți pe o anumită
treaptă de dezvoltare a ei. Încă de la începutul societății, oamenii și -au fixa t anumite
reguli de conviețuire , care s -au schimbat în raport de condițiile vieții materiale.
Alina Georgeta Mag este de părerea ca morala denumește sistemul moral al
societății exprimat prin: norme, principii, valori, ideal moral.14 Morala adevărată,
este o morală a autonomiei, o morală care r efuză să recunoască regulile impuse de o
autoritate exterioară, superioară, transcendentă ei. În cadrul acestui proces judecata de
valoare are rolul principal.
Educația morală este o latură a educației , care are în vedere formarea
copilului în concordanță cu valorile, principiile, normele și regulile sociale care
reglează relațiile dintre oameni. Realizarea educației morale este influențată de cei
din jur, de semnificațiile acordate de societate valorilor morale, precum și de
adaptarea fiecărui om la norme le morale ale societății.15
Monica Cuciureanu este de părere că în educația morală, există două idei –
forță:
1. A-l căli pe om împotriva răului, a -l învăța pe tânăr să lupte, să nu cedeze
„ispitelor”;
2. A-i forma deprinderi de conduită simultan cu explica rea regulilor care stau
la baza unui comportament socialmente dezirabil. A învăța pe cineva să se abțină de
la săvârșirea unor acte reprobabile este aspectul hotărâtor în educați ei morale . 16
În educația morală legătura dintre social și individual se realiz ează prin
intermediul valorilor și normelor morale. Respectarea acestora trebuie judecată după
împrejurările de viață în care individul se manifestă.

14 Alina Georgeta Mag: Valoarea educației morale active. În: Educația di n prisma valorilor, în : Tom II, Summa
Paedagogică, Alba Iulia, 2010, Aeternitas, pag. 185.
15 Ramona -Ștefana Petrovan: Educația moral -religioasă prin activitățile integrate la nivelul învățământului preșcolar. În:
Educația din prisma valorilor,Tom II, Summa Paedagogica, Alba Iulia, 2010, Aeternitas, pag 154 .
16 Monica Cuciureanu, Simona Velea. Educația moral -religioasă în sistemul de educație din România, București, 2008,
Institutul de Științe Ale Educației, Laboratorul Teoria Educației, pag. 6.

15
Morala socială, privită ca un tot unitar, mediază realizarea acestor raporturi în
funcție de valorile, nor mele și regulile general valabile într -o societate la un moment
dat, totul guvernat de idealul moral al acelei societăți. Reflectarea în conștiința
individului a acestor norme și valori sociale conturează moralitatea acelei persoane,
fapt ce stă la baza co nduitei sale în raport cu ceilalți.
După părerea noastră moralitatea și civismul constituie realități supuse
învățării. Omul nu se naște cu aceste trăsături ale personalității sale și de aceea el
trebuie să le învețe de la societatea în care se naște și în care trăiește. Prin învățarea
moralității și a civismului înțelegem o activitate prin care elevul ajunge să se
comporte, să acționeze, să gândească și să simtă, în consonanță cu principiile,
normele, trebuințele morale ale societății în care trăiește.
Putem spune ca moralizarea ființei umane reprezintă sarcina fundamentală a
educației. Astfel, educația morală presupune trecerea de la morala socială la cea
individuală, adică interiorizarea valorilor morale ale societății în structurile de
personalitate ale copilului, formarea profilului său moral, respectiv transformarea
acestor valori în manifestări de conduită exprimate în diferite situații. 17
Educația morală este un proces deosebit de complex, datorită structurii
fenomenului moral și a comportamentului u man, respectiv cooperării cu celelalte
dimensiuni ale educației. După părerea noastră , o oarecare exagerare în ceea ce
privește promovarea dimensiunii intelectuale în detrimentul celorlalte, ar putea
produce un dezechilibru în conturarea personalității ele vului.
Este necesară o distincție dintre morală și moralitate pentru a înțelege cum se
formează conștiința morală.Astfel , trecerea de la morală la moralitate este un demers
dificil, deoarece rezidă, în esență, în încercarea de transformare a datului obiect iv
(principii, norme, reguli, valori morale), în convingeri și atitudini morale , care să
întemeieze comportamente concordante cu morala socială. De aceea, problematica

17 Valentin Cosmin Blîndul. Formarea comportamentului pro -social al tinerei generații prin intermediul educației
morale . În: Educația din prisma valorilor,Tom II, Summa Paedagogica, Alba Iulia, 2010, Aeternitas, pag. 97.

16
educației morale trebuie abordată prin raportare atât la societate imorală socială), cât
și la subiectul moral (conștiința morală individuală).
Moralitatea reprezintă o sinteză între cunoaștere și sensibilitate, între intenție
și acțiune. Așa cum omul nu este un „produs” pur al naturii (el relaționează cu natura
în calitate de ființă socială ), tot așa nu este un “produs” integral al societății, pentru că
relația cu mediul social este mediată de structura sa biopsihică. ceea ce face ca el să
se raporteze într -un mod concret, personalizat la valorile și normativitatea moralei.
Moralitatea indiv idului nu este o simplă „prelungire” a morale i sociale, ci este un
proces de valorizare și interiorizare a conținuturi lor moralei. 18
Perspectiva creștină asupra moralității susține că există un simț primitiv al
moralității țesut adânc în pânza umanității . Moralitatea este o co mponentă de bază a
vieții umane , o realitate pe care o simțim chiar și atunci când nu o putem defini în
mod clar.
Conștiința de sine morală ridică multe contradicții de la nivelul trăitului, al
psihologicului, al nivelul cunoașteri, înțelegerii, aprecierii, de aceea moralitatea
presupune curaj pentru a alege și promova binele, pentru a face acest lucru conștient
de consecințele și rezultatele acestui demers.
Educația morală, vizând formarea conștiinței și a conduitei morale, trebuie s ă
realizeze unitatea dintre constrângerile sociale și autonomia individului. Educația
fiind un proces de socializare a tinerei generații, ființa morală trebuie să integreze
celei sociale, pentru că ea depinde de normele, regulile și tradițiile societății. Pentru
Emil Durkheim omul ideal este acela care se identifică în mod absolut cu dezideratele
ființei sociale. 19
Dacă prin moralitate ființa ajunge la dezvoltarea ei plenară, educația morală
trebuie să urmeze pas cu pas evoluția acesteia, de la vârstele cel e mai timpurii. De
aceea, o preocupare majoră pentru educatori o constituie cunoașterea dezvoltării

18 Alina Georgeta Mag: Valoarea Educației morale active. În: Educația din prisma valorilor, în: Tom II, Summa
Paedagogică, Alba Iulia,2010, Aeternitas, pag 186.
19 Ibidem, pag. 187.

17
morale a copiilor și a influenței pe care o pot avea asupra acesteia. Copilul trece prin
medii diferite în care se vehiculează valori (familie, grădiniță, g rup de prieteni). La
trecerea dintr -un mediu într -altul el este supus unor presiuni ..axiologice” , adesea
diferite ,
Educația morală se poate realiza prin stimularea și dezvoltarea atitudinilor
pozitive, respectiv , reducerea comportamentelor indezirabile ș i presupune:
cunoașterea de către individ a valorilor, justificarea teoretică a acestora, cultivarea
sentimentului responsabilității și a voinței de conformare a conduitei la valorile
morale existente, crearea obișnuinței de acțiune în conformitate cu valo rile alese. Din
cele expuse, se desprinde cu claritate ideea că formarea profilului moral uman trebuie
să reprezinte principala sarcină a educației, în absența acesteia toate celelalte
componențe educaționale dobândind o valoare nesemnificativă.

I.2 Evolu ția conceptului de educaț ie moral -spirituală în spaț iul dintre Prut
și Nistru
În perioada țaristă (1812 -1917), școlile primare reprezentau prima treaptă a
învățământului bisericesc. Este cunoscut faptul că pe lângă bisericile parohiale
existau și școli. El e se deschideau, de regulă, în vreo chilie alăturată sau înșiși clericii
își puneau casele la dispoziția celor care doreau să studieze Cuvântul lui Dumnezeu.
La început, acolo mergeau copii de preoți, iar ulterior au început să fie admiși și cop ii
ai enori așilor. Cadrele didactice în școlile respective erau reprezentate prin preoți și
dascăli din teritoriu. Trebuie menționat că aceste școli nu erau luate sub un control
strict din partea autorităților țariste. De asemenea, nu aveau un statut unic de
organiza re și nici un program de studiu elaborat, care ar fi reglementat procesul de
învățământ. Dascălii care activau în aceste instituții de învățământ , își elaborau
individual planurile. La sfârșitul perioadei de studii, elevii trebuiau să cunoască cele
patru o perații matematice, să posede deprinderi practice de a citi și a scrie în limba
română și slavonă, precum și cunoștințe elementare în domeniul ortodoxiei.
Un factor important în apariția în masă a școlilor parohiale a fost elaborarea, în

18
1836 , a „Regulil or pentru școlile primare din eparhia Olăne ști”.20 Acest document
oficializează instruirea primară, subordonând -o autorităților ecleziastice. Conform
acestui act, preotul -învățător era numit de către arhiereul local, printr -un aviz special.
Se interzicea re munerarea bănească a acestuia de către părinți. Principalele obiecte de
studiu erau: cititul și scrierea, aritmetica și catehismul. Drept manuale serveau:
Psaltirea, Ceaslovul și Bazele învățăturii creștinești.21
Datele statistice arată că, în 1845, în Basa rabia funcționau 326 de școli bi –
sericești parohiale, în care activau 346 de preoți -învățători și învățau 5 177 de copii
de țărani. Școlile erau asigurate cu manuale. Așa, de exemplu, în 1861, Sfântul Sinod
a trimis în Basarabia 6 500 de exemplare ale lucr ării „Inițiere în învățătura creștină”
în 1864, în Basarabia au apărut școli duminicale în care se preda : Decalogul,
Rugăciunile, Sfintele Taine, Noul și Vechiul Testament, Slujbele Bisericii Ortodoxe
și Cântul bisericesc.22
Apariția școlilor primare minist eriale și a celor de zemstvă a condus la scă derea
număr ului școlilor bisericești. Totuș i, preoții erau invitați și acolo, pentru a pre da
cursul „în Legea Domnului”. Î n cadrul acestor școli se formau și coruri de cântăreți,
care, în zilele de sărbătoare, c ântau în biserică.
Către 1917, învățământul religios din școlile primare a înregistrat un regres,
cauzele acestuia fiind de ordin politic. În 1905, în toate școlile a fost introdus un
program unic de activitate. La rândul lor, preoții deschideau școli elem entare de
gramotă, unde nu se cerea un program anumit, iar profitând de situație, ulterior
acestea erau transformate în școli bisericești. În cadrul numeroaselor congrese de
preoți, care s -au desfășurat la Chișinău în anii 1908 și 1910,23 a fost redobândit
dreptul preoților locali de a asista la examene în școli, de a vizita toate școlile din
parohie, de a asista la rugăciunile de dimineață ale elevilor și la orele de religie, de a
organiza discuții cu elevii, în timpul acestora urmând să realizeze instruir ea etico –
religioasă și verificarea cunoștințelor învățăceilor.

20Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1874, nr 19, pag. 728.
21Ibidem, pag. 668.
22Ibidem, pag. 774.
23Mircea Păcurariu: Basara bia – aspect din istoria bisericii și a neamului rom ânesc, Iasi, 1993, pag. 93.

19
Situația nu s -a schimbat nici în perioada interbelică, atunci când Basarabia
revine în hotarele României. Preoții întâmpinau aceleași probleme ca în peri oada
precedentă.
În 1921, Ministerul în vățământului din România a introdus în Basarabia
învățământul obligatoriu pentru toți copiii cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani. Preoții
locali își continua u activitatea în aceste școli. Î n 1927 a fost verificată activitatea
clericilor în domeniul învăță mântului. Controlul ar fi fost motivat prin „indiferența
unor preoți în procesul de predare a religiei ". Tot aici se menționa ca preoții care
neglijează predarea religiei să fie invitați a -și înde plini datoria și sub niciun motiv nu
se pot abate de la misiunea de păstor – învățător în școală.
În școlile primare din sate, în baza Ordinului Inspectoratului Basarabiei, cu
începere din anul școlar 1926 -1927, religia se preda numai de către învățători din
instituțiile respective. După mai multe convorbiri s -a decis ca în anul școlar 1927 –
1928 religia să fie predată de către preoții parohiei. Dificultatea consta și în faptul că
unii preoți efectuau serviciile divine în câteva biserici.
Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului a intervenit solicitând
Inspectoratului școlar din Basarabia să confirme și să îl recunoască pe fiecare preot
din parohie drept învățător de religie în co muna sa. Neprimind un răspuns oficial, la
7 noiembrie 1927, Consiliul a emis un ordin prin care se informa că preotul trebuie s ă
între în școală, căci Legea învățământului primar îi permite acest lucru, iar acolo
unde nu va fi acceptat, acest fapt să fie comunicat Arhiepiscopiei. Tot aici se
menționa că: „în preda rea religiei preoții se vor conforma programei analitice,
lărgind -o în ceea ce privește cunoștințele din cartea Noului și Vechiului Testament și
cărticica de rugăciuni a Î.P.S. Arhiepiscop Gurie, până când vom reuși să avem un
manual separat de Кeligie pentru cursul primar, lucru de care Consiliul eparhial,
împre ună cu s fatul ,,Frățimii profesorilor de religie” s va ocupa .24
În unii 1940 -1941, când mulți învățători au fost nevoiți să emigreze în România,
în contextul celui de -al Doilea Război M ondial, anume preoții au fost ce i care i -au

24 Prot. Serghei Boldurescu, Svetlana Boldurescu. Religie. Ghidul profesorului, Chișinău: Cuvintul, ABC, pag. 8.

20
înlocuit.
Când au venit sovieticii, din cauza politicii ateiste promovate în sate, majoritatea
bisericilor parohiale au fost închise, iar preoții s -au văzut nevoiți să pă răsească
locașurile sfinte. Biserica Ortodoxă a cunoscut un regres considerabil, iar în aceste
condiții este evident fap tul că nu putea fi vorba despre predarea religiei în școli.
După 1989, când s -a destrămat URSS și a luat naștere mișcarea național ă, ai
cărei adepți pledau pentru renașterea spirituală a poporului, au apărut premise pentru
reintroducerea învățământului rel igios în școlile din Republica Moldova.
Germenii predării religiei în școală au încolțit în cadrul Institutului Nați onal de
Instruire Continuă (INIC) (astăzi Institutul de Științe ale Educației), rectorul INIC,
Ștefan Todirașcu, acceptând proiectul ,,Arta de a deveni Om”,25 autor Nicolae Bujor.
Conceptul acestui proiect era fundamentat pe credința creștin -ortodoxă. După
consultarea specialiștilor de la catedra Științe ale Educa ției, N. Bujor a fost angajat
în calitate de lector și ținea un curs pentru dire ctorii-adjuncți pe educație. Trebuie să
recunoaștem că în primii ani de libertate spirituală , orele dlui N. Bujor erau foarte
solicitate, deoarece pedagogii nu mai auziseră niciodată în cadrul formărilor despre
Dumnezeu și despre teoria creaționistă.
Astfel, la în ceputul an ilor ’90 ai sec. al XX -lea, educația religioasă se rea liza în
cadrul activităților extrașcolare.
După reformarea Institutului Național de Instruire Continuă, Nicolae Bu jor, cu
un grup de inițiativă, obține de la Primăria mun. Chișinău organiza rea Centrului
municipal “Arta de a deveni Om”. Trebuie să menționăm că Biserica Ortodoxă din
Moldova încă în anul 1991 face o adresare cătr e ministrul științei și învățămâ ntului,
Nicolae Matcaș, și către ministrul culturii și cultelor, Ion Ungurean u, prin care
propune pentru ti par studiile realizate de Nicolae Bujor, menționând, printre altele, că
„paginile acestor studii corespund întocmai celor mai vechi și sănătoase idei
exprimate în Biblie și în alte surse ale literaturii ortodoxe”.
Ideea de a preda religia în școală este promovată de ziarul „Curierul Or todox”,

25 Niclae Bujor, Rodica Calistru, Ion Mahu, Pr. Mihail Smerea. Educația moral -spirituală Ghid conceptual. Chișinău,
2001, pag. 5 -28.

