Catedra de Medicină Dentară Pediatrică și Ortodonție STATUSUL ODONTAL IN DENTAȚIA MIXTĂ Coordonator știintific Asist. Univ. Dr. Meda Simu CUPRINS… [303311]

Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”

Cluj-Napoca

Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚA

Coordonator știintific

Asist. Univ. Dr. Meda Simu

Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”

Cluj-Napoca

Facultatea de Medicină Dentară

Catedra de Medicină Dentară Pediatrică și Ortodonție

STATUSUL ODONTAL IN DENTAȚIA MIXTĂ

Coordonator știintific

Asist. Univ. Dr. Meda Simu

CUPRINS

Introducere

PARTEA TEORETICĂ

Cap.I DENTAȚIA MIXTĂ…………………………………………………………pag. 5
I.1Generalități………………………………………………………………………………pag. 5
I.2 Etapele dentației mixte ……………………………………………………………..pag.5
I.3 [anonimizat]…………………..pag.7
I.4 Relația dintre morfologia dinților și riscul apariției cariilor dentare…………………………………………………………………………………………pag.8

Cap.II ETIOPATOGENIA LEZIUNILOR ODONTALE ÎN DENTAȚIA MIXTĂ
ÎI.1. Generalități…………………………………………………………………………..pag. 9
ÎI.2 Caria dentară ………………………………………………………………………..pag. 9
ÎI.2.1 Distribuția cariei în funcție de vârstă……………………………………..pag.10
ÎI.2.2 Clasificarea formelor clinice de carie ……………………………………pag.11
ÎI.3 Hiperemia pulpară………………………………………………………………….pag.12
ÎI.4 Pulpitele ………………………………………………………………………………pag.13
ÎI.5 Necroza și gangrena pulpară……………………………………………………pag.14
ÎI.6 Parodontitele apicale ……………………………………………………………..pag.15

Cap.III INDICI UTILIZAȚI ÎN EVALUAREA STATUSULUI ODONTAL ȘI IGIENEI ORALE
III.1 Indici de evaluare ai statusului odontal ………………………………….pag.16
III.2 Indici de placă…………………………………………………………………….pag.17
III.3 Indici gingivali……………………………………………………………………pag.17

Cap. IV Tratamentul afecțiunilor odontale în dentația mixtă
IV.1. Tratamentul cariei dentare ……………………………………………..pag.19
IV.2 Tratamente ale afecțiunilor pulpare ………………………………….pag.23
IV. 3 Tratamente ale inflamațiilor parodonțiului apical……………….pag.24

Cap. V Metode de prevenire ale afecțiunilor odontale
V.1. Prevenția și profilaxia cariei dentare la sugar și copilul mic….pag.25
V.2. Echilibrarea neurovegetativă ……………………………………………pag.25
V.3 . Profilaxia cariei dentare………………………………………………….pag.26
V.3.1 Profilaxia prin alimentație………………………………………………pag.26
V.3.2. [anonimizat]………………………………..pag. 27
V.4. . Mijloace auxiliare de igienă dentară……………………………….pag.28
V. 5. Măsuri speciale de carioprofilaxie……………………………………pag.30

Cap.VI Contribuție personală……………………………………………..pag.31

CAPITOLUL I

Dentația mixtă

I.1 Generalități

Pe parcursul vieții omul prezintă trei serii succesive de dinți datorate înlocuirii dinților temporari de către cei permanenți.

Într-adevăr de la vârsta de 6 ani până la vârsta de 12 ani, dinții temporari și cei permanenți vor coexista pe arcada dentara , de aceea spunem că dentația este mixtă.

Dentația mixtă face trecerea între dentația temporară și cea permanentă, incepe in jurul vârstei de 6 ani si se termină prin pierderea ultimului dinte decidual in jurul vârstei de 12-13 ani.

I.2 Etapele dentației mixte

Procesul de erupție este asemănător pentru dinții temporari și cei permanenți, având o ordine cronologică de erupție.

Erupția dinților temporari are loc între aproximativ 6 luni și 2 ani și 6 luni: 
• Între 6 luni și 12 luni este etapa de erupție a incisivilor urmată de 4-6 luni de pauză 
• Între 12-18 luni etapa de erupție a  molarilor 1

Între 18-24 etapa de erupție a caninilor

Între 24-30 etapa de erupție a molarilor 2

Erupția dinților permanenți are loc între aproximativ între 6 ani și 25 ani și are loc în două faze: 
Faza I 6-9 ani inlocuirea incisivilor

Faza II 9-12 ani înlocuirea dinților din zo na de sprijin respectiv III, IV, V.(1)

Erupția molarului de 6 ani: primul dinte permanent care apare pe arcadele dentare se numește "molar de 6 ani", pentru că acesta crește în jurul acestei vârste . Poziția sa pe arcada este similară unui pilon posterior, al cărui rol este important în stabilirea ocluziei.
Erupția blocului incisiv: este cuprins între 6 și 9 ani . Incisivii temporari mai mici decât cei permanenți nu oferă suficient spațiu pentru înlocuire. Deci apariția diastemelor și tremelor fiziologice rezolvă lipsa de spațiu. Incisivii iși păstreze poziția lor linguală în timpul erupției, iar apoi este corectată odată cu creșterea maxilarului

Etapa stabilă a dentației mixte: între al 8 și 10 ani, fenomene de angrenare suferă o pauză paralel cu scăderea potențialului de creștere în această perioadă.

În a doua faza zonele laterale ale arcului temporar limiteaza erupția. O tranziție lină a dentiției tânărul presupune o bună gestionare a spațiului disponibil, combinat cu o cronologie de erupție bine definită.
La mandibulă caninul ocupă spațiul omologului său temporar, precum și spațiu primat. Primul premolar înlocuiește molarului prim , fără schimbarea poziției. Al doilea premolar este situat mezial față de molarul 2 temporar, prin diferența de diametre meziodistale;

I.3 3 Particularitățile morfo-funcționale ale dentației mixte

Dinții umani au diferite forme, in funcție de clasa din care face parte ( incisivi, canini, premolari și molari) dar și de arcada pe care sunt prezenți (maxilari sau mandibulari).

Dinții temporari in număr de 20 sunt numiți si dinți de lapte termen ce le arată caracterul lor temporar. Ca formă, coroanele dinților temporari sunt mai scurte, mai globuloase și mai înguste la colet. Dimensiunea dinților temporari este mai redusă decât a dinților permanenți de înlocuire (dinți succesionali). Rădăcina este în medie de două ori mai lungă decât coroana. Smalțul lor are o culoare mai albă si mai opacă decat dinții permanenți si o grosime mai redusă. Anomaliile de formă sunt rar întalnite in dentația temporară.(2)

Dinții permanenți sunt in număr de 32 si reprezintă al doilea set de dinți din viata unei persoane, incep să se formeze in spațiul lăsat de rădăcina dinților de lapte. Procesul de dizolvare a rădăcinii dinților temporari si inlocuirea acesteia cu un nou dinte durează 3 ani si jumătate.

I.4 Relația dintre morfologia dinților si riscul apariției cariilor dentare

Sănătatea dinților permanenți depinde de sănătatea dinților de lapte aceștia fiind suport de creștere pentru dinții permanenți.

In dentația permanentă frecvența aparițiilor afecțiunilor odontale se datorează morfologiei dinților erupți, șanțurile și fisurile sunt mai vulnerabile la degradare decat suprafețele netede, prin urmare dinții laterali sunt mai predispuși la carii decât dinții frontali, in special fețele orale ale dinților laterali care in termen de trei ani de la erupție pot fi atacate de carii datorită și mineralizării incomplete a structurilor dure dentare care favorizează aderența plăcii bacteriene. Dentina de asemenea imatură, cu tubulii dentinari mari favorizează penetrarea si difuzarea de bacterii și toxine mai usor.

Mai mulți parametrii influențiază dezvoltarea timpurie și rapidă a cariilor la copii

Imaturitatea smalțului dentar care are o suprafată poroasă

Fiind in erupție mai multe luni , suprafata ocluzală a dinților care nu este pe deplin functională in timpul masticației favorizează retenția plăcii bacteriene.

