Catedra de Istorie Contemporană și Relații Internaționale [627064]

1 Universitatea „Babeș -Bolyai” – Cluj -Napoca
Facultatea de Istorie și Filo sofie
Catedra de Istorie Contemporană și Relații Internaționale

Teză de doctorat

Medierea ca metodă alternativă de
soluționare a litigiilor internaționale

-Rezumat –

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. Vasile Pușcaș

Doctorand: [anonimizat]

2011

2 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………….5

Medierea – o temă de actualitate……………………………………………5
Suportul metodologic al cercetării…………………………………………7
Motivația cercetării…………………………………………………………8

CAP. I: MEDIEREA ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

1.1 Conceptul de mediere………………………………………….9
1.2 Un s curt istoric al medierii……………………………………10
1.3 Medierea – o negociere asistată ……………………………………………14
1.4 Principiile medierii …………………………………………………………..19
1.5 Abordarea proce sului de mediere…………………………….23
1.6 Alegerea mediatorului sau a echipei de mediatori……………43
1.7 Fazele medierii……………………………………………….51
1.7.1 Stabilirea unei legături relaționale cu părțile în dispută
1.7 .2. Selectarea unei strategii privind desfășurarea medierii
1.7 .3. Strângerea de informații și analiza acestora
1.7 .4. Crearea unui plan detaliat pentru mediere
1.7 .5. Construirea încrederii și cooperării
1.7 .6. Începerea sesiunii de mediere
1.7 .7. Identificarea aspectelor conflictuale și stabilirea unui mod
de lucru .
1.7 .8. Descoperirea intereselor ascunse ale părților
1.7.9. Generarea opțiunilor pentru a ajunge la o înțelegere
1.7 .10. Evaluarea opțiunilor pentru ajungerea la o î nțelegere
1.7 .11. Negocierea finală
1.7 .12. Obținerea și încheierea acordului privind înțelegerea
părților

3 1.8 Etapele medierii………………………………………………………………….55
-sesiune comuna
-sesiune separata
-sesiunea comuna finală
-încheierea medierii
1.9 Strategii,tactici și tehnici de mediere…………………………………60

CAP. II: MEDIERE INTERCULTURALÃ

2.1 Conceptul de cultură în mediere…………………………………………..65
2.2 Importanța abordării procesului de mediere în context
intercultural…………………………………………………………………………… ……….. 73
2.3 Reglementarea medierii in documentele internationale……………82
2.4 Reglementările Consiliului Europei cu privire la activitatea de
mediere………………………………………………………………………………… ……… …
2.5 Particularități ale medierii interculturale ……………………………….99

CAP. III: MEDIATORUL INTERNAȚIONAL

3.1Caracteristicile mediatorului internațional……………………………..109
3.1.1. Actorii m edierii………………………………………….109
3.2 Mediatorul în context intercultural…………………………….114
3.3 Stiluri de mediatori ……………………………………………121

CAP. IV: STILURI DE MEDIERE SI STILURI DE NEGOCIERE IN
MEDIEREA INTERNATIONALA

4.1Mediere a facilitativa……………………………………………… ………….128
4.2 Medierea evaluativa………………………………………………………….131
4.3 Medierea transformativa…………………………………………. ………..132
4.4.Medierea narativa…………………………………………………………….132
4.5 Stilul de mediere american………………………………………………..134
4.6 Stilul de mediere în Europa…………………. ……………………………140
4.6.1 Stilul englez…………………………………………..140
4.6.2 Stilul francez…………………………………………140
4.6.3 Stilul nord -european………………………………… 141
4.6.4 Stilul german…………………………………………142
4.6.5 Stilul rusesc…………………………………………..144
4.6.6 Stilul românesc……………………………………….146
4.7 Stilul țărilor islamice………………………………………….147
4.8 Stilul asiatic………………………….………………………..150
4.9 Stilul latino -american……………………………………… ….162

4
CAP. V STUDII DE CAZ……………………………………… ..165

CAP. VI CONCLUZII ……………………………………… …….254

ANEXE………………………………………………………… ..…283

Anexa 1 Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului
privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și
comercială………………………………………………………. …………………………..283
Anexa 2 Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de
mediator……………………………………………………………………………….. …….295
Anexa 3 . Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării
proceselor.Modificări importante privind Medierea ……329
Anexa 4 Proces verbal de prezentare……………………………………………. .333
Anexa 5 Cerere de mediere………………………………….. ………………………334
Anexa 6 Contract premediere………………………………………………………. .335
Anexa 7 Chestionar …………………………………………………………………….338
Anexa 8 Contract de mediere ………………………………………………………..339
Anexa 9 Invitație la mediere…………………………………………………………344
Anexa 10 Proces verbal de închidere a medierii……………………………. ..345
Anexa 11 Acord de mediere……………………………………………… ………….3 54

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………258

5
Motto :
“ Decât o judecată dreaptă
este mai bună o înțelegere strâmbă”

CUVINTE CHEIE: mediere internțională, mediator, conflict internaț ional ,
metode alternative de solutionare a conflictelor, tehnici și tactici de negociere
în mediere, etape le medierii ,stiluri de med iere.

INTRODUCERE

În contextul promovării metodelor alternative de soluționare a conflictelor
pe plan international, coroborat cu necesitatea de reformă a justiției în România,
în anul 2005 ,ca urmare a Protocolului încheiat între Ambasada SUA și
Ministerul Justitiei din România, s -au pus bazele instituției medierii în România,
fiind formați primii mediatori români. Un an mai târziu, prin adoptarea Legii
192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, s -a
instituționalizat această nouă profesie și s -a depasit o nouă etapă în cadrul
procesului de eficientizare a actului de justiție în România.
Mediatorilor români, proaspăt formați de școala americană de mediere, le
revenea pe lângă datoria de a crea din mediere un nou domeniu in siste mul
juridic românesc, și misiunea dificilă de a încerca să schimbe prejudecata larg
răspândită în societatea românească, respectiv aceea că instanța de judecată
reprezintă singura optiune disponibilă de a rezolva un caz, respectiv lupta cu
dictonul adânc încetățenit în mentalul colectiv “ce va da legea.” Lăsându -se
cuceriți de ideea de pionierat în promovarea medierii în România și implicându –
se activ în proaspăta “Uniune a Mediatorilor din România”(UCMR), în
constituirea Centrelor de Mediere din România(la nivel județean), primii
mediatori s -au alăturat efortului legislativ de conturare a legii medierii și s -au
implicat in activitatea de informare și educare a juriștilor, avocaților,

6 magistraților, etc depunând un efort deosebit în a convinge diverse catego rii
profesionale să acorde credit medierii.
Ca urmare a încercării de a da mai multă eficiență instituției medierii,
Legea 192/2006 a fost modificată ulterior prin Legea 370/2009 și completată
prin dispozițiile introduse în “Legea Micii Reforme”, respecti v Legea
Nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,
introducându -se obligația magistraților de a informa și de a recomanda părților
să încerce soluționarea cauzei prin această metodă alternativă.
Recunoscută și statuată le gislativ la nivel european încă din anul 1998,
când a fost adoptată prima Recomandare a Consiliului Europei în materia
medierii, această instituție a fost promovată inclusiv prin negocierile pe
Capitolul 21 “Justiție și afaceri interne”, medierea fiind in clusă în pachetul de
măsuri asumate de țările în curs de aderare la UE . Adoptarea Directivelor CE
52/2008 și CE/64/2007 impune practic tuturor Statelor Membre adoptarea unui
set de măsuri legislative unitare în domeniul medierii până în mai 2011,
promovar ea medierii in special în cauzele cu elemente de extraneitate devenind
o prioritate la nivel european. În acest context , secolul 21 va fi secolul
soluționării conflictelor pe cale amiabilă. ”Litigiul tradițional poate fi o greșeală
care trebuie corectată… .Pentru unele dispute, procesul va fi singura modalitate
dar pentru altele nu… . Sistemul nostru este prea costisitor, prea dureros, prea
distructiv, prea ineficient pentru oameni cu adevărat civilizați. (Chief Justice
Warren E. Burger ,U.S. Supreme Court – Washington DC1)
Gradul de diversificare al relațiilor sociale, economice și politice, într-o
societate din ce în ce mai complicată, dezvoltarea economică, nașterea unor noi
industrii, complexitatea în creștere a tuturor aspectelor vieții cotidiene adaugă
noi tipuri de conflicte. Rezolvarea clasică a conflictului, prin deferirea acestuia
organelor justiției și soluționarea pe conceptul câștig -pierdere (învingator –

1 Asociația Centrul de Mediere Craiova, Curs de formare a mediatorilor, 2010,pag.3.
http://www.mediere.ro/

7 învins) s -a dovedit că nu constituie întotdeauna cel mai adecvat răspuns, de
natură să ofere o soluție tuturor incertitudinilor și dificultăților economice
,sociale și politice actuale.
Ideea de soluționare a unui litigiu sau a unui conflict nedevenit litigios, pe
cale amiabilă, cu ajutorul unui specialist, câștigă tot mai mult teren și aderenți,
procedura medierii fiind preferată de părți, oameni și instituții pe care
complexitatea relațiilor sociale, economice și politice actuale îi plasează la un
moment dat în situații conflictuale diverse.
Medierea este unul dintre mijloacele cel mai des folosi te în soluționarea
conflictelor internaționale, datorită faptului că este flexibilă și adaptabilă, iar
aceste atribute o fac să fie o strategie efectivă de construcție a păcii în toate
fazele conflictuale. Medierea poate fi utilizată în prevenirea escaladă rii
conflictului în violență (diplomația preventivă), poate fi utilizată pentru a pune
capăt violenței (gestionarea conflictului) sau poate fi utilizată în faza post –
conflictivă (reconstrucția post -conflict). Pe scurt, medierea poate contribui la
construir ea și menținerea păcii într -o manieră neîntâlnită în cazul altor strategii.
Abordarea conflictelor internaționale a devenit o prioritate pe Agenda globală,
existând câteva modalități pașnice de rezolvare a conflictelor internaționale cum
sunt : negocierea, medierea și arbitrajul.2
Se pare că implicarea în procesul de mediere nu poate avea decât un
rezultat pozitiv: chiar și în situația în care litigiul nu este soluționat prin mediere,
părțile vor avea pretențiile mult mai bine conturate în urma medierii și ,
conștientizând pozițiile față de obiectul litigiului, vor fi mult mai aproape de
soluționarea acestuia.
Astfel, putem afirma că motivația alegerii temei o constituie în
primul rând atenția de care se bucură metodele alternative de soluționare a
conflict elor (ADR) , în special medierea internațională, scopul lucrării noastre îl

2 Jacob Bercovitch,Su -Mi Lee, Mediating international Conflicts: Examining the e ffectiveness of Directiv
Strategies,The International Journal of Peace Studies , Vol.8,Nr.1,2003,pag.1 -2.