21
fondat în 1995 de Mitropolitul Vladimir și preotul Pavel Borșevschi, paroh al
bisericii „Sf. Dumitru” din Chișinău, avându -1 în calitate de redactor -șef pe Nicolae
Fuștei, doctor în teol ogie și istorie, colaborator al Academiei de Științe a Moldovei,
iar in prezent profesori și la Academia Ortodox ă din Moldova, iar ca responsabil al
ziarului era protoiereul Vasile Ciobanu, paroh la biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din
comuna Costești, raionu l Ialoveni. De atunci, această publicație a dus o luptă
consecventă pentru reve nirea la studierea religiei în școală.
In noiembrie 1995, la inițiativa unui grup de preoți și mireni, promo tori ai ideii
introducerii religiei în școală, Mitropolitul Vladimi r a adresat președintelui țării
Mircea Snegur, președintelui Parlamentului Petru Lucinschi și prim -ministrului
Andrei Sangheli o scrisoare deschisă, în care cerea modificarea alineatului (8) din
articolul 35 al Constituției Republicii Mol dova – „Dreptul l a învățătură”26. Se cerea
ca statul să asigure, în condițiile legii, libertatea învățământului religios în școlile
primare din țară. Potrivit acestei modificări, Legea învățământului prevedea
următoarele: 1. Religia este inclusă în planurile de învățământ a le Ministerului
învățământului ca disciplină școlară pentru clasele I -VIII; 2. Elevii aleg religia și
confesiunea cu acordul părinților sau al tutorilor, în lipsa părinților; 3. Profesorii de
religie sunt admiși la predarea disciplinei doar cu binecuvânta rea Bisericii; 4. Reușita
elevilor la orele de religie este apreciată doar cu note la purtare, pre cum și prin alte
forme de stimulare a sârguinței lor; 5. Manualele de religie , materialele didactice și
metodele de predare sunt elaborate de către specia liști în teologie, în colaborare cu
specialiști în pedagogie și sunt aprobate de Biserică, asigurarea financiară fiind
suportată de stat, ca și în cazul celorlalte discipline școlare.
Drept urmare, la 20 decembrie 1995, la inițiativa președintelui Mircea Sne gur, la
Președinție s -a desfășurat o întrunire cu participarea Mitropolitului Vladimir,
viceministrului învățământului, S. Musteață, directorului Serviciu lui de stat pentru
problemele cultelor pe lângă Guvernul Republicii Moldova, Gh. Armașu,
consilierulu i prezidențial pe problemele minorităților naționale și ale cultelor, V.

26 În prezent acest aliniat este ,,Statul asigură in condițiile legii, libertatea învățămintuluireligios. Învățământul de stat
este laic”

22
Gribenșcicov, consilierului prezidențial pe probleme de politi că internă, V. Josu, și
consilierului prezidențial pe problemele învățământului și științei, T. Colesnic. În
cadrul într evederii s -a discutat subiectul introduce rii religiei ca obiect de studiu
preuniversitar. Ca urmare a acestei discuții s -a convenit asupra creării unei comisii
mixte, din reprezentanți ai Bisericii și ai Ministerului învățământului, cu scopul de a
elabora modalitățile de predare a religiei pornind de la posibilitățile oferite de
legislația în vigoare
În acest sens a fost emis chiar și un decret prezidențial, prin care comisia era
formată din 12 persoane. Activitatea comisiei se desfășura anevoios, în speci al din
cauza opoziției reprezentanților Ministerului învățământului față de ideea
introducerii religiei în școală. Abia la 28 iunie 1996, comisia și -a ela borat
propunerile. Documentul a fost semnat de 11 reprezentanți ai acesteia.
Tot atunci, propunerile au fost prezentate președintelui M. Snegur. La rân dul
său, ultimul a înaintat Parlamentului o inițiativă prezidențială. Conform
regulamentului, această lege trebuia să fie examinată în plen. Legislativul agra rian de
atunci, prin Comisia parlamentară pent ru învățământ și mass -media, a tergiversat sub
diferite pretexte luarea unei decizii, în cele din urmă respingând propunerile
Comisiei mixte.
Sondajul unei organizații nonguvernamentale, efectuat în anul 1996, pe un
eșantion național reprezentativ ce a înt runit 1 487 de persoane din 26 de lo calități, a
constatat că două treimi (64%) din populația Republicii Moldova se pronunțau atunci
pentru introducerea religiei ca disciplină școlară, 25% dintre persoanele chestionate
s-au exprimat împotriva modificărilor în procesul de instruire în vederea studierii
religiei, iar 12% nu au formulat o opinie în acest sens. În același timp, sondajul a
arătat că cea mai mare pondere în categoria care sprijinea introducerea cursului de
religie la acel moment o aveau persoa nele cu studii superioare (65%), cele de vârstă
înaintată (67%), populația au tohtonă (86%). Dintre cei care nu au acceptat studierea
religiei de către elevi, majoritatea o constituiau respondenții cu vârsta cuprinsă între

23
30 și 49 de ani, cu studii medii ( 27%)27.
În anul 1997 un grup de inițiativă format din slujitori și membri ai Aso ciației
Studenților Creștini Ortodocși pornește colectarea semnăturilor pentru introducerea
religiei în învățământ prin reglementare constituțională. Fiind ne cesare peste 200 de
mii de semnături, s -a reușit strângerea a doar 40 de mii.
Revenind la ideea introducerii religiei, curios este faptul că aceasta a fost
vehiculată și de unii politicieni, în special în perioada campaniilor electorale. Așa, de
exemplu, în 1999, fracțiune a deputaților Partidului Popular Creștin -Ortodox din
Moldova a venit cu o inițiativă legislativă privind predarea re ligiei în școli. Astfel, la
25 iunie 1999, în cadrul ședinței plenare, Parlamen tul a votat, în prima lectură, un
amendament la Legea învăț ământului , potrivit căruia religia urma să fie studiată în
școli. Vicepreședi ntele Parlamentului de atunci, I urie Roșea, menționa că
„oportunitatea acestui act derivă din procesul constant de degradare morală a
societății, iar studierea religiei ar putea o pri decăderea moravurilor”. Potrivit
proiectului de lege, elevii care nu au atins vârsta de 16 ani puteau să frecventeze
orele de religie , dacă părinții sau tutorii lor nu se împotriveau. La atingerea
majoratului, elevii ar fi putut decide singuri dacă dor esc sau nu să studieze această
disciplină. împotriva studierii religiei în școală s -au pronunțat unele partide de
stânga, care au invocat încălcarea libertății conștiinței cetățenilor27.
Președintele Comisiei pentru cultură, știință și învățământ, Gheorgh e Duca, a
prezentat un raport pozitiv și a propus ca religia să fie introdusă ca disciplină
obligatorie numai în învățământul primar, fiind predată de către învățători.
Numai în acest caz, activitatea de predare a religiei putea fi remunerată din bugetul
de stat. Din cauza unor intere se politice, această inițiativă nu a avut succes, fiind
respinsă de către deputații din alte partide.
În pofida faptului că proiectul de lege nu a fost adoptat, statisticile de atunci ne
arată că, în 1999, religia se preda fac ultativ în 35 de școli din republică, circa 8 mii
de elevi studiind acest obiect.

27 Curierul Ortodox, 1996, 1996, nr. 1, pag. 2.

24
I.3 Necesitatea Educației moral-spiritual e pentru elevii din R epublica
Moldova
Astăzi, nouă ni se pare că nu mai a vem nevoie de Dumnezeu, căci noi putem
rezolva singuri orice , având la îndemână științ a, rațiunea, putem face față or icărei
provocări , începând cu inventarea telefoanelor de ultima generație, operații dintre
cele mai difici le ,și ajungând și la cutezanț a de a c unoaște prov enienț a luminii.
Pentru majoritatea oameni lor educația moral -spiritu ală înseamnă ceva puțin
mai mult decât respect ul unuia față de altul și respectarea poruncilor lui Dumnezeu
În ultime le două decenii, evenimentele și schimbările care au avut loc în
Europa , reflectându -se și în spațiul nostru, au consti tuit o provocare pentru familie ,
instituțiile de Învățământ și instituț iile de cult din Republica Moldova pentru apararea
valorilor moral -spirituale ale copiilor, elevilor, și , respectiv , a enoriașilor , fiind unii și
aceiași cetăț eni a i unui stat.
Istoria poporului nostru este o mărturie vie a relației strânse dintre om și
Dumnezeu. Biserica și școala uneori s -au unit , formând un întreg , contribuind
simțitor la educația religioasă a poporului. Aceste două instituții au făcut ca strămoșii
noștri să fie credincioși, corecți, de o moralitate exemplară. Manualele de istorie sunt
cuprinse mai mult de războaie și date cron ologice, dar mai puțin de modul de trai și
valorile spirituale ale strămoșilor. Se promovează puțin cultura prin personalități
notori ca Matei Basarab , Vasile Lupu și alții.
Problema educației ortodoxe în școlile de toate nivelurile rămâne deschisă.
Realitatea pe care o trăiește Republica Moldova arată că „unde nu este credință in
Dumnezeu, nu există nicio frână a răului”, cee a ce ar trebui să-i pună pe gân duri pe
cei care se împotrivesc cu atâta râvnă educa ției religioase a viitorilor ce tățeni ai
acestei țări. La acest argument moral am putea adăuga și unul de ordin istoric, enunțat
de părintele Dumitru Stăniloae: „Creștinismul se află struc tural în etnogeneza
poporului român”.

25
Rămânând la acest capitol, este cu neputință să trecem și peste un argument
de ordin cultura l, care pledează pentru reintroducerea Educaț iei moral -spirituale ca
obiect de studiu în învățământ. Marii gânditori ai secol ului al XX -lea susțineau ideea
că omul este, în primul rând, o ființă religioasă. Astfel, Mircea Eliade spunea că „a fi
sau, mai degrabă, a deveni om înseamnă a deveni religios” sau că „a trăi ca ființă
omenească este în sine un act religios”.
Dar toate ac estea trebuie cunoscute și de copiii noștri, care cresc într -o
societate desacralizată. Necunoașterea fundamentelor credinței creștine, a Bibliei, a
istoriei Bisericii, a moralei și a învățăturii creștine are drept efect un imens gol în
cultura generală, c hiar și a unor așa -numiți intelectuali. Ce pot înțelege din
capodoperele artistice de inspirație creștină, de care sunt pline muzeele lumii? Un
renumit cercetăt or din domeniul istoriei litera turii se întreba cândva, în legătură cu
minunata figură de stil „ Lumină lină”, folosită de Anton Pan, Mihai Eminescu,
Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi: care dintre cei patru și de la cine s -a inspirat?
Mare i -a fost mirarea când i s -a spus că, de fapt, toți patru luaseră „lumină lină” direct
din cântarea de la Vecernie „Lumină lină…”.
Conținutul crizei actuale, realitate proprie a epocii noastre, este generat de
lipsa sau pierderea valorilor autentice. Aceasta a produs un vid în conștiința omului
contemporan. In lipsa unei ancorări ferme în Absolut și valori, omul răt ăcește pe
cărările ce nu duc nicăieri, ale relativismului. Soluția care se oferă ca singura
modalitate de a ieși din criză este recuperarea Absolutului și a valorilor moral –
spirituale. Schimbările aduse de postmodemitate in societatea actuală au dus la
relativizarea valorilor clasice inclusiv cele morale -spirituale, iar efectul acesteia
asupra persoanelor și co munităților e deja vizibil: creșterea criminalității în râ ndul
minorilor, creșterea corupț iei, acloolismului, narcomaniei, î n rândul tinerilor,a prin s
rădăcini adică lene a, iresponsabilitatea, minciuna, si nu in ultimul râ nd desfrâ ul
sexual care a dus la apariț ie zicala ,,copii nasc copii” la o tema tabu in societatea
noastră .

26
Iar lipsa educaț iei moral -spirituale pentru generațiile trecute nu a făcut altceva
decât să :
• Fie obsesia oarb ă după bani
• Dominarea egoismului
• Proliferarea lipsei de sinceritate
• Ignoranța impune limite î nțelepciunii
• Individul se proclam ă măsura tutu ror lucrurilor și pretin de să dicteze
universului legile plămădite de pr opria sa raț iune.
De aceea, e mai necesar ca oricând să fie reafirmat e valoril e moral -spirituale
și ale vieții sale. Fiecare persoană î n creștinism este unică, cu valori proprii, iar prin
unicitatea ei participă la întărirea dialogului cu divinitatea și c u semenii săi. Faptele
omului și gândirea sa dau astăzi o altă valoare a lucrurilor din lume în funcție de
scopul pozitiv sau negativ pe care el decide să -l folosească. Reafirmarea valorilor
moral -spirituale se poate realiza doar printr -o educație solidă ș i completă.
Educația moral -spirituală are în vedere crearea unei posibilități de analiză și
interiorizare a sinelui, de descoperire a și fortificarea adevăratelor valori creștine,
invitând la meditație, la cunoaștere și autocunoaștere. Acest tip de educație nu
urmărește numai transmiterea de cunoștințe specifice, ci și formarea persoanei din
perspectiva unor modele valorice superioare. De asemenea , educația religioasă
vizează și formarea unor atitudini specifice, de credințe, de sentimente ale persoanei
uman e.
Educația moral -religioasă formează persoane deschise, comunicative care se
manifestă generos prin iubire, dăruire și înțelegerea semenilor săi. Valorile moral –
spirituale au capacitatea de a -i aduce pe oameni împreună , de a crea legături durabile,
de a s olidariza și a cimenta relațiile unui grup sau a unei comunități.
Transmiterea val orilor adev ărate și formarea comportamentelor religios –
morale se realizează prin efortul comun al mai multor instituții: Familia. Biserica și
Școala . Între aceste instituții ar trebui să existe un partene riat permanent pentru ca

27
efortul educațional să -și atingă finalitățile. Ajutați de Familie, Biserică și Școală
tinerii noștri trebuie să redescopere importanța valorilor.
Astăzi, în marile frământări pe care le trecem, reveni rea la normele
acceptabile de conviețuire socială și de dezvoltare a cetățenilor noștri se poate
înfăptui numai în baza credinței creștine ortodoxe, care se poate realiza prin
introducerea educației religioase Anume prin Educaț ia moral -spiritual ă în școli,
această tendință poate fi susținută și protejată de Biserică. Prin predarea religiei în
școli, copilul învață ce este familia, cunoscută drept celula societății, pentru că
aceasta este „biserica cea mică”, casa iubirii. Acolo se formează viziunile micului
credincios. Și tot de acolo pornește societatea, după cum menționa Prot. Octavian
Moșin: ,,De multe or i ne zbatem s ă fie ridicat un edificiu î ntr-o instituție de
învățămâ nt, fapt pentru care in ul tima perioad ă de timp sî ntem foarte atacați de că tre
neprie tenii biser icii, î n ace st sens ar trebui s ă zidim mai î ntîi biserica de suflet , care s ă
împărtășescă acel eași valori. Dacă o bun ă parte a societății trăiește fără Dumnezeu , la
ce bun să fie imple mentate discipline cu car acter religios.? Mulț i se tem să nu devina
prea religioși” , alții consideră că credința este o alegere.28 Păstrarea acestei tendințe
reprezintă misiunea învățământului religios, care a fost introdus, recent, în școlile din
Republica Moldova.
Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de credinț ă în Dumnezeu, de urmarea
principiilor de viață ale moralei creștine, ca, de altfel, ale tuturor virtuților
evanghelice, care au scop renașterea și zidirea moral -spirituală a societății, la
redescoperirea adevăratelor sale virtuți, așa cum au fost ele păst rate de -a lungul
istoriei.
Educația Moral -spiritu ală este necesară căci ea este :
1. Fundamentul de formare a bunului creștin prin valorile spirituale
ontologice și gnoseologice .

28Altarul credinței nr 5 -6 2014, pag. 20, 21.

28
2. Trezeș te conștiința și conduita pentru un mod de viață fundamentat pe
armonia trup -suflet, pe o vibrare lăuntrică de trăire a misterului divin.
3. Educația moral -religioasă invită la reflecție, la autocunoaștere, la o
convertire la lumea valorilor, ele având ca scop aducerea de comuniune între oameni,
de a solidariza membrii u nei comunități.
4. Predarea educaț iei moral -spirituale în școală are valențe educaționale
deosebite, prin rolul ei formativ în viața tinerilor, reducând efectele negative ale
crizei contemporane de identitate și de orientare, propunând modele viabile de
bunătate și sfințenie și oferind tinerilor repere în viața de familie și în societate.
5. Educația moral -spirituală reprezintă un factor de stabilitate și de
comuniune în societatea românească, un izvor sfânt și statornic de inspirație pentru a
apăra și prom ova identitatea spirituală și demnitatea persoanei care trăiește azi într -o
lume din ce în ce mai pluralistă și mai fragmentată din punct de vedere spiritual și
social.
6. Religia fiind lumina vieții în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu
oamenii, eviden țiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârșite în timpul limitat al
vieții terestre și promovează comuniunea între generații prin valorile perene ale
credinței cultivate și transmise.
Pentru ca educația morală să fie eficientă, elevii trebuie să -și forme ze
capacitatea de a acționa moral în împrejurări foarte variate. Ei au nevoie să exerseze
comportamente morale, prin folosirea unor strategii participativ e și experiențe le de
învățare și joc, pentru asimilarea normelor și regulilor morale. Educația morală,
văzută astăzi ca o dirijare subtilă, care creează condiții și ocazii de explorare și
relaționare prin joc, între care copilul învață să aleagă, oferă premisele dezvoltării
independenței în acțiune, responsabilizării timpurii și încrederii în propriile for țe.Un
exemplu în acest sens e ste abordat de G. Antonescu menționând ca tranziția de la
idee la fapte morale se face prin intermediul exerciț iului de vo ința după ce elevul
este convins de v aloarea unor norme cum ar fi stăpânirea de sine provoci elevul să

29
reziste de câte ori ar fi tentați să nu se stă pînescă , bunăoară elevii sânt tentaț i sa
arunce cuvinte jignitoare între ei ,atunci ii provoci ca atunci de cîte ori sânt tentați sa
facă aceste acte, s ă se stăpânească , astfel elevul dobâ ndind aceasta convinge re ,o
transforma in fapte ,iar fapta î l va duce la d eprindere a moralei .29
Deci , esența educației morale are ca scop formarea depinderilor morale, ori
regulile morale nu trebuie numai învățate și deprinse, ci și acceptate, ajungându -se în
timp la stadiul voi nței autonome. Elevul ajun ge la conștientizarea datoriei morale prin
exemplul oferit de înșiși educatorii săi 30. Cu toate acestea atingerea autonomiei
morale nu este condiționată doar de influențele factorilor sociali, ci și de cele ale
particularităților psiho -individuale și de vârstă ale persoanei.
Problema educației ortodoxe în școlile de toate nivelele rămâne deschisă. Pe
fondul acestei situații am inițiat o cercetare de constatare pe baza unui chestionar
structurat din 9 întrebări, cu scopul aflării o piniei elevilor din ciclul liceal la
necesitatea predării disciplinei Educație moral -spiritual ă în Republica Moldova. În
cadrul cercetării au fost chestionați 232 elevi (am analizat doar 211 completate
corect), din două instituții liceale din raionul Cante mir: Liceul Teoretic ,,Nicolae
Mihai” sat. Ciobalaccia, și Liceul Teoretic ,,Dimitrie Cantemir”, r. Cantemir.
Astfel, chestionarul a început cu întrebarea care se referă la cunoaștințele pe
care le au elevii despre disciplina Educația moral -spirituală . În urma analizei
chestionarelor un nivel mai mare de cunoștințe îl au elevii din cadrul mediului rural,
elevii din mediul urban în proporție de 35 % au completat spațiul primei întrebări, în
timp ce restul 65 au schițat doar câteva cuvinte, sau fraze simple. Elevii din mediul
rural au demonstrat în proporție de 70 % un nivel înalt de cunoștințe privind
disciplina Educația moral -spirituală .