Imaturitatea dentinei care are tubii dentinari larg deschiși facilitează apariția cariilor dentare

Dispoziția dinților pe arcadă : dinții inghesuiți, în malpoziții sau care nu au o suprafață de contact cu cei învecinați, situații care sunt des intalnite in erupția dentară crează aceleași condiții de retenție alimentară și îngreunează actele fiziologice de autocurațire și curățire artificială.

Capitolul 2

ETIOPATOGENIA LEZIUNILOR ODONTALE IN DENTAȚIA MIXTA

II.1 Generalități

II.2 Caria dentară

Caria dentara este o boală infectioasă distructivă care afectează structura dintelui cu implicații nocive asupra intregului organism, fiind considerată una dintre cele mai răspândite boli. Este un proces distructiv de lunga durată care la inceput este reversibil prin indepărtarea factorilor cauzali.

Principalii factori care favorizează apariția cariei dentare sunt considerați ca fiind factori locali și generali. Dintre factorii generali cei mai importanți sunt: predispoziția genetică, vârsta, rasa, sexul, profesia , bolile endocrine, hepatice, metabolice. Factorii locali sunt reprezentați in general de morfologia dentară accidentată , igiena orală deficitară, prezența fluorului in apă , alimente , pasta de dinti, hipoplazia de smalț.

II.2.1 Distribuția cariei

La dinții temporari ambele sexe sunt afectate in mod egal, primele leziuni apar la maxilar dar in scurt timp valorile se inversează. Primii dinți cariați sunt incisivii superiori urmați in ordine descrescatoare de primii molari, molarii secunzi, caninii iar dinții cei mai rezistenți la carie sunt incisivii inferiori deoarece sunt protejati de limbă, buze, salivă.

Ca localizare , caria ocluzală este prima formă care apare pe molarii 2 inferiori si predomină până la 8 ani. Caria aproximală apare pe molari cam după vârsta de 8 ani si crește ca frecvența dupa erupția molarului 1 permanent care strânge punctul de contact și creează zone de retenție alimentară . Pot sa apară de obicei simetric pe dinți omologi și in oglindă. Caria aproximala la dinții frontali are evoluție rapidă cu intreruperea crestei marginale și a unghiului incizal. Caria de colet este intalnită mai rar la copii și tineri.

La dinții permanenți, leziunile apar in ordinea secvenței de erupție, prima dată la arcada inferioară. Ordinea descrescătoare a dinților afectați de carie este: molarii unu, molarii doi, molarii 3, premolarii, incisivii superiori, incisivii inferiori și caninii.

Cele mai frecvente sunt cariile ocluzale, cariile din fosetele vestibulare si orale, cariile aproximale, cariile suprafețelor netede la colet.

In dentația mixtă leziunile carioase cele mai des intâlnite sunt cariile ocluzale, , in fosete, carii aproximalela molarii unu pe fata mezială datorită molarului doi temporar cariat, carii la colet in funcție de dietă și igienă, carii pe fața distală a molarilor unu și doi permanenți și fețele aproximale ale premolarilor.

II.2.2 Etiologia cariilor dentare

Etiologia cariilor este multifactorială, care include mai multe elemente esențiale pentru formarea sa.
Imediat după erupție, dinții sunt colonizati de microorganisme în cavitatea bucală și se formează placa , este inițiată o degradare, pH-ul biofilmului dentar trebuie să fie sub nivelul critic de 5,5. Primul pas al cariilor este demineralizarea. Zaharoza este considerată principalul factor în formarea plăcii dentare.
Factor microbian:
Etiologia cariilor este strâns legată de bacteriile din placa dentară prin activitatea lor directă sau a produsele lor.
Saliva joacă un rol important în protejarea dinților împotriva atacurilor acide. Secreția salivara crescută stimulează procesul de remineralizare, în timp ce un flux salivar redus poate promova dezvoltarea cariilor dentare prin dezechilibrul de demineralizare și remineralizare.

II.3 Hiperemia pulpară

Totalitatea reacțiilor și proceselor biochimice, funcționale , structurale cu caracter de adaptare,compensare și restabilire datorate unor factori fizici si chimico-toxici pot determina organizarea unei inflamații pulpare de tipul hiperemiei. Hiperemia are o simptomatologie proprie și metode de tratament particulare. . Durerea in hiperemie este localizată , de intensitate moderată , nu durează decât câteva minute după incetarea stimulului, mai mult la rece și la dulce. Factorii fizici și chimico-toxici sunt responsabili de apariția unei inflamații pulpare de tipul hiperemiei. Odată cu pierderea țesuturilor de protecție a dintelui efectul nociv al agenților patogeni crește datorită contactului direct dintre agentul patogen și terminațiile nervoase.

In hiperemia preinflamatorie s-au evidetiat o serie de modificări morfologice caracterizate prin:

vase sanguine dilatate, cu marginație leucocitară

hiperfunctie odontoblastică

creșterea concentrației de succindehidrogenază și a unor substanțe cu rol de mediatori chimici (histamina, acetilcolina, leucotoxina);

mobilizarea și deplasarea histiocitelor și limfocitelor

prezenșa agenților microbieni in canaliculele dentinare, fără ca aceștia să fie evidențiați in țesutul pulpar.

Toate aceste tulburări morfologice sunt reversibile in condițiile intervenției terapeutice. In lipsa tratamentului , procesul inflamator evoluează in raport cu natura agenților patogeni , virulența lor și starea reactivă a pulpei fie spre pulpită acută seroasă, fie pulpită cronică.

II.4. Pulpitele

Pulpitele apar in urma reacțiilor și proceselor de adaptare, se desfășoară intr-o succesiune de faze la nivelul pulpei dentare datorită unui agent patogen , poate fi asociată cu infecția bacteriană. Procesele inflamatorii sunt asemănătoare cu cele din hiperemie dar de o intensitate crescută si cuprinde și alte elemente constitutive ale pulpei in afara celor vasculare.

Pulpa dinților temporari are o structură histologică asemănătoare cu cea a dinților permanenți, este mai putin sensibilă la agenți termici și chimici și se mortifică mai usor fără a genera o simptomatologie clinică. Pulpa dinților permanenți tineri prezintă un potențial biologic deosebit datorită structurii de mezenchim cu caracter embrionar. Datorită mineralizării mai reduse la inceputul erupției și a lărgimii canaliculelor dentinare caria evoluează mai rapid, cu toate acestea pulpa obstruează deschiderea accidentală prin bariere dentinare de 1-2 mm grosime. Șansele de refacere a integrității pulpare sunt mai ridicate la dinții permanenți tineri chiar dupa reacții tisulare patologice.

La dinții temporari se intâlnesc următoarele tipuri de pulpite :

pulpită acută seroasă

pulpită acută purulentă

pulpită cronică ulceroasă

pulpită cronică granulomatoasă

necroza pulpară

gangrena pulpară

La dinții permaneți clasificarea pulpitelor crește :

pulpite acute

pulpită seroasă partială

pulpită seroasă totală

pulpită purulentă partială

pulpită purulentă totală

pulpite cronice

pulpită cronică inchisă

pulpită cronică deschisă granulomatoasă (polipul pulpar)

pulpită cronică deschisă ulceroasă.

II. 5 Necroza și gangrena

Diferența dintre necroză și gangrenă o dă tipul de mortificare a pulpei care in cazul necrozei este aseptică iar cazul gangrenei este septică și poate afecta strict dintele sau și implicarea parodonțiului apical. Diagnosticul diferențial intre necroză și gangrenă se poate face numai prin examenul bacteriologic. Atât gangrena cât și necroza sunt sărace in simptomatologie, de cele mai multe ori sunt asimptomatice, neprezentând hiperestezie dentinară sau hipersensibilitate. Sunt insă prezente semne ca modificări de culoare a dintelui. Probele de vitaliate sunt negative atât in necroză cât și in gangrenă iar radiografia nu oferă nici un element concludent pentru diagnostic in cazul necrozei pe când in gangrena poate să apară o transparență crescută a canalului și eventual strâmtorarea lumenului radicular prin depozite de dentină, prezenta barierei dentinocementoide la nivelul apexului sub forma unei dungi albicioase ușor ingroșate la nivelul apexului.

Pulpa necrozată este uscată, de culoare galben –brun sau negru –violaceu cu o consistență crescută iar in gangrena pulpă are o constituție conjuctivă, fibroasă sau minerală și pot fi umede sau uscate.