8 reprezintă înțelegerea acestei instituții , înțelegerea normelor de drept substanțial
și procedural pe care le implică, a tehnicilor și tacticilor pe care un mediator
profesionist tr ebuie să le stăpânească pentru o eficientă comunicare și, în
consecință, pentru un proces de mediere internațională încununat de succes.
Mijloacele pe care înțelegem să le folosim pentru îndeplinirea scopului
mai sus menționat sunt reglementările, literat ura de specialitate și practica
întâlnită în alte sisteme de drept.
Abordarea temei propuse urmează două modalități:
– abordarea inductivă prin prezentarea faptelor, a argumentelor și
statisticilor din documentare și bibliografie în direcția susținerii con cluziilor
cercetării precum si
– abordarea deductivă în analizarea fenomenelor la nivel național și
internațional, în special pentru prezentarea studiilor de caz.
Suportul metodologic al cercetării îl constituie pe de o parte
folosirea metodelor teoretice precum analiza, sinteza și abstractizarea. De
asemenea, metoda comparativă a fost utilizată în special la prezentarea
diferitelor stiluri și tehnici de mediere, fiind prezentate comparativ avantajele și
dezavantajele pe care acestea le implică.
În prezent area actorilor statali și nonstatali implicați în medierea litigiilor
internaționale s -a urmărit n u doar o prezentare exhaustivă , cât mai ales o analiză
calitativă a rolului și implicării acestora , aspectul calitativ fiind urmărit și în
analiza legislație i, a documentelor, a studiilor analizate. În privința metodelor
empirice au fost analizate trei studii de caz semnificative pentru înțelegerea
importanței pe care medierea o joacă în încercările de soluționare pe cale
amiab ilă a litigiilor internaționale , cât și o serie de interviuri realizate cu
persoane implicate în promovarea medierii dar și cu practicieni în mediere
internațională.
Bibliografia consultată include atât izvoare primare: legi,tratate,
documente, rapoarte oficiale, cât și izvoare secundare : dicționare,cărți, studii

9 publicate în revistele de specialitate. Sursele bibliografice oferite de website –
urile asociațiilor și organizațiilor implicate în promovarea medierii au venit să
întregească analiza efectuată.
Ideea cercetării instituției medie rii, ca metodă alternativă de
soluționare a litigiilor internaționale a apărut ca urmare a șansei doctorandei de a
se număra printre primii absolvenți ai cursurilor de mediere organizate în
România, în baza Protocolului încheiat între Ambasada SUA și Mini sterul
Justiției din România (2005) , devenind ulterior membru fondator și
vicepreședinte al Uniunii Centrelor de Mediere din Romania (UCMR), membru
fondator și vicepreședinte al Centrului de Mediere Cluj. De asemenea, autoarea
a reprezentat Uniunea Centr elor de Mediere din Romania la Congresul Uniunii
Internationale a Avocaților -Sectiunea Mediere Paris(2007), la Forumul Mondial
al Centrelor de Mediere de la Milano (2008), la Forumul Mondial al Centrelor
de Mediere de la Lubljana (2010) și la Forumul Mondi al al Centrelor de
Mediere de la Atena (2011) unde a coordonat in calitate de speaker secțiunea
“Stiluri și tehnici în mediere și negociere.” Cu ocazia participării la numeroase
conferințe interne si internationale pe tema medierii, exemplu fiind Conferinț a
internațională “Medierea în Uniunea Europeană.Stadiu și per spective”
desfasurata la București în 2010 și la Forumurile Mondiale de Mediere,
cercetarea teoretică a fost completată de experiența împărtășită de mediatori
consacrați în soluționarea litigiilo r internaționale.
Originalitatea cercetării constă în abordarea pentru prima oară în România
a problematicii medierii ca metodă alternativă de soluțion are a litigiilor
internaționale , privită în perspectiva unui viitor apropiat în care România să
poată ju ca un rol activ în soluționarea acestor conflicte prin pregatirea unor
mediatori specializați în soluționarea conflictelor internaționale.

10
CAP. 1 MEDIEREA IN RELATIILE INTERNATIONALE

1.1. Conceptul de mediere
Legea nr.192 din 16 Mai 2006 modificată, p rivind medierea și organizarea
profesiei de mediator, în capitolul I, art.1, al.1. definește medierea ca
reprezentând “o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu
ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în con diții de
neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al
părților.” Abordarea conflictelor internaționale din perspectiva medierii a
devenit o prioritate atât pe agenda globală cât și pe cea a Uniunii Europene,
legislația U E statuân d prin diferite recomandări recurgerea la medier e în litigiile
internaționale, litigii care implică elemente de extraneitate. Astfel, ”statele
trebuie să aibă în vedere înființarea unor mecanisme care să permită, atunci când
este cazul, recurgere a la mediere în situațiile care implică elemente de
extraneitate…Având în vedere natura deosebită a medierii internaționale,
mediatorii internaționali trebuie să fie instruiți special în acest scop3.”
Literatura de specialitate definește medierea ca fiin d “o negociere de tip
special, un proces în care intervine o a treia parte, neutră. Este un proces
voluntar, bazat pe încrederea că o a treia parte, imparțială va ajuta părțile
implicate să ajungă la o finalizare acceptabilă.

1.2. Un scurt istoric al medi erii
Activitatea de mediere propriu -zisă a aparut încă din antichitate. Istoricii
consideră că medierea a fost utilizată în comerțul fenician, (dar presupun
utilizarea acesteia și în Babilon). Practicile dezvoltate în Grecia Antică (unde
mediatorul non -marital era cunoscut sub denumirea de proxenetas) apoi de către

3 Sursa https://wcd.coe.int/wcd/ViewDoc.jsp?id=1408187&Site=COE

11 civilizația romană (dreptul roman, începând cu Digestele lui Iustinian 530 -533)
recunoșteau instituția medierii. Romanii denumeau mediatorii cu o varietate de
termeni, inclusiv: internuncius, med ium, intercessor, philantropus, interpolator,
conciliator, interlocutor, interpres și, în final mediator4.
Confucius considera că cea mai bună metodă de rezolvare a unui conflict
este prin înțelegere și convingere morală, decât prin constrângere. Există o
anumită armonie naturală în relațiile umane, care nu trebuie întreruptă. Pacea și
înțelegerea erau conceptele centrale ale filozofiei sale, confucianismul
influentand puternic stilul de mediere asiatic. De asemenea, tradițiile budiste
încurajau rezolvare a conflictelor prin compromisuri și nu prin exercitarea
coerciției. În aceste culturi, se recurge la proces în ultimă instanță, iar această
cale de soluționare a unui conflict presupune o pierdere pentru cel în cauză. Și în
zilele noastre în Republica Popu lară a Chinei utilizarea medierii în soluționarea
disputelor este de o importanță deosebită. În present Centrul de Mediere din
Beijing înființat în 1987 fiind extrem de activ și implicat în promovarea medierii
la nivel internațional. Pentru poporul chinez, utilizarea medierii ca metodă
alternativă de soluționare a litigiilor este adânc înrădăcinată în cultura și
tradițiile populare chineze, dovadă fiind un cunoscut proverb chinezesc care
demonstrează acest fapt : “armonia înseamnă sănătate”. În China , se pu ne în
continuar e un mare accent pe conciliere ș i mediere, ca metode alternative de
stingere a conflictelor, existând în prezent aproximativ ș ase milioane de
mediatori locali.5

1.3. Medierea – o negociere asistat ă
Medierea este considerată o “extensie a negocierilor, unde părțile caută
asistența sau acceptă ajutorul din partea unui terț neimplicat direct în conflict, în

4 Sustac Zeno,Ignat Claudiu, Modalitati alternative de solutionare a conflictelor(ADR ),Ed.Univeristara,
Bucuresti,pag.102
5 Zeno, Sustac ,Ignat Claudiu,op.cit. pag.103.

12 vederea soluționării dezacordurilor fără invocarea instanțelor judecătorești”6, o
negociere trilaterală, în care mediatorul își negociază autoritatea și termenii
procesului de mediere cu fiecare parte și totodată acesta începe efectiv să învețe
părțile aflate în conflict să negocieze între ele.

1.4. Principiile medierii
Medierea este es ențialmente structurată prin principiile ce stau la baza
acestei instituț ii, fiecare dintre principiile medierii contrib uind intrinsec la
valoarea ș i buna funcționare a medierii și la construirea încrederii pe care părțile
și implicit publicul larg le acor dă acestei modalitaț i de gestionare a conflictelor.7
Principiile pe care se bazează medierea sunt voluntariatul (nicio parte nu
poate fi obligată, de vreo altă persoană sau autoritate, să participe la o procedură
de mediere), autodeterminarea (înțelegerea aparține părților, orice termen
prevăzut de această înțelegere trebuie să fie propus și acceptat de părți),
confidențialitatea (atât mediatorul, cât și toate celelalte părți prezente se obligă
să păstreze caracterul confidențial al tuturor aspectelor discutate în mediere),
neutralitatea (presupune că mediat orul rămâne în afara conflictului dintre părți,
că nu se implică în acest conflict decât în limitele impuse de procedură),
imparțialitatea (mediatorul stă într -o poziție de mijloc față de părți, nu dorește
absolut deloc ca o parte sau alta să caștige sau s ă fie favorizată în timpul
procedurii de mediere), precum și informarea prealabilă a părților asupra
procesului, a îndatoririlor și drepturilor acestora.

6 Bercovitch, J., Jackson, R., Negotiation or Mediation?: An Exploration of Factors Affecting the
Choice ofConflict Management in International Conflict
http://www.cada ir.aber.ac.uk/…/ Negotiation %20or%20 Mediation ,%20Jackson.pdf
7 Alain , PEKAR LEMPEREUR, SALZER, Jacques, COLSON, Aurelien, Methode de Mediation.Au
coeur de la conciliation, Ed. Dunod,Paris,2008 ,pag.61.

13 1.5. Abordarea procesului de mediere
În sens larg, medierea apare ca o formă concentrată de comunic are
interumană în care două sau mai multe părți aflate în dezacord urmăresc să
ajungă la o înțelegere care rezolvă o problemă comună sau atinge un scop
comun. Înțelegerea părților poate fi un simplu acord verbal, consolidat printr -o
strângere de mână, poat e fi un consens tacit, o minută, o scrisoare de intenție sau
un protocol, poate fi o convenție sau un contract, redactate cu respectarea unor
proceduri și uzanțe comune, dar mai poate însemna un armistițiu, un pact sau un
tratat internațional, redactate cu respectarea unor proceduri și uzanțe speciale.
În momentul în care părțile sunt pregătite pentru mediere, mediatorul e
bine să cunoască foarte bine ce implică acest proces, să fie familiarizat cu
strategiile și tacticile specifice, astfel încât, folosindu -și calitățile, să fie capabil
să ajute disputanții în momentele importante sau de impas. Pe de altă parte, în
mediere, este foarte important să se stabilească etapele de urmat. Acestea ar fi și
în mediere,ca și în cazul unei negocieri clasice:
– planifica rea și pregătirea (acordul asupra subiectului de mediere,
definirea acestuia și a limitelor sale)
– discutarea ,
– propunerea ,
– negocierea propriu -zisă
– acordul (finalizarea).8
Pe parcursul acestor etape, medierea va progresa secvențial, gradual sau
brusc, va cunoaște avansuri rapide sau momente de stagnare, etape corelate și
interdependente, precum și o succesiune ordonată de discuții. Totodată, „în
cadrul procesului se vor manifesta alternativ comportamente antagonice sau
conciliante și se vor succede momente cheie urmate de noi perspective”.9

8 Asociația Centrul de Mediere Craiova, Curs de fo rmare a mediatorilor, 2010,www.mediere.ro
9 Marret, Jean -Luc, La Fabrication de la Paix , Ellipses Edition Marketing S.A., 2001, p. 64.