29G.G Antonescu : Educația Moarală și Religioasă în școala Românească, București ,1937, Cultura Românească, pag.
133
30 Alina Georgeta Mag: Valoarea Educației Morale Active. În: Educația din prisma valorilor,Tom II, Summa
Paedagogica, Alba Iulia, 2010, Aeternitas, pag. 186.

30
Cea de -a 2-a întrebare a fost: Ați dori ca Educația moral -spirituală să fie
disciplină obligatorie? Răspunsurile elevilor l-am generalizat în următoarele
diagrame:

O componentă im portanț ă, după părerea noastră, o reprezintă religia pe care o
spovedesc elevii. Situația antagonistă privind obligativitatea disciplinei are tangență
și cu religia spovedită de elevi, astfel că materia disciplinei trebuie să îmbine toate
cultele înregistrate oficial în Republica Moldova. Este interesant Tabelul care
prezintă Religia spovedită de elevi :

Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal21
14 15 50
19
6 35 60 Mediul Urban, persoane
Da Nu
Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal23 18 21 62
16 16
7 39 Mediul Rural, persoane

Da Nu
53% 47% Total
Da Nu
84% 1% 5% 1% 2%
4% 1% 1% 1%
Religia . Mediul : rural, urban
Creștin Ortodox
Baptist
Ateu
Agnostic
Musulman
Nementionat
Adventist
martorii lui iehova
Budist

31

Cea de -a 3-a întrebare a cuprins selectarea în ordinea priorităț ii a temelor pe care ar
dori să le studieze în cadrul Educației moral -spirituale .

În continuare, elevii au ierarhizat nivelul la care se regăsește ora de Educație
moral -spirituală.
Din Lista de 14 discipline stud iate la treapta respectivă, majoritatea absolută a
elevilor di n mediul rural au plasat Educația moral -spirituală pe poziția I. Și în
instituțiile orășenești si tuația fost similară, doar că un număr mai mic de elevi au
menționat ace astă disciplină pe I -a poziție..
Foarte interesante sunt răspunsurile oferite de elevi la întrebările: Ați dori ca ora
de Educație moral -spirituală să fie obligatorie, înlocuind altă disciplină din
programul de învățământ? Care ar fi disciplina pe care doriți să o înlocuiți?
Răspunsurile elevilor a prima parte a acestei întrebări le prezentă m în umrătorul
Tabel:
74% 8% 3% 1% 2% 2%
10% Mediul Urban ortodox Ateu
Budist Agnostic
Adventist Evanghelist
Nementionati
79% 5% 8% 3% 5% Mediul Rural Ortodox
Ateu
Martorii lui Iehova
Musulman
Nemenționat
38%
31% 15% 10% 6% Mediul rural Tinerii și viata intimă
Familia Creștină
Păcatul și consecințele lui
Tinerii și viața virtuală
Biserica și tinerii
48%
19% 21% 8% 4% Mediul urban Tinerii și viața intimă
Tinerii și viața virtuală
Famiilia creștină
Biserica și tinerii
Păcatul și consecințele lui

32

Chestionarul a fost efectuat pe ambele profiluri, atât cel real, cât și cel umanist.
Scopul urmărit de această întrebare a fost să observăm importanța disciplinei
Educație moral -spirituală în comparație cu alte discipline. Iată L ista disciplinelor
pentru care elevii, ce consideră că ea tre buie înlocuită, ar opta să fie î nlocuite:

Mediul Urban Mediul Rural
Clasa a X -a Clasa a XI –
a Clasa a XII -a Clasa a X -a Clasa a XI -a Clasa a XII -a
Fizica – 1 Ed. Civică – 2 L. franceză – 2 L. franceză – 3 Lit. Univ. – 1
Lit. Univ. – 2 Geografia – 1 L engleză – 1 Informatica – 1 Ed. Civică -1
Limba engleză -1 Chimia – 1 Lit. Univ. – 1
Lit. Univ. – 1

A 6-a întrebare a fost: În ce masură te -ar ajuta ora de Educație moral -spirituală în viața cotidiană?

Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal14
4 27 45
3 4 7
2
2 4 8 Mediul Urban, persoane
Opțional
Înlocuind o altă
disciplină
Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal4 4 2 10 5 6 2 13
7 6
3 16 Mediul rural, persoane
Opțional
Înl. o altă disciplină
Nu
57% 23% 20% Total
Nu
Inlocuind altă dis.
Opțional
Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal2 6 4 12 10 8 7 25
7 4 11
2 2 Mediul Urban , persoane
Foarte mult Mult Puțin Deloc
Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal7 4 10 21 15
10 9 34
1
3 2 6
1 1 Mediul Rural , Persoane
Foarte Mult Mult Puțin Deloc

33
La cea de -a 7-a întrebare – Cine după părerea Dvs. ar fi persoana cea mai
potrivită pentru a preda disciplina Educația moral -spirituală?, elevii ar ră spuns în
felul următor:

După părerea Dvs. ce trebuie să fie evaluat în cadrul disciplinei Educație
moral -spirituală ? – a fost a 8 -a între bare propusă în chestionar. Iată răspunsurile
elevilor:

Reieșind din această diagramă observăm că preponderen t elevii doresc să fie
evaluat comportamentul, dar nu prin cunoștințele acumulate , acest lucru s -ar datora
programului foarte încărcat al elevilor.
Ultima întrebare – După părerea Dvs. ar putea ora de Educație moral –
spirituală să -ți schimbe comportamentul ? – a dat următoarele rezultate:
Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal13 7 11 31 6
6 4 16
2 1 3 Mediu Urban, persoane
alta/ Psihologul
preotul
Profesorul
Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal6 5 8 19 10 10 12 32
7 3 1 11 Mediul rural, persoane
Altă / Psiholog
Preotul
Profesorul
45%
43% 12% Total
Profesor
Preotul
Psiholog
Clasa
a X-aClasa
a XI-aClasa
a XII-
aTotal10 7 4 21 11 7 11 29 Mediul Urban, persoane
Comportamentul moral-religios
Cunoștintele elevilor
Clasa
a X-aClasa
a XI-aClasa
a XII-aTotal6 11 8 25 17 7 13 37 Mediul Rural, persoane
Comportamentul moral-religios
Cunoștințele elevilor
40%
60% Total
Cunoștințele
Comportamentul

34

Din diagramele prezentate ajungem la concluzia că comportamentul elevilor ar
putea fi schimbat în cadrul disciplinei Educația moral -spirituala. Acest aspect îl
putem argumenta și cu rezultate diagramelor întrebării a 6 -a.
Concluziile cercetării, de fapt, evidențiază starea reală referitoare la domeniul
Educație moral -religioasă în republică, atât în mediul urban, cât și cel rural. În urma
analizei și procesării datelor obținute am putea concluziona că Educația moral –
religioasă reprezintă o disciplină care ar schimba mentalitatea și comportamentul
elevilor. Un aspect necesar, după părerea noastră, pentru cunoașterea esenței acestei
discipline ar fi demararea unor campanii de informare atât pentru elevi, cât și pentru
părinți. Chestionarul ne confirmă și faptul că elevii din mediul rural sunt ancorați în
realitățile religioase din cadrul comunității.Pentru ei valorile religioase au o pondere
mai mare.
Un alt aspect legat și de faptul că odată introdusă în școală, educația r eligioasă
va căpăta noi semnificații, fiind realizată de personalul didactic în acest sens. Fără a
abandona educația religioasă existentă în famili e și în Biserică, subliniem fap tul că
noul cadru de instruire și educație va avea un impact mai puternic asup ra
personalității copilului. Biserica va acționa pe linia catehizării copilului, iar școala va
realiza o educație sistematică în perspectiva raportării la transcendență. evitîndu -se
orice încercare de impunere.
Copiii, la această etapă de dezvoltare, nu în țeleg fenomenele fără un scop bine
definit, ei înțeleg minunat că este Du mnezeu ca principiu ultim de ex plicare. Rolul
Clasa a
X-aClasa a
XI-aClasa a
XII-aTotal18 14 15 43 3 3 Mediul Urban, persoane

Da Nu
Clasa
a X-aClasa
a XI-aClasa
a XII-aTotal21 15 19 55 2 2 3 7 Mediu Rural, persoane

Da Nu
92% 1%
7% Total
Da, pozitiv Da, negativ Nu

35
profesorului este să le încline această orientate și să le arate că Dumnezeu e totul, dar
El ne -a lăsat liberi să alegem de sine stătător să păzim poamei le Lui.
Educația creștină la această etapă se cere a fi complementară celorlalte
dimensiuni ale educației (intelectuală, morală, ch ică, estetică, tehnică) și trebuie să
realizeze un echilibru optim între concret și abstract și să fie inte resantă. Se vor folosi
mai ales exemple vii din viața sfinților și pilde evanghelice. Se va evita orice
încercare de impunere forțată. La această vîrstă pericolul alunecării în confuzie este
destul de mare. Profesonil va ține cont de faptul că opiii sîntîn căutarea unei
identități. Joacă roluri succesive căutîndu -se pe sine.fără a se regăsi întotdeauna.
Personalitatea lor.alcătuită din împrumuturi care se adaugă la elementele permanente
ale modului lor natural de a fi. continuă să fie neco¬ordonată. prost e chilibrată și
instabilă.
Treapta gimnazială . Preadolescenții comunică între ei se organizează în
grupuri, solidaritatea și gradul de socializare crcscînd în mod simțitor. Comu niunea
de interese și sentimente face ca responsabilitatea să se extindă și să se amplifice.
Copilul se încrede în semenii săi.se confesează. Raportarea la Divi nitate îi dă prilejul
să-și rezolve unele probleme: o ușoară confuzie morală, o cădere existențială etc. La
această vîrstă. elevul este capabil să acceadă la sem nificațiile și v alorile sacre atît
pentru el. cît și pentru alții. Nu mai receptează prezența sa la o ceremonie religioasă
ca pe o obligație, ci ca pe o necesitate, o trebuință. Elevul devine mai responsabil față
de raportul dintre el și Divinitate. Este o problemă a lui și mai puțin a altora.
La pubertate, lucrurile se complică. Gîndirea la această vîrstă devine critică și
logică. Se manifestă o tendință de a întemei a și a justifica rațional Dumne zeirea și
ceea ce ține de Ea. Profesorul dc Religie urmează să orienteze și să valorifice
capacitățile și atitudinile caracteristice vîrstei .

36
Capitolul II. BISERICA CREȘTIN -ORTODOXĂ – PROMOTOAREA
VALORILOR MORAL -SPIRITUALE
II.1 Taberele religioase pentru copii
Taberele pentru copii și adolescenți s unt instituții educative extra curriculare
ce activează, cu precădere, în perioada vacanțelor. Ele reprezintă un colectiv
temporar constituit din copii și adulți pe o perioada restrânsă de timp. Taberele sunt
un loc deosebit de favorabil pentru odihnă, pentru fortificarea fizică și între marea
sănătății copiilor și adolescenților. Aici sunt create condiții prielnice pentru
dezvoltarea fizică, morală, intelectuală și estetică a copiilor. Taberele sunt amplasate,
de regulă, în apropierea unui râu, lac, în mijlocul pădurii, astfel creându -se o
ambianță naturală odihnei și dezvoltării copiilor.31
Taberele se împart în categorii în dependență de câteva criterii de clasificare.
Potrivit nivelului de funcționare, taberele pot fi locale, regionale, naționale și
internaționale. Din categoria taberelo r locale fac parte acele instituții ce sunt
amplasate în apropierea localităților rurale, se află la balanța autorităților locale și în
ele se odihnesc copiii dintr -o localitate sau câteva localități învecinate. La aceeași
categorie se atribuie și taberele aflate în subordinea unor întreprinderi și organizații.
Aici se odihnesc copiii, părinții cărora activează în colectivul de patroni ai taberei. 32
Taberele internaționale sunt așezăminte amplasate în cele mai frumoase
regiuni ale lumii, creând condiții deo sebite pentru agrement, activități culturale,
cercetare a naturii, cunoașterea istoriei, colaborare internațională etc.
Colectivele primare ale copiilor se constituie având la bază princi piul
respectării particularităților de vârstă. Ele nu se vor numi nea părat „detașamente".
Termenul poat e fi înlocuit prin „constelație ”, „echipaj”, etc. Conducătorii lor, de
asemenea, pot fi numiți „c omandanți”, „lideri”, „atamani” . Termenele respective
urmează să fie alese la dorința copiilor, ținându -se cont de vârsta lor , de specificul

31 Valentina Ursu: Metodologia Educației, Chișinău, 2010, Pontos, pag. 91.
32 Ibidem..

37
activității colectivului respectiv, având în vedere profilul lui și conținutul activităților
educaționale: estetice, artistice, ecologice, sportive, tehnice etc.33
Activitatea taberei se deosebește substanțial de cea din școală, în primul râ nd,
colectivul format în tabără are un caracter temporar. Schimbul, de obicei, durează 10 –
21 zile. Copiii sosiți la odihnă nu s -au cunoscut până atunci. Opinia despre fiecare nu
s-a format nici la colegi, nici la pedagogi.
În al doilea rând, copiii sunt li beri de grijile școlii și cele gospodărești, de
aceea se simt mai liberi, ceea ce le permite să -și dezvăluie mai ușor aptitudinile și
interesele și să se dezvolte mai repede.
Mai departe, pedagogii trebuie să țină cont și de faptul că copiii au venit în
tabără pentru a se odihni. De aceea nu trebuie să se facă abuz de activități.
Concomitent, e important să se țină cont de oboseala fizică și inte lectuală a
copiilor după un an de studii. Majoritatea acțiunilor urmează să se desfășoare în aer
liber, în conta ct direct cu natura. Importanța care se acordă naturii se explică nu doar
prin rezultatele benefice evidente ale vieții în aer liber pentru dezvoltarea fizică a
copiilor. Numeroasele probleme în cadrul contactului cu natura stimulează
capacitățile creative ale copiilor și le permit să soluționeze aceste probleme,
sprijinindu -se pe o îmbinare de elemente care sunt imposibile în viața noastră supra
organizată din orașele mari. Mai mult decât atât, din punctul de vedere al dezvoltării
sociale, acțiunea în grup pentru depășirea obstacolelor creează legături eficiente între
membrii grupului, aceasta permițându -le să conștientizeze pe deplin rolul și
importanța vieții în societate.
Viața în tabără reprezintă o activitate variată și multidimensională a
colectivului de copii și adulți.
Activitățile realizate în tabără vor fi acelea care ne vor ajuta să atingem
obiectivele pe care ni le -am planificat: reuniuni, jocuri, ateliere, activități sportive,
activități culturale, concursuri, sărbători, excursii, marșuri, acțiu ni extraordinare. în

33 Ibidem, p. 92.

38
portofoliul pedagogului urmează să fie o varietate mare de acțiuni pentru org anizarea
timpului liber al copi ilor: șezători, concursuri, focuri de tabără, expediții, acțiuni de
muncă, competiții sportive, cluburi de discuții, Zile temat ice, iarmaroace, activități
individuale etc.
Jocul e principala resursă metodologică pe care ne bazăm pentru a realiza
activitatea noastră educativă. Jocul este forma naturală de a învăța, caracteristică
copilului, este forma prin intermediul căreia se sta bilesc relații cu lumea și cu restul
oamenilor. Jocul este cel mai important mijloc în dezvoltarea copilului. Cei care
introduc în jocuri conținutul educativ sunt pedagogii, reali zând acestea prin abilități,
atitudini și concepte.
Concepte: tot ce învață p e parcursul fiecărui joc – de la conceptul de acțiune
bună la conceptul de ecosistem.
Abilități: atenție, memorie, îndemânare, viteză la alergare, echilibru, abilități
sociale, de observare ș.a.
Atitudini: spiritul depășirii, înfruntării obstacolelor, prie tenie, bucurie,
responsabilitate, loialitate, sinceritate, statornicie.34
Taberele internaționale de tradiție și spiritualitate sau tabere religioase cum
mai sunt numite, sunt organizate de obicei cu binecuvântarea unui anumit ierarh din
cadrul unei episcop ii.
Taberele religioase pentru copii și tineri oferă o alternativă creștinească de
petrecere a vacanțelor de vară. O tabără religioasă este o metodă prin care tinerii se
apropie de Dumnezeu, se apropie unul de altul și învață câteva lucruri bune.
Participa nții seimplică în acțiuni catehetice, studii biblice, cântări, jocuri, drumeții,
foc de tabără, trăire duhovnicească. Tabăra creștină are ca scop dezvoltarea în rândul
tinerilor a obiceiurilor ortodoxe, ca într -o mare familie creștină: cu rugăciune de
dimineață, de seară sau înainte de masă, cu dezbateri pe diferite teme teologice și
participare la Sfânta Liturghie.

