Catalin Mitroi Licenta (4) [620484]

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

Creativitatea percepută în constelația
personalității, la vârsta adolescenței prelungite

Coordonatori științifici: ABSOLVENT: [anonimizat].univ.dr ANCA MUNTEANU Cătălin Mitroi
Prep.univ.drd. IULIANA COSTEA

TIMIȘOARA,
2013

2 REZUMAT

Lucrarea de față are ca obiectiv analizarea relației dintre creativ itatea percepută,
unele trăsături de personalitate și stima de sine . Eșantionul testat reunește 61 de studenți
ce provin de la diverse facultăți ai Universității de Vest din Timișoara, cu vârsta medie de
22,42 ani.
Instrumentele folosite sunt următoarele: Chestionarul de personalitate IPIP , Scala
de personalitate creativă Gough și Scala stimei de sine Rosenberg.
În urma prelucrării statistice a datelor s -a demonstrat că o creștere semnificativă a
extravers iei, deschiderii spre experiență și a stabilității emoționale stimulează nivelul
creativității percepute. Mai apoi rezultă că o înaltă stimă de sine generează creș terea
nivelului de creativitatea percepută .

Cuvinte cheie: creativitatea percepută , trăsături de personalitate , stima de sine

3 I. Introducere

Am ales să studiez tema de față pentru că î n ultimul timp creati vitatea este foarte
des asociată cu ideea de performanță. La școală ni se cere să fim creativi și la locul de
muncă se cere să inovăm, creativitatea ajungâ nd meritat, pe acelaș i palier de i mportanță
cu intelige nța.
În această lucrare am plecat de la curiozitatea de a vedea dacă factorii de
personalitate au vreun efect asupra creativității percepute și dacă da, care dintre fa ctorii
de personalitate influențează în cea mai mare măsură dacă ne perce pem ca fiin d creativi
sau lipsiț i de creativitate.
Un alt aspect pe care l -am c onsiderat important prin aceast ă lucrare a fost să
observă m dacă stima de sine are o influență semnificativă în felul î n care ne raportam la
propria p ersoană prin prisma creativităț ii.

II. Cadru teoretic

1. Precizări conceptuale

1.1. Creativitatea

Creativitatea reprezintă unul dintre cele ma i complexe concepte psihologice, fiind
abordat din multiple perspective, datorită importanței s ale în domeniul artei, științei și a
culturii în general . Putem afirm a că nu există o definiție universal acceptată a
creativității (Wallace, 1986). Deși definițiile creativității sunt diferite, ele au un corp
comun care susține că aceasta se referă la abilitatea indivizilor de a avea rezultate care nu
sunt doar de calitate superioară, ci sunt și n oi în ceea ce privește conceptul (Sternberg,
2001). Astfel, în ciuda divergențelor în definir ea, majoritatea cercet ărilor spun că a fi
creativ implică anumite caracteristici conectate cu ideea de a găsi sau de a crea ceva nou.
Literatura de specialitate ia în considerare două mari abordări: paradigma cognitivă
(creativitatea ca process cognitiv) și paradigma personalității (caracteristici personale ale

4 persoanelor creative). O serie de cercetări susțin importanța anumitor atribute ale
personalității în funcționarea creativității (Sternberg, 2003).
În psihologia românească nu există teorii care să acorde în mod exclusiv
însemnătate doar anumitor factori ai creației, aceasta deoarece, în primul rând, s -a
încercat validarea cât mai ra pidă a unei idei, metode sau tehnici noi în condițiile specifice
țării noastre. Pe de altă parte, abordările creativității au beneficiat de o documentare cât
mai completă, psihologii din România încercând să echilibreze sau să integreze, pe cât
posibil, di versele teorii sau idei formulate în plan internațional. De pildă, P. Popescu –
Neveanu consideră că personalitatea creatoare se caracterizează prin interacțiunea optimă
între aptitudini și atitudini. De asemenea, un nivel ridicat al anxietății și teama de o
evaluare negativă s -au dovedit a fi un teren potrivit pentru inst alarea inhibiției, acest
fenomen conducând la o închidere în sine prematură și lipsa flexibilității.
Examinând definițiile creativității formulate de diferiți psihologi se poate afirma
că originalitatea, ingenionizitatea și valoarea teoretică sau practică reprezintă trăsături
esențiale ale activității creatoare. J. P. Guilford a susținut că fenomenul creativității
reprezintă o trăsătură general umană și că toți oamenii pot fi așezați, la n iveluri diferite,
pe o scală continuă a creativității.
Cel mai des cercetarile asupra creativitatii s -au axat pe cum es te perceput
individul de ceilalți (ex. Profesorul observând creativitatea elevului), însă multe din
procesele creative individuale nu sunt direct observate de ceilalți. De aceea, în anumite
situații, scalele care vizează autoperceperea creativităț ii sau a comportamentului cre ativ
sunt utilizate cu preferință (Hocevar, 1981; Hocevar & Bac helor, 1989).
Diferi ți cercetători au studiat recent creativitatea prin prisma felului în care
individul își percepe comportamentele creative proprii (Zhou, Shin, si Cannella, 2008).
Creativitatea perceputa este definită ca măsura în care angajații percep că produc idei noi
și utile (Zhou et al., 2008).
O analiză a literaturii de specialitate a relevat studii care susțin importanța
creativității autopercepute (CA) ca fiind un aspect real al creativității. Trebuie, totuși, a se
ține seama de faptul că CA depinde de un număr de factori, precum inteligența
emoț ională (Wofradt, Felfe & Koster, 2001 -2002), atitudini și credințe (Reed, 2005) și
diversitat ea cognitivă (Kurtzberg, 2005).

