CATEDRA DE PSIHOLOGIE CLINIC Ă ȘI PSIHOTERAPIE [612955]

UNIVERSITATEA BABE Ș-BOLYAI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCA ȚIEI
CATEDRA DE PSIHOLOGIE CLINIC Ă ȘI PSIHOTERAPIE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

VULNERABILITATEA COGNITIV Ă ȘI EMO ȚIONAL Ă A
INFRACTORILOR ADUL ȚI

AUTOR CANDIDAT: [anonimizat]: SIMONA-VERONICA CHEREJI
COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC: PROF. UNIV. DR. ȘTEFAN SZAMOSKOZI

CLUJ-NAPOCA
2011

MUL ȚUMIRI

Mul țumesc coordonatorului știin țific Prof. univ. dr. Ștefan Szamoskozi și Prof. univ.
dr. Daniel David pentru c ă mi-au oferit atât oportunitatea de a face parte di ntr-o școal ă
doctoral ă de nivel superior, cât și sprijinul știin țific pe tot parcursul programului doctoral. De
asemenea, mul țumesc dr. Sebastian Pintea, cercet ător știin țific, pentru sugestiile f ăcute în
analiza cantitativ ă a lucr ării, Conf. univ. dr. Aurora Szentagotay and dr. Jas on Jones pentru
sugestiile știin țifice oferite. Sunt recunosc ătoare tuturor celorlal ți colegi din Catedra de
Psihologie Clinic ă și Psihoterapie pentru suportul moral ar ătat în toat ă aceast ă perioad ă.

Notes._________________________________________
1) Prin prezenta se certific ă de c ătre Chereji Simona – Veronica, faptul c ă:
a) Teza este o cercetare original ă realizat ă de Chereji Simona Veronica (autor) în vederea
ob ținerii titlului de doctor.
b) Părți ale tezei au fost deja publicate sau trimise spre publicare; cit ările aferente acestor
publica ții au fost incluse în tez ă. Au fost inclu și în publica ții co-autori, dac ă au
contribuit la expunerea textului publicat, interpre tarea datelor, etc. (contribu ția lor a
fost clarificat ă în notele de subsol ale tezei)
c) Teza a fost scris ă conform standardelor academice (de ex. referin țe și cit ări adecvate
au fost f ăcute în text de c ătre autor). Tot textul tezei și rezumatul s ău au fost scrise de
către Chereji Simona Veronica, care î și asum ă responsabilitatea pentru scrierea
academic ă. De asemenea o copie electronic ă a cercet ării a fost trimis ă Institutului de
Studii Doctorale.
(electronic) semn ătur ă (18.11.2011) pentru certificarea Notelor:
Candidat: [anonimizat]: Chereji Simona Veroni ca

2) Toate Tabelele și Figurile sunt numerotate în cadrul fiec ărui capitol corespunz ător al
tezei.

Cuprins
CAPITOLUL I. FUNDAMENTARE TEORETIC Ă…………………………………………..5
I.1. Introducere și problematica cercet ării…………………………………………………..5
I.2. Relevan ța cercet ării……………………………………………………………………..5
I.3. Starea curent ă a literaturii de specialitate………………………………………………6
I.3.1. Definirea conceptelor…………………………………………………………… .6
I.3.2. Teoriile agresivit ății………………………………………………………………8
I.3.3. Teoriile furiei…………………………………………………………………….9
I.3.4. Predictori cognitivi și emo ționali în comportamentul infrac țional………………10
I.3.5. Teoria ra țional-emotiv comportamental ă și comportamentul infrac țional………11
I.3.6. Prevenirea riscului de recidiv ă a infractorilor…………………………………..11
CAPITOLUL II. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA GENERAL Ă A CERCET ĂRII……14
CAPITOLUL III. STUDII ORIGINALE…………………………………………………… ..16
III.1. Studiul 1: Rela ția furiei și a distorsiunilor cognitive cu violen ța în popula ția de
infractori violen ți: studiu meta-analitic …………………………………………………..16
Introducere………………………………………………………………………………..16
Metodologie………………………………………………………………………………17
Rezultate………………………………………………………………………………….18
Discu ții…………………………………………………………………………………….19
III.2. Studiul 2: Analiza valorii discriminative a cogni țiilor și emo țiilor între popula ția
infractorilor violen ți și popula ția general ă………………………………………………..19
Introducere………………………………………………………………………………..19
Metodologie………………………………………………………………………………20
Rezultate…………………………………………………………………………………. 21
Discu ții…………………………………………………………………………………….23
III.3. Studiul 3: Efectul repet ării cogni țiilor ira ționale, ra ționale și a afirma țiilor neutre asupra
cogni țiilor ira ționale și furiei, în popula ția de
infractori…………………………………………………………………………….. ………….24
Introducere………………………………………………………………………………..24
Metodologie……………………………………………………………………………….25
Rezultate………………………………………………………………………………….26
Discutii…………………………………………………………………………………….27

III.4. Studiul 4: Studiu privind eficien ța unui program de interven ție ra țional-emotiv
comportamental ă la infractorii violen ți……………………………………………………28
Introducere…………………………………………………………………………………29
Metodologie………………………………………………………………………………29
Rezultate…………………………………………………………………………………..30
Discu ții…………………………………………………………………………………….31
IV. CAPITOLUL IV. CONCLUZII GENERALE ȘI DISCU ȚII …………………………….32
Bibliografie selectiv ă…………………………………………………………………..…34

Cuvinte cheie: violen ță , infractori, cogni ții ira ționale, furie, terapia ra țional-emotiv
comportamental ă

CAPITOLUL I
FUNDAMENTARE TEORETIC Ă

I.1. Introducere și problematica cercet ării
În contextul macro-economic și social actual, se poate constata c ă fenomenul violen ței
a luat amploarea, instaurând starea general ă de panic ă și contribuind la r ănirea și moartea unui
num ăr considerabil de oamenii. Organiza ția Mondial ă a S ănătăț ii (2002) a clasificat violen ța
ca fiind una dintre cele mai importante cauze ale m ortalit ății la nivel mondial, dup ă bolile
cronice fatale.
Independent de nivelul de dezvoltare economic ă al unei ță ri, violen ța se manifest ă în
diferite grade de intensitate, începând cu genocidu ri, atacuri teroriste, conflicte armate,
continuând cu violen ța în școli, violen ța în familie, violen ța stradal ă și chiar cu mesaje media
ce instig ă în mod implicit la violen ță . Toate aceste tipuri de manifest ări au ca numitor comun
inten ția de a provoca daune materiale și umane, de a face r ău celuilalt.
Infrac ționalitatea violent ă reprezint ă o problem ă pentru fiecare societate, atât din punct
de vedere al gradului de pericol social pe care îl creaz ă, cât și al costurilor materiale și umane
directe și indirecte pe care le presupune. Moartea sau r ănirea unei persoane ca urmare a
violen ței ridic ă costuri la nivel social, ce se reflect ă în sistemul de s ănătate, sistemul juridic,
dar și la nivel familial și individual și în productivitatea muncii.

I.2. Relevan ța cercet ării
Aceast ă cercetare a abordat violen ța infrac țional ă pentru a identifica mecanismele
cognitive și emo ționale care stau în spatele conduitei antisociale și care mediaz ă influen ța
condi țiilor externe asupra comportamentului infrac țional.
Dintre cauzele emo ționale ale comportamentului violent, se consider ă c ă furia
reprezint ă unul dintre factorii predictivi cei mai importan ți (Novaco, 2007). Scopul studiilor
din acest domeniu a fost acela de a stabili rolul f uriei în violen ță , dar rezultatele contradictorii
ob ținute nu au permis stabilirea unei concluzii certe. Dup ă cum au remarcat Hutchings,
Gannon, & Gilchrist (2010), cele mai multe studii c are și-au propus s ă stabileasc ă factorii
predictori ai violen ței au utilizat subiec ți din popula ția general ă, f ăcând dificil ă aplicabilitatea
modelelor construite asupra popula ției violente încarcerate. Literatura de specialitat e privind
infrac țiunile sexuale este extins ă, f ăcându-se remarcate teoriile implicite (Ward, 2000), care
au stat la baza derul ării de studii ce au stabilit prezen ța diverselor tipuri de distorsiuni
cognitive care determin ă și men țin infrac țiunile de tip sexual. O alt ă arie de cercetare extins ă a

vizat violen ța în cuplu, fiind explorat atât rolul furiei în man ifestarea violen ței asupra
partenerului de cuplu, cât și tipurile de cogni ții implicate (de ex. Clements & Holtzworth-
Munroe, 2008; Norlander & Eckhardt, 2005).
S-a constatat un volum redus de studii de sorginte ra țional-emotiv comportamental ă
(REBT) care și-au propus s ă identifice cogni țiile ira ționale specifice infractorilor violen ți.
Primul studiu realizat din perspectiva REBT a ident ificat o asociere sc ăzut ă între cogni țiile
ira ționale și furie în popula ția violent ă (Ford, 1991). Dou ă studii mai recente au identificat
tipuri de cogni ții evaluative ira ționale asociate cu furia în popula ția infractoare (Jones &
Trower, 2004; Shanahan, Jones, & Thomas-Peter, 201 0).
Identificarea cauzelor emo ționale și cognitive în violen ță au ca scop principal
dezvoltarea de programe de interven ție eficiente în prevenirea și reducerea infrac ționalit ăț ii.
Studiile meta-analitice au ar ătat c ă majoritatea programelor derulate în popula ția infractoare
sunt de natur ă cognitiv-comportamental ă și s-au dovedit a fi eficiente în reducerea riscului de
recidiv ă la popula ția de infractori identifica ți cu risc moderat înspre ridicat de recidiv ă (de ex.,
Beck & Fernandez, 1998; Lipsey, Chapman & Landenber ger, 2001; McGuirre, 2008b).
Majoritatea dintre aceste programe sunt dezvoltate multidimensional, sunt derulate pe termen
lung, iar dimensiunea cognitiv ă vizeaz ă identificarea și modificarea cogni țiilor inferen țiale.
Aceste caracteristici ridic ă problema costurilor materiale și umane implicate, precum și a
stabilirii domeniilor care au avut cel mai mare imp act terapeutic asupra participan ților.
Debidin și Dryden (2010) semnaleaz ă necesitatea derul ării de studii REBT care s ă identifice
problemele emo ționale în popula ția infractoare și studii care s ă dovedeasc ă eficacitatea și
eficien ța programelor REBT în aceast ă popula ție.

I.3. Starea curent ă a literaturii de specialitate

I.3.1 Definirea conceptelor
În literatura de specialitate utilizarea termenilor violen ță și agresivitate nu este
separat ă, ele fiind confundate conceptual și utilizate inter șanjabil din punct de vedere
lingvistic. Violen ța include cu necesitate componenta fizic ă în manifestarea ei asupra
victimei, în timp ce în agresivitate nu se face ref erire întotdeauna și la provocarea unui r ău
fizic victimei, atunci când se manifest ă acest comportament. Se consider ă c ă agresivitatea are
o component ă filogenetic ă, ce se refer ă la instinctul de supravie țuire, deosebindu-se în acest
fel de actul deliberat al violen ței. În lucrarea de fa ță au fost analizate și sintetizate atât

