CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM VICOL DORIN PROBLEMA SĂRĂCIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA Lucrul Individual Conducător științific: Nume Prenume ,… [612222]

UNIVERSITATEA DE STA T DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

VICOL DORIN

PROBLEMA SĂRĂCIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Lucrul Individual

Conducător științific:
Nume Prenume , lector universitar

CHIȘINĂU -2014

2 CUPRINS

Pag.
Lista abrevierilor ……………………………………………………………………………………3
Introducere…………………………………………………………………………………………………… ……………………4

I. Abordări conceptuale privind profilul sărăciei ……………………………………………….. ……………… 5

II. Dimensiunile sărăciei în Republica Moldova..…….………………….………… ………….… 15

Concluzii și recomandări……………………………………………………………………….. …………………………2 0
Bibliografie……………………………………………………………………………………………. ………………………… 21

Anexe……………………………………………………………………………………… ……………. ………………………… 22

3 LISTA ABREVIERILOR
BERD Banca Europeană pentru Reconstruc ție și Dezvoltare
BIM Biroul Internațional al Muncii
BNM Banca Națională a Moldovei
BNS Biroul Național de Statistică
CSI Comunitatea Statelor Independente
ECE Europa Centrală și de Est
ECOSOC Consiliul Economic și Social
ESA Asistența Economica și Socială
FAO Organizația pentru Agricultură și Alimentație
FMI Fondul Monetar Internațional
ICCV Institutul de Cercetare a Calității Vieții

4 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei abordate. Constituirea economiei de piață în țările
lumii a produs schimbări esen țiale în economie și societate. Unul din fenomenele specifice
perioadei tranzi ției și cele mai grave probleme ale umani tății este sărăcia. Caracterul persistent
al acesteia este resim țit în Republica Moldova la toate nivelurile de func ționare a economiei.
De aceea, este important de cercetat profilul acesteia prin prisma economiei na ționale.
Gradul de studiere a temei . Cercetările privind sărăcia au fost abordate în diverse studii,
atît la nivel național, cît și internațional. Conceptualizarea științifico -teoretică cu privire la
sărăcie s -a realizat în lucrările lui S.B. Rowntree, A.B. Atkinson, O. Lewis, A. Mihăilesc u, A.
Sen, C. Zamfir, E. Zamfir, A. Sen ș.a. Conceptul sărăcie a cî știgat noi valen țe datorită
contribuției deosebite a cercetători lor din Republica Moldova începute în anii 90 , printre care se
regăsesc A. B arbaroșie, A. Culiuc, T. Danii, Levițchi O. etc.
Scopul cercetării constă în aprecierea problemei sărăciei în Republica Moldova .
În conformitate cu scopul propus sunt formulate următoarele sarcini :
studierea abordărilor teoretice privind problema sărăciei;
analiza sistemului de indicatori ai sărăciei;
cercetarea efectelor socio -economice ale sărăciei;
conturarea problematicii sărăciei în Republica Moldova etc.
Obiectul de studiu îl reprezintă fenomenul sărăci ei cercetat sub aspect teoretico –
metodologic și practic, în baza exemplului Republicii Moldova.
Referatul a fost elaborat utilizând următoarele metode de cercetare științifică : metoda
observației, inducția și deducția, analiza logică și sinteza, analogia și comparați a, gruparea,
selectarea. Unele rezultate sunt prezentate sub formă de figuri și tabele.
Cuvintele cheie: sărăcia, pragul alimentar de sărăcie, pragul inferior de sărăcie, pragul superior
de sărăcie, pragul de sărăcie relativă, pragul de sărăcie subiectiv ă, indicator al sărăciei.

5 I. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND PROFILUL SĂRĂCIEI
Un flagel al lumii în care trăim și care amenință să se accentue ze în anii care vin, îl
constituie sărăcia, care marchează prăpastia primejdioasă dintre cei mulți și săraci și cei puțini și
bogați. Sărăcia este definită, uneori, ca „privarea populației” sau a anumitor categorii de
populație de bunăstare [3, p.78] .
Noțiunea de sărăcie, însăși, a ridicat și ridică, încă proble me de interpretare în ceea ce
privește semnificația sa reală. Inițial, această noțiune era definită în mod „absolut”, în funcție de
mijloacele de subzistență aflate la îndemîna populației. O defi niție clasifică a sărăciei a fost
elaborată, la începutul secolului, de către S.B. Rowntree (1901), care aprecia c ă o persoană este
săracă dacă „ cîștigurile sale sunt insuficiente pentru a obține necesarul minim de menținere a
randamentului său fizic”.
Urmare a acestei definiții, considerarea resurselor și trebuințelor de subzistență ale
oamenilor a continuat multă vreme să fie un etalon pentru măsurarea sărăciei. Ulterior, asemenea
componente au fost apreciate ca fiind prea restrictive, astfel că, în p erioada postbelică au început
să fie utilizate alte forme de măsurare a sărăciei.
Alteori, ea este d efinită cu mai multă precizie: „ A fi sărac înseamnă a -ți fi foame, a nu
avea haine și locuință, a fi bolnav și nu a avea acces la asistență medicală, a ave a un nivel precar
de educație sau a fi analfabet. [5 , p.42]
În anul 1965, B. Abel -Smith și P. Townsend au utilizat, pentru prima dată, în măsurarea
sărăciei, ancheta asupra cheltuielilor familiei, apreciind că volumul cheltui elilor totale ale unei
famili i reprezintă cea mai adecvată măsură a resurselor acesteia, mult mai adecvată decît
volumul veniturilor sale totale.
În acord cu constatările studiilor sale, P. Townsend a considerat că sărăcia poate fi definită
în mod obiectiv, în funcție de „deprivarea relativă” a populației. De asemenea, el consideră că
sărăcia este „ absența sau inadecvarea dietei, dotărilor, standardelor, serviciilor și activităților
care sunt comune sau obișnuite în societate”
Definiția de lucru a sărăciei în UE este:
• „Persoane, familii și grupuri de persoane ale căror resurse (materiale, culturale și sociale) sunt
atât de limitate încât acestea să fie excluse de la un mod de viață acceptabil la minimum în
statul membru de care aparțin” . Concepte asociate sărăciei sunt deprivare și excluziune
socială .
• Sărăcia poate fi: Relativă și Absolută , Extremă , Severă , Subiectivă și obiectivă , e lungă
durată/ temporară , Comunitară , Sărăcie veche și sărăcie nouă ,
• Alte tipuri de sărăcie : Structurală , Distribuțională , Consensuală , Socială .

