CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM Referat Importanța și necesitatea auditului intern și extern a întreprinderii . A efectuat: Gaburici Elena,… [608765]

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE ECONOMICE
CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

Referat

Importanța și necesitatea auditului intern și extern a
întreprinderii .

A efectuat: Gaburici Elena, Gr.MK1551
A verificat: Buzdugan Adriana,
dr., lect. sup. univ.

CHIȘINĂU 2016

2

CUPRINS

1 INTRODUCERE………………………………………………………………………………………….. 3
1.2 Actualitatea și importanța temei abordate …………………………………………………….. 3
1.3 Scopul si obiectivele ……………………………………………………………………………………… 3
1.4 Obiectul de studiu ………………………. ……………………………………………………………….. 3
1.5 Metodologia de cercetare ……………………………………………………………………………… 3
1.6 Cuvinte -cheie ……………………… …………………………….. ………………………….. ……………. 3
I ABORDĂRI TEORET ICE PRIVIND AUDITUL INTERN ȘI EXTERN A
ÎNTREPRINDERII ………………………………………………… ………………………………….. 4
II ANALIZE CANTITATIV E ȘI CALITATIVE ALE AUDITULUI INTERN ȘI
EXTERN A ÎNTREPRINDERII ………………… ……………………………………….. …….. 10
2 CONCLUZII …………… ……………………….. ……………………………… ……………………….. 16
3 BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….. …………………….. 17

3
INTRODUCERE
“Auditul intern – o funcție care aduce plusvaloare“
Actualitatea și importanța temei abordate , pregătirea și formularea deciziilor manageriale privind
îmbunătățirea performanțelor organizației impun nevoia cunoașterii auditul intern și extern , ca instrumen t
de asistență managerială care permite obținerea unei imagini fidele asupra realității vieții interne a
organizației în ansamblu sau pe structuri, procese predefinite, folosind tehnici de lucru adecvate. Aceste
abordări ajuta organizația să -și îndeplineas că obiectivele prin aducerea unei testări sistematice, disciplinate
în evaluarea și îmbunătățirea eficacității managementului riscului, controlului intern și procedurii de
conducere, deasemenea de a adăuga valoare și de a îmbunătăți activitățile organizați i.
În ceea ce privește scopul subiectului, este de a ajuta organizațiile să -și atingă obiectivele, îndreptate
spre efectua rea îmbunătățirii controlului și procedurilor de conducere la d iferite perioade de timp, care
respectă standardele pas cu pas și conduce la rezultate, care va reprezenta un beneficiu pentru organizație .
Obiectivelor procesului de audit :
 Îmbunătățirea utilizării informației, prin comunicarea rezultatelor către utilizatorii interesați .
 Coerența și omogenitatea acțiunilor întreprinse,
 Repetitivitatea, normalizarea metodelor de lucru și independența auditorului.
 Verificarea conformității activităților entității economice
 Organizarea și funcționarea eficientă a sistemului de control intern si extern ;
 Identifică punctele slabe și riscurile asociate sistemelor de management și de control
 Utilizarea precum și protejarea resurselor materiale, financiare și umane.
Piatra de temelie în atingerea obiectivelor și creșterea performanțelor auditului interneste reprezentată
de analiza riscului din cadrul entităților, completată cu cunoașterea, înțelegerea și aplicarea întocmai
a Standardelor internaționale de audit și a celor de control intern.
Obiectul de studiu îl reprezintă importanța și necesitatea auditului intern și extern a întreprinderii
cercetat sub aspectul teoretico -metodologic și practic.
În procesul studierii subectului au fost utilizate următoarele metode de cercetare aplicată : Induc ția
(presupune trecerea de la fapte la generalizări teoretice ), Deducția ( trecerea de la teorie l a fapte ), analiza
calitativă (conținutul procesului economic ); analiza cantitativă (măsura de desfășurare a fenomenelor
economice); analiza statică (stabile ște realitatea economică într -un moment dat ); analiza dinamică
(schimbările survenite în procesele economice);
Cuvinte -cheie : auditul extern, audit intern, riscuri, diferen țe dintre auditul intern și extern, obiectivele
procesului de audit, activitatile de audit intern, categorii de audit, principiile auditului intern, importanta
relativa a auditului, delimitari intre auditul intern si extern, funcția de audit intern și audit extern,
organizarea auditului intern etc.