cercet ările care au vizat studiul violen ței cât și pe cele ale agresivit ăț ii îndreptate împotriva
altor oameni.
Literatura extins ă privind agresivitatea a determinat lansarea mai multor perspective
asupra acestei teme. Cei mai mul ți autori accentueaz ă în definirea agresivit ății rolul
inten ționalit ăț ii în cadrul ac țiunii umane comise cu agresivitate, aspect valabil și pentru
abordarea empiric ă a violen ței. Astfel agresivitatea reprezint ă un comportament motric
deschis, realizat cu inten ția de a face r ău unei persoane sau unui obiect, având convingerea c ă
va rezulta ceva r ău din acest comportament (Anderson & Bushman, 2002; DiGiuseppe &
Tafrate, 2007). Agresivitatea nu poate fi considera t ă un fenomen unidimensional, motiv
pentru care au fost elaborate o serie de clasific ări, menite a surprinde diversele ei manifest ări.
Dintre cele mai cunoscute și importante dihotomiz ări amintim agresivitatea fizic ă-verbal ă,
pasiv-activ ă, direct ă-indirect ă (Berkowitz, 1994). Prin lansarea teoriei proces ării sociale a
informa ției, Crick și Dodge (1996) au f ăcut distinc ția între agresivitatea proactiv ă și cea
reactiv ă. Al ți autori, vorbesc despre agresivitatea instrumental ă și ostil ă (afectiv ă),
(Berkowitz, 2003; Feshbach, 1997) sau agresivitate impulsiv ă și premeditat ă (Barratt, 1998).
Berkowitz (2003) consider ă c ă agresivitatea instrumental ă nu se refer ă doar la a face r ău unei
ținte, ci și la a restabili propria stim ă de sine r ănit ă, de a câ știga aprobarea semenilor, de a
avea câ știguri monetare sau de a înl ătura o stare de fapt nepl ăcut ă. Pe de alt ă parte
agresivitatea ostil ă este îndreptat ă spre a face r ău țintei, de-a o face s ă sufere.
Unul dintre obiectivele studiului agresivit ății umane a vizat abordarea dimensiunii
emo ționale, considerându-se c ă furia este principala emo ție implicat ă în acest fenomen.
Problematica furiei a fost abordat ă din mai multe perspective. Cea mai cunoscut ă defini ție a
furiei a r ămas cea formulat ă de Spielberger în 1983, care o separ ă în furie ca stare și furie ca
tr ăsătur ă (DiGiuseppe & Tafrate, 2007). Furia ca stare este definit ă ca o tr ăire subiectiv ă și
psiho-biologic ă, condi ționat ă de o situa ție specific ă, ce poate varia de-a lungul timpului și
situa țiilor, în intensitate, de la o stare de iritare mod erat ă sau enervare la furie intens ă și
mânie. Furia ca tr ăsătur ă apare ca r ăspuns la o varietate larg ă de situa ții în aparen ță banale (ca
de exemplu o comand ă care nu vine la timp, autobuzul care întârzie) sau ca o modalitate de
reac ție la situa ții de competi ție, respingere, nedreptate, ce reprezint ă evenimente cotidiene.
Defini țiile care au ap ărut ulterior subliniaz ă multidimensionalitatea furiei ca stare emo țional ă
generat ă de cogni ții și înso țit ă de reac ții fiziologice și comportamentale (Deffenbacher, 1993;
DiGiuseppe & Tafrate, 2007; Kassinove & Tafrate, 20 02; Novaco, 1975).
Ostilitatea este considerat ă dimeniunea cognitiv ă care înso țește furia și favorizeaz ă
manifestarea comportamentului violent. Kassinove și Tafrate (2002) definesc ostilitatea ca set

de atitudini centrale și de suprafa ță , care predispun oamenii la intoleran ță și la interpretarea
negativ ă a unor situa ții neutre și simpliste.

I.3.2. Teoriile agresivit ății
Teoriile agresivit ății au oferit explica ții asupra proceselor cognitive implicate în
dezvoltarea și manifestarea comportamentului agresiv. Una dintre teoriile fundamentale ale
agresivit ății este reprezentat ă de ipoteza frustrare-agresivitate formulat ă de Dollard, Doob,
Miller, Mowrer și Sears în 1939 (Power & Dalgleish, 1997). Potrivit acestei teorii frustr ările
reprezint ă obstacole, bariere în calea realiz ării unor satisfac ții ce produc agresivitate ostil ă,
nevoia de a face r ău cuiva. Ipoteza a fost extins ă mai târziu de c ătre Berkowitz (1990, 1994,
2003), care și-a exprimat opiniile în cadrul teoriei cognitiv-neoasociative . Complet ările sale
vin s ă accentueze rolul afectelor negative care intervin între frustrarea scopului și r ăspunsul
agresiv. Atunci când evenimentul aversiv, nepl ăcut, care blocheaz ă atingerea scopului,
genereaz ă o stare afectiv ă nepl ăcut ă, cre ște probabilitatea apari ției agresivit ăț ii sau a
comportamentului antisocial, prin activarea re țelei asociative furie-agresivitate. Modelul
agresivit ăț ii generale elaborat de Anderson (1989) explic ă agresivitatea ca fiind efectul
interac țiunii dintre mai mul ți factori personali, situa ționali, sociali și psihologici. A șadar ea se
dezvolt ă ca urmare a diverselor episoade de înv ăț are la care este expus individul și care
favorizeaz ă comportamentul agresiv sau violent. Furia apare ca mediator între factorii aminti ți
și agresivitate, îns ă nu este o condi ție necesar ă. Influen ța pe care ace știa o au asupra
agresivit ăț ii poate avea impact și asupra furiei, care odat ă activat ă influen țeaz ă agresivitatea.
Acest model a fost utilizat cu prec ădere în explicarea modului în care jocurile video și
informa țiile media pot determina violen ța. Dodge și Crick (1990) au propus teoria proces ării
informa ției sociale care explic ă formarea comportamentului agresiv în situa ții de interac țiune
social ă. Teoria proces ării informa ției sociale scoate în eviden ță procesul prin care oamenii
percep stimulii, atribuirile și inferen țele despre ace ști stimuli, solu țiile generate și luarea
deciziilor de tip comportamental de a r ăspunde la aceste probleme. Teoria scenariului
(Huessman, 1988) se bazeaz ă pe teoriile înv ăță rii care explic ă agresivitatea prin formarea
schemelor cognitive timpurii legate de agresivitate , care favorizeaz ă asimilarea de noi
comportamente agresive ce vor forma mai târziu scen arii agresive, accesate cu u șurin ță în
situa țiie sociale ambigue.

I.3.3. Teoriile furiei
Teoria evalu ării formulat ă de Lazarus (1991) spune c ă o persoan ă poate s ă devin ă
furioas ă când evalueaz ă un eveniment negativ în rela ție direct ă cu propria persoan ă,
considerându-se în acela și timp capabil ă, s ă fac ă fa ță provoc ării. Tema central ă în furie este
lezarea identit ăț ii de sine și amenin țarea stimei de sine și apar atunci când individul încearc ă
să-și conserve sau s ă-și dezvolte stima de sine și imaginea social ă. Modelul neo-asociativ
asupra form ării furiei (Bekowitz, 1990) arat ă c ă re țelele asociative con țin leg ături dintre
emo ții specifice cu gânduri specifice, reac ții comportamentale și fiziologice și activarea
oric ăreia dintre aceste componente duce la activarea cel orlalte p ărți. Astfel în situa ții aversive
individul resimte o stare afectiv ă negativ ă care declan șeaz ă automat reac ții fiziologice,
comportamentale și emo ționale interpretate ca fiind rela ționate cu agresivitatea și furia.
Teoria socio-cognitiv ă a lui Averill (1991) consider ă c ă furia are la baz ă scheme emo ționale,
fiind o experien ță specific individual ă în raport cu societatea.
O contribu ție major ă în explicarea furiei a avut-o teoria cognitiv ă a lui Novaco (2007).
Furia este v ăzut ă ca o experien ță subiectiv ă, activat ă în condi ții de pericol, de percepere a
inten ției negative și când exist ă motiva ție pentru apropiere sau atac; este asociat ă cu aten ția
selectiv ă înspre situa ții cu nivel ridicat de provocare. Teoria accentueaz ă rolul proceselor
cognitive în declan șarea furiei, sus ținând c ă orientarea exacerbat ă înspre perceperea
pericolului și interpretarea situa țiilor, favorizeaz ă r ăspunsurile de furie și agresivitate. El mai
arat ă c ă aceste fenomene nu se afl ă întotdeauna în rela ție cauz ă-efect, atât timp cât violen ța și
agresivitatea au func ții de supravie țuire, iar furia are func ția de mobilizare și energizare a
comportamentului în situa ții dificile.
Din perspectiva teoriilor cognitiv-comportamentale au fost identificate tipuri de
cogni ții implicate în furie. Ellis (1994a) a descris desp re cogni țiile ira ționale de tip cerin țe
absolutiste, toleran ță sc ăzut ă la frustrare și evaluare global ă a celorlal ți implicate în furie, în
timp ce Beck (1999) sus ține implicarea cogni țiilor de tipul evalu ării negative a imaginii de
sine. Modelul episodic al furiei formulat de Kassinove și Tafrate (2002) are la baz ă teoria
REBT. Exist ă 5 componente implicate în generarea furiei: stimul ii, evalu ările, experien ța
emo țional ă, modelele de exprimare și rezultatele. Teoria motiva ției de eficacitate (effectance
motives) formulat ă de DiGiuseppe și Tafrate (2007), arat ă c ă furia este un declan șator al
motiva ției de a ac ționa asupra mediului aversiv cu scopul de a-l contr ola. Procesele cognitive
declan șeaz ă furia disfunc țional ă, care cre ște dorin ța de a face r ău și de r ăzbunare, favorizând
comportamentul agresiv.

I.3.4. Predictori cognitivi și emo ționali în comportamentul infrac țional
Rezultatele studiilor au stabilit c ă tipuri specifice de cogni ții ira ționale, precum
cerin țele absolutiste și other-downing (David et. al 2002; Harrington, 20 05, 2006), LFT
(David et. al 2002; Harrington, 2005, 2006; Martin & Dahlen, 2005), self-downing (Jones &
Trower; Shanahan et al., 2010) sunt rela ționate cu furia și comportamentul agresiv.
În literatura de specialitate au fost identificate tipuri de distorsiuni cognitive implicate
al ături de emo ția de furie, în comportamentul violent infrac țional general. Cele mai
importante dintre acestea sunt atribuirile externe negative (Batancourt & Blair, 1992), atribuiri
ostile ale inten ționalit ăț ii celorlal ți (de ex., Barriga, Landau, Stinson, Liau, & Gibbs, 2000;
Butler & Maruna, 2009), blamarea altora, minimizare a, etichetarea gre șit ă și presupuneri
negative despre al ții (Chambers, Eccleston, Day, Ward & Howells, 2008) , ostilitate,
suspiciune, revendicare, r ăzbunare (Milner & Webster, 2005), negarea responsab ilit ății
(Butler & Maruna, 2009).
Exist ă studii care au identificat o leg ătur ă între furie și agresivitate (Cornell, Peterson
& Richards, 1999; Sukhodolsky & Ruchkin, 2004; Nova co & Taylor, 2004) și studii care au
pus sub semnul întreb ării aceast ă rela ție (Mills & Kroner, 2003; Loza & Loza – Fanous, 199 9;
Wood & Newton, 2003).
Distorsiunile cognitive implicate în declan șarea și men ținerea infrac țiunilor sexuale,
au fost identificate prin prisma teoriilor implicit e (Ward, 2000). Cele mai importante
distorsiuni cognitive sunt considerate: negarea acu za țiilor ce li se aduc cu privire la fapta lor;
negarea vinei; minimizarea seriozit ăț ii și gravit ății comportamentului din timpul comiterii
abuzului; atribuirea vinei (alcool, droguri, compor tamentul inadecvat al victimei, probleme
emo ționale personale, abuz infantil); gândire de tip „s elf-serving” (lipsa empatiei,
distorsionarea suferin ței victimei); ra ționalizarea ac țiunilor de planificare a infrac țiunii;
gratificare imediat ă (adaptarea conduitei proprii la modelul intern al sinelui, lipsa consider ării
consecin țelor pe termen lung) (Ward, Hudson & Marshall, 1995 ).
Rezultatele studiilor au ar ătat c ă furia (de ex., Dye & Eckhardt, 2000; Lafontaine &
Lussier, 2005; Norlander & Eckhardt, 2005) și distorsiunile cognitive de tipul ostilitate
(Norlander & Eckhardt, 2005; Parrot & Zeichner, 200 3), minimizare, negare și atribuirea
vinei infrac țiunii unor factori externi (Henning, Jones & Holdfo rd, 2005), precum și cogni țiile
ira ționale (de ex., Dye și Eckhardt, 2000; Eckhardt & Jamison, 2002) sunt f actori
determinan ți ai violen ței domestice.

I.3.5. Teoria ra țional emotiv-comportamental ă și comportamentul infrac țional
Conform REBT st ările noastre emo ționale (C) sunt mediate de modul în care
interpret ăm (B) situa țiile în care ne afl ăm (A). Proces ările de la nivel cognitiv apar sub forma
cogni țiilor ra ționale și ira ționale. Cogni țiile ira ționale reprezint ă evalu ări negative, rigide și
extreme, pe care oamenii le fac despre ei sau despr e evenimente și care determin ă emo ții
negative disfunc ționale, ce apar sub forma diferitelor tulbur ări psihice. Cogni țiile ra ționale
sunt expresia preferin țelor și dorin țelor pe care le avem în mod adaptativ fa ță de evenimentele
din via ța noastr ă și ele conduc înspre consecin țe adaptative și func ționale. Clien ții care sunt
inclu și în terapia REBT sunt înv ăț ați s ă-și dispute (D) în mod activ cogni țiile ira ționale și s ă-și
însu șeasc ă o nou ă filozofie de via ță , mai eficient ă (E), care s ă con țin ă r ăspunsuri cognitive,
emo ționale și comportamentale func ționale. Studiile de inducere a distresului emo țional au
dovedit rolul cauzal al cogni țiilor ra ționale și ira ționale în emo țiile negative func ționale și
disfunc ționale (de ex., Cramer, 2005a, 2005b). David et al. (2002) au eviden țiat tipurile de
cogni ții evaluative ira ționale specifice emo țiilor negative disfunc ționale fundamentale, cu rol
în abordarea clinic ă a tulbur ărilor emo ționale în cadrul interven țiilor terapeutice.
În literatura de specialitate se remarc ă un num ăr redus de studii riguroase care s ă
utilizeze și metode specifice REBT. A șa cum remarc ă Debidin & Dyden (2010) este nevoie s ă
se deruleze studii care s ă dovedeasc ă necesitatea interven țiilor în tulbur ările emo ționale și
cogni țiile ira ționale în popula ția infractoare și studii de stabilire a eficacit ății interven țiilor
REBT în schimbarea comportamentului infrac țional.

