CATEDRA DE ISTORIE ANTICĂ ȘI ARHEOLOGIE LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific Lect. dr. Nemeti Sorin Absolvent Szabó Csaba 2010 2UNIVERSITATEA… [622650]

UNIVERSITATEA „BABE Ș–BOLYAI” CLUJ –NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE ISTORIE
CATEDRA DE ISTORIE ANTICĂ ȘI ARHEOLOGIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific
Lect. dr. Nemeti Sorin
Absolvent: [anonimizat]ó Csaba
2010

2UNIVERSITATEA „BABE Ș–BOLYAI” CLUJ –NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE ISTORIE
CATEDRA DE ISTORIE ANTICĂ ȘI ARHEOLOGIE
Mithrea în Dacia romană
Coordonator științific
Lect. dr. Nemeti Sorin
Absolvent: [anonimizat]ó Csaba
Cluj –Napoca
2010

1Cuprins
I.INTRODUCERE
1)Mithras: de la Persia la Roma -scurtă prezentare a cultului mithraic …………………. …p.3
1.1.Etapa indo -persană………………………………………………. ……………………………………… ………p.3
1.2.Etapa elenistică……………………………………………. ……………………………………………………..p. 6
1.3.Etapa romană… ………………………………………………………………………. ……………………….. …p.7
2)Tema cercetării: mithreaum, ca spațiul sacral și arhitectural …………………………. ……p.12
II.MITHREA ÎN DACIA ROMANĂ
1)Viața religioasă în Dacia romană -pătrunderea cultului mithraic ………………………. ..p.13
2)Mithrea în Dacia -prezentare generală …………………………………….. ………………………….p.1 7
2.1.Istoricul cercetării………………………………………………….. …………………………………………. p.17
2.2.Problema cercetării………………………… ………………………………………………………………….p. 19
2.3.O alternativă de cercetare…………………………………………………………………… ………………p.20
3)Mithraeum: spațiul arhitectural și sacral ………………. …………………………………………… p.22
3.1.Spațiul sacral în reflecția arhitecturii: definția mithraeumului ………… ……..……………p.22
3.1.1.Așezarea sanctuarulu i……………………… …….. ………………………………..….p. 26
3.1.2.Dimensiuniile sanctuarulului …………………. ……………….… ..……..…………….p. 27
3.1.3.Exteriorul sanctuarului …………….. …………………………………..… ..…………p. 29
3.1.4.Definirea mithraeumului ………… ………………..……………………….………… .p.32
3.2.Elemente ale sanctuarelor mithraice din Imperiu și Dacia……………………………………….p. 33
3.2.1.Pronaos…………………… …………………………………………………………………………………..p. 34
3.2.2.Naos…………………………………. ……………………………………………………………………….. p.37
3.2.3.Absida și relieful central………………………………………………………………………. ……….p.42
4)Mithraeum ca spațiu sacral: viața spirituală și comunitatea mithraică ………………….p. 48
4.1)Semne zodiac ale: soteriologia și conținutul astronomic al cultului mithraic……. ……….p.48
4.2)Procesul inițierii: cele șapte grad e de inițiere și sfere celestiale……………………………… p.50
4.3)Cultores Mithrae: adepții cultului mithraic din Dacia ………………………………………….. .p.54

2III.CONCLUZII …………………………………………………. ……………. ………………………………………. p.57
IV.SUMAR ÎN LIMBA MAGHIARĂ …………………………… ……………………… …………………….p. 60
V.CATALOG ………………………………………………………… …………………………………………………p. 63
VI.ANEXE…………………………………………………………. ……………………………………………………..p. 83
VII.LISTA ABREVIERILOR …………………. …………………………………………………………………p. 101
VIII.BIBLIOGRAFIE ……………………………………………….. ……………………………………………….p. 102

3I.INTRODUCERE
1)Mithras: dinPersia la Ro ma.Scurtă prezentare a cultului mithraic
1.1.Etapa indo -persană
Fenomenul „ Mithras ”a devenit o civilizație aparte. Originea sa este înv ăluităde povara
trecutului, totuși fiecare moment din evoluția sa istorică a devenit o știință –sau câteodată
pseudoști ință-în cadrul istoriei și cercetării religiei1.Este, probabil, singura entitate religioasă
antică vie, venerat ă de parsii din India și care cap ătăo formă „sincretistă” nou ă: a devenit un
zeu al internetului2.
După primii pași de cercetare la începtul secolului al XIX -lea, savantul belgian, Franz
Cumont așeza numele lui Mithras în dicționarul cer cetării într -un mod , care a rămas de
necontestat pentru decenii. Întrebările și problemele invocate de „ patriarhul decanal
cercetării mithraice”3au fost relua te de mai multe ori de generații de savanți mithraiști, uneori
însă fără rodul un orrăspunsuridefinitive .Acesteprobleme sunt și azi foarte vii și
efervescente. Dezbatarea pe c âmpul de luptă a lștiinței se concentrează în jurul următoarelor
1Ca rodul unei treptată evoluție a științei, cercetările mithraice au fost determinate de opera omnia și scoala lui
Franz Cumont, de spiritul organizator lui Marteen Vermaseren (fondator al seriei EPRO -Étudespréliminaires
aux religions orientales) și de nouă scoala critică, reprezentată de Richard Gordon, Roger Beck, Robert Turcan,
născut ca o concluzie a activității inovatoare a savanților John Hinnells și Ugo Bianchi (având un impact enorm
asupra cercetării prin ediția volumelor Mithraic Studies în 1975, Mysteria Mithrae din 1978 și Studies in
Mithraism în 1990).Despre istoria cercetării și problemele actuale vezi: Gordon, R., Franz Cumont and the
doctrines of Mithraism , în: Hinnells, J. (ed.), Mithraic Studies I -II., 1975, Manchester, pp. 213 -248, Beck, R.,
Mithraism since Franz Cumont , în: Aufstieg und Niedergand der Römischen Welt, vol. II.17,4, 1984, pp. 2003 –
2115, Beck, R , Mithraism after “Mithraism since Franz Cumont , în: Beck on Mithraism. Collected works with
new Essays. 2004, pp. 3 -31,László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, Mithras misztériumai I -II. Kairosz
Kiadó, 2005, Volum ul I., pp. 91 -93.
2Mithras, prin accentuarea caracterului său soteriologic și astrologic, a devenit un zeu recreat, „artificial” al
internetului, a unor comunitați mici, care printr -un sincretism specific al fenomenului de internet au născut un
nou Mithr as”, cel ezoteric.
3Gordon, R., Franz Cumont and the doctrines of Mithraism , în Hinnells, J. (ed.), Mithraic Studies I -II. 1975,
Manchester, pp. 213 -248.

4întrebări: c are este diferența între mithraism și mistere lemitraice?4Există oare o continuitate
între Mitra vedic, și Mithras roman?5Cine este Mithras „roman”? A ceste întrebări –născute
încă dinpaginile cumontiene -sunt principale motoare, care propulsează știința de azi. Școala
actuală are o mulțime de tendințe cu accent cumontian, postcumontian și „re -cumontian”6.
Literatura de specialitate actuală face o distincție hotărâtă între Mitra sanscrit, Mithra din
Avesta, Μιθρας cappadocian și elenistic și Mithras roman. Legătura propriu -zisă dintre aceste
forme divine apărute în surse primare reprezintă nodul gordian al cercetării.
Studiul de fa ță nu are ca scop să prezint eistoria cercetării mithraice și principale probleme
actuale,ci,în introducere vom analiza doarevoluția acestei entități religioase și condițiile
aparițieisaleîn Roma și în Imperiu.
Numele lui Mitra apare pentru prima dată într-un tratat hi ttito-mittanian, în care regele hit tit
Suppiluliuma I(1355-1320. î.Hr.) șiSattivazza, fiul marelui rege din Mittani,Tusratta,cad de
acord asupra înfi ințăriiunui stat-tamponpentru a împiedica înaintarea Imperiului Assirian.
Acest acord este garantatde zeii Mitra, Varuna și Indra7.Radicalul numelui este „ min”, a cărui
senss-a schimbat de la „prieten” d in sanscrit ăîn „ocrotitor al contractelor și acordurilor ”8.
În Rigveda, unde numele lui apare de 200 de ori, Mitra asigură victoriabineluiși
ascensiunea noiigenerațiide zei9.Este cel care îl ajută pe Varuna , părinte ocrotito ral
fulgerului lui Indra,patronulajutor ului în esență .Ca entitate religioasă este greu de conturat,
dar din texte vedice reiese, că Mitra este o ființă cu un aspect solar, un zeualluminii și al
puterii celeste10.
4Termenul apare diferențiat începând cu scoala cumontiană: mithraismul devine nu numai „fenomenul ” cultului
mithraic, ci efectul acestuia, integrând în termen și știința cercetării mithraice. Tema –ca și problematica
istoriografiei -este dezbătută de Roger Beck în Mithraism. Encyclopedia Iranica -online, 2002;
http://www.iranica.com/newsite/index.isc ?Article=http://www.iranica.com/newsite/articles/sup/Mithraism.html
5Problematica originii a devenit o temă prea dezbătută de știința actuală. Distribuția persianismului” lui Mitra –
Mithras este analizat din perspectiva diferitelor școli: școala cumontiană (aparținând științei religiei wissowiene)
vede în Mithras roman un zeu persan, evidențiind rolul important al maguseenilor în propagarea cultului. Școala
postcumontiană critică această continuitate, analizând și separând aspecte ale zeului în epocile res pective. Acum
–după teoria lui Beck -știința iarăși înclină spre o tendință, de a face o paralelă îndepărtată între elemente persane
și cultul roman.
6Beck, R., op. cit.,2004, pp. 10-33.
7László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I.pp. 21-22; Turcan, Robert, Cultele orientale în lumea
romană . București, Editura Enciclopedică, 1998, p. 225.
8Utrecht, Gonda, Mitra in India ,In:Hinnells, R., Mithraic Studies , 1975, pp. 40 -52.,Bianchi, Ugo, The second
International Congress of Mithraic Studies, Tehran, 1975 ,In:JMS I/1.,1976,pp. 78-79.
9Beck, R: Georges Dumézil,The Vedic Mitra -a résumé o f theses and references ,In:JMS, I/1, 1976, pp. 28 -29.
10László Levente -Nagy-Szabó, op.cit. ,I,pp. 22-23.

5Dacă Varuna reprezintă puterea supremă, esența divină a ordini i, „cel invincibil”, atunci
Mitra este o ființă cu însușiri pozitive, balanță între marile puteri divine, mesager și „contract”
între lumea oamenilor și c eadivin ă.Celde-al 59-lea imn din Rigveda (carte a III) amintește
despre ofranda dedicată lui Mitra ș i luptacu puteriile naturii11.
Numele lui apare și în Avesta cu funcții incerte și cu epiteton ornans multiplicat12.
Mitra vedic și cel avestic -având ace eași apartenență mitologică -totuși, se diferențiază.
Mithra din Avesta devine distrugătorul daivelo r.
Aceast portret a lui Mithra devine cunoscut în lumea Ahemenizilor, prezentată pentruprima
dată și de istoriografia greacă.13Se observă o diferen ță imensă între religia persană și
interpretarea ei decătreautoriigreci. Ace astă interpretare și efectul săuasupra evoluției unui
zeu (în cazul nostru, Mithra) este încă superficial cercetat ă.Rolul interpretării autorilor antici
și efectul acesteia probabil determina schimbarea naturii zeului, refl ectatăși de iconografie și
deatribute tot mai variabile. Încorporat de dualismul zoroastrian, Mithra devine un nou zeu al
unei epoci schimbate , atestat nu ca oființă secundar ă și „fiu” alcelor doi zei supremi , ci ca
singurul fiu și „opus magn um” a lui Ahuramazda, „ demn de ofrande ”14.„Mithra cel
ocrotitor ”al marilor regi persani este fiul și moștenitorul zeului suprem, treptat intrând într -o
simbioză unică cu funcți aregal ă, mai târziu cu regele însuși15.Din această epocă cunoaștem
surse literare care menționează sărbătoarea Mithracana. Era o sărbă toare din lun a Bagajadis,
comemor ând echinocțiul. Cel de-a șaisprezecea zi a lunii devenea „ziua regelui”. Mithra lui
Zoroastru -o entitate greu de definit-este un fel de mediator și sol între zeii dualismului
persan, puterea și funcții lesalefiind însă mai puțin a ccentuate și evidențiate față deMitra din
Rigveda și Avesta16.
În biografii leelenistice a lelui Alexandru Macedon, zeul deja apare definitiv cu atribute
solare17.Asocierea zeului cu Soarelea fostun actpolitico-teologic, care a garantat totodată
11Nu există o descriere amplă despre natura ofrandei sau a sacrificării. Din textele sanscrite reisese însă
atmosfera imnică a ritualului și motivul ofrandei de foc.
12Mihr Nijajis -Mithra al pășuniilor largi, puternic, drept, alert, viteaz și de „privirea de aur” -László Levente –
Nagy-Szabó:op.cit.,I,pp. 27-28.
13Herodot, Istorii, I, 131, Strabon, Geographia , XV. 3,13. Identificarea lui Mithra cu Afrodita Urania este
consecința unei interpretări specific grecești, însă datorată unei neînțelegeri..
14László Levente -Nagy Leven te-Szabó Ádám, op.cit.,I,p.121.
15Începând cu Artaxerses II (404 -358 î.Hr.) Mithra treptat se înalță din triada supremă, devenind patronul și
chiar personajul regal ( idem, pp.58-61).
16Ghirschman, R., Az ókori Irán -médek, perzsák, párthusok. Budapest, 1981,pp.136-145.
17Curtius Rufus scrie în opera sa intitulată „Istoria lui Alexandru Macedon: „ El (adică Dareios) ruga pentru zeul
solar, Mithres, sfântului și eternei foc. ”, înLászló Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p. 64.

6putere a supremă, despotică a regelui, devenind astfel un alteregoal Soarelui. Această pa ralelă
între despotism și cultul solar devine o tradiție importantă în evoluția formei de guvernământ
și în drumul zeului elenistic nou apărut: Μιθρας18.
1.2. Etapa elenistică
În secolul IV -III. Î.Hr. avem în față un proces, în preajma căruia putem distinge prin surse
scrise, iconografice și arc heologice do izei deja separați : Mithra venerat în co ntinuare de
persaniizoroastrieni șiΜιθρας , zeul nou,”elenistic” cunume și caract eristici iconografice
persane, dar cu un „conținut” religios diferit. Μιθρας a rămas de fapt „ persan ” doar în numele
său19.Elenismul începea să -șideschid ăporțilesprezeiil tuturor popoarelor. Apariția cultelo r
de mistere esterodul acelei atomesfer eintenseși noi, caresemanifesta înplan politic, cultural
și economic sub egi dafenomenului elenistic.
Viața cosmopolită cre ează o lume, unde vechiizei locali sunt înlocui țide zei care mor,
învie și aduc mîntuire spirituală, morală pentru oameni inițiați , fenomen nou în această
simbioză culturală20.Apariția cultelor de mistere reprezintă un pas important în evoluția
spiritu alăantică, exprimând necesitatea de profunzime ,întinerirea. Cultele de mistere –prin
„culoareași zgomot ul” lumii înschimbaredeschide într -un fel societatea elenistică, totodată ,
însă, iniț ierea face din membrii acestei comunități una închisă, „selectată” .
Acest fenomen formează un nou zeu din Mithra zoroastrian. Așa se naște Μιθραςelenistic,
răspândit în regate din Asia Mică și C aucaz: Pontos, Armenia, Cappadocia, Cilicia. Ce amai
semnificativ ă,însă,este „reforma religioasă” din regatul Commagene21, unde se conturează
niște trăsături care vor apare -ca tradiție iconografică și conținut -și la Mithras roman. Din
epoca lui Mithradates Kallinikos I (100 -69î. Hr. ) și fiul său Antiokhos Epiphanes (69-34î.
Hr.)cunoaștem o mulțime de sanctuar eșireprezentări , undeeste deja conturat Mithras
18Widengren, G., Die Religionen Irans . Kohlhamer W. Vrlg. Stuttgart, 1965, p. 223. Sincretismul cu Samas este
interpretat de multi cercetători -inclusiv de Franz Cumont -ca moștenirea elementelor vedice, a zeului Mitra, și
nu ca un cult solar adevărat. Vezi:Cumont, Franz, The mysteries of Mithra . Dover Pub. NY. 1956, p .10.
19Turcan, R, op.cit.,p.230.
20Fenomen prezentat de texte religioase, literatură și iconografie. In: Idem232.p.,Cumont, Franz ,Oriental
Religions in Roman Paganism ,1911, reprint 1956 , Dover pub. New York, p. 24.
21Μιθρας apare ca un zeu sincretist împreună cu Helios, Apollo și Hermes (atribute solare și de mediator), László
Levente-Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p.73., Merkelbach, R., Mithas,Hain, 1984, pp. 50 -59.

7roman22.Zeul personal și protector al reg ilor commagen i,Μιθρας , a rămas „persan” în nume,
vestimentați eși rolul săude apăr ător, așa cum și magi iînceremoniipăstreaz ă formal esența
luiMitrapersan23.În conținutul religios și spiritual însă –pe baza surselor scrise și după
analogii iconografice -putem afirma, că suntem martori la nașterea unui nou zeu. Oricare ar fi
itinerariul, rolul și funcția lui Μιθρας elenistic și oric ât de neelucidat a devenit nodul gordian
al științei cuprivire la această temă, este sigur că acel „ limbaj al simbolurilor” definit de
Roger Beck,24care va determina și formapeMithras roman, senaște în lumea interculturală și
colorată a regatelor elenistice25.
1.3. Etapa romană
„Mithras roman ”este un termen modern. Zeul este cunoscut din mulțimea surselor
archeologice -altare, inscripții, reliefuri, reprezentări murale -și din surse literare antice.
Interpretarea acestor surse este însă mult mai complexă și a dus la nașterea unei noi discipline,
așa numit ele„studiimithrai ce”. De când, după ce criterii și unde putem vorbi despre un
Mithras roman sunt întrebări care nu a u un răspuns precis. Termenul Mithras -apărut în surse
în mai multe ipostaze -cel mai frecvent apare ca „ Deus Sol invictus Mithras ”26.Acest Mithras
apare în timpul Principatu lui,iarsurse arheologice din întregulimperiu indicăunconcept
semantic, general, universal, gata format , cu nuanțe și diferențe foarte mici. Evoluția, care
precedă acest fenomen, este greu de conturat, fiind tema principală a disputei. Începând cu
Franz Cumont s -aunăscut o mulțime de teorii cum, când și unde se formează Mithras, zeul
roman, cunoscut foarte bine după iconografia faimoasă de pe reliefu riletauroctonice.
Evoluția de la ΜιθραςdinCommagene până la Mithras roman este greu de surprins . Fără a
analiza deficiențe leștiințifice în ace astă temă, cel mai logic este discutareaacelor surse literare
22Adyiaman, Samosata, Selik, Ancoz, Caputlu Agac Küllük, Kilafik Hüyük, Nemrut Dag, Karakus -Sesönk (se
pot adăuga și alte exemple).
23László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p. 71,
24Beck, R., Religion of the Mithras Cult in the Roman Empire ,Oxford,University Press, 2006, pp. 20 -22.
25Teoria lui David Ulansey, care susține că Mithras roman, reprezentat în scena tauroctoniei este de fapt Perseu
din mitologia greacă nu este de acceptat (savantul american argumentează că constelația Perseus se află în N ord-
Estul constelației zodiacale Taurus, în aceași poziție cu Mithras, care ucide taurul. Procesul care prezintă cum a
devenit Perseu în Mithras este însă dificil de reconstituit și de acceptat. Vezi Tóth István, Mithras, a misztériumok
istene?, înMithrasPannonicus . Esszék. Specimina Nova Universitatis Quinqueecclesiensis 17. Bp. -Pécs, 2003 ,
pp. 45-56.
26Despre relația lui Mithras și Sol Invictus, și problematica între aceste aspecte solare vezi: , Silviu, Cultul lui Sol
Invictus în Dacia , In: Sargetia XI -XII, Deva, 1974 -75..

8foarte scurte și laconice care se referă la o epocă, când Mithras intră ,treptat, în panteonul
roman. Este o epocă când se sc himbă mentalitatea omului roman, seschimbă radical conceptul
omului roman despre zei, despre viața de d incolo de moarte, pe fondul unei schimb ăria
societății. Roma devine un imperiu, Marea Mediterană devine MareNostrum Internum iar
integrarea Orientului va schimba radical Roma și oamenii lui.
„Orontele s -a revărsat în Tibru ”27-afirmă cu cinism și ironie amară poetul Iuvenalis.
Generația lui v ede un fel de amenințare pentru cultura și civilizația orientală. Este radical
diferit, ceva foarte nou și colorat. Acest val de schimbare se afirmă și în religia romană28.
Definiția conceptelor de „orient” și „orient al” este mult mai largă decăt un fenomen
geografic. După Franz Cumont istoria religiei folosește aceste cuvinte cu conotații sociale, de
mentalitate, de civilizație29. În această „orientalizare”, princontactul direct alRomei cu
Orient,se formează Mithras .
Principale surse despre apariția și răspândirea lui Mithras sunt: Plutarh ( Viața lui Pompeius ,
24,7), Pliniu ( Historia Naturalis XXX 16-17.), Cassius Dio ( Istoria Romei , LXIII 5,2) ,
Iuvenal (Satire, VII, 82), și cel mai important fiind Porphyrios ( GrotaNimfelor, 6).
Mithras apare în opera lui Plutarh ( Viața lui Pompeius ,24,7) ca un zeu venerat deja în
timpul tri umviratului (60 î. Hr.). Textul amintește o ceremonie „ciudată”, unde pirați din
CiliciaîlvenereazăpeMithras pe muntele Olympos din Lykia, loc ocupat de Roma în timpul
lui Pompeius.
Astfel acei credincioși a lui Mithras din Cilicia și Commagene au devenit locuitorii unui
imperiu deschis. Apariția lui Mithras în Roma ar fi logic după acest act politic30.
Următoare sursă –din punct de vedere cronologic-este din timpul lui Nero, după o sută
douzeci de ani de la evenimentul menționat de Plutarh. După Pliniu cel Bătrân ( Historia
Naturalis , XXX 17) regele Tiridates al Armeniei ,de descendență arsacidă ,ar fi fost însoțit de
27Turcan, R, op.cit.,p. 151.,Cumont, F. , op. cit., 1911, pp. 22-23.
28Religia romană, interpretată ca o credință pesimistă („etruscă”), mai mult rituală decât dogmatică se baza pe
„vocabularul” religios pe „cuvânt”. Acei „ dieux cito yens”-zei între oameni -odată cu schimbările politico -sociale
au devenit „ deja caraghioși și pentru copii ” (Cumont, F., op.cit.1911, p. 37.). Köves Thomas -Zulauf,Bevezetés
a római vallás és monda történetébe ,Telosz, Bp., 1995, p.10; Kerényi Károly, Mia mitológia ? Bp. Szépirodalmi
Kiadó, 1988, pp. 18-19, Meslin, M., Stiinta religiilor ,1993, p.27.
29Cumont, F .,op. cit.1911, p.23.
30Roger Beck susține, că integrarea regatului și a familiei regale din Commagene în Imperiul Roman reprezintă
momentul de naștere al lui Mithras roman. Apariția noului zeu nu are o legătură directă cu Asia Mică și cu zona
elenistică, patria cultelor de mistere. Este mai degrabă un act inovator al unor comunități mici, care cunoșteau
bine cultele de mistere, Mithra persan dar și cea ce a devenit din el în Commagene sub numele de Μιθρας.

9Magi șil-ar fi „iniți at” pe Nero în banchetele lor ( magicis etiam censis eum initiauerat )31.
Nero este numit „Mithra” de regele Tiridates, un gest și o tradiție tipic ă aregilor ahemeniziși
a celor din Commagene. Practic această sursă literară menționează apariția unui zeu nousolar
în panteonul oficial roman. Însă care zeu: Mithras roman, cunoscut de pe reliefuri mari și din
inscripții dacice sauîncă putem vorbi de Μιθραςelenistic , în amplă formare sincretistă ?
Primele surse arheologice despreMithras roman provin din perioada post-neroniană din
Neapolis, Capua, Mogontiacum, Novae, Pons Aeni, Carnuntum, Ostia, Roma, Poetovio etc32.
Faptul, că în Pompei (distrus în anul 79. d. Hr.) nu găsim nici o sursă mithraică, ajută foarte
multpentru stabilirea itinerariuluișiacronologieirăspândirii .
Prima atestare a tauroctoni eidatează din epoca lui Tiberius, un relief dedicat de Claudius
Livianus, sclav al împăratului. Aici deja apare iconografia standard, cu elemente precizate și
bine cunoscute din alte analogii din epoci ulterioa re. Mithras este îmbr ăcat în vestimentația
persană, în stil elenistic, cu față idealizată, apol linică. O altă sursă importantă tot din această
epocăsunt poemele lui Statius, care vorbește despre Mithras, zeul din „ stâncile din grota
persană ”. De aici vine și asocierea lui Mithras cu Perseu în teoria lui Ulansey33.
După epoca lui Tiberius ,itinerariul zeului este deja reconst ituibil și apar primele opere
literare –azipierdute-despre cult (Pallas: Peritu Mithra și Eubulos: Peri ton tu Mithra
mysterion )34.
Există însă un interval de timp relativ scurt -între 60. î .Hr și 60 d.Hr .-când Mithras devine
un zeu roman, cu un aspect iconografic bine precizat (cea ce indică și o ceremonie închisă și
bine conturată), universal, aproape schematic în întreg Imperiu l. Mithras este un rod al unei
interpretatio Romana,totuși, prezența accentuată a elementelor persane indică sa distingem
acest cult „oriental” din marea familie a cultelor orientale. Cultul lui Mithras ,prin elemente
persane și elenistice (grota, iconogra fia zeului, denumirea gradelor inițiatice , latura astrală și
soteriologică) și prin caracteristici unice (o architectură sacrală unică, exclusivitatea bărbațiilor
în cult)se distingea dealteculte orientale.
Această perioadă incertă în evoluția cultului este analizată din perspectiva mai multor
teorii. Teoria lui Cumont -care acordă un rol major al magilor și mercenarilor orientali și
31Turcan, R., op. cit.,p. 234.
32Ibidem,pp. 234-236.
33Tóth I.,op.cit.,2003, p. 10.
34László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p. 71,

10persani-a fost mult dezbătut ăși criticat ăin anii ‘60. Teoria revolu ționară a lui Insler,
prezentată în 1975 laconferințainternațională de la Teheran ,rezolva doar parțial întrebările
principale aleacestui domeniu de cercetare35.Acest fenomen a fost interpretat astfel de mulți
cercetători ca un act al unui singur om, și nu a unui proces îndelungat, sincretic36.Această
teorie pare confirmată de Firmicus Maternus ( De errore profanarum religionum 5,2 ), unde
auctorul antic menționează un “profet”37.
Prima epocă a cultului mithraic este plină de incertitudine. Sursele epigrafice din întreg ul
Imperiu susțin aceeași idee : o te ologie gata formată și obiecte figurate specifice (importanța
lui Cautes și Cautopates în cultul mithraic). Acest fapt arat ă, că la sf ârșitul secolului I –
începutul secolului II d. Hr., cultul lui Mithras c âștigă forma sa finală. Sursele arheologice
arată că apogeul cultului este în secolul II -IIId. Hr.38Nu există nici o provincie romană unde
cultul lui sănu apar ăîn perioada respectivă39.Cum devine cultul lui Mithras -cult “creat
artificial” sau format prin elenizarea și romanizarea rădăcinilor îndepărtate al magilor -atât de
popular și răspândit? Răspunsul și secretul succesului său îlgăsimîninterpretatio Romana,în
sincretismul r eligios. Un fenomen, care zguduie și formează radical lumea spiritual ăși
religioasă a omului roman. Zeii lor se adaptea ză de noile situații și structuri socio -politice.
Sincretismul este o forță activă, dinamică ,un “instrument” , care asistă la nașterea unui
Imperiu multietnic și multicultural. Sorin Nemeti caracterizează acest fenomen astfel:
“Normele, valorile, categorii le psihologice ale celuilalt sunt citite în cheie personal ă, sunt
interpretate după propria grilă pentru a fi înțelese. […] Sincretismul religios s -a născut în
sanctuare, fana, locuri de cult frecventate de o populații de culturi și limbi diferite, s -a născut
în cotidian, în procesul efectiv de interacțiune a culturilor”40.
35Insler era dinre primii, care interpr eta scena tauroctoniei ca semne zodiacale a verii, altarul central devenind
astfel o „hartă” cosmică și temporală a unui „eveniment” real sau mitologic în interpretarea ulterioare. Vezi:
Beck, R.,op.cit.,2002, p.4.
36S. Wikander, R. Merkelbach, Toth Is tvan, Szab ó Ádám. Toth I., op.cit. , p. 5. șiLászló Levente -Nagy Levente –
Szabó Ádám, op.cit,I,pp.91-120, Mithras apare la ei ca un personaj tipic al interculturalitătii romane, care
cunoștea foarte bine cultul elenistic al lui Μιθρας , sau probabil și al lui Mithra persan. A devenit un fondator al
unui nou cult într -un loc multicultural, ca Roma (R. Merkelbach), Ostia sau Poetovio (Toth I.). Această teorie
este încă dezbătută.
37Ibidem,p.194.
38Există peste o sută cincizeci de inscripții și surse a rheologice databile din Imperiul Roman, primele fiind din
regatul Commagene între 69 -34. î. Hr. . Majoritatea surselor databile sunt din secolul III. d. Hr. (52 de exemple
între 200-284 d.Hr.).
39Totuși, există o mare diversitate cantitativă între provinci i. Vezi: Figura I
40Nemeti, Sorin, Sincretismul religios în Dacia romană , Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2005, p. 67.