6 Sărăcie „ absolută” poate fi definită ca lipsa resurselor de bază necesare subzistenței
(mâncare, apă, îmbrăcăminte, adăpost etc.). Pe cînd sărăcia relativă: definită social, dependentă
de context și de cohortă – persoana este săracă în raport cu ceilalți d in jur.
Sărăcia extremă relevă „ lipsă atât de gravă a resurselor financiare încât condițiile de viață
ale persoanei sunt absolut inacceptabile pentru o societate civilizată și alterează grav demnitatea
ființei umane, producând degradări rapide și greu reversibile ale capacităților de fun cționare
socială normală”
Stănculescu și Berevoescu (2004) au deli mitat sărăcia severă ca fiind „ nivel atât de scăzut
al resurselor încât oferă condiții extrem de modeste de viață, pline de lipsuri și restricții” și “nu
blochează efortul de a ieși din să răcie și nici redresarea”.
Sărăcia obiectivă poate fi măsurată prin indicatori obiectivi (relativi sau absoluți), pe cînd
sărăcia subiectivă poate fi stabilită prin evaluarea subiecților (este un indicator al deprivării
relative).
În Franța, Statele Unite vehiculează și astfel de concepte ca: vechea sărăcie = a imigranților
needucați; și noua sărăcie – provocată de șomajul de lungă durată și inegalitatea, masificat în anii
80. În acest context, noua sărăcie este în legătură cu fenomene de excluziune social ă:
• Șomaj de lungă durată;
• Instabilitatea relațiilor sociale (divorțuri, familii monoparentale);
• Scăderea solidarității de clasă (sindicate, locuri de muncă, rețele de întrajutorare);
Sărăcia “veche” și sărăcia “nouă”
Noua sărăcie a produs „ subclasa ” (underclass) – clasă neprivilegiată de șomeri, persoane
neangajabile și subocupate, care se îndepărtează din ce în ce mai mult, fără speranță de națiune
în întregimea sa și nu împărtășesc viața, ambițiile și realizările acesteia
• Vagabonzi, clasă periculoas ă, cultura sărăciei, săraci nemerituoși
• A ceea parte a săracilor care cumulează deprivări multiple și sunt caracterizați de:
– Dependență față de stat, corelată cu o perioadă lungă de șomaj sau ieșire de pe piața oficială a
muncii;
– Izolare socială corelată c u tendința de concentrare teritorială și segregare spațială în zone
numite ghetto (ghetto poor);
– Subcultură deviantă – devianță de la valorile dominante în societate;
– Tendință de a aparț ine anumitor grupuri minoritare [4 ].
Având caracter multidimensional, sărăcia cuprinde și se extinde asupra tuturor aspectelor
vieții umane. Afectează valorile și relațiile sociale. Este știut că omul sărac are o viață plină de
privațiuni, este exclus de la ofertele sociale și culturale ale s ocietății și comunității în care

7 trăiește din cauza lipsei oportunităților, devenind un izolat, dacă nu -și găsește refugiul în
rândurile săracilor ca el. Sărăcia afectează valorile politice, inducând dacă nu sentimentul de
blazare, cel puțin starea de ind iferență față de problemele comunității și de deciziile care o
privesc. Lipsa veniturilor sau puținătatea lor afectează climatul și relațiile de familie, poziția în
societate, statutul cultural -educațional al oamenilor, iar între grupurile etnice apare c ompetiția
pentru stăpânirea resurselor. Din perspectivă culturală și educațională, sărăcia adâncește
alienarea culturală și analfabetismul, reduce ponderea celor care se pot bucura de beneficiile
culturii și științei de carte. În același timp, poate duce l a creșterea delicvenței, a ratei
criminalității, ceea ce amplifică insecuritatea și anomia socială.

Indicatorii sărăciei și pragul săsrăciei
Măsurarea sărăciei presupune în general existența unor niveluri predeterminate și bine
definite lea standartului de viață, numite praguri de sărăcie, pe care trebuie să le atingă persoana
ca să nu fie săracă.
Pragul de sărăcie este u n nivel al veniturilor sau cheltuielilor determinate pentru o
gospodărie de un anumit tip (în funcție de dimensiune, structură, mediu de rezidență etc.) ,
pentru o persoană sau pentru o unitate de consum (adult echivalent). Cu acest prag sunt
comparate pe r ind veniturile sau cheltuielile tuturor gospodăriilor pentru a stabili dacă
gospodăria respectivă este încadrată în categoria ”săracă” sau nu.
În funcție de stabilirea pragului, se calculează indicatorii incipienței și gravității sărăciei,
de aceea nivelu l pragului este esențial în stabilirea proporțiilor sărăciei, de aceea nivelul pragului
este esențial în stabilirea proporțiilor sărăciei și determinarea programelor sociale.
Corespunzător celor trei concepte de definire a sărăciei, există trei metode de a determina Pragul
de sărăcie absolută. Metodele diferă în funcție de modul în care se realizează transferarea acestor
norme în cheltuielile minime de consum alimentar, precum și de modalitățile de estimare a
cheltuielilor minime necesare consumului nealim entar. Estimarea cheltuielilor minime necesare
asigurării consumului alimentar se face pe baza Coșului de consum alimentar sau pe bază
statistică.
Cheltuielile minime necesare asigurării consumului nealimentar se estimează prin una din
metodele: calorică , proporției cheltuielilor alimentare sau normativă.
Metoda Băncii Mondiale constă în estimarea unui Coș alimentar mediu pe baza
consumurilor effective ale celor mai sărace 30% gospodării. Utilizarea consumului efectiv al
gospodăriei elimină astfel caract erul subiectiv și artificial indus de utilizarea unei diete
prestabilite, luîndu -se mai bine în calcul obiceiurile alimentare specifice populației sărace. Coșul

