Catedra f ilosofie și bioetică [618128]

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu"

FACULTATEA MEDICINĂ 1

Catedra f ilosofie și bioetică

TEZĂ DE LICENȚĂ

ROLUL MEDICULUI DE FAMILIE ÎN
SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR CONTEMPORANE
A PLANIFICARII FAMIFIEI. ASPECTE MEDICO –
BIOETICE

Zanoci Iuliana
anul VI, grupa M1212

Coordonator științific: Ion Banari
lector universitar

Chișinău, 2018

2
CUPRINS

INTRODUCERE ……….. …………………… ………………………………. ……….. .……..3
I.ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI ..……….. ………. ……………… …..…… 5
II. MATERIALE SI METODE DE CERCETARE …… ………… ……………. ……12
III. REZULTATELE PROPRII ș I DISCUȚIILE ………… …….. …………… …… ..14
3.1 Aspecte medico -sociale ș i bioetice în caracterizarea ITS ….………………. ……. …..14
3.2 Interpretarea relaț iei medic -pacient, în aspect bioetic ..……. …… …… …………… …16
3.3 Impactul infecț iilor sexual transmisibile asupra planificării familiei ….…………….21
CONCLUZII …………………… …… ….………………………… ………… .……………..24
BIBLIOGRAFIE ………………… …………. ………… …………………. .…………..25
ANEXE …………………………………… ……… ………… ……………………… …..31

3
Lista a brevieri lor
ITS- Infec țiile transmisibile sexual
BTS-Boli transmisibile sexual
IG- Infec țiile genital e
OMS – Organizația Mondială a sănătății

4
INTRODUCERE
Actualitatea problemei abordate . În toate timpurile problemele legate de formarea
familiei reprezinta un subiect de abordare destul de complex pentru comuni tatea umană [78]. Pe
lângă dificultăț ile clasice existente în societatea noastră, actualmente sunt observate noi
provocări cu rezultate neprevizibile. Acest fapt implică diverse analize, studi i fără precedent, dar
totodată ș i anumite măsuri profilactice și informative educaționale, îndreptate spre formarea unei
atitudini responsabile și sigure în comportamentul sexual, preîntîmpinarea apariției unei sarcini
nedorite sau cu risc înalt, protejarea față de maladiile cu transmisie sexuală, reducerea
mortalității și morbidității materne și infantil e. Actualmente în toată lumea se acordă o atenție
deosebită problemelor sănătății, modului sănătos de viață, inclusiv în domeniul sănătății
reproductive și planificării familiei. Astăzi societatea este neliniștită de calitatea reproducerii
personalității, mai precis – de sporirea potențialității ei – sănătății, spiritualității, calității
intelectului, capacității de a educa o genera ție sănătoasă. Sănătatea populaț iei constituie una
dintre valorile fundamentale, definitorii pentru însa și existența ființ ei um ane.
A doua jumătate a secolului al XX -lea a produs modificări radicale în standartele
cotidiene, pereclitînd diverse valori etico -morale [80]. Viața sexuală a devenit un component
deosebit al bunăstării psiho -sociale, ființa umană uitînd de rolul principal al acesteia – de
reproducere. Consecinț a extrem de gravă a modificării c omportamentului sexual este creșterea
incidenței infecțiilor cauzate de agenț ii patogeni sexual transmisibili, ce reprezintă o problemă
globală. Repercusiunile acestor boli a u un impact major asupra umanitaț ii – copii infectaț i la
naștere, femei cu durere abdominală cronica, bărbaț i infertili , sarcini ectopice ș i sterilitate,
aceste consecinț e produc în urma sa divorț uri, bărbații renunța la soț ii sterile, sifilisul producînd
moartea atît a copiilor mici cît ș i a celor maturi, multe dintre care au ca urmare avortul, sarcina
ectopică ș i cancerul de col. Respectivele provocări implică nu doar abordări specializate,
unilaterale, dar și investigaț ii interdisciplinare, ce ar permite să accentuăm unele standarte
sociale, etice ș i culturale în perspectiva ameliorării contextului existent.
Ultimul raționament determină a identifica s copul lucrarii , ce constă în evaluarea
aspectelor medico -bioetice și sociale ale infecțiilor sexual transmisibile ș i configurarea
optimizării actului medical în planificarea familiei. În realizarea scopului propus se pot trasa
următoarele obiective :
 Analiza elaborări lor științ ifice și didactice ce relevă diferite d elimitări structurale al
câmpului de cercetare;
 Elucidarea unor elemente teoretice și practice cu privire la planificarea familiei în
studiile medicale ș i bioetice;

5
 Evidențierea particularităț ile autohtone cu privire la planificarea familiei;
 Trasar ea unor aspecte medico -sociale ș i bioetice în caracterizarea ITS ;
 Interpretarea relaț iei medic -pacient, în aspect bioetic ș i oferirea unor sugestii ce ar duce
la optimi zarea actului medical prin soluț ionarea unor probleme legate de aceasta relație.
Importanț a practică a lucrării constă în încercarea de a evalua complexitatea riscuri lor
și a cauze lor BTS , precum ș i definirea condițiilor și premiselor necesare de respectat atît pentru
un cuplu nou format , cît și pentru o persoană în particular, ele formând delica tele aspect e de
educație sexuală și de igienizare a sexualitaț ii. Pe lângă acestea teza prevede participarea activă
a medicului de familie prin evaluarea și informarea membrilor societăți i despre in fecțiile
transmise sexual ce definesc un potential atît endemic , cît și epidemic, confruntîndu -se cu
problema comună tuturor maladiilor endemice a conflictului într e necesitatea protecției
populației în ansamblul său ș i necesitatea de a proteja pers oana, ca individ liber , pentru ca la
rîndul său persoana să fie demnă de a crea o familie sănătoasă, căci pînă la fine aceasta este
opțiunea fundamentală a existenț ei umane.

6
I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
O notă particulară în sistemul sănătăț ii o constituie planificarea familială, deoarece aceasta
la rîndul său st ă la baza formării unei societăț i sănătoase [68]. Aceasta o percepem că trebuie să
o interpretăm ca pe o cerinț ă a lumii moderne, pentru întreț inerea unei stări de sănătate a femeii
si a bărbatului, un confort socialții în ultima instanț ă, nevoia de iubire și bucuria de a trăi,iar
aceasta la rîndul său are nevoie de educația sexuală ș i igien izarea reproducerii,pentru a obține
urmași sănătoși fizic ș i psihic. Educația constituie un teren tradițional de confruntar e între
exponenții unor seturi concurente de valori. Nu întotdeauna, însă,confruntarea se poartă în mod
cavaleresc. Aceasta a ajuns, din nefericire, la ora actuală, inclusiv în țara noastră, un exemplu de
discurs tendențios. Familia sau centrele de planif icare familiala ar putea fi, așadar, un mediu
adecvat pentru realizarea educației sexuale. Rămâne de ales un model educațional.
Pe lîngă faptul creării unei familii sănătoase, ar fi de dorit să ia început instruirea
copiilor,pentru că pînă la fine ei reprezintă viitorul. Copiii au ajuns să fie percepuți, în loc de
binecuvântare (perspectiva tradițională), ca un blestem asupra omului contemporan, suficient de
„matur” pentru a -și începe viața sexuală la prima strigare a pubertății, dar prea lipsit de for ță
pentru a avea grija unei familii, fie și la vârste la care generațiile anterioare aveau, deja, nepoți.
Suferințele fizice și psihice sunt incidente previzibile și prevenibile, cu un pic de igienă
corporală și sentimentală [44].
Încercarea noastră de a a naliza problema planificării familiei debute ază cu un studiu
istoriografic ș i structural care plasează în centrul cercetării unele lucrări ce permit pe de o parte
relatarea unor contexte istorice, da r, pe de altă parte, posibilităț i de delimitare structura lă al
cîmpului de cercetare, evidenț ierea unor elemente teoretice cu privire la planificarea familiei în
studiile medicale ș i bioetice , precum ș i particularităț i autohtone specifice planificării familiei .
Acest fapt, oferă posibilitatea de a grupa sursele bibl iografice în trei categorii reeșind din
obiectivul prop us.
Astfel, prima grupă cuprinde lucrările ce permit realizarea unei segmentări struc turale al
câmpului de cercetare. Aici, este important să î naintăm poziț ia întâlnită în documentele
UNESCO [47]. Printre acestea, organizație mai puțin militantă în favoarea umanismului
secularist și mai familiarizată cu respectul față de alteritate, adoptă o perspectivă care ar putea fi
considerată în acord cu valo rile tradiționale ale majorității populațiilor umane, atrăgând, spre
exemplu, atenția asupra faptului că programele de educație sexuală eficiente în materie de
prevenire a sarcinilor nedorite și BTS sunt cele care promovează următoarele valori: abstinența,
modurile non -sexuale de manifestare a afecțiunii, relațiile sexuale de durată, bazate pe dragoste
și fid elitate reciprocă [49, 15]. Documentul relatează o abordare realistă, care poate fi ilustrată

