Castru Roman Trecut,prezent Si Viitor

=== 04ee771be94a5347d6e34b97edf9f29c154de802_575258_1 ===

CASTRUL ROMAN – TURDA

Prof. coord.

………………………………………

Student

……………………………………

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – Castrul roman Turda

1.1 Comuna primitivă

1.2 Epoca dacică

1.3 Epoca romană

1.4 Castrul roman Turda – prezent

CAPITOLUL II – Dezvotarea social-economică a orașului Turda

2.1 Evul mediu

2.2 Turda în perioada 1848-1918

2.3 Turda în perioada interbelică

2.4 Orașul Turda – ultimii 27 de ani

CAPITOLUL III – Obiective propuse pentru dezoltarea turistică a orașului Turda

3.1 Rezumatul proiectului

3.2 Obiectivele proiectului

3.3 Activitățile proiectului

3.4 Date generale privind investiția propusă

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În urmă cu 25 de ani, municipiul Turda, era un oraș cu o industrie poluantă și muribundă, care nu oferea nici o perspectivă locuitorilor săi. Cum industria nu mai putea fi revitalizată pe scheletul fabricilor comuniste, autoritățile locale au decis să investească în turism. Drept urmare, strategiile politicii manageriale ale administrației publice locale, implementate și coordonate de Primăria Municipiului Turda au în vedere inițierea și derularea unor proiecte de anvergură care au drept scop identificarea și gestionarea tututor resurselor de care dispune municipalitatea. Se urmărește identificarea, gestionarea și valorificarea tututor resurselor utilizând fonduri interne, externe sau resurse proprii, pentru dezvoltarea turismului de nișă. În acest fel se speră ca patrimoniul natural, cultural și istoric să fie introdus în circuitul turistic, conform standardelor și prevederilor europene, fapt ce va conduce la dezvoltarea localității și creșterea calității vieții locuitorilor săi.

Primăria Municipiului Turda are în prezent, în implementare, alături de multe alte proiecte, un proiect cu finanțare din fonduri europene, privind restaurarea, conservarea, punerea în valoare și introducerea în circuitul turistic a Castrului Legiunii V Macedonica Potaissa Turda.

Castrul Legiunii V Macedonica nu este doar cel mai important monument arheologic din Turda, ci și unul din cele mai valoroase din România, aflându-se înscris ca monument pe Lista Monumentelor Istorice din România, la categoria de monument de interes național. Castrul de la Turda este singurul castru legionar îndelung folosit în România care poate fi cercetat arheologic și pus în valoare. Conform cercetărilor arheologice de până acum, castrul legionar de la Turda se înscrie printre cele mai intens cercetate din toată lumea romană, cu rezultate notabile pe planul arheologiei românești și europene.

Unul din obiectivele prezentei lucrări este acela de a prezenta evoluția în timp a municipiului Turda, de la statutul de castru roman, la cel de-al doilea oraș ca mărime, după capitalele de județ, ale Regiunii Nord Vest, cât și intențiile de dezvoltare ale acestuia, în primul capitol.

În cel de-al doilea capitol se urmărește descrierea castrului roman Turda din punct de vedere al importanței geo-economice și politice la momentul înființării acestuia, în timp ce al treilea capitol se va concentra pe evaluarea socio-economică a orașului Turda și a perspectivelor sale de dezvoltare economică prin investiții în domeniul turistic și valorificarea obiectivelor turistice aflate pe teritoriul acestuia. Prin realizarea proiectelor de restaurare, punere în valoare și introducere în circuitul turistic a castrului roman de la Potaissa-Turda, obiectivul de patrimoniu va deveni un spațiu public capabil să producă capital social și educațional. Astfel, se vor reda comunității rădăcinile istorice și se va putea stabili un dialog între trecut, prezent și viitor. Personal voi veni cu câteva propuneri ce vizează introducerea în circuitul turistic cultural și istoric al castrului Legiunii V Macedonica ce vor fi prezentate pe larg în capitolul trei.

Lucrarea, așa cum este de așteptat, se încheie cu concluzii privind toate aceste activități, ce sper că urmăresc integrarea locului în memoria și inimile copiilor, tinerilor și mai vârstnicilor cetățeni ai municipiului, precum și a turistilor/vizitatorilor indiferent de vârstă și naționalitate.