5 Abordarea creativității din punct de vedere psihodinamic poate fi considerată ca
fiind abordarea cea mai importantă a secolului 20 . Folosind ca bază ideea că potentialul
creativ se naște în urma unei interacțiuni tensionate dintre realitate și inconștient, Freud
(1908/1959) propune teoria conform căreia creația unui scriitor sau a unui artist este
modul acestuia de a își exprima publ ic dorințele inconștiente.
Creat ivitatea nu doar că necesită o motivație, dar în egală măsură o generează.
Cercetările din domeniu au dovedit că acei s tudenți care trebuie să efectue ze sarcini ce
necesită soluții creative, obțin rezultate semnificativ mai bune decât în cazul sarcinilor
uzuale, mecanice (Sternberg, Ferrari, Clinkenbeard & Grigorenko, 1996). Oferindu -li-se
șansa de a fi creativi, studenții care, în orice alt context, ar fi fost supuși riscului de a -și
pierde motivația efectuării sarcinilor e ducaționale, denotă interes față de acestea.

1.2 Creativitatea și stima de sine

O cantitate semnificativă a cercetări lor în domeniul creativității s-au axat pe
analizarea relației dintre creativitate și trăsături le de personalitate. Pe baza rezultatelel or
acestor cercetări s -a putut stabili o serie de trăsături de personalitate cel mai des corelate
cu un nivel ridicat al creativității, putându -se afirma că o pe rsonalitate creativă se
asociază adesea cu trăsături precum independența și încredere a în sine , autonomia și lipsa
inhibiției (Barron & Harrington, 1981; Stein, 1968; Yarnell, 1971). Stein descri e o
persoană creativă ca fiind asertivă, dominantă, agresivă, autosuficientă, cu inițiativă .
Stima de sine reprezintă o evaluare pe care o face despre noi înșine și care poate
avea diferite forme (globale sau multidimensionale, de stare sau dispoziționale, personale
sau colective). De pildă, Rosenberg (1979) face distincția între stima de sine ri dicată și
stima de sine scăzută. Lutanen și Crocker, în 1992, v orbesc de stimă de sine personală,
facând referire la evaluarea subiectivă a atributelor care îi sunt proprii, specifice
individului și stimă de sine colectivă, caz în care se referă la judecățile de valoare asupra
caracteristicilor grupului sau grupurilor cu care persoana se identifică. S. Coopersmith
(1984) definește stima de sine ca fiind un ansambl u de atitudini și opinii pe care indivizii
le pun în joc, în raport cu lumea exterioară. Aceasta cuprinde o dispoziție mentală care
pregătește individul pentr u a reacționa conform așteptărilor sale. Stima de sine se referă

6 la modul în care ne evaluăm pe noi în șine, cât de “buni” ne consideră m comparativ cu
propriile expectanțe sau comparativ cu ceilalți (Băban, 2001). Majoritatea psihologilor
definesc stima de sine ca fiind evaluarea globală a valorii proprii în calitate de persoană.
Rosenberg (1979) definește stima de sine ca o sinteză cognitivă și afectivă complexă. El
consideră că stima de sine dictează atitudinea pozitivă sau negativă a individului față de
propria persoană.
Indivizii cu un nivel ridicat al creativității tind să fie mai împăcați cu sine și nu
pun un accent foarte mare pe părerile celorlalți (Dellas & Gaier, 1970). Într -unul din
experimentele sale, în care și -a propus analizarea comparativă a trăsăturilor de
personalitate a unor persoane creative, productive și a unor persoane cu stimă de sine
ridicată , Yau a observat o serie de aspecte comune, care include trăsături precum
deschiderea către nou, încrederea în sine, dezinhibiția , locus of cont rol inter n și
acceptare a de sine.
Perioada copilăriei (1 -5 ani) este crucială dezvoltării creativității (Dacey, 1989),
întrucât s -a observat că, în această etapă, copiii care prezintă o angajare mai consistentă
într-o anumită activitate (ex. sunt mai greu distrași) și un nivel scăzut al pragului
senzorial, generează cu mai multă ușurință și mai fluent răspunsuri pentru anumite
sarcini. O dificultate în a formula răspunsuri și soluții originale a fost observată în cazul
copiilor care au indicat un nivel ridi cat al anxietății și o înclinație spre oferirea
”răspunsului corect”. Literatura de specialitate sugerează că acei copii care posedă un
potențial creativ indică și un n ivel mai ridicat al stimei de sine (Tegano, 1991).