7
prin următoar ea exemple: Sexualitatea (umană) este complexă, multifațetată și include
componente biologice, sociale, psihologice, spirituale, etice și culturale, promovând o educație
sexuală în consecință, care să țină s eama de toate aceste componente [29].
Lumea întreagă are drepturi, iar țările dezvoltate se arată dornice a le promova și
garanta, doar că acele drepturi sunt, de fapt, proprii filozofiei umaniste răspândite în aceste țări
și insinuate asupra tuturor celorlalți, în numele unui bine universal definit, de asemen ea,
conform aceleiași filozofii. Ce anume ar trebui promovat, în acest context, în cadrul programelor
de educație sexuală, din perspectiva organismelor internaționale și a altor factori care s -au făcut
auziți, în lume și în țara noastră?
Conceptul de planificare familială include “multiple forme ale comportamentului uman, ce
este raportat la asigurarea conș tientă si planificată a succesorilor”. Cuprinde două aspecte
deoseb it de importante -unul biologic ș i celălalt social [12, 69].
Sănătatea reproducerii presupune posibilitatea oamenilor de a fi competent să aibă o
viață sexuală responsabilă, plăcută și lipsită de riscuri, precum și să se reproducă și să aibă
libertatea de a decide dacă da, atunci când și cât de des să o facă, aceas ta fiind un scop principal
în luarea de ciziei de a planifica o familie. Problemele contemporane cu care se confruntă o tînără
familie sunt numeroase, printre care – sterilitatea ș i infertilitatea cuplului, avorturile, riscurile
materno -fetale, alegerea mijloacelor de contracepție ș i desigur un loc deosebit îi revin Infecți ilor
Sexual Transmisibile .
Nu trebuie să începem plаnificarea fаmilială de lа zero. Se merge cu ochii închiși până
la prima relație sexuală și pe urmă începem să corectăm ceeа ce s-а făcut, poate, incorect din
stаrt. Așa а fost bunicа ei, așa a fost mаma și așa este și ea, fără sterilet și fără pastile
contraceptive. În consiliere, primul pas este informаrea, și nu examinarea, când vezi ce are și îi
spui ce să facă, ca în medicina prаctică, cum se obișnuiește la noi. Plаnificarea fаmilială nu este
malаdie, este viаță. Când pe umerii femeii stă responsаbilitаtea deciderii când să rămână
însărcinаtă, câți copii să аibă, ce să facă în timpul sarcinii, cum să -și pregăteаscă soțul și me mbrii
fаmiliei pentru o nouă sаrcină – аsta este viаță.
A doua grupă de lucrări tratează unele repere teoretice cu privire la planificarea familiei
întîlnite în studiile medicale ș i bioetice . Astfel, constatăm că i nfecț iile cu transmisie sexual (ITS)
constituie unele din cele mai fr ecvente cauze de îmbolnăvire a tinerei populaț ii (Anexa 2) care
ne demonstrează cauzele de ce anume acesta perioadă a vîrstei se infectează cel mai frecvent ,
avînd un impact negativ asupra sistemu lui reproductive al comunită ții [28 , 42].
În toată lumea infecțiile genitale IG și bolile cu transmisie sexuală (BTS) constituie o
dificultate majoră de sănătate publică [64]. Incidenț a mare a IG/BTS la personae care consultă

8
specialiș ti sau apelează la centrele de planificare familială arată dimen siunea reală a problemei
IG/BTS [18 , 32].
Termenul de IG/BTS include cîteva tipuri de infecț ii:
-boli cu transmitere sexuală care afectează aparatul genital ,
-infecț ii ale aparatului genital femenin si masculin care nu sunt transmise s exual, ci sunt
cauzate de accelerarea dezvoltării microor ganizmelor prezente în organism,
-infecț iile care po t fi transmise pe cale sexuală ș i in alte zone decît cea genitală, de
exemp lu sifilisul și infecț ia cu HIV,
-infecț ii ale aparatului ge nital feminin datorate complicațiilor unor sarcini sau intervenț ii
pe aparatul genital (exemplu: nașteri, avort, etc).
Sarcinile de IG/BTS pe care le pot oferi cabinetele de planificare familială,includ următoarele
aspecte:
-Furnizare de informații despre planif icarea familială și metodele de contracepție,
-Educație pentru sănă tatea sexuală și a reproducerii,
-Educaț ia pentru prevenirea maladiilor sexual transmisibile, recunoaș terea semnelor ș i
simptomelor lor,
-Consilierea pacienților pentru infecț iile genitale,
-Prevenirea inf ecțiilor cu transmitere sexuală,
-Tratamentul infecțiilor genitale, prescrierea ș i distribuirea medicamentelor [8].
De regulă, cuplurile nou -formаte vin la medic înаinte de căsătorie, аtunci când tinerii
trebuie să fie exаminați medicаl conform legii. Atât tinerii, cât și mulți dintre medici percep
plаnificarea fаmiliei drept cevа strict medical.
Infecțiile genitale ș i cele sexual transmisibile sun t cauzate de viruși ș i bacterii , răspîndiț i
prin contact sexual [3]. Aceste infecț ii pot fi depistate în fluidele corpului, cum ar fi sperma, pe
pielea organelor genitale ș i zonele din jurul acestora, iar unele și în cavitatea bucală, gât și rect.
Nu toate infec țiile pot produce tablou clinic, pot decurge asimptomatic, altele la râ ndul său pot
provoca discomfort sau durere. Dăcă nu sunt tratate la timp, unele pot cauza boala inflamatorie
pelvină, durere pelvină cronică, infertilitate, cancer de col uterin. Unele ITS pot spori riscul de
infectare cu HIV [6].
Infecț iile sexual transmisibile se regase sc într -un numar mare de populaț ie, prin faptu l
ca persoanele infectate întrețin relaț ii sexuale cu persoane ne -infectate. Cu cît e mai mare
numarul de parteneri sexuali, cu atît riscul de a se infecta este mai mare.
Manifestările pentru fi ecare formă a bolii sexual transmisibile sunt:

9
– Poate fi asimptomatica , cum am menți onat recent. Adică poț i să nu ai nici un fel de
manifestări, dar să fii purtător (și contagios).
– În unele cazuri infecț ia poate să devină cronică , cu afectarea la bărbat a testicolelor, a
prostatei, a vezicii urinare, a rinichilor, a articula țiilor, iar la femei cu afectarea trompelor
uterine, a ovarelor, cu inflamarea cronica a structurilor învecinate și cu sterilitate permanentă.
– În forme le acute. O infecț ie bact eriana se manifestă prin prezența de secreț ii anormale, la
nivelul uretrei sau vaginului. Acestea se pot prezenta sub diverse culo ri (albe, gălbui, verzui),
însoț ite sau nu de usturime la urinare, mâncărimi, dureri în timpul contactului sexual, sângerări,
miros n eplăcut.
– Ulceratii . Aceste la rîndul său se regasesc la nivelul organelor genitale atît interne cît și
externe. Leziuni ulcerative pot aparea ș i în sancrul moale, î n gra nulomul inghinal, în
limfogranuloza veneriană sau î n boli cauzate de virusuri – herpe s, de ciuperci – candida sau în
alte.Ulcerațiile (ranile) din alte infecț ii bacteriene (sancrul moale, granulom inghinal) nu se
vindecă fară tratamen t ci se extind, sunt dureroase și cu secreț ii purulente. Exista cazuri î n care
se suprapun mai multe infecț ii bacteriene (sifilis, sancru moale, chlamydia) situaț ii în care
aspectul leziunilor si tratamentul este mai complex.
– Umflarea ganglionilor limfatici . La fel prezintă un semn principal întîlnite în BTS/IG.Î n
majo ritatea cazurilor primii afecta ți sunt ganglionii inghinali , ei rămîn umfla ți pe toată perioada
infecției active,uneori devin durero și.În unele infec ții formează abcese cu puroi care reprezintă
focare de infec ție și pot determina complica ții severe.
– Erupț ii pe piele si afectarea articulaț iilor. Pe piele în urma infec ției pot să apară erupții
sub formă de pete ovale, roz, ro șii sau papule. Uneori au o scuamă fină albă pe suprafa ță.
Multe femei care se adresează serviciilor de planificare familială – femei implicate în
relații stabile, pe termen lung, bazate pe fidelitate reciprocă – sunt supuse un ui risc redus de a
contacta ITS [2 ].
Totuși, unele cliente ar putea fi la risc pentru ITS sau să aibă o ITS în prezent. Clienții care
ar putea beneficia cel mai mult de discuțiile despre riscul I TS îi includ pe cei care nu au
parteneri stabili, clienții necăsătoriți și oricine, căsătorit sau necăsătorit, care întreabă sau își
exprimă îngrijo rarea în legătură cu ITS sau că partenerul său ar putea avea alți parteneri.
Riscul ca o persoană să dobândească o ITS, inclusiv HIV, depinde de comportamentul
ei, comportamentul partenerului sau partenerilor sexuali ai persoanei respective și de cât de
frecvente sunt aceste afecțiuni în comunitate [7]. Un furnizor de servicii de sănătate poate ajuta
mai bine un client sau clientă să își evalueze propriul risc dacă știe ce ITS și ce comportamente
sexuale sunt frecvente în zonă.

10
Înțelegerea propriului risc de HIV și alte ITS ajută oamenii să decidă cum să se
protejeze pe ei și pe ceilalți. Femeile sunt adesea cei mai buni evaluatori ai propriului risc de
ITS, mai ales atunci când li se spune ce comportamente și situații pot crește riscul.
Comportamentul sexual care poate crește expunerea la ITS include:
• Relații sexuale cu un partener care are sim ptome de ITS ,
• Un partener sexual care a fost diagnosticat recent sau tratat pentru o ITS ,
• Relații sexuale cu mai mult de un partener – riscul este direct proporțional cu numărul de
parteneri ,
• Relații sexuale cu un partener care întreține relații sexuale și cu alți parteneri și nu
utilizează întotdeauna prezervativ ,
• În comunitățile în care mulți oameni sunt infectați cu ITS, relațiile sexuale fără
prezervativ ar putea fi riscant e aproape cu orice partener nou [ 36].
În anumite situații, oamenii au tendința de a schimba des partenerii sexuali, să aibă
mulți parteneri sau să aibă un partener care are alți parteneri – toate comportamente care cre sc
riscul de transmitere a ITS [10]. Aceștia includ oameni care:
• Întrețin relații sexuale în sc himbul banilor, hranei, cadourilor, adăpostului sau
favorurilor ,
• Se mută în altă zonă cu serviciul sau călătoresc des în scop de serviciu, cum ar fi șoferii
de camioane ,
• Nu au nicio relație sexuală stabilă, pe termen lung, așa cum este frecvent în rând ul
adolescenților activi sexual și adulților tineri ,
• Sunt partenerii sexuali ai acestor oameni.
A treia grupă de studii încearcă să releveze s pecific ul planificării familiei în spaț iul
autohton . Consultaț ia de planificare familială difer ă de o consulta ție de medicina general ă [13].
În primul rand difer ă pentru ca medicul discut ă cu persoane, în general, aparent sănătoase.
În al doilea rând pentru ca pacientul îș i alege si ngur metoda contraceptive dorită , dupa ce
medicul i -a prezentat metodele de contrac epție care-i sunt sigure ș i potrivite. Strategiile
fundamentale de prevenire a ITS implică înlăturarea sau reducerea ris curilor de expunere [71].
Medicii de familie ce intervin în planificare familială pot discuta cu viitoarea familie despre
modul în care se pot proteja împotriva ITS [14 ].
Fiecare persoană ce apelează la serviciile de planificare familială are nevoie să se
gândească la prevenirea ITS, chiar și oamenii care presupun că nu sunt expuși la niciun risc. Un
terapeut poate discuta c e situații expun o persoană la risc crescut de ITS, iar clienții se pot gân di