8 alimentar astfel stabilit cuprinde atît cantitățile medii zilnice de produs alimentare consumma te
de o persoană, cît și expresia calorică a acestui consum. Fiecare element al Coșului este apoi
corectat cu un coeficient ce reprezintă raportul dintre aportul caloric minim necesar și cel
obținut pe baza Coșului de produse alimentare. Coșul de produse alimentare ajustat este evaluat
pe baza valorilor unitare ale produselor consummate în gospodăriile de referință. Valoarea medie
obținută reprezintă pragul alimentar de sărăcie (ZF) , resp ectiv sum a minimă necesară lunar
unei persoane pentru asigurarea unu i consum caloric de 2,425 calorii/zi.
Pentru a determina cheltuielile nealimentare care intră în Pragul de sărăcie, se calculează
două valori limită (praguri), inferior și superior.
Calculul pragului inferior de sărăcie (ZL) constă în selectarea subeșantionului
gospodăriilor ale căror cheltuieli totale ce revin în medie pe o persoană sunt egale cu pragul
alimentar de sărăcie ZF. Pentru aceste gospodării se estimează ponderea medie a cheltuielilor
alimentare în totalul ch eltuielilor alimentare în totalul cheltuielilor, folosind o funcție de regresie
de tipul:
Si = a+b log(Xi/ZF)+ei, (1.1)
unde Si reprezintă ponderea medie a cheltuielilor alimentare în cheltuielile totale ale
gospodăriei i; Xi reprezintă cheltuielile totale ale gospodăriei i; a;b, parametrii ce urmează a fi
estimați.
Valoarea lui a estimează proporția medie a cheltuielilor, pentru acele gopodării care își pot
permite într -o lună să cheltuiască pentru fiecare membru o sumă egală cu pragul alimentar al
sărăciei (XI=ZF). Proporția cheltuielilor nealimentare în totalul cheltuielilor pentru acele
gospodării care cheltuiesc pentru fiecar e membru lunar o sumă totală egală cu pragul alimentar
este l -a;
Pragul inferior al sărăciei se calculează prin adăugarea la pragul alimentar al sărăciei a
sumei alocate de gospodăriile din acest subeșantion pentru bunuri nealimentare și servicii.
ZL = ZF + (l-a)ZF = (2 -a)ZF (1.2)
Pragul superior de sărăcie (ZU) se determină adaugînd la Pragul alimentar de sărăcie
cheltuielile nealimentare effectuate de gospodăriile ale căror cheltuieli alimentare pe membru de
familie sunt egale cu pragul alimentar de sărăcie. Valoarea acestui prag se determină conform
realației:
ZU = ZF/S* (1.3)
Unde:
ZU este Pragul superior de sărăcie,
ZF est Pragul alimentar al sărăciei,

9 S* este ponderea cheltuielilor alimentate în cheltuielile totale efectuate de gospodăriile
care alocă pentru alimente o sumă egală cu ZF.
ZU reprezintă cheltuielile medii lunare necesare unei persoane care alocă pentru hrană
suma aferentă satisfacerii cerințelor alimentare de bază [ 4, p.3-15].
Metoda normativă este cea mai veche metodă de studio al sărăciei. A fost utilizată de S.
Rowntree în lucrările de pionierat în domeniul cercetării sărăciei și a stat la baza stabilirii
nivelului prestațiilor sociale în cadrul Programului de asistență soicială inițiat de Beveridge în
Anglia. Determinarea minimului de trai se realizează pe tipuri standard de gospodării prin
stabilirea unui Coș de bunuri alimentare, nealimentare și servicii appreciate ca indispensabile și
prin evaluarea cheltuielilor minime necesare achiziționării ace stora. Stabilirea componentei
alimentare a Coșului de consum are la bază: necesarul de consum evaluat de nutriționiști în
funcție de vîrstă, sexul, tipul de activitate a persoanelor care compun gospodăria; nivelurile
efective ale consumului alimentar și c aracteristicile comportamentului de consum ale
gospodăriilor și prețurile comparative ale produselor alimentare;
Chair dacă nu este un instrument suficient de obiectiv pentru delimitarea celor săraci,
minimul de trai determinat prin evaluarea unui Coș de bunuri și servicii de consum poate
constitui un reper pentru analiza evoluției în timp a sărăciei precum și a diferețelor
teritoriale.
În țările dezvoltate, metoda a fost abandonată datorită dificultății de a selecționa pentru
Coșul de consum pe ce le care ar putea acoperi nevoile în condiții de raționalitate.
Metoda normativă folosită de Institutul de Cercetare a Calității Vieții1 utilizează normative
de consum, elaborate pe baza cercetărilorde către experții, care țin cont de modelul de consum
definit de cerințele unei alimentații normale, de caracterisitcile geografice și climaterice ale țării,
de nevoile imperative ale vieții în societatea românească, precum și de normele culturale ale
comunității. Coșul de produse alimentare. Nealimentare și ser vicii este exprimat în RON (lei),
suma obținută reprezentînd Pragul de sărăcie.
În utilizarea acestei metode se au în vedere Pragul de subzistență și pragul decent. Toți cei
ale căror cheltuieli/venituri totale se situează sub Pragul de subzistență sunt c onsiderați săraci.
Persoanele care se situează sub Pragul decent sunt expuse riscului de sărăcie(sunt săraci
potențiali).
Pentru evaluarea cheltuielilor unei gospodării și a membrilor acesteia se utilizează Coșul
alimentar care include cantitatea și variet atea de produse alimentare ce asigură fiecărui membru