1.3 Creativitatea și personalitatea

Teoriile privind trăsăturile personalității au la bază afirmația fundamentală că
personalitatea poate fi definită ca o structură de trăsături, de moduri caracteristice de
comportament, cunoaștere, reacție și simțire (Minulesc, 1996). Conform opiniei lui
Allport (1991), o trăsătură de personalitate apare prin repetarea unor comportamente în
accord cu o motivație internă. Acest fapt permite stabilirea unor preferințe, a unor
tendințe repetabile de raportare la situații, idei și oameni. Aceste tendințe, înc linații
capătă, de -a lungul timpului, o stabilitate, devenind definitorii pentru individ.

7 Allport (1937, apud Rothbart, Ahadi & Evans, 2000) definește personalitatea ca
fiind ”organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihologice care
determină ajustarea/adaptarea unică la mediul său”. Această definiție este susținută de
studiul trăsăturilor comune – trăsăturile fiind definite de Allport (1961, apud Rothbart,
Ahadi & Evans, 2000) ca fiind o ”structură neopsihică ce are capacitatea de a de termina
o serie vastă de stimuli echivalent funcționali și de a iniția și ghida forme echivalente
adaptative și exprimări comportamentale .”
Termenul creativitate a fost introdus în psihologie de G. W. Allport pentru a
desemna o formațiune de personalitate. În opinia acestuia, creativitatea nu poate fi
delimitată doar la unele dintre categoriile de manifestare a p ersonalității, respectiv la
aptitudini (inteligență), atitudini sau temperament. Acesta este unul dintre motivele
pentru care, în dicționarele de s pecialitate apărute înainte de 1950, termenul de
creativitate nu este inclus.
Studiile din domeniul personalității s -au centrat asupra aspe ctelor personalității,
motivației și asupra mediul ui sociocultural și au confirmat că acestea sunt surse fidele ale
creativității. Cercetători precum Amabile (1983), Barron (1968, 1969), Eysenck (1993),
Gough (1979) și MacKinnon (1965) au observat că există anumite trăsături de
personalitate care caracterizează persoanele creative. Prin intermediul studiilor
corelaționa le și a studiilor comparative s -a făcut posibilă evidențierea unor trăsături
relevante ale persoanelor care posedă un potențial creativ (Barron & Harrington, 1981).
Aceste trăsături includ judecata liberă, încrederea în sine, înclinația spre complex itate,
tendința spre risc. Maslow (1968) a afirmat că îndrăzneala, curajul, libertatea,
spontaneitatea și alte trăsături asemenea determină o persoană să devină conștientă de
propriul potențial.
În lucrarea de față am analizat personalitatea utilizând modelul Big Five. Acesta
abordează personalitatea prin prisma a cinci mari dimensiuni:
Nevrozism – N – descrie persoane cu accente nevrotice puternice, cu o
emoționalitate accentuată, în special partea sa negativă, cu frici, angoase sau depresii,
persoane care au ne voie de sprijin afectiv pentru a depăși astfel de faze. Polaritatea vizată
de scala N este legată de continuumul dezechilibru emoțional – echilibru emoțional.

8 Extraversie – E – descrie persoane communicative, sociabile, vorbărețe, cu o bună
prezență social ă, cu o capacitate de verbalizare deosebită, persoane care se simt bine în
contexte sociale și caută din acest motiv interacțiunile cu ceilalți. Polaritatea vizată de
scala E este surprinsă de continuumul extraversie -introversie.
Deschidere către experienț ă – O – descrie persoane deschise spre experiențe
senzoriale, cu simț artistic, înclinați spre muzică sau arte plastice, animați de interese
intelectuale, caraterizați de curiozitate științifică, apropiați de natură și atrași în general,
de o viață în armo nie cu natura și frumosul. Polaritatea vizată de scala O este surprinsă în
continuumul deschidere către experiență – mod reținut, conservator, care include și
preferința pentru familiar.
Agreabilitate – A – descrie persoane agreabile, neagresve, plăcute, a nimate de
sentimente plăcute față de copii, față de animale și, în general, față de cei din jur, cu
rezistență la frustrare și care nu -și exprimă frustrarea prin acte de agresivitate fizică sau
verbală. Împreună cu scala Extraversiune, această scală face r eferire la acele dimensiuni
ale personalității implicate în relațiile sociale, fiind caracterizată de polaritatea
agreabilitate -duritate în relațiile interpersonale.
Conștiinciozitate – C – detectează persoane ordonate, care preferă medii de lucru
bine str ucturate și controlate, capabile de muncă susținută și de concentrare îndelungată a
energiei către realizarea obiectivelor propuse, care sunt dispuse să investească multă
muncă și să nu se lase distrase de tentații.