11Mithras –chiar dacă diferă de ceilalți zei al misterelor -41prininterpretatio Romana, se
integrează treptat în ideologia solară romană, care c âstigă tot mai mult teren prin derapajele
despotice al împăra ților din secolul II -IIId. Hr . Sincretismul specific și greu de înțeles a lui
Mithras cu Sol este o temă mult dezbătută de literatură42.Interpretarea teoretică și teologică
fiinddificil de întreprins în lipsa surselor scrise, onomastica lui Mithras și evoluția acestuia
oferă o nouă soluție pentru reconstruirea acest ei fuziunidivine(Figura IV). Onomastica lui
Mithras, ca o opțiune de cercetarea evoluției și a itinerarului este o metodă practicată în
literatura de specialitate, mai ales î n provincii puternic romanizate, cu un număr mare de
inscripții epigrafice (cele două Pannonii, Germanii)43Sol Invictus Mithras, la sf ârșitul secolului
IIIșiînceputul secolului I Vd. Hr. devine un zeu sincretist, o entitate nouă în panteonul roman.
Pe planimperial (dar nu și provincial) putem atesta ușor evoluția și fuziunea lui Mithras cu
Sol, puterea divină a Imperiului Roman. În 307 d. Hr. la Carnuntum ,MithrasDeus Sol
Invictus este proclamat de Diocletian ca „ fautor imperii sui ”44, devenind astfel zeu l ocrotitor al
întreguluiImperiu.
Declinul cultului începe odată cu „apusul lui Sol”, cu desființarea Imperiului Roman și cu
răspândirea largă a creștinismului , care a văzut în aceste sanctuare „ vere castra tenebrarum ”,
fortăreți sinistre45.După 303 d. H r. cunoaștem 30 de surse mithraice databile din întreaga
Imperiu, ultimele fiind din anii 387 și 400 (CIMRM 420 și CIMRM 113 din Oea, Tripolitania
respectiv din regiunea IX. a Orașului Roma) .În această epocă sunt devastate majoritatea
sanctuarelor mithraic e, atestat nu numai prin surse literare, dar și arheologic (majoritatea
edificiilor de cult fiind arse și furate).
Cum și cânda devenit Mithras un zeu at ât de important în epoca Principatului nu știm. Este
cert,însă, că apariția și popularitatea lui se i ntegrează ușor în epoca respectivă, unde societatea
multietnică și intercultural ăeste marcată de schimbări religioase , aleconceptelorși
sentiment elorreligioase, adaptând ușor și un zeu persan,sauunul elenistic într -o manieră
unică, “romană”. Astfel M ithras al Imperiului și al provinciilor romane (inclusiv teritoriul
41Nefiind un deoin vicenda , care moare și învie, ci unul invictus , care precede moartea sa prin victorie și creație
permanentă. Turc an, R.,op.cit.,László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p. 77.
42Nemeti, S., op.cit.,p. 309-316.
43Ibidem,p.315, Tóth, I ., op.cit., 2003, p.86.
44CIMRM 1698
45Clauss, M., The Roman Cult of Mithras: the God and his mysteries , Edinburgh Uni versity Press, 2000 ,p.44.

12Daciei) nu este un zeu persan, așa cum literatura de specialitate deseori folosește46, ci un zeu
roman, cu un trecut lung șiincert.
2)Tema cercetării: mithraeum , ca spațiu arhitectural și sacral
Prezența sacrului în viața cotidiană a omului antic este greu de reconstruit. Nu este mai ușor
nici în cazul cultului mithraic, care –chiar daca are un a spect general și schematic în întreag ul
Imperiu Roman -fiind un cult de mistere, esența relig ioasă, „sacrul” râmăne ascuns pentru
noi. Lipsa surselor prime, a textelor sacre adâncește incertitudinea în acest domeniu.
Din totalitatea surselor p ăstrate(surse scrise -epigrafice, papirologice și cele materiale:
mithraeum -ul, și totalitatea obiectelo r provenite din sanctuare mithraice) putem detecta într -un
mod rudimentar viața spirituală și „teologia”, esența teoretică aacestui cult.
Pentru a analiza cultul mit hraic și a -idetermina spe cificul, este esențială interpretarea
acestuia în contextul isto ric. Cultul mithraic are c âteva trăsături specifice, care îldistinge de
așa-numiteleculte orientale. Acesteasunt: altar central cu o iconografie fixă (cea ce indică și
o teologie bine conturată și precis definită) , monumente statuare și obiecte mici ,specifice
(ceea ce indică o ceremonie unică) și nu în ultimul rând un sanctuar cu un plan riguros
conceput, cu trăsături specifice aplicate în întreag Imperiu l, diferit radical de altetemple și
sanctuare antice ,fie ele romane, grecești sau orientale . Mithraeumul , ca spațiu architectural cu
forma sa specifică și unic ă,împreună cu elemente cultice menționate mai sus devine totodată
un spațiu sacral neobișnuit. Astfel sanctuarul mithraic nu este doar un spațiu architectural care
servește cultul, nu este doa r un element secundar în cult, lăcaș al zeului sau doar un spațiu
internediar între lumea umană, efemeră și cea divină, eternă ci îmbrăcat de acel „limbaj a
simbolurilor” –așa cum interpreteză Roger Beck mithraeumul -acest spațiu architectural și
sacraltrebuie interpretat împreună cu totalitatea surselor provenite din el. Mithraeumul este el
însuși o sursă a cercetării religioase. Acest spațiu -având o formă unică, radical diferită –
devine o parte integrantă a surselor referitoare la cult .
Conceptul pr incipal al lucrării urmărește această teorie nouă a lui Roger Beck47,care
analizează mithraeumul integral, înpreună cu materialul arheologic interpretând surse le
46Pintilie, Mariana, Mithraea în Dacia , în EN, IX -X, 1999-2000, p. 231.
47Conceptul nou al lui Roger Beck (Beck, R., op. cit.,2006, pp. 10 -15.)

13arheologice prin prisma surselor scrise. Mithraeumul, ca spațiu architectural și sacral,devine
astfel un singur termen.
Scopul lucrării noastre este analiza materialului archeologic din această nouă perspectivă,
analizându-lintegral, și nu doar separat, scos din contextul său istorico -religios, teologic.
Încerc ăm totodată –neavând scopul de a face o definiție axiomatică și îngustă -conturarea
termenului de „mithraeum”: care sunt trăsăturile unui sanctuar, sau sit archeologic cu caracter
mithraic. Prin analiza structurii sanctuarelor mithraice și a surselor materiale din
Sarmizegetusa, vom înce rca să răspundem la întrebare a: „ce este un mithraeum?” Prinprisma
acest ei definiții vomdiscuta încercările de recons tituire asanctuarelormithraicedin Daciacu
analogii din întreaga Imperiu .
Neexistând abordări de acest gen, lucrarea noastră deschide noi porți în cercetare, fiind
totodată și prima lucrare despre mithraeaîn Dacia romană c areprezintăaceastă sursă arheo –
religioasă integral, împreună cu alte elemente a cultului, și nu separat, prin metode le
simplificatoare a lecercet ăriiarheologic e. Analiza surselor mithraice în context și tipologizarea
sanctuarelor este o temă rar apărută în domeniul vast a cercetării mithraice .
II.MITHREA ÎN DACIA ROMANĂ
1)Viața religioasă în Dacia romană -pătrunderea cultului mithraic
Teritoriul Daciei devine o par te integrală a Imperiului Roman după cel de -aldoilearăzboi
daco-roman din 106 . d. Hr48.A „deveni” o provincie romană implică nu numai schimbarea
administrativă, economică dar și transformarea aspectului soc ial și etnic. Colonizarea Daciei
prin pop ulațiiex totoOrbe Romano(Eutropius, VIII .6.2)a condus la transformarea „oglind ei
sociale”în care se reflectă și viața spirituală a unui teritoriu. Dacia romană reprezintă deci nu
numai o parte administrativă și militară dintr -un imperiu vast, dar și un „f enomen” socio –
48Despre cucerirea Daciei vezi: Cizek, E. Epoca lui Traian. București, 1980, pp. 258-264 și Piso, I. ,Fasti
provinciae Daciae I. Die senatorischen Amsträger , Bonn, 1993, pp. 1-9.

14spiritual, unde civilizația romană capătă noi forme . Viața spirituală și religioasă trebuie
analizată înacest context.
Popoare coloniz ate din toate teritoriileromane49, aflatepediferite trepte al eromanizării ,au
devenit mesagerii zeilor. Viața religioasă din Dacia romană –cu toate sursele sale -este
mărturia unei populați i,colonizate șiautohtone50, în profunzime romanizate. Astfel panteonul
Daciei romane este un produs alsincretismului, a aceleiinterpretatioRomanesaua celei
autohto ne (așa-numitainterpretatio Dacica51), o parte integrală, dar totodată specifică a un ei
civilizații, alcărui succes rezidă în deschiderea porților sprepanteonuri le provinciale ,într-o
mentalității specifică multiculturalismului „instituționalizat”. Viaț a religioasă înseamnă deci
nu numai enumerarea tutoror surselor scrise și archeologice în acest domeniu, dar și analiza și
interpretarea acest ora integral, în contextul istoric, cu toate aspecte le sale (viața spirituală a
omului cotidian, religia oficială, culte și relații dintre acesteia, momente și surse religioase și
spirituale importante în viața unui om antic). Un astfel de lucrare de sinteză reprezintă o
absență imensă în literatura despecialitate52.
Panteonul Daciei romane reflectă fidel istoria reli giei romane (fig.II). Toate sursele
epigrafice, materiale și figura te reflectă viața spirituală a co munitățiilor colonizate după 106 .
Totuși, fiind o provincie puternic militarizată, mișcarea constantă a trupelor (legionare și
auxiliare), poziția geografi că foarte benefic ă(importanța Dunării) și proporția,probabil mică ,
a autohtonilor înviața religioasă oficială, sursele arată un panteon specific. Astfel panteonul
Daciei romane reflectă circulația și mișcarea trupelor, a grupurilor comerciale important e și
totodată ajută în reconstruirea hărții etnice.
Cultelecele mai elocvente în oglinda surselor sunt cele greco -romane. Făcând parte din
panteonul „oficial” și cel mai vechi a lromanilor, propagarea și cultul lor este evident foarte
49Modul în care s -a schimbat populația Daciei, distribuția etnică și socială a noilor sosiți este greu de atestat .
Cert este că cei mai mulți provin din zo ne apropiate (Noricum, Pannonia, Dalmatia), dar din materialul epigrafic
reiese și prezența semnificativă a popoarelor orientale, depărtate (mauri, sirieni). Vezi: Nemeti, Sorin, op.cit., pp
79-80., Bodor Andr ás,Contribuții la problema cuceririi Daciei , înActaMN, 1, 1964 ,pp.137-160., Husar,
Adrian,Din istoria Daciei romane , Cluj-Napoca, 2002, pp. 195-203; Gudea, N. Despre importanța colonizării în
Dacia, în SCIVA 30, 1979, pp. 393-398.
50Proporția dintre cele două grupuri nu prea se cunoaște. Husar,A drian,op.cit., pp. 170 -194 și220-224. Paki,
Adela, Populația din Dacia de nord în lumina izvoarelor epigrafice ,Cluj-Napoca, 1998.
51Despre termen și evoluția sa în domeniu vezi: Nemeti, Sorin, op.cit., pp.185-200.Un interesant exemplu al
acesteiinterpretatio Dacica este iconografia Cavalerilor Danubieni. Idem, pp. 200-216.
52Literatura despre viața religioasă a Daciei romane vezi în: Bărbulescu, M., Interferențe spirituale în Dacia
romană, Cluj-Napoca, Tribuna, 2003, pp. 40-46.

15răspândit și în nou a provincie. Era un act de „colonizare” religioasă, aceștizei fiind ce lmai
ușor „interpretați” și înțeleși de oameni53.
În Dacia romană suntatestateîntr-oproporție mare sursele cultelor „orientale”. Termenul –
introdus de Franz Cumont -folosit foa rte ușor și larg și în literatura de specialitate română54-
este mai complex. În primul rând „oriental” reflectă originea, punctul de plecare geografică a
cultului (nu neapărat însă și a purtătorului). În al doilea rând însă reflectă conținutul, teologia
și originea spirituală comună între culturi lecondiderate în general ca fiind oriental e. Este însă
o temă deschisă dacă putem cerceta aceste culte sub ace lași termen.
În Dacia cultele orientale sunt ,probabil, aduse de trupe leorientale, dar și de mercena ri.Un
val important de colonizare se produce în timpul înpăratului Septimius Severus. Este un
fenomen general în zona danubiană datorită războaielor marcomanice. Fată de populația care a
sosit la cucerirea provinciei, acest nouval este compus majoritar din grupuri orientale55.
Onomastica Daciei romane și panteonul provinciei prezintă aceași aspect: 70 -75% din
numele atestate sunt de origine latină și 16% de origine greco -oriental ă56.(fig.III).
În asemenea condiții apariția și r ăspândirea cultului mithra ic este de înțeles și inevitabil ă.
Cultul lui Mithras în timpul cuceririi Daciei era deja format (analogii din Imperiu și surse
scrise confirmă acest fapt) iar majoritatea purtătorilor de civilizație romană au sosit în această
scurtă perioadă (107 -117 d.Hr.). Nu este, deci,imposibil, c aprimele urme al cultului să fi
apărutîncă în timpul lui Traian. Din surse leepigr afice, arheologice și figurative nu putem
stabili –nici local în orașe leprovinciale, nici îngeneral-o cronologie exactă, care ar ajut ă în
reconstruirea itinerariului cultului mithraic în provincia Dacia. Materialul epigrafic coturează
doar parțial și foarte inexact perioada c ând cultul lui Mithras apare și răsp ândește în provinci e.
În conturarea perioadei ajută onomastica și diferite d atedin sursele epigrafice ,(fig.XXXV)
locul sanctuarelor, contextul archeologic57și câteodată analogii externe sau surse literare58.
În comparație cu materialul archeologic al celorlaltor culte, unde putem distinge o varietate
provincială importantă, surs ele mithraice din Dacia au un aspect foarte asemănător celorlalt e
53Lucian afirmă că p anteonul greco -roman este cel mai ușor de înțeles și –evident-pentru el, cel mai ușor de
ironizat.
54Sanie, Silviu, Cultele orientale în Dacia romană , Colecția Bibliotheca Orientalis, București, 1981, 312 p.
55Mócsy András, Pannónia a korai császárság idején, Budapest, 1974, pp. 52-56.
56Russu, I.I ., L’ onomastique de la Dacie romaine, înL’onomastique latine , Paris, 1977, pp. 353-363.
57În cazul mithraeumului din Sarmizegetusa, de exemplu, se presupune că existase înainte de războaiele
marcomanice, de oarece prima sa incediere s -a produs, probabil, în timpul acestor evenimente, când întreaga zonă
extra muros a fost devastată. Pitilie, Mariana , op.cit.,p.235.
58Încercările de datare a iconografiei altarului central.

16provincii. Acestă datorită teologiei comune și a iconografiei strict e.Totuși, prin iconografia și
aspectul altarelor și prezența unor presonaje mult dezbătute59, Dacia devine un loc special în
căutarea originii acestui nou cult.
Literatura de specialitate afirmă, că după perioadă de formare a cultului, a cărui
reconstituire este aproape imposibilă, în a doua parte a secolului II și începutul secolului III,
cultul atinge apogeul său. Acest f enomen este confirmat și de mulțimea surselor din perioada
respectiv ă. În această perioadă se finalizează evoluția „teologică” a lui Mithras, se naște
adevăratul zeu roman, Sol Invictus Mithras ( fig.IV).Apelativele lui Mithras în Dacia romană
ajută parțial în reconstruirea c ronologiei și evoluției cultului în provincie. Prin analogii putem
afirma, că Mithras, Deus Nabarzes, Deus Mithras și Invictus Mithras reprezintă treapta
inițială a cultului, iar Sol Invictus Mithras –numele cel mai răspândit în Dac ia–reprezintă
apogeul cultului (secolul II -III d.Hr.). Marea proporție a zeului Sol printre apelativele zeului
Mithras este o temă încă dezbătută și complexă (Deus Sol și Deus Sol Invictus fiind interpretat
de multe ori ca Sol, și nu ca Mithras60).
Cultulmithraic apare î nfiecare oraș important al provinciei, însă confrimarea existenței
unei comunit ățimithraicesau a unui sanctuar este mult mai dificilă. Comunități lemithraice se
disting după structura lor etnică, numărul practicanților și după provenien țasocială a acestora
(fig.XXXV) Astfel distingem comunități militare și civile. Sanctuare lemithraice de asemenea
sunt de mai multe feluri, despre care vom vorbi detaliat în următoarele capitole.
Cultul lui Mithras reprezintă un capitol importat în viaț a spirituală a Daciei. Fiind o
provincie puternic militarizată și având o poziție geografică importantă –un loc de înt âlnire a
Imperiului Roman cu Barbaricum -ulMithras și cultele de mistere s-au răspândit foarte ușor și
rapid, datorită societății multietniceși multicultural e.
59După mai mult teorii, cultul zeu lui roman Mithras se formează în provinciile danubiene (Wikander,T óth,
Merkelbach). Dacia are un rol semnificativ conform acestor teorii (Fig. I). Personajul principal, care a stârnit
discuții, este L. Flavius Hermadion, un libertus , care, după mulțimea i nscripțiilor, se pare că a fost
un„apostol”(Toth I., op.cit.,2003, pp. 28 -29.) al cultului mithraic nu numai în Roma și Poetovio, dar și în Dacia
(CIMRM 2146 și 2153).Un personaj asemănător este M. Valerius Maximianus, al cărui nume însoțit de Mithras
apare în Lambaesis (CIMRM 137) și Apulum (CIMRM 1950).
60Sanie, S., op. cit.,1974-75, p. 337

172)Mithrea în Dacia –prezentare generală
2.1. Istoricul cercetării
Materialul arheologic foarte bogat al cultului mithraic subliniază prezența și răspândirea
largă a acestui fenomen religios.
Tema este cercetată încă din secolul XIX , aproape constant până în ziele noastre, dar foarte
variabil cantitativ și calitativ.
Primele urme ale cultului sunt descoperite în anul 1837 la Slăveni61. Localnicii au
descoperit două altare votive cu inscripții. Această descoperire din păcate se cunoșt e doar din
rândurile unui arheolog amator, Vladimir de Blaremberg, prin două articole prezentate în
Antichități pământești .Descoperirea unui sanctuar bizar la Reșca (Romula) în jurul anul 1850
este interpretat ulterior ca fiind un mithraeum62.
Inițiativa c ercetării academice se materializează pe paginile primelor reviste archeologice
din Imperiul Austro -Ungar ( Archeológiai Értesitő ), însă adevăratul val de cercetare începe
după apariția operei monumentale a lui Franz Cumont (1896 -1900). Școala archeologică
ardeleană care se formează în jurul lui Pósta Béla alcătuită din savanți ca Téglás Gábor, Téglás
István, Király Pál, Kuún Géza șiBuday Árpád reprezintă prima generație care se ocupă cu
acest cult oriental. Săpăturile archeologice inițiate de Asociația de Istorie și Archeologie din
comitatul Hunedoara ( Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat ) între 1882 și 1884 la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa a adus pe suprafață cea mai importantă descoperire mithraică din
Dacia. Mithraeumul din capitala provinciei est e și azi singurul cercetat sistematic, descris într –
o manieră precisă, tipică pozitivismului german. Monografia și catalogul lui Király Pál din
1885 este și azi singura lucrare adecvată în literatura de specialitate, recenzat și primit pozitiv
și de liter atura internațională63.Tot ei descoperă mithraeumul din Decea Mureșului în 1888,
publicat foarte laconic de Herepei Károly64.
61Petolescu, C., Templul mithraic de la Slăveni ,In: Apulum XIV, 1976, pp. 455-463.
62Alicu, D. –Pescaru, R., op. cit.,pp. 78-81.
63Cumont, Franz, Mithrasemlékek Magyarországon , In: AÉ XIII, Budapest, 1893, p. 34.
64Takács, M., Date inedite în legătura cu mithraeum -ul de la Decea într -un manuscris de la începutul
Secolului,In: Apulum XXIV, 1987, pp.173-177.

18Activitatea acestui grup este marcată de o serie de articole despre cultul lui Mithras și
despre bogatul material archeologic desco perit la sfărșitul secolului XIX .Introducerea lui
Kuún Géza la monografia lui Király este o curiozitate științifică. Prin informațiile sale
uluitoare și observații agere, contele relevă stadiul cercetării mithraice și cu o afirmație
cutezătoare dar confir mată de viitor, spune că „ lucrarea lui Király va fi o monografie
indispensabilă ”65.
Cel mai mare lucrare din secolul XIX despre cultul lui Mithras în Dacia totuși, rămâne
opera magna lui Cumont, Texteset monuments figurés relatifs aux mystères de Mithra I -II,
Bruxelles, 1894 -1900.
După masiva publicație din această epocă interesul se schimba în știința archeologiei. Din
epoca interbelică sunt importante lucrăriile și săpăturile lui Constantin Daicoviciu, Mihail
Macrea, Octavian Floca și Dumitru Tudor. Corpu sul lui Cumont este completat de articolele
acestor savanți, dar materialul archeologic nu era analizat (de multe ori nici publicate), iar din
săpături –nefiind sistematice -nu putem confirma existența noilor sanctuare.
Dinamismul științific pe plan int ernațional (școala lui Vermaseren și conferințele
internaționale despre mithraism) influențează foarte puțin cercetarea mithraismului în
provincia Dacia, cel mai importantă lucrare privind această temă fiind iarăși a unui savant
străin, M.J. Vermaseren (Vermaseren, M.J., Corpus Inscriptionum et Monumentorum
Religionis Mithriacae I-II,Haga,1956 –1960).Din această epocă cea mai imortantă
descoperire este cea de la Pojejena, care a avut și un ecou internațional66.Bibliografia din anii
'60 și '70 este foar te bogată și se caracterizează prin completarea corpusului lui Vermaseren .
Recent putem constata un interes progresiv în evoluția cercetării, acest având un caracter
suplimentar și de adaos pentru lucrările anterioare, de multe ori superficiale. Există mai multe
cercetări archeolgice la Apulum67și cea mai actuală cercetare fiind săpătura sistematică de la
Porolissum.
65Király P., op.cit.,p.10.
66Gordon, R., Some iconographical notes on the Pojejena reliefs , In: JMS vol. 2., 1977 -78, pp.73-77.
67Atestarea mithraeumului lăngă sanctuarul lui Liber Pater. Current World Archaeology 10, 2005, p. 45.

192.2. Problemele cercetării
Rezultatul acestor cercetări seculare este un material arheologic imens, alcătuit din peste
300 de piese: reliefur i, altare votive, dedicații, inscripții și o mulțime de small finds specifice,
necercetate cu atenția potrivită. Acest matarial archeologic este analizat variabil, de multe ori
fără contextul archeologic, istoric și politico -social al localității de proven iență.
În această colecție de surse putem integra și mithraeumul, sanctuarul specfic al cultului,
care-așa cum am constatat în capitolul anterior –trebuie analizat integral, și nu separat de
obiecte provenite din el. O micro -lume reconstruită, mithraeu mul reprezintă calea și șansa
comunității mithraice de a recrea mitul zeului. Este totodată și un simbol al statutului social și
material al comunității, fiind –ca orice sanctuar -o sarcină semnificativă pentru o comunitate.
După bibliografia română și i nternațională în Dacia sunt atestate arheologic sau epigrafic
șaptesanctuare: cele din Decea Mureșului68, Slăveni69, Doștat70,două la Colonia Nova
Apulensis71, Colonia Aurelia Apulensis72și Ulpia Traiana Sarmizegetusa73(dintre care a fost
cercetat și publi cat sistematic doar mithreaumul din Sarmizegetusa). În rest, literatura de
specialitate este incertă. Se presupune existența unor lăcașuri de cult mithraice în Valea
Cernei, Peștera Veterani, Romula, Porolissum, Pojejena, Potaissa, Vințu de Jos și Cincșor. În
articolul său din 200274, Dorin Alicu prezintă o inscripție care menționează reconstruirea unui
edificiu de cult în Sarmizegetusa de Sextus Valerius:
Invi[cto Mithrae?] / pro salvte et memoria Sex(ti) V[al(erii) … Col(oniae)
/ Ulp(iae) Trai(anae) Aug (ustae)?] / Dac(icae) Sarmi[zeg]etv[s(ae)] t[empl]um [vetustate
conlapsum restituit ]/ Sex(tus) Vale[rius …]75
Inscripția, care cu siguranță nu provine din săpăturile lui Király Pál din 1882 -84–după
presupunerea lui I.I. Russu și Dorin Alicu -putea fi o dovadă existenței unei mithraeum pe
unul din dealurile de lângă râul Breazova. O descoperire neașteptată a unui încăpere boltită din
68CIMRM 1930
69CIMRM 2165
70CIMRM 2008
71CIMRM 1953, Pioariu, I. ,Cultul zeului Mithras la Apulum și împrejurimi (Le culte du dieu Mithras
a Apulum et ses endroits ,.In:AUA, 2000-2001, 4-5, pp.25-35.
72CIMRM 1968, Haynes, Ian, The Shrine of Liber Pater ,In: Current World Archaeology, nr.10, pp. 38 -45.
73CIMRM 2027
74Alicu, D., Addenda la repertoriul templelor romane din Dacia . In: Apulum XXXIX /2002, pp.201-235.
75Piso, I.,Epigraphica (III) , In: AMN, 12., 1975, pp. 172-174.

202001 pe dealul Delineștilor arată o răspândire mult mai largă a cultului mithraic în capital a
provinciei76.
Se observă deci un număr mare de locuri unde se presupune existența unor comunități –și
totodată sanctuare -mithraice ( fig.XXXVI). În cazul celor de la Sarmizegetusa, Decea
Mureșului și Apulum suntdoveziincontestabil e laexistenței un orsanctuaremithraice(însă
nuneapărat mithraeum). În celalalte cazuri situația este mai problematică în lipsa unei definiții
a mithraeumului.
Prin natura și numărul surselor pare evident că existau sanctuare mithraice în Dacia, însă
existența acestora este foarte greu de încadrat cron ologic. Atestarea sanctuarelor mithraice
reprezintă principala problemă a cercetării mithraice din Dacia, astfel și ținta lucrării noastre.
Rezumativ, putem constata și următoarele probleme:
-nu cunoaștem contextul in situal materialului archeologic;
-nuexistă cercetări sistematice în aceast domeniu (singura excepție este
mithraeumul din Sarmizegetusa);
-materialul arheologic (epigrafic și figurat) cu proveniență cunoscută dovedește
doar prezența cultului, dar nu direct și existența unui mithraeum;
-în lip sa informaților nu putem cunoaște numărul adepților, care ar ajuta la
identificarea unui sanctuar;
-numărul localităților cu sanctuare mithraice presupuse este foarte mare, iar
proporția orașelor în această listă este prea scăzută;
-existența unei comunităț i mithraice într -o așezare mică nu este imposibilă, dar
asta nu indică și prezența unei sanctuar;
-literatura de specialitate folosește greșit termenul „mithraeum”: existența
cultului și atestarea materialului cultic nu indică direct prezența acestei formă
architecturală și sacrală unică.
2.3. O alternativă de cercetare
Un mod pentru elucidarea acestor probleme este definirea următoarelor noțiuni: cult,
comunitate și locul sacru. Relația între acestea putem defini astfel: conținutul sacrului –
76Alicu, D., op. cit.,2002, p.222.