14 Cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia că medierea internațională,
la fel ca negocierea, poate fi abordată din mai multe perspective: culturală,
rasială, religioasă, etică sau de gen.
Religia și istoria influențează și ele procesul de mediere. Spre exemplu,
persoanele care provin din unele medii religioase sau etnice tind să se implice cu
mai mare ușurință în procesele de negociere -târguială, în timp ce altele
disprețuiesc târguiala, considerând -o necuvi incioasă sau chiar imorală10.
Bercovitch și Jackson definesc negocierea ca fiind „un proces prin
care statele sau alți actori comunică sau schimbă propuneri în încercarea de a
cădea de acord asupra termenilor de încetare a conflictului și ai viitoarei rel ații
dintre ei.”11 Negocierea tinde să fie utilizată în cazul conflictelor relativ simple,
de intensitate scăzută sau în care părțile sunt relativ egale în ceea ce privește
puterea. Pe de altă parte, medierea se utilizează în cadrul disputelor caracterizate
printr -o mai mare complexitate, intensitate sau durată, părți inegale și
fracționate, unde disputanții nu manifestă dorința clară de a soluționa conflictul
în mod pacific. Succesul mediatorului constă în a reuși să -i aducă pe disputanți
într-un punct în c are canalele de comunicare să fie deschise și optimizate, iar în
baza încrederii și înțelegerii construite de -a lungul procesului aceștia să
reușească să negocieze într -o manieră cooperantă, astfel încât rezultatul să fie
reciproc avantajos și durabil.
Natura conflictului, în funcț ie de diferitele ramuri de drept, clasifică
litigiile, inclusiv cele internaționale atunci câ nd intervin elemente de
extraneitate, în conflicte penale, civile, comerciale sau de afaceri, de familie, de
muncă,etc . Există, de aseme nea, în cadrul literaturii de specialitate un consens
asupra faptului că “succesul sau eșecul medierii este determinat în mare parte de

10 Benjamin, Robert, D., Practice Hints , Mediation Quarterly , vol.15, no. 3, Spring 1998, Jossey -Bass
Publishers, San F rancisco, Calif, sursa: http://www.rbenjamin.com/5 -1%20Practice%20Hints.pdf .
11 Bercovitch, J., Jackson, R., International conflict: A chronological encyclopaedia of conflicts and their
management 1945 -1995 , Washington: Washington Quarterly, 1997.

15 natura disputei”12. Importanța pe care adversarii o conferă problemei aflate în
dispută va afecta în mod natural opțiunil e de gestionare a conflictului și șansele
de reușită ale procesului de mediere.
În ceea ce privește conflictele internaționale, pe langa clasificarea sus
amintita, cele mai importante și mai dese probleme ce au stat la baza izbucnirii
acestora au fost leg ate de suveranitate, securitate, independență, probleme
ideologice și etnice sau religioase, considerate de fiecare natiune in parte ca
reprezentand interese vitale. „Conflictele asupra problemelor proeminente par a
fi mai de durată și predispuse la utiliz area metodelor coercitive ca modalitate de
obținere a unui rezultat. Alte aspecte, cum ar fi numărul problemelor aflate în
conflict, rigiditatea cu care acestea sunt percepute, eventualitatea relaționării
acestora cu interesele tangibile (ex. Conflicte asu pra resurselor) pot de asemenea
să afecteze durata și metoda de finalizare”.13

1.6. Alegerea mediatorului
Elmore Jackson apreciază că este foarte dificil pentru un mediator în care
părțile nu au încredere să -și poată desfășura în vreun fel activitatea. Încrederea
părților în persoana mediatorului este influențată și de prestigiul de care acesta
se bucură, de originalitatea ideilor acestuia, de resursele de care dispune, precum
și de abilitatea de a acționa fără nici o restricție.
Dacă ar fi să continuăm lis ta atributelor necesare unui bun mediator, pe
lângă inteligență, energie, răbdare, vigoare, deținerea unui bogat bagaj de
cunoștințe despre situațiile conflictuale și gestionarea acestora, abilități de
comunicare, de ascultare activă și de înțelegere a păr ților, mai există și momente
în care mediatorul trebuie să dea dovadă de simț al umorului .

12 M., C., Ott, Mediation as a method of conflict resolution – International Organization , 1972, p.597 .
13 Morton, Deutsch, Constructive Conflict Management for the World Today , în The International
Journal of Conflict Management nr. 5, apr.1994, p. 111 -129.

16 1.7. Fazele medierii
Un element deosebit de important de care trebuie să se țină cont în cadrul
procedurii de mediere îl reprezintă fazele pe care acesta trebuie s ă le traverseze.
Una dintre propunerile existente în literatura de specialitate este accea
aparținând autorului Christopher W. Moore, care stabilește o serie de faze prin
care trebuie să treacă procesul de mediere, astfel încât acesta să ducă la
rezultatel e dorite14:
1.7.1 Stabilirea unei legături relaționale cu părțile în dispută
1.7.2. Selectarea unei strategii privind desfășurarea medierii
1.7.3. Strângerea de informații și analiza acestora
1.7.4. Crearea unui plan detaliat pentru mediere
1.7.5. Construi rea încrederii și cooperării
1.7.6. Începerea sesiunii de mediere
1.7.7. Identificarea aspectelor conflictuale și stabilirea unui mod de
lucru
1.7.8. Descoperirea intereselor ascunse ale părților
1.7.9. Generarea opțiunilor pentru a ajunge la o înțelegere
1.7.10. Evaluarea opțiunilor pentru ajungerea la o înțelegere
1.7.11. Negocierea finală
1.7.12. Obținerea și încheierea acordulu i privind înțelegerea părților

1.8 Etapele medierii
Luând în considerare elementele enumerate mai sus, se va trece la
etapiza rea procesului de mediere15:

14 Christopher, W., Moore, The Mediation Process: Practical Strategies for Resolving Conflict, Jossey –
Bass Inc Pub, 2003.
.
15 Manual – Curs de formare a mediatorilor, Asociația Centrul de Mediere Craiova, 2007,pag.8,
www.mediere.ro

17 Prima etapă este pregătirea ședinței de mediere sau aranjamentele
preliminarii. Mediatorul este cel care se ocupă întotdeauna de aspectele
preliminarii ale medierii, mai ales că de acestea depinde într -o oarecare măsură
și succe sul procesului. Se va ocupa de aceste aranjamente în scopul asigurării
unui cadru optim și legal de desfășurare a discuțiilor. Acesta ia primul contact cu
părțile, culege informații, verifică autoritatea acestora, le informează în termeni
clari asupra drep turilor pe care le au, le explică rolul mediatorului, modalitatea
de desfășurare a procedurii, avantajele medierii în raport cu alte metode de
soluționare a conflictelor, încheie contractul de mediere, stabilește data, locul și
cadrul desfășurării medierii .
A doua etapă este întâlnirea în sesiune comună cu părțile , când
mediatorul face cunoștință cu disputanții și susținătorii prezenți, purtându -se
discuții oarecum pregătitoare, care conduc la nivelarea și deschiderea canalelor
de comunicare.
Mediatorul re alizează o declarație de început, concepută într -un mod cât
mai original, agrea bil și cuprinzător, care să cuprindă atât definiția, cât și scopul
și avantajele medierii, principiile acesteia, etapele, rolul mediatorului și regulile
de conduită. Stabilește cadrul de timp, solicită și răspunde la întrebările părților.
El ascultă părțile cu cea mai mare atenție, menținând contactul vizual și
urmărind comportamentul non verbal și reacțiile acestora. Construiește și
menține o atmosferă de încredere, pozitivă, cl arificând mereu temerile și
suspiciunile. Identifică nevoile și așteptările celor implicați prin utilizarea unor
tehnici specifice ca rezumarea, reformularea, utilizarea întrebărilor deschise,
favorizând comunicarea și ascultarea activă, deosebit de import antă în cadrul
medierii. Aceasta are rol de informare, dar și de liniștire, presupunând
extragerea unui maxim de informații de la părți.
La momentul oportun va trece la următoarea etapă și anume la sesiunile
separate. Având în vedere că în conflict, mesaj ul transmis de către una dintre
părți este modificat, amplificat, interpretat greșit sau chiar ignorat de cealaltă

18 parte, iar un mod eficient de soluționare a conflictelor este acela de a facilita
cercetarea interesel or fundamentale ale părților. P utem spu ne că rolul acestor
sesiuni separate este clarificarea intereselor și nevoilor unei părți în opoziție cu
dorințele și pozițiile celeilalte părți , identificarea termenilor care diminuează
conflictul și sporesc comunicarea, conturarea unei propuneri de opțiu ni care să
fie bazată, pe cât posibil, pe necesitățile părții și nu pe dorințele acesteia. Scopul
acestor întâlniri este acela de a determina trecerea de la “eu -împotriva -ta” la
“noi-împotriva -problemei”, adică acela ca părțile să învețe să -și îndeplineasc ă
propriile necesități fără a neglija nevoile celorlalți, pre întâmpinând astfel
frustrarea sau resemnarea, facilitând parcurgerea consecventă a drumului spre
înțelegere.
Mediatorul va recurge la câte sesiuni separate va fi necesar, înainte de a
trece la c ea de -a patra etapă , a sesiunii comune finale , unde mediatorul
consideră că e momentul ca părțile să negocieze personal. Această etapă finală
comună poate coincide cu încheierea medierii , ca etapă finală a procesului, în
care se pot întâlni patru situații posibile: părțile ajung să încheie o înțelegere;
ajung la o înțelegere parțială; una dintre părți denunță contractul de mediere; sau
părțile nu ajung la nici un fel de acord. Cea mai fericită situație este ajungerea la
un acord, însă chiar dacă părțile nu ajung la o astfel de finalitate, simplul fapt că
au încercat să o facă este un caștig pentru ele și un pas înainte pe drumul spre
cunoașterea și înțelegerea reciprocă, spre soluționarea amiabilă a conflictului.
O bază a încrederii reciproce în bunăvoința f iecăruia, raționalitatea și
negociabilitatea crează o arenă pentru medierea progresivă de tip “a da și a lua”.
Astfel încât parcurgerea acestor etape în mediere este esențială în ceea ce
privește construirea bazei de înțelegere reciprocă a nevoilor, precum și a
motivelor care determină aceste nevoi. Dacă mediatorul avansează prea rapid în
procesul de mediere, iar credibilitatea și încrederea nu sunt consolidate și
sedimentate, acest lucru ar putea duce la refuzul părților de a continua medierea
sau la un re zultat care să nu fie durabil.