4
I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIN D AUDITUL INTERN ȘI EXTERN A
ÎNTREPRINDERII
Auditul este o tehnică de investigare a funcționalității și conformității unui proces, proiect sau firmă,
relativ nouă în inventarul de metode și tehnici aflate la dispoziția specialiștilor – auditori din țara noastră.
Este o manieră/demers de cercetare postfactum care, pornind de la obiective prestabilite, pe baza unui
sistem de criterii/referențiale, permite auditorului să emită o opinie independentă și calificată, eventual să
formuleze și unele recomandări privind funcționalitatea și/sau conformitatea proceselor studiate. [4, p 17]
Specialiștii în domeniu afirmă în mod constant că auditul este un demers specific ce nu trebuie confundat
cu alte tehnici de investigare a situațiilor organizațiilor și a structuri lor economico – sociale, cum ar fi:
controlul, expertiza, inspecția, studiile, medierea etc. Într-adevăr, auditul este o manieră particulară de
cunoaștere pragmatică a realității punctuale interne a entității auditate, bazată pe procedee de studiu ex-post
comune, dar și pe unele proceduri specifice, începând cu observarea directă a actelor și faptelor, calcule
statistice, diagrame, teste de conformitate, chestionarea scrisă sau orală etc.
În legislația romănească auditul intern este definit mai sintetic și mai pragmatic, astfel:
Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatilor societatii in scopul
furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a
acestuia. Activitatea de audit intern se exercita in cadrul societatii de asigurare de catre persoane din
interiorul sau exteriorul acesteia. Responsabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea
lucrarilor/angajamentelor si semnarea rapoartelor trebuie sa aiba calitatea de auditor financiar. [5, p 17]
Aria de aplicabilitate si obiectivele auditului intern variaza considerabil si depind de dimensiunea si
structura societatii, precum si de cerintele acesteia.
Obiectivele procesului de audit :
 Verificarea conformității activităților entității economice auditate cu politicil e, strategiile și
managementul acesteia în conformitate cu prevederile legale;
 Organizarea și funcționarea eficientă a sistemului de control intern;
 Evaluarea gradului de apli care al controalelor financiare și nefinanciare a activității ;
 Respectarea deciziilor, strategiilor și politicilor conducerii entității;
 Identifică punctele slabe și riscurile asociate sistemelor de management și de control ;
 Evaluarea relevanței informați ilor financiare si nefinanciare pentru cunoașterea realității;
 Utilizarea judicioasă și eficientă precum și protejarea resurselor materiale, financiare și umane. [12, p 17]
Baza legala privind auditul intern o reprezinta Legea nr.133/2002 pentru aprobarea Ordonantei de
Urgenta nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar. [1, p 17]
Regulile de organizare ale auditului intern sunt prevazute in Ordinul Ministrului Finantelor Publice
nr.1267/2000 pentru aprobarea Normelor minimale de audit intern. [2, p 17]

5
Activitatile de audit intern includ:
1. Verificarea sistemelor contabile si de control intern:
a) Responsabil itati curente de verificare a sisteme lșr prin urmarirea operatiunilor din cadrul acestora,
b) Recomandari pentru imbunatatirea sistemelor.
2. Examinarea informatiilor financiare si informationale:
a) Revizu irea mijloacelor utilizate p/ u identificarea, masurarea, cl asificarea si raportarea informatii lor,
b) Investigarea probleme lor specifice, inclusiv verificarea tranza ctiilor, s oldurilor, balantelor.
c) Revizuirea economiei si eficientei operatiunilor (inclusiv a controalelor non -financiare),
d) Verificarea respectarii reglementarilor in vigoare si a celorlalte cerinte externe,
e) Verificarea politicilor si directivelor manageriale si altor cerinte interne. [8, p 17]
O misiune de audit intern se desfasoara in baza unei metode unice care necesita respectarea a
patru principii de baza: Simplitate , Rigoare , Relativitatea vocabularului , Adaptabilitate .
Prin misiunea de audit intern se intelege acea lucrare temporara trasata auditorului de conducerea
societatii de asigurare, sa o duca la indeplinire.
Misiunea de audit este definita de:
1. Domeniul de aplicare;
a) Obiectul misiunii de audit care presupune misiuni specifice si misiuni generale.
b) Functia misiunii de audit care presupune misiuni functionale si misiuni pluri -functionale
2. Durata misiunii.
a) Misiunile scurte inseamna ca este simpla, ca subiectul este cunoscut de auditor si ca investigatiile ce
trebuie efectuate nu sunt numeroase, de asemenea necesita o condensare a actiun ilor p/ u a ajunge la rezultat
si durata acesteia este mai mica sau egala cu patru saptamani.
b) Misiunile lungi inseamna folosirea unei cantitati si diversitati importante de instrumente de audit. De
asemenea in cadrul lor se desfasoara tot procesul metodologic al auditului intern, durata este mai mare de
o luna si se incheie cu un Raport de Audit bogat in recomandari.
Categorii de audit intern
1. Auditul de regularitate
In evolutia sa, auditul intern s -a dezvoltat pe auditul de regula ritate, fiind considerat ca fiind traditional,
in care auditorul verifica daca regulile si procedurile sunt bine aplicate, daca se respecta organigramele,
sistemele de informare, etc. Acesta are ca scop compararea realitatii cu sistemul de referinta propus,
indiferent ca unii teoreticieni extremisti in nuante fac diferente intre regularitate si conformitate. [10, p 17]
2. Auditul de eficacitate
Auditul de eficacitate, mai complex, situandu -se pe o scara superioara in evolutia auditului intern, tine
cont de cultura organizationala pentru ca el se refera la calitate si nu la un sistem de referinta , se refera la
calitatea muncii si a rezultatelor obtinute. [10, p 17]