21protagoniștii sac rului-locul sacrului. Fiecare dintre aceste au un material arheologic aparte.
Aceste însă se interpretează doar împreună. Prezența cultului se dovedește cel mai ușor prin
urme ale locului sacru și ale comunității, ale obiectelor cultice, ale reliefurilor și surselor
epigrafice. Prezența comunității iarăși se evidențiază prin prezența obiectelor cultice și a
surselor epigrafice, care menționează numele dedicanților. Cele două se află totodată într -o
relație de cauzalitate: comunitatea este purtătoarea cul tului, deci cultul nu există fără
comunitate și viceversa. Însă prezența locului sacru , a sanctuarului mithraic, este mai greu de
atestat. Existența cultului și a unei comunități nu indică direct prezența unui mithraeum77. Din
analogii știm o serie de exemp le care arată că „locul sacru”, unde comunitatea religioasă trăia
viața lui spirituală, poate sa fie în casa unui om bogat, în thermae, într -o peșteră, lângă un
sanctuar mare a unui zeu oriental etc. Locul sacru, „micro -lumea mithraică” este mai degrabă
untermen teologic și nu architectural. Totuși, în unele cazuri putem distinge un cadru
architectural bine definit care se diferențiază de sanctuare clasice și, având o formă și elemente
specifice, nu este doar un fenomen teologic dar și architectural. Mithr aeumul de acest gen –
strict diferențiat de celelalte posibilități de a practica cultul -este o raritate archeologică nu
numai în Dacia, dar și în alte provincii. Putem astfel dinstinge doi termeni: locul sacru
mithraic (care este un fenomen mai degrabă t eologic, pe care îl vom analiza mai târziu) și
mithraeumul , tot un loc sacru mithraic (de altfel și un termen teologic) dar definibil și tangibil
în sens architectural. Mithraeumul astfel este o clădire cu un singur scop de utilizare: de a
servi cultul lui Mithras și a recrea lumea teologică a acestuia.
Prezența și natura unui mithraeum într -o localitate este determinat de mai mulți factori:
contextul temporal (epoca din care provin sursele), numărul și compoziția etnică și socială a
credincioșilor, starea financiară, statutul politico -social al așezării și poziția geografică a
acesteia.
Numărul credincioșilor –care reprezintă unul dintre cei mai importanți factori al cultului –
este foarte greu de precizat în cazul Daciei, aproape imposibil, deoarece nu se cunoaște exact
numărul și compoziția etnică a locuitorilor din spațiul urban, iar lumea rurală romană este
aproape necunoscută ( fig. XXXVI )78.Situația financiară a unui localitate însă este mai ușor de
închipuit datorită poziției și ierarhiei sale, a locuitoriilor și a celorlalte complexe arhitecturale.
77Mithraeum în sensul care vom analiza în capitolul ur mător.
78O sursă aproape unică este album cultores de la Vindolanda. Vezi in: Turcan, R.: op.cit., p.251.

22În lipsa surselor și luând în considerare principale probleme prezentate mai sus, propunem
un set de criterii, după care putem preciza existența unui mithraeum.
Existența acestuia -indiferent de dime nsiuni și natura sa arhitecturală –este sugerată prin
următoarele date:
-atestarea arheologică a sanctuarului (existența propriu -zisă a mithraeumului);
-altar central de mari dimensiuni, care reprezintă scena tauroctoniei elaborat
într-un mod artistic (cu s cop reprezentativ);
-small finds specifice: după cercetări recente din mai multe sanctuare mithraice79
se poate observa esxistența unui material arheologic specific în cultul și practicile
mithraice;
-surse epigrafice care menționează direct și indiscutabil existența unui sanctuar
mithraic sau a unei comunități mithraice cu un număr mare de practicanți80.
În continuare vom analiza în detaliu -ca spațiu arhitectural și sacral -mithraeumul după
aceste criterii, încorporând contextual materialul arheologic p rovenit din sanctuare.
3)Mithraeum: spațiul arhitectural și sacral
3.1. Spațiul sacral în reflecția arhitecturii: defin iția mithraeumului
Sanctuarul ca spațiu arhitectural este întotdeauna reflecția unei comunități și mentalități
religioase, a teologiei și a ritualului. În antichitate sanctuarul reprezenta un element cotidian
dar totodată sacral, unde profanul și sacrul, cele două elemente esențiale ale omului antic s-au
întâlnit într-o armonie care se manifesta și arhitectural. Acest spațiu seschimbă doar prin
reforme teologice, odată cu marile procese și schimbări socio -spirituale care crează noi idei,
noi zei și astfel noi spații pentru un pa ntheon și spiritualitate recreată. Marile reformepolitico-
sociale schimbă și teologia, „religia” oficială, iar acestfenomen semanifest ăși în arhitectura
79Martens, M., The mithraeum in Tienen (Belgium): small finds and what they can tell us ,In: Roman
Mithraism: the evidence of small finds, Bruxe lles, 2004, p. 26.
80Cazul menționat de la Vindolanda.

23spațiului sacral. Sanctuarul se schimbă deoarece „conținutul” și „scopul” lui seschimbase.
Treptat devine un spațiu aparte în cadrul natural , o microlume și singura poartă „oficială” spre
lumea zeilor .Temenos-ul te mplelor reprezintă această segregare, iar arhitectura clădirii
reflectă starea actuală a teologiei și spiritul epocii. Astfel putem constata, că prin evoluția și
tipologia sanctuarelor putem reconstrui nu numai principale trepte ale schimbărilor religioas e
(manifestat eoficial și local ) dar și momente lecele mai importante din istoria politică și socială
a unei comunități.
Acest fenomen îlputem observa și în architectura sanctuarelor și templelor Egiptului antic,
unde structura architecturală, formele ș i elemente de construcție sau c âteodată chiar și
materialul construcției a uun caracter și un conținut teologic, dăruind acestui spațiu nu numai
un caracter arhitectuaral specific, dar și un ulsacral, spiritual. Tempelele egiptene devin
reflecții ale sufle tului și itinerarii în piatră a zeilor, un drum și ocălăuz ăpentru suflet și spirit .
Acest fenomen se manifestă și în lumea greacă, unde evoluția spațiului sacral reflectă
totodată și o istorie a mentalității și a filosofiei grecești ( fig.VIII).Aiciregăsim
supradimensionarea caracterului estetic a elementelor architecturale. Aspectul templelor
grecești se suprapune structurii sale, care r ămâne să fie reflecția spiritualității și a ritualului.
Acest fenomen este detaliat și în „ De Architectura”, opera lui Vitruvius,81unde autorul antic
prezintă caracteristicile arhitecturii templelor grecești. Dorința de frumusețe și înclinația spre
estetica supraumană se manifestă prin apariția măsurilor și unităților specifice ( δίμοιρος,
ἔφεκτος, μονάδες) prin carespațiul fizic, arhitectural devine altceva dec ât o creație practică și
materială. În aspirația spre perfecțiune, grecii crează τέλειος-ul, numărul „perfect”, care
devine etalonul acelei αναλογία , a simetriei și a perfecțiunii arhitecturale. Perfecțiune ași
utilitarismulprecis conceput nu este doar rezultatul geni ului matematic și arhitectural, ci
devine reflecția sanctității, a teologiei și sacralității pecarelecunoaștem mai detaliat prin
surse literare82.
În opereleantice „sanctuarul”, spațiul sacral este detaliat mai ales din puct de vedere
științific, arhitectural, latura sa teologică fiind rar atinsă. Sanctuarele antice au un caracter
temporal și spațial: nu există principii generale regăsite la sanctuare egiptene și grecești sau
grecești și romane. Exi stă întotdeauna caracteristici locale și spațio -temporale, care reflectă
81Vitruvius, De Architectura . Volumul III, caput 1 -2.
82Marcus Tullius Cicero, De natura Deorum.

24cumva ace amentalité,spiritul epocii. Există asemănări formale între sanctuarele egiptene,
grecești și romane. Vitruvius înșiră niște planuri tipice, tipologizând astfel templele gre cești în
prostylos, peripteros, pseudodipteros, dipteros și hypaetros.
Aceste forme și planuri sunt importante și în analiza structurii sanctuarului mithraic, care
reprezintă o anomalie în istoria arhitecturală a templelor antice datorită formei și
caracteristicilor unice83.
Așacum s-a menționat deja, s tructura arhitecturală a mithraeum -uluieste o parte integrală a
misterelor mithraice , acesteaneexistând fără aceast ămicrolume sacr ă specifică84.
Remarcabil ăeste similitudinea între sanctuare lemithraice din întreaga Imperiu. Aproape
toate sanctuare leau aceași structură interioară. Există diferențe foarte mici între sanctuare le
din întreag ulImperiu (în general putem constata lipsa unor elemente specifice -de exemplu, de
multe ori lipsește pronaosul, sau nu putem distinge un aps idăcentral ă85, dar nu avem anomalii
majore).Această caracteristică presupune o teologie comună, esența cultului, care reg lează
arhitectura sanctuarului.
Evoluția structurii și a spațiului arhitectural, itinerarul cultului și mișc area socio -politic ăa
epocii putem constata prin analogia sanctuarelor mithraice din Imperiu (peste o sută de
sanctuare sunt atestate arheologic în întreagulImperiu Roman). Primele sanctuare mithraice
(Novae, Mogontiacum, Capua, Roma, Carnuntum, Pons Ae li, sanctuarul din Emerita Augusta
datată din 155 d. Hr., din Poetovio, din Visloc, Rozanec și sanctuare din Ostia: Mitreo degli
Animali din 160 d. Hr. și Mitreo del Palazzo Imepiale I din 162 d. Hr.) nu sunt diferite de cele
din secolul III sau IV p. Chr.Dacă această arhitectură nu are un precedent arhitectural și nu
putem constata o evoluție în formarea acestui lăcaș de cult, teoria lui Merkelbach și Tóth
István despre „Fondator ”și ateologieicreată și nu evoluată capătă noi perspective de
interpretare . Apariția bruscă a sanctuarului mithraic reflectă și itinerarul nedetectabil a
cultului. Lăcașul de cult, ca spațiu arhitectural probabil este rodul teologiei, deci s -a format
după ce teologia, esența și „conținutul sacral” era ugata format e(probabil l a sfârșitul secolului
I. d. Hr). Apariția și e xistența cultului însă nu este reflectată fidel de cronologia sanctuare lor
83White, L. M., Building God ’ House in the Roman World: Architectural Adaptation among Pagans, Jews
and Christians , Baltimore, 1990, pp. 47 -59.
84Beck, R.op.cit.,2006,p.103.
85Ca exemplu pentru un mithraeum incomplet: CIMRM 1148, sanctuarul din Gross -Krotzenburg.

25atestate. Acest fenomen presupune un alt spațiu unde se desfășura mistere lemithraice:
spelaeum-ul(grotă, sau numită c âteodată și „c rypta”86).
Spelaeum(antrum) este un spațiu subteran (nu neapărat arhitectural) , o „grotă” sau peșteră
unde se desfășoară ritualul mithraic. Grot amithraică reprezintă o microlume zoroastriană
(eikona kosmou ) recrearea universului, care poartă în sine nu num ai originea –sau influențe
incontestabile –a cultului ci și întreaga cosmogoni eși ritualul mithraic. Spațiul subteran, ca o
microlume recreată nu este o invenție mithraică. Așa cum Oswald Spengler afirmă: „ Basilici
creștine, culte ale Baalilor, evreilo r elenizați, a lui Mithra, al focului din templele mazdeene,
al moscheilor exprimă aceeași mentalitate: sentimentul criptei”87.Spelaeum-ulnatural s-a
găsit la: Bourg -Saint-Andeol, Schwarzerden, Zlodjev Graben, Rozanec, Modric, Pohorje
Duino88și probabil în această categorie se clasifică și Peștera AdamdinDobrogea89.
O grotă-fiind un spațiu natural, cu puține modificări interioare -nu pot fi analizată din
punct de vedere arhitectural. Este relevant doar scopul teologic și sacral al acestui spațiu, pe
care le vom detalia mai t ârziu.
Primele lăcașuri mithraice au fost, deci grote naturale (de aceea este mai greu de datat și
itinerarul cultului). Odată cu extinderea cultului, comunități mithraice apar și în zone urbane,
unde vor apărea noi forme arhitectu rale: sanctuare lemithraice.
Sanctuarul mithraic este o necesitate pragramtică izvorând din lipsa grotelor și peșterilor
naturale și a creșterii numărului de credincioși. Această formă arhitecturală va imita grota lui
Mithras, sp elaeumul subteran prin stru ctura sa interioară sau c âteodată prin așezarea ei
subterană, sau semi -subterană (cum este și în cazul sanctuarului de la Samizegetusa)90.
Sanctuarul mithraic, ca peorice entitate arhitecturală poate fianaliza tădupă așezare,
dimensiune, aspectul exteriorșiinterior.Adevăratadiferență și specificul sanctuarului
mithraic fată de temple legreco-romaneestelipsa de relevanț ăprimelor trei componente, care
devin astfel doar detalii secundare. Interiorul sanctuarului reprezintă însuși misterul mithraic,
astfel nefiind în primul rând o componență arhitecturală, ci mai degrabă spirituală, o vom
analiza doar în capitolul următor.
86CIMRM 309, László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p.151.
87Turcan, R. op.cit.,p. 246.
88http://www.carsosegreto.it/2009/12/il -mitreo-di-duino.html , 8.iunie,2010.
89Pintilie, M. op.cit.,pp.235-236. Vezi: CIMRM 716, 1442, 1457.
90Király, P.op.cit.,pp.15-16.

263.1.1. Așezarea sanctuarelor
După analogii leexistente , așezarea sanctuarului în localitate nu are nici o regulă
predefinită . Cunoaștem la Roma mai multe sanctuare instalate intr -un local al unuidomus
(mithreo Santa Balbina), în casa unor aristocrați înstări ți(mithreo lui Fabius Cilo), în vill ae
rusticae (la Marino sau l ângă lacul Albano). De asemenea găsim mithrea la adăpostul
magazinel or comerciale în cartierul portului fluvial al Romei, ori în grajdurile San Lorenzo in
Damaso. Mithraeum -ul de la Arles se află într -o anexă a circului , sau lângă drumuri
comerciale (Taunum, Germania91sau lângăomansiola Argentoratum) . Alte lăcașe sunt
atestatelângă sau chiar în interiorul termelor (termele lui Titus, Caracalla și Constantin sau
Therma del Mithreo în Ostia , iar cel mai recent un sanctuar mithraic din Héviz, Pannonia
încorporat probabil în băileunei villa urbana92).Există ex emple, când în lipsa unor spații
subterane -sau efectiv a spațiului în oraș -comunitatea mithraică s -au instalat un sanctuar în
interiorul unei cistern e, a culoarelor de serviciu, (sub spitalul de la San Giovanni)93.Foarte
frecvent-datorită rolului armatei în răs pândirea cultului -găsimmithraeum -ul lângă un cast ru
(multe exemple l ângă Zidul lui Hadrian -Caernarfon Mithraeum, Procolitia
Mithraeum,94Borccvicium Mithraeum95-sau de a lungul Limesului Germanicus: Saalburg96)
sau lăngă asezări și stații militare (Saarbr ücken,97lângăcastellum –uldin Ober-Florstadt98, la
Krotzenburg l ângăcastellum și cimitire99la fel cum este și în Tienen100).
Analiza sanctuarelor din Dacia –așa cum am remarcat -este dificilă datorită mai multor
factori. Singurul sanctuar cercetat sistemat ic este cel de la Sarmizegetusa. Mithraeumul din
Ulpia era așezat extra muros ,în panta unei coline pedirecțianord-est, pe malul stâng al
pârâului Apa Mică (părăul Hobi ța-Hobiczai patak)101. Fiind localizat totuși într -o zonă
locuită, este vorba despre u n sanctuar civil (probabil singur ulde acest gen). Sanctuarul din
91CIMRM 1052
92Müller R.,Római kori épület Héviz -Egresen. In: Ókor 2006/2, pp.89-92.
93Turcan, R., op. cit,p.249.
94CIMRM 844
95CIMRM 852
96CIMRM 1040, 1049
97Turcan, R. op. cit., p.248.
98CIMRM 1074
99CIMRM 1148
100Martens, M., op cit.,2004, p.26.
101Király, P.op. cit.,p.17.

27Decea Mureșului era așezată într-o încăpere subterană, fixat într -un zăcămănt aluvial, la 7 -8 m
diferență de nivel față de valea Mureșului. Incinta sacră se afla în apropierea așezării civil e și a
drumului roman care lega Apulum de Potaissa.102Sanctuarul de la Slăveni era așezată în
apropierea castrulul pe malulul Oltului103.Sanctuarul de la Doștat este cunoscut doar epigrafic,
așezarea luiexactă nefiind cunoscută. În Colonia Nova Apulensis pre supune existența mai
multor sanctuare. Unul descoperit în 1930 în grădina unui țăran, pe șoseauaFÎncoronării,
acestaservind ca loc de cult pentru soldații garnizoanei din Colonia Nova Apulensis (deci este
un sanctuar militar). Un alt mithraeum presupus a fost descoperit în 1921 în apropierea
castrului legiunii XIII Gemina104.Din Colonia Aurelia Apulensis este presupus un sanctuar
interesant, redescoperit în 2003în cadrul Proiectului Apulum construit în interiorul templul lui
Liber Pater (presupus deja și de Franz Cumont105). Singura dovadă este însă un altar votiv
dedicată lui Deus Invictus, epitet mult dezbătut de literatura științifică106.Așezarea
sanctuarelor în spații limitrofe în Apulum nu este un fenomen unic: avem analogii și în
Hedderheim, Ostia, Aqu incum și –probabil –Sarmizegetusa.
Presuspuse sanctuare din Pojejena107și Porolissum108sunt așezate în interiorul castrelor,
fenomen rar, dar întâlnitîn Imperiu109.
Analogii din imperiu și din Dacia arată foarte ilustrativ irelevanța locului și așezarea
sanctuarului mithraic în cadrul teritoriului ( pomerium ) orașului.
3.1.2.Dimensiuniile sanctuarelor
Sanctuare mithraice descoperit eaudimensiuni variabile. În funcție despre ce fel de
sanctuarevorbim (spelaeumnatural, un loc trasformat în mithraeum sau sanctua r mithraic -așa
102Pintilie, M. op.cit.,p.232.
103Ibidem.p.233, Petolescu, C., op.cit.,1976, p.456.
104Redescoperit în 2008. Vezi: http://www.ziare.com/alba -iulia/lifeshow/templu -dedicat-lui-mithras-in-
vechiulapulum -619367, 1. iunie, 2010.
105CIMRM 1968
106Sanie, S., op. cit.,1974-75, pp. 331 -337.
107Pintilie, M, op.cit.,p.238., Gudea, N. -Bozu, O., A existat un sanctuar mithraic la Pojejena ? In: Banatica
IV, 1977, pp. 117 -130, Alicu, Dorin ,Templul lui Mithrasde laPojejena (jud. Caraș -Severin) (Le
temple de MithrasdePojejena),In: Sargeția, 1999 -2000, 28-29, nr. 1, pp. 219-220.
108Alicu, D., op.cit.,2002, pp. 231-233, Marcu, F., Places of worship in the Roman forts of Dacia ,In:
AMN, 41 -42/1, 2007,75 -105.
109Exemplul din vicusul din Intercisa este la fel de incertă.
(www2.rgzm.de/Transformation/Magyarorszag/Chapter_III_Origin_of_vici_HU.htm) -15. Iunie, 2010.

28-zisulmithraeum ) putem constata existența mai mult orcategorii. Interesant este că
dimensiunea sanctuarelor nu reflectă întotdeauna structura populațieiorașului sau a așezării
respective (un exe mplu ilustru este Ostia, unde majoritatea s anctuarelor sunt mai mici de 10 x
5 m). Acest fenomen probabil putem datora colegialității și caracterului familial , care erau
principii dominante în organizarea comunități i mithraice .
Edificii de cult dedimensiuni mici (în general încăper itransformat e)au o lungime sub
zece metri șiolățime sub cinci metri (de multe ori aceste sanctuare au planuri pătrate) și sunt
răspândite în orașe foarte populate unde există mai multe comunități vechi (Roma, Ostia –
Mithreo di Casa Diana, L. 2,45 m, l. -1,9 m110, PoetovioI.-L.-5,6 m, l.-5,57 m111, Aquincum) ,
în localități mai mici sau în locuri des populate (Decea Mureșului -L: 4,65 m, l. -4.15 m,
Lentia-L.-5,17 m, l. -2,7 m112,Fertőrákos -L.-5,2 m, l.-3,55 m).
Majoritatea sanctuarelor au dimensiuni de 10 -15×5-8 m, cu plan tipic dreptunghiular . În
general aceste edificii sunt clădiri în ălțate special pentru exercitarea cultului, cu o arhitectură
specifică. C âteva exemple din această categorie: Carnuntum II. -L.:12,5 m, l. -7,05 m113,
Aquincum III. -L.:15,3 m, l. -7,06 m,Aquincum II. -L.:15 m, l. -7,06 m114, Poetovio III. -L.:
14, 2 m, l. -6,85 m115,Mitreo di Felicissimo, Ostia -L.: 11,1 m, l. -10, 35 m116, etc.
Există câteva sanctuare cu o dimensiun imult mai mari. Acesteaîn general sunt edificii
civile, în orașe mari, cu o co munitate consistent (peste 50 de membri). În această categorie se
încadrează sanctuarul Carnuntum III. -L.:35 m, l. -8,5 m117,Mithreo di Therma Caracalla118și
mithraeumul I. din Sarmizegetusa119. Sanctuarul din capital Daciei după Kir ályPál „este unul
dintrecelemai mari din întreag ulImperiu Roman120”având o dimensiune extraordinară: L.:
44,23 m, l. -12.44 m. Pronaosul după calculele exagerate și mult prea analogice ale lui Király
Páleste cel mai mare din Europa: are o lungime de 17,94 m, cu 0,82 m mai lung decăt naosul
respectiv (L.:17,2 m). Sanctuarul a avut ziduri masive de 2 m121. Calculele lui Király sunt
110CIMRM 216
111CIMRM 1487
112CIMRM 1414
113CIMRM 1681
114CIMRM 1750
115CIMRM 1578
116CIMRM 299
117CIMRM 1682
118Clauss, M., op.cit.,p.43.
119CIMRM 2027, Pintilie, M., op.cit..pp.233-234.
120Király, P.,op.cit, p. 16.
121Ibidem.p.15.

29inexacte, folosind o metodă estimat ivă. A comparat doar proporția părților păstrate ( fig.IX), o
parte fragmentară din absida clădirii cu cele patru sa nctuare cunoscute arheologic de atunci:
Hedderheim I -II, și două sanctuare din Ostia după datele lui Habel și Visconti, considerând, că
celelalte analogii din imperiu sunt analizate superficial, iar majoritatea datelor au pierit sau
sunt inexacte122.Estimarealui a fost contestată ulterior de Cumont și Vermaseren.
Dimensiunea recalculată a mithraeum -uluisa schimbat astfel : L.-26 m, l.-12m.Peretele din
fundul cellei avea lungime exterioară de 6, 15 m și grosimea e 1, 50 m. Dimensiunile
interioare ale abs idei erau de 3,80 m iar pereții laterali groși de 1 m erau de o lungime
aproximativă de 4 -5 m. Zidul lateral continua în lungime de 8,3 m (cel din stânga) și 5,4 m
(cel din dreapta) în interiorul templului123. Cella era separată de naos printr -o rampă cu două
trepte, scoase de proprietarul terenului în 1879, care a scurmat și absida, descoperind prima
piesă124.
Sanctuarul din Decea Mureșului era de dimensiuni mult mai mode stecu lungime de 4,65 și
lățime de 4,15 m , cu un pronaos mai lat dec ât nava centrală125. Celelalte sanctuare din Dacia
romană nu sunt cunoscute arheologic, astfel nu avem la dispoziție nici o sursă exactă despre
proporțiilelor (după numărul de artefacte descoperite, sanctuare de la Apulum se încadrează
în categoria mithrae um-urilormari sau m ijlocii). Presupus ulsanctuar din Porolissum are
proporții mari 25 m lungime și 7,5 m lățime126.
Dimensiuniile sanctuarelor se diferă at ât de mult, înc ât și acest aspect devine irelevant
pentru utilitatea acestor edificii. Calitatea de mithraeum nu este, d eci, dată nici de poziție, nici
de dimensiuni.
3.1.3.Exteriorul sanctuarelor
Partea exterioară a sanctuarului mithraic este cel mai greu de atins, neavând o analogie
exactă(fig.X).O problematică reprezintă și lipsa unui interes deosebit față de acest aspect al
cultului și al sanctuarului mithraic. Cercetarea mithraică, așa zisă „ mithraic studies ” rar s-a
ocupat cu exteriorul sanctuarului, supradimensionând aspectul teologico -astronomic al
122Ibidem,p.12.
123Ibidem,p.11.
124Ibidem.p.17, CIMRM 2083.
125Pintilie, M., op.cit,p.232.
126Alicu, D., op.cit.,2002,p.231.

30spațiului interior. Cele mai bine păstrate sanctuare sunt cele din Ostia,Roma și cel din Dura
Europos127, dar nici aceste analogii nu sunt suficiente pentru o reconstruire fidelă. Totuși,
există câteva exemple reconstruite (Fert őrákos, Pannonia128,Aquincum II -Victorinus
Mithraeum,129Ostia Antica, Poetovio). Prin aceste exemple , prin caracterul provincial al
materialelor de construcție și al elementelor arhitectonice și prin sursele antice foarte laconice
putem afirma, că exteriorul construcției era secundar pentru comunitatea mithraică și nu
reprezenta un element apart eal misterelor lui Mithras. Aspectul frustal sanctuarelor lui
Mithras este și el partea integra ntăa cultului și a microuniversului mithraic. Exteriorul încă
era în legătura strânsă cu lumea din afară, iar aspectul monoton și simplu reflectă aspirația
omului spr e acel revelație și acel sentiment eliberator, în care credincioșii lui Mithras intră
treptat. „Inițierea” și fiecare moment al cultului este reflectată în corpul fizic al clădirii.
Exteriorul reprezintă astfel necunoscutul, umbra neagră a universului. Ese nța adevărată
rămâne închisă pentru cei inițiați.130
Materialul arheologic este cunoscut datorită săpăturilor arheologice sistematice. În analize le
recente foarte amănunțite și realizate cu metode și tehnici noi131elementele de construcție și
arhitectonice se bucură de o mai mare atenție. Modul și materialul de construcție ajută în
analiza st ăriimaterialea așezării, a comunității mithraice, faza și evoluția construirii și în
cazuri excepționale reprezintă o referință de datare.
Sanctuare mithraice –indiferent de dimensiunile l or-sunt ori din material mai durabil
(piatră, cărămidă arsă) , dar variabile prin modul de construcție (în general au utilizat opus
latericium șiopus incertum ).
Există exemple semnificative pentu schimbările materialului de construcț ie. Mithraeumul
III din Poetovio este o remarcabilă pildă de acest gen132. Prima faz ăa clădirii era din gresie,
iar faza a doua din cărămidă (opus latericium ). Asemănător este și cazul faimosului sanctuar
din Londinium133Walbrook, construit în prima fază din piatră de Kent ( opus incertum ).
127CIMRM 34, Cumont, Franz, Francis, Eric David, (ed., trans.,1975), "The Dura Mithraeum ", In:Hinnells,
John R.,Mithraic studies: Proceedings of the First International Congress of Mithraic Studies ,
Manchester ,I. pp. 151 –214.
128http://www.mithras.hu/. 1. Iunie,2010.
129CIMRM 1750
130Beck, R., op.cit.,2006, p.112.
131Monografiile despre sanctuare din Tienen sau Hawarti, amândouă descoperite în 1998.
132CIMRM 1578
133CIMRM 814

31În unele cazuri, sanctuare mithraice era înconjurate de palisade, semnând zona sacră și
terenul particular al mithraeumului sau al proprietarului. Astfel de exemple găsim la
sanctaurul din Tienen și Martigny134.
ÎnDacia,exteriorul sanctuarelor ni-lputem imagina doar parțial, din relatări mai puțin
fiabile (descoperiri din secolul XIX , reviste din aceea epocă135). Un exemplu din această
categorie este sanctuarul de la Decea Mureșului . Materialul de construcție a fost descrisă pintr-
un limbaj literar de Herepei Károly, manuscris redescoperit doar în 1985136.El afirmă, că
fundația sanctuarului era din tuf dacitic tencuit din lut negru.
Materialul construcției este cunosc utîn amănunțime î n cazul mithraeum -uluide la
Sarmizegetusa. Monografia lui Király prin stilul său pozitivist și prolix, prezintă foarte detaliat
și materialul de construcție a lsanctuarului137.Fundația conservată era realizată grosier cu
pietre aduse din vecinătate. Pavajul absidei era format dintr -un strat de cocc iopesto (opus
signinum ) cu o grosime de 5 cm. Pe fondul roșu al pere ților au fost desenate cu albastru
pătrate, legate între ele prin linii. Pereții erau construi țidin roci sedimentare, provenite din
părâul Hobi ța. Fragmente din acoperiș indică prezența u nei galeri icu tavan arcuit , sau chiar o
boltire semicilindrică, care imita grota mithraică. Király clasifică exteriorul sanctuarului drept
„neglijabil, modest și pripit, nedemn deartefacteleminunate provenite din interior”138.Nu s-a
găsit nici un element arhitectonic frumos elaborat, sau care ar indica un exterior aspectuos .
Dacă relatările lui Vladimir de Blaremberg sunt adevărate, avem relatări și despre
materialul de construcție a sanctuarului din Slăveni . Blaremberg scria în 1837:” s-auscos
multe sfăr âmături dinlăuntrul unei locuințe subterane, ale cărui podoabe fuseseră unse cu o
tencuială de gips zugrăvit în deosebit efeluri. Mai înainte în locul dinafară a locuinței zăcea u
încă cărămizile p ătrate de o mărime strașnică ce sem ănaucutemeliile unuiperistilce slujea
ca un fel de intrare înpomenita l ocuință. Pardoseala înlăuntru era asemenea cu cărămizi”139.
Exemplul din Sarmizegetusa , Decea și Slăveni , așa cum și analogii din alte provincii arată
irelevanța exeriorului al sanctuarelor mithraice, care c u siguranța indică un aspect teologic,
spiritual.
134Martens, M. op.cit.,p. 30.
135Curierul Românesc, Muzeul Național, Erd élyi Múzeum, Archeológiai Értesitő, etc.
136Takács, M.,op.cit.,p.173, Pintilie, M., op.cit.,p.232.
137Király, P.,op.cit., pp.17-19.
138Ibidem,p. 17.
139Petolescu, C., op.cit.,1976,p.458.