19
1.9. Strategii, tactici si tehnici de mediere

În cadrul medierii internaționale, J.Bercovitch a identificat trei tipuri de
strategii:
strategii de comunicare , în care mediatorul are un rol mai mult pasiv
(mărește doar cad rul de comunicare, exercitând prea puțin control asupra
modului de desfășurare a medierii);
strategii procedurale , în care mediatorul are un rol mai activ (determină
mediul unde se va desfășura medierea, numărul și tipul de întâlniri, precum și
distribuir ea informațiilor și a resurselor către părți);
strategiile directe , în care mediatorul are cel mai activ rol.
Prinși în vârtejul confruntărilor și certurilor, ne controlăm cu dificultate
reacțiile impulsive despre care am vorbit deja. Dacă apelăm la cât eva tactici,
tehnici, trucuri și scheme de negociere, învățate și exersate din timp, șansele de a
păstra controlul cresc considerabil. Ele ne ajută să preluăm inițiativa, dar și să
recunoaștem tactica adversarului pentru a -i administra antidotul cuvenit.
Tactica este procedeul practic întreprins pentru punerea în aplicare a
strategiei , având un caracter mai puțin stabil, punctual, utilizându -se în funcție
de context. „ În cadrul unei negocieri este foarte important să se traseze cu
precizie strategia de urma t, iar tehnicile și tacticile ce vor fi utilizate trebuie să
fie cât mai bine definite și pregătite înainte de a se trece la masa tratativelor.
Astfel, alegerea și eficacitatea tacticilor depind de circumstanțele date,
însă ele decurg și din tipul de strat egie abordată de negociator, în sensul că dacă
aceasta are o orientare cooperantă sau de confruntare, tacticile vor avea, în
general, aceeași tentă. Vom analiza urmatoarele tactici:
Tacticile cooperante au ca trăsătură specifică necesitatea existenței unu i
climat de înțelegere și colaborare între parteneri, majoritatea acestora vizând

20 asigurarea calității relațiilor interpersonale, deschizând astfel calea spre
obținerea acordurilor. Câteva dintre tacticile de acest fel ar fi16:
Ex.: Crearea unui ambient pro pice negocierii , Asigurarea condițiilor
potrivite pentru negociere , Precizarea regulilor jocului , Asigurarea
reciprocității , Manifestarea toleranței , Punerea între paranteze , Realizarea
unor acțiuni în comun , Utilizarea constructivă a întreruperilor , Dezvă luirea
completă ,“Dar dacă…” ,Clubul de golf , „Da…,…Dar”,
Tacticile confruntaționale , marșează pe ideea exercitării de presiuni
psihologice asupra părții adverse, precum și a încercării de debilitare a poziției
acesteia. Scopul este unul de manipula re, de determinare a celuilalt să se
deplaseze într -o anumită direcție. Câteva dintre tacticile de acest tip sunt:
Amenințarea , Cacealmaua (bluful) ,“Totul sau nimic” , Băiat bun/Băiat rău ,
”Piciorul în prag ”, “Manipulare Ben Franklin”sau tehnica „Retragerii dupa
refuz” , Angajamentul unilateral irevocabil , Faptul împlinit , Pretenții în
creștere , Limitarea mandatului , Crearea unor condiții stresante , Recurgerea la
comunicarea distructivă
Tactici de utilizare a timpului
Unele,prin utilizarea timpului în folos propriu, vizează uzarea și
destabilizarea oponentului prin:
– întreruperi frecvente ale negocierii;
– desfășurarea unor ședințe maraton , de mare uzură;
– abuzul de false obiecții , care stagnează negocierea;
– retragerea temporară de la masa negocierilor (t actica “scaunului gol”);
– revenirea asupra problemelor deja clarificate;
-mimarea ignoranței
– eschivarea
– folosirea tăcerilor prelungite
– ultimatumul

16 Scott, Bill, op.cit.

21
Tehnici de negociere în mediere prezentate în cuprinsul tezei de
doctorat sunt următoarele :
– tehnic a acomodării ,
-tehnica merceologică ,
-tehnica eludării ,
-tehnica implicării ,
-tehnica cedării autorității ,
-tehnica “pașilor mici ”,
-tehnica “time out ”,
-tehnica întrebărilor ,
-tehnica negocierii sterile
-tehnica parafrazei .

CAP. II: MEDIEREA I NTERCULTURALÃ

2.1. Conceptul de cultură în mediere
Conflictul internațional este fără niciun dubiu unul dintre cele mai
cuprinzătoare procese ce intervine în mediul internațional. De asemenea poate fi
unul dintre cele mai distrugătoare și peric uloase procese dacă este condus în
mod defectuos, putând duce la nesatisfacții comune și violență. Din această
cauză, trebuie să se studieze nu doar cauzele conflictului, cel mai important fiind
studierea căilor și metodelor prin care se poate rezolva conf lictul în mod pozitiv
și se pot minimaliza consecințele distructive.
În cazul conflictelor ce se ivesc în cadrul relațiilor internaționale,
medierea apare ca cel mai bun răspuns pentru rezolvarea conflictelor ce au la
baza declanșării lor probleme legate d e etnie, suveranitate sau independență.
Activitățile de mediere se aplică într-un număr tot mai mare în cadrul
conflictelor din arena internațională.

22 Indiferent de rezultatul obținut, s -a ajuns la concluzia că următorii factori
influențează nu doar modalit atea de desfășurare a procedurii medierii, ci chiar
rezultatul acesteia. Factorii cei mai importanți sunt : contextul politic existent
între părți, puterile deținute de aceste parți, relațiile anterioare dintre părți, natura
conflictului, durata și momentu l în care se intervine, intensitatea conflictului la
momentul intervenției, problemele ce se ivesc, caracteristicile – abilitățile
mediatorului, rangul mediatorului, procedura medierii începând cu inițierea
medierii, mediul în care se desfășoară medierea ș i strategiile de mediere17.
Medierea poate, și de cele mai multe ori aduce, o contribuție importantă în
rezolvarea conflictelor ivite în cadrul relațiilor internaționale. Mediatorul,
indiferent că este un individ, grup sau organizație, pentru a putea să rez olve
conflictul, în esență trebuie să caute problema reală ce a stat la baza conflictului.

2.2 Importanța abordării procesului de mediere în context
intercultural

Conflictul internațional este unul dintre cele mai complexe procese cu
care se confruntă om enirea și poate fi unul dintre cele mai distrugătoare și
periculoase procese dacă este gestionat în mod defectuos, ducând la insatisfacții
comune și violență. Conflictele se pot dezvolta la nivel individual, de grup, de
organizații, de societate și la nive l internațional. Acestea din urmă pot exista
între state, între ONG -uri, între organizații internaționale și state sau societăți de
state, pot fi diplomatice sau militare.
Diagnostic area surselor și tipurilor de conflict se realizează prin trei
acțiuni18:
1. Identificarea surselor de conflict are ca scop relevarea motivelor care
stau în spatele acestora, motivele reprezentând de fapt tipurile de conflict, care

17 Ibidem.
18 Manual – Curs de formare a mediatorilor , Asociația Centrul de Mediere Craiova, 2007

23 pot varia ca intensitate sau frecvență. Spre exemplu, conflictele bazate pe
deficiența de comunica re sunt mai des întâlnite și se pot soluționa mai ușor, în
timp ce conflictele care pornesc de la așteptări diferite apar mai rar și sunt mult
mai dificil de rezolvat.
2. Analiza și evaluarea factorilor de context vizează identificarea
principalilor facto ri situaționali care pot influența într -un fel sau altul conflictul,
aceștia referindu -se la problema în discuție, relația dintre oponenți, puterea pe
care o susțin părțile în conflict, etc.
3. Analiza și evaluarea stilurilor conflictului prin care se află care este
stilul individual al fiecărei părți implicate, cum s -au schimbat stilurile
individuale pe durata conflictului, cum au perceput părțile implicate stilurile
oponenților, în ce fel stilul uneia dintre părți a determinat în cealaltă parte nevoia
de amplificare a conflictului, dintr -o perspectivă externă, care au fost avantajele
și dezavantajele fiecărui stil în cadrul conflictului și în cele din urmă, care este
părerea părților despre relația lor în ansamblu.

2.3 Reglementarea medierii în documentel e internaționale
Conven țiile de la Haga din 1899 și 1907 abordează legislația în domeniul
conflictelor armate și rezolvarea conflictelor și se bazează pe dreptul
internațional, fiind unele dintre primele actele internaționale care reglementează
rolul medi erii în plan internațional.
Conferin ța de la Haga privind dreptul internațional privat este o
organizație internațională ce cuprinde peste 60 de state membre, care elaborează
convenții internaționale privind dreptul familiei, protecția copilului, dreptul
proprietății, litigiile și dreptul internațional și comercial.
Una dintre cele mai importante instituții internaționale ONU (Organizația
Națiunilor Unite) are un rol important atât în reglementarea medierii,cât și în
implementarea acesteia în diferite sta te.

24 ONU deține o experiență imensă în menținerea păcii, astfel că se pot lua o
serie de lecții și învățăminte despre operațiunile de pace. Sfaturile călăuzitoare și
îndrumările date de către angajații ONU și mediatorii păcii ONU au dus la
rezolvarea mult or situații conflictuale.

2.4. Recomandă rile Consiliului Europei cu privire la activitatea de
mediere
Promovare a metodelor alternative de soluționare a conflictelor reprezintă
o preocupare constantă pe plan internațional, principalele recomandă ri ale
Consiliului Europei cu privire la activitatea de mediere, prezentate pe larg în
lucrare, fii nd cele referitoare la : medierea familială internațională , medierea
civilă internațională , medierea penală internațională ș i medierea comercială
internțională .

2.5 P articularități ale medierii interculturale
Dacă există un dezechilibru de putere între părțile implicate în conflict
este foarte important să se restabilească un echilibru între acestea, cel puțin în
timpul procesului de mediere. În cazul în care părțile s unt situate la nivele
diferite de putere, eforturile de mediere vor fi mai mari. Acest echilibru va trebui
menținut pe parcursul tuturor etapelor negocierii. Mediatorul poate fi un filtru
suficient pentru a echilibra dezechilibrele în abilitățile verbale, personale sau
interacționale, sau dacă nu, procesul poate necesita o structurare atentă pentru a
echilibra dinamicile pentru ca ambele părți să-și îndeplinească nevoile în egală
măsură.
De exemplu, în cazul în care disputanții aparțin unor religii sau etni i
diferite, soluționarea conflictului devine mult mai complicată, iar procesul de
construcție a păcii mult mai dificil, deoarece aceste probleme aduc atingere
identității părților. În situațiile în care dezacordurile religioase sunt accentuate si
nu pot fi aplanate există posibilitatea apariției unor relații bazate pe ură,

25 creându -se în cele din urmă posibilitatea apariției unui conflict. În cazul
conflictelor etnice, grupurile implicate urmăresc menținerea patrimoniulul
istoric și a valorilor culturale, unele grupări etnice au tendința de a le domina pe
altele, iar dacă aceste grupări dobândesc puteri politice și economice se poate
ajunge la marginalizarea sau neglijarea grupurilor minoritare. Inegalitățile
cauzate de astfel de regimuri, pot duce la nemulțumiri în rândurile acestor
grupuri, care, simțindu -se dezavantajate sau defavorizate, pot determina apa riția
unor conflicte care pot degenera chiar în rebeliune.