6
3. Auditul de mana gement
Auditul de management sau auditul de conducere se poate aprecia din mai multe perspective, acceptiuni
drept pentru care putem utiliza trei abordari:
– practica dominanta, auditorul intern se va asigura ca exista o politica si in ce masura aceasta este
exprimata cu claritate de cel care o are in responsabilitate , deasemenea se va analiza modul in care politica
sectoriala corespunde strategiei intreprinderii sau politicilor cuprinse si rezultate din strategie.
– aplicarea politicii in cadrul societatii, iar auditorul intern se va asigura ca pe teren, politica este cunoscuta,
inteleasa si evident, aplicata, auditorul intern avand rolul de apreciator al controlului intern.
– elaborarea strategiei, un proces formalizat prin care sa se realizeze armonizarea propunerilor si aprobarea
de catre directia generala a acestora . [10, p 17]
4. Auditul de strategie
Aflat pe treapta superioara, acesta reprezinta o confruntare intre toate politicile si strategiile societatii cu
mediul in care acesta se afla pentru verificarea coerentei globale. Rolul se limit eaza la semnalarea
incoerentelor directiei generale, responsabila cu modificarea partiala sau fu ndamentala a unor puncte pentru
a asigura coerenta globala. Pentru acest audit este nevoie de auditori cu inalta calificare, cu competente
profesionale serioase. [10, p 17]
Principiile auditului intern
1. Principiul universalității .
a. este o funcție universală pentru că se aplică tuturor organizațiilor;
Aceasta functie s -a născut din practica întreprinderilor multinaționale, a fost transferat celor naționale,
după care a fost asimilat în administrație. Primele vizate au fost întreprinderile, deoarece acestea au ajuns
la asimilarea funcțieie de audit intern odată cu aplicarea și implementarea controlului de gestiune și prin
căutarea eficacității și securității. În prezent, toate administrațiile adoptă în mod progresiv auditul intern.
b. este o funcție universală pent ru că se aplică tuturor funcțiilor.
Este universală, deoarece ”materia primă” a acestuia este controlul intern, datorită faptului că auditul
intern are ca scop de a ameliora controlul intern, iar controlul intern e universal, atunci putem afirma că
auditul intern există peste tot unde e control intern, adică la nivelul fiecărei funcții din organizație:
manageriale, comerciale, tehnice, informative, financiar -contabile etc. [4, p 17]
Concluzie. Uuniversalitatea auditului intern este explicată în funcție de: aria de aplicabilitate;
scopul; rolul; profesionalismul persoanelor implicate în realizarea acestei funcții.
2. Principiul independenței
auditul intern oferă departamentelor din organizație, Consiliului Director, Consiliului de Administrație o
opinie independentă și obiectivă asupra managementului riscului, controlului și guvernării, măsurând și
evaluând eficacitatea acestora în atingerea obiectivelor stabilite ale organizației.

7
Un alt aspect care susține independența funcției de audit intern este legat de prezența sau asimilarea
auditului în cadrul organizației, și anume: “auditul intern în cultura organizației atunci când managerul
apelează la auditori”. În acest fel, auditul intern devine o funcție responsabilă caracterizată prin
independență. [5, p 17]
Independența funcției se explică și în raport de independența auditorului intern, persoana care are
obligații care nu sunt minore, cum ar fi:
– auditorul intern nu poate fi controlor, pentru că atunci când va audita se va purta ca un inspector fisc al;
– auditorul intern nu poate fi manager sau altă persoană care realizează anumite operațiuni în cadrul entității.
Auditul intern e independent pentru că aderă la standarde înalte de comportament.
3. Principiul periodicității.
Auditul intern este o funcție permanentă în cadrul entității, care se exercită periodic, deoarece se
realizează conform unui plan și pe baza unor programe de activitate communicate și aprobate anticipat.
Frecvența auditorilor va fi determinată de activitatea de evaluare a riscu rilor. Astfel, auditorii interni pot
audita o activitate, o săptămână până la 3 luni, revenind după 2,3 sau 5 ani, conform unei frecvențe, care
ține cont de importanța riscurilor în activitatea auditată. Diferența e că unele vor fi auditate de 1 -2 ori, iar
altele de mai multe ori. Pe baza planului de audit se stabilește și numărul de audit ori și în funcție de aceștia
se aleg riscurile care vor fi tratate și cele la care se va renunța pentru moment. [4, p 17]
Auditul extern reprezintă procesul desfășurat pe persoane fizice/juridice, legal abilitate numite auditori,
prin care se analizează ș i evaluează în mod profesionist informațiile legate de o anumită entitate, utilizând
tehnici și procedee specifice în scopul obținerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza cărora emit într –
un document numit raport de audit, o opinie independentă și re sponsabilă prin apelarea la criteriile de
evaluare care rezultă din reglementările legale și buna practică, unanim recunoscute în domeniul în care își
desfășoară activitatea entitate auditată. [9, p 17]
In conformitate cu prevederile Reglementarilor contab ile specifice domeniului asigurarilor, armonizate
cu Directivele Europene si Standardele Internationale de Contabilitate aprobate prin Ordinul Ministrului
Finantelor Publice si Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.2328/2390/2001, societ atile
de asigurare au obligativitatea sa -si auditeze situatiile financiare anuale. [3, p 17]
Asigurarea credibilitatii imaginii, reprezentata de sistemul contabil al societatii de asigurare, prin
conturile sale anuale sau prin informatiile specifice furnizate de acesta, se face, in urma aplicarii
procedurilor si metodologiilor specifice auditului financiar contabil, prin certificarea de catre auditor, ca
profesionist independent.
Auditul financiar inseamna un control independent al carui rezultat se e xprima printr -un raport catre
societatea care a mandatat auditorul financiar sau a contractat cu acesta auditul respectiv.