34 Valentina Ursu: Metodologia Educației, Chișinău, 2010, Pontos, pag. 94 -95.

39
Taber ele religioase pentru copii reprezinto metoda în care participanții pot să
descopere, prin intermediul atelierelor de muzică, teatru, film , literatură, dans,
modelaj, lucru manual, etc., valorile tradiționale, spiritualitatea și istoria poporului,
membru al spațiului cultural european.
În urma acestei metode elevii vor fi capabili să:
 Promoveze valorilor creștine – ortodoxe ca exponente ale c ulturii
tradiționale autentice ale poporului nostru, formarea sentimentului de respect pentru
aceste valori
 Analizeze noțiunilor ce țin de problemele constituirii și desăvârșirii
personalității bazate pe virtuțile creștine: Dragoste, modestie , toleranță, răbdare,
speranță, milostenie, pace
 Descopere personalității elevului și crearea condițiilor favorabile pentru
manifestarea ei .
 Dezvolte potențialului creator al copiilor în folosul societății, din
perspectivă creștină;
 Creieze un mediu în care participanț ii să se simtă acceptați, iubiți și puși
în valoare;
 Dezv olte capacității de lucru în echipă;
 Cunoască și ocrotească mediului înconjurător;
 Păstreze amintirii și a unei întâlniri de suflet, în care aspectul cultural,
artistic, uman și religios va deschide importante punți de legătură între copii.
Tabăra oferă copiilor posibilitatea să desfășoare activități într -un spectru
foarte larg. Sunt propuse diverse ateliere: atelier de icoane, atelier de linogravură,
atelier de teatru, atelier de dans, de muzică, de limba română etc. De asemenea, copiii
vor descoperi frumusețile naturii prin vizitarea peșterilor și a împrejurimilor taberei,
vor dobândi cunoștințe despre tradițiile românești și despre credința strămoșească
prin intermediul catehezelor, al excursiilor ș i drumețiilor.

40
II.2 Catehezele
În fiecare parohie, în afară de duminici și sărbători, se oficiază slujbe în zilele
de rând, în cele mai multe cazuri miercurea, vinerea și sâmbătă seara. De obicei se
săvârșesc acatiste, diverse sfințiri (ale apei, icoanelo r etc.), Taina Sf. Maslu, și
vecernii, slujbe la care se poate adăuga, la sfârșit, o scurtă cateheză, care, dacă este
bine întocmită și susținută cu convingere, va aduce multă lumină și bucurie în
sufletele copiilor cit si celor mature. Majoritatea părinți lor cu copii vin, desigur,
pentru slujba în sine, dar există un număr dintre ei, în special intelectuali, care vin
numai dacă știu că se rostește și un cuvânt de învățătură, mai ales acolo unde
cuvântul este axat pe explicarea doctrinei și a cultului, înso țit de permanente
actualizări.
Astfel , putem să atestăm că unii preferă să vi na la biserică pentru că aici se
explică mereu câte ceva. Cateheza se recomanda, în principiu, să fie cât se poate de
scurtă, pentru a nu avea efectul contrar celui scontat. În g eneral, să nu se depășească
10 minute. Este foarte importantă, așadar, încadrarea în ceea ce numim "timp
psihologic", adică o adaptare la condițiile concrete: dacă slujba a fost mai lungă, dacă
este foarte cald, sau foarte frig, dacă tema (sau modul de abo rdare al ei) nu
declanșează interesul ascultătorilor etc. î nsa alteori preotul este predispus la
explicații mai detaliate, astfel ca "timpul psihologic" se poate prelungi, în directă
proporționalitate cu interesul sesizat. Se impune, astfel, o întrei tă adaptare: la
auditoriu, adică vâ rsta copiilor, la conținutul catehezei și la persoana însăși a
vorbitorului.
Preotu l sau persoana respectivă trebuie să țină cont de: capacita tea de
înțelegere, particularitățile de vârstă , măsura dorinței de cunoaștere și, totodată,
limitele răbdării; la conținutul catehezei, adică proporțional cu gradul de dificultate al
subiectului respectiv; la persoana noastră înșine, ca învățători, cunoscându -ne
propriile puteri, cunoștințe, limite, dexteritate în exprimare, nivelul exp erienței etc.
Trebuie sa ț inem cont ca auditoriul catehezelor din biserică adica copii cit si
maturii au preocupări diferite. Acest fapt impune un nivel mediu de expunere al

41
învățăturilor, preferabil într -un limbaj cât se poate de simplu. Conținutul cateh ezelor
se va orienta după trebuințele sufletești ale copiilor din parohia respectivă, pe care
fiecare preot le cunoaște, măcar în linii mari. Tematica se fixează la libera opțiune a
preotului, sau respec tarea unui program definit fie d e preot în dependent de ocazia
întâlnirii sau se poate stabili un un ui program bi ne definite împreună cu copii și/ sau
maturii care neapă rat trebuie să aibă în vedere cu prioritate: promovarea valorilor
moral spiritual și altele principalele subiecte ale doctrinei ortodoxe, s emnificația
(simbolismul) actelor de cult.
Temele generale pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. Subiecte ale doctrinei ortodoxe:
Dogma Sfintei Treimi (cateheze despre Sfânta Treime), Revelația
dumnezeiască, Sfânta Scriptură, mântuire, judecată, v irtutea și păcatul, post și
rugăciune, poruncile dumnezeiești și poruncile Bisericii etc.
2. Subiectele controversate interconfesional:
Sfintele Taine, cultul Maicii Domnului, Sfânta Biserică, cultul Sfinților, cultul
Sfintelor Moaște, harul divin;
3. La acestea se adaugă subiecte impuse în vremurile actuale: tinerii s i viața
virtuală, tinerii si viața bisericească, relaț ia di ntre tineri si părinți, Biserica si viața
intimă , clonarea, fecundarea invitro, eutanasia, etc.).35 teme din carte pentru manu al
de ca teheză mapa teologie .
Succesiunea subiectelor va avea, desigur, o anumită logică pe parcursul unui
an liturgic, fiind grupate pe categorii, sau sub forma unor cicluri care, periodic (la 2 -3
ani) se pot repeta și împrospăta, desigur, cu elemente noi. În afa ră de temele
enumerate mai sus, preotul poate aborda catehizarea și sub forma unor mici cuvântări
conjuncturale. Bunăoară, după o slujba unui acatist, poate face comentariul unui icos
sau al unui condac, extrăgând anumite învățături religios -morale, după s lujba Sf.
Maslu, se poate explica, pe rând, mesajul principal al pericopelor evanghelice și

35 Călugăr Dumitr u. Catehetica. Renștere,a Cluj, 2005, pag. 18.

42
apostolice, se poate aborda importanța tămăduirii sufletești ca mijloc pentru
facilitarea vindecării trupești etc.; după slujba vecerniilor se pot spune câteva cuvi nte
despre viața sfântului pomenit, chiar dacă nu este dintre sfinții mari, actualizându -se
acele virtuți care se cer imitate astăzi.
La aceste cateheze se poate declanșa și un mic dialog, cu toate că timpul este
foarte limitat. Cei prezenți pot fi invitaț i, totuși, să pună o întrebare, două, la care
preotul sau catehetul va răspunde.

II.3 Dialogul săptămâ nal, sau studiul Biblic
Întrucât la o cateheză programată după o slujbă nu se poate desfășura un
dialog întotdeauna eficient, este nevoie ca cel puțin o dată pe săptămână să aibă loc o
întâlnire specială, prestabilită în acest scop. Pentru că un astfel de dialog se
desfășoară în biserică, este bine ca el să fie precedat de o slujbă, care să nu
depășească, însă o oră (însa nu este o regula ca dialogul săptă mînal să fie precedat de
o slujbă) . Este foarte important acest aspect: participanții știu că, după slujbă, mai
sunt reținuți doar o singură oră, atât cât este programat, nu mai mult, pentru a li se
permite să plece la timpul știut, fapt de mare importanță psihologică dar și fizică.
Dacă î n cazul catehezelor se stabileș te o tema anume, dialogul pro priu-zis în
cazul dialogului săptămâ nal se poate desfășura și fără o anumită tematică, lăsând pe
cei prezenți să pună ad -hoc întrebările ce -i frământă, iar preot ul să răspundă pe rând
la ele.
In cadrul acestei metode este recomandat citirea din Sfân ta Scriptura sau
analiza unor rugă ciuni sau slujbe, î n cazul citiri din Sfâ nta scriptura practic, se iau de
fiecare dată pentru lectură câte 10 capitole, care se cites c cu atenție acasă de către
fiecare copil sau elev, iar în săptămâna următoare se comentează cele citite, elevii
pun întrebări, sau li se pun întrebări, preotul răspunde, explică, iar cu timpul
răspunsurile și explicațiile vor veni chiar din partea lor, ma i ales a unora cu
preocupări ma i intense. Î n parohia Ghidighici dialogul săptămâ nal s-a început cu

43
explicarea rugăciunilor si mai apoi citirea a câ te un ca pitol din Sfânta Scriptura de
către un credincios si explicarea pe loc a textul. După câteva întâlnir i, preot ul poate
îndemna copii si adulț i să se ofere pentru a prezenta ora următoare un rezumat al
celor citite, cu scurte comentarii, după caz, iar preotul va fi, astfel, un "moderator"
care va interveni doar atunci când se impune. Acesta este, de fapt, i dealul:
participanții să fie singuri în stare să interpreteze ortodox textele biblice, pentru ca în
eventuale confruntări cu sectarii să nu fie puși în inferioritate.
O altă fază a dialogului presupune lecturarea Catehismului,36 de preferință a
unuia mai bogat, ca de pildă cel cu întrebări și răspunsuri, pentru ca credincioșii să fie
familiarizați cu principalele puncte ale doctrine ortodoxe. Și din Catehism se pot da
"teme pentru acasă", măcar unui număr restrâns de participanți, cei care au în
bibliotecă această carte, desigur. Idea este ca credincioșii să fie cooptați în procesul
de catehizare, să pregătească lecții, să le expună, să răspundă ei înșiși măcar la
întrebările mai ușoare etc.
În etapa următoare se poate trece la parcurgere a unui manual de Dogmatică,
după care capitol din Istoria Bisericească Universală, teme misionare, cu dezbaterea
acelor învățături controversate cu sectarii, alte subiecte cerute de contextul religios,
cultural, social, chiar economic și politic, în măsura în care acestea implică educația
religioasă, morală și civică.
Din când în când este bine ca la aceste dialoguri să invităm câte o
personalitate din afara parohiei (un profesor de teologie, un duhovnic mai
îmbunătățit, chiar un laic – specialist într -o problemă care -i interesează pe enoriași)
pentru ca dialogul să arate, astfel, deschidere față de experiențele altora. Exemp lu în
acest sens ave m Parohia din Ghidighici unde in dum inicile postului În vierii
Domnului se invi tă câte un preot sau persoana laică: Prot. Vasile Ciobanu, Ierom.
Savatie Bastavoi, Prot. Nicolae Ciobanu, Prot. Iulian Rață, Prot. Dr. Eugen Onicov,
Emil Dragnev, conf.univ.dr. in istorie, Maria Danilov, dr. in istorie, Prot. univ. Ion
Eremia, dr. hab. Istorie, Comunitatea franceza Taize și alții, un alt e xemplu este

36Călugăr Dumitru. Catehetica. Renșterea Cluj, 2005, pag. 206.

44
Biserica cu Hramul Î ntimpi narea Domnului de la USM, unde î n fiecare miercuri are
loc ,,Seri D ohovnicești”, care deasemenea sânt invitați episcopi, preoți si persoan e
laici, vorbind tinerilor și copiilor despre valorile mo ral- spirituale despre trăirea față
de Dumnezeu și față de cei ce ne înconjoară.

II.4 Biblioteca și buletinul parohial
In vremurile noastre nu se mai poate concepe catehizare fără o lectură minimă
din partea credincioșilor noștri, nu numai în mediul urban, ci și î n cel rural. Este
adevărat că la oraș credincioșii au condiții mai prielnice în acest scop, dar și creștinii
de la sate trebuie să citească măcar Sfânta Scriptură, dacă nu și alte cărți de căpătâi
ale creștinului, ca de pildă Catehismul, Viețile Sfinților etc. Desigur, întotdeauna și -n
tot locul au fost preoți care s -au străduit să faciliteze procurarea cărților p entru elevii
iubitori de lecturi evlavioase, așa încât nu prezentăm acest aspect ca pe o noutate.
Atenția spre care trebuie să ne concentrăm astăz i cu mai mare solicitudine este legată
de faptul că sau înmulțit într -un chip fără precedent cărțile eterodoxe, pe care sectarii
le împart gratuit, peste tot: pe stradă, în parcuri, în piețe, în cutiile poștale etc. Astfel,
dacă nu -i vom ajuta noi pe elevi i noștri să citească literatură ortodoxă, o vor citi
numai pe cea sectară și, neavând termeni de comparație, vor risca sa piardă valorile
moral -spirituale, ș i vor risca să ia de bună învățătura greșită. Cum mulți dintre elevi i
noștri nu au po sibilități să cumpere cărți ortodoxe, soluția salvatoare este înființarea
de mici biblioteci parohiale, care să funcționeze cu scopul de a împrumuta cărțile
solicitate. Noutatea pe care o susținem este că biblioteca trebuie să fie amenajată în
Sf. Lăcaș, pentru a fi la îndemâna tuturor.
Biblioteca parohială ar e următoarele atribuții și sarcini:
 promovarea valorilor mo rale și de conviețuire socială;
 promovarea valorilor perene ale istoriei Bisericii Ortodoxe și
civilizațieiromânești prin asigurarea accesului cre știnilor la fondurile pe care le
deține:
 constituirea unei colecții reprezentative de cărți, periodice, alte docu –

45
mente grafice, audiovizuale, electronice cu car acter religios și enciclopedic,
preponderent din istoria – limba, cultura și civilizația poporului nostru ;
 Completarea sistematică a colecțiilor de carte religioasă cu noi ediții și
în special cu literatură teologică:
 Informarea cititorului despre tezaurul de carte românească prin valori –
ficarea bibliografică a fondului pe care -1 deține, precum și crearea unui aparat de
referință corespunzător;
 Informarea cititorului despre tezaurul de muzică și cântare bisericească
prin valorificarea fondului pe care -1 deține, precum și crearea unui ap arat de
referință corespunzător.
În organizarea bibliotecii parohiale trebui e să ținem cont de faptul că orice
publicație religioasă, duhovnicească trebuie să fie editată cu binecuvântarea Bisericii,
fiind publicate în editurile ortodoxe din țară sau chiar dacă sunt pu blicate la alte
edituri, să aibă binecuvântarea arhiereului. P rin aceasta nu se urmărește cenzurarea
conținutului cărții, ci se asigură ortodoxia credinței măr turisite prin respectiva carte.
Spunem aceasta pentru că multe cărți publicate fără binecuvântarea Bisericii au
strecurate în conținutul lor tot felul de greș eli dogmatice, ceea ce aduce mare pagubă
sufletească celor care se hrănesc duhovnicește din conținutul lor. Există de asemenea
o serie de cărți care cultivă un pietism dulceag departe de dreapta credință.
Cei care se ocupă de aprovizionarea bibliotecii par ohiale trebuie să fie
informați asupra atelierului sau sursei de unde provin obiectele sau cărțile, urmărind
ca ele să aibă binecuvântarea din partea Bisericii, pentru a nu pro pune credincioșilor
obiecte care nu păstrează rânduiala Bisericii și pentru a n u întreține industrii paralele,
care să se îmbogățească de pe seama credincioșilor, folosind veniturile în alte scopuri
decât cele filantropice.
Consideram ca biblioteca poate fi un sprijin direct și permanent pentru
dialog ul de săptămânal ;i catehezele or ganizate, atât prin sporirea cunoștințelor
teologice, cât și ca bază de discuții asupra unor cărți, autori, teme etc.