2. Studii re levante

Până în prezent, num eroase cercetări s-au preocupat de relația dintre factorii de
personalitate și creativitate. Cercetători precum Amabile (1983), Barron (1968, 1969),
Eysenck (1993), Gough (1979) și MacKinnon (1965) au observat că există anumite
trăsături de personalitate c are caracterizează persoanele creative. Însă, studiile care
tratează creativitatea în raport cu factorii de personalitate ai Modelul Big Five sunt într –
un număr restrâns.
K. Kelly (2006) evidențiază aceast ă relație prin lucrarea Relationship Between the
Five-Factor Model of Personality and the Scale of Creative Attributes and Behavior: A

9 Validational Study . Studiul a fost efectuat pe 61 de subiecți, toți de gen feminin, cu media
de vârsta de 26.4 ani. Pentru măsurarea creativității s -a folosit Scala Atrib utelor și
Comportamentului Creativ (SCAB – Scale of Creative Attributes and Behavior) (K.
Kelly, 2004). Trăsăturile de personalitate au fost cercetate utilizând Modelul Big -Five
Mini Markers (Saucier, 1994). Rezultatele obținute în urma studiului au valid at ipoteza
de la care s -a plecat. Dintre toate subdimensiunile Modelului Big Five, s -a demonstrat că
între deschiderea spre experiență și creativitate exista cea mai puternica corelație (r= .51,
p < .0).
Cercet ările cu privire la relația existantă între cre ativitate și stima de sine sunt mai
numeroase.
Într-un studiu din 2005, David W. Chan a studiat creativitatea perceputa în ra port
cu inteligența emoțională Self-Perceived Creativity, Family Hardiness, and Emotional
Intelligence of Chinese Gifted Students i n Hong Kong . Rezultatele obținute au arătat o
corelație puternică între inteligența emoționa lă și creativitatea percepută (r=.71, p<.001)
și o corelaț ie r=.72, p<001 între creativita tea percepută și managementul propriilor
sentimente – una din s ubdimensiun ile Scalei Inteligenței Emoț ionale (Schutte et al.1998)
folosite în acest studiu.
Într-o altă cercetare, R. Goldsmith și T. Matherly (2001) au studiat creativiatea
percepută in raport cu stima de sine. Studiul a fost unul complex, măsurând fiecare
concept prin trei scale diferite. Rezultatele studiului au venit să întărească credința
general acceptată că cele două aspecte sunt corelate pozitiv . Ei, au observat deasemenea
că relația existantă între creativitate și nivelul stimei de sine este mai puternică și mai
constantă în rândul femeilor, decât în rândul bărbaților.

10 III. METODOLOGIA CERCETĂRII

1. Obiectivele cercetării

Obiectivul principal al studiului de față este analizarea legăturii dintre
creativitate a perceput ă și anumiți factori de personalitate, pe de o parte, precum și a
relației dintre creativitatea percepută și stima de sine, pe de altă parte.

2. Ipotezele cercetării

Pe baza principiilor teoretice prezentate mai sus și a cercetărilor anterioare s -au
conturat următoarele ipoteze :

Ipotez a 1: Între creativitatea percepută și anumiți factori de personalitate există o
asociere statistic semnificativă , în adolescența prelungită .
Ipoteza 2 : Între creativitatea percepută ș i stima de sine există o legătură statistic
semnificativă , adolescența prelungită .
Ipoteza 3 : Între stima de sine și unii factori de personalitate există o asociere
statistic semnificativă , în adolescența prelungită .

3. Design -ul cercetării
Designul cercetării e ste unul non -experimental, corelațional pentru toate cele trei
ipoteze propus e spre studiere.

4. Participanții și procedura de lucru

Datele studiu lui de față au fost colectate în perioada mai 2013. Participanții
selectați în cadrul lotului de subiecți au fost studenți din cadrul Universității de Vest din
Timișoara, de la diverse spe cializări (Psihologie, Geografie, FEAA, Științe Politice etc.)

11 Volumul total al lotului este de 61 de subiecți, din care 25 de gen feminin, și 36
de gen masculin (procentual : 41% subiecți de gen feminin și 59% subiecți de gen
masculin). Vârsta medie a part icipanților este de 22,42 ani.
Aplicarea probelor a fost făcută atât în formatul foaie și pix cât și în format ul
electronic. Colectarea datelor s -a realizat fără dificultăți, subiecțiilor li s -a făcut un
instructaj verbal și li s -a răspuns întrebări lor privind scopul cercetării.

5. Instrumentele de cercetare

5.1 Scala de Personalitate Creativă Gough
Creativitatea. În studiul de față am folosit pentru măsurarea creativității Scala de
Personalitate Creativă Gough. Aceasta conține 30 de itemi, dintre care 18 sunt indicatori
ai indivizilor creativi: capabil, deștept, încrezător, egoist, amuzant, informal,
individualist, profund, inteligent, cu interese variate, inventiv, original, reflexiv, plin de
resurse, sigur pe sine, sexy, snob și neconvențional. Cele lalți 12 indicatori sunt contrari
persoanelor creative: precaut, obișnuit, conservator, convențional, nemulțumit, onest, cu
interese înguste, manierat, sincer, supus, suspicios și artificial.
Calcularea scorului se face adunând 1 punct pentru fiecare din cei 18 itemi care
indică persoanele creative și se scade 1 punct pentru cei 12 itemi care sunt contrari
persoanelor creative. Astfel scorul care se poate obține variază între -12 și +18.
Cu cât rezultatul este mai apropiat de polul pozitiv cu atât individu l este considerat mai
creativ. Consistența internă a scalei este în jur de α = 0.70.