Ca evoluție necroza poate rămâne in acest stadiu o perioadă , pot să apară fracturile dentare sau să apară infectare pulpei necrozate . Gangrena poate evolua spre parodonțiul apical.

Tratamentul necrozei este similar cu cel din gangrena urmându-se și o etapă de tratament antibacterian, deoarece aprecierea sterilității canalului radicular pe baza examenului bacteriologic nu poate fi concludentă.

II. 6 PARODONTITELE

Parodontitele sunt afecțiuni ale țesuturilor periapicale sau periradiculare și fac parte din bolile aparatului de susținere a dintelui. Inflamația parodonțiului apical este cauzată de factori locali și generali și se poate prezenta ca fiind acută sau cronică.

Parodontitele apicale acute se impart in 3 categorii :

parodontita apicală hiperemică

parodontita apicală seroasă

parodontita apicală purulentă.

Parodontitele apicale cronice se impart in funcție de criteriul radiologic :

cu imagine radiologică conturată

parodontita apicală cronică fibroasă

granulomul simplu conjunctiv

granulomul epitelial

granulomul chistic

parodontita apicală cronică cu hipercementoză

abces cronic apical

osteita paradentara

parodontita apicală cronică specifică din infecții : TBC, lues, actinomicoze

cu imagine radiologică neconturată

parodontita apicală cronică difuză progresivă

parodontita apicală cronică condensată.

Capitolul III.

INDICI UTILIZAȚI ÎN EVALUAREA STATUSULUI ODONTAL

ȘI A IGIENEI ORALE

Pentru evaluarea statusului de igienă orală și a statusului odontal au fost folositi numeroși indici de evaluare.

Indicii se împart în:

– Indici de evaluare a statusului odontal

– Indici de placă

– Indici gingivali

III.1 Indici de evaluare a statusului odontal

Indicele de frecvență (I.F.)

Este reprezentat de proporția subiecților afectați din cadrul unei populații. Valoarea este relativă, inconstantă deoarece în calcul gradul de afectare odontala difera de la un pacient la altul și pot prezenta un dinte distrus sau toti dițtii. Cum există puțini indivizi indemni de carie, indicele își apropie ușor valoarea de 100%.

Indicele de intensitate (I)

Intra in completarea indicelui de frecvență și se poate exprima prin două modalități:

1: dinți cariați (C), obturați (O) sau extrași (E) .

2: procentul dinților afectați din totalul dinților examinați într-o colectivitate.

Valoarea indicelui COE exprimă gravitatea îmbolnăvirii. Adnotări ale indicelui de intensitate:

COE: C-carie, O-obturatie, E-extractie

CER: C-carie, E-extractie, R-reconstituire prin obturații

MDF: M-missing (extraxtie), D-decaz (carie), F-filling (obturație).

În notarea indicilor de intensitate, petru dinții permanenti se folosesc litere mari, iar pentru dinții temporari litere mici (coe, cer, mdf)

Rata cariei

Reprezintă un alt indicator de gravitate, exprimat prin numărul mediu de suprafețe (S) dentare cariate, într-un interval determinat și se notează MDF/S.mdf/S sau COE/S, coe/S.

III.2 Indici de placă bacteriană

Indicii de placă bacteriană se folosesc în cadrul unor cercetări pentru a compara gradul de igienă a persoanelor, a unor grupuri de indivizi sau a unor comunități mari de persoane.

1. Indicele de placă bacteriană PI (O'LEARY)

După aplicarea unei soluții revelatoare, se apreciază prezența plăcii bacteriene în zona de trecere dento-gingivală pe toate fețele dintelui și se înscrie pe diagrame care prezintă fiecare dintre cele 4 suprafețe.

Indicele de placă bacteriană se calculează procentual:

I.P. = (numărul suprafețelor de placă/numărul tuturor suprafețelor) X 100.

Se apreciază că igiena orală este optimă, dacă I.P. este cuprins între 10 și 20%.

2. Indicele API

Evaluează placa dentară de la nivelul spațiilor aproximale astfel:

– Se apreciază prezența, respectiv absența plăcii aproximale pentru fiecare hemiarcadă, alternativ dinspre vestibular și oral.

Calculul indicelui API se face după următoarea formulă:

API = suprafața cu placă bacteriană x 100/total suprafețe examinate

Exprimarea indicelui este procentuală și reflectă gradul de igienă bucala al pacientului

API<25% -exprima o igienă orală optimă

API 25-39% -exprima o igienă orală bună

API 40-69% -exprima o igienă orală satisfăcătoare

API 70-100%-exprima o igienă orală nesatisfăcătoare

3. Indicele OHI-S

Se determină la nivelul următorilor dinți selectați:1.6,1.1,2.6,3.1(dinspre vestibular) și 3.6,4.6(dinspre lingual).

Examinarea se face separat pentru placă și tartru.

Avem așadar, scorul DI-S (indicele de placa ) și scorul CI-S (indicele de tartru).

Suprafețele dentare se examinează și se notează după următorul sistem:

DI-S:0 – nu există placă

1- placa pe maxim 1/3 din suprafața dintelui examinat

2- placa pe nu mai mult de 2/3 din suprafața dintelui examinat

3- placa pe mai mult de 2/3 din suprafață

CI-S:0 – nu există tartru

1- tartru supragingival pe maxim 1/3 din suprafata dintelui examinat

2- tartru supragingival pe maximum 2/3 din suprafata dintelui examinat sau prezența de pete individuale de tartru subgingival.

3- tartru supragingival pe mai mult de 2/3 din suprafata dintelui examinat sau o zonă continuă de tartru subgingival la nivel cervical .

Calcularea plăcii (DI) se face după următoarea formulă:

DI=suma gradelor la nivelul dinților selectați (depozite moi)/numărul dinților examinați

Calcularea depozitelor tartrice, mineralizate (CI) se face după următoarea formulă:

CI=suma gradelor la nivelul dinților selectați (cu depozite mineralizate)/numărul de dinți examinați

OHI-S se calculează prin însumarea depozitelor moi cu depozite mineralizate

OHI-S=DI+CI

Capitolul IV

Tratamentul afecțiunilor odontale in dentația mixtă

IV.1 Tratamenul cariei dentare

Tratamentul cariei dentare de realizează in cabinete specializate care trebuie să corespundă unor condiții adecvate și să respecte unele cerințe indispensabile: asigurarea unor condiții de tratament mai putin traumatizante și condiții stricte de asepsie și antisepsie.

Tratamentul cariei dentare simple are două obiective : curativ si profilactic. Se bazează pe eliminarea leziunii propriu-zise și respectarea principiului biologic de refacere a anatomiei coronare și a funcțiilor lezate. Tratamentul cariei dentare simple se imparte in trei timpuri:

chirurgical-indepărtarea țesuturilor dure alterate

tratamentul plăgii dentinare –timp medicamentos

obturația cavității-timp ortopedic.

Ca primă etapă în tratamentul cariei dentare este prepararea cavitaților care se va stabili in funcție de localizarea topografică a cariilor. In funcție de criteriul clinico-topografic cavitățile se clasifică in 6 clase dupa Black :

1 Cavitatea de clasa a-I-a

Rezultă din tratamentul leziunilor carioase localizate in șanțurile și gropițele de pe fețele ocluzale ale dinților laterali, in șanțurile lor vestibulare și orale, in gropițele de pe fețele vestibulare ale molarilor și cele orale ale dinților frontali.

2 Cavitatea de clasa a-II-a

Rezultă din tratamentul leziunilor carioase localizate pe suprafețele aproximale ale dinților laterali.

3 Cavitatea de clasa a-III-a

Rezultă din tratamentul leziunilor carioase localizate pe suprafețele aproximale ale dinților frontali la care unghiul incizal nu este compromis.

4 Cavitatea de clasa a-IV-a

Rezultă din tratamentul leziunilor carioase localizate pe suprafețele aproximale ale dinților frontali având unghiul incizal distrus.

5 Cavitatea de clasa a- V-a

Rezultă din tratamentul leziunilor carioase localizate in regiunea cervicală a fețelor vestibulară și orală a dinților.

6 Cavitatea de clasa a- VI-a

Rezultă din tratamentul leziunilor carioase având aspect de defecte de uzură situate pe marginea incizală a dinților anteriori sau pe vârful cuspizilor dinților posteriori.