323.1.4.Definirea mithraeumului
După cum am observat locul sacru al cultului lui Mithras poate exista în mai multe tipuri de
edificii, foarte variabil prin așezarea, dimensiunea și exteriorul său arhitectural. „Conținutul” ,
teologia este una și homogenă în toate exemple cunoscute, fapt argumentat de materialul
arheologic provenite din interiorul acestor sanctuare, însă edificii le, ca entități arhitectonice ,
după cum am văzut sunt de o varietate mult prea mare și neiuniformizate de a putea vorbi pur
și simplu doar despre un mithraeum, ca tip de sanctuar al cultului mithraic. Ca șicorp
arhitectural, putem distinge mai multe feluri de edificii:
-Spelaeum:loc subteran de dimensiune modestă , de foarte multe ori o formațiune
naturală (grotă, peșteră, colț stâncos) care reprezintă fidel terenul mitic al grotei mithraice.
Caracteristic aobișnuit ă a unei sp elaeum este bolta semicilind rică(în orice fel, o încăpere
subterană -fig.XIII).
-Sanctuar mithraic: loc sacru de dimensiuni mici sau mijlocii , în general o clădire
multifuncțională sau transformată (din cisternă, villa, therma e, coridor, etc .)într-un sanctuar
mithraic, având interiorul și structura specifică a edificiului mithraic care reprezintă esența
teologică a a cestuia.Este ceamai răspândită forma arhitecturală în domeniu lrespectiv.
Prezența acestor sanctuare particulare reprezintă faza inițială a răspândirii cultului sau indică o
comunitate mică, restrânsă.
-Mithraeum: un templu roman speci alcu un plan drept unghiular , în general de
dimensiuni mari față de cele prezentate. Termenul este un terminus tehnicus al auctorilor
antici, des folosit pentru a defini edificiul de cult al cultelor orientale, sau de origine neroman ă
(serapeum, iseum). Termenul „mithrion ”(μιθριον)apare prima dată la Sozomenos (secolul V.)
și Socrate Scholastic uldin Constantinopol (secolul III p. Chr.)140.Este o entitate arhitecturală
cu o structură interioară specifică, și cu un aspect exterior modest. Mithraeumul -ca o clădire
separată și monofuncțională -este reconstruirea perfectă a lumii mithraice, locul sacru, unde se
desfăsoară ritualuri și inițieri mithraice. Prezența acestei form earhitectural esemnalează
răspândirea largă (civilă) a cultului , apare doar în orașe mari, cu o comunita te numeroasă -și
140László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p.238.

33nu în ultimul rând -înstărite, un mithraeum fiind întotdeauna și o povară materială
semnificativă pentru o comunitate.
Spațiul arhitectural și cel sacral este inseparabil în cazul templelor antice, dar în special în
cele mithraice. Totuș i diversitatea lor arhitecturală indică introducerea acest ei tipologiisimple,
care are ca directivă așezarea, dimensiunea și aspectul exterior , dar niciodată interior al locului
sacru dedicată lui Mithras141.
3.2.Elemente ale sanctuarelor mithraice din Imperiu și Dacia
În acest capitol vom analiza interiorul edificilor de cult a lui Mithras împreună cu elemente
interioare. Cum am remarcat anterior, dacă exteriorul sanctuarelor mithraice se diferă din mai
multe puncte de vedere, interiorul acestora reflect ace ași aspect unitar: microlumea mithraică,
unde fiecare element are o istorie sacră, un conținut teologic.
Analiza interior ului reprezintă și o încercare de abordare acultului mithraic.
Istoriografia mithraică s -a ocupat intens cu acest aspect al cultului, mai ales după anii 60’ și
70’, când aspectul astrologic și soteriologic al elementelor de cult a devenit o temă principală
în cercetare. În actualul stadiu de cercetare putem constata o exagerată abo rdare astrologi că,
care a devenit principal adirectiva î n analiza surselor materiale, dar și literare. Această metodă
este în pericol de a interpreta greșit realitatea arheologică , prin analiza mult prea exagerată a
textelor din perspectiva astrologică142.
Analiza structurii și a elementelor din interior se reali zează cel mai fidel prin analiza
comparativă a surse lor literare și arheologice . Unul dintre cele mai recente opere despre
surselemithraice list ează 219 surse literare, scris ede 60 de autori143, în care putem contura și
detecta foarte modest zeul și cultul lui, iar cele o sută sanctuare și 2500 de monumente și piese
mithraice reprezintă totalitatea surselor, din care cercetarea actuală încearcă să dezvăluie căt
mai mult din esența „misterelor” lui Mithras .
Planul sanctuarului este descris cel mai fidel de P orphyrios Malkhos (234 -305), al cărui
operă intitulată „ Despregrota nimfelor” (De antro n ympharum)144inspirată din alte surse
141Turcan, R., op.cit.,p. 249, Clauss, M., op.cit.,pp.42-43.
142Beck, R., op. cit.,2006, pp. 68 -87.
143László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,II,pp.175-189.
144Ibidem,p.270.

34antice (Eubulos, Numenios și Kronios) este o sursă de bază despre cultul lui Mithras roman.
Autorul prezintă evoluția templelor ( De antro n ympharum ,20)spunând : „În cele mai vechi
timpuri, când omul încă nu a gândit să construiască temple, oferea ofrande la zei în grote și
peșteri: în Creta în peștera Cyreinelor dedicau lui Zeus, în Arcadia lui Selene și Pan Lykeios
iar pe insula Na xos lui Dionysos.Asemăn ător, unde îlcunoșteau pe Mithras, l-au venerat în
locuri subterane”145.
Un alt pasaj din aceași operă se ocupă cu structura sanctuarului mithraic ( De antro
nimpharum, 5.6)146.O altă sursă despre structura și elemente din mithraeum pro vine din
Roma, unde o inscripție citează rândurile lui Proficentius despre grotele mithraice147.
Examinând aceste surse literare și analogii arheologice, structura interioară a unui sanctuar
mithraic se compună din următoarele părți ( fig.XI):pronaos (litera A), naos (literea B) al cărui
parte reprezintă podiumuri(litera C), altarul central (litera D) și cella sau absida (literea E)148.
3.2.1.Pronaos
Este primul element arhitectural din sanctuar .În cazul unui mithraeum este precedatde un
narthex149.Dacă luămîn considerare analogiilesanctuarelor din întreag ulimperiu, putem
constata, că acest element arhitectural, cu o funcție teologică redusă, sau „pregătitoare” apare
doar în sanctuare mijloci isau mari. O excepție izbitoare este sanctuarul micdin Decea
Mureșului150, unde nu numai că exista un pronaos, dar era și mai lat dec ât naosul sanctuarului,
o anomalie unică în Imperiu. Pronaosul în general este o singură încăpere mică și îngustă de
câteva metri , cu un plan pătrat, separat ă întotdeauna de naos de o intra re și câteva scări (Dura
Europos151, Procolitia152, Dieburg153). Tot în această categorie se încadrează și mithraeumul
din Sarmizegetusa, având un porticus de 1,82 m în lățime154iar pronaosul așa cum am
menționat după calculele lui Király avea peste 17 m în lungi me (este posibil, că autorul
145László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p.238 (traducere din maghiară).
146Ibidem,p.240.
147CIMRM 423
148László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p.239, Turcan, R., op.cit.,pp.249-250.
149CIMRM 844, CIMRM 2027
150Takács, M.,op.cit.,p.175.
151CIMRM 34
152CIMRM 844
153CIMRM 1246
154Király P., op.cit.p.16.

35calculase și narthexul în lungime). Nu cunoaștem numărul scărilor din mithraeumul dacic,
reconstrucția savantului maghiar fiind doar o copie amithraeum -uluidin Heddernheim, care
este singurul sanctuar cu șapte scări care du ce din pronaos în naos155.
În unele cazuri pronaosul este împărțit în mai multe încăper i. Astfel de exemple cunoaștem
din Martigny156(fig.XII) și Aquincum II157. În mithraeumul din Martigny găsim o încăpere
mică și pătrată pe partea de nord-esta pronaosului, iar în Aquincum II există două încăperi
mici cu funcții diferite.Unul dintre cele mai complexe sanctuare este cel din Camulodunum,
Britannia158, datorită mai multor faze de construcție.
Cunoaștem anomalii, unde pronaosul este disproportiona t(pronaosul san ctuarului Casa di
Diana din Ostia este de aceași mărime cu naosul159).
Rolul pronaosului este încă dezbătut, materialul arheologic bogat însă subliniază c âteva
aspecte de utilizare. Clauss arată, că ace steîncăperierau folosite ca apparatorium șileonteum
(λεοντειον)160, dar nu este imposibil, c aîn cazulsanctuarelor mai mari, aceste încăperi
reprezenta locuințele antistes-ilor161.În apparatorium erau depozitate accesorii și obiec te
uzuale ale cultului mithraic, iar leonteum , „ camera leului” reprezintă o încă pere misterioasă,
care este încă larg dezbătută de literatură de specialitate162.
Un element al acestei încăper ieste o statuie a „ bărbatului înconjurat de un șarpe”163(fig.
XIV-XV).Problematica acest eifigurimitice, greu identificabil ăeste o gaură neagr ă în
literatura de sp ecialitate. Există mai multe statuie164descoperit eîn pronaosuri sau în fața
naosului, care reprezintă un tânăr înconjurat de un șarpe, câteodată cu un cap de leu, cu do uă
sau patru aripi, ținând o cheie sau fulgere în mână. De multe o ri esteasociatde un glob decorat
cu un simbol al literei „X”165. În literatura de specialitate pentru un timp îndelungat acest
personaj mitic, alegoric și după aspectul lui, sincretic a fost interpretat ca „Arimanius”, zeu cu
155Clauss, M. ,op.cit.,p. 45.
156http://www.marti gny.ch/pagetype.cfm?page=pages/fr/culture_archeologie.cfm&sousmenuId=32&section
=5,8. Iunie, 2010.
157CIMRM 1750 și Clauss, M., op.cit.,p. 45.
158CIMRM 829
159CIMRM 216
160Clauss, M., op.cit.,pp.45-46,Μerkelbach, R., op.cit.,p.102, Ciotti, U., Due iscrizioni mitchriace inedite ,
In: Hommages à Maarten J. Vermaseren, Leiden 1978, pp. 233-246.
161Király P., op.cit.,p.19.
162László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,pp.143-153.
163Idem., Beck, R., op.cit.,1984, p. 2033.
164CIMRM 3 12, Aion din Merida, Arimanius din Fagan mithraeum -Ostia, Leontocefalul din Sidon (vezi
figuri), CIMRM 1326.
165Ibidem. p.148.

36origini în Rigveda, apărute d oar în câteva inscripții și surse166.Doar o singură sursă figurată
există, care menționează acest bărbat înconjurat de șarpe ca „Arimanius”, contextul fiind însă
contestat și analizat de Hinne lls167. Astfel asocierea acestui personaj leontocefal, înconjurat c u
șarpe cu Arimanius este greo aieși neargumentat ă. Despre natura acestui personaj cea mai
detaliată descriere provine dintr -un papyrus magic din Theba168,care spune că silueta acestui
personaj mitic era pictată pe pielea unora, iar leontocefalul vărsa foc. Cercetarea actuală
afirmă, că acestă figură car e păzește intrarea sanctuarului -fiind primul element magico -mitic
cu care credincioșii întâlnesc intrând în sanctuar –este un aspect a lui Mithras, în care se
contopește Cronos (Saturnus) zeul timpului și o crotitor al planetei Saturn cu Helios (Sol)
simbol al Soarelui. Capul de leu este un simbol solar, al focului iar șarpele (c âteodată
prezentat împreună cu ouă, simbol orphic al genezei) este simbol al Timpului (Cronos).
Această asociere este interpretată c a un moment astronomic: Soarele se află în Leo, care are ca
prima treimeîn Saturn169. Această figură indicăun moment astronomic, iar personajul –cași
alte figuri mitice, cu aspect eschematicereluate din iconografia lumii clasice -reprezintă
aspecte alelui Mithras.
Leonteumul și figura lui „Arimanius” esteprobabil unul dintre cele mai importante
elemente sincretice din mithraeum, o dovadă al evoluției în cadrul roman al acestui cult. L ângă
zeul misterios din așa -numitul„leonteum”, narthexul și pron aosul adăpostea mai multe altare
votive, dedicată altor zei: Mercurius în Heddernheim II170,Silvanus în Ostia171și o zeiță
neidentificată la Procolitia, Britannia172.
Materialul arheologic descoperit din pronaos este foarte semnificativ în cazul
mithraeumulu i din Sarmizegetusa. Un element important descoperit în anticamera sanctuarului
este un altar votiv de dimensiuni mari cu o inscripție intactă (vezi în catalog: nr.: 19). Este
singurul element de mari dimensiuni descoperit în această încăpere, celelate găs ite în pronaos
fiind obiecte mici, utilizate în procesul de cult (opaițe, ceramică, piese de castroane -nr.:5-6,și
nr.: 12-15).Nu cunoaștem exemple, unde pronaosul ar fi aglomerat de obiecte cultice, ce ea ce
indic ă, că credinciosul intrând aici nu ne afl a încă în contact direct cu ace amicrolume
166CIMRM 222, 369, 834, 1773.
167László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p.147.
168Ibidem, pp.144-145.
169Ibidem,pp. 149-152.
170Király P., op.cit.,p.19.
171Idem.
172CIMRM 844

37mithraică, ci intra în anticamera acest eia, unde au început purificarea și metamorfoza
spirituală, câteodată chiar fizic (sunt exemple, unde pronaosul conține un bazin ritual173).
Aceste obiecte reflectă această ut ilitate al anticamerei, care a servit ca un apparatorium, în
cazul sarmizegetusan .
Pronaosul din punct de vedere arhitectural este un element simplu și lipsit de elemente
specifice arhitectonice și estetice, dar reprezintă partea integrală a sanctuarului interior, a
acestui microlume hipersensibilă din punct de vedere teologic.
3.2.2.Naos
Naosul este partea centrală și cel mai mare al sanctuarului mithraic. În cazul unei
mithraeum tipic, naosul reprezintă încăperea cea mare din sactuar, având o lungime dublă , sau
în orice sens, mai întinsă dec ât pronaosul. Acest spațiu este nu numai un complex arhitectural
compozit, dar și un spațiu sacral esențial, unde se desfăsoare majoritate evenimentelor și a
proceselor din viața comunității mithraice. Naosul reprezintă „Totul mithraic”, centrul
universului pentru cultoresMithrae . În acest subcapitol vom analiza naosul doar ca spațiu
arhitectural și arheologic, partea teologico -spirituală a spațiului respectiv ovom detalia în
capitolul următor.
Structura naosului este la fel de variabil ăcum am văzut și în cazul pronaosului. În ciuda
faptului, că există o formă și o structură schematică, care urmărește o serie de reguli teologice,
fiecare element având locul lui potrivit, putem constata o varietate mare în structura nav ei
centrale.
Naosul –fiind o încăpere subterană -este separat de pronaos prin scări care coboară jos.
Singurul mithraeum, unde există șapte scări (număr simbolic, care reprezintă treptele inițierii)
este mithraeumul II din Heddernheim174. De foarte multe ori există și un porticus care separa
cele două încăperi, ușor înclinată spre partea stânga (sanctuarul din Dura Europos175).Aceste
reguli însă în realitate rar se respecta, cunoaștem exemple unde poartanaosului lipsește:
173Clauss, M. ,op.cit.,p. 45.
174CIMRM 1108
175CIMRM 34

38Stockstadt176, sau spaelum -uri dinOstia. Naosul era împărțit în trei „nave” paralele, uneori
având și încăperi laterale și un peristil177.
Elemente structurale principale din naos sunt: statuile gemeni al dadoforilor , Cautes și
Cautopates, cele două bănci ( podium)care reprezintă astfel n avelaterale și spațiulliberdintre
cele două podiumuri ( nava centrală ) cu adâncituri în pâmănt . În general naosul și absida în
sanctuare mithraice nu erau separate cu nici un element arhitectural specific. În mithraeum
apare câteva trepte de scări sau un zid simbolic care separa aceste teritorii sacre. Chiar dacă
arhitectural este greu de separat na osul deabsida178,această reprezintă o entitate cu deosebită
importanță din punct de vedere teologico -spiritual, astfel vom analiza separat.
Primul element al naosului reprezintă statuile gemeni lora lui Cautes și Cautopates ( fig.XVI
și XVII). Reprezentarea lor apare prima dată pe aceste statui simbolice, așezate nu întâmplător
lângă poarta naosului, dar le găsim și pe altarul central lângă scena tauroctoniei. Uneori
statuile sunt înlocuite cu altare votive de mare dimensiuni d edicate celor doi dadofori sau cu
niște stele votive179.
Numele lor sunt atestate pe mai multe inscripții epigrafice ( cel mai elocvent pe inscripția
din Heddernheim, CIMRM 1127 și Poetovio III)și literare ( De antro n ympharum 24-25180).
Geneza etimologică a celor două personaje nu este cunoscută, astfel tema reprezintă o
dezbatere vie în literatura de specialitate181.Numele lor au origini grecești sau persane, având
ca râdăcină „ καιειν ”(a aprinde) și„πατειν ”(a călca).Astfel Cautes însemna „cel care aprinde
focul”, iar Cautopates „cel care calcă focul (stinge focul). După Visy Zsolt, rădăcina
cuvântului are origini persane (pateisthai)182.Cele două personaje apare cu făclia în mână
(Cautes, c are se află în stânga lui Mithras are făclia înclinată sus, iar Cautopates invers , dar
poziția lor se variază după regiuni183) cu picio areleîncrucișate, vestimentația persană, cu
boneta frigiană, având păr creț și bogat . Cei doi se uită spre făclia lor apri nsă cu un chip banal,
176CIMRM 1209
177CIMRM 34
178CIMRM 1158 –Mithraeumul din Stockstadt, Mithreo di Sette Porte, Mithreo di Sette Sfere, Brocolitia,
Capua mithraeum.
179CIMRM 1127, CIMRM 1347. CIMRM 1591,CIMRM 1734, etc.
180László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,pp.138-139.
181Visy, Zs., The name of Cautes and Cautopates , In: Acta Classica Universsitatis Scientiarum
Debreceniensis XV , 1979, pp. 51-53., Gordon, R., The sacred geography of a mithraeum –the exemple of
Sette Sfere, In: JMS, vol. I, nr. 2,1976, pp. 119-168, Beck, R., Cautes and Cautopates, In: JMS. vol. II,
nr.1, 1977, pp. 1-17.,László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,pp.136-143.
182Visy, Zs., op.cit.,p.51.
183În provincii danubiene Cautopates apare mai des pe partea stângă.

39elaborat într -un stil clasic. De multe ori apar menționați ca „ băieți gemeni ” sau „fratres ”184
dar există și anomalii, când Cautopates apare mai bătrân. Asemănarea lor cu Mithras este
evidentă, deci și aici avem în față o interpretare și un aspect astrologic a zeului roman.
Mithras apare c âteodată ca o „triad ă” cu cei doi (așa apare într -o scrisoare a lui Pseudo –
Dionysios Aeropagites trimisă lui Polycarpos185).Simbolica celor doi sug ereazăfoarte direct
antiteza universului, dar și op oziția, contrastul fenomenelor cotidi ene.Fenomenologia
contrastului -ca tematică filosofică, analizată și de neoplatoniști dar ,anticipat, și de Hera iclit-
capătă o formă astrologică în simbolistica dadoforilor. Cautes și Cautopates prin esența lor
astrologică fac parte din complexul teologic al sanctuarului, dar reprezintă totodată și o latură
filosofică a mithraismului: ei sunt antiteze, fețe diferite, dar în Mithras se unesc într -o singură
persoană. De aceea putem constata că cei doi sunt aspecte teol ogice ale lui Mithras.
Simbolistica lor putem rezuma astfel186:
Cautes Cautopates
-Răsăritul (Soarele tânăr)
-Dimineața
-Sol
-Primăvara
-Căldură
-Sud (ieșire din Pământ)
Iarna-Apusul (Soarele bătrân)
-Noapte
-Luna
-Toamnă
-Frig
-Nord ( intrare în Pământ)
-Vara
Cautes și Cautopates în Dacia sunt cunoscu țimai ales prin rep rezentări figurate în relief
(peste o sută) , și mai rar sculpturale. Cele mai semnificative sunt statui leprincipale care îi
reprezentaudadofori în naosul sanctuarului din Sarmizegetusa (nr.:21 și 22 în catalog ).
Probabil o statuie provenită din naosul unei sanctuar reprezintă și piesa descoperită la
Apulum187, care are 92 cm înâlțime, vestimentație orientală dar fără picio areîncrucișate și fără
făclia tipică.
Al doilea element structural din naos rep rezintă podiumul (fig.XVIII).
184CIMRM 308
185László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit.,I,p.136.
186Beck, R., Cautes and Cautopates, In: JMS, vol ume II, nr. 1., 1977, pp. 1 -17.
187CIMRM 1957

40Aici se desfăsura marea parte a ritualurilor. Era două bănci dreptunghiulare șiparalele, cu
lungimi diferi te(de la 2-3 m până la 10-15 m) din piatră sau în cazuri sanctuarelor mici, din
lemn188. De foarte multe ori aceste bă nci erau acoperite cu mozaic sau vopsite189. În general,
podiumul era dublat de o bordură destul de largă, pe care puneau recipientele de hrană și
băutură.Peste,sau rar, chiar în fața podiumului erau afișate în număr impresionant reliefuri
votive a dedican ților, care reprezintă azi surse importante nu numai în onomastica
credincioșilor, dar și în reconstruirea vieții spirituale ale comunității și al misterelor mithraice.
Podiumul mithraeumului din Sarmizegetusa -dacă considerăm estimarea lui Kir ály
plauzab ilă-avea o lungime de peste 18 m și o lățime de 1 -2m.Podiumul era învelit de un
strat de cement în grosime de 0,05 m. Kir ály presupune, că în timp ce in teriorul sanctuarului
avea culoare roșie, podiumul era vopsit albastru cu linii șerpuite190.Această dimensiune indică
un număr mare de credincioși (30 -40 de persoane putea așeza pe aceste bănci,cea ce este
considerat o comunitate numeroasă).
O descriere imrpresionantă despre rolul și funcția acestui interior dă Robert Tu rcan:
„mithraiștii erau pe jumăt ate culcați, oblic, cu chipul îndreptat către centrul criptei, unde
strălucea imaginea pictată sau sculptată a lui Mithras jertfind taurul[…]. Strana era
câteodată structurată în forma de firidă deasupra unui soi de tribună, la care se ajungea cu
ajutoru l câtorva trepte”191.
Materialul arheologic al acestui segment nu reflectă întotdeauna fidel istoricul
evenimentelor desfășurate aici. Deși pe podium desfășura marea parte a ritualurilor și
evenimentelor (banchetul -vezi capitolul următor), materialul arheo logic care relatează acest
eveniment este mult mai bogat în nava centrală pe podea sanctuarului. În cazul sarmizegetusan
pe podium sau în împrejurimea lor s -au găsit: fragmente de col oane(4piese ) și fragmente de
relief votiv (8 piese).
Exemplul cel mai d etaliat și elaborat din literatura de specialitate este mithraeumul
dinTienen, Belgia , unde materialul arheologic descoperit din interiorul sanctuarului este
prelucrat cu cele mai noi metode și tehnici de cercetare192.
Următorul element din naos este nava centrală, terenul între cele două podiumuri.
188Pintilie, M., op.cit.,p. 235.
189Exemple din Roma și Ostia (Sette Sfere, Sette Porte, Santa Prisca, Mithreo Serpenti).
190Király, P.,op.cit.,p.18.
191Turcan, R., op.cit.,p.249.
192De exemplu, cercetare paleob otanică a surselor: Martens, M., op.cit.,pp. 49-52.

41Este un segment important unde se desfășura actul dinamic al evenimentelor din sanctuar.
Este terenul „de mișcare” a credincioșilor și a „preoților” unde neofiți sunt inițiați în misterele
lui Mithras.Nava centr ală avea o lungime similară cu podium și o lățime de 2 -3 m, în funcție
de dimensiunile terenului sacru (cel din Tienen avea 2 m193).În general, podea navei era
acoperită cu mozaic sau țiglă. A deseori era aglomerată cu altare votive sub care au găsit niște
depozite rituale cu resturi din m âncare, oase animalelor mici (păsări în general) așezate în
urne. Lângăoaseledeanimale arse au găsit fragmente de ceramică, ghips și c ărbune194.Lângă
altarelevotive tipice în unele mithraeumuri mari s -au găsit și piese s culpturale fin elaborate.
Aceste elemente statuare sunt reflecții tridimensionale ale unor secvențe din releiful mare,
reprezentând o s tație din „mitul” zeului. O asemenea statuie reprezintă Mithras taurophoros,
„cel care câra taurul” la Poetovio mithraeum sau la Sidon (fig.XIX)sau Mithras Petrogenitus,
„cel născut din stâncă ”195.
Nava centrală era terenul central al „grotei”, fiin d segmentul cel mai adâncit,reflectând
adâncimeamisterului, pe care credincioșii îș cunosc aici. Tensiunea spirit ualăși misti că este
ilustrată de altare votive găsite în acest segment al naosului.
În cazul sanctuarului sarmizegetusan în nava centrală s-au găs it o mulțime de obiecte
rituale șivotive(peste 50 de piese) . Celemai semnificativ e obiecte sunt: un relief votiv
(nr.:57), statuia lui Mithras Petrogenitus (nr.20) șifragmente de sticlă (nr.:3) . Lăngă aceste
obiecte s -au găsit 47 piese din reliefuri votive . Cele 23 de cultoresdin Sarmizegetusa
cunoscuți prin nume sunt identifica țiparțial datorită acestor fragmente. Mithras Petrogenitus
este cunoscut și din Apulum prin două exemple semnificative196.
Naosul –în funcție de tipul sanctuarului mithraic -setermină ori prin scări care conduc la
absid ă, ori fărănici un element arhitectural specific între cele două încăperi, (absidaesteastfel
o parte integrală a naosului). La sanctuarul din Sarmizegetusa naosul seteriminaprin două
scări, în Decea Mureșului nu avem nici o relatare că ar exista așa ceva.
193Ibidem,p.28.
194Un material semnificativ a fost găsit și descris în sanctuarul II din Heddernheim: Kir ály, P.,op.cit.,p.13.
195CIMRM 1492, CIMRM 1248
196CIMRM 1991 și 1994.