I.3.6. Prevenirea riscului de recidiv ă a infractorilor

Definirea și evaluarea riscului de recidiv ă
Stabilirea riscului recidivei se refer ă la determinarea probabilit ăț ii ca o persoan ă, care
a comis o infrac țiune în trecut, s ă comit ă o alt ă infrac țiune dup ă un anumit timp, în condi țiile
în care a interac ționat cu sistemul de justi ție (pedeaps ă ca tip de interven ție). Sistemul de
justi ție consider ă pedeapsa o form ă de reeducare, îns ă rezultatele au demonstrat c ă pedeapsa
deten ției nu este cea mai eficient ă form ă stopare a infrac ționalit ăț ii (McGuire, 2008b). Una
dintre alternativele g ăsite pentru deten ție este supravegherea în comunitate (proba țiunea). La
început, scopul principal a fost acela de a reduce costurile deten ției și supraaglomera ția din
penitenciare, men ținându-se ideea de pedeaps ă, dar prin supraveghere strict ă în comunitate și
respectarea de c ătre condamnat a unor reguli impuse de instan ță sub form ă de m ăsuri și
obliga ții. Chiar și în aceste condi ții nu s-a înregistrat o reducere a ratei recidivei, deoarece

condi țiile proba țiunii au fost înc ălcate și num ărul de infrac țiuni a crescut. S-a constatat c ă
programele de interven ție sunt cele care au efect ridicat asupra reducerii riscului de recidiv ă și
nu pedeapsa și regulile impuse. Derularea de programe se bazeaz ă pe identificarea nevoilor
criminogene, adic ă probleme care l-ar putea determina pe individ s ă comit ă noi infrac țiuni și
pe stabilirea riscului de recidiv ă. Eforturile cercet ătorilor s-au canalizat pe dezvoltarea și
implementarea de programe de interven ție care s ă fie eficiente în sc ăderea riscului de
recidiv ă. S-a convenit c ă acestea trebuie s ă fie organizate dup ă 4 principii esen țiale, studiile
meta-analitice dovedind c ă programele care le respect ă au efect în reducerea riscului de
recidiv ă (Andrews & Dowden, 2006). Bonta și Andrews (2007) enumer ă aceste principii
esen țiale (RNR) pentru elaborarea unui program de interv en ție:
1. principiul riscului – adaptarea tratamentului în fu nc ție de nivelul de risc identificat
2. principiul nevoii – tratamentul trebuie s ă vizeze nevoile criminogene identificate și
care sunt asociate cu recidiva
3. principiul responsivit ății – modul în care r ăspund infractorii la tratamentul pe care îl
primesc și cum îl în țeleg
4. discre ția profesional ă – implicarea profesionistului în tratament, flexib ilitatea și
inova ția lui atunci când este necesar
Rezultatele studiilor au ajuns la concluzia c ă este indicat s ă fie inclu și în programe,
infractori cu risc mediu înspre ridicat de recidiv ă, ținându-se cont de faptul c ă cei cu risc
sc ăzut au o probabilitate sc ăzut ă de a mai comite infrac țiuni, chiar și f ără a participa în
programe (Andrews & Dowden, 2006; Palmer, McGuire, Hatcher, Hounsome, Bilby &
Hollin, 2008).
Hollin (1999) a realizat o analiz ă comprehensiv ă a studiilor meta-analitice din
domeniul interven țiilor aplicate infractorilor, în urma c ăreia a concluzionat c ă interven țiile
terapeutice se dovedesc a fi superioare în compara ție cu grupul de control în care nu s-a
intervenit, îns ă nu toate tipurile de interven ții au acela și efect pozitiv asupra reducerii
recidivei. Criteriile de eficien ță sunt: s ă se adreseze infractorilor cu risc mediu înspre rid icat,
să fie de natur ă comportamental ă, structurate și multidimensionale, s ă con țin ă o dimensiune
cognitiv ă; s ă genereze responsivitate; s ă fie integre.

Tipuri de programe de interven ție cognitiv-comportamental ă
Cele mai importante programe de interven ție derulate în popula ția infractoare, se
bazeaz ă pe teoria cognitiv-comportamental ă. Rezultatele mai multor studii meta-analitice au
demonstrat c ă acestea sunt cele mai eficiente în prevenirea infr ac ționalit ăț ii și reducerea

riscului de recidiv ă (Lipsey, Chapman, & Landenberger, 2001; Lipsey, La ndenberger, &
Wilson, 2007).
Programele de interven ție sunt structurate multidimensional, fiind complex e și de
durat ă. Dimensiunea cognitiv ă vizeaz ă identificarea și modificarea cogni țiilor de tip
inferen țial pe care le de țin infractorii, iar dimensiunea emo țional ă vizeaz ă în mod specific
reducerea și controlul furiei. Se presupune c ă infractorii sunt deficitari în abilit ățile de
rela ționare interpersonal ă și de aceea cele mai multe dintre programele de reab ilitare de tip
multidimensionale includ antrenamentul rezolv ării de probleme sociale și dezvoltarea de
abilit ăți sociale.

Programe de interven ție pentru îmbun ătăț irea abilit ăț ilor sociale
Programele cognitiv-comportamentale care s-au axat pe îmbun ătățirea abilit ăț ilor
sociale s-au dovedit eficiente pentru schimbarea co mportamentului infractorilor, în sensul
reintegr ării în societate și reducerea infrac ționalit ăț ii sau a gravit ății infrac țiunilor comise
ulterior (Bourke & van Hasselt, 2001; Polaschek & D ixon, 2001).

Programe de interven ție specifice abuzatorilor sexuali
Ward, Gannon și Yates (2008) reamintesc superioritatea interven țiilor care urmeaz ă
modelul cognitiv-comportamental, în reducerea num ărului de infrac țiuni atât în popula ția
general ă de infractori, dar mai ales în cea a abuzatorilor sexuali. Programele sunt structurate
în a șa fel încât s ă ținteasc ă întreruperea tendin ței individului de a mai comite infrac țiuni
sexuale. Subiec ții trebuie s ă înve țe s ă identifice situa țiile de risc care ar genera
comportamente ce preced infrac țiunea sexual ă și s ă dobândeasc ă abilit ăț i care s ă le permit ă s ă
fac ă fa ță fiec ărei etape din ciclul infrac țional descris mai sus, în lucrare.
Rezultatele unui studiu meta-analitic elaborat de R eitzel și Carbonell (2006), privind
eficien ța interven țiilor psihologice pentru abuzatorii sexuali au ar ătat c ă rata recidivei sexuale
pentru e șantionul din studii care a primit interven ție este de 7.37%, comparativ cu grupul de
control în care este de 18.93%. Studiile care au co n ținut un grup experimental comparativ cu
un grup de control au avut o m ărime a efectului de 0.41, iar m ărimea efectului pentru cele f ără
grup de control a fost de 0.44. Autorii au concluzi onat c ă recidiva sexual ă este mai redus ă
decât cea non-sexual ă (de la 20.40% la 28.51%) la abuzatorii tineri. Rec idiva este mai sc ăzut ă
la tineri în compara ție cu abuzatorii adul ți inclu și în tratament.

Programe de management a furiei
Furia este considerat ă o nevoie criminogen ă în popula ția infractoare violent ă, iar
programele de reabilitare derulate în institu țiile de corec ție și deten ție au vizat de-a lungul
timpului managementul acestei nevoi. Cunoscând opin iile contradictorii în leg ătur ă cu rolul
furiei în comportamentul violent, unii cercet ători au avut rezerve s ă afirme c ă programele de
management a furiei sunt cele mai indicate pentru a fi utilizate cu infractorii violen ți (Serin,
Gobeil, & Preston, 2008; Watt & Howells (1999). Rez ultatele unui studiu au indicat efecte
nesemnificative ale unui program de management a fu riei, cu excep ția componentei didactice,
care a avut efecte semnificative, dar sc ăzute (Howells, Day, Williamson, Bubner, Jauncey,
Parker et al. , 2005)
Una dintre problemele care se ridic ă în leg ătur ă cu aceste programe de interven ție ar fi
cea legat ă de durata lor care poate s ă se întind ă și pân ă la câ țiva ani, precum și complexitatea
structurii lor. Aceste caracteristici implic ă o serie de costuri materiale și umane pentru
derularea lor în condi ții optime pentru asigurarea integrit ății programului, dar pun sub semnul
întreb ării și responsivitatea veridic ă a participan ților la program. De asemenea, o alt ă limit ă ce
ar trebui luat ă în considerare este aceea c ă nu se poate stabili cu exactitate care dintre
dimensiunile programului s-au dovedit a fi mai efic iente în reducerea riscului de recidiv ă.
Meta-analiza realizat ă cu privire la utilizarea REBT pentru infractori (D ebidin &
Dryden, 2010), remarc ă absen ța studiilor de stabilire a eficacit ăț ii și eficien ței interven țiilor
REBT în popula ția infractoare.

CAPITOLUL II
OBIECTIVE ȘI METODOLOGIA GENERAL Ă A CERCET ĂRII

Cercetarea de fa ță urm ăre ște s ă explice din perspectiv ă psihologic ă, factorii cognitivi
și emo ționali manifesta ți în violen ța infrac țional ă, bazându-se pe principiile teoriei cognitiv-
comportamentale, care afirm ă c ă emo țiile și comportamentele umane sunt mediate de
proces ările care au loc la nivel cognitiv. Aceast ă idee este ilustrat ă de modelul ABC(DE) din
terapia ra țional – emotiv ă și comportamental ă elaborat ă de Albert Ellis în 1962, care sus ține c ă
distresul emo țional pe care îl resim țim în diverse situa ții negative de via ță , este efectul
cogni țiilor ira ționale. Dac ă ele sunt cele care genereaz ă emo ții negative disfunc ționale, atunci
cogni țiile ra ționale sunt r ăspunz ătoare pentru emo țiile negative func ționale. Pentru a se
produce o modificare a st ării emo ționale disfunc ționale, cogni țiile ira ționale trebuie disputate

cu scopul de a se dobândi un set de cogni ții ra ționale, care s ă aib ă un impact pozitiv asupra
răspunsurilor lor emo ționale, cognitive și comportamentale la situa ții dificile de via ță .
Primul pas al cercet ării a fost acela de a investiga rezultatele empiric e din literatura de
specialitate cu privire la mecanismele emo ționale și cognitive implicate în violen ță ,
observându-se abordarea limitat ă a acestui fenomen din perspectiva REBT. Primul ob iectiv a
fost abordat în Studiul 1 în care am apelat la proc edura meta-analizei pentru a realiza o sintez ă
cantitativ ă a rezultatelor studiilor relevante în literatura d e specialitate, privind intensitatea
rela ției dintre furie și comportamenul violent, precum și dintre mecanismele cognitive și
violen ță .
În Studiul 2 am urm ărit care sunt tipurile de cogni ții ira ționale și emo ții negative
disfunc ționale ce discrimineaz ă între infractorii violen ți și popula ția non-infractoare. În acest
sens am apelat la o metod ă inedit ă, analiza receiver-operating characteristics (ROC), care s ă
eviden țieze valoarea discriminativ ă a cogni țiilor evaluative și a emo țiilor negative, între cele
trei categorii de popula ție luate în analiz ă. În prima etap ă am utilizat analiza de varian ță
unifactorial ă (ANOVA) pentru a vedea dac ă exist ă diferen țe semnificative între cele trei
categorii de subiec ți inclu și în studiu (violen ți, non-violen ți și non-infractori), pentru
cogni țiile evaluative și emo țiile evaluate psihometric. Acolo unde am constatat existen ța unor
diferen țe semnificative, am trecut la analiza propriu-zis ă a valorii discriminative a scalei
apelând la analiza curbelor ROC, vizând sensibilita tea și specificitatea scalei, respectiv
valoarea prag optim ă pentru a decela între categoriile studiate. De ase menea, acolo unde am
identificat mai multe tipuri de cogni ții care discrimineaz ă între categorii, am trecut la
compararea valorilor discriminative comparând ariil e descrise de curbele ROC
corespunz ătoare acestor cogni ții. La fel s-a procedat și în cazul emo țiilor.
Studiul 3 a urm ărit demonstrarea rolului cauzal al cogni țiilor ira ționale și ra ționale în
apari ția emo țiilor negative disfunc ționale și func ționale în popula ția infractoare. S-a apelat la
design-ul experimental bifactorial, în care interve n ția (condi ție ra țional ă/ira țional ă vs neutr ă)
și apartenen ța la una din categoriile violent/nonviolent sunt va riabile independente.
Variabilele dependente sunt cogni țiile ira ționale specifice furiei m ăsurate cu Angry Cognition
Scale (ACS), dimensiunile toleran ței sc ăzute la frustrare m ăsurate cu Frustration – Discomfort
Scale (FDS), emo ția de furie m ăsurat ă cu Novaco Anger Scale (NAS) și furia în situa ții de
provocare (Provocation Inventory (PI)).
Studiul 4 este un studiu clinic controlat care urm ăre ște testarea eficien ței unui program
REBT, prin modific ările produse la nivel cognitiv și emo țional în popula ția infractoare
violent ă. Designul studiului este unifactorial cu m ăsur ători repetate, în care variabilele

independente sunt tipul de interven ție (REBT, placebo) și etapele de m ăsurare (pretest,
posttest, follow-up), iar variabile dependente sunt cogni țiile ira ționale și furia, m ăsurate cu
instrumentele utilizate în Studiul 3.