1 Conform metodologiei folosite de Institutul de Cercetare a Calității Vieții din România

10 din gospodărie caloriile, proteinele, glucidele, lipidele, sărurile minerale, vitaminele necesare
menținerii sănătății.
În constituirea coșului se tratează distinct două tipuri majore de cheltuieli: cheltuieli
inelastice , considerate obligatorii ( de ex.:întreținere, energie electrică, telefon, transport), și
cheltuieli elastice, dependente de nivelul resurselor economice disponibile ale gospodăriei; chiar
dacă prezintă o dependență crescută față de nive lul resurselor economice, aceste cheltuieli sunt
considerate necesare chiarși în elaborarea unui prag de subzistență, în măsura în care acesta se
referă nu numai la supravețuirea fizică, dar și la participarea la viața socială.
În final au rezultat două p raguri: de subzistență și decent pentru fiecare din cele două
tipuri de gospodării, iar utilizarea scalei de echivalență a condus la două praguri stabilite pe adult
echivalent.
Metoda normative utilizată de Centrul de Statistică din cadrul Minis terului Mun cii și
Protecției So ciale2 a fost utilizată în două variante. În 1992 a fost elaborată o metodologie de
calcul al minimului de trai decent definit ca nivelul cheltuielilor necesare satisfacerii necesităților
minime de consum alimentar, nealimentar și de servicii ale unei gospodării. Ulterior a fost
elaborată Metodologia de ca lcul al minimului de suprevețuire, pornind de la nivelul minim de
trai decent diminuat prin corecția cu indicele evoluției PIB din 1989. La determinarea
normativului pentru minimul de trai s -au luat în considerare cheltuielile alimentare, cheltuieli cu
locuina, alte cheltuieli.
Stabilirea Normativului alimentar corespunzător minimului de trai decent s -a realizat pe
baza unui Coș alimentar, avînd în vedere cantitatea și calitatea nutritivă a celor mai frecvente
alimente consummate pentru acoperirea nevoilor persoanelor adulte care desfășoară o activitate
moderată. La laborarea Coșului alimentar s -a ținut cont de specificul alimentației pe parcursul
unei zile, precum și în cele patru anotimpuri ale anului. Media de calcul a fost de 2,715 calorii.
Pentru copii sub 14 ani și adulți peste 60 de ani s -au aplicat coeficienții de diminuare a
necesarului de elemente nutritie (respectînd cantitățile consummate de aceste categorii de
populație rezultate din Cercetarea bugetelo r de familie (Ancheta în gospodării ), precu m și
recomandările nutriționiștilor ( 0,783 pentru copii sub 14 ani, 0,882 pentru adulți peste 60 ani).
Agregarea catităților zilnice a dus la construirea unui Coș alimentar mediu annual.
La stabilirea cheltuielilor cu locuința au fost luate în consideraț ie chiria, energia electrică,
încălzirea centrală și alte servicii comunale, combustibil, manopera pentru reparații și construcții
noi, materiale de construcție și instalații, impozite pe terenuri și clădire, asigurări de bunuri și

2 Conform metodologiei utilizate de Centrul de Statistică din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Soicale din
România .

11 persoane. La stabilirea Coșului de servicii și produse pentru întreținerea locuinței. Din calculele
efectuate pe tipuri de gospodării, s -au eliminate gospodăriile cu venituri peste medie și
gospodăriile din grupa cu venituri cele mai reduse. S -au determinat astfel Normativele de
cheltuieli pentru gospodăriile conduse de o persoană activă din mediul urban și cel rural, precum
și pentru gospodăriile de pensionari. Sumele globale astfel stabilite au fost indexate lunar cu
indicele prețurilor și tarifele pentru produsele sau serviciil e respective. Toate cheltuielile care nu
se regăsesc în categoriile a nterioare au fost cuprinse la „ alte cheltuieli”.
Avantajele Metoda normative constau în modularizarea tipurilor de cheltui eli pe categorii
de populație ( copii, adulți active, pensionari), așa încît să se poată determina minimul de trai
decent pentru orice tip de gospodărie din ambele medii rezidențiale și operativitatea
calculului, evaluării minimului de trai decent efectuîndu -se lunar, în maximum 30 de zi le de la
finele lunii.
Pragul de sărăcie relativă se determină ca o proporție d in resursele materiale (în terme ni
de venituri sau cheltuieli) medii. Pentru măsurarea sărăciei și identificarea săracilor se folosește
un număr de variabile instrumentale alte rnative: venitul per capita sau per adult echivalent,
veniturile de consum ale gospodăriei per capita sau per adultechivalent. Pragurile de sărăcie
relativă se stabilesc ca valori ale variabilelor instrumentale utilizate.
În general, se apreciază că chelt uielile de consum reflectă mai bine disponibilitatea
resurselor declarate și nedeclarate ale gospodăriilor cu venituri mici, deoarece înclinația acestora
spre econoisire este aproape nulă. Cheltuielile sunt considerate un indicator mai adecvat decît
venitu rile deoarece măsoară satisfacerea nevoilor de consum și nu potențialul de a le satisface.
Pragul sărăciei relative se determină pe baza distribuției colectivității statistice ( populația
țării, gosodăriile) în funcție de o variabilă instrumentală. Interpr etarea sărăciei relative se face
prin considerarea persoanelor/gospodăriilor care se află sub prag, sunt într -o situație mai rea
decît celelalte.
Pragul sărăciei relative se poate determina prin două modalități:
– o primă modalitate este cea de stabilire a p riorității unui anumit procentaj de gospodării
considerate sărace din numărul total al gospodăriilor. Pragul este valoarea limitei maxime a
intervalului de venituri/cheltuieli care delimitează procentul respectiv de gospodării de restul din
distribuția var iabilelor instrumentale (exemplu: Metoda primei decile care presupune repartizarea
gospodăriilor în ordine crescătoare a veniturilor/cheltuielilor; gospodăriile situate în decila
inferioară, 10% din totalul populației, sunt considerate sărace);
– a doua modalitate constă în a considera pragurile. Se determină ca o frac țiune din
parametrii de poziție, în principal Media sau Mediana variabilelor instrumentale. De regulă,