46
Buletinul Parohial reprezintă un mijloc de prom ovare a valorilor moral
spirit uale deosebit de eficient în zilele noastre, atât pentru c opii și creștinii
participanți la Sfintele Slujbe, care -și pot îmbogăți, astfel, cunoștințele în materie de
religie, cât și pentru cei care, din diferite motive, nu pot veni la biserică, dar se pot
bucura de citirea unui cuvânt ziditor și pot fi beneficiarii unor îndrumări liturgice. O
dată cu acestea, copii cit si credincioș ii pot fi ținuți la curent cu anumite probleme
administrative, cu programul slujbelor și cu alte știri de interes general. Sprijinul
misionar al unei publicații parohiale este deosebit de mare. Întâi de toate, este o bună
pavăză împotriva sectarilor. Ecourile pe parcursul celor trei ani de apariție sunt
deosebit de încurajatoare. Prin diverși credincioși, buletinul se răspândește nu numai
în parohie, ci mult în afara ei. Exemplul model a e ste deasemenea par ohia din
Ghidighici păstorită de Prot. Dr. Maxim Melinti care până în prezenta buletinul
elaborate de d -lui ajunge la numă rul 18 (82). Cheia reușitei, fie și parțiale, constă în
închegarea unui colectiv redacțional conștiincios, cu pregăt ire de nivel universitar și
cunoscător al realităților din parohie. Sacrificiul de timp și bani nu este prea mare,
astfel că orice parohie, chiar cu posibilități material mai modeste, poate să întreprindă
acest demers. Buletinul parohial, departe de a cons titui o povară financiară, este și un
mijloc eficient de sensibilizare a elevilor cit si celor mature.
Buletinul parohial este compus din:
• Denumirea buletinului
• Anul, numă rul, data ,sărbătoarea cui îi este închinată Slujba
• Imnul zilei: Troparul si c ondacul
• Lectura: Apostolul si Evanghelia zilei.
• Tâlcuirea la Apostolul sau eva nghelia citită, de regula se folosește
tâlcuirea din Sfinții Bisericeș ti dar nu este exclus sa fie si predica preotului
• Datele de contact a redacț iei

47
II.5 Voluntariatul r eligios
Lumea contemporană evoluează spre formule de democrație participativă și
se dezvoltă socio -economic într -un ritm alert. Acest context este provocator și
generator de probleme complexe. Ca atare, școala se află sub asaltul multiplelor
inițiative de tip educații noi care încearcă să pătrundă din zona nonformală /
informală, prin cooptarea principalilor actori ai procesului de educație, în activități
comunitare. Diferite inițiative europene sau ale ONU propun școlilor participarea
în proiecte, dincolo de curriculumul formal și, mai ales, dincolo de spațiul
tradițional al clasei. Astfel, sunt inițiate transferuri multiple între achizițiile
provenite din educația formală și acelea din educația nonformală / informală.
Educația nonformală completează educa ția formală într -un cadru
instituționalizat situat în afara sistemului de învățământ , dar și în interiorul
acestuia, activat prin ,,organisme școlare conexe”, extradidactice sau extrașcolare.
Ea constituie astfel ,,o punte între cunoștințele asimilate la l ecții și informațiile
acumulate informal”.
Educația nonformală sprijină, direct și indirect, acțiunile și influențele
sistemu -lui de învățământ, pe două circuite pedagogice principale:
1. Un circuit pedagogic situat în afara clasei: cercuri pe discipline de
învățământ, cercuri interdisciplinare, cercuri tematice/ transdisciplinare;
ansambluri sportive, artistice, culturale etc.; întreceri, competiții, concursuri,
olimpiade școlare/ universitare;
2. Un circuit pedagogic situat în afara școlii organizate pentru
valorificarea educativă a timpului liber: voluntariat, excursii, tabere, cluburi,
expoziții etc.
Multe dintre activitățile planificate de cadrele didactice sunt comune celor patru
puncte solicitate. Astfel că, elevii își pot asuma responsabilități pentru a l ua o decizie
de natură morală, își pot regăsi nevoile și interesele, își pot exprima trăirile

48
emoționale, empatia și pot să își formeze o atitudine caracterizată de respect pentru
ceilalți, toleranță, solidaritate prin:
 Realizarea unor activități care s ă fie urmate de discuții finale pe lucrări legate
de: evaluarea lucrărilor, respect pentru munca lor și a colegilor;
 Discuții, jocul de rol, timp petrecut împreună în activitățile extrașcolare;
 Vizite la centre de îngrijire a minorilor, bătrânilor, p ersoanelor cu nevoi
speciale,
 Acțiuni de caritate,
 Urmărirea unor filme tematice (situații problemă) în care elevii trebuie să
decidă și să aleagă varianta (considerată) morală;
 Implicarea copilului în diferite acțiuni educative, culturale, extraș colare,
participarea la concursuri, competiții școlare, excursii;
 Aplicarea unor chestionare;
 Cercuri foto, grupuri de interes, cluburi (pictură, foto, teatru, muzică, dans,
centru de abilități etc.)
 Activități liber alese organizate pe centre de i nteres;
 activități școlare și extrașcolare de voluntariat.
Din lista enumerată observăm rolul preventiv sau „curativ” deosebit de
important și impactul moral și emoțional foarte puternic al derulării unor activități
extracurriculare și a unor proiecte c omunitare, de regulă , bazate pe voluntariat, de
tipul: „prietenii celor uitați” pentru persoanele cu nevoi speciale, pentru bătrâni,
săraci, copii cu handicap locomotor din școlile speciale, copii autiști, copii
abandonați etc.
Elevii sunt implicați și li se încredințează responsabilități în proiecte/activități
educative, în programe educaționale inițiate împreună cu membrii comunității, cu
organizații de voluntari. Școala își mută „laboratorul sociologic” în teren: „pe termen
scurt, școala poate expune el evii la problemele comunității, cele care au fost generate
de lipsa de valori (abandon, abuz etc.)” . Sunt activități extrașcolare care girează în
jurul opțiunilor de petrecere a timpului liber. Altele au rol de avertizare:

49
 Campanii în școală și com unita te pe teme de risc actuale ;
 Activități de conștientizare de către elevi a efectului negativ al unor emisiuni,
jocuri, curente extreme generate de subculturi”. Rezultatele practice ale acestui gen
de proiecte au fost pozitive elevii au fost sensibilizați și au devenit mai conștienți,
mai motivați și mai responsabilizați. Astfel de activități trebuie să fie numeroase,
diferite și bine organizate; să fie dintre cele cu impact real. Se consideră că, așa cum
se procedează în școli din unele țări occidentale, profesorii ar trebui să beneficieze de
timp, resurse și de cuvenita stimulare materială, pentru realizarea sistematică a unor
activități de acest gen. De asemenea, se creionează ideea importanței ca școala să
ofere copiilor alternative: ceva ce nu găsesc n ici acasă, nici în timpul liber petrecut de
ei împreună cu prietenii: anumite activități școlare de tipul unor jocuri cu caracter etic
și civic de vreme ce strada nu mai oferă aceste ocazii de educație informală sănătoasă
prin joc.
In urma implicării în vo luntariatul religios rolurile clasice ale profesorilor și
elevilor tind să se modifice:
 Cultura spațiului educației formale se schimbă: implicați în activități
semnificative în afara clasei, profesorii și elevii învață/ potențează învățarea din
lumea reală în care pot face diferențele. În acest sens, obiectul învățării se modifică și
conferă dinamism achizițiilor cognitive, comportamentiste și atitudinale;
 Voluntariatul este în mare măsură o achiziție din sfera valorilor și a
atitudinilor ;
 Se modifică sta tutul profesorului care evoluează spre roluri de facilitator,
de mediator al învățării nonformale / informale. Profesorul însuși își adâncește
înțelegerea asupra propriei sale învățări și deveniri prin intermediul activităților de
educație nonformal / info rmală;
 Elevii sunt stimulați să fie implicați în activitatea comunității locale,
învățând roluri sociale în mod direc t;

50
 Se dezvoltă un comportament acțional : înțelegere profundă (care permite
luarea de poziție și acțiunea), implicare (motivația de a part icipa în viața comunității),
viziunea (abilitatea de a merge dincolo de granițele deja explorate și de a gândi
creativ), experiența (elevii își construiesc un know -how despre managementul
schimbării);
 Învățarea capătă context și substanță , devine atractiv ă, agreabilă, pe
alocuri, chiar amuzantă. Este stimulată astfel motivația elevilor. Se dezvoltă o spirală
motivațională care construiește cogniția (observare, explorare, investigație),
reflexivitatea (autoevaluare, deschidere, schimbul de roluri) și sensib ilitatea (stima de
sine, expresivitatea).37

37 Ligia Sarivan: Educația nonformală/ informală / în relație cu voluntariatul, în Educația nonformală și informală:
realități și perspective în șco ala românească , București, 2009, Editura Didactică și Pedagogică, pag. 64.

51
Capitolul III. ȘCOALA – FACTOR ÎN PROMOVAREA VALORILOR
MORAL -SPIRITUALE
Educația morală este una dintre cele mai i mportante laturi ale educației.
Școala reprezintă factorul instituțional specializat în formare a și devenirea morală a
omului.Educația morală desfășurată în școală urmărește pe de o parte, dotarea
copilului cu informații, principii și reguli de acțiune fundamentate pe valori morale
ferme, iar pe de altă parte, asigurarea pe această bază a unei cât m ai bune consistente
etice între ceea ce gândește, ce simte și ce face efectiv elevul.
Educația morală de tip școlar se bazează în realizarea sa pe respectarea unor
principii didactice ferme, reprezentând norme care orientează conceperea și
desfășurarea acț iunilor de formare a profilului moral al elevilor. Din sistemul
principiilor educației morale fac parte:
1. Principiul caracterului experenț ial al realizării ed ucației morale -realizarea
educației morale se va baza atât pe valorificarea unor situații de vi ață ale elevilor, cât
și pe îmbogățirea acesteia că urmare a antrenării elevilor în diferite activități cu
conotații morale.
2. Principiul îmbinării exigenței față de copii cu indulgenț a și respectul față
de aceștia afirmarea explicită a sentimentului de încredere în judecata și conduita
morală a elevilor și asigurarea unui echilibru optim, situațional determinat, între
indulgență și exigență, evitându -se extremele.
3. Principiul organizării morale a colectivului de elevi – existența unor
preocupări const ante a cadrului didactic pentru dimensionarea relațiilor
interpersonale ale elevilor, la nivelul clasei sau în afara acesteia, în conformitate cu
valorile și normele morale.
4. Principiul sprijinirii pe elementele pozitive ale personalității elevilor –
desfășurarea acțiunii educative de formare a moralității elevilor se v a realiza
concomitent, atât în sensul identificării și consolidării elementelor pozitive din
personalitatea elevului prin întărire pozitivă, recompense și încurajări, cât și relativ la

52
valorificarea potențialului formativ al acestor componente în direcția eliminării
elementelor negative, prin sistemul întăririlor negative, respectiv a sancțiunilor și
dezaprobării.
5. Principiul sugestiei pozitive -“reglementările de ordin moral vor fi
form ulate prin intermediul unor sfaturi sau recomandări de forma sugestiei și
îndemnului acțional pozitiv, evitându -se pe cât posibil transpunerea acestora în
termeni de restricționare acțională sau interdicții care pot declanșa instantaneu
opoziția subiectivă a elevului față de aceste reglementări.
6. Principiul favorizării intervenției întăritoare a clasei – asigurarea unor
reacții adecvate la nivelul colectivului clasei, atât în ceea ce privește încurajarea și
aprobarea acțiunilor pozitive ale elevului de c ătre colegii săi, cât și referitor la
sancționarea și dezaprobarea fermă a comportamentelor negative din punct de vedere
moral al acestuia.
7. Principiul continuității educației morale , realizarea unei acțiuni
educaționale eficiente presupune consecvența acțională și unitatea internă, atât în
ceea ce privește valorileși principiile morale promovate cât și referitor la metodele și
procedeele didactice utilizate.
8. Principiul realizării difere nțiate a educației morale , modul de formare a
regulilor și princ ipiilor morale, alegerea metodelor didactice și organizarea diferitelor
acțiuni cu caracter educativ, utilizarea întăririlor pozitive sau negative și relația
educațională cu elevul în general, vor avea la bază luarea în calcul a caracteristicilor
individua le și de vârstă ale acestuia.
Principiile educației morale formează un sistem organizat și structurat,
nerespectarea unui principiu periclitând acțiunea celorlalte principii. Aceste principii
asigură un caracter optimal acțiunilor educative de formare a c onștiinț ei și conduitei
morale a elevilor.

53
III.1 Curriculum, manualele de religie Creștin -Ortodoxă
CURRICULUM, în accepțiunea largă în careeste vehiculat astăzi, presupune
un sistemcomplex de „procese decizionale, managerialsau de monitorizare care
prece d, însoțesc șiurmează proiectarea,elaborarea, implementarea, evaluarea
șirevizuirea permanentă și dinamică a setului deexperiențe de învățare oferite în
școală. În sensrestrâns, CURRICULUM desemneazăansamblul documentelor de tip
reglator sau dealtă natură în cadrul cărora se consemneazăexperiențele de învățare. 38
Într-o accepțiune generală, educația este „procesul (acțiunea) prin care se
realizează formarea și dezvoltarea personalității umane”. Ea (educația) constituie o
necesitate pentru individ și pentru societate. Deci, educația este o activitate specific
umană, realizată în contextul existenței sociale a omului și, în același timp, este un
fenomen social specific, un atribut al societății, o condiție a perpetuării și a
progresului acesteia. Așadar, ea se raportează, în același timp și la societate și la
individ. Curriculumul pentru învățământul prima r si cel gimnazial prezintă o abordare
sistemică în vederea asigurării: continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular,
interdependenței dintre disci plinele școlare (clasele I -II) și tipurile de activități de
învățare din învățămâ ntul preșcolar, deschiderii spre module de instruire opționale.
Totodată , noul curriculum se remarcă prin extensie, echilibru, relevanță,
diferențiere, progresie și continuita te. Schimbarea propusă de noul curriculum pentru
învățământul primar si cel gimnazial constă în diversific area strategiilor de predare ,
învățare, evaluare, amenajarea mediului educațional, rolul familiei și importanța
oameni lor de dezvoltare a copilului. D iversifi carea strategiilor de predare, î nvățare,
evaluare conform noului curriculum pune accent deosebit pe meto dele activ –
participative, pe jo c ca formă fundamentală de activitate în copilărie și formă de
învățare cu importanță decisivă pentru dezvoltarea și educația copilului, pe evaluare,
care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuși și mai puț in
raportarea la norme de grup.

38 Dan Potolea, Marin Manolescu: Teoria și metodologia curriculumului, Chișinău, 2006.

54
Curriculumul revizuit pentru e ducația religioasă structurează experiențele
copilului pe domenii experenți ale: estetic -creativ, om și societate, limbă și
comunicare, ști ințe și psihomotric teme care sâ nt in cur riculum. Organizarea spațiului
educativ astfel, oferă atât profesorului cit si părinților oportunitatea de a -i observa
mai bine pe copii în interacțiune a lor cu materialele, cu alți copii sau cu adulții din
clasă. Rolul familiei în aplicarea noului curriculum este acela de partener, unde
părinții ar trebui să cunoască și să participe în mod activ la educația copiilor lor
desfășurată în etapa primară .
Tematica este astfel realizată încât , prin metoda predării integrate, copiii să
participe, să se implice cat mai mult, atâ t afectiv, prin antrenarea unor surse cat mai
variate, prin prezentarea conținutului cu ajutorul experiențelor diverse, exersă rii
tuturor analizatorilor, al î nvățării prin descoperire. Cultivarea la copii a trăsăturilor
cum ar f i iubirea fata de Dumnezeu si părinți, bună tatea, ascultarea, î n experiențele
estetice se realizează pe calea predării grupate pe subiecte sau unități de învățare
precum: Despre credința creștină , jertf a din iubire, despre morala Creștină , Iisus
Hristos Dumneze u si Om, despre sfintele taine ș i altele.
A pregăti copilul , elevul din etapa primara pentru ce gim nazială pentru
înseamnă a-1 înarma cu acele achiziții, capaci tăți, aptitudini, abilități care să -l ajute î n
parcurgerea drumului atâ t de c omplicat in descoperirea lumii î nconjurătoare. Astfel,
etapa primara prin intermediul învăță torul ui, împreună cu f amilia și cu societatea
civilă î și conectează efo rturile pentru a sigurarea unui învățămâ nt de calitate, eficient,
centrat pe trebuințele copiilor.
Cu toate ca etap a primară este a doua etapa după grădiniță, etapa gimnazială
constituie un cadru nou pentru copil, prin dimensiunile și conținuturile sale, prin
activitățil e varia te, noi și interesante. Este o î nșiruire de metamorfoze, de o coloratură
afectivă intensă și un dinamism nestăvilit. Adaptarea la noul mediu va fi de lungă
durată, cu progrese și regrese, cu efortur i perseverente și de durată, atât din partea
copilu lui însuși, cat și a adulților care -1 susțin. Elevul reprezintă o personalitate î n
devenire, un viitor adult. El trebuie cunoscut și educat î n consecință, sprijinit să -și