CAPITOLUL III
CERCET ĂRI ORIGINALE
III.1. Studiul 1: Rela ția furiei și a distorsiunilor cognitive cu violen ța în popula ția de
infractori violen ți: studiu meta-analitic 1

Introducere
Cu toate c ă furia este considerat ă unul dintre factorii predisponzan ți ai
comportamentului violent, totu și rezultatele studiilor au fost contradictorii cu p rivire la
aceast ă rela ție. Unii cercet ători au concluzionat c ă rolul furiei în recidiv ă a fost exagerat și nu
exist ă diferen țe între infractorii violen ți și nonviolen ți în privin ța furiei (Loza & Loza-Fanous,
1999; Mills & Kroner, 2003; Wood & Newton, 2003), î n timp ce al ții au aflat c ă furia este
predictor al violen ției (Cornell, Peterson & Richards, 1999; Novaco & T aylor, 2004).
Cercet ările s-au orientat și pe identificarea tipurilor de distorsiuni cogniti ve care mediaz ă
agresivitatea/violen ța, stabilind o serie de inferen țe specifice acestui comportament. Acest
studiu meta-analitic și-a propus examinarea cantitativ ă a studiilor relevante existente în
domeniu cu privire la rela ția dintre furie și comportamentul violent, respectiv dintre
distorsiunile cognitive și comportamentul violent în popula ția infractoare.
De asemenea, am urm ărit care este efectul de moderare al tipului de ins trumente (auto-
raportate vs. m ăsurarea observa țional ă a comportamentului) utilizate în studiile analizat e,
pentru m ăsurarea violen ței.

1 Acest studiu este în curs de publicare (BDI): Chereji, S. V., Pintea, S., & David, D. (in press). The relationship
of anger and cognitive distortions with violence in violent offenders` population: A meta-analytic rev iew . The
European Journal of Psychology Applied to Legal Con text.
Autorii au contribuit dup ă cum urmeaz ă:
Chereji, S.: design-ul studiului, analiza și interpretarea datelor, scrierea manuscrisului
Pintea, S.: analiza cantitativ ă a datelor
David, D.: interpretarea datelor, consultan ță pentru scrierea manuscrisului

Metodologie
Procedur ă
Căutarea în literatur ă
Studiile empirice au fost colectate sistematic pri n utilizarea a trei strategii: 1) c ăut ări în
bazele de date ale PsycINFO, Medline prin utilizare a cuvintelor cheie doar în limba englez ă:
anger, cognitions, cognitive distorsions, irrationa l beliefs, criminal attitude, offenders,
violence, aggression ; cuvintele au fost introduse în perechi diverse, c on ținând cuvintele cheie
”anger” și ”violence/aggression”; 2) studii din bibliografia studiilor identificate și analizate
anterior; 3) s-a luat leg ătura cu autorii unor studii relevante din domeniu l a care nu am avut
acces în baza de date. A fost selectat un num ăr total de 285 studii dintre care 133 au fost
considerate relevante pentru scopul acestei meta-an alize.

Criterii de includere
Pentru a identifica un e șantion de studii relevante pentru meta-analiz ă, am aplicat
urm ătoarele criterii de selec ție pentru fiecare studiu:
– Să fie publicat în reviste peer-review
– Să ofere informa ții statistice care s ă permit ă calcularea intensit ăț ii rela ției dintre:
distorsiuni cognitive și agresivitate sau violen ță , furie și agresivitate sau violen ță
– Subiec ții selecta ți în studii s ă fie infractori încarcera ți pentru infrac țiuni
violente/non-violente
– Instrumente de evaluare pentru distorsiunile cognit ive și furie

Codarea studiilor
Au fost codate urm ătoarele variabile ale fiec ărui studiu:
– Procedurile de selec ție ale participan ților
– Datele demografice
– Evaluarea constructelor vizate
– Num ărul participan ților
– Distorsiunile cognitive rela ționate cu violen ța
– Furia rela ționat ă cu violen ța
– Instrumentele de m ăsurare ale violen ței/agresivit ății
Din cele 133 de studii selectate au fost excluse 11 4 studii, datorit ă rezultatelor
statistice care nu au oferit informa ții relevante care s ă permit ă calcularea m ărimilor efectelor
pentru rela ția dintre constructele vizate sau e șantioanele nu au cuprins subiec ți infractori

încarcera ți. Astfel baza de date a inclus 19 publica ții care au raportat diverse valori statistice
pentru corela țiile și alte valori statistice înafar ă de r, care au fost transformate în d, pentru
rela ția dintre distorsiunile cognitive și violen ță , respectiv furie și violen ță . dintre distorsiunile
cognitive și violen ță , distorsiunile cognitive și furie și rela ția dintre furie și violen ță . Din
totalul de 19 studii am putut identifica 9 studii c are s ă con țin ă indicatori statistici pentru furie
și violen ță /agresivitate, 14 studii cu indicatori statistici p entru distorsiuni cognitive și violen ță
în popula ția infractoare încarcerat ă.

Rezultate
Analiza rela ției dintre furie și violen ță a ar ătat o m ărime a efectului ridicat ă, d=0.86,
95% CI [0.82; 0.90]. Valoarea Z statistic utilizat ă pentru a testa dac ă m ărimea medie a
popula ției este diferit ă de 0, a indicat o diferen ță semnificativ ă (Z=21.50, p<.01). Rezultatele
au indicat o heterogenitate semnificativ ă pentru m ărimile efectelor observate ( QT=106.08,
p<.01). Prin urmare, am considerat c ă este indicat ă mai departe, analiza de moderare.
Rezultatele analizei de moderare pentru instrumente le de m ăsurare a
comportamentului prin observare, selectate din 4 pu blica ții ( n=618) au indicat o m ărime a
efectului sc ăzut ă înspre moderat ă, d=0.38, 95% CI [0.22, 0.54], dar semnificativ ă statistic
(Z=4.75, p<.01). M ărimea efectului ob ținut ă pentru instrumentele auto-raportate selectate din
3 studii ( n=1564) a fost puternic ă, d=1.07, 95% CI [0.98, 1.16] și semnificativ ă statistic
(Z=21.40, p<.01).
Analiza rela ției dintre distorsiunile cognitive și violen ță au indicat o m ărime a
efectului puternic ă, d =0.82, 95% CI [0.75; 0.89]. Valoarea Z statistic ut ilizat ă pentru a testa
dac ă efectul mediu al popula ției este diferit de 0, a dovedit diferen țe semnificative ( Z=21.57,
p<0.01). Rezultatele au ar ătat o heterogenitate semnificativ ă ale m ărimilor efectelor observate
(QT=120.13, p<.01).
Analiza de moderare a tipul instrumentelor de m ăsurare a violen ței/agresivit ății
(comportamente observate și auto-raportare) a ar ătat c ă m ăsurarea comportamentului prin
observa ție, selectate din 9 publica ții ( n=1259) au indicat un efect al m ărimii moderat, d=0.69,
95% CI [0.58, 0.80], semnificativ diferit de 0 ( Z=15.5, p<.01). M ărimea efectului ob ținut ă
pentru instrumentele auto-raportate a fost puternic ă, d=0.90, 95% CI [0.81, 0.99] și de
asemenea semnificativ ă statistic ( Z=18.10, p<.01). Rezultatele au ar ătat c ă tipul de
instrumente de m ăsurare a violen ței divizate aici în self-reported și cotare a comportamentului
(index al violen ței, încarcer ări anterioare pentru violen ță , evaluare violen ței de c ătre personal,
etc.) nu au avut influen ță asupra rela ției cogni ții-violen ță (QB=0.12, p>.05).

Discu ții
Rezultatele au identificat o intensitate puternic ă în rela ția dintre furie și violen ță , ceea
ce confirm ă prezen ța furiei în manifestarea comportamentului violent. Rezultatele au ar ătat o
mărime a efectului puternic ă și pentru rela ția dintre distorsiunile cognitive și violen ță ,
rezultate care înt ăresc rolul mecanismelor cognitive implicate în comi terea actelor violente.
Rezultatele analizei de moderare au dezv ăluit că rela ția dintre distorsiunile cognitive și
violen ță nu a fost influen țat ă de tipul de instrumente utilizate pentru m ăsurarea violen ței. În ce
prive ște rela ția dintre furie și violen ță , rezultatele au indicat c ă tipul de instrumente pentru
măsurarea violen ței, este un moderator semnificativ, observându-se c ă m ărimea efectului
ob ținut ă, atunci când violen ța a fost auto-raportat ă, este semnificativ mai ridicat ă decât cea
ob ținut ă cu metoda observa țional ă a comportamentului violent. Acest lucru arat ă c ă infractorii
pot cota nivelul intensit ăț ii furiei în concordan ță cu raportarea comportamentului
violent/agresiv manifestat.

III. 2. Studiul 2: Analiza valorii discriminative a cogni țiilor și emo țiilor între popula ția
infractorilor violen ți și popula ția general ă2,3

Introducere
Ținând cont de rezultatele contradictorii ale cercet ărilor și de constatarea c ă multe
dintre actele de violen ță extrem ă nu implic ă în mod necesar furia, nu se pot face afirma ții
certe cu privire la rolul furiei în comportamentul violent, presupunând-se c ă exist ă și alte
emo ții ce acompaniaz ă actul violent. De asemenea, observând num ărul redus de studii care au

2 Date din acest studiu au fost prelucrate și prezentate la IAC Conference de la Universitatea din Warwick,
Counselling and the challenge of social transformat ions: promoting human dignity across the lifespan, 22-26
iulie 2009. Titlul lucr ării: Exploring the cognitive and emotional vulnerability in violence , autorii Chereji, S.,
Decsei-Radu, A., Trip, S., și Bora, C.
Co-autorii au contribuit la interpretarea rezultate lor și structurarea abstractului.
3 O parte din acest studiu a fost publicat ă (BDI): Chereji, S.V., Pintea,. S., și Szamoskozi, Ș. (2011).
Discriminative value analysis of emotions among vio lent offenders` population and the general populati on.
Erdelyi Pszichologiai Szemle, 1.
Autorii au contribuit dup ă cum urmeaz ă:
S.V. Chereji: scrierea manuscrisului, design-ul cer cet ării, colectarea și interpretarea datelor
S. Pintea: design-ul cercet ării, analiza cantitativ ă a rezultatelor
Ș. Szamoskozi: design-ul cercet ării, consultan ță pentru scrierea manuscrisului

stabilit con ținutul cognitiv specific al violen ței la popula ția încarcerat ă și c ă cele mai multe
studii privind emo țiile și distorsiunile cognitive implicate în violen ță au utilizat popula ție non-
infractoare, studiul de fa ță î și propune s ă stabileasc ă tipurile de emo ții și cogni ții evaluative
ira ționale care pot diferen ția între infractorii violen ți și non-infractori.

Metodologie

Subiec ții

Participan ții la studiu au fost ini țial 210 de b ărba ți, adul ți, încarcera ți în Penitenciarul
Oradea pentru comiterea de infrac țiuni cu violen ță (N=90) și non – violen ță (N=90). Au fost
exclu și 10 participan ți violen ți și 13 nonviolen ți din cauza r ăspunsurilor incomplete. Vârsta
medie a participan ților din grupul violent a fost de 33.05 de ani (SD = 10.43). În grupul non –
violent, vârsta medie a fost de 32.93 (SD = 9.54). In grupul de control (N=30) au fost selecta ți
bărba ți a c ăror vârst ă medie a fost 34.96 ani (SD=11.83).
Materiale
Cogni țiile au fost evaluate prin utilizarea a trei instru mente auto-administrate.
General Attitudes and Beliefs Scale (GABS, Lindner, Kirkby, Wertheim & Birch,
1999)
Angry Cognitions Scale (ACS , Martin & Dahlen, 2007)
Frustration-Discomfort Scale (FDS , Harrington, 2005)
Pentru m ăsurarea emo țiilor au fost utilizate urm ătoarele instrumente:
Novaco Anger Scale (NAS, Novaco, 1994)
Provocation Inventory (PI, 1994)
State-Trait Anger Expression Inventory (STAXI, Spielberger, 1996)
Profilul Distresului Afectiv (PDA, Opri ș & Macavei, 2005)

Procedura
Subiec ții participan ți (N=210), organiza ți în grupuri de maxim 10 persoane, au fost
solicita ți s ă completeze scalele amintite mai sus.