12 distribuția persoanelor/gospodăriilor în funcție de venit prezintă o asimetrie pe stîng a, ceea ce
face ca Media să fie mai mare decît Mediana, ca urmare Rata săraciei calculate pe baza Mediei
este mai mare.
Folosirea Mediei are av antajul simplității calculării, în țelegerii și interpretă rii; dar are
dezavanta jul că este sensibilă la schimbă ri, în general din partea superioară a distribuției, ceea ce
poate cond uce la supraestimarea Ratei sără ciei.
Utilizarea Medianei prezintă avantajul măsurării mai stabile a tendinței centrale; avînd
dezavantajul că pe măsură ce crește gradul de asimetrie spr e stînga, utilizarea Medianei conduce
la o subestimare a Ratei săraciei;
Studiile comparative internaționale folosesc, în mod tradițional, metode de evaluare a
sărăciei relative.
Pragul de sărăcie subiectivă se bazează pe percepția și autoaprecierea indivizilor cu
privire la ceea ce înseamnă venituri minime neces are pentr u acoperirea nevoilor proprii.
În evaluarea sărăciei subiective se utilizează, pe scară largă, metoda venitului minim
propusă pentru prima dată de Goethard, care se b azează pe răspunsurile la o întrebare referitoare
la venitul minim necesar: „ce nivel de venit considerați dumneavoastră personal a fi absolut
minimal? Mai bine spus acela cu care, avînd mai puțin de atî t, nu va puteți satisface trebuințele.”
Metodele de a naliză a sărăciei subiective cele mai des utilizate pe plan internațional au fost
fondate și aprofundate de școala din Leyden -Olanda.
– se pleacă de la principiul de identificare a persoanelor sărace, considerînd săraci pe toți
aceea ale căror venituri nete lunare sunt mai mici decît veniturile lunare minime autoestimate,
necesare satisfacerii trebuințelor. S -a constatat că venitul minim lunar autoestimat necesar
satisfacerii trebuințelor crește odată cu creșterea venitului real și s -a dedus relația:
MY= cYă (1.4)
unde MY este v enitul lunar, α este coeficientul de elasticitate al lui MY în realație cu Y.
Logaritmînd relația respectivă, se ob ține:
ln(MY)=ln(c)+ αln(Y) (1 .5)
adică o gospodărie este considerată săracă dacă vaoarea estimată pentru ln(MY) este mai
mare decît ln(Y).
– utilizează un Chestionar de evaluare a venitului IEQ – „Income Evaluation Question”,
care ad resează următoarea întrebare: „ O gospodărie poate avea mai multe surse de venit și mai
mulți membri aducători de venit la bugetul gospodăriei. Luînd în considerare toate venituri le din
decursul unei luni, care din următoarele variante definesc cel mai bine capacitatea gospodăriei
dumneavoastră de a -și asigura trebuințele lunare?”, cu următoarele răspunsuri posibile: cu mare

13 greutate; dificil; nici ușor, nici greu; destul de ușor; ușor; foarte ușor. Se consideră că orice
gospodărie care obține un punctaj între 1 și 3 este săracă.
Determinarea unei linii a sărăciei bazate pe scor ( scored based subjective line) este
asemănătoare din punct de vedere metodologic metodei de estimare a s ărăciei din punctul de
vedere al condițiilor de viață. Chestionarul va conține întrebări de tipul „vă puteți plăti facturile
la timp?”; „estimați diferența între venitul minim necesar și venitul real lunar pe care -l obțineți”
etc.
Se constată că pragurile astfel determinate sunt situate deasupra celor calculate prin metode
tradiționale, absolute sau relative.
Specialiștii recomandă determinarea și aplicarea a cel puțin două praguri – praguri duale.
Cel mai scăzut poate fin interpretat ca un prag al sărăciei maxime sau al „ultrasărăciei” ( minim
de subzistență) și un alt prag al minimului de trai decent.
Scalele de echivalență sunt utilizate pentru trans formarea gospodăriilor în gospodării
comparabile, ținînd cont de principalele caracteristici care le pot a fecta necesitățile. Pentru
compararea n ivelului de trai între gospodării se utilizează în mod curent veniturile sau
cheltuielile pe gospodării. Acești indicatori nu iau în considerare diferențele referitoare la
mărimea, structura și necesitățile gospodărie i. La acelaș i nivel al veniturilor, o gospodărie cu doi
membri trăiește mult mai bine decît una cu șase membri. Un mod de a reflecta astfel de diferențe
este utilizarea veniturilor sau cheltuielilor ce revin în medie pe o persoană din gospodărie.
Dezavanta jul metodei constă în faptul că nu ține cont de caracteristicele demo – economice ale
membrilor gospodăriei, considerînd că toți au nevoie de aceleași cheltuieli pentru a avea acelaș
nivel de bunăstare. În plus, nu ține seama de economiile de scală în consu mul gospodăriilor,
economii ce decurg din dimensiunile acesteia.
Scalele de echivalență sunt instrumente prin intermediul cărora se atribuie fiecărui
membru al gospodăriei un anumit coeficient de ponderare.Prin acest procedeu se transformă
cheltuielile gos podăriei într -o formă particulară a cheltuielilor pe persoană în care se iau în
considerare atît mărimea și structura acestora, cît și economiile de scală.
Cheltuielile fiecărei gospodării se ajustează cu ajutorul coeficienților de ponderare proprii,
rezultați din scala de echivalență. Scalele abrupte , care dau ponderi ridicate, aproape de unitate,
începînd de al doilea membru al gospodăriei vor face ca gospodăriile mari să pară sărace și cu
cît aceste ponderi sunt mai mari, cu atît scalele vor tinde să î mpingă mai puternic aceste
gospodării către zona celor cu o probabilitate mai mare de a fi sărace. Scalele line dau ponderi
mici următorilor membri ai gospodăriei și tind să minimalizeze nevoile gospodăriilor numeroase.