CAP. III: MEDIATORUL INTERNAȚIONAL

3.1 Caracteristicile mediatorului internațional
Pe parcursul istoriei, indivizi, grupuri, comunități, și mai recent statele, ca
și actori ai medierii, au cău tat metode de soluționare a conflictelor prin mijloace
mai constructive și pașnice decât calea armelor. 19

3.1.1. Actorii medierii

Individul.
Imaginea tradițională a mediatorului este cea a unei singure persoane,
care încearcă să înțeleagă părțile, să r efacă comunicarea între ele și să ajute la
soluționarea conflictului. Această imagine este doar parțial corectă. De cele mai
multe ori mediatorul este o persoană care nu deține un rol oficial și care nu își
reprezintă în mod direct statul
Statele.

19 Unele dintre aceste cai au fost de -a dreptul ingenioase (cum ar fi concursul de cantat sau
fluierat intalnite in anumite comunitati).

26 Astăzi există 198 de state egale și suverane având capacități diferite,
regimuri și interese care interacționează pe spațiul internațional. Aceștia sunt în
general actorii medierii internaționale și adeseori trebuie să medieze conflicte
care ar putea să le amenințe interesele. Statele, mari sau mici, au deseori motive
de a media conflictele, mai ales atunci când acestea sunt în regiunea lor sau
acolo unde există interese de promovat sau protejat.
Instituțiile și Organizațiile.
Complexitatea conflictelo r internaționale poate face ca statele să nu poată
îndeplini toate cerințele necesare medierii și să nu poată ajunge la o înțelegere
atunci când conflictele sunt de durată, tergiversate și intense . Ca și o
subclasificare, am putea aminti pe de o parte medi atorii non -guvernamentali
(cum ar fi Amnesty International, International Alert, Carter Center), iar pe de
altă parte o varietate organizații religioase, civice și umanitare (Islamic
Conference Organization20, the Community of Sante Egidio21, Crucea Rosie22,
Center for Humanitarian Mediation23, Oxfam24) a căror principală preocupare
este de a soluționa problemele de bază dintr -un conflict, de a concilia, de a
schimba atitudini și nu doar de a aplana un conflict.

3.2 Mediatorul în context intercultural
Medierea se poate realiza între state, în cadrul statelor sau între grupuri de
state, organizații sau indivizi. Regulile și strategiile specifice fiecărui context,
credințele, atitudinile, comportamentele și simbolurile care formează un conflict
internațional influ ențează modul de comportament adoptat de către mediator, iar
într-un context lărgit explică succesul sau eșecul medierii. Astfel, putem spune
că există o relație reciprocă între natura conflictului, performanța mediatorului și
rezultatul conflictului. Ott este de părere că “reușita sau eșecul unei medieri este

20 Sursa : http://www.oic -oci.org/page_detail.asp?p_id=52
21 Sursa: http://www.santegidio.org/index.php?&idLng=1064
22 Sursa: http://www.icrc.org/
23 Sursa : http://www.hdcentre.org/mediation
24 Sursa: http://www.oxfam.org /

27 în cea mai mare parte determinată de natura conflictului”25, iar autorii Raymond
și Kegley apreciază că “șansele ca medierea să aibă succes scad pe măsură ce
diferențele culturale, etnice, politice sau economice între părțile disputante
cresc”26.

3.3 Stiluri de mediatori
Stilul nostru individual ne dictează felul în care vom reacționa vis -à-vis de
celelalte persoane cu care interacționăm. De cele mai multe ori tindem să
reacționăm emoțional și chiar vis ceral, să răspundem primelor impulsuri
sufletești și abia apoi să ne întoarcem spre partea rațională. Un mediator ar
trebui să depună toate eforturile pentru a lăsa bagajul emoțional în afara
situațiilor pe care este chemat să le soluționeze. Este aproape imposibil ca un
individ cu gândire emoțional -rațională să se disocieze pur și simplu de propria
natură.
Stephen R. Marsh a identificat cinci stiluri în Negociere și Mediere27,
acestea fiind următoarele:
1. Atacul sau lupta. Acest tip de negociator este a desea numit negociator
agresiv.
2. Liniștirea sau încercarea de a converti. Acest tip de negociator este
cunoscut și sub numele de negociator cooperant.
3. Fuga sau încercarea de a se sustrage problemei. Acest tip de negociator
este deseori numit și evita nt.
4. Dispersarea sau analizarea problemei. Acest tip de negociator este
caracterizat ca fiind un analist.
5. Căutarea adevărului. În acest caz, negociatorul este un idealist.

25 M., C., Ott, op.cit., p.597.
26 G., A., Raymond, C., W., Jr. Kegley, Third party mediation and international norms: A test of two
models , Conflict Management and Peace Scie nce, no. 9, 1985, p.33 -51.
27 Marsh, Stephen, R, Negotiation Styles in Mediation , Mediation Monthly, Vol. 2, No. 11 (1996), sursa :
http://adrr.com/adr1/essayb.htm

28

CAP.IV STILURI DE MEDIERE ȘI STILURI DE NEGOCIERE ÎN
MEDIEREA INTERNA ȚIONALA

Profesionalizarea mediatorilor si identificarea anumitor tehnici in
procedura medierii a condus la o prima clasificare a urmatoarelor stiluri de
mediere :
4.1 Medierea facilitativă este primul stil de mediere, utilizată începând
cu anii ‘60 -’70, fiind to todată și stilul cel mai răspândit. În acest caz, mediatorul
conduce o procedură în care asistă și ajută părțile să ajungă la o înțelegere
mutual acceptată de către acestea. Mediatorul nu face recomandări, nu dă sfaturi,
nu își expune opinia asupra soluții lor discutate și nu exprimă ce hotărare s -ar lua
în instanță. Astfel, se poate spune că mediatorul controlează procedura, în timp
ce disputanții controlează posibilele soluții ce se pot transforma într -o înțelegere.

4.2 Medierea evaluativă a apărut în ani i ’80 și se bazează pe capacitatea
de expertiză a mediatorului, fie în domeniul privind natura conflictului, fie în
domeniul legal privind soluția dată într -o instanță de judecată. Mediatorul, pe
langă controlul procedurii, se implică mult mai mult în dezv oltarea soluțiilor
pentru ajungerea la o înțelegere. În medierea evaluativă primează drepturile
legale ale părților și ideea de soluție echitabilă.

4.3 Medierea transformativă se bazează în principal pe interacțiunea și
comunicarea dintre părți. Scopul es te ca părțile și relațiile dintre acestea să se
transforme pe parcursul medierii, iar această transformare să conducă implicit la
încetarea conflictului. Realizarea comunicării dintre părți se realizează de regulă
în sesiuni comune, unde mediatorul încuraj ează părțile să schimbe opinii,
intervenind doar pentru a puncta momentele cheie.

29 „Există foarte multe asemănări între acest tip și medierea facilitativă,iar
principiul de bază este încurajarea fiecărei părți în conflict să recunoască și să
înțeleagă nevoi le,interesele și punctele de vedere ale părții opuse.”28

4.4 Medierea narativă pornește de la premiza că fiecare parte implicată
vede conflictul în mod diferit, fiind implicată într -o poveste a ei, iar mediatorul
încearcă să determine părțile să nareze ace ste “povești” despre conflict. Pornind
de la o bază comună formată din acestea, mediatorul crează cu ajutorul parților
un sumum, o nouă “poveste alternativă”. De cele mai multe ori această “poveste
comună” stă la baza ajungerii la o înțelegere care să sati sfacă disputanții.
Pe de altă parte, în funcție de elementele implicate în procedura de
mediere (numărul de mediatori implicați, părțile din conflict, natura conflictului,
modul în care conflictul a ajuns la mediere), s -au identificat si alte clasificari
secundare.
Astfel, în funcție de numărul mediatorilor, există medierea simplă
(implicarea unui singur mediator) sau comedierea (implicarea activă a doi sau
mai mulți mediatori).
În funcție de reprezentarea părților aflate în conflict, există medierea cu
avocați, fără avocați și cu asistarea parțială a avocaților . Conflictele care ajung
la mediere pot fi deja deduse judecății sau pot să nu fi ajuns încă la acel nivel.
Într-un articol29 publicat în 2002, J.Bercovitch și Ayse Kadayifci afirmă
că deși medierea individuală prezintă o mai mare varietate și experimentare
decât celelalte forme de mediere, “se clasifică,în principal, în două tipuri:
formală și informală.”
Medierea informală , spun ei, se referă la eforturile mediatorilor cu
experiență îndelungată, ca re sunt profund implicați în soluționarea conflictului
internațional (ex. Jimmy Carter în Coreea de Nord în 1994) sau la eforturile

28 Mitroi,Mugur, Ghidul mediatorului profesi onist, Ed. Consensus,2010,pag.22.
29 Bercovitch, Jacob, Kadayifci, Ayse, Relevance and Contribution of Mediation to Peace Building ,
Peace and Conflict Studies, December 2002, Vol. 9, no.2, a se vedea la: http://www.lifeservant.com[PDF]

30 specialiștilor recunoscuți ale căror pregătire, atitudini, și experiențe profesionale
le oferă acestora oportunitatea de a s e implica în medieri cu părți într-adevăr
conflictive (Burton, 1968; Doob, 1971; și Kelman, 1992). Astfel de indivizi
abordează conflictul în calitate de persoane individuale, nu ca reprezentanți
oficiali. Aceștia utilizează competențele lor academice, cre dibilitatea și
experiența în vederea facilitării comunicării, obținerii unei mai bune înțelegeri a
conflictului, urmărind soluționarea acestuia.
Medierea formală , pe de altă parte, se realizează când un deținător de
funcții politice, un reprezentant guvern amental sau un factor important de
decizie acționează în mod individual pentru a media un conflict între
reprezentanții oficiali ai altor state. Aici, am putea aminti exemplul lui Dennis
Ross, în rolul său de Coordonator Special pe Orientul Apropiat al
Departamentului de Stat, Richard Holbrooke în Bosnia sau cazul mai recent al
Președintelui Statelor Unite, Obama .
Astfel, există o serie de diferențe între diversele moduri de negociere în
funcție de cultura din care provin negociatorii și, implicit mediatori i
internationali, iar Bill Scott reușește să surprindă în lucrarea sa, Arta
Negocierilor, principalele caracteristici ale negociatorilor aparținând diversel or
culturi, identificând în funcție de acestea urmă toarele stilur i de negociere în
mediere prezentat e pe larg în lucrare:
-Stilul de negociere american,
-Stilul englez,
-Stilul francez,
-Stilul nord -european,
-Stilul german,
-Stilul rusesc,
-Stilul țărilor islamice,
-Stilul de negociere Asiatic(Japonia , China),
-Stilul latino -american ,

31 -Stilul românesc.