Rezultate

Pentru aflarea rezultatelor a s-a apelat la program ul MedCalc. Rezultatele analizei
valorii discriminative a cogni țiilor ira ționale au ar ătat c ă subscala evaluare global ă de sine din
cadrul scalei GABS discrimineaz ă cel mai bine între infractorii violen ți și non-infractori, F(2,
185)=4.85, p<.01. Astfel rezultatele au ar ătat c ă aria de sub curba ROC pentru subscala
evaluare global ă de sine este AUC=0.683, iar aceasta este semnifica tiv mai mare decât aria
unui test aleator (AUC=0.5), Z=3.38 la un prag de semnifica ție p<0.01, ceea ce semnific ă o
acurate țe redus ă. În acest context trebuie precizat c ă Streiner & Cairney (2007) au stabilit c ă
acurate țea unui test cu AUC între 0.50 și 0.70 este redus ă, o arie cuprins ă între 0.70 și 0.90
indic ă o acurate țe moderat ă, în timp ce o arie de peste 0.90 indic ă o acurate țe ridicat ă.
Acurate țea testului se refer ă la capacitatea testului de a clasifica subiec ții în categorii clinice
relevante (Pintea & Moldovan, 2009). Al ți termeni utiliza ți în descrierea acestor rezultate, fac
referire la: sensibilitate (rata adev ăra ților pozitivi) reprezint ă probabilitatea ca rezultatul unui
test s ă fie pozitiv când o tulburare este prezent ă, iar în cazul de fa ță fiind vorba despre
categoria juridic ă violen ță ; specificitatea (rata adev ăra ților negativi) este probabilitatea ca
rezultatul unui test s ă fie negativ când tulburarea/categoria nu este prez entă. Valoarea prag
optim ă pentru scala de evaluare global ă de sine la care aceasta discrimineaz ă cel mai bine
între popula ția de infractori violen ți și popula ția general ă este mai mare de 11 puncte, valoare
la care scala prezint ă o sensibilitate de 41.56% la 95% CI [30.4; 53.4] și o specificitate de
90% la 95% CI [73.4; 97.8].
Susbscala îndrept ățire din scala FDS a fost identificat ă ca discriminator semnificativ,
F(2,185)=2.91, p<.05. Ea discrimineaz ă semnificativ mai bine decât un test aleator ( Z=2.88,
p<.01), îns ă aria de sub curba ROC arat ă o acurate țe redus ă (AUC=0.67) (Streiner & Cairney,
2007) a testului pentru discriminarea între cele do u ă popula ții. Valoarea prag optim ă este mai
mare sau egal cu 20 cu o sensibilitate (rata adev ăra ților pozitivi) de 62.34% la 95% CI [50.6;
73.1] și o specificitate (rata adev ăra ților negativi) de 70%, 95% CI [50.6; 85.2].
Rezultatele ANOVA la compararea celor trei grupuri în func ție de fiecare tip de
categorie inclus ă în scala ACS, arat ă c ă nu au existat diferen țe semnificative, deci nu exist ă
discriminatori semnificativi, motiv pentru care nu s-a mai trecut la analiza valorii
discriminative.
Discriminatorii semnificativi identifica ți din cadrul scalei NAS, au fost categoriile
somatizare, F(2,185)=7.17, p <.01, din subscala activare fiziologic ă și suspiciune
F(2,185)=6.72, p<.01, din subscala cognitiv ă.
Performan ța discriminativ ă a ariei suspiciune este semnificativ mai bun ă decât cea a
unui test aleator ( Z=3.83, p<.01). Totu și aria de sub curba ROC trasat ă de aceast ă categorie

(AUC=0.701), indic ă o acurate țe redus ă a testului, în discriminarea între cele dou ă categorii
de popula ție. Valoarea prag optim ă, la care categoria suspiciune discrimineaz ă cel mai bine
între popula ția de infractori violen ți și popula ția general ă este mai mare sau egal ă cu 8. La
aceast ă valoare, scala prezint ă o acurate țe maxim ă, tradus ă printr-o sensibilitate de 55.84%,
95% CI [44.1; 67.2] și o specificitate de 80%, 95% CI [61.4; 92.2].
Tensiune somatic ă are o performan ță discriminativ ă semnificativ ă ( Z=4.27, p<.01),
îns ă aceast ă performan ță se încadreaz ă în limitele unei performan țe mai degrab ă reduse,
dep ăș indu-i foarte pu țin limitele superioare (AUC=0.71). Analiza sensibil it ății și senzitivit ăț ii
arat ă c ă valoarea prag optim ă la care aceast ă categorie discrimineaz ă cel mai bine este egal ă
cu 7. La aceast ă valoare categoria prezint ă o sensibilitate de 45.45% la 95% CI [34.2; 57.2] și
o specificitate de 90% la 95% CI [73.4; 97.8].
Subscalele din cadrul PI care au fost identifica ți ca discriminatori semnificativi sunt
subscalele: lips ă respect ( F(2, 185)=14.54, p<.01, nedreptate, F(2,185)=6.72 , p<.01 și
frustrare, F(2,185)=3.27, p=0.04.
Lips ă respect discrimineaz ă semnificativ între cele dou ă grupuri ( Z=4.82, p<.01),
având o arie sub curba ROC de 0.738, ce indic ă o acurate țe moderat ă. Acurate țea maxim ă este
atins ă de aceast ă scal ă la valoarea prag mai mare sau egal cu 12, valoare la care scala prezint ă
o sensibilitate de 50.65% la 95% CI [39.0; 62.2] și o specificitate de 86.67%, 95% CI [69.3;
96.2].
Subscala nedreptate discrimineaz ă semnificativ mai bine decât un test aleator ( Z=3.46,
p<.01), având o arie sub curba ROC egal ă cu 0.705, ceea ce înseamn ă o acurate țe
discriminativ ă moderat ă. Valoarea prag la care acurate țea subscalei este maxim ă este mai
mare sau egal cu 12, valoare la care scala înregist reaz ă o sensibilitate de 64.94% la 95% CI
[53.2; 75.5] și o specificitate de 73.33%, 95% CI [54.1; 87.7].
Nu au fost înregistrate diferen țe semnificative între cele trei grupuri pentru nici una
dintre subscalele m ăsurate cu STAXI, motiv pentru care nu s-a mai trecu t la analiza valorii
discriminative.
Compara țiile ANOVA au ar ătat diferen țe semnificative între cele trei grupuri pentru
scala triste țe/depresie, atât pentru emo țiile func ționale, F(2,185)=10.36, p<.01 cât și pentru
cele disfunc ționale, F(2,185)=8.63, p<.01, pentru emo țiile pozitive, F(2,185)=3.43, p<.03 și
distresul global, F(2,185)=9.49, p<.01), m ăsurate cu PDA.
Scala triste țe/depresie func țional ă are aria de sub curba ROC egal ă cu 0.769, iar
aceasta este semnificativ mai mare decât aria unui test aleator (AUC=0.5), Z=5.77 la un prag
de semnifica ție p<.01, ce indic ă o acurate țe moderat ă. Valoarea prag la care scala

discrimineaz ă cel mai bine între popula ția de infractori violen ți și popula ția general ă este mai
mare de 8 puncte valoare la care scala prezint ă o sensibilitate de 97.33%, 95% CI [90.7; 99.6]
și o specificitate de 50%, 95% CI [31.3; 68.7].
Scala triste țe/deprimare disfun țional ă indic ă aria de sub curba ROC semnificativ ă
(Z=6.32, p<.01), având o acurate țe moderat ă a discrimin ării (AUC=0.784). Valoarea prag la
care acurate țea discrimin ării este maxim ă este mai mare de 10 puncte, la care se înregistrea z ă
o sensibilitate de 85.33% la 95% CI [75.3; 92.4]. și o specificitate de 66.67%, 95% CI [47.2;
82.7].
Aria trasat ă de scala de emo ții pozitive este AUC=0.641, iar aceasta este semnificativ
mai mare decât aria unui test aleator (AUC=0.5), Z=2.27 la un prag de semnifica ție p<.05, cu
o acurate țe redus ă în decelarea popula ției infractoare cu violen ță de popula ția general ă.
Valoarea prag la care aceasta discrimineaz ă cel mai bine între popula ția de infractori violen ți
și popula ția general ă este mai mare sau egal ă cu 33 de puncte, valoare la care scala prezint ă o
sensibilitate de 41.33%, 95% CI [30.1; 53.3] și o specificitate de 96.67%, 95% CI [82.7;
99.4].
Scala distres afectiv global discrimineaz ă semnificativ mai bine decât un test aleator
(Z=5.34, p<.01), iar aria de sub curba ROC trasat ă de aceast ă scal ă indic ă o acurate țe
moderat ă. Valoarea prag la care acurate țea discrimin ării este maxim ă este mai mare de 81
puncte, la care se înregistreaz ă o sensibilitate de 68%, 95% CI [76.2; 78.3] și o specificitate
de 76.67%, 95% CI [57.7; 90.0].

Discu ții
Rezultatele au ar ătat c ă dintre cogni țiile ira ționale m ăsurate cu instrumentele de
evaluare cognitiv ă utilizate în studiu, doar subscalele evaluare glob al ă de sine și îndrept ăț ire
au valoare discriminativ ă între popula ția violent ă și non-infractoare, îns ă distinc ția produs ă de
ele, are un nivel redus, dup ă cum indic ă valoarea AUC. Rezultatele privind evaluarea global ă
de sine identificat ă în categoria violen ți, sus țin teoria lui Beck (1999), care consider ă c ă
persoanele cu un nivel ridicat al furiei proiecteaz ă imaginea de sine asupra celorlal ți. Cogni ția
îndrept ățirea a avut un nivel mai ridicat pentru popula ția general ă comparativ cu popula ția de
infractori violen ți, ceea ce înseamn ă c ă persoanele de ținute pot s ă dobândeasc ă toleran ța la
frustrare în mediul de deten ție unde se întâlnesc cu diferite situa ții frustrante în fa ța c ărora
trebuie s ă g ăseasc ă rapid mecanisme de adaptare pentru a evita sanc țiunile formale din partea
personalului sau non-formale din partea altor de ținu ți.

Rezultatele au ar ătat c ă suspiciunea, categorie a subscalei cognitive și tensiunea
somatic ă categorie a subscalei activare fiziologic ă, discrimineaz ă între categoria de violen ți și
non-infractori. Persoanele violente pot deveni mai furioase in situa ții de provocare, când
percep lipsa de respect din partea celorlal ți spre deosebire de popula ția general ă care poate
experimenta furie mai degrab ă atunci când percep situa țiile de provocare ca fiind nedrepte.
Dintre scalele m ăsurate cu PDA, scalele triste țe/deprimare func țional ă și
disfunc țional ă, emo ții pozitive și distresul afectiv global, discrimineaz ă semnificativ între
violen ți și non-infractori. Superioritatea emo țiilor negative disfunc ționale de tip
triste țe/deprimare în discriminarea popula ției infractoare violente de cea non-infractoare est e
justificat ă prin faptul c ă deten ția poate accentua vulnerabilitatea emo țional ă a de ținu ților, care
își exprim ă mai degrab ă acest tip de emo ții, decât pe cea de furie. Nivelul moderat de
discriminare al scorului pentru distresul global, p recum și nivelul moderat al emo țiilor
negative func ționale și disfunc ționale de tip triste țe/deprimare relev ă existen ța unor cogni ții
ira ționale cauzale specifice acestor emo ții. Conform REBT aceste cogni ții sunt evaluarea
global ă de sine și catastrofarea.

III.3. Studiul 3: Efectul repet ării cogni țiilor ira ționale, ra ționale și a afirma țiilor neutre
asupra cogni țiilor ira ționale și furiei, în popula ția de infractori

Introducere
A șa cum arat ă teoriile cognitiv-comportamentale, emo țiile și comportamentele umane
dezadaptative sunt consecin țele proces ărilor cognitive eronate. Conform REBT proces ările
cognitive sunt cogni ții evaluative ira ționale și ra ționale care au rol cauzal în distresul
emo țional, provocând emo ții negative disfunc ționale, respectiv func ționale. Studiile REBT de
inducere a distresului emo țional au dovedit rolul cauzal al cogni țiilor evaluative în
emo ționalitate (Cramer, 2005; Cramer & Fong, 1991; Cram er & Kupshik, 1993). Prin acest
studiu ne-am propus s ă investig ăm rolul cogni țiilor evaluative ira ționale și ra ționale la
infractorii violen ți și non-violen ți. Am presupus c ă: participan ții din condi ția de interven ție
ira țional ă va înregistra o cre ștere sau men ținere a ira ționalit ăț ii și a emo ției disfunc ționale de
furie în faza de posttest; participan ții din condi ția de interven ție ra țional ă va înregistra o
diminuare a ira ționalit ăț ii și a emo ției disfunc ționale de furie în faza de posttest; participan ții
din condi ția de interven ție neutr ă nu va înregistra modific ări semnificative la nivel cognitiv și
emo țional în etapa de posttest.