14 De aceea, alegerea Scalei de echival ență este o problemă fundamentală atunci cînd se măsoară
sărăcia.
Scalele de echivalență urmăresc să reprezinte cît mai bine posibil regresivitatea costurilor
în funcție de numărul de persoane. În practică se utilizează mai multe tipuri de Scală de
echival ență, cele mai cunoscute fiind:
Scala OECD – replica modernă a primei scale de echivalență elaborată de Rowntree în
1936 – este utilizată de OECD și comunitatea Europeană.
Scala OECD este aditivă și ușor de aplicat, avînd unele limite pentru faptul că viz itează în
principal cheltuielile alimentare; celui de -al treilea membru și următorilor li se dă aceeași
importanță ca și celui de -al doilea, neținînd seama de efectele economiei de scală; nu este luată
în calcul vîrsta fiecărei persoane; acordarea unei pon deri mai mici copiilor decît adulților este
discutabilă.
Scala Van Ginneken pleacă de la premisa că partea alimentară din cheltuielile
gospodăriei este un indicator semnificativ pentru nivelul de trai, ceea ce face ca gospodăriile care
au o pondere egală a cheltuielilor alimentare să fie considerate ca avînd același nivel de trai.
Limitele acestei scale derivă în primul rînd din faptul că nu ține cont de economiile de scală
din cadrul gospodăriei; caloriile necesare copiilor sunt considerate „mai scumpe” fa ță de cele
necesare adulților, iar cheltuielile nealimentare pentru întreținerea acestora sunt considerate, de
asemenea, relativ mai mari. Utilizarea unei astfel de scale este justificată atît timp cît cheltuielile
alimentare dețin o pondere foarte mare în ansamblu cheltuielilor de consum.
Problema sărăciei și metodologia de evaluare cât mai obiectivă a acesteia, a fost studiată de
mai mulți savanți. Printre aceștia se numără și Premiantul Nobel pentru economie Amartya Sen,
care a postulat un număr de cinci axiome în urma cărora a rezultat un indicator al
sărăciei , descris astfel:
P = M[I + (1 -I) · G] (1.6)
P – indicatorul s ărăciei
M – ponderea celor cu venituri sub pragul de sărăcie în totalul populației
I – indicatorul de distribuire a veniturilor a cărui valoare 0 < I < 1
G – coeficientul Gini G = 0 , atunci toate veniturile sunt egal distribuite.
n
in
iyj yinG
1 12/ /21
(1.7)
G – reprezintă ½ din media aritmetică a diferențelor absolute dintre toate perechile de
venituri.

15 Astfel în cât:
n – numărul celor care primesc venit
μ – venitul mediu
yi – venitul individual la nivel de venit „i” al unui grup
yj – venitul individual la niv el de venit „j” al altui grup [4 , p.30].
Fenomenul „saraciei” constituie un subiect important, dar suficient de controversat și de
multe ori disputat chiar și de specialiștii în domeniu. Saracia se refera la un element cantitativ
(nivelul ob ținut al veniturilor compara t cu cel al subzisten ței), dar și la un aspect calitati v, fiind o
marime interpretata în func ție de un anume nivel al veniturilor. Statistic, pentru masurarea
saraciei, se pune problema cuantificarii veniturilor, care apoi se compara cu un anume nivel
etalon. Masurarea se poate efectua pe baza un ui sistem de indicatori, corela țiile intre ei dand
semnifica ție analizei fenomenului. Masurarea saraciei se face pe baza pragului de saracie
calculat, care func ționeaza ca un etalon î n raport cu care orice masura a fenomenului capata sens.
II. DIMENSIUNILE SĂRĂCIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Tranziția spre economia de piață a produs modificări semnificative ale struct urii veniturilor
din gospodăriile cetățenilor, ceea ce a influențat inegalitatea distribuirii generale a veniturilor,
coeficientul inegalității veniturilor, în Republica Moldova, în această perioadă aproape s -a
dublat. Salariile care sunt veniturile cu po nderea cea mai mare în totalul veniturilor disponibile
au scăzut cu 60 -70% în perioada de tranziție a Republicii Moldova spre economia de piață și au
influențat scăderea venitului disponibil total în acea perioadă. Tendințele negative în domeniul
venitur ilor disponibile, precum: aprofundarea inegalității în redistribuirea veniturilor, scăderea
relativă a veniturilor celei mai mari ponderi a populației, concentrarea veniturilor în mâinile unei
ponderi mici a populației, perpetuarea unui nivel înalt al sără ciei, au diminuat cererea agregată
de consum, au stopat creșterea producției și a sectorului real al economiei și, în consecință, are
loc scăderea, în ansamblu, a nivelului de trai al populației.
Actualmente, creșterea venitului mediu lunar, în Republica Moldova, devansează creșterea
bugetului minim de consum per capita, dar, în ritmuri lente, ca să se echilibreze, iar nivelul
inegalității sociale, caracterizate prin coraportul veniturilor celor 2 0% ale populației mai mult
asigurate și celei mai puțin asigurate este de 7,1, în anul 2006 și rămâne a fi destul de înalt.
Același raport, dar analizat în baza datelor din statele industrial dezvoltate, este mai mic de 5 ori.
Multiplele instrumente de red istribuire a veniturilor în societate prin intermediul
impozitului pe venitul persoanelor fizice, fiind pe larg folosite în practica mondială, nu se
utilizează în practica autohtonă. Printre acestea, se numără astfel de mecanisme de influență a