5.2. Scala Stimei de Sine Rosenberg
Stima de sine. Pentru masurarea stimei de sine s -a folosit Scala Stimei de Sine
Rosenberg. Scala este compusă dintr -un număr de 10 ite mi dispuși într -un format de tip
Likert de 4 puncte, variind de la acord p uternic la dezacord p uternic. Scoruri mai înalte
indică o stimă de sine mai crescută . Aceștia vizează stima de sine luând în calcul atat
sentimentele pozitive cu privire la propria p ersoană, cât și cele negative. U n exemplu de
item pozitiv este Simt că sunt o persoană valoroasă, cel puțin la fel de valoroasă ca
ceilalți , iar un exemplu de item negativ este uneori mă simt inutil .

12 Scala Stimei de Sine Rosenberg este una dintre cele mai des folosite măsurători
pentru stima de sine (Sinclair et al., 2010). Asta datorita faptului ca are o bună validitate
predictivă și o consistența internă de α = 0.85.

5.3. Chestionarul de Personalitate (IPIP)
Este un prețios înventar de personalitate, car e derivă din teoria lui Goldberg.
Acesta conține 50 de itemi, împărțiți în cele cinci scale caracteristice teoriei Big Five:
extraversiune, agreabilitate, conștiinciozitate, stabilitate emoțională și deschidere .
Pentru fiecare item există cinci variante de răspuns semnificând gradul de acord cu
fiecare afirmație (1- dezacord foarte puternic, 2 – dezacord, 3 – nici acord nici dezacord,
4- acord, 5 – acord foarte puternic). IPIP -50 este construit pentru identificarea markerilor
de personalitate așa cum au fos t ei prezentați de Goldberg în 1992, fără a surprinde
diferențele interindividuale la nivel de fațete (Rusu & al, 2010).
Deschiderea spre nou. Identifică persoanele creative, cu o cultură generală
bogată, orientate spre dezbaterea ideilor și a teoriilor, d eschise la experiențe noi, cu
deschidere spre știință și artă, liberale. La polul opus regăsim persoanele care preferă să
acționeze, decât să facă tot felul de strategii, care sunt pragmatice și au valori
conservatoare, stabile, în dauna inovației.
Extrave rsiunea. O cotă ridicată este specifică persoanelor exuberante, sociabile,
energice, care se fac remarcate cu ușurință într -un grup de oameni, exprimându -și nevoile
și dorințele direct. La polul opus se află persoanele introvertite ce preferă activitățile
solitare, fiind mai degrabă timide și formale în manifestare și preferând să -și țină opiniile
pentru ele.
Conștiinciozitatea. Cotele ridicare sunt specifice persoanelor sârguincioase,
prudente, disciplinate, care perseverează în sarcină până obțin ceea ce își doresc. Au un
simț al datoriei dezvoltat și o nevoie ridicată de realizare profesională. La polul opus se
găsesc persoanele dezordonate, care tind să amâne sarcinile sau să renunțe ușor atunci
când întâmpină probleme. Acestea preferă o abordare relaxat ă, spontană, asumându -și cu
ușurință riscuri.
Agreabilitatea. Cota ridicată este asociată unei persoane modeste, amabile,
tolerante, sincere, cu spirit de echipă bine dezvoltat. Acordă atenție sporită nevoilor

13 celorlalți și este disponibilă să ofere ajutor ul acestora, fără a -și aroga vreun merit pentru
aceasta. La polul opus regăsim indivizi duri, egoiști, cu un spirit competitiv ridicat,
centrați pe sarcină în dauna relațiilor.
Stabilitatea emoțională. Când înregistrează cote ridicate o putem asocia cu
maturitatea emoțională, calmul, încrederea în sine și capacitatea de a face față situațiilor
stresante. În schimb, rezultatele scăzute indică indivizi vulnerabili și labili emoțional, ce
manifestă multe temeri, insatisfacții și care se descurajează sau se iri tă ușor atunci când
au de înfruntat anumite probleme.
Coeficienții de fiabilitate pentru acestă scală sunt considerați acceptabili
(extraversiune, α = 0,87, agreabil α = 0,82, conștiinciozitate α =0.79, stabilitate
emoțională α = 0.86, deschiderea de a e xperimenta / intelect α = 0,84) (Goldberg 1999).