Metodologie

Subiec ții

Participan ții la studiu au fost 121 b ărba ți, adul ți, încarcera ți în Penitenciarul Oradea
pentru comiterea de infrac țiuni cu violen ță (N = 40) și infrac țiuni f ără violen ță (N = 39).
Vârsta medie a participan ților din grupul violent a fost de 31.4 ani ( SD = 1 0.05). În grupul
nonviolent, vârsta medie a fost de 31.7 ( SD = 9.0) . Participan ții celor dou ă grupuri au fost
diviza ți pentru a participa în cele trei condi ții de interven ție: condi ția ira țional ă (N=22) din
grupul violent, (N=20) din grupul nonviolent; pentr u condi ția ra țional ă (N=20) din grupul
violent, (N=20) din grupul non – violent; pentru co ndi ția irelevant ă (N=20) din grupul violent,
(N=19) din grupul nonviolent.

Materiale
Cogni țiile ira ționale au fost evaluate prin utilizarea a dou ă instrumente auto-
administrate.
Angry Cognitions Scale (ACS , Martin & Dahlen, 2007)
Frustration-Discomfort Scale (FDS , Harrington, 2005)
Pentru m ăsurarea emo țiilor au fost utilizate urm ătoarele instrumente:
Novaco Anger Scale (NAS, Novaco, 1994)
Provocation Inventory (PI, 1994)
Scenariu provocator de furie a fost conceput diferen țiat pentru fiecare grup, în func ție
de modelul general al contextului în care au avut l oc faptele infrac ționale, model identificat pe
parcursul interviurilor desf ășurate de c ătre experimentator, cu subiec ții infractori violen ți și
non-violen ți.
Cogni ții ira ționale, ra ționale și afirma ții neutre. Cogni țiile ira ționale și ra ționale au
fost construite pe baza cogni țiilor evaluative ira ționale și ra ționale specifice teoriei ra țional –
emotiv – comportamentale (trebuie absolutist, toler an ță sc ăzut ă la frustrare, evaluare global ă
și sine și de altul, respectiv varianta ra țional ă format ă din preferin țe, toleran ță crescut ă la
frustrare, acceptare necondi ționat ă de sine și de altul).

Procedura
Dup ă semnarea acordului scris de participare, subiec ții au fost testa ți psihometric. S-a
trecut la citirea scenariului provocator de furie ( o situa ție conflictual ă pentru grupul violent și

o situa ție de stres pentru grupul nonviolent) cu indica ția s ă se imagineze cât mai mult posibil
în situa ția prezentat ă. Apoi li s-au prezentat cogni ții ra ționale, ira ționale sau afirma ții neutre în
func ție de condi ția în care au fost randomiza ți, pe care le-au citit cu voce tare tip de
aproximativ 5 minute. Dup ă implementarea experimentului, subiec ții au fost inclu și în etapa
de posttestare.

Rezultate

a) Testarea efectului interven ției ra ționale la nivelul cogni țiilor ira ționale și a furiei

Rezultatele au ar ătat c ă nu exist ă diferen țe semnificative pretest-postest pentru scorul
total al cogni țiilor m ăsurate cu ACS, în grupul din condi ția de interven ție neutr ă, F(1,
38)=0.55, p=0.582, dar exist ă diferen țe semnificative pentru condi ția ra țional ă F(1, 39)=16.6,
p<.01, d=0.42. Nu au fost g ăsite diferen țe semnificative între cele dou ă grupuri, înainte de
interven ție, F(1, 78)=1.39, p=0.168, ci doar dup ă interven ție, când a sc ăzut ira ționalitatea în
grupul ra țional, F(1, 79)=8.17, p<.05, d=0.64. Efectul interven ției se manifest ă diferen țiat
pentru categoriile violent/nonviolent, F(1, 38)=5.21, p=0.028, pentru infractorii violen ți,
d=0.17 și pentru nonviolen ți, d=0.85.
Scorul total al FDS nu s-a modificat pentru grupul neutru, F(1,38)=0.00, p=0.989, ci
doar pentru grupul ra țional, F(1, 39)=16.72, p<.01, d =0.68. Nu s-au înregistrat diferen țe
semnificative în pretest între cele dou ă grupuri, F(1, 78)=0.40, p=0.523, ci doar în posttest,
F(1, 79)=11.08, p<.01, d=0.74, cu modific ări în grupul experimental. S-a ob ținut un efect
semnificativ statistic între categoriile de infract ori (violen ți/nonviolen ți) și interven ție, F(1,
39)=4.67, p=0.037, pentru infractorii violen ți, d=0.31, iar pentru cei nonviolen ți, d=1.14.
Pentru scorul total NAS, în grupul neutru nu se în registreaz ă diferen țe semnificative
între pretest și posttest, F(1, 38)=0.07, p=0.788), în timp ce grupul experimental înregistrea z ă
diferen țe semnificative statistic F(1, 39)=35.28, p<.01, d=0.45. Analiza de moderare arat ă c ă
apartenen ța la una din categoriile violent/nonviolent nu mode reaz ă efectul interven ției asupra
emo ției de furie, F(1, 79)=2.04, p=0.161.
În grupul neutru nu se înregistreaz ă diferen țe semnificative pretest-posttest pentru
scorul PI, F(1, 38)=0.10, p=0.744, în timp ce grupul ra țional î și reduce semnificativ nivelul
furiei în situa ții de provocare, F(1, 39)=91.20, p<.001, d=0.80. În pretest nu se înregistreaz ă
diferen țe semnificative între grupuri, F(1,78)=1.21, p=0.274, pentru ca în posttest aceste

diferen țe s ă devin ă semnificative statistic, F(1, 78)=16.97, p<.01, d=0.92. Interven ția nu î și
manifest ă efectul asupra furiei moderat ă de categoria de infractori violen ți/nonviolen ți, F(1,
38)=0.92, p=0.342.

b) Testarea efectului interven ției ira ționale la nivelul cogni țiilor ira ționale și a furiei

Rezultatele au ar ătat c ă interven ția ira țional ă nu modific ă rezultatele pretest-postest
pentru nici una dintre variabilele dependente: scor ul ACS, F(1, 41)=3.33, p=0.075; scorul
FDS, F(1, 38)= 0.01, p=0.989; scorul total NAS, F(1, 41)= 0.41, p=0.522, scorul total PI, F(1,
41)= 0.09, p=0.761. Nu au ap ărut diferen țe semnificative nici în pretest, nici în posttest, între
grupul din condi ția ira țional ă și cel din condi ția neutr ă, cu excep ția scorului total FDS, unde
apar diferen țe semnficative în posttest, F(1, 80)= 4.11, p=0.04.

Discu ții
În ceea ce prive ște efectul condi ției ra ționale asupra cogni țiilor specifice furiei,
măsurate cu ACS, rezultatele ob ținute au indicat un efect semnificativ al interven ției asupra
reducerii acestora din etapa de pretestare în etapa de posttestare, comparativ cu interven ția de
tip neutru. Condi ția ra țional ă a contribuit la modificarea LFT, înregistrându-se o descre ștere
semnificativ ă a scorului total al celor patru dimensiuni m ăsurate cu FDS (intoleran ță
emo țional ă, intoleran ță disconfort, îndrept ățire și realizare). Acest rezultat confirm ă prezen ța
cogni ției toleran ță sc ăzut ă la frustrare în comportamentul infrac țional
Condi ția ira țional ă a avut un efect de sc ădere a scorului FDS, rezultat poate s ă se
datoreze influen ței incontrolabile a unor factori externi asocia ți mediului de deten ție sau
cot ării inten ționate a itemilor cu r ăspunsuri care s ă indice modific ări pozitive în urma
interven ției primite.
Condi ția ra țional ă a contribuit semnificativ și la reducerea emo ției de furie, fapt indicat
pe de o parte de reducerea scorului total al NAS (c u subscalele cognitiv ă, comportamental ă și
activare fiziologic ă, d=0.45), iar pe de alt ă parte de reducerea intensit ății și generalit ăț ii furiei
măsurate în situa ții de provocare (PI), în compara ție cu condi ția neutr ă ( d=0.80). Astfel a fost
confirmat ă ipoteza prin care se presupunea c ă repetarea de afirma ții ra ționale contribuie la
reducerea distresului emo țional.
Analiza efectului condi ției ira ționale asupra furiei, arat ă c ă nu s-au produs modific ări
semnificative statistic în nici una dintre cele dou ă scale utilizate pentru m ăsurarea furiei.

Astfel, inducerea de afirma ții ira ționale a men ținut nivelul emo țional disfunc țional, a șa cum
afirmase teoria REBT.
Rezultatele analizei de moderare arat ă c ă apartenen ța la categoria de subiec ți
violen ți/nonviolen ți nu modereaz ă efectul interven ției ira ționale și ra ționale nici asupra
cogni țiilor ira ționale și nici asupra furiei. Acest lucru indic ă faptul c ă cele dou ă condi ții se
manifest ă independent de categoria de infrac țiune.
Interven ția de scurt ă durat ă modific ă cogni țiile ira ționale, dar nu are efect imediat
asupra nivelului emo țional. Una dintre limitele studiului este aceea c ă nu știm profunzimea și
stabilitatea modific ărilor cognitive produse de inducerea ra ționalit ății prin interven ția de
scurt ă durat ă, de aceea este recomandat ă pe viitor testarea follow-up. Studiul confirm ă faptul
că abordarea cogni țiilor ira ționale în interven țiile terapeutice este o component ă esen țial ă în
elaborarea strategiilor de interven ție pentru reducerea furiei și a comportamentului agresiv.

III.4. Studiul 4: Studiu privind eficien ța unui program de interven ție ra țional-emotiv
comportamental ă la infractorii violen ți

Introducere
Studiile meta-analitice au demonstrat eficien ța programelor cognitiv-comportamentale
derulate în popula ția de infractori pentru reducerea riscului de recid iv ă (Lipsey, Chapman, &
Landenberger, 2001; McGuire, 2008b). Au fost eviden țiate și cele mai eficiente tehnici de
interven ție utilizate (de exemplu, antrenamentul abilit ăț ilor interpersonale, consilierea
individual ă structurat ă, interven țiile comportamentale, interven ții asupra familiei). Programele
de management a furiei derulate în institu țiile de corec ție pentru infractorii violen ți, au fost
puse sub semnul întreb ării, datorit ă concluziilor incerte ale studiilor cu privire la i mplicarea
furiei în violen ță (Serin, Gobeil & Preston, 2008; Watt & Howells, 19 99). Alte rezultate au
ar ătat c ă cele mai mari efecte au fost ob ținute de componenta didactic ă, educa țional ă a unui
program de management a furiei (Howells, Day, Willi amson, Bubner, Jauncey, Parker et al. ,
2005). Într-un studiu meta-analitic calitativ recen t, asupra utiliz ării REBT în popula ția
infractoare, Debidin & Dryden (2010) au semnalat ne cesitatea derul ării de studii care s ă
dovedeasc ă eficacitatea și eficien ța interven ției REBT pentru reducerea infractionalit ății.
Ipotezele de la care am pornit în acest studiu, au fost: 1) interven ția ra țional-emotiv
comportamental ă este eficient ă în reducerea cogni țiilor ira ționale ale infractorilor violen ți; 2)
interven ția ra țional-emotiv comportamental ă este eficient ă în reducerea nivelului de furie a
infractorilor violen ți.

Metodologie

Subiec ții
Par țicipan ții la studiu (N=62) au fost de ținu ți selecta ți din rândul popula ției infractoare
violente din Penitenciarul Oradea, Bistri ța, Arad și Poarta Alb ă. Criteriile generale de selec ție
au presupus ca de ținu ții s ă fie b ărba ți, adul ți, care au comis infrac țiuni cu violen ță , au avut de-
a lungul deten ției rapoarte de inciden ță pentru comportament neadecvat și pentru care au fost
dispuse sanc țiuni disciplinare și s ă nu fi participat anterior și pe parcursul derul ării studiului la
programe de tip cognitiv-comportamental. Vârsta med ie a participan ților a fost de 30.96 ani
(SD =7.02).
Participan ții la program au fost diviza ți în trei grupuri: experimental, (N=22) de
control (N=20) și placebo (N=20).