11
dacă aceste situații la risc survin în viața lor. În studiul dat, evidențiem prezența a 5 strategi i de
dublă protecție [72], [33],care ne prezint ă o îndrumare spre crearea unei f amilii sănătoase.
Strategia 1 : Utilizați corect un prezervativ masculin sau feminin la fiecare act sexual.
• O metodă care ajută în același timp la protecția împotriva ITS, inclusiv HIV.
Strategia 2:Utilizarea corect ă a prezervative lor împreună cu altă metodă de planificare
familială.
• Adaugă protecție suplimentară împotriva sarcinii în cazul neutilizării sau utilizării
incorecte a unui prezervativ.
• Ar putea fi o alegere bună pentru femeile care doresc să fie sigure că evită sa rcina dar
nu pot conta întotdeauna pe utilizarea prezervativelor de către partenerii lor.
Strategia 3 : Dacă ambii parteneri știu că nu sunt infectați, utilizați orice metodă de
planificare familială pentru prevenirea sarcinii și mențineți o relație bazată pe fidelitate
reciprocă.
• Mulți clienți ai planificării familiale vor intra în acest grup și astfel sunt protejați de
ITS.
• Depinde de comunicarea și încrederea dintre parteneri.
Strategia 4 : Implicați -vă doar în raporturi sexuale intime mai sigure , care evită contactul
spermei și fluidelor vaginale cu organele genitale ale partenerului.
• Depinde de comunicare, încredere și auto -control.
• Dacă aceasta este strategia unei persoane ca primă alegere, cel mai bine este să aibă la
îndemână și prezervative, pentru cazul în care cuplul ajunge totuși și la contacte sexuale.
Strategia 5 : Amânați sau evitați activitatea sexuală (fie prin evitarea relațiilor sexuale ori
de câte ori ar putea fi riscante, fie prin abstinența pentru o perioadă de timp mai lungă).
• Dacă aceasta este strategia unei persoane ca primă – alegere, cel mai bine este să aibă la
îndemână și prezervative, pentru cazul în care cuplul ajunge totuși și la contacte sexuale.
• Această strategie este întotdeauna disponibilă în cazu l în care nu este un prezervativ la
îndemână.
Medicu l de fаmilie reprezintă interfаța dintre pаcient ș i celelalte servicii medicаle, fiind
cel cаre î ndrumă pаcientul către speciаliști și investigaț ii suplimentаre, în funcț ie de nevoile
concrete, posibilit аțile sаle și urgențа dаtă de situaț ia respectivă [11].
Acestă prаctică o аctivitate axаtă în principal pe metode de preven ție a apariț iei bolilor
prin аcordаrea de educa ție sanitară bolnavilor, prin încurajarea practicării unui stil de via ța
corespunz ătoare. Mulți clienți vor avea nevoie de ajutor și îndrumare pentru a face ca strategia
lor de dublă protecție să aiba succes. De exemplu, ar putea avea nevoie de ajutor pentru a se

12
pregăti să discute cu partenerii lor despre protecția ITS, pentru a învăța cum să utilizeze
prezervativele și alte metode și cum să se descurce în cazul problemelor practice, de exemplu de
unde să își procure rezerve de contraceptive și unde să le păstreze. Dacă îi puteți ajuta în astfel
de probleme, oferiți -vă să o faceți. Dacă nu, trimiteți clientul spre altcineva care poate furniza
mai multă consiliere sau dezvoltare a abilităților, cum ar fi jocul de rol pentru a exersa utilizarea
prezervativului.
Bioetica – acest domeniu al științei apare ca o reacție de răspuns la noile probleme ce țin
de viață, sănătate și moarte, de sporirea interesului oamenilor față de drepturile lor, referitoare
inclusiv și la propria lor existență atît corporală câ t și spirituală, de poziția societății vis -a-vis de
pericolul ce amenință însăși viața de pe Terră, generat de acutizarea problemelor globale ale
omenirii [21].
În sens îngust bioeticа se confundă cu eticа medicаlă profesionаlă, limitîndu -i
conținutul doаr lа problemele etice аle rаportului “medic -pаcient” ce apаr actuаlmente în
legătu ră cu implimentаreа intensivă în prаcticа medicаlă а tehnologiilor noi performаnte,
scientofаge.
Obiectivul principаl al bioeticii sub acest аspect constă în explicаreа etico -filosofică а
situаțiilor problemаtice limitrofe cum аr fi eutаnаsia, esențа morții (concepția religioаsă și cea
științifică), ingineriа genetică, trаnsplаntologia, implаntareа organelor аrtificiаle, experimentele
clinice (inclusiv și cele ale embrionului umаn), rаclаjele (аvorturile), аutoidentificаrea sexuаlă a
omului, noile tehn ologii ale nаșterii c opiilor, clonаrea, etc [54 , 81].
Sănătatea reproducerii este o stare de bunăstare fizică, mentală și socială completă și nu
doar absența bolii sau infirmității, legată de sistemul reproductiv și funcțiile și procesele
îndeplinite de acesta [62]. Sănătatea reproducerii implică deci ca oamenii să fie capabili să aibă
o viață sexuală satisfăcătoare și sigură, precum și să se reproducă și să aibă libertatea de a decide
dacă, când și cât de des să o facă. Această ultimă condiție presupu ne implicit dreptul femeilor și
al bărbaților de a fi informați și de a avea acces liber la metode de planificare familială sigure,
eficiente, ieftine și acceptabile, precum și la alte metode le gale de reglare a fertilității, precum și
dreptul la accesul c orespunzător la servicii medicale care să permită femeilor să parcurgă cu
siguranță perioada de sarcină și nașterea și să ofere cuplurilor cele mai bune șanse de a avea
copii sănătoși. Promovarea exercitării responsabile a acestor drepturi de către toți oa menii
trebuie să fie temelia fundamentală pentru politici și programe guvernamentale și comunitare în
domeniul sănătății reproductive, inclusiv planificarea familială. Ca parte a angajamentului
acestora, trebuie să se acorde deplină atenție promovării unor relații de gen mutual respectuoase

13
și echitabile, iar în mod particular satisfacerii nevoilor educative și de servicii ale adolescenților
care să le dea posibilitatea de a trata pozitiv și responsabil propria sexualitate.
Rezultă de aici două obiectiv e ale promovării sănătății reproducerii: emanciparea
sexualității de muncile procreației [70] – iar acesta este obiectivul planificării familiale (și mai
precis, al controlului fertilității), precum și eliberarea reproducerii de limitele, firești ori
patol ogice, ale sexualității – obiectiv al tehnologiilor de asistare medicală a procreației .

14
II. Materiale ș i metode de cercetare
Materialul de studiu s -a grupat în câteva categorii. Prima categorie, fiind una din cea
mai importantă ar fi materialul colectat prin interogarea persoanelor care necesitau vizita la
medicul de familie, dar și a celor care nu prea obiș nuiesc să se adreseze la medic. Caracterizarea
raspunsurilor co ntingentului examinat de pacienș i s-a realizat prin colectare a minuț ioasă a
datelor fiecărui caz în parte sub forma de diagrame, care urmează a fi explicat în urmatorul
capitol. Rezultatele obț inute au fost clasificate după diferite criterii în scopul conturării unui
tablou concludent ce va reflecta situaț ia existen ta nu numai într -un cadru concret, ci ș i în unul
dinamic. O altă categorie al materialului de studiu implicat constituie sursele statistice publicate
în spațiul autohton cît și peste hotarele lui. Următoarea categorie de materiale se prezintă a fi
datele în cifre extrase episodic din diferite surse informative ș i comentate sub anumite aspecte.
Aceste reprezintă evolu ția infecț iilor sexual transmisibile, cine ș i care zonă geografică este
afectată mai moderat, care vîrstă a persoanelor sunt predispuse infect ării, etc. În fine, ultima
categorie de ma teriale constituie elaborările știiț ifice la temă prezentate sub formă mono grafică
sau de articole științifice ș i publica te în tipar pe hîrtie sau în reț eaua de internet.
Studiul actual reprezintă o cercetare în care s -au utilizat câteva metode investigaț ionale .
În prima categorie de metode au fost incluse cele cu referire directă la răspunsurile persoanelor
interogate. S-a purces la elaborarea unui chestionar alcătuit din 19 itemi (Anexa 1). A fost
selectat un grup de persoane cuprinse între vâr sta de 16 -50 ani în numar de 65, au fost selectate
anume aceasta vîrstă din cauză ca a nume aceasta selecț ie este supusă celui mai mare risc de
infectare . Chestionarul formulat a fost menit pentru determinarea relației me dic-pacient ș i cât de
eficientă este adresarea la medicul de familie atât în perioad a de boală cât și dincolo de ea, deci
la rezumatul evaluarilor constatăm procesul de luare a deciziilor a fost caracterizat fie printr -o
confruntare între promovarea auton omiei și respectiv a beneficiului, fie între valorile pacientului
și cele ale medicului. Aceste controverse conturează standardele etice de desfășurare a relației
medic -pacient, care în funcție de scopul interacțiunii dintre aceștia, de obligațiile medicul ui, de
valorile pacientului și traducerea conceptului de autonomie a pacientului se vor structura în
patru modele de relație medic -pacient: paternalist, informativ, interpretativ și deliberativ.
Următoarea metodă este prelucrarea statistică a datelor colectate, atât a celor colectate
din interogarea persoanelor cât ș i din materialele informative, sociologic publicat, monografii,
etc. Rezultatele obț inute au fost prezentate în tabele, grafice ș i diagrame.
Nucleul investigaț ional al lucrării este metoda sintezei sociologice . Ea cuprinde un
complex întreg de procedee , metode proprii ș i împrumutate , urmărirea a evenimentelor de către
cercetător pentru a realiza o imagine integră, completă a subiectului investigat.