6. Prezentarea și analiza rezultatelor

Rezultatele cercetării au fost obținute utilizând programul SPSS Statistics.
Datorită faptului că datele au avut o distribuție simetrică și normală, s -au utilizat tehnic i
statistice parametrice. Pentru testarea ipotezelor s -a utiliza t coeficientul r Pearson . Mai
jos sunt prezentate mediile și abaterea standard ale variabilelor incluse în studiu, pentru
toate cele trei ipoteze analizate.

Variabilă Media Abatere standard
Stima de sine 32,22 3,83
Creativitatea percepută 3,72 3,63
Extraversiune 32,39 6,54
Agreabilitate 35,18 5,96
Conștiinciozitate 34,59 5,48
Stabilitate emoțională 30,44 6,59
Deschidere spre experiență 35,19 5,41
Tabel 1. Media și abaterea standard pentr u variabilele incluse în studiu

14 Ipoteza 1 . Între creativitatea percepută și anumiți factori de personalitate există o
asociere statistic semnificativă, în adolescența prelungită.

Trasături de personalitate/
Creativitate perceput ă N Corelația Pearson Sig. (2-tailed)
Extraversiune 61 .365** .004
Agreabilitate 61 .156 .230
Conștiinciozitate 61 -.001 .995
Stabilitate emoțională 61 .305* .017
Deschidere către nou 61 .292* .022
** Correlation is significant at the 0.01 leve l (2-tailed).
* Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).
Tabel 2. Rezultatele corelațiilor între stima de sine și trăsăturile de personalitate

Creativitatea percepută corelează cu Extraversiunea – r(61) = .36 5, p < .01 ; cu
Stabilitate e moțională – r(61) = .30 5, p < .05 și cu Deschidere spre experiență – r(61) =
.292, p < .05
În legătură cu prima ipoteză , datele din tabelul 2 arată o corelație pozitivă statistic
semnificativă între creativitatea percepută și extraversiune cu un r(61) = .365, p < .01;
stabilitate emoțională cu un r(61) = .30 5, p < .05 și deschidere spre experiență cu un r(61)
= .29 2, p < .05. Astfel, o personalitate creativă ridicată se asociază cu o extraver siune,
stabilitate emoțională și deschidere mai mare. Rezultă că datele susțin parțial ipoteza de
cercetare.
Ipoteza 2 . Între creativitatea percepută și stima de sine există o legătură statistic
semnificativă , adolescența prelungită

Creativitatea percepută
N Corelația Pearson Sig. (2-tailed)
Stimă de sine 61 .518** .000
** Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
* Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).
Tabel 3 . Rezultatele corelațiilor între stima de sine și creativitatea percepută

15 Cu privire la a doua ipotz ă, datele din tabe l arată o asociere statistic semnificativă
între stima de sine și creativitatea percepută cu un r(61) = .51 8, p < .01. Rezultă că cele
două variabile corelează pozitiv, în sensul că o creștere în stima de sine se asociază cu o
percep ere mai ridicată a nive lului de creativitate. Prin urmare, datele susțin cea de a
doua ipoteză de cercetare .

Ipoteza 3 : Între stima de sine și unii factori de personalitate există o asociere
statistic semnificativă , în adolescența prelungită .

Trasături de personalitate/
Stimă de sine N Corelația Pearson Sig. (2-tailed)
Extraversiune 61 .188 .146
Agreabilitate 61 .165 .205
Conștiinciozitate 61 .127 .331
Stabilitate emoțională 61 .434** .000
Deschidere către nou 61 .120 .357
** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
* Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).
Tabel 3 . Rezultatele corelațiilor între stima de sine și trăsăturile de personalitate

În ceea ce privește a treia ipoteză, din tabelul 2 rezultă o corelație pozitivă statistic
semn ificativă între stima de sine și stabilitatea emoțională cu un r(61) = .43 4, p < .01.
Astfel, o stimă de sine ridicată este însoțită de o stabilitate emoțională mai mare. Prin
urmare, datele susți n parțial ipoteza de cercetare, pentru că î ntre st ima de sin e și ceilalți
factori ai Modelul ui Big Five nu există corelații. În concluzie, ipoteza enunță anterior se
confirmă parțial .