423.2.3. Absida și reliefulcentral
Spațiul central al misterelor îlreprezintă absida cu altarul central.
Absida este spațiul cel maimic și intim al sanctuarului, așa cum am menționat de multe ori ,
o încăpere separată, semicirculară sau dreptunghiulară (cum este și în cazul lui
Sarmizegetusa). Dimensiunea absidei chiar și în cele mai mari mithraeumuri este foarte
modest: 4 -5 m în lungime și 3 -4 m în lățime197. Majoritatea absidelor nu este o entitate
arhitecturală separată, ci reprezintă pur și simplu zidul vis -a-visde portic, împodobit cu
altarul central pictat, princ ipalul element teologic al acestui complex simbolic. În unele cazuri
absida era separată de naos de una sau două scări ( Aquincum II198, Mithreo di
Sutri199,Sarmizegetusa).
Un exemplu unic este absida sanctuarului din Dura Europos ( fig.XX).Din naos intrăm în
absid ăprin trei scări mari. Absida este etajată, având două nivele . În prim plan găs im un altar
cu o formă de corn , având pe st ânga ei o platformă imensă, unde probabil erau așezate
artefacte rituale. Relieful central este înconjurată de două semi sfere ornamentate cu secvențe
din mitul lui Mithras. Este unul dintre puțini abside, unde relieful este înconjurat de acest
simbol solar al cercului zodiacal, rezumând conținutul spiritual al întregi sanctuar.
În prim planul absidei se află altarul central . Este o piesă frumos elaborată, de dimensiuni
maripe care apare scena tauroctoniei, sau banchetul zeului Mithras Invictus cu Sol200.Altarul
central din Sarmizegetusa nu putem identifica cu diguranță, Kir ály presupune că altarul de
forma columnală (nr.:18 ,fig.XXVI) ar fi avut un rol principal201.
Asemănător celorlaltor încăperi al esanctuarului și peretele absidei era acoperit cu reliefuri
dedicate și cu alte elemente sacre. Un caz interesant constă exemplul sarmizegetusan: în
absida sanctuarului s -a descoperit protome lui Sol și Luna (nr.: 23) și un cuțit ritual (nr.:11).
Totuși, predominantul și principalul element al absidei, și ,prin poziția lu ia întregului
sanctuar era scena tauroctoniei, un relief sau c âteodată o statuie centrală. Această piesă
reprezintă esența teologică, apoteoza mistică a cultului. Importanța lui se reflectă clar în
197CIMRM 1682
198CIMRM 1750
199CIMRM 653
200Altare centrale cunoaștem din Mithraeo di San Clemente (CIMRM 338), Mithraeum I din Poetovio
(CIMRM 1487) și din majoritatea sanctuarelor din Ostia și Roma.
201Király, P.,op.cit.,p.25.

43istoriografia mithraică, unde analiza acestui element a căpătat dimensiuni istorice, arheologice,
teologice, estetice, filosofice și nu în ultimul rând astrologice și astron omice.Interpretarea
reliefului de cult avea întotdeauna un rol determinant asupra actualului curent de cercetare.
Elementul central al cultului apare în trei forme de reprezentare : ca basorelief (majoritatea
exemplelor se încadrează în această categorie), ca pictură murală (cel e mai faimoase exemple
sunt în Ostia , Capua,Roma202-și ca o descoperire senzațională din 1962, cel din Marino203)și
ca operă sculpturală (cuprinzând doar scena tauroctoniei, fără scene minore204).Putem
constata o oarecare cronologie, da tând acest element central prin modul de reprezentare:
sculpturile din absida sunt cele mai vechi reprezentări al tauroctoniei, iar reliefuri complexe au
apărut, când cultul mithraic s-a răspândit, iar reprezentarea detaliată a mitului a devenit o
necesita te practică. În majoritatea cazurilor, relieful era viu colorat ca și varianta în pictura
murală a tauroctoniei.
Tauroctonia în forma de sculptură apare foarte rar, este cunoscut mai ales din spaelaeum-
uri, sanctuare boltiteîn general din Italia. Aceste opere de artă sunt elabor ateîntr-un mod fin și
elegantfiind capodopere ale unor ateliere apreciate. Sculptur a îlprezintă foarte detaliat pe
Mithras, calcând pe taur. Scena surprinde momentul uciderii, momentul cel mai tensionat și
mistic al cultului. Mi thras pe sculpturi tauroctonice apare ca un tânăr idealizat, cu un chip
extatic având însușiri elenistice. Are o vestimentație variabi lă (cel mai ferecvent persană205dar
cunoaștem și analogii elenistice, clasice206). Exemplul din Ostia este o anomalie din ma i
multe puncte de vedere: Mithras are o vestimentație elenistică (o tunică scurtă), nu poartă
boneta frigiană și poziția capului –neobișnuit în iconografia lui Mithras -directăînsus, și nu
spre dreapt a(fig.XXIV).
Din mithraeumul din Sarmizegetusa cun oaștem doar o singură reprezentare sculpturală a lui
Mithrastauroctonus(nr.:58), acesta-în ciuda dimenisunii ei semnificativ e-era doar un ex
voto dupăKirály.
Scena principală ca pictura murală este o curiozitate arheologică, foarte rar cunoscut în
Imperiu. În Dacia nu avem date despre astfel de reprezentări, cea ce nu înseamnă, că nici nu au
202Barberini Mithraeum –CIMRM 389, Mithreo di S anta Maria Capua Vetere –CIMRM 180.
203Vermaseren, J. M., The mithraeum at Marino , In: Mithraica III, Leiden, 1982, 105. p.(figura XXIII )
204CIMRM 76, CIMRM 230, CIMRM 531, CIMRM 593, CIMRM 1768.
205CIMRM 310, CIMRM 370, CIMRM 352, CIMRM 548 ( figura XXV ), CIMRM 584. CIMRM 557.
206CIMRM 230 din sanctuarul ostian, Therme di Mithra ( figura XXIV ).

44existat variante mai primitive în unele sanctuare private sau pe peretele sanctuarului din
Sarmizegetusa.
Pentru reprezentarea scenei tauroctoniei cea mai răspâ ndită forma era basorelieful. Din
întreagulImperiu cunoaștem sute de exemple de reliefuri, al căror analiz ăarheologică,
artistică și teologică reprezenta pentru mult timp principala ocupație științifică în cadrul
studiilor mithraice. Reliefuri lemithraiceleputem analiza după următoarele criterii:
-ca un obiect arheologic (după material, dimensiuni, locul de descoperire, locul
de păstrare)
-ca un obiect artistic (după forma și structura de reprezentare, elaborare artistică
și analiza figurativă )
-ca un obie ct cultic (analizând conținutul spiritual și teologic)
Evident, r eliefulmithraic îlputem încadra în fiecare categorie ,astfel analizarea acestui
obiect reprezintă o provocare științifică superioară, care a marcat principalele traseeale
curentelor de cer cetare.Relieful de cult este analizat mai ales ca obiect artistic (accentuând
forma și structurarea reliefului) și cultic (supradimensionând simboli smulastrologic al
reprezentării).
Principii arheologice au jucat un rol secundar în analiza acestei pies e, capăntând noi
dimensiuni doar în cercetarea recentă207.
O abordare tradițională în analiza reliefului de cult încă din secolul XIX ( Király,Visconti,
Cumont) este structurare ași analiză acestora după numărul registrelor: prin această metode
presupune o regionalizare a reliefurilor208. Cultul mithraic din provincii danubiene are
originalitatea sa în structurarea și forma reliefului de cult. Spre deosebire de cele occidentale,
care-i prezintă pe Mithras între doi pilaștri cu compartimente împodobite cu decor uri, sub un
soi de lintou ocupat de episoade din poemul divin și din adunarea Olimpienilor, ce ledin Dacia
au forme și structuri diferite. Reliefuriledin Sarmizegetusa erau grupate după aceași sistem
încă deKirályPál209, care stabilește următoare lecatego rii: tauroctonia simplă cu un registru
(20 piese), relief complex cu un registru (7 piese), relief în medalion (5 piese), reliefuri cu
două registre (3 piese), reliefuri simple cu trei registre (3 piese), reliefuri complexe cu trei
207Beck, R., op.cit., 1984, pp. 2076 -2078
208Turcan, R ., op.cit., p. 243.
209Király, P.op.cit.,p. 26.

45registre (9 piese), rel iefuri cu cinci registre (3 piese) și reliefuri concentrice (tauroctonia este
înconjurată de mai multe registre, uneori suprapuse).
Această categorizare însă nu este așezată într -un context istoric și cultic. Principiul
structurării (cine, când și din ce c auză abord eazăla aceste noi forme) , analiza arheologică
(materialul, proveniență) și distingerea după funcția reliefului (relief central sau dedicat) sunt
principale deficiențe ale cercetării.
Prin analogii occidentale, putem stabili mai multe principii noi pentru tipologia și analiza
reliefurilor de cult, prin care vom avea acces la informații foarte utile și în evoluția, itinerarul
și conținutul teologic al cultului mithraic. O alternativă de cercetare are următoarele seg vențe:
-Analiza detaliată a relie furilor din punct de vedere arheologic, artistic și
teologic ( și nu separat)
-Tipologia reliefurilor după material, proveniență și –dacă se poate -artistsau
lapidarius.
-Folosirea reliefului central în detectarea unui sanctuar (acest punct indică
separarea reliefurilor centrale și dedicate)
-Reliefuri au un caracter temporal și spațial: cu o tipologie precisă, am putea
constitui o cronologie și o răspândire teritorială.
Scena tauroctoniei este do ar unadintre scene lecare apar pe relieful central, sau pe rel iefuri
votive, dedicate de cei inițiați, afișate pe peretele sanctuarului. Analiza acestor scene mici,
„secundare” este iar ăși o temă rar dezbătută, aflând în umbra mar iiscenecentrale210. Este greu
de stabilit, dacă aceste scene secundare formează sau nu u n „mit a lui Mithras”, o narațiune
lineară. Cercetarea actuală presupune că aceste scene –afișate nu numai pe peretele
sanctuarului, dar apărute și pe relieful central -nu formează treptat o poveste lineară,
intergarală așa cum se formează mitul M ântuitorului prinscenelePatimilor,afișate și el epe
perete ale bisericilor catolice, ci mai degrabă este vorb adespre o narațiune ciclică (având ca
bază cultul solar).
Cinci scene importante putem distinge, care au și ei mai multe subscene aglomerate cu un
număr mare de personaje, figuri și obiecte: scena Mithras Petrogenitus -nașterea din stânc ă,
scenaFons Aeternus -izvorul etern, scenaMithras Taurophoros, scenaMithras Tauroctonos,
șiscenaMithras Sol Invictus.
210László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I,p. 170.

46Mithras Petrogenitus reprezintă momentul naște rii al zeului, primul element din „mitul” sau
mai corect, din ciclul teologico -astrologic al zeului (fig.XXI). Acest element mitic este
cunoscut deja și în antichitate (din secolul II.) Există o mulțime de surse literare și arheologice
care dovedește aces t fapt. S urse literare care menționează nașterea zeului din stânci sunt:
Iustinos, Dialogus cum Typhone Judeo , 70, 1, Commodianus, Instructiones , I 13, 1 -3.,
Firmicus Maternus, De errore profanarum religionum ,20, 1.5,Ieronim,Contra Joannem
Hierosolymitanu m, I, 7., Zosimos, Memorii autentice, 13, 1211).
Mithras, născut de „ aestus libidinis ” este prezentat cu o făclie și cu un pumnal, ca simbol al
focului. „Stânca” din care se naș te are o iconografie variabilă (rocă dură212, ouă213, rocă
formată din roci mici c u forma de ouă214), în general înconjurată de un șarpe. Se cvența este
asociată de multe ori cu Saturnus sau cu Oceanus (bătrânul din apă apare după scena nașterii)
astfel nașterea lui Mithras este interpretată ca un vis a lui Saturnus, al Timpului etern. C u el se
naște totodată focul și lumina215.„Data nașterii” este greu de identificat prin varietatea
reliefurilor, dar se pare că a fost în luniile verii, și nu la 25 decembrie216.
Mithras Petrogenitus și Saturnus apar pe mai multe reliefuri din Sarmizegetusa: nr.-42,
43,45, 48, 51, 55, 67 , 82.
Fons Aeternus217reprezintă miracolul izvo rului, când Mithras face săizvore ascănectar (sau
apă) din rocă (fig.XXII). Este o scenă omis ăde cercetare în ciuda faptului că este o temă care
ajută în descifrarea mitului și esenței teologico -astrologice a cultului . Curentul „astrologic”
interpretează această scenă ca nașterea Călii Lactee . Tema apare foarte des în Dacia218. Pe
reliefuri din Sarmizegetusa scena apare pe monumente: nr.: 73, 75 și 76.
Mithas Taurophoros (Transitus Dei)219reprezintă o scenă complexă, unde leitmotivul
principal este taurul ( fig.XIX). Există mai multe ipostaze, unde apare taurul (în barcă, într -o
casă, pe câmp) asociat c âteodată cu alte animale (c âine, capricorn, berbec220).Este secvența
211Ibidem, pp. 171-175.
212CIMRM 1492
213CIMRM 1088
214CIMRM 2151, 2170,
215László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I,p. 179.
216Ibidem,p. 182.
217CIMRM 485, 1533
218CIMRM 1958 din Apulum și CIMRM 1920 din Potaissa sunt foarte importante și în interpretar ea
ritualului de inițiere.
219CIMRM 1497
220O analogie unică este chiar din Apulum -CIMRM 1935.

47mituluicu cele mai multe posiblități de analogii din mitologia clasică (Hermes, Heracle și
furtul bovinelor). Furtul taurului reprezintă tranzitul astronomic (trecerea la meridian a unui
corp ceresc -în cazul nostru ori trecerea Soarelui în zodia Taurus, ori a planeteiVenus, care
câteodată „scapă” din atracția Soarelui așa cum scapă pentru un scurt timp taurul de
Mithras)221.Scena apare pe mai multe reliefuri din Ulpia (nr.:42, 48, 57, 58, 60).
Scena tauroctoniei este elementul central din s cenele mitului și al ecicluluisolar (fig.
XXIII).Mithras apare cu un genunche pe spatele taurului, înjunghiind animalul cu un pumnal
din mâna dreapta. Sângele, ce se varsă din gâtul taurului se transformă în cereale.
Protagonistul niciodată nu se uită la animal ucis, ci spre bustul lui Sol.Înscena apar mai multe
figuri secundare: corbul pe manta lui Mithras, un scorpion sub testiculele taurului, șarpele și
câinele, care caută r ana animalului jertfit (fig.XXVIII).Scena este mărginit ăde dadofori. Pe
partea superioară a reliefului apare bustul lui Sol, Luna, și c âteodată semne zodiac ale. O
anomalie unică este personajul misterios în locul corbului pe unele reliefur idacice
(Phosphorus)222. Adesea apare șapte altare sau șapte stele pe partea superioară a scenei.
Această secvență centra lă este o hartă, uncalendar și unmit: reprezintă „ αποκαταστατις ”223
sfărșitullumii vech iși nașterea un ui nou univers. Aceast mit este esența cultului, Mithras
învinge Timpul, și aduce m ântuire inițiaților nu prin învingerea răului224, ci prin ciclicitatea
astrologică și dominarea forțelor astronomice.
Scena tauroctoniei este secvența cea mai răspândită și în Sarmizegetusa: apare pe 62 de
reliefuri (nr.: 24 -85).
Ultima scenă reprezintă pe Mithras „triumfător” împreună cu Sol în patru ipostaze:Sol
îngenunchi at în fața lui Mithras care ridică omoplatul taurului investind pe Sol, Sol și Mithras
syndexistrângându-și mâinile peste un altar pe care apare carnea pregătită a animalului
sacrificat, Sol și Mithras în timpul banchetului ritual iar în sfârșit Mithras u rcă în quadriga lui
Sol225.
Relieful central -dar și absida sanctuarului cu toate elemente minore ale acest ei încăperi–
este o temă fragedă și mult dezbătută de literatura de specialitate, însă apropierea metodelor
arheologice și cele teologice poate deschi de noi porți în cercetare. Această oportunitate este
221László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I,p. 199.
222Clauss, M., op. cit.,pp. 84-85.
223László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I,p. 224.
224Teoria lui Cumont. Vezi in: Cumont, F., op. cit.,p. 123.
225Nemeti, S., op. cit.,2005, p. 311, László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I,p. 226.

48actuală în mod accentuat în cazul Daciei, unde analiza reliefelor și a particularităților promite
rezultate noi și fertile.
4.Mithraeum ca spațiu sacral: viața spirituală și comunitatea mithraică
4.1.Semne zodiacale: soteriologia și conținutul astronomic al cultului mithraic
Edificiul mithraic are un aspect arhitectural specific datorită conținutului astrologic și
teologic. Cultul se bazează pe un concept filosofico -astrologic, care într -un fel refl ectă nu
numai esența teologică a mithraismului, dar este oglinda științei filo sofice și astronomice din
epoca respectivă. Sursele literare, dar și cele arheologice reflectau evident latura astologică a
acestui cult226, astfel istoriografia mithraică, începân d din secolul XIX nu evita analiza acestor
semne227, dar interpretarea relevantă sosește doar în secolul XX odată cu elucidare a
principalelor probleme generate de un secol de cercetare. Un act simbol ic, care marca nașterea
curent ului așa zis „astrologic” est e Conferința Internaționala de Cercetări Mithraice susținută
la Teheran în 1975, când Stanley Insler prezenta concepții rev oluționare în interpretarea
reliefului central228. De atunci tauroctonia, scene minore din relief și întreaga structură a
sanctuarelor mithraice au devenit „spații astrologice”, hărți și planuri enigmatice și codate
având limbajul neoplatonic și spiritual229prin care se reflectă „imaginea universului”230
analizată de Michael Speidel231, David Ulansey232, Richard Gordon, Roger Beck și Szabó
Ádám.Rezultatul monografiilor, articolelor și dicuțiilor vehemente este un caleidoscop
astrologic. Toate sanctuare sunt grote, care imită universul233. Toate elemente figurative sunt
niște simboluri, „coduri” astrologice, care reprezintă drumul zeului, a Soarelu i pe cer în anul
celestial. Fiecare element și înc ăpere din sanctuar are un rol apart e, foarte bine stabilit, un
limbaj și un simbolism astrologic, care simbolizează stațiile Soarelui, mișcarea planetelor și
226Sanctuarel Sette Porte, Sette Sfere, mozaicul de la Ponza sunt surse indiscutabile ca re dovedesc latura
astrologică a cultului.
227Király P., op.cit. p.10, vezi și bibliografia folosită de autor.
228Tóth, I.,Mithras, a misztériumok istene?, In: Ókor 1., 2003, p. 27.
229Dillon, John, The platonizing of Mithras, In: JMS, volume II, nr. 1., 1977
230Beck, R., op.cit.,2006, p. 102.
231Speidel, M.,, Mithras-Orion: greek hero and roman army God , In: EPRO 81, Leiden, 1980, pp. 1 -55.
232Ulansey, David, The origins of the Mithraic Mysteries , Oxford, 1989, pp. 25 -45.
233Beck,R.,op.cit.,2006, p.105.

49foarte rar sunt codate și date sau evenimente a stronomice, care se pare,că au jucat un rol
marcant în spiritualitatea mithraică234. Elementele astrologice prezentate în sanctuar sunt235:
Naos
Podium nordic (partea stânga) Podium sudic (partea dreaptă)
Cautes
Elemente de vară: Luna –Virgo
–Leo
Mercur –Pisces
–Gemini
Elemente de primăvară:
Jupiter –Taurus
–AriesCautopates
Elemente de toamnă: Mars –Libra
–Scorpion
Venus –Capricorn
Elemente de iarnă: Venus –Sagittarius
Saturn –Aquarius
–Pisces
Cum observăm acest complex astronomic reprezintă ciclul solar și mișcarea planetelor
cunoscute în antichitat e (elementul cel mai îndepărtat fiind considerat Saturn, care devine
astfel simbolul timpului). Mithraeumul prin fiecare element al său capătă un simbol ism
soteriologic: drumul zeului Mithras care senaște în visul lui Saturnus (Oceanus) dintr -o stâncă
eternă, nu este altceva, decât momentul când Soarele intră din Pisces în Virgo, începând un
nou an solar astronomic. Erudiția și pragmatismul astronomic devine în teologia mithraiștilor
o unealt ă, prin care ei construiesc o soteriologie nouă, care însă are an alogii în antichitate,
reflectând cumva itinerarul zeului. Această ciclicitate este rezumată în absidă, pe relieful
central, unde tauroctonia reprezintă doar o secvență din acest drum solar, momentul cel mai
important însă pentru credincioșii lui Mithras: zeul soarelui și al luminii biruiește puterile
eterne șicosmice, măntuirea este garantată prin actul tauroctoniei: sacrificarea taurului devine
doar un topos iconografic religios, moștenit din lumea clasică.
Sursele antice arată, că mithraiștii aveau o co ncepție bogată și complexă despre anima.
După textele lui Macrobius și Numenios236putem afirma, că în teologia mithraică exista o
concepție despre „ călătoria sufletelor” exprimate prin si mbolismul astrologic237.
234Eclipsa lunară din 23 decembrie, 93 este un moment important, după argumentățiile lui László Levente.
In:László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I,p. 225.
235După Beck, R., op. cit.,2006, pp. 103 -105.

504.2.Procesul inițierii: cele șapte grade de inițiere și sfere celestiale
„Misterul” lui Mithras nu era deschis pentru oricine. Exclusivitatea și caracterul de „mister”
al cultului a fost singura caracteristică, care a r ămas în mem oria colectivă până la secolul X .d.
Hr. (Enciclopedia lui Suda238).Neexistând surse directe despre regu lile, teologia și esența
spirituală a cultului, știința se bazează pe surse paleocreștine și epigrafice . Din aceste aflăm, că
comunitatea mithraică era una închisă, numărul practicanților era redus și existauo serie de
reguli prin care un neofit devine inițiat al „misterelor”. Cei neinițiați, lumea de „dinafară” știa
despre existența cultului (prezența unui sanctuar într -o localitatea evidenția aceasta) și
probabil cunoșteau c âteva elemente principale din această (scena tau roctoniei, numele
gradelor de inițiere, eventual vestimentația, modul de salut a lcredincioșilor). Esența spirituală
însă era una secretă, misterioasă care se deschide treptat doar pentru cei care sunt hotărăți să
participă în acest proces de inițiere239.
Femeileprobabilerau exclu sedin misterele lui Mithras240, nu există însă nici o dovadă pro
sau contra.
Din surse antice și graffiti din mithraeum -ulSanta Prisca241aflăm că exista ușapte grade de
inițiere: corax, nymphus, miles, leo, Perses, heliodromus și pater. Aceste nume și grade erau
simbolice, fiecare având unîntreag mit și o serie de reguli. Pentu cei neinițiați în mistere
mithraice ace știtermeni nu au avut nici un sens teologic, cultic (de aceea este greu de descifrat
azi etimologia și esența cuvi ntelor și a gradelor de inițiere242).Fiind un cult de mistere,
informațiile despre gradele de inițiere sunt foarte laconice. Dintre termeni ispecificmithraice
(onomastica lui Mithras, figuri secundare din cult) gradele de inițiere apare cel mai rar în
inscripții epigrafice ( pater 112 ,leo 35,miles 10,corax 10, heliodromus 3, perses 6, nymphus
236László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I,pp. 253-262.
237Nemeti, S. –Nemeti, I., Planets, grades and soteriology in Dacian Mithraism , In: AMN 41 -42/ I, 2007,
pp.107-108.
238Clauss, M. op. cit.,p. 102.
239Alvar, J., Romanising Oriental Gods : Myth, Salvation and Ethics in the Cult of Cybele, Isis and Mithras ,
Leiden –Boston, 2008, pp. 364 -382.
240Exist ă câteva exemple unde apare numele feminine, însă legătura lor cu Mithras este incertă (CIMRM
1952)
241Clauss, M. op. cit.,pp. 104-105.
242László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., II,pp. 6-8.

516243). Din Dacia nu cunoaștem nici un adept menționat împreună cu gradul său de inițiere.
Cele șapte grade de inițiere era împărțită în două categorii: primele trei er au „ajutătorii”
cultului244, leul era primul inițiat adevărat, iar paterul reprezenta capul comunității. Cel mai
bine cunoaștem lideri spirituali al acestor comunități, care erau de multe ori erau experți în
astrologie245și numiți de membrii comunității cu ep itetul „dignissimus”, „sanctus”,
„pientissimus”246.Din datele cunoscute este foarte greu de stabilit raporotul numer icîntre cei
inițiați și statutul social al adepților. Surse antice menționează, că cei inițiați erau aleși după
reguli morale și cultice, de ci ierarhia din comunitate nu era dependent ăde statutul social al
credincioșilor.
Inițierea unui neofit în misterele mithraice nu este cunoscut ăîn detalii, dar prin analogii
antice (misterele eleusiene, isi ace, dionysiace) și din surse laconice putem re construi
principale momente. În primul rând cei care dorea intrarea în comunitate, au avut o serie de
obligații: au adus ofrande scumpezeilor247, țineau post de un timp bine stabilit, probabil cu
rugăciuni specifice ( pecare nulecunoaștem). Prima etapăainițierii –la fel caîntreagulproces
cultic-era coordonat și supravegheat de pater -ul comunității. Surse unice sunt albumele din
Virunum publicat eîn 1994,care conține lista completă a comunității mithraice din localitatea
respectivă cu date, funcții, grade și alte informații unice248. Din aceste surse (și din alte liste
incomplete249) reiese că în fiecare an doar vreo 2 -3 neofiți erau pregăti țipentru aderare la
comunitatea mithraică și au avut șansa de a cunoaște marele mister în interiorul sanctuarului
mithraic (care probabil era închis pentru lumea exterioară). Nu știm dacă existase un cens
pentru cei neinițiați („suma de aderare”), cert este însă că aproape fiecare comunitate avea un
aerarium250.
Următorul act din inițiereera jurământul și „imitarea mitului”. Cele mai relevante surse
sunt papirusuri descoperite recent (Oxyrhinkhos papirus251) care citează jurăm ântul unui neofit
mithraic. Aproape fiecare operă a lui Tertullian ( De corona 15,3, De baptismo 5 ,1, Adversus
243CIMRM I, p. 352, CIMRM II, p. 427.
244László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., II,p. 10.
245CIMRM 708
246László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., II,p. 36.
247Ibidem,pp.52-53, Apuleius, Metamorphoses , XI 28, 3.
248Ibidem,p. 53., Beck, R., Qui mortalitatis causa convenerunt: the meeting of the Virunum mithraists on
June 26, A.D. 184 , In: Phoenix, vol. 52, 1998, p. 335.
249CIMRM 218, CIMRM 688
250László Levent e-Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., II,p. 55.
251Ibidem,pp.55-56.

52Marcionem I 13,5, De praescriptione haereticorum 40, 1 -4, Ad nationes I 7, 23 -24, Apologia
8,7)252relatează ritualul neofiților. Fiecare grad avea un ritual apart e, cunoscut însă foarte
puțin . În procesul inițierii și în imitarea sau recrearea mituluifoloseau obiecte specifice, care
reprezintă principala dovadă arheologică despre existența cultului și a ritualurilor speciale:
small-finds mithraice, ceramică ornamentată cu simboluri zodiacale sau a gradelor de inițiere ,
masca rituală (leontoce falic, în forma de corb, etc.253), opaițe figurate sau inscripționate ( fig.
XXXIII ), cuțit, pumnal sau câteodată chiar gladius ( fig.XXXIV ), coroană din dafine și o
mulțime de vase specifice254.
Fiecare grad de inițiere avea o sferă cele stă, un „drum de iniție re” reflectată printr -o
secvență cosmică din drumul Soarelul. Simbolurile acestor stațiuni cultice și teologice era
simbolizate de planete.
Inițierea, gradele de inițiere și sfere celeste sepotrezuma astfel:
Grade de inițiere Sfera celes tă
(tutela)Parti cularitățiile
ritului de inițiereAlte simboluri
corax Mercur Încă din copilărie (7 –
13 ani), devenea
ajutorHieros, simbol al
ascetismului,ingenium,
lucri cupiditas
nymphus Venus Bărbații erau inițiați
în acest grad în
„vestimentația lui
Psyche”255,adică
femininăOpaițe, voale, desiderii
motus, cupiditates,
libido
miles Mars Baie rituală,
amenințare cu un
gladius (pumnal),
proba de foc, moartea
simbolică, însemnare
pe frunte cu o cruce,Sac militar, suliță,
cască, sanguis,
iracundia
252Ibidem,p. 276.
253CIMRM 1896, László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., II,p. 65, Clauss, M., op. cit., p. 109.
254Martens, M., op. cit.,pp. 36-40.
255László Levente -Nagy Levente-Szabó Ádám, op.cit., II,p. 72.