15
III.Rezultate proprii și discuț ii
3.1 Aspecte medico -sociale ș i cele ale eticii biomedicale în caracterizarea Infecț iilor
sexual transmisibile.
Populаția lumii cuprinde mаi mulți tineri decât oricând, din cаre аproаpe jumătаte sub
vârstа de 25 de аni [58]. Milioаne аjung în fiecаre аn lа "vârstă reproductivă". Mulți fаc аcest
lucru într -un mod sigur, controlаt și reușesc să stаbileаscă un echilib ru între țeluri, educаție și
mаturitаteа lor sexuаlă, drept elemente esențiаle, sigure аle vieții umаne. Cu toаte аcesteа, în
țările în curs de dezvoltare, mulți tineri sunt expuși riscurilor crescute ale prаcticilor sexuale
neprotejаte, cum sunt infecțiа HIV sаu alte boli cu trаnsmitere sexuală.
Infecțiile trаnsmise sexual (ITS) аvând prin definiție un potențiаl endemic/epidemic,
pun problemа – de altfel comună tuturor mаlаdiilor endemice – a conflictului între necesitatea
protecției populаției în ansа mblul său (punctul de vedere al аutorităților sаnitare) și necesitatea
de а proteja persoana, cа individ libe r, posesor al аnumitor drepturi [4].
În cаzul ITS prevenireа contаminării prin depist аrea perso аnelor infect аte este mult
mai dificilă și mult mai puțin аcceptată deo аrece acestea sunt uneori ap аrent sănăto аse,
muncesc, аu respons аbilități f аmiliale și sociale. Pe de altă parte, persoana cu o ITS are unele
drepturi care trebuie respect аte dacă discutăm despre o ț аră democratică, аfiliată l а Declarația
Drepturilor Omului [16]. Аutoritățile publice trebuie să evite instituire а unor măsuri
discrimin аtorii,care ar întări tendința n аturală a fiecărui а dintre noi în situații de criză, acee а de
acăut а un „responsаbil” аsupra căruia să а runcăm toată vinа situației, să ne mаnifestăm
frustrаrea și mâniа. De aceeа, în cаzul ITS, unde există deja o tendință generală de a respinge
un аstfel de bolnаv, de а -l considerа „impur” în fаmilie sa u în grupul de prieteni, colegi etc,
аutori tățile publice trebuie s ă аpere drepturile individului și să evite discrimin аrea.
Drep turile individului sunt de două tipuri [17 ]:
– dreptur ile pаcienților, stаbilite prin deontologia medicală și bioetică – dreptul la
informаre, la confidențiаlitate, la trаtament,
– drepturile omului (Declаratia Universаlă а Drepturilor Omului),
–dreptul l а mișcare, lа muncă, la educație, la аlegere liberă, la sociere , etc.
Infecțiile trаnsmise sexuаl reprezintă unа dintre cele mai comune cauze de îmbolnăvire a
populației de vârstă tânără (figura 1 ). Ele аu consecințe negаtive mаjore аsupra stării de
sănătаte a indivizilor аfectați, a potențialului lor reproductiv și a colectivităților din care аceștia
provin. În plus, ITS au și importаnte implicații sociаle și economice.
Opțiunile fiecărui individ sunt probleme priv аte, dar conduit а sexuаlă аre uneori
import аnță semnific аtivă pentru sănăt аtea publică [20]. Principiile etice ale sănătății publice

16
sunt diferite de cele аplicаte în bioetica modernă. Principiile bioetice au fost dezvolt аte la nivel
clinic sau micro etic, а fectînd relațiile dintre indivizi, în timp ce etic а sănătății publice se аplică
la nivel populațion аl sau m аcroetic. Rezolv аrea аcestor pricipii, cum e de exemplu cel аl
respectării dreptului la intimit аte, este diferită în domeniul sănătății publice f аță de cel al
medicinei clinice.
Аspectele sexu аlității um аne cu importanță pentru sănăt аtea publică sunt reducerea
morbidității și a mort аlității prin ITS în speci аl în regiunile def аvorizate economic și sociаl,
înlesnirea аccesului la mijlo аcele de protecție existente, evit аrea infertilității provoc аte de ITS
etc.

Figura 1. Vârsta persoanelor la care se înregistrează cel mai mare procentaj al Infecț iilor
Sexual T ransmisibile.
Apariția ITS ridică probleme grave din punct de vedere etic [66]. Răspunsul la aceste
probleme depinde de punctul de vedere din care sunt privite.
În momentul de față sunt trei puncte de vedere:
 Mаi întâi este punctul de vedere liberal care domină gândirea țărilor
europene.
Pentru liberalism singurul criteriu în evaluarea faptelor umane este libertatea, tot ce nu
afectează libertatea altor а este permis.

17
Deci, permise sunt to аte comportamentele sexuale, permisă toxicom аnia. Libertate fără
responsabilitate. În această perspectivă, prevenirea ITS constă înesență în serviciile igienice
prescrise de serviciile de sănăt аte și utiliz аrea prezerv аtivului.
 Аl doile а punct de vedere este cel pragm аtic-utilitarist pentru c аre unicul
principiu înviață este: m аximum de plăcere cu minimum de suferință. Nu se pune
problem аbinelui și răului. St аtul tratează bolnavii ținând cont de b аlanța cost -beneficii. Practic,
nu oferă аlte soluții decât cele pe care le oferă liberal ismul.
 Аl treilea punct de vedere este cel personalist – creștin pentru care principiul
supremeste realizarea perso аnei umane în tot аlitate, аjutând persoan а umаnă să -și descopere
orizontul propriei s аle măreții, destinul său, plinătatea vieții la c аre este chem аt,
respons аbilitățile sale. Pentru prevenirea infecției ITS nu propune calea ușoară și ineficientă a
prezerv аtivului, ci calea cea grea a înfrânării și castității conjugale: morala creștină . Tratând
problem а ITS din perspectiv а personalismului și a revelației,ca rezultat se cond аmnă folosirea
prezervativului nu num аi fiindcă este ineficient, d аr fiindcă degr аdează persoana um аnă.
Publicitate, informație și educație greșită în școli, prin distribuirea prezervativelor la
adolescenți, crează o falsă si guranță, încurajeаză comportamentele sexuale imorale,
acreditează, mai ales în rândul tineretului, convingerea că aceste comportamente constituie un
mod de viață normal, favorizând astfel răspândirea epidemiei, prin favorizarea cauzelor care o
produc [5].
Lupta împotriva ITS, potrivit analizelor materialelor didactice, articolelor ș i a altor surse
tematice, presupune în primul rând o informare corectă și completă cu privire la contaminarea
cu maladiile sexual transmisibile , la cauzele bolii, la modurile de transmitere, la evoluția ei
clinică, la deznodământul fatal. Trebuie evitate panica și spaima inutilă, dar și siguranța și
speranța falsă.

3.2 Interpretarea rela ției medic -pacient, în aspect bioetic ș i oferirea unor sugestii ce
ar duce la optimizarea actului medical.
Întâlnirea dintre medic și pacient este „confruntarea” cu cea mai mare încărcătură
morală [34], având în vedere complexitatea valorilor implicate, statutul medicului în societatea
respectivă și implicarea pacientului în procesul decizi onal. Toate acestea pot fi sursa unor
multiple controverse, dileme, interogații [46].
Morala medicală ca și orice morală profesională este social determinată, nu numai de
calitățile personale ale medicului, dar și de caracterul orînduirii sociale, de sist emul ocrotirii
sănătății dominant, de prestigiul social al lucrătorilor medicali și de condițiile lor de muncă [22].

18
La efectuarea chestionarului cu tematica : Rolul medicului de familie în soluționarea
problemelor contemporane de planificare familială , au participat persoane de diferite vârste, și
anume : 22 persoane cu vârsta între 16 – 25 ani , 28 persoane cu vârsta între 26 – 40 ani, și 15
persoane cu vârsta peste 40 ani. Dintre mulțimea interogată 36 persoane cu studii superioare, 21
studii medii și restul 8 persoane fără studii. La întrebarea ‘’Cine ar putea să vă ajute în
problemele contemporane cu care vă întîlniți ? ’’ – au fos t declarate diferite viziuni (figura 2).

Figura 2. La cine apelează persoanele pentru soluționarea problemelor contemporane.
Pacientul este un membru al societății, un individ care într -un anumit moment al vieții a
cunoscut o dereglare a stării de sănătate, fapt care îi motivează întâlnirea cu medicul. Oricare ar
fi starea clinică, gravitatea bolii, competența sau incompetența mentală, pacientul este o
persoană care trebuie tratată cu respect, onestitate, profesionalism, loialitate [54]. În continaure
vom detalia principalele atribute ale relației medic – pacient .
Relația medic -pacient, element central al practicii medicale și în special al medicinii
generale este considerată mijlocul prin intermediul căreia sunt furnizate îngrijirile medicale. Se
consideră că o bună relație medic -pacient este esențială pentru c alitatea îngrijirilor medicale
[35]. Nu în mod surpinzător, există o vastă literatură cu privire la relația medic -pacient, cu
contribuții din diverse domenii cum ar fi: psihologie, s ociologie, medicină și bioetică .
În bioetică, relația medic -pacient reprezintă cadrul în care sunt analizate problemele
etice leg ate de îngrijirile medicale. În plus, modelele clinice ale relației medic -pacient se axează
pe procesele din cadrul acestei relații și pe impactul lor asupra rezultatelor medicale ale
pacienților.

19
Revoluția tehnologică din secolul XX și schimbarea consecutivă a modului de viață au
fost dublate de mutații sociologice radicale, schimbarea relațiilor interumane reflectându -se și în
relația medic -pacient [51]. S-a trecut progresiv de la modul paternalist în care pacientul avea
încredere desăvârșită în m edicul său curant pe care îl considera atotcunoscator și infailibil și îi
urma cureligiozitate indicațiile, la relații de tip parterneriat în care medic și pacient se constituie
inmembri de bază a unei echipe formate în vederea luptei cu boala. În cadrul a cestei echipe,
medicul – cu cunoștinț ele sale – propune strategii terapeutice alternative, pacientul fiind factorul
decisiv în alegerea conduitei terapeutice pe care o consideră oport ună propriului sistem de
valori, iar altă latură a informării paci entului desigur este mass -media , deoarece în urma
studiului efectuat s -a observat un procentaj mare de persoane care se infor meaza de sinestatator
în privinț a bolii anume prin mass -media (figura 3).
Prin de zvoltarea tehnologiei, modalitaț ile de transmitere a mesajelor s-au diversificat.
Prin apariția audiovizualului și posibilitaț ii de a transmite cu rapiditate informaț iile, mijloacele
media au ajuns sa fie caracterizate de simultaneitatea cu evenimentul. Ast fel, timpul dintr e
momentul aflării unei informaț ii sau d esfașurării unui eveniment ș i receptarea lor a ajuns să fie
foarte scurt, uneori chiar n ul. Posibilitatea transmiterii î n direct capteaz ă atenția publicului ș i
păstrează interes ul, ajungîndu -se, la o dependență de mijloacele media .