CAPITOLUL I

Castrul roman Turda

Comuna primitivă

Cele mai vechi urme de locuire omenească în zonă aparțin comunităților musteriene de vânători din paleoliticul mijlociu. În renumita rezervație naturală și arheologică din Cheile Turzii au fost descoperite numeroase obiecte, cu o vechime de cca. 60 000 de ani, dar și importante urme de locuire preistorică de o mare valoare științifică. Încă mai importante decât urmele paleolitice sunt aici descoperirile care atestă neoliticul, reprezentat foarte bine de culturile “Cheile Turzii”, “Lumea Noua” și “Petresti”. Ceramica pictată neolitică de tip Petresti, descoperită în peșterile din Cheile Turzii, constituie o impresionantă manifestare a ceea ce a însemnat arta preistorică.

Perioada finală a epocii pietrei și de tranziție spre epoca metalelor este reprezentată pe teritoriul orașului de descoperirea, pe Dealul Suia, a unor fragmente ceramic aparținând culturii Cotofeni și a unor toporașe de piatră. Epoca bronzului, cca 1700-1150 î.Cr. este bine atestată în jurul Turzii. Prima vârstă a epocii fierului, perioada hallstattiana, respective 1150 – 450 î.Cr. este cunoscută în Turda prin descoperirea unei așezări situate pe un promotoriu între Băile Sărate și Arieș.

1.2 Epoca dacică

Etapa finală a celei de-a doua vârste a epocii fierului (Latene) corespunde secolelor I î.Cr. – I d.Cr., ce constituie cadrul cronologic pentru studiul maximei înfloriri a culturii materiale și spirituale a geto-dacilor. Viața economică intensă, programul rapid în organizarea societății, ce a culminat cu instalarea statului dac, constituie trasături definitorii pentru faza clasică a civilizației dacice, jalonată de domnia regelui întemeietor de stat, Burebista și cea a regelui erou, Decebal. Chiar dacă descoperirile arheologice din această perioada nu sunt cele mai reprezentative în acest teritoriu, cea mai importantă așezare dacică de pe aceste meleaguri se află chiar pe teritoriul actual al municipiului Turda.

Geograful Ptolemeu o numește Patreuissa (sau Patavissa/Potaissa) reprezentând numele dacic al așezării, nume ce va fi preluat mai târziu și de către romani. Cele mai semnificative descoperiri din această perioadă sunt șase tetradrahme dacice emise în sec. III – II î-Cr. la care se adaugă modele stăine precum tetradrahna thasiana, o drahmă din Apolonia, o monedă din Corinthus și denari romani republicani din secolele II – I î.Cr. Aceste descoperiri se concentrează în Valea Sândului, pe Dealul Zânelor, Dealul Suia și Valea Pordei, indicând probabil localizarea Potaissei dacice în zona de sud-vest a municipiului Turda.

Dacă Potaissa dacică potrivit documentației arheologice actuale, nu pare să fi fost o așezare prea importantă, în schimb localitatea daco-romană care se va dezvolta aici după anul 106 d.Cr. va devein unul din principalele centre urbane ale provinciei Dacia.

1.3 Epoca romană

Pe inscripția latină de pe miliarum-ul descoperit în satul Aiton, datând din anii 107-108 d.Cr., când romanii construiau tronsonul Potaissa-Napoca a fost menționată numele așezării Potaissa. Situată pe șoseaua principală a provinciei și în imediata apropiere a Arieșului, înconjurată de terenuri fertile, propice agriculturii, așezarea rurală Potaissa avea toate condițiile de dezvoltare în cadul noilor structuri economice-sociale, culturale și politice romane.

Coloniștii veniți în Dacia din toată lumea romană (după cum mărturisește Eutropius în secolul al IV-lea) s-au stabilit și la Potaissa. Primele șase decenii de viață romană s-au scurs într-o dezvoltare lentă, dar sigură.

Din descoperirile arheologice rezultă că după 106 d.Cr. nucleul așezării (vechea Potaissa dacica) a continuat să ocupe partea sud-vestică a actualului municipiu, dar s-a produs și o parțială "mutare" spre Valea Sândului. Primii coloniști nu se așează aici, ci mai spre răsărit, la sud de actuala Piața Romană, între bucla Arieșului și pantele estice ale Dealului Zânelor. Apare, în felul acesta, al doilea nucleu de viață romană la Potaissa.