8
Obiectivele auditului extern.
1. atestarea fiabilității tranzacțiilor și situațiilor financiare (se numește audit de atestare financiară);
2. respectarea reglementărilor legale, statutelor, regulamentelor, normelor și deciziilor managerilor (se
numește auditul de conformitate sau de regularitate);
3. 1+2= audit financiar
4. aplicarea bunei practici și respectarea principiilor ”sănătoase” de management în utilizarea resurselor
(se numește auditul performanței). [12, p 17]
Importanta relativa si riscurile auditului extern
Aprecierea importantei relative a fiecarui element care contribuie la prezentarea situatiilor financiare sau
a oricarei i nformatii financiare care face obiectul auditului, este stabilita in functie de experienta si gandirea
profesionistului contabil si de particularitatile societatii de asigurare al carei prag de semnificatie este
determinat.
Metodologia analizei riscurilor
Analiza riscurilor efectuată în perioada de pregătire a misiunii de audit pentru elaborarea programului
misiunii de audit presupune parcurgerea următorilor pași:
• identificarea obiectelor auditabile;
• identificarea amenințărilor, riscurilor asociate obi ectelor auditabile;
• stabilirea criteriilor de analiză a riscului, a ponderii acestora și a scărilor de
valori asociate fiecărui criteriu;
• stabilirea nivelului riscului pentru fiecare obiect auditabil, pentru criteriile
stabilite, prin utilizarea scării de valori;
• stabilirea punctajului total al criteriului utilizat: [6, p 17]

Auditul extern identifica urmatoarele categorii de riscuri:
1. Riscurile generale legate de societate – sunt acele riscuri care pot influenta ansamblul operatiilor
societatii. Fiecare societate, potrivit sectorului in care activeaza si a organizarii sale, are caracteristici
proprii, care fac mai mult sau mai putin probabila concretizarea riscurilor potentiale.
2. Riscuri legate de natura operatiilor efectuate .
Datele cuprinse in contabilitate pot fi impartite in trei categorii dintre care fiecare este purtatoarea unor
riscuri particulare.
– datele repetabile – sunt cele care rezulta din activitatea obisnuita a societatii: cumparari, vanzari, salarii.
Ele sunt tratate uniform, dupa sistemele existente. Riscurile sunt, deci, legate de fiabilitatea acestor sisteme.
– datele la termene fixe – sunt completari a p recedentelor, dar se produc la intervale de timp mai mult sau
mai putin regulate: inventare fizice, evaluari de sfarsit de exercitiu financiar, etc. Ele sunt purtatoare de

9
riscuri semnificative atunci cand colectarea lor nu se organizeaza intr -un mod fiabi l; ele trebuie cunoscute
dinainte pentru a hotari controalele ce trebuie efectuate.
– datele exceptionale – sunt cele care rezulta din operatiile sau deciziile diferite de activitatea curenta:
reevaluarea, fuziunea, restructurarea. In societatile de asigu rari care nu dispun de criterii prealabile, de
elemente comparative, de personal experimentat pentru acest tip de operatii, riscurile de producere si
nedetectare a erorilor sunt mai mari. [7, p 17]
Cu cat valoarea (individuala sau cumulata) a unei categorii de operatii este mai importanta, cu atat erorile
pot avea incidenta mai mare asupra situatiilor financiare.
3. Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor
Conceptia sistemelor de culegere si prelucrare a operatiilor trebuie sa dea posibilitatea prevenirii erorilor
sau detectarii celor care se produc, pentru a le corecta.
Riscurile pot fi, limitate, mai ales pentru prelucrarea datelor respective, atunci cand conceptia sistemelor
este fiabila. De exemplu, probabilitatea ca o iesire di n stoc sa nu fie facturata este mica, daca sistemul
folosit prevede ca orice iesire din stoc sa faca obiectul unui document si ca toate aceste documente sa fie
cuprinse intr -o factura. [7, p 17]
4.Risc de nedetectare prin control
Alegerea de catre auditor a procedurilor folosite, a intinderii acestora si a datei stabilite pentru
interventiile sale presupune obligatoriu ca un anumit nivel de risc, pe cat posibil, trebuie minimizat. De
fapt, nu este posibila, mai ales din ratiuni de costuri si eficacitate, ob tinerea unei sigurante absolute ca
situatiile financiare nu contin erori, oricare ar fi sistemele folosite de societate sau controalele efectuate de
auditor.
Riscul de control este riscul ca in situatiile financiare sa existe erori semnificative si ca res pectivul
auditor, care nu le -a detectat, sa formuleze o opinie eronata. Auditorul trebuie sa -si conceapa programul de
lucru astfel incat sa obtina o siguranta rezonabila, ca nu exista erori semnificative in situatiile financiare si
sa reduca astfel riscul de control la un nivel minim acceptat.
Auditorul trebuie sa detina cunostinte solide asupra factorilor de risc potential si sa analizeze in fiecare
societate de asigurare controlata riscurile posibile, care reies din particularitatile sale, din specificul
organizarii, din sistemele si operatiile efectuate. [7, p 17]
Cunoasterea acestora ii va permite auditorului pe parcursul lucrarilor sale, sa detecteze erorile posibile,
care pot avea o incidenta asupra situatiilor financiare, dar mai ales cu ocazia planif icarii lucrarilor,
cunoasterea lor permitand organizarea controalelor necesare cu cea mai mare eficacitate, orientandu -le spre
zonele in care riscurile de erori sunt mai probabile.
Opinia auditorului asupra situatiilor financiare va fi mai bine fundamentata, iar recomandarile si avizele
sale mai utile societatii pentru a ameliora fiabilitatea organizarii sale contabile si a informatiei produse.