Materiale
Materialele utilizate au fost:
– cogni țiile ira ționale m ăsurate cu General Attitudes and Beliefs Scale (GABS, Lindner,
Kirkby, Wertheim & Birch, 1999)
– cogni țiile ira ționale specifice furiei m ăsurate cu Angry Cognitions Scale (ACS, Martin &
Dahlen, 2007)
– dimensiunile toleran ței sc ăzute la frustrare m ăsurate cu Frustration-Discomfort Scale
(FDS, Harrington, 2005)
– emo ția de furie m ăsurat ă cu : Novaco Anger Scale (NAS, Novaco, 1994)
– emo ția de furie în situa ții de provocare : Provocation Inventory (PI, Novaco, 1994)
– emo ția de furie ca stare, tr ăsătur ă și exprimare : State-Trait Anger Expression Inventory
(STAXI, Spielberger, 1996)
– Program de interven ție REBT aplicat în grup, elaborat și adaptat dup ă etapele enumerate
de Dryden (2002) în derularea unui program REBT
– Program pentru dezvoltarea abilit ăților sociale și rezolvarea de probleme adaptat dup ă
activit ățile cuprinse în programul ”Thinking for a Change” ( Bush, Glick, & Taymans,
1997)

Procedura 4
To ți subiec ții participan ți (N=62) au fost inclu și în etapa de pretestare. Grupul
experimental (N=22) a fost inclus într-un program d e interven ție ce dezvoltat în acord cu
principiile terapiei ra țional-emotiv comportamentale, fiind focalizat pe re structurarea
cognitiv ă, dezvoltarea de abilit ăți sociale și rezolvare de probleme. Participan ții din grupul
placebo (N=20) au fost inclu și în programe de tip recreativ (activit ăț i sportive, terapie
ocupa țional ă, interven ție de sprijin etc.), care nu vizeaz ă modificarea unor constructe
psihologice. Grupul de control (N=20) nu a fost sup us nici unui tip de interven ție, spunându-i-
se doar c ă particip ă la un studiu psihologic care se va întinde pe o pe rioad ă relativ mai
îndelungat ă. Dup ă încheierea programului în grupul experimental a fo st aplicat ă posttestarea,
iar dup ă o perioad ă de aproximativ 1 lun ă subiec ții au fost inclu și în testarea follow-up.

Rezultate
Rezultatele au ar ătat c ă singurul tip de cogni ție pentru care interven ția REBT a dovedit
un efect semnificativ de la pretest la posttest, a fost evaluarea global ă de sine. Analiza
intragrupal ă a relevat c ă grupul experimental și-a redus semnificativ nivelul evalu ării globale
de sine, F(2, 20)=3.68, p=0.040, d=0.75, în posttest, în timp ce grupul placebo nu și-a
modificat semnificativ scorurile la aceast ă variabil ă, F(2, 18)=0.14, p=0.863. Între cele dou ă
grupuri au existat diferen țe semnificative în pretest, ( t(40)=0.51, p=0.608), și la limita
semnificativit ății în posttest ( t(40)=1.90, p=0.065, d=0.95), si semnificative în follow-up,
(t(40)=2.61, p=0.014, d=0.98).
În grupul REBT nu s-a modificat semnificativ nivelu l toleran ței la frustrare m ăsurat cu
FDS, între cele trei momente, F(2, 20)=1.93, p=0.166, lucru valabil și pentru grupul placebo,
F(2, 18)=1.96, p=0.158.
În grupul REBT nu s-a modificat semnificativ scorul total la scala ACS între cele trei
momente ale m ăsur ării, F(2, 20)=0.31, p=0.733, aceea și evolu ție fiind valabil ă și pentru
grupul placebo, F(2, 18)= 0.55, p =0.582.
Analiza ANOVA intragrupal ă a indicat lipsa unei modific ări semnificative a scorului
NAS între cele trei momente pentru grupul REBT, F(2, 20)=2.37, p=0.115, rezultat valabil și
pentru grupul placebo F(2, 18)=0.61, p=0.545.

4 Studiul a fost derulat sub forma unui studiu clini c controlat, îns ă din cauza rezultatelor contraintuitive ob ținute,
am decis scoaterea grupului de control și considerarea grupului placebo ca grup de compara ție.

ANOVA unifactorial a indicat c ă în grupul REBT s-a redus semnificativ nivelul furi ei
din situa ția de percepere a lipsei respectului m ăsurat ă cu PI, F(2, 20)=6.25, p=0.007, cu
d=0.51 în posttest și d=0.63 în follow-up, în timp ce în grupul placebo nu s-a modificat
performan ța la aceast ă variabil ă, F(2, 18)=0.64, p=0.534.
În grupul REBT s-a redus semnificativ nivelul furie i în situa ții percepute ca nedrepte,
F(2, 20)=7.46, p=0.003, cu o m ărime a efectului d=0.10 în posttest și d=0.85 în follow-up.
Performan ța grupului placebo nu a suferit modific ări semnificative F(2, 18)=0.21, p=0.810.
Rezultatele au relevat o modificare semnificativ ă de la pretest la follow-up, atât pentru
grupul REBT ( F(2, 20)=5.09, p=0.014) cât și pentru grupul placebo ( F(2, 18)=20.36, p<0.01).
Scala de control extern al furiei s-a modificat sem nificativ pentru grupul REBT de la
un moment al m ăsur ării la altul, F(2, 20)=8.07, p=0.002, cu d=0.31 în posttest și d=0.87 în
follow-up, în timp ce grupul placebo nu și-a modificat semnificativ performan ța, F (2,
18)=0.31, p=0.733.
În grupul REBT a crescut semnificativ performan ța scalei control intern al furie între
momentele m ăsur ării F(2, 20)=3.75, p=0.038, cu d=0.12 în posttest și d=0.72 în follow-up. În
grupul placebo nu s-a modificat semnificativ aceast ă scal ă F(2, 18)=1.30, p=0.286.

Discu ții
Interven ția a avut un impact mai ridicat asupra reducerii co gni ției evaluare global ă de
sine, fapt ce relev ă înc ă odat ă primordialitatea ei la persoanele violente (Jones & Trower,
2004; Shanahan, Jones, & Thomas-Peter, 2010), dar și capacitatea lor de identificare a acestei
cogni ții. Înregistrarea cre șterii intoleran ței la frustrare în grupul experimental, se poate da tora
dificult ății persoanelor violente de a procesa conceptual alt ernativa ra țional ă a acestei cogni ții,
dar și de a o accepta. Absen ța modific ărilor se poate datora cogni țiilor ira ționale puternice,
precum și specificit ăț ii situa țiilor în care ele pot fi activate. Rezultatele au i ndicat c ă REBT nu
a avut efect semnificativ, asupra modific ării emo ției furie m ăsurate cu NAS, în cei trei timpi.
REBT a produs modific ări în intensitatea și generalitatea furiei pentru c ă s-au produs
modific ări în modul în care sunt percepute situa țiile de provocare. Participan ții și-au crescut
controlul extrinsec și intrinsec al furiei în urma interven ției, cu scopul de a evita manifestarea
furiei în fa ța celorla ți, dar și pentru a- și reduce furia resim țit ă intern. Au fost opinii care au
relevat tendin ța persoanelor agresive și furioase de a- și controla reac țiile de furie.
(Deffenbacher, 1993; Kassinove & Tafrate, 2002; Mar tin & Dahlen, 2005; Novaco, 1975).

Studiul de fa ță este primul studiu care stabile ște eficacitatea și eficien ța interven ției
REBT în modificarea cogni țiilor ira ționale și a emo țiilor negative disfunc ționale în popula ția
infractoare violent ă.

CAPITOLUL IV
CONCLUZII GENERALE ȘI DISCU ȚII

Scopul principal al acestei teze a fost acela de a analiza și în țelege mecanismele
cognitive și emo ționale implicate în actele infrac ționale violente. Dat ă fiind limitarea
literaturii de specialitate, demersul realizat s-a centrat pe identificarea din perspectiva ra țional
emotiv-comportamental ă, a cogni țiilor ira ționale cu rol cauzal în emo ționalitate și
comportamentul infrac țional,. Acest ă deficien ță a fost remarcat ă într-o analiz ă calitativ ă a
literaturii REBT în comportamentul infrac țional, de c ătre Debidin și Dryden (2010), care au
sugerat necesitatea derul ării de studii pentru identificarea cogni țiilor ira ționale în popula ția
infractoare și care s ă contribuie la demonstrarea empiric ă a eficien ței terapiei REBT în
modificarea comportamentului infrac țional.
Contribu ții teoretice
Rezultatele ob ținute în studiile derulate în aceast ă tez ă, eviden țiaz ă factorii cognitivi
și emo ționali predispozan ți în infrac ționalitate. Am constatat c ă în comportamentul violent
infrac țional este prevalent ă cogni ția ira țional ă evaluare global ă de sine și c ă emo ția negativ ă
disfunc țional ă de furie în situa ții conflictuale și de stres este mediat ă de cogni țiile ira ționale în
comportamentul infrac țional general. Furia poate fi activat ă în situa ții de conflict
interpersonal și de stres, atunci când proces ările care au loc la nivel cognitiv sunt
dezadaptative. Din punct de vedere al vulnerabilit ății emo ționale s-a constatat c ă ariile
cognitive de suspiciune și percepere a lipsei de respect din exprimarea furi ei, sunt cele care
înso țesc comportamentul violent. Indentificarea emo ției disfunc ționale de depresie, ca factor
emo țional primar reg ăsit la infractorii violen ți de ținu ți, este un aspect care trebuie luat în
considerare în viitoarele studii empirice, dar și în practica clinic ă cu persoanele violente din
penitenciar. De asemenea a fost dovedit ă eficien ța unui program de interven ție REBT care
cuprinde restructurarea cognitiv ă pentru cogni ții evaluative specifice, al ături de tehnicile
cognitiv-comportamentale de dezvolt ăre a abilit ăților sociale și rezolv ăre de probleme.
Contribu ții metodologice

Una dintre contribu țiile metodologice ale tezei se refer ă la utilizarea în Studiul 1 a
metodei de analiz ă receiver-operating characteristics (ROC) pentru a identifica tipurile de
cogni ții ira ționale și emo țiile negative în violen ța infrac țional ă. Studiul 3 al tezei a fost
elaborat sub forma unui studiu experimental, demons trându-se în condi ții de laborator
influen ța cauzal ă a cogni țiilor ira ționale și ra ționale în emo ționalitate, la infractorii încarcera ți
violen ți și nonviolen ți. Inducerea st ării de furie prin expunerea la o situa ție de provocare
interpersonal ă pentru e șantionul de violen ți și la situa ția de stres pentru nonviolen ți, a
contribuit la cre șterea validit ăț ii ecologice a studiului. O alt ă contribu ție major ă a fost adus ă
prin realizarea primului studiu clinic controlat de implementare a unui program REBT într-o
popula ție de infractori, o necesitate în investigarea viol en ței generale, semnalat ă de Dryden și
Debidin (2011).
Contribu ții practice
Rezultatele ob ținute în studiile derulate în aceast ă tez ă încurajeaz ă utilizarea
principiilor REBT în practica clinic ă din mediul penitenciar, precum și abordarea empiric ă pe
viitor a problematicii violen ței din perspectiva REBT. Rezultatele au ar ătat c ă furia și
distorsiunile cognitive sunt rela ționate puternic cu comportamentul infrac țional, aspect care
trebuie privit cu aten ție atât de practicieni din institu ții de corec ție, cât și de cercetarea în
domeniul comportamentului infrac țional.

Bibliografie selectiv ă

Anderson, C. A. (1989). Temperature and aggression. Ubiquitous effects of heat on
occurence of human violence. Psychological Bulletin, 106, 74 – 96.
Anderson, C. A., & Bushman, B. J. (2002). Human agg ression. Annual Review of Psychology ,
53, 27-51.
Andrews, D. A., & Dowden, C. (2006). Risk principle of case classification in correctional
treatment. International Journal of Offender Therapy and Compa rative Criminology,
50, 88-100. doi: 10.1177/0306624X05282556.
Averill, J. R. (1991). Emotions as episodic disposi tions, cognitive schemas, and transitory
social roles: step toward an integrated theory of emotion. În D. Ozer, J. M., Healy, J.
R & A. J. Stewart (Eds). Perspectives in Personality , Vol. 3a, pp. 139 – 167, Jessica
Kingsley Publishers, London.
Barriga, A. Q., Landau, J. R., Stinson, B. L., Liau , A. K. & Gibbs, J. C. (2000). Cognitive
distorsion and problem behaviors in adolescents. Criminal Justice and Behavior , 27 ,
36-56.
Barratt, E. S. & Slaughter, L. (1998). Defining, me asuring, and predicting impulsive
aggression: a heuristic model. Behavior Science Law , 16 , 285-302.
Beck, A. T. (1999). Prisoniers of hate: the cognitive bias of anger, ho stility and violence,
New York: Harper Collins.
Beck, R., & Fernandez, E. (1998). Cognitive-behavio ral therapy in the treatment of anger: a
meta-analysis. Cognitive Therapy and Research, 22(1), 63-74. doi: 0147-
5916/98/0200-0063.
Berkowitz, L. (1990). On the consideration of autom atic as well as controlled psychological
processes in aggression. Aggressive Behavior, 34, 117-129.
Berkowitz, L. (1994). Is something missing? Some ob servations prompted by the cognitive-
neoassociationist view of anger and emotional aggr ession. În L.R. Huesmann
Aggressive Behavior. Current Perspectives, Plenum Press, New York.
Berkowitz, L. (2003). Affect, aggression, and antis ocial behavior. În R.J. Dvidson, K.R.
Scherer, & H.H. Goldsmith (Eds), Handbook of Affective Sciences , Oxford University
Press, New York.
Bonta, J., & Andrews, D. A. (2007). Risk-Need-Responsivity model for offender assessmen t
and rehabilitation, Correction Research User Report, 2007-06, Ottawa, Ontario:
Public Safety Canada.