În anul 168 este transferată la Potaissa legiunea a V-a Macedonica; împaratul Marcus Aurelian întărea astfel apărarea Daciei nordice. Odată cu încetarea ostilităților, când legiunea se va stabili efectiv în localitate și iși va construi un impunător castru, Potaissa va intra în ritmul trepidant de viață caracteristic marilor centre militare.

Una din primele consecințe ale sosirii legiunii este un adevarat salt demografic: la Potaissa se stabilesc peste 5000 de militari și numeroase elemente civile. Dezvoltarea economică în ritm alert, accelerarea procesului de urbanizare și sporirea substanțială a numărului de cetățeni romani determină acordarea statutului juridic de oraș. Mai multe inscripții păstrează numele orașului în forma Municipium Septimium Potaissense. Probabil tot Septimius Severus care a dominat între anii 193-211 – adevaratul "părinte" al orașului – i-a acordat apoi rangul de colonie și dreptul italic. Din acel moment Potaissa intra în faza maximei sale dezvoltări: în prima jumatate a secolului al III-lea va fi unul din cele mai însemnate orașe ale provinciei, întrecut doar de Apullum și de Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Populația orașului poate fi aproximată la vreo 20000-25000 de locuitori, inclusiv militari din legiunea a V-a Macedonica. Cei mai mulți coloniști așezați la Potaissa erau originari din Peninsula Balcanică, Dalmația, Pannonia și Asia Mica.

Circulația monetară la Potaissa a fost temeinic studiată. Din descoperirile de până acum rezultă că până la războaiele marcomanice predominau în circulație monede de bronz, necesare schimbului mărunt, sub dinastia Severilor predomina denarul de argint, ca apoi, spre mijlocul secolului al III-lea, raportul între monedele de bronz și cele de argint să se echilibreze. Un singur tezaur monetar din epoca romană se cunoaște la Potaissa, compus din 211 monede de argint emise între anii 194-243, descoperit pe platoul de la vest de castrul legiunii. Marea majoritate a monedelor descoperite la Potaissa sunt emise, firește, în monetăriile din Roma, apoi emisiuni ale provinciei Dacia și câteva zeci de monede emise de orașele grecești din Moesia Inferioară, Tracia, Macedonia, Asia Mică, Siria etc. Monedele străine reflectă aria de unde soseau negustorii străini în oraș, precum și provinciile până unde ajungeau negustorii și mărfurile produse la Potaissa.

Cele mai frumoase lucrări de artă descoperite în oraș sunt statuete de bronz reprezentând divinități. Două dintre ele, de mare valoare, pot fi admirate în muzeul turdean: o statueta descoperită în castru înfățișează pe Jupiter; alta descoperită în oraș, il reprezintă pe Marte.

1.4 Castrul roman Turda – prezent

Așadar Castrul roman de la Potaissa este cel mai spectaculos obiectiv arheologic din județul Cluj, fiind liber de construcții moderne. Pe la începutul anilor ’90 castrul a fost declarat rezervație arheologică, ceea ce a prevenit extinderea zonei rezidențiale și a permis consolidarea statutului de șantier-școală pentru studenții de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca si „Peter Maior” din Târgu Mureș.

În decursul a 42 de ani de săpături arheologice neîntrerupte au fost dezvelite vestigii spectaculoase (complexul termanl, clădirea comandantului principia, zidul de incintă și porțile de intrare, porta decumana, bastioane de cutină, bastioane de colț etc.), care momentan nu sunt valorificate turisitic corespunzător, accesul și modul cum se prezintă publicului lăsând de dorit.

Rezervația arheologică Castrul Legiunii V Macedonica, unul din cele 10 situri arheologice de interes național, potrivit Ordinului Ministrului Culturii nr. 2483 din 12.12.2006 și cel mai important obiectiv arheologic al orașului se află în administrarea operativă a Muzeului de Istorie Turda. De-a lungul timpului, muzeografi din cadrul Muzeului de Istorie Turda, alături de arheologi, studenții de la Universitatea Babeș-Bolyai” și „Peter Maior” au participat la cercetările arheologice sistematice în castru, ca membrii ai colectivului de cercetare.