Indiferent de clasa tratamentul cariei trebuie sa respecte anumiți timpi :

Deschiderea cavitatii, avand ca scop crearea accesului in cavitate si evidentierea intinderii procesului carios, se poate face cu instrumentar de mana sau rotativ.

Indepartarea dentinei alterate , indepartarea tuturor tesuturilor alterate care se poate realiza cu instrumente manuale si rotative , de preferinta sunt instrumentele manuale deoarece cele rotative dezvolta temperaturi ridicate , transmit vibratii si predispun la deschiderea accidentala a camerei pulpare.

Efectuarea extensiei preventive care are ca scop prevenirea aparitiei cariilor secundare marginale si se realizeaza prin conducerea marginilor cavitatii in zonele dentare supuse autocuratirii si accesibil curatirii artificiale.

Crearea retentiei cavitatii- Se refera la mijloacele folosite in pregatirea cavitatilor care asigura mentinerea materialului de obturatie introdus ulterior in cavitate impotriva fortelor care actioneaza asupra lui si tind sa il disloce.

Asigurarea formei de rezistenta -se refera la obtinerea unor pereti ai cavitatii capabili sa faca fata atat fortelor care actioneaza in timpul functionalitatii ADM cat si celor centripete dezvoltate in masa obturatiei.

6. Finisarea marginilor cavitatii-se refera la modalitatea de realizare a marginilor cavitatii in asa fel incat materialul de obturatie sa fie bine sustinut , sa i se asigure o grosime suficienta si sa intre in contact intim cu tesuturile dentare contribuind astfel la longevitatea obturatiei

7. Curatirea finala-se refera la realizarea toaletei cavitatii care consta in indepartarea pulberii de dentina, salivei, singelui urmate de uscarea cavitatii

Tratamentul cavitatilor carioase se face in functie de profunzimea lor:

Cavitati superficiale

Spalare, izolare

Toaleta plagii: ser fiziologic, alcool 70 gr.,hipoclorit de Na

Uscare

Material definitiv de obturare (obturatie etansa)

Cavitati de adancime medie

Spalare, izolare

Toaleta plagii: ser fiziologic, alcool 70 gr. hipoclorit de Na

Uscare

Material definitiv de obturare (obturatie etansa)

Cavitati de adancime profunda (distanta mare de camera pulara >2mm)

Spalare, izolare

Toaleta plagii: ser fiziologic, alcool 70 gr. hipoclorit de Na

Uscare

obturatie de baza + material definitiv de obturare sau

obturatie etansa datorita fenomenului de adeziune amelo-dentinara Cavitati de adancime mare = profunda (distanta mare de camera pulara < 1,5mm)

realizarea unei obturatii cu o substanta puternic antiseptica = Coafaj indirect-act terapeutic complex destinat exclusiv cavitatilor profunde prin care se asigura: dezinfectarea plagii dentinare ,obliterarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fata de agentii fizici, chimici, stimularea mecanismelor de neodentinogeneza. materiale utilizate : hidroxidul de calciu ,eugenatul de zinc.

= Coafaj direct- Manopera terapeutica care se realizeaza in 2 sau mai multe sedinte , consta in: mentinerea unor zone de dentina alterata a nivelul peretilor pulpari sau parapulpari in scopul evitarii deschiderii camerei pulpare .

In dentatia temporara indicatia de tratament a cariei se face in functie de : varsta copilului, varsta dentara ( grupul frontal-pana la varsta de 5 ani; zona de sprijin- pana la 11 ani) respectandu-se aceeasi timpi de pregatire a cavitatilor , renuntandu-se insa la bizotarea marginilor marginilor de smalt in favoarea netezirii marginilor si asigurarea retentiei prin extensia in suprafata.

IV.2 Tratamente ale afectiunilor pulpare

Tratamentul afectiunilor pulpare are ca scop : suprimarea simptomelor clinice si pastrarea vitalitatii pulpare. Alegerea metodei de tratament se face in functie de indicatiile si contraindicatiile care limiteaza eficienta ei, de posibilitatile tehnice existente si de experienta practicianului. Ca metode de tratament a inflamatiilor pulpare avem:

Metode biologice de conservare in totalitate a pulpei inflamate:

coafajul direct

coafajul indirect

Metode de conservare partiala a pulpei vii sau mortificate

amputatia vitala(pulpotomia vitala)

amputatia devitala(pulpotomia devitala)

Metode de indepartare in totalitate a pulpei dentare

extirpare vitala(pulpectomie vitala)

extirpare devitala (pulpectomie devitala)

IV. 3 Tratamente ale inflamatiilor parodontiului apical

Tratamentul parodontitelor este un tratament mai complex, reusita tratamentului se bazeaza in principal pe eliminarea cauzei inflamatiei sau asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentatie si produsele de lichefactie colectate in focarul inflamator. Tratamentul este ales in functie de fiecare pacient in parte, de tonusul reactiv individual, de forma anatomico-clinica a inflamatiei, de pozitia dintelui pe arcada si starea lui. Tratamentul medicamentos se poate face pe cale orala , locala sau endodontala, fiind un tratament adjuvant.

Capitolul. V

Metode de prevenire a afectiunilor odontale

V.1. Preventia si profilaxia cariei dentare la sugar si copil mic

Profilaxia cariei dentare incepe din inca din perioada prenatala, postanatala, de-a lungul intregii vieti. In perioada prenatala sunt niste conditii esentialale legate de alimentatie, modul de viata si starea de sanatate a gravidei pentru dezvoltarea normala a fatului , inclusiv a aparatului sau dento-maxilar. In perioada postnatala alimentatia este un factor cheie in structurarea si mineralizarea dintilor permanenti. In perioada copilariei este recomandabila alimentatia naturala a copilului, combaterea obiceiurilor vicioase care produc frecvent anomalii dento-maxilare, cauze favorizante ale cariei dentare, o igiena dento-parodontala optima, diagnosticul si tratamentul cariei in stadii incipiente si tratarea lor corecta.

V.2. Echilibrarea neurovegetativa

Aceasta se referă la protecția sistemului nervos central a centrilor subcorticali a scoarței cerebrale de iritațiile nocive de intensitate și durată ce pot perturba reglarea troficității țesuturilor dentare dure, favorizând apariția leziunilor carioase. Aceste condiții sunt realizate prin respectarea normelor igienice de viață și de muncă, evitarea stresului, cu alternarea echilibrată a perioadelor de activitate cu cele de repaus, evitarea consumului de alcool, cafea și tutun, evitarea consumului irațional de medicamente. Este recomandată utilizarea factorilor naturali (aer, apă, soare) și efectuarea exercițiilor fizice și intelectuale

V.3. Profilaxia cariei dentare

Profilaxia cariei dentare cuprinde :

• Măsuri profilactice de ordin general (alimentația echilibrata);

• Mijloacele principale și secundare de igienă orală;

• Măsuri speciale de carioprofilaxie:

• Fluorizarea

• Sigilarea .

V.3.1.Profilaxia prin alimentatie :

Numeroase studii a au aratat ca exista o corelatie stransa intre caria dentara si alimentatia deficitara sau aportul crescut de zahar. Zaharoza este cea mai cariogenă deoarece este utilizată de microorganism mai mult decât oricare principiu nutritiv pentru înmultire și dezvoltare, favorizează colonizarea microorganismelor odonto-patogene, crește aderența plăcii bacteriene și este usor fermentabilă de către microorganism. Dintre alimentele cariogene fac parte si glucoza,maltoza, fructoza si lactoza.

Dintre alimentele carioprotectoare fac parte laptele, grasimile, fructele si legumele crude, fosfații din făina de cereale nerafinată sau fosfozaharatul de calciu din gumele de mestecat.

Recomandările cu privire la alimentație:

• Limitarea glucidelor numai la mesele principale

• Mese regulate cu alimentație completă și complexă

• Alimentație bogată în fibre celulozice

• Evitarea alimentelor cariogene

• Creșterea consumului de lactate in special branzeturi

• Folosirea gumei de mestecat fără zahăr după fiecare masă

• La sfârșitul mesei să se consume fructe sau legume proaspete

• Evitarea băuturilor acidulate.