Scopul recurgerii la STUDIILE DE CAZ analizate în lucrarea de
doctorat este acela de a oferi exemple de actori ai medierii internaționale
pentru a transpune în practică definițiile prezentate.

CAP.V I – CONCLUZII

Secolul XX a însemnat pentru co munitatea internațională o evoluție din
punct de vedere a viziunii asupra conflictelor internaționale , precum și o
schimbare majoră a modului de reacție față de acestea. Construcția și menținerea
păcii a devenit o preocupar e principală a liderilor actuali și a organismelor de
influență pe plan internațional. În acest context , medierea , ca metodă alternativă
de soluționare a litigiilor internaționale , reprezint ă un feno men din ce în ce mai
răspândit, fiind folosită cu un real succes în sfera relațiilor inter naționale.

ANEXE:
Anexa 1 Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului
privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială;
Anexa 2 Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de
mediator
Anexa 3. Lege a 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea
soluționării proceselor.Modificări importante privind Medierea
Anexa 4 Proces verbal de pre zentare
Anexa 5 Cerere de mediere
Anexa 6 Contract premediere
Anexa 7 Chestionar
Anexa 8 Contract de mediere
Anex a 9 Invitație la mediere
Anexa 10 Proces verbal de închidere a medierii
Anexa 11 Acord de mediere

32

33 BIBLIOGRAFIE

1. IZVOARE PRIMARE

Legislație, Tratate,Rapoarte oficiale, Documente

*** Codul European de conduită a media torilor, precum și de propunerea de
Directivă a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind
anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercial.

*** Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. 10/2002
privind medierea în materie civilă.

*** Legea nr. 192/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 din
22.05.2006.

*** Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor
Nr.202/2010.

*** Carnegie Commission on Preventing Deadly C onflict. Preventing Deadly
Conflict: Final Report with Executive Summary . Washington, DC: CCPDC,
1997.

*** HAVERMANS, Jos. Conflict Prevention and Peace Building in Africa:
Report of the Conference Organized by the European Centre for Conflict
Prevention , The Hague: European Centre for Conflict Prevention, 1999.

*** International Security Information Service . Restructuring for Conflict
Prevention and Management: EU Restructuring Conference Report and
Comments , Brussels: ISIS Europe, 1999.

34
*** Internation al Institute of Humanitarian Law. Conflict Prevention: The
Humanitarian Perspective . San Remo: IIHL, 1994.

*** Saferworld. Preventing Violent Conflict: Opportunities for the Swedish and
Belgian Presidencies of the European Union in 2001 . Saferworld and
International Alert, 2000.

*** Stockholm International Peace Research Institute. Preventing Violent
Conflict: The Search for Political Will, Strategies, and Effective Tools .
Stockholm: SIPRI, 2000.

*** UN Secretariat. Handbook on the Peaceful Settlement of Disputes between
States . New York: United Nations, 1991.

*** Ministerul de Externe Transnistrean
http://www.mfapmr.idknet.com/documents/index.php?lang=eng&options=6&id
=0&next=1 .

*** Recomandarea nr. R. 19 (99) a Comitetului de Mini ștri către Statele membre
cu privire la mediere în cazuri penale CONSILIUL EUROPEI COMITETUL DE
MINIȘTRI.

*** “Cartea ve rde privind medierea in conflictele civile si comerciale(COM
196/2002)”

*** Parlamentul Republicii Moldova
http://www.parlament.md/legalfoundation/constitution/

35 *** Report No. 13 by the CSCE Mission to Moldova , 13 November 1993, a se
vedea pe site -ul OSCE: http://www.osce.org/moldova .

*** Pagina oficială a Republicii Moldova;
http://www.moldova.md/md/newslst/1211/1/2738/ .

II. IZVOARE SECUNDARE
Cărți, Manuale, Dicționare,Studii în reviste de specialitate,articole de
presă,ziare

ACKERMANN, Alice. Managing Conflicts Non -Violently through Preventive
Action: The Case of the F ormer Yugoslav Republic of Macedonia. Journal of
Conflict Studies, Vol. 19 ,No. 1, 1999.

ADELMAN, Howard and Astri SUHRKE, Early Warning and Conflict
Management . Copenhagen: Steering Committee of the Joint Evaluation of
Emergency Assistance to Rwanda , 199 6.

AKLAEV, Airat, Causes and Prevention of Ethnic Conflict: An Overview of
Post-Soviet Russian Language Literature
http://ccpdc.org/pubs/aklaev/aklaevframe.htm

ALAO, Abiodun, The Role of African Regional and Sub -Regional
Organizations in Conflict Preve ntion and Resolution . Geneva: United Nations
High Commissioner for Refugees , 2000.

36 ANNAN, Kofi A. , Towards a Culture of Prevention: Statements by the
Secretary -General of the United Nations . Washington, DC: Carnegie
Commission on Preventing Deadly Confli ct, 1999.

ARCHER, Clive. Conflict Prevention in Europe: The Case of the Nordic States
and Macedonia. Cooperation and Conflict , Vol. 29 ,No. 4 ,1994.

ARGHEZI, Tudor, articol publicat în Dreptul Valah , în 1943. Sursa:
http:// www.miscarea.net/1 -transnistria -de-a-lungul -istoriei.htm

AUGSBERGER, David W., Conflict Mediation Across Cultures Pathways and
Patterns ,Louisville, Kentucky: Westminster/John Knox Press, 1992.

BAUWE NS, Werner and Luc REYCHLER, eds. The Art of Conflict Prevention
, London: Brassey's, 1994.

BERCOVITCH, Jacob and Rubin, Jeffrey, Z., eds. Mediation in International
Relations: Multiple Approaches to Conflict Management . New York: St.
Martin’s Press, 199 2.

BERCOVITCH, Jacob, Social Conflicts and Third Parties: Strategies of
Conflict Resolution . Boulder, CO: Westview Press, 1984.

BERCOVITCH, Jacob, The Study of International Meditation:Empirical
Research and the State of Art .

BERCOVITCH, Jacob, Unders tanding Mediation's Role in Preventive
Diplomacy, Negotiation Journal ,Vol. 12, No. 3, 1996.

37 BILDT, Carl, Force and Diplomacy. Survival, Vol. 42, No. 1 ,2000.

BJORK, James E. and Allan E. GOODMAN, Yugoslavia, 1991 —1992: Could
Diplomacy Have Prevented a Tr agedy? Washington, DC: Georgetown
University Institute for the Study of Diplomacy, 1992.

BJÖRKDAHL, Annika , Conflict Prevention from a Nordic Perspective: Putting
Prevention into Practice , International Peacekeeping, Vol. 6 ,No. 3, 1999.

BLACK, David R. and Susan J. ROLSTON, eds. Peacemaking and Preventive
Diplomacy in the New World (Dis)Order,Halifax: Centre for Foreign Policy
Studies, 1995.

BOTEZAT,E.A., DOBRESCU, E.M., TOMESCU,M., Dicționar de
comunicare,negociere și mediere, Ed. C.H. Beck,București, 2007.

BOUDREAU, Tom, Sheathing the Sword: The UN Secretary General and the
Prevention of International Conflict , New York: Greenwood Press, 1991.

BOYCE, James K. and Manuel PASTOR, Aid for Peace: Can International
Financial Institutions Help Prevent Con flict? World Policy Journal ,Vol. 15,
1998.

BROWN, Michael E. and Richard ROSECRANCE, eds. The Costs of Conflict:
Prevention and Cure in the Global Arena, Lanham: Rowman and Littlefield,
1999.

BUDEANU, Gheorghe, Situația presei din Transnistria , Simpozi on Contrafort
– Goethe Institut București , Contrafort , nr. 7-9, Chișinău, iulie -septembrie 2004.

38
CAHILL, Kevin M. , ed. Preventive Diplomacy: Stopping Wars before They
Start . rev. ed. , New York: Routledge and The Center for International Health
and Coope ration , 2000.

CARMENT, David and Karen GARNER, Conflict Prevention and Early
Warning: Problems, Pitfalls and Avenues for Success , Canadian Foreign Policy
,Vol. 7, 1999.

CARMENT, David and Frank HARVEY , Using Force to Prevent Ethnic
Violence: An Evaluat ion of Theory and Evidence , Westport: Praeger, 2001.

CARMENT, David and Patrick JAMES, eds. Peace in the Midst of Wars:
Managing and Preventing International Ethnic Conflicts ,Columbia: University
of South Carolina Press, 1998.

CARMENT, David and Albrecht SCHNABEL, eds. Conflict Prevention: Path
to Peace or Grand Illusion? ,Tokyo: United Nations University Press, 2001.

CASTELLI,Stefano, Le mediazione. Teorie e Tecniche, Ed. Raffaello Cortina ,
Milano , 1996.

CHAYES, Abram and Antonia HANDLER CHAYES, eds . Preventing Conflict
in the Post -Communist World: Mobilizing International and Regional
Organizations , Washington, DC: Brookings Institution, 1996.

CHIRIAC, A., Mic dicționar al membrilor Sfatului Tării, Patrimoniu nr. 4/1991,
p.77, sursa: http:// www.miscarea.net/1 -transnistria -de-a-lungul -istoriei.htm

39 COHEN, Jonathan, Conflict Prevention in the OSCE: An Assessment of
Capacities, The Hague: The Netherlands Institute of Internat ional Relations
Clingendael, 1999.

COMAN,Claudiu, Tehnici de negociere, Ed. C.H. Beck,București,2007.

CORTRIGHT, David, ed. The Price of Peace: Incentives and International
Conflict Prevention, Lanham: Rowman and Littlefield, 1997.

COURSEN -NEFF, Zama, Preventive Measures Pertaining to Unconventional
Threats to the Peace Such As Natural and Humanitarian Disasters, New York
University Journal of International Law and Politics, Vol. 30, No. ¾, 1998.
,
CRIHAN, A., Revista Basarabia , nr. 10/1991.

CROCKER, Ch ester A., Fen OSLER Hampson and Pamela R. AALL, eds.
Herding Cats: Multiparty Mediation in a Complex World, Washington, DC:
United States Institute of Peace, 1999.

CROCKER, Chester A., Fen OSLER HAMPSON and Pamela R. AALL, eds.
Managing Global Chaos: Sour ces of and Responses to International Conflict ,
Washington, DC: United States Institute of Peace, 1996.

CROCKER, Chester A., Fen Osler HAMPSON and Pamela R. Aall, eds.
Turbulent Peace: The Challenges of Managing International Conflict ,
Washington, DC: Un ited States Institute of Peace, 2001.

CROSS, Peter, ed. Contributing to Preventive Action , Baden -Baden: Nomos,
1998.