10
II. ANALIZE CANTITATIVE ȘI CALITATIVE ALE AUDITULUI
INTERN ȘI EXTERN A ÎNTREPRINDERII
Auditul extern este independent de organizația cercetată, de managementul acesteia, având menirea de
a certifica regularitatea, sinceritatea și imaginea fidelă a conturilor, rezultatelor financiare, a situațiilor etc.
Operatorul/auditorul va exprima opinia sa independentă și calificată în fața managerilor, însă aceasta
va servi tuturor celor interesați: acționari, bancheri, clienți, furnizori, autorități de tutelă etc. [11, p 17]
Auditul extern poate fi o activitate reglementară, executată de persoane juridice/fizice numite sau o
misiune contractuală, permanentă sau ocazională, stabilită de comun acord de auditor și entitatea auditată.
Auditul intern este "tot ceea ce ar trebui să facă un manager pentru a se asigura că are un bun control
asupra situațiilor, dacă ar avea timp și dacă ar ști cum să procedeze". Trebuie reținut că auditul intern este
o funcție a managementului, este o profesie care nu improvizează și, care trebuie să fie realizată de catre
specialiști.
Auditul intern este apanajul unui / unor salariați ai organizației care lucrează în folosul managerilor săi,
punând în evidență nivelul de stăpânire asupra activităților; în cazul în care constată disfuncții, aceștia pot
face recomandări de îmbunătățire. Auditorul intern este un consultant cu autonomie în a formula
recomandări, și nu un controlor; această autonomie îi este conferită de normele de referință, metodele și
instrumentele adecvate de care dispune, însă activitatea sa trebuie să se încadreze în normele deontologice
fixate de normele de audit intern. [11, p 17]
Delimitari intre auditul intern si extern
Modul de organizare si de functionare a sistemului contabil si a sistemului de control intern si modul
de intocmire a situatiilor financiare sunt eva luate atat de auditorii externi, cat si de auditorii interni.
Auditul intern prezinta insa mai multe avantaje cum sunt:
– cunoaste mai aprofundat specificul societatii de asigurare,
– garanteaza permanenta interventiilor operative pentru redresarea situatiei, pentru modificarea sau
aplicarea corecta a metodelor de gestiune,
– abordeaza si domenii mai putin semnificative sau prioritare, avand un cost mai redus,
– prin rapoarte le pe care le intocmeste, informeaza conducerea, la intervale mai scurte de timp,
asupra concluziilor sale refer itoare la sistemul contabil si de control intern din entitatea respectiva,
– asigura o mare co nfidentialitate a informatiilor . [7, p 17]
In acelasi timp, auditul intern prezinta si unele inconveniente, care fac utila apelarea la serviciile unui
auditor extern. Astfel, cunoscand mediul intern al societatii de asigurare si personalul acesteia, auditul
intern nu reuseste in toate cazurile sa se detaseze suficient, rationame ntele sale putand fi subiective sau
preconcepute. Independenta, integritatea si obiectivitatea auditorului intern poate fi pusa in discutie.
Auditul intern are tendinta de a -si restrange actiunile numai la analiza sistemului contabil si a sistemului

11
de con trol intern. Auditul intern risca a se invarti in cerc inchis, sa dea dovada de rutina, sa nu se
multiplice, ceea ce duce la scaderea competentei profesionale si a calitatii lucrarilor executate. [7, p 17]
Independenta, uneori si competenta auditorilor exte rni este mai mare decat a auditorilor interni –
salariati ai societatii de asigurare. Daca auditul intern nu este organizat sub forma unui compartiment
distinct in subordinea conducatorului societatii, ci se deruleaza pe baza unui contract incheiat cu o
societate de expertiza contabila sau cu un liber -profesionist contabil, atunci independenta auditorului
creste atat fata de personalul societatii de asigurare (subiectul auditului) cat si fata de evenimentele si
tranzactiile auditate (obiectul auditului ). [7, p 17]
Ambele tipuri de audit constau in examinarea critica, a informatiilor cuprinse in situatiile financiare
ale societatii de asigurari, cu scopul de a obtine un nivel de asigurare rezonabila care sa le permita sa
exprime o parere conform careia documentele de sinteza contabila au fost intocmite , sub toate aspectele
semnificative, conform unui referential contabil identificat, cu respectarea cerintelor de regularitate si
sinceritate.
Regularitatea se refera la conformitatea cu reglementarile (norme sau standarde nationale si/sau
internationale) sau, in lipsa acestora principiile contabile general admise.
Sinceritatea presupune buna credinta a conducatorilor si contabililor in alegerea si aplicarea politicilor
si procedurilor contabile, in aprecierea realitatii tranzactiilor si op eratiunilor, in evaluarea operatiunilor si
aprecierea riscurilor.
Cele doua tipuri de audit sunt complementare, se pot imprumuta cu o serie de lucrari, se pot sprijini in
formularea anumitor opinii sau chiar in timpul exercitarii misiunii
Cele opt diferen țe dintre auditul intern și extern.
•1• În ceea ce pri vește statutul : este o evidență care este fundamentală.
– Auditorul intern aparține personalului întreprinderii,
– Auditorul extern (Cabinet internațional) este în situația unui prestator de servicii juridice independente.
•2• În ceea ce pr ivește beneficiarii auditului :
– Auditului intern lucrează în beneficiul responsabililor întreprinderii: manageri, direcția generală, eventual
Comitetul de Audit.
– Auditorul extern certifică conturile pentru toți cei care au nevoie: acționari, bancheri, autorități de tutelă,
clienți și furnizori etc.
•3• În ceea ce privește obie ctivele auditului :
– atunci când obiectivul auditului intern este de a aprecia buna desfășurare a activităților întreprinderii
(dispozitive de control intern) si de a recomanda acțiunile pentru a ameliora,
– cel al auditului extern este de a certifica: regularitatea, sinceritatea, imaginea fidel ă a conturilor,
rezultatelor și situației financiare. [13, p 17]