55
materializeze capacitățile și să -și formeze aptitudini care să -l ajute să se integrez e in
mediul școlar. Sarcina cur riculumului, a învăță torului este de a forma și de a modela
caracterul copiilor din flecare nouă generație, astfel încâ t fundamentul personali tății
viitorului tâ năr să fie unul corect și solid, nu alterat de influențele socie tății.
Reformarea învățămâ ntului primar vizează democratizarea sistemului prin:
descentralizare, flexibilitate, dive rsificarea ofertei pedagogice, î mbunătățirea calității
educației, învățămâ ntului primar îi revin sarcini importante î n pregătirea copiilor
pentru e tapa gimnazială , aceasta asigurând în bună măsura eficiența învățământului.
Reformarea învățământului în republica Moldova a întâ lnit o serie de piedici,astfel
mai jos ne propunem o expunere a evoluț iei conceptului practic privind cur riculum la
educ ația moral -spirituală .
Concepția și Curriculumul educației moral -spirituale în clasele I -IV, au tori N.
Bujor ș.a. se axa pe învățătura de credință creștin -ortodoxă și promova educația
religioasă, bazată pe virtuțile creștine. Auto rii, un colegiu de redacț ie alcă tuit din
reprezentanții clerului și laici, au elaborat proiecte didactice și un manual de tranziție
pentru clasele 1 -2, dar acestea au fost răspândite doar în manuscris în cadrul
cursurilor de perfecționa re organizate de Centrul Munici pal „Arta de a deveni om”,
nefiind aprobate de Ministerul Educației.
Deci, până la urmă, solicitarea Bisericii Ortodoxe privind predarea religiei în
școli nu a fost satisfăcută. Principalul argument invocat de autorități era că
introducerea disciplinei „Religia creștin -ortodoxă” ar leza drepturile celorlalte
confesiuni religioase înregistrate legal în Republica Moldova.
In unul 2005 este fondată și Asociația pentru Educație Creștin Ortodoxă (în
continuare AЕСО), organizație neguvernamentală care, urmărește apărarea,
prom ovarea și consolidarea valorilor creștin ortodoxe în sistemul de educație și
instruire. Pe parcursul anilor, AECO a înaintat mai multe inițiative cu referire la
educația creștin -ortodoxă a tinerilor din R epublica Moldova, printre care:

56
 Declarația națională despre nocivitatea educațională a cursului
„Deprinderi de viaț ă” (Scrisoare deschisă către Gu vernul Republicii Moldova, cursul
fiind an ulat prin ordinul prim -ministru lui din 04.10.2005);
 Inițiativa către Mitropolia Moldovei despre necesitatea unui acord de
colaborare între Mitropolia Moldovei și Ministerul Educației (20.06.2006);
 Inițiativa către Mitropolia Moldovei în legătură cu edita rea ma nualelor
de religie pentru clasele I -IV (24.07.2006);
 Inițiativa către Ministerul Educației, înaintată împreună c u alte asociații
obștești, în legătură cu predarea religiei în școală începând cu 2010 -2011.
Istoricul și politicianul Valeriu Pasat a venit cu inițiativa de a organ iza un
referen dum privind subiectul respectiv. Denumirea disciplinei s -a propus a fi „Bazel e
Ortodoxiei”. Inițial, Mitropolia Moldovei a susținut această inițiativă și la 8 mul 2010
a avut loc Adunarea Generală pent ru susținerea referendumului na țional privind
introducerea disciplinei „Bazel e Ortodoxiei” . Pentru a aduna semnături, se planifica
să fie trimise în satele și orașele Moldovei 3 000 de persoane: pedagogi,
academicieni, medici și profesori.
Autoritățile s -au opus inițiativei lui V. Pasat. La 15 iunie 2010, Curtea de
Apel a anulat hotărârea Comisiei Electorale Centrale, prin care a fost înregistrat
grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor privind desfășurarea unui
referendum pentru predarea obligatorie a „Bazelor Ortodoxiei” în școli. Decizia
Curții de Apel a fost luată după ce mai multe organizații nonguvernamentale au depus
plângeri în instanță, calificând studierea obligatorie a religiei în școli drept încălcare a
dreptului la libera alegere.
La 1 iulie 2010 Guvernul Filat i -a decizia de a introduce în școală disciplina
opțională „Religie”. Hotărârea Guvernului nr. 596 din 02 .07.2010 cu privire la
predarea religiei în instituțiile d e învățământ prevedea că, începâ nd cu anul de studii
2010 -2011, în sc hema orar ă șco lară a instituțiilor de învățămâ nt primar și gimnazial
se include disciplina „Religia”, care va fi predată opțional , în baza cererii părinților
sau a tutorilor legali ai elevilor. Deci, clasele urmau să se formează în funcție de

57
numărul de cereri din partea părinților. Potrivit Planului -cadru elaborat de
Ministerului Educației, cursul este predat o oră pe săptămână, de către profesori sau
preoți. În cazul slujitori lor de cult, aceștia urmează să confirme studierea modulului
Psihopedagogie.
Mitropolia Basarabiei a susținut inițiativa Guvernului și a delegat
reprezentanți în Grupul de lucru, instituit de Ministerul Educaț iei pentru elaborarea
Curriculumului (ordinul ME nr. 714 din 07 septembrie 2010), și anume: preot Sergiu
Aga, preot Ioan Cosoi, doctor în teologie. De asemenea, au fost invitat în calitate de
experți independenți pe preotul, Pavel Borșevschi doctor în teo logie, pe dl Nicolae
Fuștei, doctor în teologie si istorie, pe preotul Dumitru Tolico, lector universitar în
didactica religiei și Angela Levința, editor al manualelor și ghidurilor de Educație
creștin -ortodoxă membru al Asociației pentru Educație Creștin -ortodoxă (AECO).
În perioada iunie -septembrie 2010, Grupul de lucru, unindu -și eforturile, au
elaborat curriculumul ,, Religie, Curs introductiv”(cultele creștin -ortodox și romano –
catolic) și Ghidul profesorului, iar la 23 -24 septembrie 2010 Institutul de Ș tiințe ale
Educației a desfășurat atelierul de pregătire a formatorilor locali pentru
implementarea disciplinei opționale „Religia”. De asemenea, până la sfârșitul anului
școlar 2010 -2011, cu eforturile membrilor grupului de lucru și a preotesei Liliana
Crețu, a fost elaborat și Curriculumul structu rat pe cla se. Cultul romano -catolic a
acceptat să predea religia în baza curriculumului structurat pe clase elaborat de
ortodocși, deoarece au participat doar la discuția conținuturilor. Paralel cu elaborarea
curriculumului au fost întreprinse măsuri în vederea inițierii cursurilor de formare a
cadrelor didactice, din rândul clerului în psihopedagogie, iar pentru pedagogi – în
teologie.
În prezent, problema predării rel igiei rămâne a fi una deschisă. Potrivit
președintelui AECO, Tatiana Doibani, situația din țara noastră la acest capitol este
una de invidiat. Starea predării religiei se caracterizează prin inițiative susținute și de
jos și de sus, în timp ce societatea stă într -o parte și așteaptă că se va termina
experimentul. Lumea, din păcate, nu prea conștientizează de mult este nevoie de

58
Dumnezeu în zilele noastre, anume în sistemul de educație. De asemenea, baza
materială a cursului de religie lasă de dorit, iar vizorul educației religioase nu sunt
clasele su perioare.
Din 1 iulie 2011 în cadrul Mitropoliei Mo ldovei este reorganizat
Departa mentul mitropolitan Studii care, prin direcți a metodică, monitorizează
proce sul de implementare a religiei în școală și acordă suport didactic, prin seminare
tic formare, sus ținând astfel formarea cadrelor didactice antrenate în predare.
Institutul de Științe ale Educației, potrivit Ordinului ME nr. 761 din 08 sep tembrie
2011, este desemnat să monitorizeze implementarea C urriculumului la dis ciplina
opționa lă Religia care inclu de următoarele componente:
 Nota de prezentare;
 Concepția didactică a disciplinei;
 Competențe specifice ale disciplinei Religia;
 Subcompetențe, unități de conținut, activități de î nvățare și evaluare pe
clase; Specificul educației religioase pe trepte d e învățămînt
 Sugestii metodologice;
 Sugestii de evaluare;
 Metode de evaluare
 Bibliografie recomandată. :
1. 3 competen țe specifice
a. Cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu și a Bisericii Sale pe baza Sfintei
Scripturi și a Sfintei Tradiții.
b. Formarea virtuțilo r creștine și consolidarea comportamentului moral –
religios.
c. Aplicarea învățăturii de credință în viața personală și a comunității.
2. 37 Subcompetențe în etapa primară și 54 în etapa gimnazială39

39 Vezi anexa 1

59
III.1.1Curriculum -ul la Religie pentru creștinismul de rit evan ghelic și
adventist de ziua a șaptea

Curriculum -ul la Religie pentru creștinismului de rit evanghelic și adventist
de ziua a șaptea a fost aprobat de Ministerul Educației prin numărul 596 din 2 iulie
2010, și vine ca o alternativă pentru elevii de altă co nfesiune religioasă î nregistrate la
Ministerul Justiției, respectându -se astfel în totalmente articolul 35 aliniatul 8 din
Constituția Republicii Moldova.
 Curriculumul de Religie aprobat de Ministerul Educației pentru
creștinismului de rit evanghelic și ad ventist de ziua a șaptea structurează experiențele
copilului pe domenii experențiale: estetic -creativ, om și societate, limbă ș i
comunicare.
 Valori general -umane: Viață, Adevăr, Bine, Frumos, Dreptate, Libertate,
Egalitate, Sacru etc.
 Valori naționale: ț ara, poporul, simbolica statului (imn, stemă, drapel),
limba națională, conștiința națională, istoria națională, cultura națională, credința,
tradițiile, arta populară etc.
 Valori educaționale stabilite pe dimensiunile educației: intelectuale,
morale, est etice, fizice, tehnologice etc.
 Valori instrumentale: competențe -cheie de tip transversal/ transcurricular,
general/ pe trepte de învățământ, disciplinar etc.
 Valori colective: ale clasei, ale grupului de elevi, ale grupurilor sociale, ale
familiei etc.
 Valori individuale, care sunt definitorii pentru orice ființă umană:
identitatea, familia, credința, toleranța, prietenii, educația, preferințele etc.
Ca și în cazul curriculumu -lui la Religia Creștin -Ortodoxă, tematica este
astfel realizată încât, prin metoda predării integrate, copiii să participe, să se implice
cât mai mult, atât afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea
conținutului cu ajutorul experiențelor diverse, exersării tuturor analizatorilor, al

60
învățării prin desco perire. Cultivarea la copii a trăsăturilor cum ar fi iubirea față de
Dumnezeu și părinți, bunătatea, ascultarea, în experiențele estetice se realizează pe
calea predării grupate pe subiecte sau unități de învățare.
Comparind curriculum Religiei Creștin -Ortodoxe cu cel al creștinismului de
rit evanghelic și adventist de ziua a șaptea, depistăm o multutidune de diferențe atât
de ord in dogmatic , cât și de ordin al predării, mijlo acelor de predare, astfel în
continuare ne -am propus să enumerăm câteva deosebiri dogmatice , dar și în ceea c
epriveste predarea religiei în ambele etape de studii:
1. De ordin dogmatic:
Competențe specifice ale disciplinei Religia
În curriculum Creștin -Ortodox prima competența este menționat ă și Sfânta
Tradiție, în timp ce la creștinii de rit evanghelic și adventist de ziua a șaptea este
menționat doar Sfânta Scriptură .
Cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu și a Bisericii Sale pe baza Sfintei
Scripturi și a Sfintei Tradiții. Curriculum la Creștini i-Ortodocși
Cunoașterea și iubirea lui Dumneze u și a Bisericii Sale pe baza Sfintei
Scripturi . Curriculum la creștini de rit evanghelic și adventist de ziua a șaptea pun e
mai mult accent pe metode interactive , cât și pe materile de iactice moderne.

Manualele
Dincolo de legi, programe școlare și declar ații de intenții, manualele sunt
probabil legătura materială cea mai puternică ce se stabilește între societate și
materialul uman ce trebuie educat. Cartea școlară – spunea Alain Choppin – trebuie
privită ca imaginea condensată a societății care a produs -o. Manualul este suportul
conținutului educativ, depozitarul cunoștințelor, reflexul deformat, incomplet al
stadiului cunoștințelor dintr -o epocă, al principalelor aspecte și stereotipii ale
societății. Este de asemenea un instrument pedagogi . În cele din urmă, el este
mijlocul de transport al unui sistem de valori, al unei ideologii și al unei culturi; el

61
participă la procesul de socializare vezi îndoctrinare a tinerei generații căreia i se
adresează40.
Totuși, slujitorii Bisericii nu au renunțat la această idee și sub conducerea
regretatului episcop Dorimedont (Cecan) – un mare ctitor al școlilor duhovnicești din
nordul republicii au fost editate mai multe cărți. Cu participarea preoților Pavel
Borșevschi și Vasile Ciobanu, precum și a preotesei Liliana Tro hin (Crețu) au fost
elaborate manuale de Educație creștin -ortodoxă pentru clasele I -1V și Ghidul
învățătorului. Tirajele au constituit o cantitate neînsemnată pentru școlile din
Republica Moldova .
Tergiversarea soluționării manualelor î n Republica Moldova a cauzat proteste
din partea credincioșilor, fapt care a dus la adoptarea de către Parlament, în anul
2000, a unei legi potrivit căreia, de la 1 septembrie 2000, urma să înceapă predarea,
în clasele primare, a disciplinei „Educația moral -spirituală”. Aceas tă lege a fost
adoptată în grabă, iar Ministerul învățământului nu era pregătit pentru noile
modificări. În consecință, introducerea obiectului de studiu a fost amânată până la 1
ianuarie 2001. La 23 ianuarie 2001, Consiliul Ministerului Educației și Știi nței adoptă
Hotărârea nr. 29/2 ,, Cu privire la Concepția și Curriculumul educați ei moral –
spirituale în clasele I -IV”. Potrivit acestei hotărâri: „Se aprobă cu titlu experimental
Concepția și Curriculumul Educației moral -spirituale în clasele I -IV, autori dr . hab.
V. Pâslaru ș.a.
Se aprobă cu titlu experimental Concepția și Curriculumul educației moral –
spirituale în cla sele 1 -IV, autori N. Bujor.
Așadar, în clasele primare, la disciplina obligatorie Educație moral -spirituală
au fost aprobate două programe cur riculare. Concepția și manua lele de educație
moral -spirituale în clasele I -IV, autori dr. hab. V. Pâslaru, conținea doua teme , care
au legătură cu credința creștină. Este vorba despre tradițiile po pulare ale Nașterii și

40Alain Choppin , L’Histoire des manuels scolaires: une approche globale, Histoire de l’éducation, 1980, nr. 9, p.
1.

62
Învierii Domnului I isus Hristos, cel elalte teme a bordând subiecte social -umane. Î n
următorii ani au fost elaborate și editate manuale de Educație moral -spirit uală pentru
clasele I -IV, autori Tatiana Neculcea, conferenți ar în cadrul Ministerului Educației,
Vlad Pâslaru și Angela Cara, dr. con ferențiari cercetători în cadrul Institutului de
Științe ale Educației.
In prezent manualele editate pentru etapa primar ă, cit si cea gimna zială au
fost elaborate conform Curriculumului disciplinar avizat de Ministerul Educației . Din
conținutul ma nualelor se poate observa un caracter științ ific, astfel putem deduce că
la elabora rea manualelor au fost consultați specialiș ti din domeniul teologic, cit si cel
pedagogic . Pentru etapa primar ă sunt editate manuale pentru toate clasele, în timp ce
în etapa gimnaz ială manuale dispun doar elevii din clasele a V -a, a VI-a, a VII-a.
Manualele de Religie Creș tin Ortodoxă din clasele a I – IV de Liliana Crețu,
sunt structurate pe următoarele unități de învăț are :
1. Despre Credința Cre ștină
2. Noțiuni despre Morala Cre ștină
3. Noțiuni din Noul Testament
}n urm a studierii acestor unit ăți de învăța re elevii din etapa primar ă vor fi
capabili s ă cunoască că:
 Dumnezeu a creat din iubire întreaga natură și pe om:
 Omul are trup și suflet nemuritor, fiind creat după chipul și asemănarea
lui Dumnezeu:
 La început, moartea nu exista și oamenii au fost creați să trăiască veșnic
în grădina raiului
 Oamenii au pierdut Raiul și au devenit muritori prin păcatul neascultării
de Dumnezeu:
 Cele zece porunci ne ajută să deosebim binele de rău:
 Iisus H ristos este Fiul lui Dumnezeu . care s-a născut din F ecioara Maria.
S-a jertfit pe Cru ce pentru răscumpărarea oamenilor din robia păcatului și a morții,

63
iar a treia zi a înviat:
 După înălțarea Sa la ceruri, Iisus Hristos a întemeiat Biserica:
 Prin Botez dev enim membri ai Bisericii:
 Sfintele Taine s unt lucrări sfințitoare:
 În Biserica Ortodoxă av em șapte Sfinte Taine: Botezul, Mirungeri a,
Euharistia, Pocăința, Cununia, Maslu, Preoția.
Manualele în treapta gimnazială s unt structurate după următoarele unități de
învățare:
I. Noțiuni de catehism ;
II. Noțiuni de morală creștină ;
III. Noțiuni din Noul Testament ;
IV. Biser ica în primele veacuri creștine;
In clasele a V -a și a VI -а elevii vor a fla că:
 Învățătura despre S fânta Treime este cea mai importantă învățătur ă
creștină;
 Comoara de adevăruri necesare pentru mâ ntuire este cup rinsă în Sfînta
Scriptură și Sfâ nta Tradiție;
 În sufletul omului se află calități bune și rele: virtuți și patimi;
 Începutul oricărei virtuți este Dumnezeu, așa cum începutul zilei este
soarele;
 Smerenia este virtutea care ne înalță la Dumnezeu;
 Este cu neputință să fii creștin fără să trăiești creștinește;
 Viața de acum ne este dată pentru a ne pregăti de viața viitoare;
 Păcatul îi răp ește sufletului pacea, minții -lumina, trupului –
neputre zirea, pămâ ntului – binecuvâ ntarea;
 Prin Taina Mărturisirii Dumnezeu ne iartă păcatele;
 Prin Taina Sfintei Euharistii (îm părtășanii) ne unim cu Dumnezeu;
 Fericit este acela care poale spune: ..Doamne! Fă cu m ine ceea ce am
făcut eu altora ;

64
 Prin rugăciune o mul vorbește cu Dumnezeu;
 Cele mai importante evenimente din Istoria Biserici i Creștine Primare
sunt: întemeierea Bisericii, persecuțiile împotriva creștinilor, domnia Sfîntului
împărat Constantin cel Marc. Edictul d e la Milan. sinoadele ecumenice;
 Sfânta Liturghie este cea mai înaltă slujb ă, deoarece, la rugăciunile
preotului ș i a întregii Biserici. Duhul Sfâ nt preface în mod tainic pîinea în însuși
Trupul lui Hristos. Iar vinul în însuși Sâ ngele Lui.