16 impozitelor directe asupra stării sociale a cetățenilor, cum ar fi: posibilitatea de deducere a
cheltuielilor pentru educație a lucrătorului și membrilor familiei sale; deservirea medicală;
îmbunătățirea condițiilor de trai ale cetățenilor etc;
Faptul că fenomenele sărăciei și inegalității sunt mult mai pronunțate în sate decât în orașe,
iar populația rurală este mai numeroasă decât cea urbană imprimă o importanță deosebită
realizării,în mediul rural, a strategiilor de creștere economică și reducere a sărăciei.
Crest erea decalajului dintre Republica Moldova, care ramane în continuare cea mai saraca
tara din Europa, si restul continentului european reprezinta un serios motiv de ingrijorare din
partea Uniunii Europene. Declaratia a fost facuta de Kalman Mizsei, reprezen tantul special al UE
pentru Republica Moldova, intr -un interviu aparut in în una din publica țiile „Analitique”. UE
examineaza situatia din Republica Moldova d in mai multe puncte de vedere, î nsa c el mai
important aspect consta î n faptul ca Moldova este cea mai saraca țară a continentului, a afirmat
Mizsei. El a indicat ca produsul intern brut al Republicii Moldova la un loc cu al Transnistriei
echivaleaza cu cel al multor tari din Africa. [3].
Redresarea economică a Republicii Moldova a ajutat 40% din populație să iasă din sărăcie
în perioada anilor 1999 -2004. Această reducere a sărăciei a fost răspândită pe larg și reprezintă
cea mai mare scădere (în termeni procentuali) dintre țările din regiunea Europei și Asiei Centrale
(EAC). Cu toate acestea, redu cerea nivelului general al sărăciei a stagnat începând cu 2004 pe
motivul creșterii sărăciei rurale. Datorită distorsiunilor și imperfecțiunilor pe piețele de materie
primă și de producție agricolă, producători i primesc cu mult mai puțin pentru producție ș i plătesc
cu mult mai mult pentru materie primă decât s -ar cuveni comparativ cu prețurile de paritate
internaționale.
În cele ce urmează se pot observa tendin țele în modificarea P IB-ului real și a ratei sărăciei
pentru perioada anilor 1997 -2007 (Figura 2.1)

17
Fig. 2.1 PIB și Rata sărăciei în Republica Moldova: 1997 -2007
Sursa: Strategia de parteneriat cu țara pentru Republica Moldova. Banca Mondială,
Asociația I nternațională pentru Dezvoltare, 23.12.2008, p.6

Consecințele șocurilor economice recente asupra bunăstării sociale nu sunt încă pe deplin
clare. Seceta recentă, embargo -ul la vinuri și creșterea continuă a prețurilor la produsele
alimentare și la energie ar putea avea un impact considerabil asupra nivelului sărăciei. Spre
exemplu, deficitul re lativ de produse alimentare în țară a produs o creștere bruscă a inflației
alimentare, care este la moment sursa principală a inflației indicelui prețului de consum.
Conform estimărilor, inflația prețurilor alimentare an -de-an a crescut cu 24% în mai 2008, prețul
la pâine, fructe și lapte crescând cu respectiv 20%, 56% și 24%. În aceeași perioada a anului
trecut, inflația prețurilor alimentare era de circa 5%. O notă de politici recentă referitoare la
creșterea prețurilor la produsele alimentare în EAC, ce simula impactul creșterii prețurilor la
grâne asupra sărăciei în regiune, a sugerat că incidența sărăciei în Moldova ar putea crește cu
aproape 3 p.p. Mai mult ca atât, cheltuielile pentru produse alimentare reprezintă circa 60 la sută
din cheltuielile cel or mai sărace gospodării casnice – accentuând că mărirea prețurilor la
produsele alimentare ar putea avea un impact considerabil asupra bunăstării. Totuși, estimările
foarte preliminare sugerează că în anul 2006 sărăcia s -ar putea să se fi redus. O evaluar e mai
sistematizată a acestei dinamici mai urmează încă a fi efectuată.

18 Tabelul 2.1. Privire de ansamblu asupra s ărăciei3

2004 2005 2006 2007
Incidența
sărăciei , % 26,5 29,1 30,2 25,8
Severitatea
sărăciei , % 2,5 3,2 3,0 2,1
Orașele mari 6,9 5,9 20,6 14,0
Orașele mai
mici 34,9 34,2 30,1 23,8
Zonele rurale 31,2 36,0 34,1 31,3
Sursa: Strategia de parteneriat cu țara pentru RM. Banca Mondială, Asociația
Internațională pentru Dezvoltare, 23.12.2008 , p.8
Sărăcia în Moldova rămâne a fi un fenomen preponderent rural. Îmbunătățirile
metodologice din Cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice (CBGC) împiedică o comparație
directă între informația din 2006 și cea din anii precedenți Totuși, ultima Notă de măsurare a
sărăciei efectuată de guvern indică un profil în general consecvent cu precedenta Evaluare a
sărăciei a Băncii Mondiale. Circa un sfert din populație este săracă și aproximativ 70% din cei
săraci locuiesc în comunități rurale, conform CBGC din 2007. Incidența sărăciei urbane este de
14%, în timp ce incidența sărăciei rurale e ste de 31,3%. Conform datelor anterioare, cei mai
mulți săraci sunt în rândul pensionarilor, fermierilor și lucrătorilor agricoli. Sărăcia în rândul
fermierilor reflectă lipsa oportunităților economice în regiunile rurale și în sectorul agricol. În
plus, n ivelurile sărăciei cresc odată cu mărimea gospodăriei casnice (numărul membrilor
gospodăriei), în special în cazul celor cu copii mici. De fapt, sărăcia în rândul copiilor depășește
pe cea din rândul adulților: în anul 2006 sărăcia în rândul copiilor s -a poziționat la cota 27,4 la
sută comparativ cu 25,8 la sută raportată la adulți.
Realitatea socio -economică, ne demonstrează relația efect economic – bunăstarea
populației este premiza de bază pentru eradicarea sărăciei, pentru că în primul rând
importantă e ste existența umană, ceea ce pentru Moldova este încă o problemă. Dacă
încercăm să privim obiectiv asupra unor lucruri, atunci se cre ează impresia că cifrele
prezentate nu coincid cu realitatea, ca exemplu venind prevalența consumului asupra
veniturilor, mărimile medii ale ac estora fiind suficiente într -un fel sau altul, iar
diferențierea socială neluându -se în acest caz în considerație, de aceea este bine de a
vedea ce consideră individul personal despre situația calității vieții, și care sunt factorii d e
influ ență a acestui nivel al vieții umane.
Statul trebuie să promoveze anumite politici economice eficiente , pentru că securitatea
economică nu trebuie asigurată, doar prin transferuri din străinătate, pentru că aceasta nu va duce