53oferta coronei,
respingerea coronei
și dedicarea zeului,
leo Jupiter Puruficare cu
miere,imitarea
renașterii prin foc
(ritual cu nafta),
sacrificarea
animalelor (păsări,
berbec,taur?)Sistrum,fulgeri, lopata
dejar,honorum
desiderium, politikon
Perses Luna Puține informații
(rolul fructelor și a
cerealelor?)Seceră semilunară ,
corpus, phytikon,
Heliodromus Soarele Încoronarea cu raze
de soare, actul
strângerii de mână cu
Mithras (pater)Făclia, spiritus
Pater Saturn Actul purificării
(nuditate?)Bonetă frigiană,
baghetă,inel,
theoretikon, umor,
ratio
După actul de inițiere organizau banchetul cultic. Acest eveniment este at estat arheologic în
fiecare mithraeum, în unele cazuri s-a descoperit cantități extraor dinare (patru kilograme de
semințe în sanctuarul din Lentia256). În Dacia s -au găsit oseminte de păsări în sanctuar.
Banchetul era organizat de cei inițiați, introdușii noi (μυστες)în diferite grade și participa la
acest eveniment întreaga comunitate. Coraxi ierau cei care serveau masa.
Reconstruirea proceselor de in ițiere, a banchetului ritual și a întregii viață spirituală a
comunității mithraic eputem face doar pe baza textelor paleocreștine (surse cu siguranța
subiective ), a inscripților epigrafice, a grafitti -lor antice (surse probabil cele mai importante,
256Ibidem, p. 105.

54fiind suse directe) și a reprezentărilor iconografice sau vizuale (o altă sursă importantă care nu
are ca scop demitizarea sau demoralizarea mithraismului). O susă recent descoperită și foarte
importantă în felul său reprezintă așa zisă Catehismul mithraic” sau papirusul din
Hermupolis257(singură sursă provenită dintr -un atmosferă mithraică, care vorbește direct
despre mithraism ). Textul foarte fragmentar reprezintă instrucțiuniile utile pentu un neofit,
„neinițiat” pentru a parcurge cu succes primul grad de iniț iere.
Viața spirituală, elemente ale cultului și procesul inițierii sunt teme pentrucare nus-au dat
încă răspunsuri definitive la niște întrebări seculare, cumontiene.
4.3.Cultores Mithrae: adepții cultului mithraic din Dacia
În acest subcapitol vom prezenta doar schematic principalele probleme ale acest ei teme
necercetat e, care reprezintă o curiozitate în cercetarea de religia antică a Daciei roman e, cu
scopul de a marca principalele trepte a unei analiza mai amplă asupra acestei temă .
Prezența cult ului mithraic în Dacia romană este incontestabilă datorită unui material
arheologic, care este semnificativ în comparație cu altor provincii ( Fig.I.). Așa cum am
menționat, itinerarul și evoluția cultului mithraic pe teritoriul Daciei este foarte greu de stabilit
(dacă nu imposibil, în lipsa surselor databile). Există foarte puține informații databile din peste
270 surse mithraice descoperite în Dacia (unul dintre aceste fiind CIMRM 2031, care
menționează epitetul „Metropolis” a ora șului Sarmizegetusa258, numele credincioșilor din
legiunea V Macedonica și XIII Gemina și cățiva funcționari civili și militari de rang înalți care
pot fi data țiîn linii mari –vezi fig.XXXV).Aceste date nu ajută d oar decât să stabilim, că
mithraismul este prezent probabil de la cucerirea Daciei până la părăsirea teritoriului.
Majoritatea sanctuarelor mithraice din Dacia nefiind cercetate sistematic, nici viața spirituală a
comunității mithraice nu putem reconstrui. Pentru a reconstrui viața spirituală și cotidiană a
unei comunit ăți mithraice avem nevoie de următoarele informații relevante:
-Cercetarea sistematică a edificilor de cult
257László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., I,p. 272.
258Bărbulescu, M. (coordonator), Atlas dicționar al Daciei romane , Cluj-Napoca, 2005, p. 41.

55-Analiza –din punct de vedere arheologic, artistic și istoric -obiectelor provenite din
sanctuar (în special celor cultice, „small -finds” mithraice c are ajută foarte mult în
recrearea acestui cult împreună cu adepții săi259)
-Cercetarea contextuală (istoric, militar, etnic) al credincioșilor (album mithraicae)
Cea mai importantă monografie despre cultores mithrae a fost scrisă de Manfred Clauss:
Cultores Mithrae: die Anhangerschaft des Mithras -Kultes. Stuttgart : Franz Steiner Verlag,
1992. O carte de referință, Cultores Mithrae prezintă 997 adep țiailuiMithras din întreag ul
Imperiu260analizând structura etnică, populația, evoluția și statutul social și material al
credincioșilor. După apariția cărții, lista s -au extins cu numele celor din Virunum (peste 180
de mithraiști). Astfel azi cunoaștem peste 1 100 de credincioși.
O comunitate mithraică seforma și organiza după mai multe criterii (etnice, sociale ,
militare, de rudenie261), dar principal ulcriteriu de a intra în comunitate –fiind vorb ade un cult
de mistere -era unulspiritual-etic și nu social sau material. În fiecare an comunitatea accepta
2-3 membrii noi (nu știm, dacă acest raport era în legătu ră cu mortalitatea comunității). Lista
credincioșilor -așa zisă album cultores mithrae -urmărea și înregistra numele adepțiilor.
Majoritatea acestor grupuri de credincioși erau în legătura strânsă (cunoaștem mai multe
exemple, unde o întreaga familie -tatăl, fiul său și alți membrii din familie -au devenit
mithraiști262, sau sclavii și-au urmat stăpânul pe acest drum). O comunitate obișnuită era
formată din 15 -20demembrii.
Exista probabil comunități și mai mici, care au venerat pe zeul Luminii în case priv ate, în
peșteri naturale fără urme arheologice semnificative (un exemplu semnificativ este cazul lui
M. Cocceius Genialis , al cărui nume ca dedicator apare în Napoca, unde p ână acum nu s -a
descoperit nici un edificiu mithraic, dar existența asemenor sanctu are este foarte posibilă) .
Doar o comunitate mare și de stare materială semnificativă putea construi un mithraeum (peste
30-40 de credincioși). Faptul că unele orașe aveamai multe sanctuare (Ostia, Roma,
Aqunicum, Heddernheim dar probabil și Apulum, Sarmi zegetusa) arată că comunitățiile au
fost organizate după criterii de rudenie, cunoșt ințe.
259Exemplul din Tienen este probabil cel m ai recentă analogie care arată importanța small findurilor
mithraice.
260O listă incompletă apare și în CIMRM I -II, pp. 356 -360 respectiv pp. 432 -437.
261Opinia lui Clauss, că mithraiști erau mai ales militari este azi dezbătută și neacceptată de unel e curente.
Vezi: Gordon, R., Who worshiped Mithras?, In: JRA 7, 1994, pp. 450 -474.
262László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, op.cit., II. p. 101.

56În Dacia cunoaștem 74 de nume mithraiști ( fig.XXXV ) din 12 localități (în proporții mari
din zone urbane –90%) , majoritatea lor fiind din Apulum (31) și Samizeget usa(23).Aproape
exclusiv sunt liber ți (doar câteva excepții sunt263). Nu cunoaștem dacă exista uncriteriude
selecție pe baz ăde statut social (reprezentările din Ostia și Dura Europos nu reflectă așa ceva).
Nu putem stabili nici intervalul exact când a u trăit (datând astfel și comunitatea), c âte
comunități era uîn Dacia (așa cum am văzut în unele orașe exista umai multe comunități) și
cățimembrii aveau aceste a.Numele credincioșilor este c unoscut exclusiv din dedicații, altare
votive sau alte obiecte m ithraice (relief dedicat). Din lipsa altor surse și datorită informaților
nefavorabile nu putem aborda la o analiză detaliată a comunităților mithraice, singura cale
fiind „biografiile” personajelor prin analogii imperiale264.
Doar 38 din list ăși-au mențion at și funcția sau statutul social, administrativ, majoritatea lor
fiind persoane militare (cel mai semnificativ fiind fără îndoială Q.M.Victor Felix
Maximillianus , legatus legionar al al legiunii XIII Gemina). Aceste personaje militare
reprezintă legătur a vie între Orient și Occindent, dar este greu de stabilit unde și cum au
cunoscut cultul lui Mithras.
Un caz interesant reprezintă Caius Iulius Valens , haruspex din Apulum. Intrarea unui
sacerdot oficial în r ândurile mithraiștilor arată autonomia religio s-culturală a acestor culte de
mistere, reflectă interoperabilitatea între cultul oficial roman și cele orientale, de mistere care
au dat șansa de revel ație, mântuire spirituală mai adîncă chiar și pentru un sacerdot.
Un personaj mult dezbătut estePubliusAelius Mars iusHermadius(din Tibiscum) care
apare și în Sarmizegetusa265care prin analogii imperiale se pare, că a jucat un rol important în
răspândirea cultului mithraic.
Despre obiecte uzuale, tradiții funerare ale mithrașitilor știința actuală nu cunoaș te date
relevante, deși precis că exi sta o manifestare modestă și în acest context266.
Faptul că aceste personaje -în general oameni liberi, militari sau cu funcții semnificative,
provenind din zone urbane –reprezintă o mare parte din totalitatea personaj elor dedicatoare
din Dacia reflectă și răspândirea largă a acestui cult în Imperiu și astfel în Dacia.
263CIMRM 1943
264Exemplul lui Hermadio actor. Vezi: Clauss, M., op. cit., pp. 39-40.
265Tóth, I.,Mithras kultusz egy apostola Dáciából?, In: MP, 2003, pp. 13 -18.
266Despre funeraria mithraică vezi: Tóth, I., Egy mithraikus f őpap sirja Pannóniából?, In: Ókor 2, 2006, pp.
3-6.

57***
Cultul lui Mithras cu peste două mii de obiecte arheologice, sute de texte literare și cu o
cercetare seculară cu o bibliografie formată din mii de titluri este o temă și o sursă nesecată a
istorieireligieiși arheologiei. Noile descoperiri arheologice și filologice reprezintă motorul
viu al cercetării. Temele mult dezbătute -originea cultului, formarea acestuia și personajul
zeului Mithras -sunt doar niște teme supradimensionate: viața spirituală, comunitățile
mithraice, cultul „provincial” și analogiile dintre aceste sunt teme care reprezintă orizonturi
viitoare ale cercetării, care nu și-aupierdut actualitatea, latura exotică și interesantă nic i după
o cercetare extraor dinară începută de Franz Cumont, savantul -model pentu mulți istorici al
religiilor.
III.CONCLUZII
Cultul lui Mithras în Dacia romană –în ciuda sceptici smului și al descoperirilor
dezordonate –reprezintă unul dintre principal elecăi în cercetare. Lipește o monografie amplă
și complexă (nu doar arheologică ci și istorico -religioasă) despre cultul lui Mithras în Dacia,
deasemenea nu există nici o analiză în limba română despre cultores Mithrae, mistere
mithraice sau relieful m ithraic.
Lucrarea noastră reprezintă o inițiere nădăjduită în acest sens de a deschide această poartă,
prin care cercetarea românească intră în circuitul internațional actualalstudiilormithraice.
Scopul lucrării reprezintă prezentarea sanctuarului mithr aic ca o sursă unică, integrală cu
toate elementele arheologice provenite din el prin rezumarea cercetării internaționale și
române ști. Este o abordare nouă în literatura de specialitate din România, sanctuare le
mithraice fiind analizate doar din punct de vedere arheologic, c âteodată superficial omi țând în
totalitate partea cultic ă și spirituală a mith raismului. În analiza sanctaurelor din Dacia am
folosit peste o sută de analogii din întreaga Imperiu (de la cele mai bine cunoscute p ână la cele
mai recent d escoperite și analizate).
De asemenea d istingerea onomastică (filologică) a itinerariului mithraic este o alternativă
utilă și pragmatică, care ajută în analiza viitoare. Mitra, Mithra, Μιθρας și Mithras nu sunt

58nume exclusiviste: to țiacești„zei” diferiț i au avut epitete și nume variabile (Mithras roman
peste o sută, dar la fel și Mitra avestic). Această patru nume reprezintă patru etape spirituale,
numele aceste fiind doar simboluri ale unor culte, care au înflorit c âteodat ăchiar concomitent.
Diferenție rea lor este însă foarte importantă, deoarece astfel putem stabili evoluția (dacă a
existat) spirituală al căr ei rezultat a fost nașterea lui Mithras, cel roman.
O altă abordare nouă a lucrării este definirea mithraeumului. Varietatea edificiilor din
Impe riu și problema identificării unui sanctuar din Dacia necesită o definiție arhitecturală și
religioasă, cultică. Mithraeumul fiind reflecția unei spiritualități și a unei filosofi iîn ziduri,
reprezintă și o entitate arhitecturală specifică.
Analiza fiecă rui element a mithraeumului l-am făcut pe baza exemplelor bogate din
materialul arheologic din Dacia și din Imperiu, principală sursă întotdeauna fiind mithraeumul
din Sarmizegetusa. Prin această analiză am reînnoit și am pus într -un context mult mai larg și
actualizat datele lui Kir ály Pál,autorul singurei monografi idespre un templu roman din Dacia.
Prin catalogul prezent publicăm cel mai mare repert oriulmithraic publicat în limba română.
Extinderea, actulizarea, documentarea fotografică și catalogarea prin număr de inventar al
materialelor mithraice (din CIMRM sau post -CIMRM) este scopul nostru principal în cea ce
privește cercetarea cultului mithraic din Dacia. Provincia danubiană este aproape singu ra, care
nu are momentan o addend asau un supple mentum-CIMRM.
Prezentarea misterelor mithraice –totușischematică-a spiritualismului mithric și partea
practică a acestui cult reprezintă un alt scop, care a marcat lucrarea noastră. Este o temă care
are o bibliografie imensă în circuitul internațional, iar datorită lipsei interesului, materialul
arheologic din Dacia de multe ori nu a fost excluse în analiza cultică -religioasă. Studiile
mithraice din România evit ăaceastă parte spiritual ă-cultică a fenomenului, analiza obiectelor
reflectând astfel doar cunoș tiințelearheologic e. Cercetări viitoare de acest fel sunt nu numai
promițătoare dar și obligator ii.
O altă temă care apare prima dată în limba română, reprezintă lista adepților mithraice.
Cultores Mithrae din Dacia a fost analiza țidoar deManfred Claus s,,însă o reinterpretare și o
analiză mai amplă a acestor personaje importante este în continuare o așteptare și nevoie
științifică.
Istoria religiei antice reprezintă o tematică cu o bibliografie semnificativă în România, dar
modestă pe plan internațion al. Analiza antichității prin istoria religiei reprezintă o reflecție a

59spiritualității. Spiritualismul antic conține filosofia, ideile, trăirile și cotidianul antic în cel mai
mare profunzime. Prin analiza multiperspectiv ală și interdisciplinară -un scopdemn de urmat
în cercetarea Daciei romane –viața spirituală a Daciei romană actualizată cu precauție și
metodologie științifice, putea fi o te mă chiar actuală pentru prezentul nostru gl obalist,
multietnic.

60IV. Mithras és kultus zhelyei a római Dáciában
Összefoglaló
Amikor Kr.u. 400 körül az utolsó mithraikus feliratok keletkeztek, egy olyan kultusz
búcsúzott Európától, amely legalább három évszázadon keresztül meghatározó szellemi és
vallási irányzatként -nemcsak kultuszként, d e eszmeiségként is -megkerülhetetlenné vált a
Római Birodalomban. Térbeli és időbeli elterjedtségét mutatja, hogy a Kr.u. I. század második
felétől rohamosan megszaporodnak a tárgyi emlékek, melyek ezt az akkor új, eredetében
bizonytalan de a kor vallást örténeti és szellemtörténeti eseménysorába jól beilleszkedő
kultuszt sajátossá és tárgyaiban is egyedivé tette. A Mithras -kultusz szellemi aspektusai és
teológiai tartalma a kora keresztény irodalomban reflektálódik a kiélezett „pogány –
keresztény” ellent ét tükrében. Ezek a források jelentik mai napig szinte egyedülállóan a hívők
hitéhez azutat. Ez a kettőség adja a Franz Cumont által elindított, több mint egy évszázados
Mithras-historiográfia legfőbb vonásait és aktuális kérdéseit, melyek megválaszolásá ra az
ókori vallástörténetben egyedülállóan sokszínű Mithras -kutatás törekszik.
Dolgozatunk ennek a temérdek forráscsoportnak egy részét veszi górcső alá. A dáciai
Mithras-kultusz története, elterjedése és elterjesztése, szellemi és társadalmi aspektusai
szorosan egybeforrnak a provincia történetével és annak főbb mozgatórugóival. Dolgozatunk
egy hiányt pótló kutatás első kezdeményezése. Célja a dáciai leletek nemzetközi szakirodalom
által kizárólagosan régészeti elemek adatszerű közlésére épülő, sokszor felületes vagy
számszerűsítő eredményeinek a kiegészítése, a kultusz dáciai adatainak vallástörténeti
szempontokat is figyelembe vevő értelmezése, újraelemzése és e módszer meghonosítása a
romániai Mithras -kutatásban.
Dolgozatunk első fejezete rövid átte kintést nyújt Mithras római kultuszának
kialakulásáról, evolúciójáról és Dáciába érkezésének okairól. A szövevényes és számos
irányzatra bontott nemzetközi szakirodalom legfőbb elveit összegezve a kultusz terjedését az
indo-avesztai forrásoktól a római kul tusz sajátosságaiig elsősorban történelmi kontextusukban
értelmezzük, rávilágítva egy kultusz kialakulásának történeti kontextualitására és a többirányú
megközelítés fontosságára. Fontosnak tartjuk megjegyezni, hogy dolgozatunk elsőként tesz
kísérletet a r ómaivá lett, de eredetében ismeretlen, homályfödte kultusz istenének etimológiai
elkülönítésére: az írott források tükrében meg kell különböztessük az avesztai -védikus Mitrát,

61a zoroasztriánus elemekkel bővült perzsa Mithát, a hellenizmus révén szinkretis ta és
klasszikus jegyeket hordozó Μιθρας-t és a római szinkretista folyamatokba fokozatosan
beépülő Mithrast. Ezek a nevek nem egy azonos kor különböző nyelven megjelenített
változatai, hanem négy különböző vallástörténeti kor és folyamat írott emléke.
Adolgozat fő témája a dáciai leletanyag -és azon belül elsősorban az Ulpia Traiana
Sarmizegetusa -i mithraeum –elemzése több szempont alapján. A modern Mithras kutatás
irányvonalait követve, a kultusz régészeti adatait egységesen értelmezzük, nem tárgyank ént
külön, hanem a mithraeum minden tárgyával együtt.
Első ízben a kutatás főbb irányait körvonalazzuk, majd röviden elemezzük Dácia
vallástörténeti jellegzetességeit, főbb kultuszait és Mithras elterjedésének legfőbb okait és
körülményeit. Dolgozatunkban röviden összefoglaljuk a dáciai Mithras kutatás történetét, főbb
problémáit és megválaszolatlan, vagy a kutatás által mellőzött kérdéseit és a nemzetközi
szakirodalom által körvonalazott útvonalat ajánlva, új perspektívák megnyitását
szorgalmazzuk a románi ai Mithras kutatásban.
Ezt követően a Mithras -kultuszhelyet, mint építészeti és szakrális teret elemezzük,
megkísérelve annak tipologizálását és azok meghatározását (spaelum, mithraikus kultuszhely,
mithraeum). Mintegy száz birodalombeli analógia példája alapján történeti, építészeti és
teológiai sajátosságait is figyelembe véve elemezzük a dáciai Mithras -kultuszhelyek
elhelyezkedését, arányait valamint külső sajátosságait.
Jelen dolgozat második része a szentélybelső részletes elemzésével foglalkozik. A
mithraeum legfőbb strukturális elemeit (pronaosz, naosz, apszis és főoltár) a legújabb
értelmezések és a birodalmi analógiákon keresztül, a dáciai régészeti anyagot felhasználva
elemezzük. Az elemzés során nemcsak mint építészeti és régészeti elemeket ér telmezünk
ezekben a fogalmakban, hanem megtartva a dolgozat legfőbb célkitűzését, a mithraeum, mint
egységes forrástípus kerül tárgyalásra, annak minden elemével együtt. A szentély legfőbb
kellékeit elemezve bemutatjuk a szakirodalom által rekonstruált cik likus Mithras -mítoszt is.
Új megvilágításba helyezzük a dáciai reliefek elemzését és kutatását, amelyet eddig
elhanyagolt a romániai szakirodalom. Az eddigi kutatás kevés hangsúlyt fektetett ennek a
forrástípusnak az anyagbeli és kultusztárgyi minőségére és elemzésére. Ezeknek az
aspektusoknak a figyelembe vételével új utakat nyithatunk a dáciai Mithras kultusz
elterjedésének, jellegének meghatározásában.

62Végezetül összefoglaljuk mindazt a töredéknyi ismeretet, amelyet a kultusz teológiai,
spirituális al apjairól és tartalmából ismerünk, elemezve a hét beavatási fokozatot, a kultusz
asztrológiai vonatkozásait és a rituálék által használt régészeti emlékanyagot ( mithraikus
„small –finds”). Az utolsó fejezetben kerül elemzésre elsőként a román szakirodalomba n a
dáciai Mithras hívőközösség ( cultores Mithrae ). Az epigráfiai adatok alapján összeállított
mintegy 74 név sok új információval szolgál a kultusz társadalmi aspektusáról valamint
homályos betekintést enged a hívők hétköznapjainak részleteibe.
Dolgozatun k egy olyan kultusz történeti visszhangját igyekszik történészi módszerek
révén feleleveníteni és aktuálissá tenni, amely a Kr.u. I -II. század „spirituális forradalmának”,
szellemi megújhodásának és a lelki reveláció egy új fejezetének talán legmélyebb, ko zmikus
gyökerű példája. Tanulmányunk a dáciai Mithras kultusz kutatásának új alternatíváit igyekszik
bemutatni, rávilágítva továbbá az ókori vallástörténet és a római kultuszok provinciákban
jelentkező sajátosságainak további kutatására és ezek aktualitásá ra.

63V. CATALOG
Repertoriul surselor epigrafice și al monumentelor figurate din
mithraeumul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Abrevieri:
Număr-Nr.
Tip de piesă -T.
Materialul -M.
Dimensiuni -D.
Locul de descoperire -desc.
Context ul descoperirii (data, condiții, loc) -Cont.
Loc de păstrare -loc.
Numărul de inventar –nr. inv.
Inscripție -inscr.
Observații -obs.
Descrierea monumentului -descr.
Bibliografie -Bibl.
Grosime-g.
Înâlțime-h.
Lungime -l.
Lățime-L.
Diametru -d.
Figura-fig.

64Small-finds-obiecte mici din interiorul sanctuarului
Nr.:1.
T.: platou , M.: sticlă, D.: h. -0,7 cm, L. -18 cm, l. -26 cm. Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în trei fragmente, în mithraeum, amplasat extra muros în
SV orașului , în panta unei coline, pe malul stâng al pârâului Apa Mică. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Obs.: Obiectul este foarte clar și transparent.
Nr.:2.
T.: carafă, M.: sticlă, D.: L. -5 cm. Desc.: Ulpia Traiana Sa rmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în
mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Obs.: Are aceași culoare cu obiectul nr. 1.
Nr.:3.
T.: Gât de urcior. M.: sticlă, D.: L. -6 cm. Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 –
1883, în mithraeum . Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Obs.: are culoare verde, din material aspru.
Nr.:4.
T.: chipiul cu buză. M.: ceramică, D.:L. -58 cm. Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.:
1882-1883, în mithraeum. N r. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Obs.:Foarte fragmentar.
Nr.:5.
T.:castron M.:ceramică, D.: d. -38 cm, Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883,
în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Nr.:6.
T.:castron, M.: marmură, D.: ? Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în
mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Obs.: marmură are o culoare ușor albastre.
Nr.:7.
T.:verigă, M.: bronz, D. :d.-3,5 cm, g. -0,3 cm, Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.:
1882-1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Obs.: patină verde.

65Nr.:8.
T.: urechiușă, M.: bronz, D.: h. -2.3 cm, g. -0,4 cm,Desc.: Ulpia Traian a Sarmizegetusa. Cont.:
1882-1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Nr.:9.
T.: fund de ulicior, M.: bronz, D.:h. -2,5 cm, d. -1 cm,Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.23.
Nr.:10.
T.:lanț,M.: fier,D.:? Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr.
Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.24.
Obs.: Fiecare verigă a avut forma octogo nală. Fig. : XXXIV.
Nr.: 11.
T.:cuțit, M.: fier, D.: l. -cu mănier 11,5 cm, L. -2 cm. .:? Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.24.
Fig.: XXXIV
Nr.:12.
T.: opaiț, M.: ceramică glazurată, D.:? Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883,
în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.24.
Obs.: ornamentat cu un cap elaborat,cu buclă lungă. Fig. : XXXIII a.
Nr.: 13.
T.:opaiț. M.: ceramic ă glazurată, D.:?, Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883,
în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: FORTIS. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.24, CIMRM 2033.
Obs.: fără urechi, găurat și puțin sfărămat. Fig. : XXXIII b.
Nr.:14.
T.:opaiț. M.: ceram ică, D.:?, Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în
mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.24
Obs.: glazura uzată.
Coloane și altare votive
Nr.15.
T.: coloană rotundă, M.: marmură alb ă, D.: h.-110 cm, d.(su s)-15 cm, d. (jos) -17 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: Flav(ius)/

66Tro/ fimus/ ex vi/so / p(osuit). Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.24, CIL III 7940, CIMRM
2030.
Obs.: lipsește baza coloanei.
Nr.:16.
T.: coloană rotundă, M.:marmură albă, D.: h. -114 cm, d. (sus) -14 cm, d. (jos) -20 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: M(arci)
/Ulpii/ Victo/rinu et/Maius/ dec(uriones) col(oniae)/ Sarmiz(eg etusae)/ metrop [olis] /v(oto)
l(ibentes) p(osuerunt). Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.24, CIL III 7941, CIMRM 2031.
Nr.:17.
T.: coloană rotundă, M.:marmură albă, D.: h. -30 cm, d. -18 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithrae um. Nr. Inv.: ? Inscr.: S/LINS/ SYRI/ SM, Bibl.:
Király P.(1886), op.cit.,p.24.
Nr.:18.
T.:altar votiv rotund. M.: marmură albă, cu ton albastru. D.:h. -119 cm, d. (sus) -56 cm, d.
(jos)-57 cm, Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în m ithraeum. Nr. Inv.: ?
Inscr.:Nabarze /Deo/ pro sal(ute) Ampliati/ Aug(usti) n(ostri) disp(ensatoris) et/ sua
suorumq(ue)/ omnium/ Protas vicar(ius)/ eius. Descr.:Altarul are o formă de column. Corpul
columnei cu inscripția în față, puțin rotunjită și capit olul altarului format dintr -un abacus și
capitol. Capitalul columnei este ornamentat din fiecare părți. In front pe capital vedem o
ghirlandă din trandafiri, pe partea dreaptă un cap de taur și frunze acantus, iar în cea stânga un
corb cu o frunză în cioc . În spate vedem ornamentația din front. Pe abacus din front vedem un
taur privind spre dreaptă. Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.25, CIMRM 2028.
Obs.:Király afirmă, că acest obiect era altarul votiv central. Fig.: XXVI.
Nr.19.
T.: altar votiv. M.: m armură albă, cu ton galben, D.:h. -95 cm, L.(capital) -55 cm, L.(corp) -42
cmDesc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ?
Inscr.:S(oli) I(nvicto) M(ithrae)/ Carpion / Aug(usti)/ lib(ertus) tabul(arius) / v(otum) s(olvit)
l(ibens) m(erito). Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.25, CIL III 7939, CIMRM 2032.

67Monumente sculpturale și figurale
Nr.:20.
T.: sculptură, M.: marmură albă cu nuanțe galbene, D.:h. -66,5 cm, L. (jos) -35 cm,L. (sus) -13
cm.Desc.: Ulpia Traiana S armizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:
nu. Descr.:Sculptură reprezintă pe Mithras Petrogenitus, „ cel nâscut din stânci” . Abdomenul
tănârului este înconjurat de un șarpe al cărui cap nu se vede pe piciorul drept al personajului.
Capul tănârului este acoperit cu o bonetă frigiană. Umârul gol este acoperit de două plete
lungi, cel drept fiind deteriorat. Lipsesc brațele sculpturii, care original erau ridicate (probabil
ținând o torță). Bibl.: Király P.(1886), op.cit.,p.26., nr. 80 , CIMRM. 2134.
Obs.: este o lucrare dur elaborată. Fig.:XXI.
Nr.:21.
T.: sculptură, M.: calcar, D.: h. -91 cm (cu bază), L. -36 cm, g. -17 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: Cautopati sa(crum)/
Synethus adiu[t(or)]/ tabul(arii) v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito). Descr.: o reprezentare a lui
Cautopates. În mâna stângă ține un scorpion și o făclie colorată cu nuanțe roșie.Are piciori
încruțișate. Capul obiectului lipsește. Fig.:XVI.
Bibl.:Király P.( 1886),op.cit.,p.27., nr. 82. CIMRM. 2120 -21, CIL III. 7922.
Nr.:22.
T.: sculptură, M.: calcar, D.: h. -89 cm, L. -33 cm, g. -18 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: v(otum) s(olvit) l(ibens)
m(erit o). Descr.: statuia lui Cautes. Personajul are vestimentația orientală și piciori încruțișate.
Făclia era în mâna dreaptă, acum lipsește. În mâna stângă ține capul unui taur. Fig.:XVII.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.26-27., nr. 81. CIMRM. 2122 -23, CIL III. 7922.
Nr.:23.
T.: sculptură, M.: marmură albă, D.: h. -10 cm,Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.:
1882-1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.:bustul lui Sol într -un nimbus, cu șapte
raze. Observăm urmele culorii roșie.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p.44, nr. 121. CIMRM. 2132.