CAPITOLUL II

Castrul roman Turda

Evul mediu

In primul document cunoscut pană în prezent cu referire la Transilvania, emis de cancelaria maghiară în anul 1075 este menționată vama ocnelor de sare "la cetatea ce se cheama Turda … în locul ce se cheamă în ungurește Aranyas, iar în latinește Aureus". Importanta actului merită a fi subliniată, mai întai pentru faptul că înregistrează existența unei așezări sub denumirea ei ramăsă până azi, denumire moștenită din perioada de dinaintea cuceririi arpadiene și apoi pentru menționarea exploatarii unei bogații atât de prețioase în acele vremuri, cum era sarea. Pe de altă parte, în documente din anii 1202-1203 și 1323, este pomenita "cetatea Turda" pe vatra actualului oraș. Tot pe vatra orașului de azi, un document din anul 1276 pomenește o fortificație sub numele de "cetatea Arieș", iar altul, din 1441, menționează "satul și cetatea Samiclaus". Satul Samiclaus localizat în partea de sud-est a orașului actual, dependent de Turda, este menționat cu mult timp înainte (1202-1203), într-un act de hotarnicie emis de regele maghiar Emeric.

Într-un act din anul 1276 păstrat într-o copie din secolul al XVII-lea, sunt fixate hotarele între satul stăpânit de biserica din Arad și Samiclaus (Zentmyklosfala), pe care l-a primit banul Micud de la regele Bela al IV-lea; aflam că hotarul celor două posesiuni "începe la pârâul Peseleu aproape de capelă … înaintând la cetatea patrulateră Sixadonia; dinspre Sanmihai coborând direct în mijlocul Arieșului și prin mijlocul acestuia coborând către răsărit la Cetatea Arieș, iar de la aceasta trecând direct prin raul Arieș înspre sud …"

Începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, în contextul dezvoltarii voievodatului Transilvaniei, orașul Turda, pe langă rolul economic mereu în creștere, va primi și o însemnată funcție administrativă și politică, ca loc de întrunire a adunărilor obstești din Transilvania numite și "Congregații generale". Cea dintai adunare obsteașcă din Transilvania a fost ținută în apropierea Turzii în anul 1238, în timpul puternicului voievod Roland Borșa.

Din adunări ținute la început în mod regulat, în urma întăririi puterii centrale și a măsurilor administrative luate de regele Carol Robert de Anjou după 1330, ele se transformă în adunări periodice cu caracter judiciar, în care rolul principal îl jucă nobilimea din cele șapte comitate transilvănene.

Pe la mijlocul secolului al XV-lea, congregațiile voievodale au fost transformate în congregații generale ale nobilimii. În această formă s-au întrunit pentru prima data în anul 1437, cu scopul de a hotâri reprimarea răscoalei țăranilor iobagi de la Bobalna. În urma acestui eveniment nobilimea maghiară și păturile înstarite ale secuilor se adunau din proprie inițiativă la Turda sau Mediaș, pentru luarea de hotărâri comune în vederea apărării poziției lor privilegiate, împotriva claselor de jos. Participarea orașenilor din Turda la războiul țărănesc din 1514 condus de Gheorghe Doja este însă un fapt cert.

În urma sângeroasei represiuni nobiliare împotriva răsculaților, conducătorii orașului apelează la bunavoința regelui pentru a le recunoaște vechile privilegii și libertăți pierdute prin alăturarea la mișcare.

După dezastrul de la Mohaci din anul 1526, cand puterea militara a Ungariei a fost zdrobită și țara ocupată de otomani, importanta economica și politică a Turzii crește în cadrul principatului autonom creat în anul 1541 sub suzeranitatea turceasca, fiind condusă de principi aleși din familiile nobiliare. Bazele organizării politice și administrative ale Principatului Autonom Transilvania au fost puse la dietă de la Turda din anul 1542. Ținute tot la Turda și printre primele din Europa, dietele din anii 1557 și 1568 au decretat libertatea a patru culte religioase existente pe teritoriul Transilvaniei. Din pacate, cu acele prilejuri, nu s-a legiferat și libertatea confesională a majorității populației din Transilvania, a țărănimii române.