12
Se observ ă că pentru a atinge aceste obiective, auditorii externi vor trebui, și ei, să aprecieze dispozițiile
de control intern, ceea ce în mod precis trebuie să garanteze cele trei caracteristici fundamentale mai sus
menționate: vor fi astfel dispoziții de natură financiară, contabilă și cantitativă.
Controlul intern apare astfel ca un mijloc pentru auditul extern atunci c ând este un obiectiv pentru auditul
intern.
Această diferență intre cele două funcții este fundamentală, rezultând de aici asemănări care ar fi în zadar
a dori a le opune deoarece ele nu urmăresc aceleași scopuri și nu rețin aceleași noțiuni.
Această apropiere națională în care se compară sumele în litigiu cu totalul bilanțului sau cu totalul cifrei
de afaceri este total străină auditului intern. În aprecierea desfășurării afacerilor, relevarea prin test a unei
disfuncționări, al unei erori, dacă minim ele nu sunt comparate cu ordinele mărimilor con tabile – cu atât
mai mult posibil, ele pot fi indicele unei dezordini grave, încă potențială, dar care va trebui remediată.
Obiectivul auditului intern nu este centrat pe un anumit lucru precis din timpul real, el ia de asemenea
în considerare riscurile potențiale. [13, p 17]
Aceste diferen țe privind obiectivele, controlează și guvernează pe toate celelalte:
– ele sunt cele care justific ă statutul,
– ele sunt cele care diferen țiază beneficiarii.
•4• În ceea ce privește câ mpul de aplicare a auditului : cu privire la obiectivele sale,
– Câmpul de aplicare a auditului extern înglobează tot ceea ce contribuie la determinarea re zultatelor, la
elaborarea situa ției financiare, însă în toate funcțiile întreprinderii. Auditul extern care ar limita observațiile
sale și investigațiile doar în sectorul contabil ar face o lucrare incompletă.
Profesioni știi, explorează toate funcțiile întreprinderii și toate sistemele de informație care participă la
determinarea rezultatului și această exigență este din ce în ce mai mare.
– Câmpul de aplicare a auditului intern este mult mai vast deoarece el include nu doar toate funcțiile
întreprinderii dar și toate demersurile lor.
Astfel, av ând o apreciere tehnică privind întreținerea unui material de fabricare sau apreciind calitativ
modalitățile de recrutate al încadrării, este cu totul în câmpul de aplicare a auditului intern și în afara
auditului ex tern. Cu toate acestea, acesta din urmă este cu privire la întreținerea sau recrutarea din
dimensiunile lor financiare. [13, p 17]
Norma 550 -01 din IIA, reafirm ă acest principiu cu forță: „câmpul de intervenție al auditului intern este
prezentat în Norma 3 00. Din contră examenul ordinar al auditorului extern constă în a obține suficiente
informații pentru a avea o opinie privind exactitatea globală a situațiilor financiare.
• 5• Cu privire la preveni rea fraudei :
– Auditul extern este interesat de orice fraudă, din momentul în care ea are, sau este susceptibilă de a avea
o incidență asupra rezultatului.
– În schimb, o fraudă de confidențialitate a dosarelor personale privește auditul intern .

13
•6• Cu privire la independență:
– Independența auditorului extern este cea a titularului unei profesiuni libere, ea este juridică și statutară,
– Cea a auditorului intern este asemenea restricțiilor analizate în capitolul precedent.
•7• Cu privire la periodicitate a auditului :
– Auditorii externi realizează, în general, misiunile lor într -un mod intermitent și în momente privilegiate
pentru certificarea conturilor: sfârșit de trimestru, de an. În afara acestor perioade, ei nu sunt prezenți, doar
în cazul anumitor grupuri mari a căror import anță a afacerilor cere prezența permanentă a unei echipe de -a
lungul anului, echipă care se mărește considerabil în perioada de închidere a conturilor.
– Auditorul intern lucreaz ă în permanență în întreprinderea sa pentru misiunile planificate în funcție de
risc și care îl solicită cu aceeași intensitate oricare ar fi perioada. Însă să observăm, de asemenea, că
auditorul extern este în relație cu aceeași interlocutori, în aceleași servicii, atunci când auditorul intern
schimbă fără încetare interlocutorii. Di n punct de vedere relațional, auditul extern este permanent și auditul
intern este periodic. [13, p 17]
•8• Cu priv ire la metodă :
– Auditorii externi realizează lucrările lor după metode care fac proba lor pe bază de analize, inventare.
– Metoda auditorilor interni este specifică și originală: ea va fi descrisă în detaliu în a treia parte a acestui
capitol.
Funcția de audit intern și audit extern
Funcția de audit a parcurs un drum evolutiv până a fi definita ca concept . Aceste abordări progresive
au scos în evidență o serie de elemente, care trebuie reținute pentru ”conturarea cercului” în care se
înscrie auditul intern.
Diferen țele dintre cele două funcții sunt astfel precise și bine cunoscute, nu ar trebui să existe confuzii.
Însă ele nu trebuiesc ignorate deoarece aprecierea și buna punere în practică a complementarităților este
pentru organizații în întregime un gaj de eficacitate.
Funcția de audit intern a aparut în Anglia și Franța la începutul anilor 1960, urmare a cerințelor de
informare asupra situațiilor și rapoartelor financiare emise de entitățile patrimoniale.
Este în fapt, o consecință a exigențelor pentru o mai bună informare și mai sigur manifestată la momentul
respectiv de organismele statului, de sistemele bancare și de investitorii de capitaluri în vederea prevenirii
situațiilor nefaste.
Această funcție a evoluat constant în timp devenind astăzi o funcție importantă, organizată și
diversificată care permite trasarea unor obiective clare și precise aplicabile unor domenii noi și variate.
Organizarea auditului intern
Abordarea functiei de audit intern din punct de vedere al organizarii trebuie sa
a) organizarea compartimentului:
1. Structuri posibile