68Reliefuri mithraice
Nr.:24.
T.: relief înalt, M.: marmură cu nuanțe galbene, D.:h. -94 cm, L. -131-133 cm, g. -35 cm,
Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu.
Descr.: După Király , această piesă reprezintă relieful central al mithraeumului (1/3 din
suprafața totală a reliefului). Pe relief apare Mithras în vestimentația sa obișnuită, cu manta
strânsă la brâu îi flutură, cu pantaloni lungi legați la gl ezne. Zeul apare în momentul când
sacrifică taurul, momentul cel mai tensionat al teologiei mithraică: mâna drepta îi lipsește, dar
din poziția lui se vede, că era ridicate sus, cu pumnalul sfânt (reprezentare rară). Taurul are
coada ridicată, sfărșită înt r-o spică, trupul lui fiind înconjurat de o centură. Pe scenă apare
șarpele și căinele, într -o elaborare foarte dură, lipsește scorpionul și corbul. Pe partea stânga a
reliefului apare un copac și un leu. Peste această scenă observăm bustul lui Sol.Capul l ui
Mithras și a taurului nu s -a păstrat. Fig.: XXXII.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.28-29, nr. 90, CIMRM 2084.
Obs.: Nu există informație despre reversul plăcii.
Nr.:25.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe galbene, D.: h -11 cm, L. -14,7 cm, g. -1,5 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.:
Cele cinci fragmente reprezintă partea NE, centrală și SV a reliefului. Din fragmente
observăm capul lui Mithras, a șarpelui și a taurului, pe partea NE vedem capul fragmentar a lui
Cautes, aflat sub Lună.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 29, nr. 92, CIMRM 2083.
Nr.:26.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe galbene, D.: h -18,5 cm, L. -28, 5 cm, g. -2 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: Aur(elius)
Theof(ilus) ex voto. Descr.: pe relief apare scena tauroctoniei. Fiind elaborată într -o maieneră
primitivă, elemente apare foarte șematic. Este reprezentat Mithras în genunchi cu piciorul
stâng pe taur, c u manta largă, pe care apare corbul. Este prezent scorpionul, șarpele și căine.
Mithras apare între Cautes (dreaptă) și Cautopates (stângă), amândouă având picioare
încruțișate. Peste ei apare Luna și Sol.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 30-31, nr. 93, CIMRM 2073 -74.

69Nr.:27.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h. -27 cm, L. -35 cm, g. -2-8 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Loc.: Lugoj, Nr. Inv.: ? Inscr.: Severus
Aug(usti) lib(ertus) [Cautop?]ati. Descr.: Scena ta uroctoniei este reprezentat prin elemente
obișnuite. Apare Mithras, taurul, corbul, scorpionul, căinele și foarte șematic și un purtător de
torță sub Sol și Luna.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 31, nr. 94, CIMRM 2135 -36, CIL III 7924.
Nr.:28.
T.: rel ief, M.: marmură albă, D.: h. -22, 7 cm, L. -19,5 cm, g. -2 cm, ,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Loc.: Lugoj, Nr. Inv.: ? Inscr.:Aurelius
Valentinus/ ex voto posuit. Descr.: Scena tauroctoniei. Mithras în vestimentație ș ematică, însă
fără pantaloni. Cei doi purători de torțe sunt prezentate cu piciori încruțișate. Pe relief apare
șarpele și căine.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 31-32., nr. 95, CIMRM 2137 -38, CIL III 7927.
Nr.:29.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -19 cm, L. -27 cm, g. -2,5 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: Long(us?)
salar(i)a(rius) ex v(oto) pos[u]it. Descr.: scena tauroctoniei rămas foarte fragmentar, înconjurat
de un chena r (tiv) cu inscripția respectivă. Personajel principale (Mithras, taurul, șarpele și
căinele) sunt înconjurate de Cautes și Cautopates, reprezentat foarte eficient, cu piciori
îmbrățișate.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 32-33., nr. 96, CIMRM 2075 -76, CIL III 7926.
Nr.:30.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre și cenușie, D.: h. -22 cm, L. -31 cm, g. -2-5 cm,
Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu.
Descr.: Pe releif apare o scenă fragmentară din tauroctonie. Mithras, cu cap elaborat frumos și
foarte delicat apare doar parțial (capul și manta lui). Observăm coada ridicată a taurului,
sfărșită în spice. Pe partea stânga apare Cautopates cu făclia înclinată spre jos.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 33-34., nr. 98, CIMRM 2078.

70Nr.:31.
T.:relief, M.: marmură albă, D.: h. -24,4 cm, L. -31 cm, g. -3-4 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.: Scena
tauroctoniei cu elemente obișnuite: Mith ras cu vestimentație persană fără pantaloni, taurul
învins și neputincios, șarpele, scorpionul și căinele. Scena apare între Cautes și Cautopates, iar
relieful este înconurat de un chenar frumos elaborat.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 34., nr. 99, CIMRM 2085.
Nr.:32.
T.:relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -27 cm, L. -32,5 cm, g. -3 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: Aelius Nepos
votum ret[tulit]. Descr.: Scena tauroctoniei cu element e obișnuite -Mithras, taurul, scorpionul,
corbul, șarpele și căinele și cei doi tănâri, purtători de făclii. În spatele lui Mithras apare șapte
altare. Sol și Luna apare în aceași cadru cu zeul învingător.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 34-35., nr.100, CIMRM 2068 -69.
Nr.:33.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -7-10 cm, L. -15,5-20 cm, g. -4 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu.
Descr.:Scena tauroctoniei. Pumnalul lui Mithra s este mare, neobișnuit.Cautopates ține făclia în
amândouă mâini, în stânga fiind făclia înclinată.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 36., nr. 101.
Nr.:34.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h. -20 cm, L. -31 cm,Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Cont.: 1882-1883, în mithraeum. Loc.: Lugoj ,Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.: scena tauroctoniei.
Mithras în vestimentație orientală, din cele patru animale asociate apare doar corbul. Între
Mithras și corb apare patru altare. Cautopates apare cu piciori întinse.
Obs.: o lucrare cu elaborare foarte superficială, fragmentară, revers gol.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 36., nr. 102., CIMRM 2079.
Nr.:35.
T.: relief, M.:marmură de nuanțe cenușie, D.: h. -4-7 cm, L.-6-10 cm, g. -2 cm, Desc.: Ulpia
Traiana Sarmi zegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.: scena

71fragmentară din tauroctonia. Observăm căinele, capul șerpii, trăpașul taurului, și făclia lui
Cautes.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 37., nr. 106., CIMRM 2070.
Nr.:36.
T.:relief, M.: marmură cu nuanțe galbene, D.: h. -16,5 cm, L. -22,5 cm, g. -2 cm, Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.: o parte
din scena tauroctoniei. Apare manta lui Mithras într -o elaborare fin ă, corbul, Solprotoma
fragmentară și brațele dreaptă a lui Cautopates.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 38., nr. 107., CIMRM 2071.
Nr.:37.
T.: relief, M.: marmură albastră, D.: h. -7,4 cm, L. -9 cm,Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Cont.: 1882 -1883,în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.:apare bustul fragmentar a lui Sol.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 38., nr. 108., CIMRM 2072.
Nr.:38.
T.: relief, M.: marmură albastră, D.: h. -6, 7-12, 2 cm, L. -9 cm, g.-2.5 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sar mizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: Terentia[nus]….
Descr.:Scena fragmentară a tauroctoniei. Pe reprezentare apare Cautopates cu două făclii.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 38., nr. 109., CIMRM 2064 -65, CIL III 7928.
Nr.:39.
T.: relief, M.:marmur ă cu nuanțe albastre, D.: h. -12 cm, L. -6-10 cm, g. -3 cm, Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: O parte
din scena tauroctoniei. Cautopates apare cu piciori încruțișate, cu făclia înclinată în mâna
dreaptă.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 38., nr. 110., CIMRM 2058.
Nr.:40.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -28,5 cm, L. -10,5 cm, g. -1 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithra eum. Nr. Inv.: ? Inscr.:
Nisanpoca…Descr.: o parte din scena tauroctoniei. Observăm piciorul taurului învins și
neputincios.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 38., nr. 111.

72Nr.:41.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h. -22-36 cm, L. -29,5 cm, g. -2 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:S(oli) i(nvicto) M(ithrae) S.
Sped(ius?) Valerianus aug(ustalis) col(oniae) d(onum) d(at). Descr.: relief cu trei registre,
împărțit horizontal. În registrul central, apare scena tauroctoniei -Mithras , taurul, Cautes și
Cautopates cu piciori încruțișate, un arbor, crater sub care observăm un leu, iar sub această
apare Mithras Petrogenitus, nașterea din stânci. Toate figuri sunt fragmentare. În registrul de
desupt apar e scene din ritualul post -tauroctonic: încoronarea lui Sol de Mithras (corona este în
mâna dreaptă) primul fiind în genunchi, banchetul lui Sol și Mithras. Sol are un rython în
măna dreaptă și ridicată, ridicarea lui Sol și Mithras în carul zeului solar. U ltima scenă
reprezintă un personaj culcat, probabil pe Oceanus. În mâna dreaptă apare un obiect lung,
neidentificat.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 52-53., nr. 132, CIMRM 2034 -35, CIL III 7933.
Obs.: pe relief s -a păstrat urme de culoare roșie.
Nr.:42.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -32,6 cm, L. -33,5 cm, g. -3,2 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.:
relief cu trei registre, împărțit horizontal. În registrul centra l, apare scena tauroctoniei. Mithras
și taurul este reprezentat superficial, mici în dimensiuni.Scorpionul, șarpele și căine apare în
poziția obișnuită. Cautes apare cu făclia ridicată, cu piciori încruțișate, Cautopates ține făclia
jos. În spatele lui Ca utopates apare Mithras taurophoros -taurul purtând și aici o centură –
scena încălecării taurului, leul cu un crater și Mithras petrogenitus, nașterea zeului. În registrul
inferior apare: bustul lui Sol, un pesonaj atinge umărul lui Mithras, care șede și țintă cu
săgeată o stâncă. Un personal atinge această stâncă. Tot aici observăm un personaj vărstnic
(Oceanus -Saturnus).
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 50-52., nr. 131, CIMRM 2036.
Nr.:43.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -26 cm, L. -37 cm, g. -1,8 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: relief
cu trei registre, împărțit horizontal. S -a păstrat fragmentar partea superioară având forma unui
timpanon și o parte din registru l central.Din partea centrală s -a păstrat capul lui Mithras

73purtând o bonetă frigiană, manta zeului și corbul în partea stănga a acestuia. În partea dreaptă
a scenei observăm Mithras Petrogenitus, cu mâini ridicate,ținând un pumnal și o făclie. În
partea s uperioară avem următoarele scene: bustul lui Sol (fragmentar), Mithras ca arcaș, taurul
în casa lui, apoi într -o barcă, bustul Lunei și fragmentul unei țap.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.48-49., nr. 129., CIMRM 2037.
Nr.:44.
T.: relief, M.: marmură c u nuanțe albastre, D.: h. -31,5 cm, L. -52 cm, g. -1,8 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:De[…]…/Iulius
n[…] Priscus. Descr.: relief cu trei registre, împărțit horizontal. Piese respective reprezintă o
parte din registrul central și inferior. Apare piciorul lui Mithras, părți mari din taur, șarpe și
căine. Cautopates apare cu făclia înclinată. În spatele scene apare leul și un crater. Partea
inferioară reprezintă scene post -tauroctonice: Sol și Mithras (doar capul acestora), Mithras în
carul lui Sol (fragmente din manta lui Mithras și capul cailor) și un personaj vărstnic
(Oceanus -Saturnus?).
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 49-50., nr. 130, CIMRM 2038.
Nr.:45.
T.: relief rotund, M.: marmură albă, D.: d.-17 cm, g. -1,5 cm, Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: relief rotund.
Scena centrală reprezintă tauroctonia. Sunt prezente șarpele, căine, corbul și Cautes. Mithras și
taurul apare fo arte fragmentar. În cercul exterior apare următoare scene: Mithras petrogenitus,
Saturnus cu o manta, bustul Lunei, taurul în casa lui,un personaj arcaș, bustul lui Sol și
Mithras luptând cu taur (foarte șematic).
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 61., nr. 146, CIMRM 2042.
Nr.:46.
T.: relief, M.: calcar, D.: h. -36 cm, L. -53 cm, g.-1,2 cm,Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: relief cu mai multe registre. S -a
păstrat partea inferioară și un fragment minor din partea centrală, reprezentând taurul.Scena
inferioară cuprinde: probabil scena încoronârii cu Sol și Mithras, leul cu un crater, Sol și
Mithras în car (foarte fragmentar).
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 60-61., nr. 145, CIMRM 2043 .

74Nr.:47.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h. -29,5 cm, L. -40 cm, g. -2 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: …e]t Gaius…us e(x) v(oto)
[p(osuit)]. Descr.: relief cu mai mult registre. Registrul c entral este în forma cicrulară, iar
scene secundare apare concentric lăngă acestuia. Mithras apare foarte fragmentar, taurul apare
învins, neputincios. Cautopates -singurul personaj integral -este prezentat detaliat, cu
vestimentație orientală, cu boneta f rigiană, cu făclia înclinată.
În scene secundare apare: lupta lui Mithras cu taurul, Mithras taurophorus,Saturnus sau
Oceanus, quadriga lui Sol și Mithras și trei altare.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.58-59., nr. 143 -144, CIMRM 2044 -45, CIL III 79 37.
Obs.: se presupune că fragmente prezentate nu aparțin la un singur relief.
Nr.:48.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h. -70 cm, L. -60 cm, g. -4 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: S(oli) i(nvic to)
M(ithrae)…er.v…[ex] v(oto) l(ibens) p(osuit). Descr.: relief cu cinci registre, împărțite
horizontal și cu arcade. În scena central apare piciorul zeului Mithras și a taurului, însoțit de
Cautes și de căine. În partea inferioară observăm mai multe arcade cu reprezentări: Mithras
taurophoros, lupta lui Mithras cu taurul, Mithras Petrogenitus, taurul și casa lui, Luna în car
(rară reprezentare), Oceanus cu bust liber și Sol la banchet cu Mithras.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.56-58., nr.139, CI MRM 2046 -47, CIL III 7936.
Nr.:49.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe cenușie, D.: h. -73 cm, L. -51 cm, g. -2,5 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:…c]ol(onie) v(oto)
l(ibens) p(osuit)…Descr.: relief cu trei registre, împărțit horizontal. În partea centrală apare
scena tauroctoniei. Mithras apare foarte șematic, doar o parte din manta lui a rămas intanct.
Taurul-la fel fragmentar -apare cu o centură largă. Pe partea superioară apare Sol și o parte
din c arul său cu caii. Registrul inferior este aproape în totalitate distrus, apare doar scena
încoronării lui Sol, Saturnus în poziție obișnuită și o parte din scena banchetului.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.53-55., nr.133, CIMRM 2048 -49, CIL III 7934 .

75Nr.:50.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -16,5 cm, L. -12 cm, g.-1.8 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: relief
cu trei registre, împărțit horizontal. Fragmente prov ine doar din registrul central și inferior.
Tauroctonia apare foarte fragmentar, observăm doar capul, manta și piciorul drept a lui
Mithras în momentul sacrificării taurului. Lăngă el apare Cautopates cu piciori încruțișate. În
registrul inferior apare: Mi thras luptând cu taurul, încoronarea lui Sol,fragmente din banchet și
din înâlțarea lui Sol cu carul său.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p.48. nr.128, CIMRM 2050.
Nr.:51.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe galbene, D.: h. -30 cm, L. -18-24 cm, g.-3,5 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu.
Descr.: relief cu trei registre, împărțit horizontal, partea inferioară fiind delimitate de arcade.
În partea centrală apare scena tauroctoniei: Mithras, taurul, ș arpele, căine, corbul, Cautes în
dreaptă și Cautopates în stânga amândouă fiind cu piciori încruțișate. Scorpionul nu apare pe
scenă.Partea sub grotto cuprinde: Mithras ca arcaș și stânca cu un personaj îngenuncheat,
taurul într -o barcă, taurul în casa lui , partea superioară a lui Mithras Petrogenitus. Partea
inferioară cuprinde scene obișnuite post -tauroctonice.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p.47. nr.127, CIMRM 2051.
Nr.:52.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h. -18,5 cm, L. -12.5 cm g. -3 cm, ,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Loc.: Muzeul din Timișoara, Nr.Inv.: ?
Inscr.: nu. Descr.: relieful are o formă trap ezoidă și este o lucrare unică (relief plat) . Pe partea
centrală apare tauroctonia cu elemente obișnuite:Mith ras, taurul, scorpionul, șarpele, căinele,
Cautes și Catopates. Foarte spectaculos este prezentarea stelelor pe manta zeului. În spatele
acestuia apare bustul lui Sol și Luna. Partea inferioară cuprinde: corbul, șapte altare, și scene
specifice post -tauroctonice.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.45-46. nr.125, CIMRM 2052. Fig.: XXVII.
Nr.:53.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.:h. -33,2 cm, L. -18 cm, g. -2 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.:scena

76tauroctoniei. În centrul reliefului se află Mithras, cu vestimentație orientală elaborat artistic, pe
partea stângă cu corbul. Sub taur apare scorpionul și șarpele. Cautopates apre piciori
încruțișate. Sub scena centrală apare bust ul fragmentar a lui Sol.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p.42., nr.115, CIMRM 2055.
Nr.:54.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -11-12 cm, L. -12-15 cm, g. -2 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv .: ? Inscr.: nu. Descr.:
fragment mic dintr -un relief cu mai multe registre. Apare fragmentar piciorul încruțișat a lui
Cautopates și taurul. Partea inferioară este despârțite de arcade. Un personaj cu o bonetă
frigiană apare sub prima arcadă.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.46-47., nr.126, CIMRM 2056.
Nr.:55.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -11 cm, L. -23 cm, g. -3 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: relief
fragment ar. Capul lui Mithras cu boneta frigiană, cu păr creț. Drept de el apare bustul lui
Luna, Mithras Petrogenitus și o parte din Cautopates.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.42-43., nr.116, CIMRM 2059.
Nr.:56.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h.-13-17 cm, L. -23 cm, g. -3 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:…nus ex v(oto)
pos(uit). Descr.: fragment din scena tauroctoniei. S -a păstrat piciorul taurului, partea inferioară
a lui Cautes. Sub el se conturează forma unui crater și leul.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p.43., nr.117, CIMRM 2060 -61., CIL III 7931.
Nr.:57.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albe -albastre, D.: h. -59-69 cm, L. -36-53 cm, g. -5 cm,
Desc.: Ulpia Traiana Sarmize getusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu.
Descr.: fragment din scena tauroctoniei. Pe partea dreaptă s -a păstrat manta frumos elaborată a
lui Mithras cu mai multe încrețături. Pe partea NV a reliefului apare corbul și spica din coada
taurului. Cautopates este reprezentat în vestimentația orientală, cu boneta frigiană și cu păr
creț și gros, reprezentat în detalii amânunțite. Făclia lui este în mâna sa dreaptă și se îndreaptă
jos. În partea stângă găsim pe Mithras Taurophoros

77, taurul av ând o centură largă. Bustul lui Sol apare peste ei, cu șase raze de soare.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.41-42., nr.114, CIMRM 2062. Fig.: XXVIII.
Obs.: elaborare artistică, foarte grațioasă.
Nr.:58.
T.: basorelief, M.: marmură cu nuanțe albastre. D.:h-64 cm, L. -72-79 cm,g.-6-8,8 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.:
basorelief elaborat cu mare atenție prezentând scena tauroctoniei. În centrul reliefului se află
Mithras în vestimen tația orientală, fără boneta frigiană, păr gros și frumos elaborat. Manta lui
lipsește. Taurul este prezentat în momentul sacrificării, purtă o centură groasă, iar din răna se
varsă săngele lui.Sub el apare cele trei animale: scorpionul, șarpele și căine a tacând gătul
animalului neputincios. În stângă apare Cautopates, Mithras Taurophoros și capul detaliat a
unui leu. În partea dreapta apare Cautes și un personaj minor în vestimentația orientală, ținând
mâna dreapta pe umăruul stâng. Fig.: XXXI.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp.39-40., nr.112, CIMRM 2063.
Nr.:59.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -6.7 cm-12 cm, L. -9 cm, g.-2,5 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:
Terentia[nus]…De scr.: partea SV a unui relief. S -a păstrat doar piciorul drept a zeului, o parte
din manta lui, părți din taur și șarpele. Cautopates apare cu o făclie susținută de amândouă
mâini.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p.38., nr.109, CIMRM 2064 -65, CIL III 792 8.
Nr.:60.
T.: relief, M.: calcar, D.: h. -18,3-22,5 cm, L. -62,2 cm, g. -3,4 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: Cass(ius) Maximus aug(ur)
col(oniae) Sarm(izegetusae) M./ Ulp(ius) Gaius pro sal(ute) sua ex v(oto) pos(uerunt). Descr.:
scena inferioară a tauroctoniei. S -a păstrat piciou drept a lui Mithras, taurul fără cap,, căinele
și șarpe. Scorpionul nu apare pe scenă. Cautes și Cautopates cu piciori încruțișate. În spatele
lui Cautopates apare Mith ras Taurophoros, lăngă Cautes un crater. Peste această capul unui
leu.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p.41., nr.113, CIMRM 2066 -67, CIL III 7930.

78Nr.: 61.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe cenușie, D.: h. -16,5 cm, L. -22,5 cm, g. -2 cm, ,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.:
partea NV a reliefului. S -a păstrat integral bustul lui Sol și o parte din manta lui Mithras cu
corbul.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,pp. 37-38. nr.107, CIMRM 2071.
Nr.:62.
T.: relief, M.: marmură albastră, D.: h. -7,4 cm, L. -9 cm,Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.: fragment din scena tauroctoniei.
S-a păstrat doar bustul lui Sol.
Bibl.:Király P.(1886) ,op.cit.,p. 38.,nr.108, CIMRM 2072.
Nr.:63.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe galbene. D.: h. -18, 5 cm, L. -28, 5 cm, g. -2 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:Aur(elius)
Theof(ilus) ex voto. Desc r.: scena tauroctoniei. Este prezent Mithras, taurul, scorpionul,
șarpele și căine. Pe partea superioară apare bustul lui Sol și Luna.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 30.,nr.93, CIMRM 2073 -74, CIL III 7923.
Nr. 64.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe al bastre, D.: h. -11 cm, L. -28,5 cm, g. -1 cm,Desc.: Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:…ntis anpoc
v…Descr.: Părți fragmentare din capul lui Mithras, scorpion și un purtător de făclie.
Bibl.:Király P.(188 6),op.cit. p. 38.,Nr. 111, CIMRM 2081.
Nr.:65.
T.: relief, M.: marmură, D.: h. -5,7 cm, L. -10,2 cm, g. -3 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: parte din relief
reprezentând capul lui Mi thras frumos elaborat.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 63., nr. 153., CIMRM 2088.
Nr.:66.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h. -23 cm, L.: 20, 5 cm, g. -2,5 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu . Descr.:scena

79fragmentară a tauroctoniei. S -a păstrat capul taurului, căinele, și Cautes, având piciori
încruțișate.
Bibl.:CIMRM 2090.
Nr.:67.
T.: relief, M.: marmură, D.: 10 cm, L. -15 cm, g.-2,5 cm,Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: relief boltit. S -a păstrat partea
superioară a scenei. Observăm pe Cautes, Cautopates, Mithras Petrogenitus, bustul lui Luna și
Sol.
Bibl.: CIMRM 2091.
Nr.: 68.
T.: relief, M.: marmură, D.: h. -21 cm, L. -21 cm, g. -2 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: fragment din
scena tauroctoniei. S -a păstrat un fragment din unul dintre purtători de făclii. Personajul are
piciori încruțișate și o tunică frumos elaborată cu încrețături fine.
Bibl.: CIMRM 2092.
Nr.:69.
T.: relief, M.: marmură, D.:h. -11 cm, L. -9,5 cm, g. -1,5 cm, Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: fragment din
scena tauroct oniei. Personaj cu piciori încruțișate, cu tunică ornamentală, dantelată.
Bibl.: CIMRM 2093.
Nr.: 70.
T.: relief, M.: marmură, D.: h. -24 cm, L. -24 cm, g. -4 cm, Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. D escr.: Fragment din
scena tauroctoniei. S -a păstrat capul taurului și pumnalul supradimensionat a lui Mithras.
Bibl.: CIMRM. 2094.
Nr.:71.
T.: releif, M.: marmură, D.: h. -13,5 cm, L. -6,5 cm, g. -2 cm, Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.: nu. Descr.: fragment dintr –
un relief, partea NV și N. Observăm bustul lui Sol și Mithras fiind pe taur.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 55., nr. 135., CIMRM 2107.

80Nr.:72.
T.: relief, M.: marmură, D.:h. -6,2 cm, L. -9 cm, g.-2 cm,Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.: fragment dintr -un relief
reprezentând Mithras ca săgetător și bustul lui Sol.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 55., nr. 136., CIMRM 2108 .Fig.: XXII.
Nr.:73.
T.: relief, M.: marmură, D.: h. -7, 5 cm, L. -3-8,5 cm, g. -1, 8 cm, Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.: fragment dintr –
un relief, scene post -tauroctonice: taurul într -obarcă, taurul în casa lui și miracolul apei.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 62., nr. 147., CIMRM 2111.
Nr.:74.
T.: relief, M.: marmur ă, D.: h.-6 cm, L.-3,5 cm, Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.:
1882-1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:n u. Descr.:fragment de relief. S -a păstrat foarte
fragmentar partea inferioară a unui personaj și bustul lui Sol.
Bibl.: CIMRM 2112.
Nr.:75.
T.: relief, M.: marmură, D.: h. -13 cm, L. -5 cm, Desc.: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.:
1882-1883, în mithraeu m. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.:fragment de relief. Observăm un
fragment dintr -o reprezentare foarte efiace a lui Oceanus. Peste el apare scena când Mithras
face să izvorească stâncă. Fig.: XXIX.
Bibl.: CIMRM 2113.
Nr.:76.
T.: relief, M.: marmură albă, D .: h.-5 cm, L. -4 cm, g.-1,5-2 cm, Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.:fragment de
relief. Un fragment dintr -un personaj mișcător, probabil reprezentând arcașul Mithras și
miracolul vărsării de apă.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 62., nr. 148., CIMRM 2114.
Nr.:77.
T.: relief, M.: marmură, D.: h. -8,5 cm, L. -6,2-7,9 cm, g. -2 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu. Descr.: fragment dint r-
un relief. Apare Cautes și bustul lui Luna.

81Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 37., nr. 105., CIMRM 2128.
Nr.:78.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe albastre, D.: h. -13 cm, L. -11,3-13 cm g.-1,6 cm, Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Nr. Inv.: ? Inscr.:nu.
Descr.:fragment dintr -un relief. S -a păstrat reprezentarea lui Cautes, ținând făclia cu amăndouă
mâini. Peste el apare bustul lui Luna.
Bibl.:Király P.(1886), op.cit.,p. 37., nr. 104., CIMRM 2130.
Nr.:79.
T.: reli ef, M.: marmură, D.: h. -30 cm, L. -49 cm, g. -4,5 cm, Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum. Loc.: Muzeul Deva, Nr. Inv.: ? Inscr.:S(oli)
I(nvicto) M(ithrae) Cornel(ius) Cornelianus ex v(oto) p(osuit). Descr.: scena tauroctoni ei cu
pesonaje obișnuite. Lipsește scorpionul.
Bibl.:Teglas in Dolgozatok VI , 1889, p. 358. CIMRM 2142 -43, CIL III 12581.
Nr.:80.
T.: relief, M.: marmură, D.: h. -26 cm, L. -30 cm, g. -4 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithr aeum. Loc.:Muzeul de Istorie Cluj, Nr. Inv.: 2586.
Inscr.: [pro salute] M(arci) Luccei Felicis proc(uratoris)/ [Augusti…libertus ei]us votum.
Descr.: fragment din scena tauroctoniei. S -a păstrat partea inferioară a reliefului, cu căinele,
șarpe, o parte d in taurul învins și Cautes reprezentat cu piciori încruțișate.
Bibl.: CIMRM 2149 -50.
Nr.:81.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h. -16 cm, L. -9 cm, g.-2-2,5 cm, Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1882 -1883, în mithraeum .Loc.:Muzeul de Istorie D eva, Nr. Inv.:? ,
Inscr.:nu. Descr.: fragment din scena tauroctoniei. Observăm Cautes cu vestimentație
orientală, cu boneta frigiană. Lăngă el apare bustul lui Luna.
Bibl.: CIMRM 2152.
Nr.:82.
T.: relief, M.: marmură albă, D.: h.-26 cm, L. -21 cm, g. -3 cm,Desc.: Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Cont.: 1966, în preajma colțului Sud -Vest al cetății Ulpia Taiana
Sarmizegetusa. Loc.:Muzeul de Istorie Deva, Nr. Inv.: 20.162,Inscr.:nu. Descr.: scena
completă a tauroctoniei. Mithras și taurul este înconjurat de d adofori (Cautes tradițional pe

82partea stânga, cu un arc în mâna stângă, Cautopates cu piciori încuțișate). Pe scena găsim între
animali șarpele, câinele și corbul. Pe partea superioară apare mai multe figure secundare: Sol,
Luna și Mithras Petrogenitus.
Bibl.: Marghitan, L., Două noi reliefuri mithraice de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, In:
SCIVA 4/ 18, 1967, pp. 693 -700.
Nr.:83.
T.: relief, M.: marmură cu nuanțe mai închise ,D.: h.-25 cm, L. –29 cm, g. -2.5 cm,Desc.:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cont.: 1966, în preajma colțului Sud -Vest al cetății Ulpia Taiana
Sarmizegetusa. Loc.:Muzeul de Istorie Deva, Nr. Inv.: 20.163, Inscr.: Maro pro salut[e sua],
Descr.: relieful prezintă tauroctonia într -o încâpere boltită (grota mithraică). Pe scenă
observăm pe Mithras cu taurul, șarpe ,câine și dadofori.
Bibl.: Marghitan, L., Două noi reliefuri mithraice de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, In:
SCIVA 4/ 18, 1967, pp. 693 -700.

83VI. ANEXE
050100150200250300350400450Figura I
Numărul surselor mithraice din provincii romane (fără
Roma) după CIMRM I -II
Figura II
Cultele Daciei romane
după Mihai Bărbulescu (teză de doctorat, 1985, 166.p.)
Cultele greco -romane
Cultul lui Mithras
Cultele siriene
Cultele microasiatice
Cultele moesico -dunăreană
Cultele egiptene
Cultele celto -germanice
Cultele palmyrene
Cultele vest -africane

8401020304050607080Figura III
Cultele Daciei în comparație cu onomastica populației (%)
Cultele Daciei romane
Onomastica Daciei romane
02468101214161820
219
10
223
116
19
1111Figura IV:
Onomastica lui Mithras în Dacia (după CIMRM I -II)

85
1928
6322111111Figura V
Cultores Mithrae
(după CIMRM I -II)
Cultores
Mithrae
Liberți

86
Figura VII
Interpretarea reliefului d e cult (după Beck, R. op.cit., 1984.)
Figura VIII –structura templelor grecești

87
Figura IX : Planul mithraeumului din Ulpia Traiana Sarmizegetusa

88
Figura X -reconstrucție hipotetică a unei mithraeum
Figura XI : Structur a unui mit hraeum Figura XII: Mithraeum din Martigny

89
Figura XIII: spaelum-Mithraeo Duino
XIV-Arimanius din Merida Figura XV -Arimanius din Sidon

90
Figura XVI –Cautopates Figura XVII -Cautes
Figura XVIII –Podium din Sette Porte mithraeum

91
Figura XIX –Mithras Taurophoros Figura X X–Absida din Dura Europos
Figura XX I–Mithras Petrogenitus Figura XX II–Miracolul Apei

92
Figura XXI II–Tauroctonia pictura murală din M arino Mithraeum
Figura XXIV –Mithras din Ostia Figura XX V–Mithras din Vatican

93
Figura XXV I–Altarul central Figura XXVII –relief votiv
Figura XXVIII –fragment de relief Figura XXIX –Saturnus Figura XXX -Sol

94
Figura XXXI –grup statuar din Sarmizegetusa
Figura XXXII –Relieful central din Sarmizegetusa

95
Figura XXXIII a și b –opaiță
Figura XXXIV -verigi din bronz și pumnal ritual

96Figura XXXV –Cultores Mithrae in Dacia romană
Numele Proveniență Funcție CIMRM
M. Cocceius Genialis Napoca vir egregius procurator Augusti 1916
Manius Cretinus Gherla praefectus alae II. Pannoniorum 1918
Aelius Maximus Potaissa miles legionis V. Macedonicae 1921
Iulius Iulianus Potaissa – 1923
Aurelius Dolens Potaissa miles legionis 1925
Aurelius Victorinus Potaissa 1927
Flavius Marcellinus Potaissa tesserarius 1928
Aurelius Montanus Potaissa miles legionis V. Macedonicae 1929
Iulius (?) Quintus Brucla centurio 1930
Surus Brucla – 1932
Marcus Aurelius Thimotheus Apulum 1936, 1937
Aurelius Maximus Apulum 1936, 1937
Sextus Syntrofus Apulum 1939
Lucanus Apulum 1941
Dioscorus Marcus Apulum servus 1943
Lucius Valerius Felix Apulum 1946
Secundinus Apulum – 1948
Marcus Valerius Maximianus Apulum Legatus Augusti 1950
Caius Nummius Amandus Apulum 1951
Q. M.Victor Felix Maximillianus Apulum legatus Augusti legionis XIII.
Gemina1952*
Publius Marcius Victor
MaximillianusApulum 1952*
Marcus Ulpius Linus Apulum imaginifer 1955
Titus Aurelius Fabia tribu Marcus Apulum veteranus legionis XIII. Gemina 1959, 1960
Caius Iulius Marcianus Apulum signifer legionis XIII. Gemina 1962
Valerius (?) Apulum 1963
Aelius Mestrius Apulum 1964
Aelius Gordianus Apulum 1965
Claudius Niger Apulum 1966
Caius Carellius Sabinus Apulum legatus Augusti legionis XIII.
Gemina1968
Quintus Caecilius Laetus Apulum legatus Augusti legionis XIII.
Gemina1969
Ulpius Proculinus Apulum speculator legionis XIII. Gemina 1971
Suaedemus Apulum 1976
C. Herennius Ermes Apulum – 1977
…imus Apulum Beneficiarius consularis 1982
Turranius Marcellinus Apulum conductores armamentares 1993
Antonius Senecio Iunior Apulum conductores armamentes 1993
Aurelius Chrestus Apulum „bonus puerus” 1996
Posphoro (?) Apulum 1997
Caius Iulius Valens Apulum haruspex et antistes coloniae
Apuli1998
Lucius Octavius Gratus Apulum 2003
Potinus Apulum 2005
Lucius Aelius Hylas Doștat libertus 2007
Publius Aelius Artemidorus Doștat decurio sacerdos 2008
Caius Iulius Valentinus Păuleni conductoris salinarum 2011

97Figura XXXVI –Lista localitățiilor din Dacia romană cu descoperiri mithraiceCaius Iulius Omucio Păuleni Libertus actor 2011
Aurelius (?) Micia – 2021
Rutus Micia – 2022
Protas Sarmizegetusa vicarius 2029
Ampliatus Sarmizegetusa Augusti dispensatoris 2029
Flavius Trofimus Sarmizegetusa 2030
Marcus Ulpius Victorinus Sarmizegetusa decurioni coloniae
Sarmizegetusae2031
Marcus Ulpius Maius Sarmizegetusa decurioni coloniae
Sarmizegetusae2031
Carpion Augustus Sarmizegetusa Libertus tabularius 2032
S. Spedius Valerianus Sarmizegetusa augustalis coloniae
Sarmizegetusae2035
Priscus Sarmizegetusa 2039
Iulius Sarmizegetusa 2041
Gaius Sarmizeget usa 2045
Terentianus Sarmizegetusa 2065
Cassius Maximus Sarmizegetusa augur coloniae Sarmizegetusae 2067
Marcus Ulpius Gaius Sarmizegetusa 2067
Aelius Nepos Sarmizegetusa 2069
Aurelius Theofilus Sarmizegetusa 2074
Longus Sarmizegetusa salariarius 2076
Synethus Sarmizegetusa auditor tabularii 2121
Severus Augustus Sarmizegetusa liberti 2136
Aurelius Valentinus Sarmizegetusa 2138
Cornelius Cornelianus Sarmizegetusa 2143
Hermadius Sarmizegetusa 2146
Lucius Domitius Primanus Sarmizegetusa 2148
Marcus Luccius Felix Sarmizegetusa Procurator Augusti 2150
Publius Aelius Mars iusHermadius Tibiscum Actor Turrani 2153
Valerius Drobetae 2155
A. Phoebus Romula 2173
Antonius Zoilo Romula Praepositus numeri Surorum
Sagittariorum2177
Total:74 *apare doar numele lui Sol
Localitate Piese de relief Alte obiecte Sanctuar
Sarmizegetusa 102 36 1
Apulum 14 33 2+
Slăveni 6 1 1
Potaissa 4 2 1 (?)
Napoca 2
Doștat 1 1 1

98
Figura XXXVII -Perseus ucide pe MedusaDecea Mureșului 3 1
Pojejena 18 1 (?)
Porolissum 2 1 (?)
Peștera Veterani 1 1 (?)
Vințu de Jos 3 1 (?)
Cincșor 12 1 (?)
Romula 8 2 1 (?)
Gherla 1
Dragu 1
Păuleni 1
Micia 4 2
Tibiscum 1
Dierna 1
Drobeta 3 2
Cioroiul Nou 1
Bumbești -Gorj 1
Aquae 1
Alsóbajom 1
Oarda de Sus 1

99Lista figurilor
I. Grafică despre surse mithraice din provincii romane (după CIMRM I -II)
II. Grafică despre cultele din Dacia romană (după Băr bulescu, M., op.cit.,1985.)
III. Grafică despre cultele și onomastică din Dacia romană (după Husar, A., op. cit.
pp. 203-209)
IV. Grafică despre onomastica lui Mithras din Dacia romană (după CIMRM I -II)
V.Grafica despre monumente mithraice din Sarmizegetusa (după CIMRM I -II și Király
,P. op. cit., 1886)
VI. Grafică despre distribuirea credincioșilor lui Mithras din Dacia romană (după CIMRM
I-II și Király ,P. op. cit., 1886)
VII. Grafică despre modul de interpretare a reliefului mithraic (după Beck, R., op. cit.,
1984.)
VIII. Poză desp re structura templelor grecești
(http://kbagdanov.files.wordpress.com/2009/02/greek -8.jpg)
IX. Planul mithraeumului din Ulpia Traiana Sarmizegetusa (după Király, P. op. cit., 1886)
X. Reconstrucție hipotetică a unui mithraeum
XI.Structura unui mithraeum
XII.Mithraeumul din Martigny
(http://www.martigny.ch/popup_zoomphoto.cfm?nomimage=archeologie18.jpg)
XIII.Mithraeum din Duino
(http://www.mithraeum.eu/monumenta.php?mid=la_grotta_del_mitreo_duino)
XIV.Arimanius din Merida (http://www.mithraeum.eu/monumenta.php?mid=aion_ merida)
XV.Arimanius din Sidon
(http://www.mithraeum.eu/monumenta.php?mid=leontocefalo_de_sidon)
XVI. Cautopates din Sarmizegetusa (după Király, P. op. cit.,1886)
XVII. Cautes din Sarmizegetusa (după Király, P. op. cit., 1886)

100XVIII. Podium din Sette Porte mithraeum
(http://www.mithraeum.eu/monumenta.php?mid=mitreo_delle_sette_porte&pid=181)
XIX.Mithras Taurophoros din Sidon
(http://www.mithraeum.eu/monumenta.php?mid=mitra_cargando_con_el_toro)
XX.Absida din Dura Europos ( dupăCumont, Franz, Francis, Eric David, ed., trans. (1975),
"The Dura Mithraeum)
XXI. Mithras Petrogenitus din Sarmizegetusa (după CIMRM 2134, fig. 579.)
XXII. Miracolul Apei (după CIMRM 2108, fig. 569)
XXIII. Tauroctonia pictura murală din Marino Mithraeum
(http://www.mithraeum.eu/monumenta.php?mid=tauroctonia_del_mitreo_di_marino)
XXIV. Mithras din Ostia (după CIMRM 230)
XXV. Mithras din Vatican (fotografia autorului)
XXVI. Altarul central din Sarmizegetusa (după CIMRM 2028, fig. 532)
XXVII. Relief votiv (după CIMRM 2052, fig. 543)
XXVIII. Piesă de relief (după CIMRM 2062, fig. 549)
XXIX. Saturnus sau Oceanus (?) (dup ă CIMRM 2113, fig. 572)
XXX. Sol (după CIMRM 2053, fig. 544)
XXXI. Grup statuar din Sarmizegetusa (după CIMRM 2063, fig. 550)
XXXII. Relieful central din Sarmizegetusa (după CIMRM 2084, fig. 560)
XXXIII. a și b: opaițe din Sarmizegetusa (după Király, P. op. cit., 1886)
XXXIV. Verigi din b ronz și pumnal ritual (după Király, P. op. cit., 1886)
XXXV. Cultores Mithrae din Dacia romană (după CIMRM I -II)
XXXVI. Lista localitățiilor din Dacia romană cu descoperiri mithraice (după CIMRM I -II)
XXXVII. Perseus ucide pe Medusa (relief în Muzeum Național Maghiar –
http://mek.niif.hu/03400/03410/html/img/okori -0649.jpg)

101VII. LISTA ABREVIERILOR
Corpora
CIL-Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin
CIMRM –Vermaseren, M.J., Corpus Inscriptionum et Monumentorum Religionis Mithriacae
I-II,Haga,1956-1960.
Acte ale congreselor, volume omagiale
EPRO –Etudespréliminaires aux religions orientales dans l’Empire Romain
MS–Mithraic Studies
SM–Studies in Mithraism (ed. J.R. Hinnells). Rome, 1990
MP –Mithras Pannonicus (Tó th István) Esszék. Specimina Nova Universitatis
Quinqueecclesiensis 17. Bp. -Pécs, 2003.
RM–Roman Mithraism: the evidence of small finds, Bruxelles, 2004
Reviste
AÉ–Archeológiai Értesitő, Budapest
AMN –Acta Musei Napocensis
AMP –Acta Musei Porolisse nsis
ANRW –Afstieg und Niedergang der römischen Welt. Geschichte und Kultur Roms im
Spiegel der neueren Forschung. Berlin -New York
Apulum –Apulum. Buletinul uzeului Regional Alba -Iulia
AUA –Annales Universitatis Apulensis
EN–Ephemeris Napocensis, Cluj -Napoca
JMS –Journal of Mithraic Studies
JRA –Journal of Roman Archaeology
JRS–Journal of Roman Studies
SCIVA –Studii și cercetări de istorie veche și archeologie, București

102VIII. BIBLIOGRAFIE
Corpora
Corpus Inscriptionum Latinarum , Berlin
Vermaseren, M aarten,J.,Corpus Inscriptionum et Monumentorum Religionis Mithriacae I –
II,Haga,1956 –1960
Sinteze, lucrări generale
Bărbulescu, Mihai, Cultele greco -romane în provincia Dacia , Cluj –Napoca, 1985 (teză de
doctorat)
Idem,Interferențe spirituale în Dacia romană , Cluj-Napoca, Tribuna, 2003
Idem (ed.), Atlas –dicționar al Daciei romane , Cluj –Napoca, Tribuna, 2005
Barrow, R obert,The Romans , 1949, Penguin Books
Cumont, Franz, Oriental Religions in Roman Paganism ,1911, reprint 1956, Dover pub. , NY.
Dudley,Donald, Roman society ,London, Penguin Books, 1970
Ferguson, John,An ilustrated Encyclopaedia of Mysticism and the Mystery Religions , Thames
and Hudson, London, 1976
Fitz Jenő (coord. ):Religions and cults in Pannonia ,Székesfehérvár, 1998
Ghirschman, Robert,Az ókori Irán -médek, perzsák, párthusok. Budapest, 1981
Hill, WilliamThomson,Buried London –Mithras to the Middle Age s, Phoenix House,
London, 1955
Husar, Adrian, Din istoria Daciei romane , Cluj-Napoca, 2002
Kerényi Károly, Mi a mitológia? Bp.,Szépirodalmi Kiadó, 1988
Köves Thomas -Zulauf,Bevezetés a római vallás és monda történeté be,Telosz, Bp., 1995
Le Glay, Je an Louis Voisin -Y. Le Bohec, A history of Rome ,Blackwell Publischers,
Oxford,1996.
Lengyel A ladár –Raden, G.T. B., Thearchaeology of Roman Pannonia ,Bp. Akadémiai
Kiadó, 1980.
McMullen, R obert,Paganism in the Roman Empire ,New Haven, 1981

103Meslin, M ichel,Stiinta religiilor, București, 1993
Mócsy András, Pannónia a korai császárság idején , Budapest, 1974
Mócsy András, Pannónia a késő császárkorban ,Budapest, Akadémiai Kiadó, 1974
Turcan, Robert, Cultele orientale în lumea romană , București, Editura Enciclopedică, 1998
White, L.M ., Building God ’ House in the Roman World: Architectural Adaptation among
Pagans, Jews and Christians , Baltimore, 1990
Monografii
Alicu, Dorin, -Pescaru, Adriana, Templele romane din Dacia (I), Deva, 2000
Alvar, J., Romanising Oriental Gods: Myth, Salvation and Ethics in the Cult of Cybele, Isis
and Mithras , Leiden –Boston, 2008
Beck, Roge r,Religion of the Mithras Cult in the Roman Empire . Oxford, University Press.,
2006
Clauss, Manfred ,The Roman Cult of Mithras: the God and his mysteries , Edinburgh
University Press, 2000
Cumont, Franz, The mysteries of Mithra, Dover Pub. NY. 1956
Király Pál, A sarmizegetusai Mithraeum , Archeológiai Közlöny XV, 1886
László Levente -Nagy Levente -Szabó Ádám, Mithras misztériumai I -II. Kairosz Kiadó, 2005
Kuzsinszky, Bálint, Az aquincumi Mithraeum , AÉ 8., 1888
Merkelbach, R einhold,Mithas,1984,Hain
Nemeti, Sorin ,Sincretismul religios în Dacia romană , Cluj-Napoca, 2005
Paki, Adela, Populația din Dacia de nord în lumina izvoarelor epigrafice . Cluj-Napoca, 1998
Russu, Ion I., L’ onomastique de la Dacie romaine, înL’onomastique latine , Paris, 1977
Tóth István, Addenda Pannonica Mithraica ,Specimina Nova, 1988
Widengren, G eo,Die Religionen Irans, Kohlhamer W. Vrlg. Stuttgart, 1965
Articole din a cte ale congreselor, volume omagiale
Allason-Jones, Lindsey,Mithras on Hadrians Wall ,In RM, 2004
Băluța, Cloșca., La penetration et la diffusion du Mithraiacisme en Dacie , In: SM, 1990

104Beck, Roger, Beck on Mithraism. Collected works with new Essays. 2004
Boyce, M., Mihragan among the Iranian Zoroastrians, In:MS, I.1975,Manchester
Ciotti, U., Due iscrizioni mitchriace inedite , In:Hommages à Maarten J. Vermaseren , Leiden
Cumont, Franz, The Dura Mithraeum (by Francis E.D.), In: MS , I. 1975,Manchester
Daniels, C. M., The role of the Roman Army in the s pread and practice of Mithraism ,In:
MS, II.1975,Manchester
Deman, A., Mithras and Christ, In:MS , II.1975,Manchester
Floca,Octavian, I culti orientali nella Dacia , In: EDR ,Roma, 1935
Frye, Robert,Mithra in Iranian history ,In:MS, I.1975,Manchester
Gasparro, Giulia, I misteri di Mithras. Religione o Culto? , In: SM, Rome, 1990
Gonda, John, Mitra in India , In:MS, I.,1975,Manchester
Gordon, Richard, Franz Cumont and the doctrines of Mithraism , In:M, I, 1975,Manchester
Hinnells, John, Reflections ont he bull -slaying scene ,MS, II.1975,Manchester
Jafarey, A., Mithra,Lord of lands , In:MS, I.,1975,Manchester
Kane, J. P.,The mithraic cult meal in its Greek and Roman enviroment , In:MS, II.,1975,
Manchester
Lentz, W., Some Mithraic sanctuaries and representations ,In:MS, II.,1975,Manchester
Martens, Marleen ,The mithraeum in Tienen (Belgium): small finds and what they can tell us .
In: RM, Bruxelles, 2004
Popa, Alex andru, O tablă votivă închinată zeului Mithras , In: Omagiu lui Constantin
Daicoviciu, 1960
Schwartz, Martin, Cautes and Cautopates: the mythraic torchbearears , ,In:MS, II.,1975,
Manchester
Thebull in the Mediterranean World . Cultural Olipiad, Barcelona -Athen, 2003. Catalog
Articole din reviste de specialitate
Alföldi, András, Der Kreislauf der Tiere um Mithras ,In: Germanica 30, 1952
Alföldy Géza, Mithras aquincumi kultuszához ,Antik Tanulmán yok 5.,1958
Idem,Geschichte des Religiösen Lebens in Aquincum ,In: Acta Archaeologica Academiae
Scientiarum Hun garicae, XIII, Budapest, 1961

105Alicu, Dorin. Templul lui Mithrasde laPojejena (jud. Caraș -Severin) (Le temple de Mithras
dePojejena).In: Sargeția, 1999 -2000
Idem,Addenda la repertoriul templelor romane din Dacia . In: Apulum XXXIX /2002
Bodor Andr ás,Contribuții la problema cuceririi Daciei , în AMN, 1, 1964
Beck, Roger,Interpreting the Ponza Zodiac I, In:JMS: Vol. I, Nr. 1., 1976
Idem.,A note on the mithraeum at Cyrene, In:JMS, volume I, nr. 2., 1976
Idem,Cautes and Cautopates, In: JMS, volume II, n r.1.,1977
Idem,Mithraism since Franz Cumont . In:ANRW II. 17,4 , 1984
Idem,Qui mortalitatis causa convenerun t: the meeting of the Virunum mithraists on June 26,
A.D. 184, In: Phoenix, vol. 52, 1998
Bianchi, Ugo,The 2.nd Intern. Congress of Mithraic Studies , In:JMS: Vol. I, Nr. 1., 1976
Idem,Mysteria Mithrae. Roma e Ostia , 1978,EPRO 80, Leiden, 197 9
Blomart, Alain, Mithras and Porphyry: when sculpture and philosophy meet ,In: Revue de
l’historie des religions. 211, 1994
Cumont, F ranz,Mithras emlékek Magyarországon , In: AÉ XIII, Budapest, 1893
Dillon, John,The platonizing o f Mithras,In: JMS, volume II, n r.1.,1977
Dumézil, Georges,The Vedic Mitra: a résumé of theses and references , In: JMS: Vol. I, Nr.
1., 1976
Garcia, A guado,E culto a Mitra en epoca de Caracalla. In: Gerion 19., 2001
Gordon,Richard,The sacred geography of a mithraeum , In:JMS, volume I, nr. 2., 1976
Idem,A new Mithraic relief from Rome ,In:JMS, volume I, nr. 2., 1976
Idem,The date and significance of CIMRM 593, In:JMS, volume II , nr.2,1978
Idem,,Reality, evocation and b oundary int he mysteries of Mithras ,In:JMS, volume III ,
nr.1-2., 1980
Idem.,Who worshiped Mithras?, In: JRA 7, 1994
Gudea,Nicolae,Bozu, Ovidiu,New Mithraic monuments from Pojejena, Romania ,In: JMS,
volume II, n r.1.,1977
Idem,A existat un sanctuar mithraic la Pojejena ? In: Banatica IV, 1977
Gudea,Nicolae, Despre importanța colonizării în Dacia , în SCIVA 30, 1979
Haynes, Ian, The Shrine of Liber Pater ,In: Current World Archaeo logy, nr.10 , 2005
Hinnells, John ,The iconography of Cautes and Cautopates I , In:JMS: Vol. I, Nr. 1., 1976

106Király Pál,Adalékok Mithra cultusához, In: Hunyad Megyei történelmi és Régészeti Társulat
Évkönyve, 1891.
Lisdorf, Anders, Reviewof Roger Beck’s „The religion of the Mithras cult in the Roman
Empire, Oxford, Univ. Press. 2006, In: JRS 98, 2008
Marcu, Felix ,Places of worship in the Roman forts of Dacia . In:AMN, 41 -42/1, 2007
Mărghitan, Liviu, Două noi relie furi mithraice de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa , SCIV 4,
18, 1967
Müller Róbert ,Római kori épület Héviz -Egresen. In: Ókor 2006 /2
Nagy Tibor, A sárkeszi Mithraeum és az aquincumi Mithra emlékek ,In:Budapest régiségei
15., 1950.
Naidenova , Varbinca,Mithraic studies in Bulgaria ,In:JMS: Vol. I, Nr. 1., 1976
Petolescu, Constantin ,Templul mithraic de la Slăveni . In: Apulum XIV, 1976
Pintilie, Mariana, Mithraea în Dacia , In:EN, IX-X, 1999-2000
Pioariu, Ioan,Cultul zeului Mithras la Apulum și împrejurimi (Le culte du dieu Mithras
a Apulum et ses endroits) ,In:AUA4-5, 2000-2001
Piso, Ioan,Epigraphica (III) , In: AMN, 12., 1975
Radnóti Aladár, A bronz Mithras tábla Brigeioból , In: AÉ,1946-48
Roll, Israel,The mysteries of Mithras int he Roman Orient ,In: JMS, volume II, n r.1.,1977
Nemeti, S orin–Nemeti, Irina ,Planets, grades and soteriology in Dacian Mithraism , In: AMN
41-42/ I, 2007
Sanie, Silviu, Cultul lui Sol Invictus în Dacia , In: Sargetia XI -XII, Deva, 1974 -75
Speidel, M ichael,Mithras-Orion: greek hero and roman army God , In: EPRO 81, Leiden,
1980
Takács, Matilda ,Date inedite în legătura cu mithraeum -ulde la Decea într -un manuscris de
la începutul secolului. In: Apulum XXIV, 1987
Tettamenti S., Mithras emlékek Szentendrén ,In:Studia Comitatensia 9., 1980
Tóth István, Megjegyzések Mithra pannóniai kultuszánanak történetéhez ,Antik Tanulmányok
12. 1965
Idem, Apannóniai Mithras kultusz társadalmi -etnikai háttere ,Diákköri Füzetek I.
Debrecen, 1967
Idem,Négy új EPRO kötet a Mithras kultuszról, 1978, (manuscris)

107Idem,Mithras kult usz egy apostola Dáci ából?,In: MP, 2003
Idem,A mithraikus megszemélyesitések helyi rendszere Poetovio körzetében ,In: MP, 2003
Idem,Az intercisai nagy Mithras kultuszkép , In: MP, 2003
Idem,Mithras, a misztériumok istene?, In: Ókor 1., 2003
Idem,Egy mithraikus f őpap sirja Pannóniából?, In: Ókor 2, 2006
Ulansey, David, The origins of the Mithraic Mysteries ,Oxford, 1989
Visy Zsolt, The name of Cautes and Cautopates ,In: Acta Classica Debrec eniensis 15., 1979
Ibidem,Mithras Dunaújvárosban , In:Élet és Tudomány 36., 1 981
Walters, V. J, The cults of Mithras in the Roman Povinces of Gaul , EPRO 41. Leiden, 1974
Webliografia
Beck, Roger, Mithraism. Encyclopedia Iranica -online, 2002;
(http://www.iranica.com/newsite/index.isc?Article=http://www.iranica.com/newsite/articles/su
p/Mithraism.html , 15. iunie, 2010 )
Mithraeumul din Duino: http://www.carsosegreto.it/2009/12/il -mitreo-di-duino.html ,
8.iunie,2010
Mithraeumul din Apulum :http://www.ziare.com/alba -iulia/lifeshow/templu -dedicat-lui-
mithras-in-vechiulapulum -619367, 1. iunie, 2010
Mithraeumul din Fertőrákos, http://www.mithras.hu/. 1. Iunie,2010.
Mithraeumul din Martigny,
http://www.martigny.ch/pagetype.cfm?page=pages/fr/culture_archeologie.cfm&sou smenuId=
32&section=5 ,8. Iunie, 2010
Mithraeum din Intercisa ,
www2.rgzm.de/Transformation/Magyarorszag/Chapter_III_Origin_of_vici_HU.htm , 15 iunie,
2010.

108