3 Aceste cifre nu sunt strict comparabile cu datele din anii precedenți

19 la o creștere economică reală, deoarece aceste mijloace bănești asigură doar un consum curent
mai mare, iar perspectivele lor nu sunt prea mari, în condițiile unei economii degradate, și acest
nivel de bunăstare este temporar, în plus el nu poate asigura o viață calitativă nici din punct de
vedere obiectiv, nici din punct de vedere subiectiv.

20 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Sărăcia este o problema complexa atît națională cat și mondială. La etapa actuală, nu există
„soluții universale” de combatere a fenomenului. Lupta împotriva sărăc iei este în responsabilitatea
tuturor țărilor. Reliefarea caracterului acesteia în Republica Moldova, ne permite să conturăm
următoarele concluzii:
1. În toate țările lumii, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, efectele sărăciei produc un impact
negativ durabil asupra dezvoltării umane, în aspect economic, social, cultural, ecologic, etc. .
2. Dificultățile economice cu care s -a confruntat în anul 2008 Republica Moldova a produs un
efect nefavorabil asupra nivelului de trai al populației, ceea ce a cauzat intensificarea sărăciei.
3. Una din principalele probleme a economiei na ționale este nivel înalt al inegalității veniturilor si
cheltuielilor diferi tor grupuri ale populației.
4. În Republica Moldova este pronun țat fenomenul „sărăciei deghizate” (se face referire la acele
persoane, care nu dispun de venituri suficiente pentru asigurarea cu bunuri de primă necesitate,
dar care totodată nu recunosc aces t fapt).
În urma studiului realizat prezentăm următoarele recomandări:
1. Atenuarea inflației, pentru a păstra capacitatea de cumpărare a veniturilor cetă țenilor
Republicii Moldova;
2. Elaborarea unor planuri strategice pentru atragerea investițiilor rnațional e și străine, în
vederea extinderii ofertei de locuri de muncă și a veniturilor bugetare;
3. Crearea unui mediu de afaceri favorabil și adaptarea acestuia la necesitățile agenților
economici autohtoni și străini;
4. Susținerea activităților întreprinderilor mi ci si mijlocii;
5. Asigurarea calită ții studiilor și racordarea acestora la necesită țile reale ale pie ței muncii etc.
Reflectînd realitatea privind situa ția materială a cetă țenilor, putem remarca că Republica
Moldova este o țară în care economia înregistrează o evolu ție ascendentă lentă, în care ritmul
de creștere a pre țurilor depă șește indicele salariului real. Totodată sărăcia are un caracter
pronunțat, iar în consumul popula ției predomină cheltuielile pentru produ sele alimentare în
proporție de 50% din categoria celor mai pu țin asigura ți și 35% pentru cei ce fac parte din
treapta superioară, grupa ți în funcție de venituri. De asemenea, actualmente statul dispune de
resurse insuficiente pentru a realiza programele s ociale și a ameliora nivelului de trai al
oamenilor, ceea ce ne permite să credem că eradicarea sărăciei în este un obiectiv realizabil doar
pe termen lung.

21 BIBLIOGRAFIE
1. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi. nr. 845 din 03.01.1992. În: Monitorul
Parlamentului, 28.02.1994, nr. 2.
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova. Chișinău, 2005. 560 p.
3. Strategia de parteneriat cu țara pentru RM. Banca Mondială, Asociația I nternațională pentru
Dezvoltare, 23.12.2008 . 115 p.
4. Andrei L. Metode și tehnici statistice de analiză a calității vieții. București: Editura ASE,
2003. 240 p.
5. Levițchi O. Eradicarea sărăciei: concept, dimensiuni și strategii. Autoref. tezei de dr. în
economie. Chișinău, 201 0. 29 p.
6. Chiriac M. Calitatea – pilon al dezvoltării pie ței internațional a serviciilor. În: Simpozionul
internațional al tinerilor cercetători, vol I 14 -15 aprilie 2006. Chi șinău: ASEM, 2006.
7. Olaru I. Certificarea calită ții – note de curs
http://cadredidactice.ub.ro/ionelolaru/files/2011/06/certificarea_calitatii.pdf (vizitat
28.03.2014).
8. Фадеева Н.В. Методология оценки качества услуг.
http://vestnik.tstu.ru/rus/t_18/pdf/18_2_023.pdf (vizitat 23.05.2014)
9. www.statistica.md (vizitat 08.06.2014)

22 Anexe
Anexa 1

Fig. 1. Curba Lorenz pentru Republica Moldova, anul 2007
Sursa: Elaborată de autor în baza Anuarul ui statistic al Republicii Moldova. Chișinău, 2008 ,
p.121

6,211,516,022,543,8
05101520253035404550
   I      II      III      IV      V    
Quintile, 20% populațiePonderea în total venituri, %