Una din temeliile prosperității economice a Turzii, continuă să fie și în același timp, exploatarea sării. Comisarii imperiului habsburgic, pe la 1550 (cand Transilvania a fost vremelnic ocupată), au facut o inventariere a ocnelor de la Turda, furnizand date despre calitatea sarii, procedeele de lucru, despre numărul și felul lucrărilor, etc. În cursul evenimentelor istorice ce au urmat, printr-o tristă faimă, istoria orașului Turda a fost legata și de personalitatea marelui și strălucitului voievod, primul unificator al țărilor romane, Mihai Viteazul, cel al cărui sfarșit avea sa aiba loc pe campia din apropierea orașului. Luptele interne care au urmat morții lui Mihai Viteazu, între trupele imperiale și cele ale nobilimii din Transilvania au provocat mari distrugeri orașului Turda, mai cu seama acelor părți situate în afara incintei fortificate. Îndeosebi Turda Nouă a căzut pradă jafurilor și incendiilor, rămânând aproape depopulată. Sub amenințarea devastarilor pricinuite de ciocnirile dintre cele două tabere, localnicii s-au adăpostit în spatele întăriturilor din spatele lacașului de cult. Cei care au reușit să supraviețuiască cumplitelor încercări abatute asupra lor, au luat calea pribegiei.

Interesat de buna funcționare a ocnelor de sare, principele Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613-1639), a emis privilegiile din anii 1614 și 1619, prin care se încuraja repopularea orașului. Dacă înainte de evenimentele din anul 1601 și prin reglementările privilegiului din 1614 preponderența în cadrul conducerii comunității o aveau locuitorii din Turda veche, actul din 1619 îi avantajează pe cei proaspat așezați în Turda Nouă și care erau în cea mai mare parte foști ofițeri și soldați eliberați din armata principelui, cărora li se acorda privilegii nobiliare. Din această cauză s-au iscat o serie de nemulțumiri și neîntelegeri între orașenii din Turda Veche pe de o parte și Turda Nouă pe de altă parte, neîntelegeri care au continuat multă vreme, fiind aplanate după 1631, când și vechiul oraș a obținut drepturi nobiliare, cele două comunități contopindu-se în așa numitul târg nobil (oppidum nobilium) Turda.

O sporire a populației Turzii a avut loc pe la 1660, cand un mare număr de famili s-au refugiat aici, în urma ocupării Oradiei de către turci. Încorporarea Transilvaniei în imperiul habsburgic la sfarșitul veacului al XVII-lea a fost primită cu ostilitate, fapt ce a determinat curând după 1700 aderarea unei mari părți a Transilvaniei la răscoala antihabsburgica condusa de Francisc Rakoczi.

Răscoala a cuprins în 1703 și părțile Turzii, orașul fiind ocupat de partizanii lui Rakoczi. Unul din conducătorii populari ai răscoalei, capitanul Nechita Balica, în fruntea unei cete de răsculați s-a apărat în peșterile din Cheile Turzii și conform tradiției, de atunci au rămas zidurile ce se mai observa la intrarea marii peșteri de pe versantul sudic al cheilor.

În ceea ce privește viața spirituală a orașului în perioada evului mediu nu se cunosc date elocvente. Numai Renașterea trimite spre veșnicie o undă luminoasă: între cele mai vechi manuscrise latine din Transilvania s-a pastrat lucrarea „Breviarum Transilvanicum”, copiată la 1461, într-o aleasă scriere ornată, de Nicolae de Turda – "Per manus Nicolai scriptoris de Transilvania de appido Thorda" („De mâna lui Nicolae copist din Transilvania din cetatea Turda”).

2.2 Turda în perioada 1848-1918

Orașul Turda a cunoscut în perioada 1848-1918 o evoluție care s-a inscris pe de o parte în dezvoltarea generală a Transilvaniei, iar pe de altă parte a fost determinată de condițiile locale între care un rol hotârâtor au avut situația sa politico-administrativă de reședintă a comitatului Turda și de privilegiat al întălnirii intereselor economice și comerciale ale zonelor din care era alcătuit comitatul. Fostul comitat medieval Turda a cunoscut în vremea reformei administrative din anul 1876 o importantă modificare prin aceea că partea sa estică a trecut la scaunul Mureș, alcătuindu-se astfel comitatul Mureș-Turda.