V.3.2.Profilaxia prin igiena buco-dentara

Periajul dentar este esential in profilaxia cariei dentare chiar daca exista o alimentatie corecta. Pentru indepartarea resturilor alimentare , a placii bacteriene, evitarea stagnarii a acestora in cavitatea bucala , stimularea circulatiei sangvine la nivel gingival este esential un periaj corect efectuat, dupa fiecare masa, periajul de dimineata este indicat a se realiza inainte de micul dejun pentru a indeparta bacteriile depuse peste noapte.

În cazul în care după masa de prânz și după gustări periajul nu se poate realiza, se recomandă clătirea cu apă pentru a îndepărta resturile alimentare, folosirea gumei dentare fara zahar. Periajul va dura minim 2 minute, pasta de dinți va fi aplicată pe periuța de dinți uscată și apoi fără a fi udată va fi aplicată pe arcadele dentare, urmate la final de o clatire riguroasa. Periajul trebuie efectuat in axul dintelui de la gingie spre fetele ocluzale, periind toate suprafetele. Periuța de dinți utilizată va avea perii de o consistență medie. Un periaj intempestiv sau realizat cu o periuță de dinți cu perii de consistență dură poate duce la sângerarea gingiilor.

Periajul electric este recomandat copiilor , varstnicilor, persoanelor cu handicap motor, pacienți cu tratament ortodontic sau cu risc crescut de apariție a cariilor dentare sau boală parodontală deoarece curata mai bine dintii si spatiile dintre acestia, avand o eficienta mai crescuta decat periajul manual.

Periajul profesional se realizeaza in cabinete de medicina dentara de personal specializat, se recomdata o data la 6 luni, dupa efectuarea detartrajului pentru curățarea suprafețelor dentare și pentru netezirea lor.

V.4. Mijloace auxiliare de igienă dentară

• Firul de mătase (dental floss);

• Scobitori medicinale ;

• Periuțele interdentare și unitufă;

• Apă, gelurile, spray-urile de gură;

• Dispozitivele de curățare a limbii;

• Dușurile bucale(hidropulsor);

• Stimulatoarele gingivale interdentare sau conurile interdentare

Ata dentara sau dental floss este un cordon de filamente subtiri utilizat pentru a elimina produsele alimentare și placa dentară dintre dinți în zone in care periuța de dinti nu reuseste sa să ajungă. Acumularea de placa in zonele interproximale este cauza principala a bolilor dentare, cum ar fi gingivita și cariile dentare, folosirea atei este frecvent recomandata pentru a preveni aceste afectiuni. Pentru a utiliza ata dentara este nevoie de un nivel ridicat de dexteritate, cea mai recomandată vârstă de utilizare este după 10-12 ani datorită coordonării neuro-musculare mai bune . Cele mai utilizate forme sunt cele cerate impregnate cu fluor, au o mai mare rezistență decât cele necerate trecând cu ușurință de punctul de contact.

Scobitori medicinale sunt utilizate din cele mai vechi timpuri pentru curațarea spațiilor interdentare, a suprafețelor radiculare retentive, concave, a furcațiilor descoperite, a pungilor parodontale și pentru masajul gingival. Au fost utilizate scobitori din aur, fildeș, iar mai recent din lemn și plastic. Au o formă rotundă sau triunghiulară pe secțiune transversală.

Tehnica de folosire: sunt indicate înainte de periajul dentar. Se pot utiliza manual sau înserate într-un dispozitiv angulat (perio-aig) pentru un acces mai bun.

Periuțele interdentare și unitufă sunt periute dentare de dimensiuni variabile , la prima utilizare este indicat sa se foloseasca o periute mica deoarece poate fi deranjanta, pot sa apara sangerari care o sa dispra in maxim 2 saptamani.Periutele sunt utilizate pentru curățarea furcațiilor radiculare descoperite a tremelor, a corpurilor de punte, a implanturilor precum și a aparatelor ortodontice fixe .

Apa, gelurile, spray-urile de gură vin in completarea periajului dentar pentru o igiena optima, acțiunea lor este chimică și completează mijloacele de curățare mecanică pentru zonele greu accesibile.

Dispozitivele de curățare elimină mai eficient reziduurile din cavitatea bucală și ajută să obții o respirație proaspătă.  Exista periute dentare cu dispozite atasate de ele sau dispozitive separate.

Dusul bucal este un instrument folosit in scopul unei igiene orale cat mai profundate si complete. Prezinta  o pompa puternica de mici dimensiuni care trimite un jet de lichid intermitent, in spatiile interdentare si subgingivale, indepartand resturile alimentare si bacteriile colonizate acolo. Se utilizeaza in special la pacientii cu punti dentare si aparate ortodontice. Dusul bucal se foloseste inaintea periajului dentar pentru indepartarea resturilor alimentare si  pentru a permite intrarea principiilor active din pasta de dinti si apa de gura in zone greu accesibile.

Stimulatoarele gingivale interdentare sau conurile interdentare sunt confecționate din plastic, cauciuc sau lemn, și se pot monta în mânere speciale pentru curățarea suprafețelor proximale,  a radacinilor dezgolite in zona molarilor si pentru stimulrea circulatiei sanguine gingivale.

V. 5. Măsuri speciale de carioprofilaxie:

Profilaxia prin fluor – administrare endogena

-administrare exogena

Sigilarea

Odontomia profilactica

Profilaxia prin laser

Fluorul este un element natural, care este foarte răspândit în natură este mineralul cu un rol demonstrat în prevenirea cariei dentare, atât la copil cât și la adult, prin modificarea echilibrului între procesele de demineralizare și remineralizare.

Administrarea endogena , cea mai intalnita metoda de fluorizare este cea a apei potabila, utilizarea tabletelor sau a soluțiilor cu fluor și a sării de bucătărie fluorizate, trebuind însă să reținem că se recomandă doar o singură metodă de fluorizare generală, urmând ca în funcție de nevoi să recomandăm anumitor indivizi și pentru anumite perioade, celelalte produse de fluorizare locală. Principalele sisteme de fluorizare locală sunt reprezentate de pastele de dinți, apele de gură sau gelurile fluorurate, ele conținând anumite cantități de fluor, suficiente pentru realizarea scopului propus.

Fluorizarea apei potabile: studiile au demonstrat o reducere substanțială a prevalenței cariei dentare, cu aproximativ 40-49,5% pentru dentiția temporară și cu 50-59,5% pentru cea permanentă . Prezinta si avantaje si dezavantaje:

Populatia urbana nu poate beneficia de fluorizarea surselor centrale de apa

Pretul de cost se ridica cu pana la 0,5% dar este totusi mai iestin decat fluorizarea locala

Dozarea exacta a cantitatii de fluor dar nu poate satisface cerintele tuturor

Fluorizarea sării, a laptelui, a painii nu au dat rezultatele scontate, deoarece nu pot beneficia toti de aceasta fluorizare si la acelasi nivel.

Fluorizarea topică reprezintă un proces controlat prin care se aplică produse cu fluor pe dinți in scopul prevenirii apariției cariilor dentare , pentru a obține rezultate bune fluorul trebuie să fie aplicat în concentrații mici, dar pe perioade lungi de timp pe suprafețele dentare. Fluorizarea locala este recomandata a se realiza la 4 ani pentru protectia dentatiei temporare, la 7 ani pentru protectia molarului prim permanent iar la 14 pentru dentatia permanenta, avand ca efect cario-profilactic timp de 3 ani. Inainte de fluorizare este necesar asanarea cavitatii bucale. Fluorizare topica prezinta avantajul ca nu este necesara ingestia fluorului.

Fluorizarea locală poate fi profesională, utilizează fluoruri sub formă de soluții neutrale, soluții sau geluri cu pH acid, paste profilactice, lacuri și spumă aplicate prin badijonare, ionoforeza sau in gutiere si se realizeaza de persoane specializate. Fluorizarea locală poate fi și personală realizată la domiciliu cu paste de dinți, cu ape de gură, cu geluri, clătiri, irigări orale.

Sigilarea reprezintă metoda de prevenire a cariei dentare din șanturi și fosete este considerata cea mai sigura metoda de profilaxie primara, fiind o metoda de imunizare a acestor suprafete dar totodata periajul este indispensabil deoarece nu protejeaza dintele decat pe fata ocluzala unde s-a realizat sigilarea.