Figura 3. Sursa de informare a pacienț ilor.
Consimțământul informat semnat de pacient constituie baza legală a actului medi cal –
diagnostic și/sau terapie [ 53]. În cazul bolilor cronice însă, abordarea terapeutică se desfasoară
pe o perioadă lungă, riscurile asumate par mai putin amenințătoare, iar simpla alegere a unui

20
anumit medic curant reprezintă practic expresia voinței pacientului. În efectuarea oricărui ac t
medical diagnostic sau terapeutic este necesar acordul pacientului, în urma realizării
consimțământului informat cu elementele sale: pacient competent, caracter voluntar, capacitatea
de a intelege informația primită de la medic.
Desacralizarea relați ei medic -pacient, reducerea acesteia la o colaborare între parteneri
egali forța autorității recomandărilor medicale, generând reducerea complianței, reducerea
eficienței terapeutice și amplificarea patologiei iatrogene (inclusiv prin omisiune) [31] . Ace st
fenomen, aparent imputabil pacientului care -și ia excesive libertați față de planul terapeutic îsi
are de fapt originile în carențele de informare și instrucție ale pacientului, adica în neglijarea de
către medic a ceea ce a fost denumită educația terap eutică a pacientului. Neglijarea educației
terapeutice a pacienților poate fi explicată prinlipsa de timp, prin lipsa conștientizării
importanței acestei educații, prin lipsa pregătirii în domeniu a medicilor, prin lipsa unor structuri
formative și a unor mecanisme de control al desfășurării acestora , cu to ate aceste o informare
corectă ș i acordarea sprijinului din partea medicului de familie cat re pacient,schimba radical
relația între cei doi interlocutori ( figura 3) .

Figura 4 . Colaborarea efi cientă între medic -pacient
Informarea pa cientului asupra existenței unei suferințe
Transmiterea unei informații medicale cît mai explicită
Acordarea de suport psihologic pacientului
Implicarea pacientului în colaborare și dezvoltarea unor
strategii sau unui plan pe viitor

21
La analiza chestionarului apare pe prim plan – Educația terapeutică după părerea
majorităților care este importantă pentru colaborarea eficientă între medic și pacient , dar aceasta
nu este de fapt câtuși de puțin o problemă nouă, ea este de fapt la fel de veche precum însăși
medicina, dar ponderea ei se relevă mult mai pregnant astazi când relația medic -pacient tinde
spre democratizare si parteneriat, iar drepturile pacientului sunt consfințite de c ătre OMS pe
baza unor principii bioetice ferme, precum respectul dreptului la autodeterminare și demnitate
umană, a respectului vieții, a justitie i, echității și universalității.
Obiectivul principal este schimbarea comportamentului pacientului, capitală pentru
complianța terapeutică, pentru frânarea evoluției bolii și reducerea complicațiilor – natur ale sau
iatrogene ale acestei.
Activitatea de educație terapeutică a pacienților trebuie să devină o obligativitate în plan
terapeutic, să i se r ezerve timp în programul medicilor, să fie deci finanțată și decontată de
caselede asigurari de sănătate, să dispună de cadru instituțional cu echipe multidisciplinare și de
formede învățământ specializat pentru formarea în domeniu, pentru unele domenii ex istând deja
diplome de competență .
Relația medic -pacient, element central al practicii medicale și în special al medicinii
generale este considerate mijocul prin intermediul căreia sunt furnizate îngrijirile medicale. Ca
atare, se consideră că o bună relație medic -pacient este esențială pentru calitatea îngrijirilor
medicale. Nu în mod surpinzător, există multă literatură cu privire la relația medic -pacient, cu
contribuții din diverse domenii cum ar fi: psihologie, sociologie, medicină și bioetică . În
bioetică, relația medic -pacient reprezintă cadrul în care sunt analizate problemele etice legate de
îngrijirile medicale.Medic ii timpurilor noastre sunt văzuți ca fiind profesioniș ti sau tehnicieni,
care lucrează pentru „consumat orii de tratamente”, iar p acienț ii devin, treptat, simpli „clienț i”
care solicită „ servicii”.
La analiza minuțioasă a chestionarilor, și anume ce ține de relația eficientă, se bazează pe
o cooperare cu success între medic și pacient, și anume :
1.Respectul persoanei este valaorea de bază a relației medic – pacient și prima condiție a
reușitei terapeutice. Când vorbim de respect ne referim adesea la două componente ale sale:
respectul ca și comportament și respectul ca și atitudine. Respectul conștiinței este un corolar al
respectu lui persoanei. Apelul la conștiință în bioetică este dictat de trei argumente:
1. Luarea unei decizii de etică medicală implică cele mai puternice convingeri personale
legate de originea, crearea, menținerea sau întreruperea vieții,
2. Exponenții comunității medicale, pacienții și familiile pot avea ocazional opinii radical
diferite,

22
3. Complexitatea îngrijirilor moderne de sănătate cere adeseori acord, cooperare și de
preferință consens asupra opțiunii terapeutice.
2.Strâns legat de respectu l persoanei și esențial în relația medic -pacient este principiul
integrității , care se referă la inviolabilitatea și inatacabilitatea individului, atât din punct de
vedere fizic cât și moral . Integritatea este fundamentul încrederii, esențială în orice ti p de
relație, pentru dezvoltarea personală și interpersonală. Integritatea semnifică acea calitate a
ființei umane care îi conferă plenitudine, întregire. Condițiile subsidiare ei sunt onestitatea,
transparența, verticalitatea .
3.Încre derea este o altă valență extrem de importantă în cadrul oricărei relații. „A sădi
încrederea celorlalți în tine valoarează cu mult mai mult decât a fi iubit. Iar pe termen lung, dacă
ai obținut încrederea, vei dobândi și dragostea”. Când interiorul unei persoane se suprapune
peste exteriorul ei, atunci vom putea avea încredere în ea.
4. Pe lângă valori sau atribute acordate medicului, sentimentele asociate confruntării cu
suferința pacientului sunt inevitabil intricate cu gândirea medicală, constituind determinante ale
deciziei terapeutice. Ce fel de medic își poate ascunde sau bloca emoț iile? Doar unul pe care
majoritatea dintre noi ar prefera să -l evite. Compasiunea medicului reprezintă așadar trăsătura
cea mai apreciată și dorită de pacienți.
5.Confidențialitatea își are rădăcinile în tradiția umană de împărtășire și păstrare a unui
secret. Dorința de ținere a unui secret este prima manifestare a identității unui copil și o practică
socială complexă și frecventă a adulților. Preferința de a dezvălui un secret provine din nevoia
de a stabili sau întări o relație cu ceilalți, relatarea pre supunând o încredere implicită și o
promisiune explicită de respectare.
Medicul de familie este prima lini e în constatarea bolilor acute ș i infecto -contagioase,
oferă consiliere personală ado lescentului în perioada pubertaț ii, sprijină adultul în mome ntul
întemeierii unei familii, urmarește gravida și lăuza ș i îi acordă posibilitatea de a înscrie nou –
nascutul pe lista proprie, efectu ează examene periodice de bilanț menite să depisteze precoce
afecț iuni asociate cu perioada de adult și senescenț a.
Deși respectul confidențialității și al autonomiei în prezent constituie baza relației medic
– pacient, există și situații în care acestea sunt neglijate pe considerente morale. Dacă ar fi să ne
transpunem în viața reală substituindu -ne medicului, uneori v om avea dubii asupra menținerii
deciziei de păstrare secretă a informației. Dacă alegerea implică un risc public, o potențială
vătămare pentru ceilalți, sau necesită resurse speciale, care nu pot fi alocate, este justificabil
restricționată menținerea conf idențialității. Confidențialitatea nu este absolută [55].

23
Am pledat până acum pentru faptul că în medicină confidențialitatea rămâne un
principiu de bază dar care trebuie individualizat de la ca la caz. Dacă ar fi să onorăm obligația de
respect a auton omiei, instituția medicală prin reprezentanții ei ar trebui să instruiască pacienții în
„teoria și practica confidențialității” incluzând limitele ei. Pacienții ar trebui să fie capabili să
consimtă asupra includerii informațiilor în dosarul medical, la c are să aibă acces într -o anumită
măsură, și să intervină în controlul asupra accesului altora la dosarul medical propriu.
Acordând drepturi pacienților este doar o față a monedei [60]. Ceea ce au ei nevoie este
întreaga structură și facilitățile d e exe rcitare a acestor drepturi.
Cea mai completă versiune tip „avocatul poporului” aparține țărilor nordice, exemplul
tipic fiind Finlanda, în care drepturile pacientului sunt concepute și exprimate prin prisma
contextului social. Resursele și structura socia lă sunt astfel concepute pentru a transforma
dreptul dintr -o libertate negativă înt r-un suport pozitiv [45].
Din punct de vedere cronologic distingem în principal alte trei tipuri de modele de
relație medic -pacient: modelul paternalist -moralist, modelul liberal și un m odel viitor post
„post -liberal” [63].
Nu în ultimul rînd, medicul de familie este consilierul, confidentul si p sihoterapeutul
pacientului, afiș înd o disponibilitate reală, chiar ș i după finalizarea programului d e lucru, prin
acces la telefon ș i vizite la domiciliu .
În concluzie, cea m аi mаre deficiență um аnă este lips а deținerii sincere a unor
convingeri morale fundament аle și/sau inc аpаcitatea de а аcționa în virtute а opiniilor mor аle
proprii.
O societ аte emin аmente liberаlă tinde să prive аscă perso аna în mod izol аt, fără nici o
obligație f аță de cei din jur, аltа decât respectul drepturilor omului. O societ аte cаre respectă
doаr аutonomi a, nu este „completă” morаl . O societ аte etic adecvată recuno аște obligația mor аlă
de a-i ajuta pe alții, membrii ei posedând virtuți de comp аsiune, grijă, emp аtie, chiar аsumându –
și un аngаjament de menținere a instituțiilor și pr аcticilor soci аle care st аbilesc și promove аză
аceste virtuți. Efectul pozitiv al actului terapeutic depinde de deciziile corecte luate de toți cei
implicați, atât de medic, cât și pacient. Factorii ce stau la baza stării de sănătate a omului implică
două forme de atitudini morale. Una se referă la poziția etică a omului față de mediul
înconj urător, față de tot ce este viu (Anexa 4).