16 IV. Discuții finale

Zeci de alte studii s -au dedicat studierii relației dintre personalitate și creativitate.
Cu toate că multe din desc operirile aduse de aceste cercetări sunt consistente și au o bază
ștințifică stabilă, rămân totuși câteva întrebări. În ultimul tip Modelul Big Five s -a aflat în
centrul studiilor empirice, iar una din cele mai importante descoperiri aduse la supr afață,
legate de creativitate, este importanța dimensiunii deschidere spre experiență în relație cu
aceasta.
Asemenea altor studii (Furnham & Bachtar, 2008; Martindale & Dailey, 1996 )
creativitatea a corelat puternic cu extraversiunea, între acestea exist ând o corelație
pozitivă.
Într-adevăr, relația dintre creativitate și stabilitatea emoțională nu ne-a surprins ,
deoarece acei indivizi instabili emoț ional nu au capacitatea de a experimenta propria lor
creativitate prin intermediul unei interacțiuni soc iale sănătoase cu ceilalți.
Această cercetare a investigat relațiile dintre creativitatea percepută, factorii de
personalitate Big Five și stima de sine, în rândul vârstelor tinere din România. Obiectivul
studiului de față, de a analiza relațiile existent e între cele trei aspecte a fost atins. În urma
acestei lucrări am obținut o serie de date concludente cu privire la factorii care
influențează creativitatea.
Prima ipoteză îți dorește să analizeze care dintre factorii de personalitate ai
Modelului Big Fiv e corelează cel mai mult cu creativitatea percepută. Rezultatele
obținute în studiul de față sunt sensibil diferite de cele obținute de Kelly în studiul său.
Rezultatele noastre arată că dintre factorii de personalitate ai Modelului Big Five,
creativitatea percepută este corelată cel mai puternic cu extraversiunea ( r = .36 5, p < .01)
și nu cu deschiderea spre experiență ( r = .29 2, p < .05) cum se obținuse în urma studiului
lui Kelly. O corelație semnificativă se regăsește și între creativitatea percepută și
stabilitatea emoțională ( r = .30 5, p < .05).
A doua ipoteză a urmărit relația dintre stima de sine și creativitatea percepută.
Rezultatele obținute vin să întărească legătura clară dintre acestea, iar scorul obținut este
unul concludent. Dintre toate var iabilele studiate în această lucrare, creativitatea
percepută și stima de sine prezint ă cea mai puternică corelație. Asta înseamnă că o

17 creștere în stima de sine a unei persoane va determina și o creștere a nivelului de
creativitate perceput. Astfel ipotez a propusă de noi este pe deplin confirmată. Rezultatele
noastre sunt confirmate și de studiul realizat de R. Goldsmith și T. Matherly (2001) în
care ei arată corelația puternică existentă între cele două concepte.
Ultima ipoteză a dorit să analizeze ce rel ații există între stima de sine și cei cinci
factori ai Modelului Big Five. Rezultatele obținute arată o corelație semnificativ statistică
doar între extraversiune și stima de sine ( r = .43 4, p < .01). Persoanele care prezintă un
scor ridicat pe dimensiune a extraversiune vor avea scoruri mari și cu privire la stima de
sine. Ipoteza noastră este doar parțial confirmată, întrucât ne așteptă m să găsim mai multe
relații între cele două concepte.

V. Concluzii

Cercetarea de față ș i-a propus ca obiectiv principal analizarea legăturii dintre
creativitatea perceput ă și stima de sine, precum și evidențierea influenței pe care o au
factorii de personalitate asupra creativității percepute. Astfel, pe baza rezultatelor
obținute de noi, putem concluziona că între creativi tate și stima de sine există o relaț ie ce
nu poate fi ignora tă. O persoană care are un nivel al stim ei de sine ridicat este mai
conștientă de pr opriile sale valori, nu se ferește să spună și să se manifeste conform
trăirilor interioare (lipsa inhibiției), acest fapt determinând, în acelaș i timp, un nivel
ridicat al creativității. Alte aspecte care joacă un rol important în sporirea creativităț ii
sunt, conform rezultatelor studiului nostru, extraversiunea , deschiderea spre experiența și
stabilitatea emoționa lă. Atât persoanele extravertite cât și cele care prezintă un scor
ridicat pe dimen siunea deschidere spre experiență au un potenț ial cr eativ mai mare
deoarece interacționează cu numeroase persoane, provenind din medii ș i culturi diferite,
toate acestea sti mulâ nd creativitatea.
Cu toate că rezultatele obț inute de noi oferă o perspectivă nouă și importantă î n
domeniul psi hologiei creative, studiul are și câteva limite. Prima limită și cea mai
importantă este dată de eșantionul redus ș i omogeni tatea acestui a, rezultatele putâ nd fi
generalizate în rândul tineri lor cu vârste cuprinse între 20 și 25 de ani, și nu și în rândul
altor categorii de vârstă. O altă limită este reprezentată de faptul că, pentru măsurarea

18 creativității, studiul de față a utilizat chest ionare de tip self -report care nu prezintă o
validitate la f el de mare precum performanța creativă observată practic.
Cercetă rile viitoare vor trebui să țină cont de limitele acestui studiu în încercarea
eliminării a câ t mai multe dintre acestea, pentru a crește validitatea rezultatelor. Un
număr mai mare al eș antionului și etero genizarea acestuia ar oferi ș ansa unei analize mai
concludente.
Aplicabilitatea acestui studiu poate fi folosită ca o sursă de informații în domeniul
psihologiei organizationale și în educaț ie. Rezultatul acestui studiu poate fi privit ca o
direcț ie specifică domeniu l pihologiei creative pe care se pot continua alte cercetări
asupra creativităț ii și factorilor care o influențează .