Izolarea acestor suprafețe se realizează prin aplicarea și menținerea, prin legături mecanice sau chimice, a unor materiale rășinoase pe smalțul dentar.

Nu se realizeaza sigilarea la pacienții cu receptivitate scăzută la carie ,

dinte incomplet erupt la cere nu se poate realiza izolarea, la pacienți necooperanți , suprafețe dentare supuse autocurățirii , cu relief ocluzal șters sau care prezinta procese carioase.

Odontomia profilactica este o tehnica care nu se mai utilizeaza, consta in pregatirea mecanica a tuturor santurilor si fosetelor dintilor nou erupti pregatind niste cavitati superficiale si obturarea .

Profilaxia prin laser se poate realiza doar in cabinete specializate , prin iradierea smaltului cresc rezistenta structurilor dentare este o tehnica nedureroasa, rapida, timp de realizare rapid

II. Partea specială

Ipoteza de lucru

.

Profilaxia cariei dentare devine o prioritate în contextul promovării sănătății oro-dentare.

Neglijarea igienei si netratarea afectiunilor in dentatia temporara duc la complicatii ce vor necesita extractii premature cu efecte nocive asupra dintilor permanenti.

Scopul acestui studiu este să evidențieze legătura dintre igiena orală și statusul odontal la copii cu dentatie mixta ,de a evalua nivelul de educație a sănătății oro-dentare la copii si importanta diagnosticarii timpurii a cariilor dentare in dentatia temporara si mixta.

7. Material si metoda

• Lotul de studiu a cuprins 60 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 13 ani care s-au prezentat în cadrul Disciplinelor de Medicină Dentară Pediatrică și Ortodonție ale Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, pentru tratament de specialitate. Evaluarea pacienților a fost realizată prin analiza documentației complete.

• Criteriile analizate au fost : genul, vârsta, dentatia, controale periodice, frecvența și tipul de periaj, mijloacele de profilaxie a cariei dentare.

Status-ul odontal a fost apreciat după criteriile:

• dinte integru;

• dinte cariat:toate leziunile odontale care au interesat smalțul, dentina, organul pulpar fără a face un diagnostic diferențial între stadiile evolutive și entitățile specifice ale cariei dentare;

• dinte obturat-a inclus totalitatea restaurărilor cu caracter provizoriu sau definitiv care au respectat criteriile morfologice, estetice și funcționale pentru unitatea dentară restaurată;

• dinte sigilat-dinte integru la nivelul căruia a fost decelat material de sigilare;

• dinte extras.;

Datele au fost sistematizate în tabele și prelucrate statistic, folosind programul Microsoft Excel, prezentarea realizându-se sub forma de grafice și tabele.

6.1 Rezultate

În urma studiului efectuat a rezultat că din cele 60 de cazuri 42, respectiv 70% sunt fete, iar 18, respectiv 30% sunt băieți. Din totalul de 42 de fete a rezultat că 31% prezentau carii la în timp ce din totalul de 18 băieți, adică 36% au fost diagnosticați cu leziuni carioase.

Din totalul de 1143 de dinți temporari examinați, 608 reprezentând 53% sunt integrii, 390 de dinți reprezentând 34% sunt cariați iar 145 de dinți reprezentând 13% din total sunt obturați.

Deci indicele de obturație este de aproximativ 3 ori mai mic decât indicele de carie.

Din totalul de 344 de dinti permanenti examinati, 180 reprezentand 52% sunt dinti integri, 104 reprezentand 30% sunt cariati iar 60 de dinti reprezentand 13 % sunt obturati.

Tabelul I – Analiza leziunilor odontale

Fig.1 Distribuția în funcție de gen a pacienților

Fig.2 Distribuita cariei in functie de gen

Fig.3 Starea odontala a dinților temporari examinați

Fig.4 Statusul odontal al dinților permanenti examinați

Analizând situația în funcție de sex, observăm că băieții au mulți dinți temporari (580) decât fetele (563), iar băieții prezintă 65% din dinți integri, iar fetele numai 53%. Leziunile carioase la dinții temporari sunt aproximativ la aceleași valori la ambele sexe. Dinții obturați se afla în proporție mai mare la fete 18% față de băieți 5%.

Tabelul II. Analiza dinților examinați in funcție de sex

Caz 1

NUME: C. A.

VARSTA: 12 ani

DOMICILIU: Cluj-Napoca

ELEV

MOTIVUL PREZENTĂRII: consult de specialitate

Examen endobucal:

• mucoasa labială, jugală, vestibulară, a planșeului, a palatului aspect normal

• mucoasa gingivală aspect normal

• stare de igienă necorespunzătoare

• limba volum,poziție și aspect normal

• orofaringele nu prezintă modificări

• nu sunt prezente abrazii patologice

• forma arcadei – superioară formă de U

-inferioară forma U

bride și frenuri normal inserate

• dentația mixtă

• dentiția neconcordantă cu vȃrsta

Apelul dinților

6 5 4 O 2 1 │ 1 2 III 4 5 6

───────────────────────────────────────────

6 V IV 3 2 1 │ 1 2 3 4 5 6

Afecțiuni odontale:

Maxilarul superior:

1.4 carie ocluzală medie

2.6 carie ocluzală incipientă

Maxilarul inferior:

3.6 carie ocluzo-distala medie

8.4 carie ocluzo-distala medie

8.5 rest radicular

Modificări unidentare:

1.1 rotat disto-vestibular

3.1 rotat disto-vestibular

4.1 rotat disto-vestibular

Modificari de grup:

Maxilar

Grup frontal

Sagital- normal

Transversal- falsa spatiere (spațiu micșorat pentru 1.3)

Vertical- normal

Grup lateral

Sagital- mezializare asimetrică stângă

Transversal-normal

Vertical- denivelarea planului de ocluzie datorită pierderii lui 5.3

Mandibular

Grup frontal

Sagital- normal

Tranversal-ușoară înghesuire

Vertical-suprapoziție

Grup lateral

Sagital-normal

Transversal- arcade simetrice

Vertical- denivelarea planului de ocluzie.datorită distrucțiilor

coronare din zona de sprijin

Examenul ocluziei

Examenul static al ocluziei

Incisivi

Sagital- circumscrierea incisivilor inferiori de cei superiori

Transversal- devierea linie interincisive inf. spre dreapta cu 2 mm față de linia interinscisivă sup.

Vertical- normal

Canin dreapta- lipsă reper

Canin stânga

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical-normal

Molar dreapta

Sagital- distalizare de ½ cuspid

Transversal- ocluzie încrucișată

Vertical- contact cuspid- fosă

Molar stânga

Sagital- cheia lui Angle

Transversal- inocluzie

Vertical- contact cuspid- fosă

Examenul parodontal- parodonțiul marginal fără urme patalogice, de aspect si culoare normale.

Diagnostic:

Diagnostic oncologic- nu prezintă leziuni cu potențial de malignizare

Diagnostic odontal- leziuni carioase multiple netratate

Diagnostic protetic- nu necesită

Diagnostic parodontal- paradonțiu sănătos

Diagnostic ocluzal- plan de ocluzie denivelat datorită leziunilor carioase netratate

Diagnostic ortodontic- DDM bimaxilar cu inghesuire, de gravitate mai mare la maxilarul superior

Diagnostic functional- funcțiile masticatorie, fizionomică și fonetică afectate

Prognostic:

In lipsa unui tratament profilactic si curativ corespunzator procesele carioase se vor agrava. Avand o predispoziție marcată la carie este necesar un program preventiv. . Dacă zona de sprijin nu va fi menținută corespunzător după extracția precoce a molarilor temporari prognosticul evoluției din punct de vedere ortodontic este nefavorabil și va crește dificultatea tratamentului ortodontic ulterior.

Tratament:

Obiectivele tratamentului pedodontic constau in dispensarizarea pacientului, instructaj de periaj, tratamentul leziunilor carioase de la nivelul lui 1.4, 2.6, 3.6, 8.4, urmărirea procesului de erupție dentară. Efectuarea unui tratament ortodontic.

CAZ 2

NUME: C. A.