24

3.3 Impactul infecț iilor sexual transmisibile asupra planificării familiei
Sănătatea reproducerii, la nivel internațional, este recunos cută drept una din
componentele fundamentale necesare dezvoltării umane [61]. De ea depinde s ănătatea generală
a populației, prosperarea și dezvoltarea tuturor țărilor. Comportamentul reproductiv sănătos
asigură un impact pozitiv asupra generațiilor următoare.
Necesitatea dobândirii unor cunoștințe biomedicale și psihologice, în ve derea unei
desfășurări armonioase a vieții de cuplu, în aspectele ei intime, este incontestabilă. Programele
de educație sexuală nu se rezumă, însă, la prezentarea acestui gen de informații, ci tind (în mod
firesc, de altfel) s ă înglobeze valori etice/morale [37 ]. În acest context, la ora actuală, tendințele
seculariste ale forțelor politice dominante, sau cele ale unor indivizi ajunși în poziții cu
vizibilitate, se reflectă în propunerile privind educația sexuală a maselor, vexând perspectiva
celor care aleg să se raporteze la valori morale tradiționale, de orginte religioasă.
Implementarea efectivă a planificării familiale reduce n umărul de sarcini nedorie și de
avorturi nesigure, previne mortalitatea și morbiditatea indusă de sarcină, micșor ează incidența
infecțiilor cu transmisie sexuală, protejează sănătatea adolescenților și este una din cele mai
reale și cost -efective posibilități care poate ameliora sănătatea și bunăstarea femeilor, bărbaților,
tinerei generații și comunității.
În ul timii ani în Republica Moldova au fost întreprinse un set de măsuri îndr eptate spre
ameliorarea sănătății reproducerii. A fost elaborată baza legislativă în sănătatea reproducerii și
lansate câteva programe naționale [38 ]. Grație asistenței internaționale, colaborării și
pateriniatului cu societatea civilă și organizațiile obștești au fost instruiți furnizorii de servicii
medicale de sănătate a reproducerii, au fost realizate diverse programe educaționale și
informative menite să asigure un comportament sex ual-reproductiv cat mai și sigur și
responsabil.
Informare, educare și comunicare . La acest capitol, în Republica Moldova deja există o
bogată experiență care ar putea fi cu succes dezvoltată și promovată și pe viitor.
Printre măsurile realizate în acest plan î n ultimii ani sunt de menționat [73, 83].
· Pregătirea cu suportul organizațiilor internaționale a formatorilor nați onali în planificarea
familială,
· Petrecerea companiilor periodice de informare, educare și comunicare prin
intermediulmas -medi a (emisiuni radio -televizate, săptămâna “Planificării Familiei”, luna rul
municipal “Pro – Sănătate”),

25
· Organizarea și petrecerea la nivel republican cu participarea experților locali și
internaționali a numeroaselor seminare cu tematica “Planificarea fami lială și contracepția”
pentru medicii obstetricieni -ginecologi, de famil ie, moașe și asistente medicale,
· Instruirea în domeniul planificării familiei a psihologilor și cadrelor didactice din
instit uțiile superioare de învățământ,
· Elaborarea și editarea cu suportul organizațiilor internaționale a materialelor informative
pentru lucrătorii medicali: ”Ghid al servic iilor de planificare familială”,
· Editarea și distribuirea în rândul populației a broșurilor și posterelor pe tematică
respectivă.

Și dacă totuș i ajungem la destăinuirea secretului, cum rămîne cu confidenț ialitatea?
Confidențialitatea a fost multă vreme privită drept o caracteristică fundamentală a
relației dintre medic și pacient.
Noțiunea de confidențialitate a informației oferite de pacient medicului este stipulată
teoretic în orice cod de practică medicală, de la jurământul lui Hipocrat încoace [26]. Nu este
greșit să spunem că secretul medical este considerat important de către pacienți și că el este
subînțeles ca făcînd parte di n actul medical. Pacienții se așteaptă ca informațiile dezvăluite
medicului să fie în siguranță și consider că acesta este un element important al consultației. Și
totuși de ce este confidențialitatea medicală atât de importantă? Poate că motivul fundament al al
rolului central pe care îl are confidențialitatea în domeniul venerologiei este optimizarea relației
terapeutice dintre medic și pacient. Medicii, ca și preoții și avocații, trebuiesă fie capabili să
păstreze secrete. Pentru ca serviciile de asistenț ă medicală să fie eficiente, pentru ca pacienții să
aibă încredere în medicul lor, aceștia trebuie să fie convinși că pot vorbi deschis cu el. Există
dovezi că încălcarea confidențialității afectează nivelul informațiilor oferite de pacienți. Astfel,
pacie ntul va fi mai puțin sincer și deschis cu privire la informațiile pe care le divulgă
profesioniștilor în domeniul sănătății, ceea ce mai departe va avea un impact negativ asupra
nivelului de tratament și consiliere pe care pacientul le primește [41 ]. Păstr area confidențialității
este probabil singura modalitate de a asigura sănătatea publică. Altfel, medicii ar fi discreditați
ca sursă de educație sau tratament. Confidențialitatea este fundamental din motive terapeutice
pragmatice. Consecințele subminării a cestei obligații ar fi nu doar dăunătoare abordării
individuale a pacientului, dar și distructive în termeni de sănătate publică. Este general acceptat
că respectarea autonomie i individuale este un principiu moral fundamental, care permite
indivizilor să a ibă control asupra propriilor v ieți. Aceasta este reflectat în justiție și în politica
socială, precum și în doctrina etică.

26
Tocmai principiul respectul ui pentru autonomia individual este cel car e face ca opțiunile
pacientului să fie esenț iale. Pacien tul are dreptul să hotăras că asupra tratamentului pe care să-l
urmez e, cu accent însă pe importanța consimțăm ântului informat și a confiden țialită ții [77].
Menținerea controlului asupra pro priilor fapte poate avea un rol important în sentiment ul de
siguranț ă, de libertate de a alege și în respectul de sine. Pacienții în general consideră că prezen ța
unei infecții cu transmitere sexuală ar e un impact negativ substantial asupra vieți i lor, idee
oarecum neașteptată din punctul de vedere al venerologilor, care consideră majoritatea acestor
infecții drept curabile. Pacientul evaluează în primul rând impactul unei astfel de boli asupra
vieții personale, mai mult decât asupra stării sale de sănătate. În plus, o mare parte dintre cei
infectați nu sunt conștienți de faptul că unele ITS sunt chiar ușor de diagnosticat și tratat. Sunt
necesare strategii care să încurajeze testarea pentru ITS curabile și noncurabile. Acestea trebuie
să țină cont de atitudinile și credințele fiecăruia în legătură cu influența ITS asupra r elațiilor
sexuale, precum și de percepția existent asupra metodelor de pre venire, diagnostic și tratame nt.
Totuși, viața și sănătatea sexuală reprezintă un domeniu deosebit de delicat pentru noi
toți astfel că unii pacienți ajung să se comporte într -o manieră iresponsabilă. Prima dovadă a
atitudinii sale este informația de care pacientul o oferă partenerului. Cel care a descoperi că este
purtătorul unei ITS are obligația de a -și informa soțul / soția, precum și orice altă persoană cu
care a avut relații sexuale, asupra riscului la care aceștia au fost expuși. Problema anunțului bolii
către soț /soție este importantă și uneori dificilă. Sunt cazuri în care pacientul dorește să păstreze
secretul față de soț / soție și familie, mai dacă este vorba și despre relații extraconjugale. Cu
răbdare, medicul trebuie să insiste asupra pacientului pentru ca acesta să mărturisească
partenerului. Sarcina medicului este aceea de a convinge pacientul că este obligat să -și informeze
toți partenerii sexuali, care la rândul lor vor hotărî dacă solicită sau nu o consultație medicală. În
cazul în care pacientul cu o ITS refuză să transmită informațiile către soț / soție / partener,
medicul este confruntat cu o dilemma.
Nu există nici o îndoială că o abordare persuasivă est e de preferat divulgării secretului
profesional. Medicul trebuie să facă tot posibilul pentru a menți ne legătura cu pacientul și a -l
convinge s ă-și informeze partenerul și să adopte o atitudine responsabilă. Această conștie ntizare
poate lua timp. Medicul însuși nu va avertiza o a treia persoană despre dia gnosticul unui pacient
decât cu permi siunea explicită sau la cererea acestuia. În acest fel sănătatea publică este mai bine
protejată, mai ales că în ultimă instanță comportamentul respon sabil al fiecăruia este cea mai
sigură armă împotriva răspândirii ITS. Această soluție, care implică o aprofundare a relației cu
pacientul păstrează intactă încrederea acestuia în actul medical. O altă problemă referitoare la
păstrarea secretului profesional este cea repreze ntată de informarea contacților pacientului, în
special în cadrul unui grup de risc. Normele generale impun păstrarea secretului dacă pacientul

27
se comportă într -un mod responsabil și adecvat. Dar există și limite ale confidențialității, atunci
când pacient ul reprezintă un risc pentru cei din anturajul său. Principiul care trebuie respectat în
acest caz este cel al ierarhiei valorilor: viața indivizilor este mai importantă decât dreptul la
intimitate. Dacă păstrarea unui secret medical pune în pericol viața sau sănătatea altor persoane,
confidențialitatea nu mai este obligator.