Bourke, M. L., & van Hasselt, V. B. (2001). Social problem-solving skills training for
incarcerated offenders: a treatment manual. Behavior Modification, 25 , 163-188. doi:
10.1177/0145445501252001 .
Butler, M., & Maruna, S., (2009). The impact of dis respect on prisoners’ aggression:
outcomes of experimentally inducing violence-suppo rtive cognitions. Psychology,
Crime and Law , 15(2), 235-250. doi: 10.1080/10683160802190970 .
Chambers, J. C., Eccleston L., Day, A., Ward, T., & Howells, K. (2008). Treatment readiness
in violent offenders: The influence of cognitive fa ctor on engagement in violence
programs. Aggression and Violent Behavior , 13, 276-284. doi:
10.1016/j.avb.2008.04.003 .
Clements, K., & Holtzworth-Munroe, A. (2008). Aggre ssive cognitions of violent versus
nonviolent spouses. Cognitive Therapy and Research , 32, 351-369. doi:
10.1007/s10608-007-9139-9 .
Cornell, D. G., Peterson, C. S. & Richards, H. (199 9) Anger as a predictor of aggression
among incarcerated adolescents, Journal of Consulting and Clinical Psychology ,
67(1), 108-115.
Cramer, D. (2005a). Effect of four aspects of ratio nal statements on expected satisfaction
with a close relationship. British Journal of Guidance and Couselling , 33(2), 227-238.
Cramer, D. (2005b). Effect of the destructive disag reement belief on satisfaction with one’s
closest friend. The Journal of Psychology , 139 (1), 57-66. doi:
10.3200/JRLP.139.1.57-66 .
Cramer, D., & Fong, J. (1991). Effect of rational a nd irrational beliefs on intensity and
„inappropriateness” of feelings: a test of rationa l-emotive theory. Cognitive Therapy
and Research , 15(4), 319-329. doi: 10.1007/BF01205176.
Cramer, D., & Kupshik, G. (1993). Effect of rationa l and irrational statements on intensity
and „inappropriateness” of emotional distress and i rrational beliefs in psychotherapy
patients. British Journal of Clinical Psychology , 32, 319-325. doi: 10.1111/j.2044-
8260.1993.tb01062.x.
David, D., Schnur, J., & Belloiu, A. (2002). Anothe r search for the ”hot”cognition: Appraisal
irrational beliefs, attribution, and their relatio n to emotion. Journal of Rational –
Emotive and Cognitive-Behavior Therapy , 20, 93-131.
Debidin, M., & Dryden, W. (2010). A systematic revi ew of the literature on the use of
Rational Emotive Behaviour Therapy in criminal just ice work to reduce re-offending.

Journal of Rational-Emotive and Cognitive Behaviour Therapy . doi: 10.1007/s10942-
010-0110-4 .

Deffenbacher, J. L. (1993). General anger: characte ristics and clinical implications.
Psicologia Conductual, 1(1), 49-67.
DiGiuseppe, R., & Tafrate, R. C. (2007). Understanding Anger Disorders , Oxford University
Press, New York.
Dodge, K. A., & Crick, N. R. (1990). Social informa tion-processing biases of aggressive
behavior in children. Personality and Social Psychology Bulletin , 16, 8-22. doi:
10.1177/0146167290161002 .
Dryden, W. (2002). Reason to Change. A Rational Emotive Behaviour Ther apy (REBT)
Workbook, Brunner-Routledge, Sussex.
Dye, M. L. & Eckhardt, C. I. (2000). Anger, irratio nal beliefs, and dysfunctional attitudes in
violent dating relationships. Violence and Victims , 15 (3), 337-350.
Eckhardt, C., & Jamison, T. R. (2002). Articulated thoughts of male dating violence
perpetrators during anger arousal. Cognitive Therapy and Research , 26 (3), 289-308.
doi: 10.1023/A:1016045226185 .
Ellis, A. (1994a). Anger. How to Live With and Without It . New York: Carol Publishing
Group.
Feshbach, S. (1997). The psychology of aggression: insights and issues. In S. Feshbach & J.
Zagrodzka (Eds.), Aggression: Biological, Developmental, and Social P erspectives,
Plenum Press, New York.
Ford, D. (1991). Anger and irrational beliefs in vi olent inmates. Personality and Individual
Differences, 12(3), 211-215, doi: 10.1016/0191-8869(91)90106-L.
Harrington, N. (2005). Dimensions of frustration in tolerance and their relationship to self-
control problems. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Th erapy , 23(1),
1-20. doi: 10.1007/s10942-005-0001-2 .
Harrington, N. (2006). Frustration intolerance beli efs: their relationship with depression,
anxiety, and anger, in clinical population. Cognitive Therapy and Research , 30 , 699-
709. doi:10.1007/s10608-006-9061-6 .
Henning, K., Jones, A. R., & Holdford, R. (2005). ” I didn`t do it, but if I did I had a good
reason”: minimization, denial, and attribution of b lame among male and female
domestic violence offenders. Journal of Family Violence , 20(3), 131-139. doi:
10.1007/s10896-005-3647-8.

Hollin, C. R. (1999). Treatment programs for offend ers. Meta-analysis, ”what works,” and
beyond. International Journal of Law and Psychiatry, 22(3-4 ), 361-372.
Howells, K., Day, A., Williamson, P., Bubner, S., J auncey, S., Parker, A., et al. (2005). Brief
anger management programs with offenders: Outcomes and predictors change, The
Journal of Forensic Psychiatry & Psychology, 16(2), 296-311. doi:
10.1080/14789940500096099.
Huesmann, L. R. (1988). An information processing m odel for the development of
aggression. Aggressive Behavior, 14, 13 – 24.
Jones, J., & Trower, P. (2004). Irrational and eval uative beliefs in individuals with anger
disorders. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Th erapy , 22(3), 153-
169. doi: 10.1023/B:JORE.0000047305.52149.a1 .
Kassinove, H., & Tafrate, R. C. (2002). Anger Management. The Complete Treatment
Guidebook for Practitioners , Impact Publishers, California.
Lafontaine, M. F., & Lussier, Y. (2005). Does anger towards the partner mediate and
moderate the link between romantic attachment and i ntimate violence? Journal of
Family Violence , 6 (20), 349-361. doi: 10.1007/s10896-005-7797-5 .
Lazarus, R., (1991). Goal incongruent (negative) em otions. Anger. In R. Lazarus (Ed.),
Emotion and Adaptation, Oxford University Press, New York.
Lipsey M. W., Chapman, G. L., & Landenberger, N. A (2001). Cognitive behavioral
programs for offenders. The Annals of the American Academy of Political and Social
Science, 578, 1444-157. doi:10.1177/000271601578001009.
Loza, W., & Loza-Fanous, A. (1999). Anger and predi ction of violent and nonviolent
offenders` recidivism, Journal of Interpersonal Violence , 14 , 1014-1029. doi:
10.1177/088626099014010002 .
Martin, R. C., & Dahlen, E. R. (2005). Cognitive em otion regulation in the prediction of
depression, anxiety, stress, and anger. Personality and Individual Differences, 39,
1249-1260. doi:10.1016/j.paid.2005.06.004 .
McGuire, J. (2008b). A review of effective interven tions for reducing aggression and
violence. Philosophical Transactions of the Royal Society, 36 3, 2577-2597.
Mills, J. F., & Kroner, D. G. (2003). Anger as a pr edictor of institutional misconduct and
recidivism in a sample of violent offenders. Journal of Interpersonal Violence , 18,
282-293. doi: 10.1177/0886260502250085 .

Norlander, B., & Eckhardt, C. (2005). Anger, hostil ity, and male perpetrators of intimate
partner violence: A meta-analytic review. Clinical Psychology Review, 25, 119-152.
doi: 10.1016/j.cpr.2004.10.001 .
Novaco, R. W. (1975). Anger control: The development and evaluation of an experimental
treatment , Lexington, MA: D.C. Heath.
Novaco, R. W. (2007). Anger dysregulation. In T.A. Cavell & K.T. Malcolm (Eds.), Anger,
Aggression, and Interventions for Interpersonal Vi olence, Lawrence Erlbaum
Associates, New Jersey.
Novaco, R. W., & Taylor, J. L. (2004). Assessment o f anger and aggression in male offenders
with developmental desabilities. Psychological Assessment , 16(1), 115-124.
doi: 10.1037/1040-3590.16.1.42 .
Organiza ția Mondial ă a S ănătății (2008). Manual for estimating the economic costs of
injuries due to interpersonal and self-directed vi olence . G ăsit pe
http://whqlibdoc.who.int/publications/2008/97892415 96367_eng.pdf .
Reitzel, L. R., & Carbonell, J. L. (2006). The effe ctiveness of sexual offender treatment for
juveniles as measured by recidivism: A meta-analisy s. Sexual Abuse: A Journal of
Research and Treatment, 18, 401-421. doi: 10.1177/107906320601800407 .
Palmer, E. J., McGuire, J., Hatcher, R. M., Hounsom e, J. C., Bilby, C. A. L., & Hollin, C. R.
(2008). The importance of appropiate allocation to offending behavior programs.
International Journal of Offenders Therapy and Comp arative Criminology, 52, 206-
221. doi: 10.1177/0306624×07303877 .
Parrott, J., & Zeichner, A. (2003). Effects of trai t anger and negative attitudes towards women
on physical assault in dating relationships. Journal of Family Violence , 5 (18), 301-
306. doi: 10.1023/A:1025169328498.
Pintea, S., & Moldovan, R. (2009). The receiver-ope rating characteristic (ROC) analysis:
fundamentals and applications in clinical psycholo gy. Journal of Cognitive and
Behavioral Psychotherapies, 9(1), 49-66.
Polaschek, D. L. L., & Dixon, B. G. (2001). The vio lence prevention project: the development
and evaluation of a treatment programme for violent offenders. Psychology, Crime,
and Law, 7, 1-23.
Power, M., & Dalgleish, T. (1997). Cognition and emotion: From order to disorder. East
Sussex: Hove, Psychology Press.

Serin, R. C., Gobeil, R., & Preston, D. L. (2008). Evaluation of the persistenly violent
offender treatment program. International Journal of Offenders Therapy and
Comparative Criminology, 53, 57-72. doi: 10.1177/0306624×07313985 .
Shanahan, S., Jones, J., & Thomas-Peter, B. (2010). Are you looking at me, or am I? Anger,
aggression, shame and self-worth in violent indivi duals. Journal of Rational-Emotive
and Cognitive-Behavior Therapy. doi: 10.1007/s10942-009-0105-1 .
Streiner, D. L., & Cairney, J. (2007). What`s under the ROC? An introduction to Receiver
Operating Characteristics Curves. The Canadian Journal of Psychiatry, 52, 121-128.
Sukhodolsky, D. G., & Ruchkin, V. V. (2004). Associ ation of normative beliefs and anger
with aggression and antisocial behavior in russian male juvenile offenders and high
school students. Journal of Abnormal Child Psychology , 32(2), 225- 230. doi:
10.1023/B:JACP.0000019773.86910.fe .
Ward, T. (2000) Sexual offenders’ cognitive distort ions as implicit theories. Aggression and
Violent Behavior , 5(5), 491-507. doi: 10.1016/S1359-1789(98)00036-6 .
Ward, T., Gannon, T., & Yates, P. M. (2008). The tr eatment of offenders: current practice and
new developments with an emphasis on sex offenders. International Review of
Victimology, 15, 183-208.
Ward, T., Hudson, S. M., & Marshall, W. L. (1995). Cognitive distorsions and affective
deficits in sex offenders: a cognitive deconstructi onist interpretation. Sexual Abuse: A
Journal of Research and Treatment , 7(1), 67-83. doi: 10.1007/BF02254874 .
Watt, B., & Howells, K. (1999). Skills training for aggression control: evaluation of an anger
management programme for violent offenders. Legal and Criminological Psychology,
4(2), 285-300.
Wood, J., & Newton, A. K. (2003). The role of perso nality and blame attribution in
prisoniers` experience of anger. Personality and Individual Differences , 34, 1453-
1465. doi: 10.1016/S0191-8869(02)00127-7.