VARSTA: 12 ani

DOMICILIU: Cluj-Napoca

ELEV

MOTIVUL PREZENTĂRII: consult de specialitate

Examen endobucal:

• mucoasa labială, jugală, vestibulară, a planșeului, a palatului aspect normal

• mucoasa gingivală aspect normal

• stare de igienă necorespunzătoare

• limba volum,poziție și aspect normal

• orofaringele nu prezintă modificări

• nu sunt prezente abrazii patologice

• forma arcadei – superioară formă de U

-inferioară forma parabolă

bride și frenuri normal inserate

• dentația mixtă

• dentiția concordantă cu vȃrsta

Apelul dinților

6 V 4 X 2 1 │ 1 2 III 4 5 6

───────────────────────────────────────────

6 5 ( 4) ( 3) 2 1 │ 1 2 III X X 6

Afecțiuni odontale:

Maxilarul superior:

5.5 carie ocluzo-mezială profundă

6.3 carie mezială și distală incipientă

Maxilarul inferior:

3.6 obturație ocluzo-linguală provizorie

4.6 obturație ocluzo-vestibulară din amalgam.

Modificări unidentare:

1.2 rotat mezio-vestibular

Modificari de grup:

Maxilar

Grup frontal

Sagital- normal

Transversal- spatiere

Vertical- infrapoziție

Grup lateral

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical- denivelarea planului de ocluzie datorită proceselor carioase

Mandibular

Grup frontal

Sagital- normal

Tranversal-normal

Vertical-normal

Grup lateral

Sagital-normal

Transversal- normal

Vertical- denivelarea planului de ocluzie.datorită extractiilor precoce.

Examenul ocluziei

Examenul static al ocluziei

Incisivi

Sagital- protruzie

Transversal- devierea linie interincisive inf. spre dreapta cu 4 mm față de linia interinscisivă sup.

Vertical- ocluzie deschisă

Canin dreapta- lipsă reper

Canin stânga

Sagital- mezializare de ½ cuspid

Transversal-normal

Vertical-cap la cap

Molar dreapta

Sagital- distalizare de ½ cuspid

Transversal- ocluzie încrucișată

Vertical- contact cuspid- versant

Molar stânga

Sagital- distalizare de ½ cuspid

Transversal- ocluzie încrucișată

Vertical- contact cuspid- fosă

Examenul parodontal- parodonțiul marginal fără urme patalogice, de aspect si culoare normale.

Diagnostic:

1.Diagnostic oncologic- nu prezintă leziuni cu potențial de malignizare

2.Diagnostic odontal- leziuni carioase multiple netratate, extractii precoce.

3.Diagnostic protetic- nu necesită

4.Diagnostic parodontal- paradonțiu sănătos

5.Diagnostic ocluzal- plan de ocluzie denivelat datorită leziunilor carioase netratate și a extracțiilor precoce

6.Diagnostic ortodontic- DDM bimaxilar cu spatiere, mai accentuat la maxilarul superior; ocluzie deschisă in zona frontală.

7.Diagnostic funcțional- funcțiile masticatorie, fizionomică și fonetică afectate

Prognostic:

In lipsa unui tratament profilactic si curativ corespunzator procesele carioase se vor agrava. Avand o predispoziție marcată la carie este necesar un program preventiv. . Dacă zona de sprijin nu va fi menținută corespunzător după extracția precoce a molarilor temporari prognosticul evoluției din punct de vedere ortodontic este nefavorabil și va crește dificultatea tratamentului ortodontic ulterior.

Tratament:

Obiectivele tratamentului pedodontic constau in dispensarizarea pacientului, instructaj de periaj, tratamentul leziunilor carioase de la nivelul lui 5.5, 2.6 și obturarea definitivă la nivelul lui 2.6 , urmărirea procesului de erupție dentară. Efectuarea unui tratament ortodontic.

Caz 3

NUME: F.D.

VARSTA: 11 ani

DOMICILIU: Cluj-Napoca

ELEV

MOTIVUL PREZENTĂRII: consult de specialitate

Examen endobucal:

• mucoasa labială, jugală, vestibulară, a planșeului, a palatului aspect normal

• mucoasa gingivală aspect normal

• stare de igienă necorespunzătoare

• limba volum,poziție și aspect normal

• orofaringele nu prezintă modificări

• nu sunt prezente abrazii patologice

• forma arcadei – superioară formă de V

-inferioară forma parabolă

bride și frenuri normal inserate

• dentația mixtă

• dentiția concordantă cu vȃrsta

Apelul dinților

6 V IV III 2 1 │ 1 2 III IV V 6

───────────────────────────────────────────

6 5 ( 4) ( 3) 2 1 │ 1 2 III IV V 6

Afecțiuni odontale:

Maxilarul superior:

Obturație ocluzală provizorie

Obturație ocluzo-mezială provizorie

Maxilarul inferior:

Carie ocluzo-distală cronică

Carie ocluzo-mezială cronică

8.4 Carie ocluzo-distală cronică

8.5 Carie ocluzo-linguală profundă

Modificări unidentare:

1.1, 1.2,2.1,2.2 rotați mezio-vestibular

Modificări de grup:

Maxilar

Grup frontal

Sagital- normal

Transversal- înghesuire

Vertical- normal

Grup lateral

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical- normal

Mandibular

Grup frontal

Sagital- normal

Tranversal-înghesuire

Vertical-normal

Grup lateral

Sagital-normal

Transversal- normal

Vertical- denivelarea planului de ocluzie datorită leziunilor carioase.

Examenul ocluziei

Examenul static al ocluziei

Incisivi

Sagital- normal

Transversal- normal

Vertical- raport cap la cap

Canin dreapta-

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical- ocluzie adancă

Canin stânga

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical-ocluzie adancă

Molar dreapta

Sagital- normal

Transversal- normal

Vertical- normal

Molar stânga

Sagital- distalizare de ½ cuspid

Transversal- normal

Vertical- contact cuspid- pantă

Examenul parodontal- parodonțiul marginal fără urme patalogice, de aspect si culoare normale.

Diagnostic:

1.Diagnostic oncologic- nu prezintă leziuni cu potențial de malignizare.

2.Diagnostic odontal- leziuni carioase multiple netratate.

3.Diagnostic protetic- nu necesită.

4.Diagnostic parodontal- paradonțiu sănătos.

5.Diagnostic ocluzal- plan de ocluzie denivelat datorită leziunilor carioase netratate.

6.Diagnostic ortodontic- DDM bimaxilar cu înghesuire, mai accentuat la maxilarul superior.

7.Diagnostic funcțional- funcțiile masticatorie, fizionomică și fonetică afectate

Prognostic:

In lipsa unui tratament profilactic si curativ corespunzator procesele carioase se vor agrava. Avand o predispoziție marcată la carie este necesar un program preventiv prin sigilarea molarilor primi permanenți.

Tratament:

Obiectivele tratamentului pedodontic constau in dispensarizarea pacientului, instructaj de periaj, tratamentul leziunilor carioase de la nivelul lui 7.4, 7.5, 8.4, 8.5 și obturarea definitivă la nivelul lui 6.4, 6.5 , urmărirea procesului de erupție dentară. Efectuarea unui tratament ortodontic de specialitate.

Caz 4

NUME: P. L.

VARSTA: 11 ani

DOMICILIU: Cluj-Napoca

ELEV

MOTIVUL PREZENTĂRII: consult de specialitate

Examen endobucal:

• mucoasa labială, jugală, vestibulară, a planșeului, a palatului aspect normal

• mucoasa gingivală aspect normal

• stare de igienă necorespunzătoare

• limba volum,poziție și aspect normal

• orofaringele nu prezintă modificări

• nu sunt prezente abrazii patologice

• forma arcadei – superioară formă de V

-inferioară forma parabolă

bride și frenuri normal inserate

• dentația mixtă

• dentiția concordantă cu vȃrsta

Apelul dinților

6 V IV III 2 1 │ 1 2 III IV V 6

───────────────────────────────────────────

6 V IV III 2 1 │ 1 2 III IV V 6

Afecțiuni odontale:

Maxilarul superior:

Carie ocluzo-distală incipientă

Carie mezială acută; carie cronica in foseta distală

Carie mezială acută profundă

Maxilarul inferior:

7.4 Carie distală profundă

7.5 Carie ocluzo-mezială cronică

8.4 Carie distală cronică

8.5 Carie ocluzo-mezială cronică

4.6 Carie ocluzală incipientă.

Modificări unidentare:

rotat mezio-vestibular

1.2 vestibulo- gresiune

rotat mezio-vestibular

rotat disto-vestibular

3.2.rotat disto-vestibular

4.2 rotat disto-vestibular

Modificări de grup:

Maxilar

Grup frontal

Sagital- normal

Transversal- înghesuire

Vertical- normal

Grup lateral

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical- normal

Mandibular

Grup frontal

Sagital- normal

Tranversal-înghesuire

Vertical-normal

Grup lateral

Sagital-normal

Transversal- normal

Vertical- denivelarea planului de ocluzie datorită leziunilor carioase.