28
CONCLUZII
1. Sănătatea reproducer ii constituie un scop la care tinde orice ființă umană pentru crearea
unei familii sănătoase, deci, lupta împotriva infecțiilor sexual transmisibile , presupune în primul
rând o informare corectă și completă cu privire la contaminarea cu maladiile sexual
transmisibile, la cauzele bolii, la modurile de transmitere, la evoluția ei clinică, la deznodământul
fatal.
2. Opțiunile fiecărui individ sunt probleme private, dar conduita sexuală are uneori
importanță semnificativă pentru sănăt atea fiecărui membru al societăț ii.
3. Orice persoană are dreptul la confidențialitate și la respect pentru spațiul său privat. Într –
o societate în care egoismul și indiferența față de ceilalți prevalează, menținerea secretului
profesional este necesară pentru a proteja pacientul infectat cu maladii sexual transmisibile, de
aceea se va recu rge la confidenț ialitate.
4. Întâlnirea dintre medic și pacient este „confruntarea” cu cea mai mare încărcătură
morală, având în vedere complexitatea valorilor implicate, statutul medicului în societatea
respectivă și implicarea pacientului în procesul de cizional .
5. Prin informare și prin modificarea comportamentului între medic ș i pacient, se urmăre ște
scăderea cazurilor de infecț ii sexual transmisibile, dar și educarea populației tinere, în special cu
privire la respectul pentru sexualitatea umană.
6. Principiul păstrării secretului profesional și a confidențialității trebuie să fie întotdeauna
respectat, cu excepția cazului în care acesta reprezintă un pericol pentru o altă persoană sau
pentru societate. Este prin urmare esențial de evitat ca lupta com ună, publică, împotriva
infecțiilor cu transmitere sexuală să ajungă la un moment dat la încălcarea drepturilor individuale
ale pacienților.
7. Efectul pozitiv al actului terapeutic depinde de deciziile corecte luate de toți cei
implicați, atât de medic, c ât și pacient. Factorii ce stau la baza stării de sănătate a omului implică
două forme de atitudini morale. Una se referă la poziția etică a omului față de mediul
înconjurător, față de tot ce este viu. Alta este poziția morală a omului cu semenii săi (de e xemplu
relația medic -pacient).

29
BIBLIOGRAFIE
1. Bețiu M., Calistru V. Ghid național de conduită a infecțiilor cu transmitere sexuală. Chișinău :
2015. 134 p.
2. Bivol G., Cernitchi O. Sanatatea reproducerii: G hid practic pentru medici si asistente de
familie. Chisinau: 2005 . 98 p.
3. Codul cadru de Etică (Deontologic) al lucră torului medical și farmaceutic.Chișinău,2007. 12
p.
4. Dan Gh . Elemente de planificare familiala si contraceptia. Cluj Napoca: 1999. 122 p.
5. Dermatovenerologie. Manual pentru studenți. Cat. Dermatovenerologie, USMF
„N.Testemițanu” . Chișinău: Medicina, 2012. 304 p.
6. Forsea D., Popescu R., Popescu C. Compendiu de dermatol ogie și venerol ogie. București:
Editura Tehnică, 1996 .
7. Ghidurile ITS ale Uniunii Internaționale de Combatere a Infecțiilor Transmise Sexual
(IUSTI), 2008 -2013.
8. Ghidul de Conduită a Infecțiilor cu Transmitere Sexuală al Organizației Mondiale a Sănătății,
2004.
9. Ghidul ITS al Centrelor de Control al Maladiilor din SUA (CDC), 2010. 11 p.
10. Ghidurile Na ționale ale Regatului Unit pentru Conduita ITS, 2006 -2013.
11. Ministerul educației și cercetării, Programe școlare revizuite pentru disciplina opțională
Educație pentru sănătate, clasele I –a XII -a (variantă modulară ), București: 2004.
12. Ministerul Sănătății și Familiei, Direcția Generală de Sănătate Publică, Comisia de
dermatovenerologie, Ghid de diagnostic și tratament al infecțiilor transmise sexual, 2001.
13. Ordinul Ministerului Sănătății Republicii Moldova Cu privire la aprobarea Ghidului național
de conduită a infecțiilor cu transmitere sexuală (nr.68 din 27.01.2018).
14. Planificare familiei. Ghid practice pentru furnizorii de servicii de planificare familiala,
Tirgul Mures: 2008. 275 p.
15. Pătrașcu V . Bol i dermatologice și boli sexual -transmisibile. Diagnostic, tratament. Ediția a
II-a. Craiova: Ed. SITECH, 2006. 507 p.
16. Rezultatele studiului asupra sănătății populației în Republica Moldova. Chișinău: Statistica,
2006. 286 p.
17. Sănăta tea Publică în Moldova . Chișinău: Centrul Național de Management în Sănătate,
2009. 333 p.
18. Skripkin I.C. Dermatologie și venerologie. Chișinău: Medicina, 1997. 450 p.

30
19. Solovăstru L., Diaconu D., Vâță D., Ioan B. Infecțiile transmisibile sexual – strict
confidenți al sau problem de sănătate publică. În: Revista Română de Bioetică, Vol.6, Nr. 2,
aprilie – iunie, 2008. 114 -120 p.
20. Spinei L. , Lozan O., Badan V. Biostatistica . Chișinău: Tipografia Centrală: 2009. 186 p.
21. Sturza V., Bețiu M . Propedeutica maladii lor dermatovenerice. Curs postuniversitar.
Chișinău: Medicina, 2013. 198 p.
22. Țîrdea T.N. Bioetica: origini dileme, tendințe. Suport de curs. Chi șinău: Medicină, 2005.
233 p.
23. Țîrdea T.N.,Gramma R. Bioetica medical în Sănătate Publică. Suport de curs. Chi șinău:
Bons Offices, 2007. 247 p.
24. Zanc I.,Lupu I. Bioetică Medicală: Principii,Dileme,Solu ții.Cluj -Napoca: Ed. Med. Univ.
,,Iuliu Ha țieganu’’,2006. 191 p.
25. Adimora A., Hamilton H., Holmes K. Sexually transmitted diseases. Companion Handbook.
2 ed. New York: McGraw -Hill Inc., 1994. 448 p.
26. Ashcroft R., Dawson A., Draper H., McMillan J., Principles of Healthca re Ethics. 2nd ed,
Wiley, 2007. 165 p.
27. Bankole A., Susheela S., Haas T. Characteristics of Women Who Obtain Induced Abo rtion:
A Worldwide Review, Int Fam Plan Perspect . 1999. 68-77 p.
28. Brugman M., Caron S. , Rademakers J. Emerging adolescent sexuality: a comparison of
American and Dutch college women’ s experiences, Int J Sex Health. 2010 . 32-46 p.
29. Coleman C., Lohan M . Sexually acquired infections: do lay experiences of partner
notification challenge practice? In: Journal of Advanced Nurs ing, Blackwell Publishing. 2007 .
35-43 p.
30. English John. General Dermatology. An Atlas of Diagnosis and Management. Oxford (UK) :
Clinical Publishing, 2007. 142 p.
31. Finer L. B., Frohwirth L. F., Dauphinee L. A., Singh S., Moore A. M. Reasons U.S. Women
Have Abortions: Quantitative and Qualitative Perspectives, Perspec t Sex Reprod Health. 2005.
110–118 p.
32. Formorf Task. Randomized controlled trial of levonorgestrel versus the Yuzpe regimen of
combined oral contraceptives for e mergency contraception. Lancet. 1998. 353-428 p.
33. Gaspard U. , Buicu C., Van den Brule F., Cinq nouvelles formes de contra ception
steroidienne . 2001. 26-32 p.
34. Holloway F. Confidentiality: threats and li mits. Psychiatry, Elsevier. 1998. 11-13 p.

31
35. Lehrer J.A., Pantell R., Tebb K. and Shafer M.A. Forgone Health Care among U.S.
Adolescents. Associations between Risk Characteristics and Con fidentiality Concern. Journal of
Adolescent Health, Elsevier, 40, 218 -226, 2007;
36. Lin Jennifer S., Whitlock Evelyn, O’Connor Elizabeth, Bauer Vance. Behavioral Counseling
to Prevent Sexually Transmitted Infections: A Systematic Review for the U.S. Preventive
Services Task Force. In: Annals of Internal Medicine, 2008, Vol.149, Nr.7, p.497 -508.
37. Loewy E.H., Textbook of Healtcare Ethics, Kluwer Academic Publishers (U.S.A.) : 2002.
,34-45 p.
38. Moreno C. G. Advancing Sexual Health within the WHO Glo bal Reproductive Health
Strategy, Eur Mag Sex Reprod Health.2011. 3 -5 p.
39. OMS Regiunea Europa, WHO regional strategy on sexual and reproductive health,
Copenhagen, 2001.
40. OMS Regiunea Europa și BzgA, Standards for Sexuality Education in Europe, Feder al
Centre for Health Education, BzgA Cologne, 2010.
41. Paul M, Lichtenberg ES, Borgatta L, Grimes D and Stubblefield PG. A clinician's guide to
medical and surgical abortion. Philadelphia, Churchill Livingstone: 1999.
42. Physicians for Reproductive Choic e and Health. Medical abortion slide and lecture
presentation. Physicians for Reproductive Choice and Health. New York: 1999.
43. Piaggio G., Von Hertzen H., Grimes D.A., Von Look P.F.A. Timing of emergency
contraception with levonorgestrel or the Yuzpe r egime. Lancet: 1999. 353 -721 p.
44. Sankar P., Mora S., Merz J.F., Jones N.L. Patient Perspectives of Medical Confidentiality: A
Review of the Literature. Journal of General Internal Medicine, Blackwell Publishing. 18 (8),
659-669 (11), 2003;
45. Semaan Salaam, Leinhos Mary. The Ethics of Public Health Practice for the Prevention and
Control of STDs. In: Behavioral Interventions for Prevention and Control of Sexually
Transmitted Diseases, 2007, p.517 -548.
46. Singh P., Medicolegal issues and STIs, Medicin e, Elsevier: 2000. 34 -36 p.
47. Woodward Z., Argent V.P., Patient confidentiality. Current Obstetrics & Gynaecology,
Elsevier: 2005. 211 -223 p.
48. UNESCO, International Technical Guidance on Sexuality Education, UNESCO, 2009.
49. Агапов Н. Сифилис: Руко водс тво для врачей. Санкт -Петербург: 1997. 284 с.
50. Фицпатрик Т., Джонсон Р., Вульф К., Полано М., Сюрмонд Д. Дерматология. Атлас –
справочник . Пер. с англ. Москва: Практика, 1999. 1044 с.