III.2 Rolul Dirigenț iei în educarea valorilor moral -spirituale
Curriculum -ul la Dirigenție este destinat reglementării activităților
educaționale la orele clasei și în afara acestora. Elaborat în baza Concepției Educației
în Republica Moldova, Curriculum -ul este conform acesteia și, la fel ca și
Curriculum -ul Național , se constituie din următoarele componente: teleologie,
conținuturi, tehnologii, epistemologie.41
Specificul activităților la orele de dirigenție revendică o flexibilitate mai
pronunțată față de cea a orelor la disciplinele școlare. Iată de ce sist emul de obiective
al curriculum -ului reprezintă mai curâ nd niște repere teleologice pentru activitatea
dirigintelui, solicitâ nd acestuia să -și racordeze activitatea mai mult la conceptul
educațional preconizat de documentele reformei școlare î n Republica Moldova decâ t
la obiectivele propriu -zise,42 dar, în acelaș i timp , curriculum -ul la dirige nție
reprezintă o componentă cheie a unei strategii de dezvoltare a socie tății, promovâ nd
valorile morale si cele spirituale atâ t in mediul ș colar cit si extrașcolar.
Conținutul curriculum -ului de dirigen ție are o pondere moral ă, angajând un
ansamblu de abilități cognitive asociate fie educației sociale, fie educaț iei
profesionale, valabile la nivelul formarii și dezv oltării permanente a personalităț ii
elevilor , care vin să comp lecteze ală turi de curriculum -ul la Educația civică ,
curriculum -ul de educație religioasă din cadrul claselor primare , cât și din cadrul
etapei gimnaziale . Reieșind din aceste idei , putem afirma că menirea principală a

41 Curriculum Național la disciplina Dirigenție.
42 Ibidem.

65
curriculum -ul la Dirigenție e ste de a contribui la formarea personalității elevului în
plan moral și cetățenesc.
Din cele 4 obiective -cadru din curriculum -ului la dirigenție:
 Formarea con științei de sine.
 Formarea abilităților de automanagement al propriei formări fizice,
intelectual e și spirituale
 Dezvoltarea culturii comportamentale.
 Formarea nevoilor/trebuințelor de autorealizare/actualizare, reprezintă
obiectul care din continut are tangen ță direct ă cu promovarea valorilor morale și
spiritual e la elevi din cadrul etapei , atât gimn aziale cât și liceale, dar nu putem neglija
și cele 3 obiective cadru, care , în depen dență de profesor , într-o anumită m ăsură
poate ș i trebuie s ă promoveze valo rile fie moral -spirituale ș i/ sau general umane,
astfel că î n continuare enumerăm obiective le de referință , care promovează valoril e
moral -spiritual e.
1. Obiectiv Cadru: Formarea nevoilor/trebuințel or de
autorealizare/actualizare;
 Să manisfeste motov ație pentru dezvoltarea poten țialului intelectual –
clasa a V I-a.
2. Formarea abilităților de automanagement al propriei formări fizice,
intelectuale și spiritual e;
 Să-și creeze un model demn de urmat , clasa a V -a.
3. Dezvoltarea culturii comportamentale ;
 Să definească normele de comportament etic, clasa a V -a.
 Să exprime în cuvinte proprii corelația dintre etichet ă și comportament
etic clasa aVII -a.
 Să manifeste deprinderi de comportament etic, clasa aVIII -a.
 Să elaboreze un cod comportamental decent pentru diferite situații de
viață – clasa a IX -a.

66
 Să manifeste motivația pentru un comportament specific feminin/
masculin, clasa aXI -a.
 Să stabilizeze codul comportamental individual, clasa a XII-a.

Ora de dirige nție
Oricât de bine ar fi concepută o activitate educațională, ea nu poate avea
valabilitate universală, datorită multitudinii de factori generali, întâmplăto ri sau
specific care intervin: fiziologici, sociali, psihosociali, pedagogici. Iată de ce, una și
aceeași acțiune educativă nu poate fi aplicată oriunde și oricând, căci, în situații
diferite, va duce la rezultate diferite.
Ora de dirigenț ie are ca scop co nstruirea unui nou sistem de va lori a unor
idealuri ale societăț ii democratice43, dar in acelaș i timp orele de dirige nție includ
activități prin care se dorește promovarea unui mod de comportare situate la nivelul
cerințelor de civilizație și de cultură ale societății contemporane. De aceea, ele
vizează stimularea aspirațiilor pozitive, formarea de convingeri, obișnuințe și
desprinderi de conduită ca viitor cetățean, dezvoltarea continuă a universului spiritual
al elevului, oferindu -i, totodată, prilej de a reflecta asupra propriei atitudini pe care
trebuie s -o aibă față de realitate.
Ora de dirigenție difer ă față de disciplinele de învățământ obligatorii din
programul de învățământ din Republica Moldova, at ât ca conținut, tipologie
 Ore de cunoașterea a elevi lor
 Ore de organizarea a clasei
 Ore de educație civică
 Ore de educație pentru sănătate
 Ore de educație intelectuală
 Ore de educație juridic ă
 Ore de educație economică

43Ursu Valentina: Metodologia Educației, Chișinău, Pontos, 2010, pag. 40.

67
 Ore de educație moral -spirituală și altele44 cât și ca structura acestuia,
astfel ca obie ctivele ore de dirigenție sunt :
 Formarea personalității elevului pe plan moral și cetățenesc
 Promovarea unui mod de comportament situate la nivelul cerințelor de
civilizație și de cultură ale societății contemporane.
 Stimularea aspirațiilor pozitive, fo rmarea de competențe obișnuințe și
convingeri de conduită ca viitori cetățeni
 Dezvoltarea continuă a universului spiritual al elevilor oferindu -i prilej de
reflecta asupra proprie atituduni pe care trebuie să o aibă față de realitate45, și în
acelas timp să formeze următoarele abilități:
 Abilitatea de a raționa;
 Abilitatea de a lucra în echipă;
 Abilitatea de a valorifica spiritul practic;
 Abilitatea de a convinge,
 Abilitatea de a acționa adecvat în contexte valorice diferite,
 Abilitatea de a valorifica ex periență dobândită în diferite situații școlare și
extrașcolare
Strategiile pedagogice, perfectibile la nivelul orei de dirigenție pot fi
dezvoltate, cu prioritate, pe fondul metodelor specifice educației morale: explicația
morală , convorbirea morală, ref eratele/ informările cu tematică morală, povestirea
morală, dezbaterea morală, exemplul moral, analiza/studiul de caz – cu sens moral,
exercițiul moral, aprobarea dezaprobarea morala. Din această perspectivă
metodologică, ora de di rigenție poate fi interpr etată ca o activitate de convorbire
etică.
Orei de dirigenție îi revine misiunea să ridice valoarea omului, a
umanismului și să facă din fiecare om o valoare supremă. Aceasta înseamnă
accentuarea obligațiilor morale și , întărirea calităților care defines c profilul moral al
unei persoane, ca: demnitate, responsabilitate, solidaritate, încredere, toleranță,

44 Ibidem pag. 46.
45Ibidem, pag. 39.

68
respect reciproc, apărarea binelui, a dreptății, a cinstei etc. Ora d e dirigenție este în
măsură să ajute pe fiecărui copil să -și dezvolte conștiința m orală, să și -o pună de
acord cu faptele, cu exigențele colectivității și cu conștiințele altora.
Procesul formării comportamentului moral în cadrul orei de dirigenție nu este
simplu, neted, determinat numai de explicarea, înțelegerea și asimilarea noțiuni lor și
normelor morale. Pe parcursul acestui proces apar obstacole, stagnări, contradicții,
generalizări pripite, nedumeriri etc. , care se cer prevenite sau învinse.
Intervenția oportună și competentă a educatorului este necesară pe parcursul
întregii școl arități a unui tânăr. Valorile morale și cele spirituale se dezvoltă unitar,
dar inegal sub influența condițiilor existenței sociale. În procesul dezvoltării morale
are loc o restructurare continuă a experienței personale sub influența conștientizării
acestuia și invers, caracterul conștient se adâncește pe baza unor numeroase fapte
sprijinite pe valorile etice ale societății. Evaluarea pedagogică a activității realizată de
elevi la nivelul orei de dirigenție implică angajarea operațiilor de masurare -aprec iere-
decizie, orientate în sens prioritar formativ, cu multiplicarea criteriilor și a unghiurilor
examinatoare: etic, psihologic, estetic, juridic, metacognitiv, antropologic, cultural,
logic, social, familial etc.
Această „evaluare minimă” necesară în caz ul orei de dirigenție presupune
analiza capacității elevilor de a dezvolta judecăți morale în diferite situații și contexte
concrete care solicită soluții normative, comparative, alternative, pragmatice,
obiective, subiective, semnificative pentru asimilar ea unor noi valori socio -morale în
plan personal.
Potențialul educative al orei de dirigenție este incontestabil, dar nu trebuie să
se piardă din vedere faptul că ora de dirigenție este doar una dintre componențele
procesului educațional din școală, deci rolul ei nu trebuie supradimensionat.
În același timp , ora de dirigenție constă în pregătirea elevului pentru integrare
social activă, de aici derivă alte elemente specifice orei de dirigenție: un climat mai
deschis și mai destins, diversitate și atractivi tate.

69
Și toate acestea , se pot asigura prin exemple sugestive, prin apel la experiența
proprie elevilor, prin prezentarea unui registru larg de valori intelectuale, moral –
civice, estetice etc, prin cunoașterea criteriilor de apreciere a acestor valori.
Activitatea desfășurată în ora de dirigenție trebuie să evite forma clasică a
lecțiilor. Nu trebuie să se uite nicio clipă că ora de dirigenție trebuie să -i mobilizeze
pe elevi, îndeosebi pe plan afectiv, de aceea trebuie alese forme și metode care să -i
angaj eze. Nu metodă în sine asigură reușita orei, ci folosirea ei adecvată, în raport cu
situația concretă de la nivelul clasei.
Pedagogia ne învață că un bun diriginte este profesorul care are dragoste și
înțelegere pentru copii și simțul răspunderii personale , are dorința de a -și lărgi
orizontul de cultură, folosind experiența sa în educarea elevilor, cunoaște bine
psihologia copiilor de diferite vârste, își cunoaște bine proprii copii, are facultatea de
a se situa în locul altuia, își pregătește cu grijă ore le de dirigenție, manifestă tact,
discreție și bunăvoință, oferă exemplul personal colaborează corect și serios cu
familia și ceilalți profesori, ține seama de opiniile elevilor.
Ora de dirigenție își va atinge ținta doar dacă ținem seama de îndemnul lui și
mărturia lui Sofocle: ,, Minuni sunt multe, dar nimic nu este mai minunat ca omul.
Educația este cel mai frumos dar pe care acesta îl poate primi”.46

III.3 Valorile moral -spirituale în cadrul disciplinei Educația civică
Conținutul e ducației morale reflect ă două dimensiuni principale, care includ
raportarea omului la societate , educația civică are un conținut preponderent social,
exprimat în educația patriotică, educația democratică, educația umanistă, educația
pentru muncă, educația juridică ș.a., pe de o parte, și raportarea la sine (educația
moral -individuală), care se realizează la nivel de educație filozofică și educație
religioasă, pe de altă parte.
Moralitatea și civismul, în măsura în care se exprimă printr -un anumit fel de a
gândi al omului, consti tuie realități supuse învățării. Omul nu se naște cu aceste

46http://www.calificativ.ro/blogs/teodora1111/500_DE_CITATE_CELEBRE -p254.html

70
trăsături de personalitate, de aceea trebuie sa le învețe de la societatea în care a văzut
lumina zilei și în care trăie ște. Prin promovarea v alorile moral -spirituale în cadrul
disciplinei Educați a civică , înțelegem o activitate prin care copilul ajunge să se
comporte, să acționeze, să gândească și să simtă în consonanță cu principiile,
normele, trebuințele morale ale societății î n care trăiește. Educația moral -spirituală
urmărește să cultive și să dezvolte calități și însușiri pe baza căror individul să se
poată integra în grupul social și să poată duce o viață socială normală. În general, prin
educația morală se țintește formarea individului pentru a face bine și a -l promova,
realizarea echilibrul ui său interior, generat și consolidat .
Educația civică urmărește pregătirea viitor ului cetățean, în practicarea unui
comportament activ, capabil de toleranță și responsabil față de sine și de ceilalți,
conștient de drepturi și datorii, liber și deschis sp re alte culturi . Astfel considerăm ca
idealul educației civice urmărește constituirea următoarelor aspecte:
• Modelarea personalității elevului formulat de societate, realizabil prin
educație școlară;
• Generalizarea ideilor, concepțiilor, așteptărilor fa ctorilor sociali familie –
comunitate);
• Orientarea elevului;
• Sensul axiologic, nivelul perfecțiunii umane în raportul comunitate – elev;
• Finalizarea scopurilor în comportamente variate, echilibrate.
Din punct de vedere valoric, normele morale și prescri pțiile juridice trebuie să
subordoneze toate celelalte valori (profesionale, fizice, estetice, ecologice, etc.).
Familiarizarea de timpuriu a copi lului cu sensul unor noțiuni ca : libertate,
independență, toleranță, drepturi și datorii și, mai ales, combate rea și lichidarea unor
prejudecăți și opinii greșite legate de religie, naționalitate, rasă, sex, clasă socială,
bine-rău; permis -interzis, minciună -sinceritate; drept -nedrept; cinstit -necinstit ș.a.
reprezintă piatra de temelie a unei conduite morale și c ivice reale, la care accede
tânărul în dezvoltarea sa. Împletirea, fuziunea, conlucrarea, concordanța normelor cu

71
cele juridice dau o notă complementară celor două aspecte ale conduitei și atitudinii
noastre.
Normele morale și juridice, care garantează o c onviețuire socială agreabilă și
civilizată stau la temelia relațiilor sociale și a exigenței oricărei comunități umane.
Aceasta justifică începerea formării unui comportament moral -civic de la vârsta
copilăriei și implicarea totală a familiei în realizarea unui asemenea obiectiv
important.
Această complementaritate a elementelor de morală cu cele civice, raportate
mereu la codul de valori al comunității și asociată cu transformarea lor în modalități
de răspuns la solicitările sociale sau în trăsături stabi le ale conduitei morale,
reprezintă cadrul de bază al întregului proces educativ. Contactul cu normele morale
și cu legislația țării trebuie să -l ajute pe tânăr nu numai să le cunoască și să vibreze
afectiv la descoperirea lor, ci și să -l determine să opte ze și să ia decizii ferme de a le
transforma pe cele mai multe, dacă nu pe toate, în calități ale caracterului său moral,
în principalele însușiri ale comportamentului și personalității sale.
Profesorii de educație civică ar trebui să știe că ei se realize ază în măsura în
care știu să -i învăluie în dragoste pe elevii lor. Iubirea nu se istovește niciodată, ea
merge de la iubire la mai multă iubire. Adevărata iubire, mai cu seamă cea pe care
trebuie s -o nutrească profesorul față de elevii lui, trebuie să fie de natură spirituală și
să aibă o coloratură creștină. Astfel, animat de o asemenea iubire, profeso rul nu se va
simți obosit învățâ ndu-și elevii, nu se va descuraja câ nd ei nu vor da curs imediat
materiei pe care le -a predat -o. Acesta nu se va simți nicio dată secătuit de puteri și
dezgustat de profesia lui, dacă va fi mereu alimentat de izvorul dragostei creștine.
Orele de Educație civică au ca o biective dominante educația cetățenească
activă , profesorul este cel care se implică personal în activitatea cu elevii și cu părinții
acestora, folosește metodele interactive de predare -învățare -evaluare și talentul său
pentru a crea un anturaj plăcut unei învățări disciplinate. Profesorul este cel care
transmite un sistem de valori și construiește situații prin car e copiii să descopere și să
învețe în mod inductiv, promovâ nd relații interpersonale de apreciere și respect,

72
integritatea personală, respectul de sine și respectul social, responsabili tatea socială și
perseverența sâ nt calități ce se dezvoltă pe parcursul anilor și formează axa conduitei
și conștiinței morale.
La orele de Educație civică, subcompetențele axate pe abordarea moralității
din diverse perspective vor lucra, în mod fericit, pentru formarea competențelor –
cheie/transversale culturale și intercultu rale de receptare și creare de valori și a
competenței de a învăța să înveți a fi cetățean de acțiune, cu demnitate, cu
responsabilitate, cu implicare aici și acum în problemele comunității din care faci
parte.
Valorile morale general -umane ca virtuți creș tine apar drept adevăruri eterne,
care însă trebuie raportate la condițiile de viață în schimbare permanentă și explicate
în termeni de viață pe care o trăiește elevul secolului al XXI -lea. Întru cât educația se
face prin acțiune socială reciprocă, profesor ul e cel mai matur membru al grupului
social numit clasă, are responsabilitatea de a dirija relațiile și discuțiile dintre
membrii acestui grup social. Rolul activ pe care îl joacă elevul în propriul sistem de
educație se asigură prin libertate, care urmea ză să evolueze de la cea exterioară spre
cea interioară. Libertatea și îngrădirea, opusul ei, trebuie apreciate doar ca un mijloc
spre o libertate care înseamnă putere: puterea de a formula scopuri, de a judeca cu
înțelepciune, de a evalua dorințele în fun cție de consecințele rezultate prin împlinirea
lor, de a alege și de a ordona mijloacele prin care să le transformăm în fapte.