Examenul ocluziei

Examenul static al ocluziei

Incisivi

Sagital- cap la cap

Transversal-linia interincisivă deviată spre dreapta cu 2 mm

Vertical- raport cap la cap

Canin dreapta-

Sagital- normal

Transversal-cap la cap

Vertical- cap la cap

Canin stânga

Sagital- distalizare ½ cuspid

Transversal-normal

Vertical-normal

Molar dreapta

Sagital- normal

Transversal- normal

Vertical- cuspid-pantă

Molar stânga

Sagital- normal

Transversal- normal

Vertical- contact cuspid- pantă

Examenul parodontal- parodonțiul marginal fără urme patalogice, de aspect si culoare normale.

Diagnostic:

1.Diagnostic oncologic- nu prezintă leziuni cu potențial de malignizare.

2.Diagnostic odontal- leziuni carioase multiple netratate.

3.Diagnostic protetic- nu necesită.

4.Diagnostic parodontal- paradonțiu sănătos.

5.Diagnostic ocluzal- plan de ocluzie denivelat datorită leziunilor carioase netratate.

6.Diagnostic ortodontic- DDM bimaxilar cu înghesuire.

7.Diagnostic funcțional- funcțiile masticatorie, fizionomică și fonetică afectate

Prognostic:

In lipsa unui tratament profilactic si curativ corespunzator procesele carioase se vor agrava. Avand o predispoziție marcată la carie este necesar un program preventiv prin sigilarea molarilor primi permanenți iar la nivelul lui 4.6 o sigilare extinsă.

Tratament:

Obiectivele tratamentului pedodontic constau in dispensarizarea pacientului, instructaj de periaj, tratamentul leziunilor carioase de la nivelul lui 5.5, 6.5, 7.4, 7.5, 8.4, 4.6 ;extracția lui 8.5, urmărirea procesului de erupție dentară. Efectuarea unui tratament ortodontic de specialitate.

Caz 5

NUME: P. L.

VARSTA: 10 ani

DOMICILIU: Cluj-Napoca

ELEV

MOTIVUL PREZENTĂRII: consult de specialitate

Examen endobucal:

• mucoasa labială, jugală, vestibulară, a planșeului, a palatului aspect normal

• mucoasa gingivală aspect normal

• stare de igienă necorespunzătoare

• limba volum,poziție și aspect normal

• orofaringele nu prezintă modificări

• sunt prezente abrazii patologice

• forma arcadei – superioară formă de U

-inferioară forma parabolă

bride și frenuri normal inserate

• dentația mixtă

• dentiția concordantă cu vȃrsta

Apelul dinților

6 V VI III 2 1 │ 1 2 III IV V 6

───────────────────────────────────────────

6 V VI III 2 1 │ 1 2 III IV V 6

Afecțiuni odontale:

Maxilarul superior:

5.5 colorație fața vestibulară

Maxilarul inferior:

7.4 carie ocluzo-distală cronică incipientă

8.4 carie ocluzo-distală cronică profundă

Modificări unidentare:

rotat mezio-vestibular

1.2 vestibulo- gresiune

rotat mezio-vestibular

rotat disto-vestibular

3.2.rotat disto-vestibular

4.1 linguo-gresiune

4.2 rotat mezio-vestibular

Modificări de grup:

Maxilar

Grup frontal

Sagital- normal

Transversal- înghesuire

Vertical- normal

Grup lateral

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical- normal

Mandibular

Grup frontal

Sagital- normal

Tranversal-înghesuire

Vertical-normal

Grup lateral

Sagital-normal

Transversal- normal

Vertical- normal.

Examenul ocluziei

Examenul static al ocluziei

Incisivi

Sagital- normal

Transversal- normal

Vertical- normal

Canin dreapta-

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical- ocluzie deschisă

Canin stânga

Sagital- normal

Transversal-normal

Vertical-ocluzie deschisă

Molar dreapta

Sagital- normal

Transversal- normal

Vertical- cuspid-fosă

Molar stânga

Sagital- normal

Transversal- normal

Vertical- ocluzie deschisă

Examenul parodontal- parodonțiul marginal fără urme patalogice, de aspect si culoare normale.

Diagnostic:

1.Diagnostic oncologic- nu prezintă leziuni cu potențial de malignizare.

2.Diagnostic odontal- leziuni carioase multiple netratate.

3.Diagnostic protetic- nu necesită.

4.Diagnostic parodontal- paradonțiu sănătos.

5.Diagnostic ocluzal- plan de ocluzie denivelat datorită leziunilor carioase netratate.

6.Diagnostic ortodontic- DDM bimaxilar cu înghesuire, mai accentuat la maxilarul superior.

7.Diagnostic funcțional- funcțiile masticatorie, fizionomică și fonetică afectate

Prognostic:

In lipsa unui tratament profilactic si curativ corespunzator procesele carioase se vor agrava. Avand o predispoziție marcată la carie este necesar un program preventiv prin sigilarea molarilor primi permanenți.

Tratament:

Obiectivele tratamentului pedodontic constau in dispensarizarea pacientului, instructaj de periaj, tratamentul leziunilor carioase de la nivelul lui 7.4, 8.4. Efectuarea unui tratament ortodontic de specialitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Gafar Memet, Patologie și terapie odontală, vol I, Editura.

2. Reisine S, Douglass JM. Psychosocial and behavioral issues in early childhood caries. Community Dent Oral Epidemiol 1998;

3. Iliescu Andrei, Gafar Memet. Cariologie și odontoterapie restauratoare, Editura Medicală: București 2002.

4. Gafar Memet, Odontologie, Vol 1, Caria dentară, editura Medicală: București; 1999.

5. Prof. DR. Elvira Cocârlă, Stomatologie pediatrică, Editura Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu„, 2000, Cluj-Napoca; (1)

6. Walsh TF, Figures KH, Lamb DJ. Clinical Dental Hygiene, a handbook for the dental team. Butterworth-Heinemann Ltd 1992;

7. Grivu O, Podariu A, Baila A, Pop I Prevenția în stomatologie. Editura Mirton Timișoara 1999.

8. Luca Rodica. Metode locale de prevenire a cariei în șanțuri și fosete. Editura Cerma: București 1999.

9. Charbeneau GT. Principles and practice of Operative Dentistry, Lea and Febinger, Third Edition, Philadelphia 1998

10. Surmont P, Martents L, D`Hauvers R. A decision tree for the treatment of the caries in posteriorteeth. Quintessence International 1990; p 239-245.

11. Sturdevant CM. The art and science of operative dentistry. Second edition, C.V. Mosby Co., 1985

12. Martens LV, Galsrund PH, Gambucci JR. Changesin sealant used by general practitioners in private practice. Quintenessence International 1987, p 53-57

13. Bratu D, Bratu I, Zawadzki A. Sigilarea șanțurilor și a fosetelor-între vis și realitate. Editura Stomatologia: București; 1985.

14. Badea M., Avram R.(2002), Actualități în profilaxia cariei dentare, Ed. Med. Univ. Iuliu Hațieganu, Cluj Napoca.

15. Mureșanu Liviu, Odontologie, Editura Medicală Universitară ‘‘ Iuliu Hațieganu’’, Cluj-Napoca, 2000

16. Crăițoiu Ștefania, Florescu Maria, Crăițoiu Mihai, Cavitatea orală, Morfologie normală și patologică, Editura Medicală, București, 1999

17. Granath L., Raadal M.,- Dental caries : Operative treatment. Pedodontics a clinical approach, Munksgaard, 1991.

18. Mesaroș Michaela, Leziuni odontale la copii și tineri Aspecte clinice și terapeutice, Editura Quo Vadis, Cluj-Napoca, 1998

19. . Roman Alexandra, Pop Angela, Caria dentară De la teorie la practică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000