14
Adoptarea unei structuri sau a alteia depinde de cultura organizationala, de pozitionarea functiei de audit
intern si de criteriile pe care le -au avut in vedere managerii societatilor.
Sunt doua criterii importante ce priveste organizarea compartimentului de audit intern:
– dimensiunea societatii, organizatiei – este deosebit de importanta in alegerea numarului de auditori
interni care sa raspunda necesitatilor societatii, astfel, daca la o intreprindere mica sau mijlocie (1 -3
auditori), la o mare companie nationala sau multinationala (20 -100 audit ori)
– adoptarea unui audit centralizat sau a unuia descentralizat.
2. Resurse profesionale
Acestea sunt reprezentate de auditorii interni care pot fi recrutati din randul celor care au calificare si
autorizare ca sa poata practica aceasta profesie.
b) organizarea muncii:
1. Carta de audit – este documentul constitutiv, care are rolul de prezentare si cunoastere pentru celelalte
compartimente si functii ale societatii, se regaseste in normele profesionale. Carta de audit intern trebuie
obligatoriu sa fie scrisa, ceea ce permite trimiterea acestui document in vederea examinarii si aprobarii
Consiliului. [10, p 17]
2. Planul de audit – este obligatoriu potrivit Normei de functionare 2010 – Planificarea, care prevede:
'Responsabilul auditului intern trebuie sa realizeze o planificare bazata pe riscuri in scopul definirii
prioritatilor in acord cu obiectivele societatii'.
3. Manualul de audit intern – este destinat utilizarii in cadrul societatii de asigurare, iar obligativitatea
manualului este prevazuta de Norma de functionare 2040 – Reguli si proceduri.
Manualul de audit intern va reflecta organizarea si regulile specifice ale compart imentului de audit intern
si va indeplini obiectivele minimale, astfel:
– definirea in mod precis a cadrului de lucru,
– sprijinirea pregatirii/integrarii auditorului intern debutant, înțelegerii regulilor cuprinse în manual.
– utilizarea ca siste m de referinta, cunoașterea normelor profesionale în materie, dar și cuprinderea
normelor specifice compartimentului de audit intern, cu trimiteri la: reguli de angajare și gestionare;
elaborarea și revizuirea planului de audit intern
Manualul va preciza, totodată, repartizarea sarcinilor, domeniile corespunzătoare fiecărei mențiuni,
programul de lucru, dispoziții referitoare ladeplasările profesionale și rambursarea cheltuielilor, condiții
materiale dedesfășurare a activității.
4. Dosarele de audit si doc umentele de lucru – orice misiune de audit intern trebuie sa se incheie cu
intocmirea unui dosar compus din cele mai semnificative documente de lucru.
Dosarele de audit cuprind, in general, doua categorii de documente:
– documente descriptive: analize de posturi, organigrame, tabele de riscuri, diagrame de relatii, circuit
de documente, etc.