19 Bibliografie

 Amabile, T. M. Social psychology of creativity: A consensual assessment
technique . Journal of Personality & Social Psychology, 43, 997 –1013, 1982.
 Băban, A. Consiliere educațională – ghid metodologic pentru orele de dirigenție
și consiliere . Ed. Psinet, Cluj -Napoca, 200 1.
 Barron, F. Creativity and psychological health . Princeton, NJ: Van Nostrand,
1963.
 Coopersmith, S & Feldman, R. Fostering positive self -concept and high self –
esteem in the classroom, in Psychological concepts in the classroom , edited by
RH Coop and K Wh ite. New York: Harper & Row, 1974.
 Dacey, J. Fundamentals of creative thinking . Lexington, MA: D. C.
Heath/Lexington Books, 1989.
 Diliello, T. si Houghton, J. si Dawley, D., Narrowing the Creativity Gap: The
Moderating Effects of Perceived Support for Cre ativity , The Journal of
Psychology , 2011, 145(3), 151 –172, 2011.
 Eysenck, H. J., Genius: The natural history of creativity . Cambridge: Cam bridge
University Press, 1995.
 Feist, G. J., & Barron, F. X. Predicting creativity from early to late adulthood:
Intellect, potential, and personality . Journal of Research i n Personality, 37, 62 –
88, 2003.
 Grigorenko, E. L., & Sternberg, R. J. Analytical, creative, and practical
intelligence as predictors of self –reported adaptive functioning: A case study in
Russia . Intelligence, 29, 57–73, 2001.
 Gough, H. G. A new scientific uses test and its relationship to creativity in
research . J. Creat. Behav. 9:245 –52, 1975
 Goldsmith, R. si Matherly, R. , Creativity and Self –Esteem: A Multiple
Operationalization Validity Study , 200 1 The Journal of Psychology, 122(1) 47 –
56)

20  H.-X. Zhou, Calculation of free -energy differences and potentials of mean force
by a multienergy gap method. J. Chem. Phys. 128, 114104, 2008.
 Hocevar, D., & Bachelor, . A taxonomy and critique of measurements use d in the
study of creativity . In J. A. Glover, R. R. Ronning & C. R. Reynolds (Eds.),
Handbook of creativity (pp. 53 -75). New York: Plenum Press, 1989.
 Hocevar, D. Intelligence, divergent thinking, and creativity . Intelligence, 4, 25 -40,
1980
 Kurtzberg, T. R. Feeling creative, being creative: An empirical study of diversity
and creativity in teams . Creativity Research Journal, 17, 51 –65.
 Luhtanen, R., & Crocker, J. A collective self -esteem scale: Self -evaluation of one's
social identity . Personality and Soci al Psychology Bulletin, 18 , 302-318, 1992.
 McCrae, R. R. Creativity, divergent thinking, and openness to experience . Journal
of Personality and Social Psychology, 52(6), 1258 -1265.
 McCrae, R. R. Openness to experience as a basic dimension of personality.
Imagination, Cognition and Personality ,13, 39 -55., 1993/1994.
 McCrae, R. R. Openness to Experience: Expanding the boundaries of factor V .
European Journal of Personality, 8, 251 -272, 1994.
 Minulescu M., Evaluarea psihologica în selectia profesională , Ed. Pan Publ.
House, Bucuresti , 1996.
 Niu, W. & Sternberg, R. J. Societal and school influences on student creativity:
The case of China. Psychology in the Schools , (40)1, 103 –114, 2003.
 Reed, I.C. Creativity: Self -perceptions over time. International Journal of Aging
and Human Development , 60,1 –10, 2005.
 Sanchez -Ruiz M.,Hernandez -Torrano D.,Perez -Gonzalez J.C., Batey M. &
Petrides K. V., The relationship between trait emotional intelligence and
creativity across subject domains, Motivation and Emotion , 2010.
 Stein, M. I.. Creativity in Handbook of Personality Theory and Research ,ed. E. F.
Borgatta,W. W. Lambert. Chicago. Rand McNally, 1968.
 Sternberg, R. J. Cognitive mechanisms in human creativity: Is variation blind or
sighted? Journal of Creative Behavior, 3 2 (3), 159 -177, 1998.

21  Sternberg, R. J., & O’Hara, L. A. Creativity and intelligence. In R. J, Sternberg
(Ed.), Handbook of creativity (pp. 251 –272). Cambridge, MA: Ca mbridge
University Press, 1999.
 Wolfradt, U., & Pretz, J. E. Individual differences in cre ativity: Personality, story
writing, and hobbies . European Journal o f Personality,15, 297 -310, 2001
 Wolfradt, U., Felfe, J., & Koster, T. Self-perceived emotional intelligence and
creative personality. Imagination, Cognition, and Personality , 21, 293 –309, 2001.
 Weisberg, R. W. Creativity and knowledge: A challenge to theories . In R. J.
Sternberg (Ed.), Handbook of creativity (pp. 226 -250). Cambridge: University
Press, 1999.
 Zhou, J., Shin, S., & Cannella, A. Employee self -perceived creativity
after mergers and acquisitions: Interactive effects of threat -opportunity
perceptio n, access to resources, and support for creativity . Journal of
Applied Behavioral Science, 44, 397 –421, 2008.