73
CONCLUZII
În rezu ltaul cercet ărilor am ajuns la următoarele concluzii:
Educați a moral -spirituală, religioas ă este o problemă f oarte importantă și
actuală în domeniu l educațional al Republic ii Moldova . Ea constituie acum un
subiect de actualitate, o atenție deosebită fiind acordată pregătirii cât mai bune a
tinerilor pentru provocările și necunoscutele vieții, într -o lume aflată î n schimbare
rapidă.
Astăzi diversitatea este din ce în ce mai mare, necesitatea ca elevii să fie
dotați cu valori moral -spirituale, informați și responsabili este mai pregnantă ca
niciodată. Necunoașterea fundamentelor credinței creștine, a Bibliei, a isto riei
Bisericii, a moralei și a învățăturii creștine are drept efect un imens gol în cultura
generală.
Educația se sprijină pe trei piloni: Familie, Școala, Biserica. Trebuie să
constatăm că toți acești trei piloni astăzi sunt zguduiți de mari încercări.
Implicarea Bisericii în promovarea valorilor moral -spirituale , după cum am
putut observa , se poate realiza în multe feluri și sub diferite forme. În prezent,
Biserica desfășoară activități de promovare a valori lor moral -spirituale prin sistemul
propriu, însă între școală și biserică există un parteneriat care își propune un scop
nobil și anume promovarea valorilor moral -spirituale ale elevilor în dependență de
religia sau confesiunea pe care o impartatesc.
Educația morală, desfășurată în cadrul sistemului de învățământ laic, se
bazează pe norme morale stabilite de filosofia educației. La rândul ei, filosofia
educației este condiționată de societate. Educația religioasă însă, se înfăptuiește în
conformitate cu doctrina pe care o împărtășește fiecare elev în par te. Comportarea
morală a creștinului este conformă cu religia creștină, de care conștiința și spiritul
omului credincios sunt adânc pătrunse.
Educația religioasă îl îndeamnă pe elev să practice virtuțile sociale, morale,
creștine, adică să facă fapte bune și să-L slăvească pe Dumnezeu. Specificul educației

74
religioase constă în însăși activitatea conștientă a omului. Această educație, după cum
s-a repetat de mai multe ori, este bazată pe principiile fundamentale ale
creștinismului, pe metode și mijloace spec ifice, care-i permit elevului să -și formeze
caracterul moral și religios , care să -l conducă la desăvârșire .
Așadar, predarea Religiei în școală are valențe educaționale deosebite, prin
rolul ei formativ în viața elevilor, reducând efectele negative ale cri zei contemporane
de identitate și de orientare, propunând modele viabile de bunătate și sfințenie,
oferind elevilor repere în viața de familie și în societate. Educația religioasă
reprezintă un factor de stabilitate și de comuniune în societate, un izvor s fânt și
statornic de inspirație pentru a apăra și promova identitatea spirituală și demnitatea
persoanei care trăiește azi într -o lume din ce în ce mai pluralistă și mai fragmentată
din punct de vedere spiritual și social
Educația religioasă sau moral -spirituală reprezintă o abordare cuprinzătoare și
integrală , care include, în perspectiva învățării permanente, o gamă largă de alte
modalități de abordare, programe și inițiative formale, educația interculturală și
pentru pace, educația globală, educația pent ru dezvoltare durabilă, în cadrul mai
multor discipline , cum ar fi Educația civică, Dirigenția, Limba și literatura român ă.
Astfel , că informația acestor discipline nu se contra zice cu informația din cadrul orei
de Religie , ci mai degrabă o completează .

75
BIBLIOGRAFIE
1. Albulescu Ion. Doctrine Pedagogice. București : Editura Didactică și
Pedagogică, 2009, vol. II, 186 p.
2. Alecu Gabriela, Oana Gheorghe, Adrian Mircea. Responsabilitatea
profesorului în formarea moral -afectivă a tinerilor . București : 2011, 75 p.
3. Alexei, Corneliu. Rolul Bisericii în școală și societate // Altarul Credinței –
2004, 17 ianuarie, pag. 3 -7
4. Alina Georgeta Mag. Valoarea educației morale active. În: Educația din
prisma valorilor, Tom II, Summa Paedagogică, Alba Iulia, 2010, Aeternitas, pa g.
184-193
5. Altarul credinței, nr 5 -6 2014, pag. 20, 21.
6. Antonescu G.G. Educația Morală și Religioasă în școala Românească.
București: Cultura Românească, 1937, 187 p.
7. Bel Valer. Misiunea bisericii în lumea contemporană. Cluj -Napoca:
presa universitară Cluj eană, 2002, 195 p.
8. Blîndul Valentin Cosmin. Formarea comportamentului pro -social al
tinerei generații prin intermediul educației morale: În: Educația din prisma
valorilor,Tom II, Summa Paedagogica, Alba Iulia: 2010, Aeternitas, pag. 97 -100.
9. Boldirescu Ser ghei, Svetlana Boldirescu: Religie. Ghidul profesorului.
Chișinău: Cuvintul ABC. 2011.
10. Bujor Nicolae, Rodica Calistru, Ion Mahu, Pr. Mihail Smerea. Educația
moral spirituală ghid conceptul. Chișinău : 2001, pag. 5 -28.
11. Călugăr Dumitru. Catehetica. Cluj: Rena șterea, 2005.
12. Choppin Alain. L’Histoire des manuels scolaires: une approche
globale, Histoire de l’éducation, În : Histoire de Leducation, 1980, nr. 9, 25 p.
13. Costandache Ana -Elena. Promovarea valorilor morale în texte literare
din manuale delimba și literat ura română pentru clasele gimnaziale, În: Educația din

76
perspectiva valorilor. Idei, concepte, modele: Tom III Summa Theologiae, 4 -5
octombrie 2013. Cluj -Napoca: Eikon, 2013, pag. 180 -188.
14. Cuciureanu Monica, Simona Velea. Educația moral -religioasă în
sistem ul de educație din România, Institutul de Științe Ale Educației Laboratorul
Teoria Educației, București: 2008, 140 p.
15. Cucoș Constantin. Educația Religioasă, repere teoretice și metodice. Iași:
Polirom, 2012, 243 p.
16. Cupcelea, Valeriu. Locul și rolul profeso rului în formarea moralității
tinerei generați în spiritul moralei creștine, Materialele Conferinței Internaționale:
Educația din perspectiva valorilor. Idei, concepte, modele: Tom III Summa
Theologiae, 4 -5 octombrie 2013. Cluj -Napoca: Eikon, 2013, pag. 82 -87.
17. Curierul Ortodox, 1996, nr. 1, pag. 2
18. Curriculum național la disciplină ,, Dirigen ție”.
19. Curriculum național la disciplină ,,Religie” pentru creștini de rit
evanghelic
20. Curriculum național la disciplină ,,Religie” pentru Cultul orthodox.
21. Dan Potolea, M arin Manolescu: Teoria și metodologia curriculumului,
Chișinău, 2006
22. Dorin Opriș. Demersuri creștine ale pedagogiei modern. București:
editura didactică și pedagogică , R.A, 2012, 398 p.
23. Goraș -Postică Viorica. Educația morală ca dimensiune finală a educați ei
religioase și a educației civice, În: Didactica Pro, Educație Morală, Chișinău, nr 3,
iunie 2010, pag. 33 -37.
24. Horga Irina. Abordarea educației religioase în sistemele de invățământ
europene, demersuri investigative în educația religioasă. Alba Iulia: Reîntregiria,
2010, pag. 31 – 48.
25. Horga, Irina. Educație și religie, Puncte de vedere . Cluj -Napoca:Eikon,
2013. 203 p.

77
26. Ionescu M. Instrucție și educație, paradigme, strategii, orientări, modele.
Cluj: Eikon, 2013, 239 p.
27. Ivanov, Maria. Tinerii despre educ ația religioasă, Altarul Credinței, 2001.
Februarie, Nr. 2, pag. 3 -9
28. Kristov Nina. Educ ația religioasă în școală, În: Educația moral, etică și
spirituală în contemporanietate, Chișinău, 2004, pag. 116 -118.
29. Lungu Viorelia . Familia între valorile moral -spirituale și valorile
economice, studia universitatis moldaviae, 2014, nr.5(75),pag. 56 -60.
30. Madan, Vlad, Predarea religiei în școală – imperativ al timpului, În:
Altarul Credinței, 2009, 10 iulie, Nr.13, pag. 18 -22.
31. Mîndâcanu Virgil. Pedagogia Creștină. Chișin ău:Baștina -Radog , 2006,
406 p.
32. Mîndâcanu Virgil. Pedagogia Creștin -ortodoxă. Chișinău: Iulian, 2014,
636 p.
33. Mîndâcanu Virgil. Profesorul Maiestru . Chișinău: Pontos, 2009, 628p.
34. Moșin Octavian. Rolul disciplinei ,,religiei” în stabilirea principiilor
umane și a normelor etice, În: Altarul Credinței, 2007, 20 iulie, Nr. 11 -12.
35. Munteanu Felicia. Personajul literar și influența sa asupra dezvoltării
morale a elevilor din ciclul primar, În: Educația din prisma valorilor,Tom II, Summa
Paedagogica, Aeternitas, Alba Iulia, 2010, pag. 237 -248,
36. Olivia Andrei . Parteneriatul (Educațional) Instituțional ca Prioritate
managerială în organizația școlară parteneriatul Școală -Biserică, București, 2010, 246
p.
37. Opriș Monica, Dorin Opriș. Cercetare și Religie, repere și demersuri
comune, Cluj: Eikon, 2013, 262 p.
38. Opriș, Monica. Cercetarea pedagogică în domeniul educației religioase ,
Alba Iulia, Reîntregirea, 2004.
39. Patriciu Vlaicu, Locul și rolul recunoscut Bisericil or în țările Uniunii
Europene, Cluj:Arhidiecezana, 1998, 211 p.

78
40. Păcurariu Mircea. Basarabia aspect din istoria bisericii si a neamului
românesc, Iași, 1993, 152 p.
41. Penciu Ligia. Dirigintele și/sau consilierul școlar ca factori de susținere
în clarificarea v alorilor elevilor, În: Educația din prisma valorilor,Tom II, Summa
Paedagogica, Alba Iulia: Aeternitas, 2010, pag. 231 -237.
42. Petrovan Ramona -Ștefana. Educația moral -religioasă prin activitățile
integrate la nivelul învățământului preșcolar. În: Educația din prisma valorilor, Tom
II, Summa Pedagogica, Alba Iulia, 2010, Aeternitas, pag. 146 -159.
43. Popescu Leontin, Curs. Introducere în Teologia Morală Ortodoxă, Cluj:
2009, 265 p.
44. Religia și Școala: Cercetari pedagogice, studii, anlize, Bucuresti: 2011 ,
Didactica si Pedagogica R.A., pag. 170.
45. Roman Natalia, Educația religioasă între necesitate și actualitate, În:
demersuri investigative în educația religioasă, Alba Iulia: Reîntregeria, 2010, pag.
169-184.
46. Sarivan Ligia. Educația nonformală, informală, în relați e cu
voluntariatul. În: Educația nonformală și informală: realități și perspective în școala
românească , București: Editura Didactică și Pedagogică, 2009, pag. 64 -67.
47. Sorici Oxana. Fundamente pedagogice ale form ării competen țelor
parentale în contextul ed ucației axiologice, Chi șinău: 2013, 172 p.
48. Stan Liliana. Permanența imperativului educației prin valori . În:
Educația din Perspectiva Valorilor, Idei, concepte, Mode, Tom III, Summa
Theologaie, Cluj -Napoca:Eikon,2013 , pag. 64 -68.
49. Școala și biserica – parte neriat pentru educație, Materialele Seminarului
metodologic republican din Chișinău, 06 septembrie, 2012.
50. Șebu Sebastia, Omica Opriș, Dorin Opriș, Alba Iulia: Reîntregeria, 2000,
291 p.
51. Ursu Valentina. Metodologia Educației, Chișinău: Pontos, 2010, 300 p.

79
52. Usca Ana. Rolul activităților religios -moral în armonizarea relațiilor
elev-elev. În: C oordonatele cercetării pedagogice în domeniul educației religioase,
Alba Iulia: Reîntregirea, pag. 107 -124.
53. Vinicenco Elena. Educația moral ă, etică și spirituală în c ontextul noilor
educații . În: Educația moral, etică și spirituală în contemporanietate, Chișinău: 2004,
pag. 62 -66.

54. Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1873, nr 20.
55. Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1874, nr 19.
56. Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1875 , nr 19.
57. http://www.calificativ.ro/blogs/teodora1111/500_DE_CITATE_CELEB
RE-p254.html

80
Anexe

Chestionar
Educația moral -spirituală în etepa liceală
Dragi elevi!
Într-o societate secularizată apare o întrebare care ne frămîntă foarte mult. Este necesară disciplina Educația
moral -spirituală? În acest context venim cu un șir de întrebări pe marginea subiectul menționat pentru a vă afla opinia
Dvs.
Vă mulțumim anticipat pentru răspunsuri!
Clasa___________ Liceul______________________________________
Religia___________________

Localitatea / raionul………………………………………………………………………………………….. .
1. Ce cunoașteți Dvs despre disciplina educația moral spirituală ?
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_____________________ __________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
________________ _______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

2. Ați do ri ca ora educație moral -spirituală sa fie disciplină obligatorie?
Da 3, 4
Nu 5

3. Complictați lista de mai jos și selectați în ordinea prioritătii temele pe care le -ați dori să le studiați în cadrul orei e d.
moral -spirituală.
Familie creștină tinerii și viața intimă păcatul și consecintele lui

tinerii și viața virtual ă Biserica și tinerii

4. Din lista propusă în ordinea priorității ierarhizați unde se regăsește ora educația moral -spirituală.

5. Aț i dori ca ora educatie moral -spirituală să fie obligatorie înlocuind altă discipli nă din programul de învățamînt? Care
ar fi disciplina care o doreți sa o înlocuiți? Argumentează
________________________________________________________________________________________ ______
________________________________________________________________________________Educație Moral -spirituală
Limba și literatura Română
Literatura Universală
Biologi a
Chimie Limba Franceză
Limba engleză
Fizică
Informatica
Matematica Istorie
Educație civică
Geografie
Educație fizică

81
_________________ _______________________________________________________________
________________________________________________________________________________
____________________________________ _______ _____________________________________
6. În ce masură te -ar ajuta ora de educație moral -spirituală în viața cotidiană? Încercuiți. O singură variantă
de răspuns.
A Foarte mult B mult C Puțin D Deloc

7. Cine după părerea dvs. ar fi persona cea mai potrivită pentru a preda disciplina ducație moral -spirituală? O singură
variantă de răspuns.
A Profesorul B Preotul C altă persoană enumerați___________________________________

8.După părerea dvs. ce trebuie să fie evaluat în cadrul disciplinei educație moral -spirituală? Încercuiți. O singură
variantă de răspuns
A Cunoștințele elevilor B comportamentul moral -religios C alte aspecte_____________

9. După parere ta ar putea ora de educație moral -spiri tuală să -ți schimbe comportamentul?
Da A pozitiv b negativ
Nu