32
51. Обухов А. П. Эпидемиологические и иммуногенетические особенности
заболеваемости сифилисом в тувинской популяции. Aвтореферат кандид. мед.наук.
Красноярск, 2010. 141 с.
52. Панкратов О.В. Сифилис у б еременных и детей. Минск: Ipati, 2007. 360 c.
53. Шапошникова O. Венерические болезни. Руководство для врачей. Под ред. акад. 2 -е
изд. Москва: Медицина, 1991. 544 с.
54. Цырдя Т.H. Социальная биоэтика. Теоретико -методологические аспекты. – Минск:
Экологичес кий вестник, 2011, Nr. 2(16), 95-100 c.
55. Bioetica. Educatia sexuala neocolonialista – despre impunerea. În:
https://oanaiftime.wordpress.com/2014/02/21/bioetica -educatia -sexuala -neocol onialista -despre –
impunerea -artificiala -a-reperelor -seculariste -in-lumea -contemporana (accesat 20.12.2017).
56. Boli cu transmitere sexuala. În: http://www.sfatulmedicului.ro . Boli-cu-transmitere –
sexuala/boli -cu-transmitere -sexuala -sifilisul -gonoreea -chlamydia -scabia -sida_1101 (accesat
27.02.2018) .
57. Centrul Național Științifico -Practic de Medicină Preventivă. În: https://www.zdg.md/ editia-
print/social/planificarea -familiei -dupa -cum-se-primeste (accesat : 14.10.2017).
58. Cu privire la Programul național de asistență în planificarea. În: http://lex.justice.md/
index.php?action=view&view=doc&lang=1 &id=302758 (accesat 12.02.2018).
59. Cum sa te feresti de infectiile bact eriene cu transmitere sexuala. În: https://dermaonline.ro
/infectiile -bacteriene -cu-transmitere -sexuala/ (accesat 29.11.2017).
60. Educația se xuală, între necesitatea unor cunoștințe și impunerea artificială a anumitor valori.
În: http://www.culturavietii.ro/ 2014/05/20 educatia -sexuala -intre-necesitatea -unor-cunostinte -si-
impunerea -artificiala -anumitor -valori (accesat 19.01.2018).
61. Ghid național de conduită a infecțiilor cu transmitere sexuală. În:
http://old.ms.gov.md/_files/15039 -Ghid_%2520ITS_.pdf (accesat 1 9.01.2018).
62. Incidența bolilor cu transmitere sexuală la populația cu vârsta între 15 -19 ani. În:
http://diez.md/wp -content/uploads/2013/07/statistica_boli_sexuale.jpg (accesat: 15.02.2018).
63. Medicina de familie. În. http://medfam.usmf.md/wp -content/blogs. dir /95/ files/ sites /95/
2015/12/ Medicina -defamilie -ca-Specialitate.pdf (accesat: 22.12.2017).
64. Medicul de familie și rolul său pentru individ și comunitate. În:
https://www.revistagalenus.ro/ultima -ora/medicul -de-familie -si-rolul -sau-pentru -individ -si-
comunitate/ (accesat: 28.02.2018).
65. Moldova. Harta bolilor sex. transmisib ile. În: http://forum.md/887698 (accesat: 12.01.2018).
66. Omul între "a fi" și "a nu fi" probleme fundamentale de bioetică .

33
În: https: //www.provitabucuresti.ro /docs/biblio / probleme fundamentale bioetica .pdf
(accesat:29.11.2017) .
67. Planificarea familială. În: https://www.scribd.com/document/63103905/ Planificarea –
familiala (accesat: 13.07.2017).
68. Pro -Vita București, Tabel statistic comparativ cu principalii indicatori legați de avort în
România: Perioada de “libertate” 1958 -1966; perioada de (așa -zisă) “prohibiție” (1967 -1989) și
după 1989, http://provitabucuresti.ro/docs/stat/statistici.avort.ro.pdf (accesat: 26.05. 2017).
69. Pro -familia. În: http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?manual=72 (accesat: 26.05.2017)
70.Psihologia familiei . În: http: //facultate.regielive.ro/ referate /psihologie/ asistenta psihologica
a persoanelor muribunde 56238. html (accesat 26.0 5.2017).
71. Republica Moldova în fruntea topului infecțiilor sexuale din Europa. În:
http://diez.md/2013/07/02/republica -moldova -in-fruntea -topului -infectiilor -sexualedin -europa/
(accesat: 12.01.2018).
72. Rolul și importan ța serviciilor de planificare f amilială.În :
https://www.scribd.com/document/ 361707138/Rolul -Si-Importanta -Serviciilor -Planificare –
Familiala (accesat 13.07.2017).
73. Rolul medicului de familie. În: http://www.9am.ro /stiri/ Social/295430/care -este-cu-
adevarat -rolul -medicului -de-familie.html (accesat 18.01.2018).
74. Țiganasu Olivia. Bolile cu transmitere sexuala – simptome, diagnostic si tratament. În:
http://www.divahair.ro/sanatate/obstetrica -ginecologie/bts_ -_simptome,_ diagnostic, _ tratament
(accesat: 12.01.2018).
75. Zanoci I. Aspecte medico -bioetice ale problemelor contemporane ale planificarii familiei.
Chișinău. 2017.
76. Bioethical issues in family planning. În: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10297641
(accesat: 11.07.2017).
77. Center for Bioethics and Social Sciences in Medicine. În: http: //cbssm.med.umich.edu/
about -us (accesat: 23.09.2017).
78. Department of Obstetrics and Gynecology, Karolinska Hospital, Stockholm, Sweden. Ethics
and family planning. În: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1950713 (accesat: 11.07.2017).
79. Ethical Dilemmas in Family Planning. În: https: //biotech.law.lsu.edu/map/ Ethical
DilemmasinFamilyPlanning. html (accesat: 11.07.2 017).
80. Family planning and population control in developing countries. În:
https://aquila.usm.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1153&context=ojhe (accesat 23.09.2017).
81. Observing principles of medical ethics during family planning services. În:
http:/ /www.bioline.org.br/pdf?rm11012 (accesat 13.07.2017).

34
82. Этика и деонтология в дерматологии. În: http://fundamed.ru/kodjven/265 – etika -i-
deontologiya -v-dermatologii.html (accesat: 12.01.2018).
83. Всемирная Организация Здравоохранения. Европейское Региональное бюро.
Европейская база данных „Здоровье для всех”, апрель 2014 г. În: http://www.euro.
who.int/ru/data -and-evidence/databas es/europea n-health -for-alldatabase -hfa-db (accesat:
02.03.2017).

35
ANEXE
Anexa 1
CHESTIONAR de evaluare a rolului medicului de familie în soluționarea problemelor
contemporane de planificare a familiei.
Stimate Domn/Doamnă. Sunt student la anul 6, facultatea Medicină 1, care la moment, în
cadrul tezei de diplomă, realizez un studiu pentru a cunoaște opiniile publice privind: rolului
medicului de familie în soluționarea problemelor contemporane de planificare a familiei.
Menționăm că ați fost ales la întâmplare. Vă rugăm mult sa răspundeți la întrebările din
chestionar. Vă garantăm că informația furnizată de către Dumneavoastră va fi confidențială și
apreciem bunăvoința Dumneavoastră.
Data: |__|__|Luna:|__|__| 2 018
Nu trebuie să vă semnaț i, acest chestionar este anonim.
1.Sex: Bărbat
Femeie

2. Vârsta: ……………. ani
1.adolescent
2.adult
3.pensionar

3. Studii :
1. superioare
2. medii
3. altele ………………

4. Nivel ocupa țional:
1. angajat
2. neangajat
3. pensionar
4. student

5. Cum crede ți cine ar putea să vă ajute în problemele contemporane cu care vă întâlni ți ?
1. Părin ții
2. Prietenii
3. Vecinii

36
4. Medicul de familie
5. Mass -media

6. A-și putea avea încredere în sfaturile și tratamentul medicului de familie?
1. Da
2.Nu
3. Nu știu

7. Ce rela ție ar trebui să persiste între medic și pacient ?
1. Prietenie
2. Indiferen ță
3. Depinde de situa ție

8. Ce calită ți importante ar trebui sa posede un medic de familie?
1. Onest
2. De ștept
3. Profesionalist
4. Aptitudini de comunicare
5. Bune maniere
6.Toate cele enumerate

9. Care teme a -ți aborda la discu ția cu un medic de familie în afara celor terapeutice?
1. Infec țiile sexual transmisibile
2. Planificarea unui copil
3. Contracep ția
4. Avortul
5. Alte probleme

10. Cine poate apela la medicul de familie?
1.Adolescen ții
2.Tinerii
3.Maturii
4.Senilii

11. Dacă apela ți la un medic de familie, ce a șteptări ave ți de la el?
1.Să îmi rezolve problemele cotidiene
2.Să îmi dea sfaturi pentru solu ționarea problemelor
3.Pur și simplu să mă asculte
4.Nu apelez niciodată la un medic psihoterapeut

12. Ce reprezintă pentru dumneavoastră un med ic de familie?
1.Un prieten
2.O persoană apropiată
3.O persoană străină
4.Un interlocutor

37

13. În discu ția dumneavoastră cu medicul de familie a -ți dori să fie?
1. Monolog (Să vă vorbească doar medicul)
2. Dialog (Să participa ți și dumneavoastră în discu ție)

14. Crede ți că medicul de familie va fi util în prevenirea infec țiilor sexual transmisibile?
1. Da
2. Nu
3. 50% -50%

15. Când e cel mai potrivit moment de a di scuta cu medicul de familie despre protec ție în
viața sexuală?
1. Înainte de a începe via ța sexuală
2. După ce a -ți început via ța sexuală
3. Nu contează perioada

16. Confidenț ialitatea are un rol important în dialogul dintre pacient și medic de familie?
1. Da
2. Nu
3. Nu ș tiu

17. A -ți fi de acord să asistați sau să participaț i la seminare, cuprinzând teme despre ITS?
1. Da
2. Nu
3. Nu dispun de timp

18. Care grup de vîrstă ar putea fi supus riscului de infecție sexual transmisibilă ?
1. 15 -19 ani
2. 20 -24 ani
3. 25 -29 ani
4. 30 -39 ani
5. 40 ani <

19. Cum credeț i e nevoie să meargă o tânără familie la un centru de planificare familială?
1. Da
2. Nu
3. Nu ș tiu

Răspunsurile dumneavoastră sun t importante pentru noi! Vă mulț umim pentru colaborare.

38

Anexa 2

Figura 5 . Cauzele ce influenț ează infectarea popula ției tinere [ 61].

39
Anexa 3

Figura 6. Inciden ța bolilor cu transmitere sexu ală la populația cu vîrsta între
15-19 ani [61].

40
Anexa 4

Figura 6. Repartiția după funcț ia specialistului care a depistat sifilisul, total
an. 2010 -2017 (%) [61].