40
CROSS, Peter and Guenola RASALOELINA, eds. Conflict Prevention Policy of
the European Union: Recent Engagements, Future Instruments , Bade n-Baden:
Nomos, 1999.

DAVIES, John L. and Ted Robert GURR, eds. Preventive Measures: Building
Risk Assessment and Crisis Early Warning Systems , Lanham: Rowman and
Littlefield, 1998.

DEACON, Bob, Action for Social Change: A New Facet of Preventive
Peaceke eping: The Case of UNPREDEP , Helsinki: National Research and
Development Center for Welfare and Health, 1996.

DENT, Martin, Nigeria: Federalism and Ethnic Rivalry , Parliamentary Affairs,
2000.

DEUTSCH,M., The resolution of conflict ,New Haven:Yale Universi ty Press,
1973.

DE MARS, William, Waiting for Early Warning: Humanitarian Action after the
Cold War , Journal of Refugee Studies ,Vol. 8, No. 4, 1995.

DIAMOND, Louise and John MCDONALD, Multi -Track Diplomacy: A
Systems Approach to Peace , 3rd ed. ,West Har tford: Kumarian Press, 1996.

DILION ,M., V. Rotaru, Xenofon ULIASNOVSCHI, Diana POPA, Roman
KOVAL -”Manual de mediere” , Directia Editoriala a Institutului de Reforme
penale, CH::IRP, 2006, p.47 -68.

41 Dixon, William J. , Third -Party Techniques for Preventing Conflict Escalation
and Promoting Peaceful Settlement, International Organization, Vol. 50, No. 4,
1996.

DOOM, Ruddy, A Scientific Base for Conflict Prevention? Sustainable Peace,
Development and Sciences , Journal of Humanitarian Assistance, March, 1998 :
http://www.jha.ac/articles/a040.htm .

DOOM, Ruddy and Koen VLASSENROOT , Early Warning and Conflict
Prevention: Minerva's Wisdom? , Journal of Humanitarian Assistance,July
,1997: http://www.jha.ac/articles/a022.htm.
DORFF, Robert, H., Federalism in Easter n Europe: Part of the Solution or Part
of the Problem?, Publius: The Journal of Federalism, 1994.

DORN, A. Walter, Keeping Tabs on a Troubled World: UN Information –
Gathering to Preserve Peace, Security Dialogue ,Vol. 27, No. 3, 1996.

DOUGLAS, Ann, Indust rial Peacemaking , New York: Columbia University
Press, 1962.

DRYZEK,J.,S. and HUNTER, S ., Enviromental mediation for international
problems ,International Studies Quarterly, 31:87 -102,1985.

EDMEAD, F., Analysis and Prediction in International Mediation , New York:
U.N.I.T.A.R. Study,1971.

EDWARDS, Sian, Reconstructing the Nation: The Process of Establishing
Catalan Autonomy, Parliamentary Affairs, 1999.

42
ELARABY, Nabil, Preventive Diplomacy, Peacemaking and Peacekeeping in
the Context of International Law , In Perspectives on International Law , edited
by Nandasiri Jasentuliyana,London: Kluwer Law International, 1995.

EMERSON, Michael, Should the Transnistrian tail wag the Bessarabian dog?
http://eurojournal.org/more.php?id=A110_0_1_0_M ;

EVANS, Gareth, Preventive Action and Conflict Resolution, In Peacemaking
and Peacekeeping for the New Century , edited by Olara A. Otunnu and Michael
W. Doyle, Lanham: Rowman and Littlefield, 1998.

EVANS, Garet h, Cooperating for Peace: The Global Agenda for the 1990s and
Beyond, St. Leonards: Allen and Unwin, 1993.

FEIN, Helen, Orlando BRUGNOLA and Louise SPIRER, eds. The Prevention
of Genocide: Rwanda and Yugoslavia Reconsidered , New York: Institute for the
Study of Genocide, John Jay College of Criminal Justice, 1994.

FLORESCU, Dumitru,A.,P.,BORDEA ,Adrian, Medierea, Ed. Universul Juridic
, București,2010.

FRANCK, Thomas M. and Georg NOLTE, The Good Offices Function of the
UN Secretary -General , In United Nati ons, Divided World: The UN's Roles in
International Relations , edited by Adam Roberts and Benedict Kingsbury,
Oxford: Clarendon Press, 1993.

43 FURLONG, Bob, Powder Keg of the Balkans: The United Nations Opts for
Prevention in Macedonia , International Defens e Review , Vol. 26, No. 5, 1993:
364—368.

GEORGE, Alexander L. and Jane E. HOLL, The Warning -Response Problem
and Missed Opportunities in Preventive Diplomacy , Washington, DC: Carnegie
Commission on Preventing Deadly Conflict, 1997.

GHEORGHE,Monica, Căi a miabile de soluționare a conflictelor de muncă,
Ed.Universul Juridic , București,2010.

GINIFER, Jeremy and Espen BARTH EIDE, An Agenda for Preventive
Diplomacy: Theory and Practice, Oslo: Norwegian Institute of International
Affairs, 1997.

GOREA,Br îndușa , Soluționarea conflictelor prin arbitraj și mediere,
Ed.University Press,Târgu -Mureș,2009.

GOREA,Br îndușa, COSTIN ,Dorina, Medierea în dreptul penal, Ed.University
Press,Târgu -Mureș,2009.

GREENBERG, Melanie C., John H. BARTON and Margaret E.
MCGUINNESS, eds. Words over War: Mediation and Arbitration to Prevent
Deadly Conflict , Lanham: Rowman and Littlefield, 2000.

GEMME -Grupul European al Magistraților care susțin medierea.Secțiunea
Română, Medierea în Uniunea Europeană.Stadiu și perspective, Ed.
Univers itară , București,2010.

44 GURR, Ted Robert, Minorities at Risk: A Global View of Ethnopolitical
Conflicts , Washington, DC: United States Institute of Peace, 1993.

GURR, Ted Robert and Barbara HARFF , Early Warning of Communal Conflict
and Genocide: Linking Empirical Research to International Responses , Tokyo:
United Nations University Press, 1996.

HARFF, Barbara and Ted Robert GURR, Systematic Early Warning of
Humanitarian Emergencies , Journal of Peace Research ,Vol. 35, No. 5, 1998.

HARTBOTTLE,M., The s trategy of a third party intervention in conflict
situations , International Journal,1979.

HOLBAN, E., Șt., Figuri basarabene , Basarabia, nr.3/1992.

IGNAT,Claudiu, ȘUȘTAC ,Zeno, DANILE Ț ,Cristi, Ghid de mediere,
Ed.Universitară , București,2009.

JENTLES ON, Bruce W., Coercive Prevention: Normative, Political, and Policy
Dilemmas , Washington, DC: United States Institute of Peace, 2000.

KAUFMAN, Stuart J., Preventive Peacekeeping, Ethnic Violence, and
Macedonia , Studies in Conflict and Terrorism ,Vol. 19, No. 3, 1996.

KELMAN, Herbert, C., Informal Mediation by the Scholar/Practitioner . In
Bercovitch, Jacob and Rubin, Jeffrey, Z., eds. Mediation in International
Relations: Multiple Approaches to Conflict Management , New York: St.
Martin’s Press, 1992.

45 KING, Charles, The Moldovans – Romania, Russia and the Politics of Culture,
Stanford, California: Hoover International Press, 2000.

KITTANI, Ismat, Preventive Diplomacy and Peacemaking: The UN Experience,
In Peacemaking and Peacekeeping for the New Century , edited by Olara A.
Otunnu and Michael W. Doyle, 89 —107, Lanham: Rowman and Littlefield,
1998.

KOCH, Jutta and Regine MEHL, eds. Politik der Einmischung: Zwischen
Konfliktprävention und Krisenintervention , Baden -Baden: Nomos, 1994.

KOCHAN,T., A., and T ., JICK, A theory of public sector mediation process ,
Journal of Conflict Resolution,22;p.105,1978

KOMORITA, S.,S., and Brenner, Arline, R.,. Bargaining and Concession
Making Under Bilateral Monopoly Journal of Personality and Social
Psychology,1968.

KRASNO, Jean, The Group of Friends of the Secretary -General: A Useful
Diplomatic Tool, Washington, DC: Carnegie Commission on Preventing Deadly
Conflict, 1996.

KRIVIS,Jeffrey, LUCKS ,Naomi, Cum să faci bani ca mediator.Ghid pentru o
carieră de succes în med iere.30 de mediatori de top își împărtășesc secretele,
Ed. Consensus,2008.

KUPER, Leo, The Prevention of Genocide , New Haven: Yale University Press,
1985.

46
KURODA, Michiko and Kumar RUPESINGHE, eds. Early Warning and
Conflict Resolution , Basingstoke: Macm illan, 1992.

KUZOLEV, Maxim, Analiza social -economica a regiunii transnistrene , Eco
Magazin Economic, nr. 270, mai, 2010.

LAKOFF, Sanford Between Either/Or and More or Less: Sovereignty Versus
Autonomy Under Federalism, Publius: The Journal of Federalism , 1994.

LANGILLE, H. Peter, Conflict Prevention: Options for Rapid Deployment and
UN Standing Forces , International Peacekeeping ,Vol. 7, No. 1, 2000.

LEATHERMAN, Janie, William DEMARS, Patrick D. GAFFNEY and Raimo
VAYRYNEN, eds. Breaking Cycles of Viol ence: Conflict Prevention in
Intrastate Crises , West Hartford: Kumarian Press, 1999.

LOVENHARTH, John, The OSCE, Moldova and Russian Diplomacy in 2003 ,
http://eurojournal.org/archives.php?id= A2004041

LUND, Michael S., Preventing Violent Conflicts: A Strategy for Preventive
Diplomacy, Washington, DC: United States Institute of Peace, 1996.

LUND, Michael S. , Underrating Preventive Diplomacy , Foreign Affairs ,Vol.
74, No. 4 ,1995.

LUNGU, An na, Peaceful Conflict Transformation in Transnistria ,
http://www.aspr.ac.at/epu/research/Lungu.pdf

47 LUND, Michael S. and Guenola RASAMOELINA, eds. The Impact of Conflict
Prevention Policy: Cases, Measures, Assessments , Baden -Baden: Nomos, 2000.

MACK ,R., and SNYDER,R., An analysis of social conflict -Toward an
overview and synthesis , journal of Conflict Resolution, 212 -248,1957.

MANDITA, M. JIANU, G., Conflictul israeliano -palestinian și noile sale
provocări geopolitice, rev.Geopolitică nr.1(5)/2005, anul IV,Geopolitica
electorala.

MARES, David R. , Latin American Perspectives on the Causes, Prevention and
Resolution of Deadly Intra – and Interstate Conflicts 1982 —1996 :
http://www.ccpdc.org/pubs/mares/mares.htm .

MARRET,Jean -Luc, La fabrication de la paix, Ed. Ellipses Marketing S.A. ,
Paris , 2001.