15
– documente explicative: foi de lucru precum interviurile, chestionare, tabele comparative, fise de
calcul si ajustari, determinarea rezultatului testelor, etc.
Cele doua tipuri de documente se vor prezenta intr -o anumita ordine, auditul intern avand definita o
norma de ordonare specifica fiecarei societati.
5. Documentatie si alte mijloace – documentatia se poate clasifica in externa si interna.
Documentatia exte rna se compune, din reviste specializate, documente ale organismului profesio nal,
rapoarte, studii, analize. Documentat ia interna ea este elaborata, colectata de compartimentul de audit intern.
c) Eficacitatea serviciului
Eficacitatea se refera la doua criterii relevante: integrarea in societate si organizarea compartimentului.
Integrarea in societate a compartimentului de audit intern este eficace cand sunt indeplinite conditiile
culturale si materiale.
Conditiile culturale au legatura cu o anume sensib ilizare privind controlul intern, o minima perceptie
pozitiva asupra auditului, o pregatire intelectuala apreciativa despre audit.
Conditiile materiale se refera la obiective precise, metodologie riguroasa si exigenta, plan eficient de
comunicare si profes ionalism unanim acceptat.
O clarificare se impune cu prioritate pentru definirea rolului misiunii de audit care preia prin delegare
sarcini de la responsabilul auditului societatii, iar interventiile sefului misiunii sunt relevante in trei
momente: inainte a misiunii, in timpul acesteia si dupa terminarea misiunii. [10, p 17]
Eficacitatea se masoara prin mai multe instrumente:
– indicatori,
– benchmarking,
– sondaj de opinie.
Indicatorii sunt cei care dau imaginea de apreciere a activitatii si a cal itatii, reprezinta in esenta, mijlocul
de imbunatatire a eficacitatii si sunt calculati pe trei categorii: indicatori ai activitatii, ai calitatii si ai
costurilor.
d) comitetul de audit.
Comitetul de audit reprezintă nivelul la care s -a ajuns după o evoluție de peste o sută de ani, dar care a
căpătat o anvergură deosebită la finele secoluluidouăzeci, când s -a constatat rolul mișcărilor pentru o
moralizare a afacerilor. [10, p 17]
Comitetul de audit a căpătat responsabilități referitoare la garantareac alității conturilor și rapoartelor
către acționari, a remunerărilor și numirilor administratorilor, asigurând acționarii de independența opiniilor
formulate. De aceea viața a impus reguli de guvernanță corporatistă care erau ignorate saucare nu se gândea
nimeni că ar putea face parte din mediul de afaceri, cu atâtmai mult din teoria și practica auditului intern.

16
CONCLUZII
Auditul nu este o sentință – exprimarea unei opinii favorabile sau defavorabile cu privire la un lucru, o
situație. De asemenea, nu se confundă nici cu inspecția, care este o activitate de control sau de anchetă
realizată pe baza unui ordin de misiune, generat de un anumit eveniment petrecut sau de o dorință a
managerului, de o entitate specializată. De aceea auditorii lucrează cu o bază de date cuprinzătoare asupra
situațiilor analizate, construită pe fapte și dovezi tangibile, ce va permite identificarea criteriilor obiective
de audit.
În ceea ce privește functiile , am analizat cum a apărut funcția de audit intern , pornind de la auditul extern
și confuziile c are pot rezulta de aici, cele două funcții sunt net diferențiate și definirea auditului extern este
universal admisă.
În urma analizelor am depistat că problemă majoră a implementării funcției de audit intern o reprezintă
faptulcă planificarea, pregătirea, derularea și finalizarea misiunilor trebuie să se bazeze peanaliza
riscului asociat activităților desfășurate în interiorul organizațiilor, și mai puțin peflerul și inspiraț ia
managerilor, inspectorilor sau audito rilor.
Auditul extern este o func ție independentă a întreprinderii, a cărei misiune este de a certifica exactitatea
conturilor, rezultatelor și situațiilor financiare, și mai precis, dacă se reține definiția contabililor autorizați:
a certifica regularizar ea, sinceritatea și imaginea fidelă a conturilor și situației financiare.
Pornind de la funcția de audit extern și doar de la aceasta, se pot prezenta în mod precis diferențele dintre
cele două funcții; este util de notat, de asemenea, că ele nu sunt deloc concurente însă sunt complementare.
Însă a ria de aplicabilitate a auditului intern depășește astăzi perimetrul întreprinderilor și cuprinde și alte
organizații cum ar fi: școli, universități, organisme religioase, societăți civile etc. De aici rezultă
universalitatea. Se aplică tuturor organismelor indiferent de domeniul de activitate a l acestora.
Pe plan mondial auditul intern cunoaște și alte grupări ale organismelor naționale, de multe ori apelându –
se la criterii geografice sau de limbă .
Analizind acest subect am observat că m ai toți autorii au căzut de accord că auditul intern reprez intă o
funcție universală pentru că se aplică tuturor entităților, dar și tuturor funcțiilor oricărei entități.
De aceea a m utilizat cuvântul entitate și nu întreprindere pentru a nu restrânge sfera de aplicare a
auditului intern care se poate extinde și l a alte tipuri de organizații. Acestea pot avea funcția de audit intern
organizată prin intermediul unor angajați ai entităților, fără a avea structuri specializate sau create special
în acest scop. Sigur în asemenea situații apar riscuri legate de incompat ibilități și conflicte de interese, dar
esențial este ca acestea să fie eliminate și activitatea să existe și să producă efecte.

17
BIBLIOGRAFIE
1. Legea nr.133/2002 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.75/1999 privind activitatea de
audit financiar .
2. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.1267/2000 pentru aprobarea Normelor minimale de
audit intern.
3. Ordinul Ministrului Finantelor Publice si Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor
nr.2328/2390/2001
4. Manual de audit intern”, Ediția II, an ul 2013 , Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.
5. Manual de standarte Internaționale Audit și Control etic al profesionoștilor contabili -2009/2010 ,
Monitorul Oficial , Chișinău 2012 .
6. Suporturi de curs „ umfiasi.ro”
7. Sursa de Referate „Qreferat.com”,2016.
8. Sursa contabilitate „contabilul.manager,405/34 -auditul -intern -prezentare -generala”,2016
9. Scribd.com, “Auditul extern” Suport minimal -2010.
10. Scribd.com, “Auditul intern”.
11. blogspot.md „ Auditul” 2015.
12. auditintern.forumgratuit.ro, „Obective le audituli intern și extern”.
13. Sursa de referat „Licentade10.eu