MATTHIES, Volker,Krisenprävention als Friedenspolitik: Zur Entstehung und
Entwicklung ein es neuen politischen Konzepts, Entwicklung und
Zusammenarbeit ,Vol. 40, No. 4, 1999.

MEKNKAMP, Monique, J. Van TONGEREN and Hans VAN DE VEEN, eds.
Searching for Peace in Africa: An Overview of Conflict Prevention and
Management Activities , Utrecht: Europe an Centre for Conflict Prevention, 1999.

MEYER, Artthur, Functions of the mediator in collective bargaining ,Industrial
and Labour Relations Review, 13:161,1960.

48 MIALL, Hugh, The Peacemakers: Peaceful Settlement of Disputes since 1945 ,
New York: St. Marti n's Press, 1992.

MISKEL, James F. and Richard J. NORTON, Humanitarian Early -Warning
Systems , Global Governance ,Vol. 4, No. 3, 1998.

MITROI,Mugur, Ghidul mediatorului profesionist, Ed.Consensus,2010.

MOORE,C., W., The mediation process. Practical strateg ies for resolving
conflict ,1986.

MORARU, Anton, Revista Cugetul, Chisinau, nr. 5 -6.

MUNUERA, Gabriel, Preventing Armed Conflict in Europe: Lessons from
Recent Experience , Paris: Western European Union, Institute for Security
Studies, 1994.

OSCE Mission to Moldova News Digest , 2003.

OSTROWSKI, Stephen T. , Preventive Deployment of Troops as Preventive
Measures: Macedonia and Beyond , New York University , Journal of
International Law and Politics ,Vol. 30, No. 3/4 ,1999: 793 —880.

OTT,M.,C ., Mediation as a method of confli.ct resolution , International
Organization,1972.

OULD ABDALLAH, Ahmedou, Burundi on the Brink 1993 —95: A UN Special
Envoy Reflects on Preventive Diplomacy , Washington, DC: United States
Institute of Peace, 2000.

49
PANCESCU,Flavius,Geroge, Legea privind medierea și organizarea profesiei
de mediator.Comentarii și explicații, Ed.C.H. Beck,București ,2008.

PECK, Connie, Sustainable Peace: The Role of the UN and Regional
Organizations in Preventing Conflict , Lanham: Rowman and Littlefield, 199 9.

PEKAR LEMPEREUR, Alain, SALZER,Jacques, COLSON, Aurelien, Methode
de Mediation.Au coeur de la conciliation, Ed. Dunod,Paris,2008.

POPESCU, Nicu, Effects and Ways of EU Involvement in Transnistrian
Settlement , Moldova azi, http://www.azi.md/comment?ID=25469 .

PREVIEW,Princeton, Mediator Careers,
http://www.princetonreview.com/Careers.aspx?cid=204

PRINCEN, Thomas, Intermediaries in International Conflict , Princeton:
Princeton University Press , 1992.

PRUITT,D.G., Negotiation behavior , New York:Academic Press,1981.

PRUITT, Dean, G., Drews, Latane, Julie, The Effect of Time Pressure, Time
Elapsed, and the Opponent’s Concession Rate on Behavior in Negotiation ,
Journal of Experimental Social Psy chology, 1968.

PUSCAS,Vasile, Relații internaționale/transnaționale, Ed.Eikon,Cluj –
Napoca,2007.

50 RAMCHARAN, B.G., The International Law and Practice of Early Warning
and Preventive Diplomacy: The Emerging Global Watch , Dordrecht: Martinus
Nijhoff, 1991.

RAMCHARAN, B.G., Humanitarian Good Offices in International Law: The
Good Offices of the United Nations Secretary -General in the Field of Human
Rights ,The Hague: Martinus Nijhoff, 1983.

RAYMOND,G.,A., and C.W.Jr. KEGLEY, Third party mediation and
internat ional norms: A test of two models , Conflict Management and Peace
Sience, 9:33 -51,1985.

ROPER, Steven, D., Mediation and Legal Considerations in Resolving the
Moldovan – Transnistrian Conflict, sursa: docs.moldova.org/…/documents –
peaceandconflictreso lutionmediationandlegalconsiderations -277.doc.

ROPER, Steven, D., Regionalism in Moldova – The Case of Transnistria and
Gagauzia , in James Hughes and Gwendolyn Sasse (eds), Ethnicity and Territory
in the Former Soviet Union: Regions in Conflict , London: F rank Cass, 2002, p.
105.

ROȘU ,Angelica, Medierea -mijloc alternativ de soluționare a litigiilor
comerciale internaționale .Medierea în România, Ed.Universul Juridic ,
București , 2010.

ROTBERG, Robert I., Vigilance and Vengeance: NGOs Preventing Ethnic
Conflict in Divided Societies, Cambridge, MA: World Peace Foundation, 1996.

51 ROTBERG, Robert I. and Theodore K. RABB, eds. The Origin and Prevention
of Major Wars , Cambridge: Cambridge University Press, 1989.

RUBIN, Barnett R., ed. Cases and Strategies for Preventive Action , New York:
Century Foundation Press, 1998.

RUBIN, Jeffrey, Z., Conclusion: International Mediation in Context. New
York: St. Martin’s Press, 1992.

RUPESINGHE, Kumar, Strategies for Conflict Prevention, Management, and
Resolution, Wash ington, DC: Winston Foundation, 1999.

SALAGEAN,IONAS,Monica, Arbitrajul comercial, Ed. All Beck,2001.

SCHANBEL, Albrecht and Nika STRAZISAR, Conflict Prevention in the
Former Yugoslavia: Missed Opportunities and Lessons for Post -Conflict
Peacebuilding , In The Southeast European Challenge: Ethnic Conflict and the
International Response , edited by Hans -Georg Ehrhart and Albrecht Schnabel,
Baden -Baden: Nomos, 1999.

SCOTT,Bill, Arta negocierilor, Ed.Tehnică,București,trad.de Mihai
Roman,1996.

SIMKIN ,William , Mediation and the dynamics of collective bargaining ,
Washington: Bureau of National Affairs,1971.

52 SISK, Timothy D., Power Sharing and International Mediation in Ethnic
Conflicts , Washington, DC: Carnegie Commission on Preventing Deadly
Conflict, 1996.

SOLOMON, Constantin, Gumeniuc, Artur, Conflictul transnistrean si procesul
de negocieri in formatul “5+2” , Moldoscopie (Probleme de analiza politica ),
nr.3 (XLII), 2008, http://www.scribd.com/doc/8934378/Conflict -Transnistrean –
Si-Procesul -de-Negociere -in-Format-52

STAVILA, Ion, Evoluția Reglementării Conflictului Transnistrean . Friedrich
Ebert Stiftung. 12.10.2009, a se vedea la:
http://www.ape.md/libview.php?l=ro&id=856&idc=152

STREMLAU, John , People in Peril: Human Rights, Humanitarian Action, and
Preve nting Deadly Conflict , Washington, DC: Carnegie Commission on
Preventing Deadly Conflict, 1998.

STREMLAU, John and Francisco SAGASTI, Preventing Deadly Conflict: Does
the World Bank Have a Role? , New York: Carnegie Commission on Preventing
Deadly Conflict , 1998.

ȘUȘTAC ,Zeno ,IGNAT,Claudiu, Modalități alternative de soluționare a
conflictelor(ADR), Ed.Universitară , București,2008.

THAKUR, Ramesh, ed. International Conflict Resolution . Boulder: Westview
Press, 1988.

TROUVAL,S., and ZARTMAN ,I., Mediatio n in theory -International
Mediation in Theory and Practice , Boulder, Co:Westview,1985.

53
VAHL, Marius, Emerson, Michael, Moldova and the Transnistrian Conflict ,
http://www.ecmi.de/jemie/ download/1 -2004Chapter4.pdf .

VON CLAUSEWITZ, Karl, Despre război , Ed. Militara, București, 1982.

WATERS, Trevor, Security Concerns in Post -Soviet Moldova, Conflict Studies
Research Centre, April 2001.

WERH, P.,Conflict Regulation, Boulder, CO:Westview ,1979.

WIM VAN MEURS, The Bessarabian Question in Communist Historiography –
Nationalist and Communist Politics and History -Writing, New York, NY:
Columbia University Press, 1994.

YOUNG,O.,P., The intermediaries:Third parties in international crises ,
Princeton University Press,1967.

ZAPAR ȚAN,Liviu -Petru, Negocierile în viața social -politică, Ed. Eikon,Cluj –
Napoca ,2007.

ZARTMAN, I. W. and TOUVAL, S., International Mediation: Conflict
Resolution and Power Politics , Journal of Social Issues,1985.

Periodic e de specialitate

REVISTA MEDIEREA, Revistă trimestrială de Mediere și ADR, Nr.1/2010,Ed.
Universitară,București,2010.

54
REVISTA ROMANA DE MEDIERE,Nr.1/2009,Ed.Consensus,Craiova,2009.

MEDIEREA.TEHNICA SI ARTA,Nr.1 -7/2011,Ed.Euro Print Company,2011.

III. SURSE ELECTRONICE

http://www.cartercenter.org/peace/conflict_resolution/program_staff.html

Wikipedia, Enciclopedia Liberă , http://ro.wikipedia.org/wiki/ Transnistria

http://www.mapn.ro/cdiua/instrumente.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C5%A3ia_Na%C5%A3iunilor_Unite

http://peacemaker.unlb.org/index1.php

http://www.sodi.lv/index.php?id=242&sadala=72&PHPSESSID=85e4f2b8c1
ea9b .

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_Informa%C5%A3ional_al_ONU_pentr
u_Men%C5%A3inerea_P%C4%83cii

http://www.hcch.net/index_en.phpact=conventions.publicationsHYPERLINK

55 http://www.hcch.net/index_en.php?act=conventions.publications&dtid=21&cid
=24"&HYPERLINK

http://www.hcch.net/index_en.php?act=conventions.publications&dtid=21&cid
=24"dtid=21HYPERLINK

http://www.hcch.net/index_en.php?act=conventions.publications&dtid=21&cid
=24"&HYPERLINK

http://www.hcch.net/index_en.php?act=conventions.publications&dtid=21&cid
=24"cid=24

http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_int_ro.htm

www.geocities.com/ziarul_nadejdea/politica/politica7.htm – 22k;

Russia's intention to arm Syria puts Russian -Israeli relations at
risk01/12/2005, http://english.pravda.ru/world/20/91/366/14808_israel.html ;

http://en.wikipedia.org/wiki/Oslo_Accords

http://lexicorient.com/e.o/oslo_agr.htm,by Tore Kjeilen

www.wars.com

www.mediationfamilia le.asso.fr

www.mediate.com

56 www.ucmro.ro

www.mediere.ro

www.acrnet.org

www.adr.gov – the “Guidance” link

http://en.wikipedia.org/wiki/Mediation

http://www.oic -oci.org/page_detail.asp?p_id=52

http://www.santegidio.org/index.php?&idLng=1064

http://www.icrc. org/

http://www.hdcentre.org/mediation

http://www.oxfam.org