Populația orașului Turda a prezentat o dinamică crescătoare. De la cei 6.364 locuitori înregistrați în perioada 1784-1787 (conscripția Iozefina), Turda ajunge la 7.768 locuitori în 1854, la 9.434 locuitori în 1882 și la 13.455 locuitori în 1910. De asemenea numărul caselor din Turda era în 1857 de 1.678 pentru ca în anul 1882 numărul acestora să ajungă la 1869. Dupa statistica din 1882 cei 9434 locuitori ai orașului erau astfel distribuiți: maghiari-6.959 (73,7%), români-1.794 (19%), germani – 128 (1,3%), țigani-190 (2.0%), armeni-36, slovaci-12, alții-315 (3,3%). După anul 1880 numărul românilor stabiliți în Turda va crește fară însă ca proporția lor să depășească un sfert din populația orașului.

Alături de extracția sării, înaintea primului razboi mondial, mai funcționa la turda o fabrica de bere, una de gips, alta de celuloza, pentru ca în anul 1913 sa fie înființată fabrica de ciment.

În timpul revoluției de la 1848, orașul Turda a cunoscut din plin febra evenimentelor în derularea lor cronologica. Încă înaintea adunării de la Blaj, în oraș au fost aduse întăriri militare și s-a trecut la înființarea unei "gărzi cetățenești" maghiare pentru care au fost alocate fonduri și s-au solicitat arme, iar spre oraș se indreptau două companii secuiești. Orașul devine un bastion întărit al forțelor care s-au opus revendicărilor legitime ale românilor. Printre participanții la Adunarea Naționala de la Blaj se aflau și fii satelor din împrejurimile Turzii.

Dupa promulgarea patenței imperiale din anul 1854 s-a înregistrat un val de revolte ale țăranilor împotriva abuzurilor care au însoțit acțiunile de segregare și comasare a pământurilor, așa cum au fost acelea din primavara anului 1859 de la Călărași, Moldovenești, Cornești, Valișoara. Aplicarea prevederilor patentei, cu întreg cortegiul de abuzuri, au generat un lung șir de procese între țărani și marii proprietari. In timpul acestor procese, figura unuia dintre aparatorii taranilor, dr. Ioan Ratiu, avea sa se impuna pregnant in inimile si constiintele acestora. Poziția la care dr. Ioan Ratiu s-a ridicat, începând cu al șaptelea deceniu al secolului trecut, în mișcarea națională a românilor transilvaneni și care a facut din Turda, pana la Memorandum un centru al acestei mișcări, se datorează în bună măsură popularității obținute prin activitatea sa neobosită de pledant pentru cauza țăranilor, împotriva nobililor, în procesele urbariale".

Un alt capitol cu multiple semnificații naționale a fost reprezentat de eforturile turdenilor depuse în vederea înființării aici a unei școli românești. Concepută în folosul românilor din întreaga zona, această școala ar fi urmat să contribuie major la promovarea intereselor lor naționale. De o semnificație deosebită apare călătoria întreprinsă în august-septembrie 1869, de același dr. Ioan Ratiu, la București, unde a fost stabilit sistemul de colectare de ajutoare bănești pentru școala din Turda.

Începutul primului razboi mondial a dus la o considerabilă înrăutățire a situației sociale și naționale a românilor din întreaga Transilvanie. Înrolarile pe front, lipsa brațelor de munca, repetatele rechiziții, creșterea costului vieții, specula în vânzarea produselor de strictă necesitate îndeosebi a celor alimentare, precum și abuzurile autorităților în efectuarea rechizițiilor, în trimiterea la muncile forțate și în acordarea ajutoarelor de război familiilor celor plecați în transee au fost cauze ale nemulțumirilor. S-a ajuns astfel la izbucnirea, în toamna anului 1917, a răzvrătirilor locale care vor lua o mare amploare în cursul anului următor. În fața situației generalizării nemulțumirilor maselor, în septembrie 1918, autoritățile locale cereau întăriri ale aparatului represiv, cu justificarea ca, altfel, "ordinea publică se va prabuși" Perimata "ordine publica aparata cu disperare de oficialități a fost supusă, în toamna fierbinte a anului 1918, asaltului celor mulți, în fata caruia avea cu adevarat să se prabușească.

În prima săptămâna a lunii noiembrie 1918 a fost constituit Consiliul Național Român al comitatului Turda în frunte cu Al.Ratiu și I.Boieriu, iar apoi Consiliile Naționale de plasă si comunale, luând astfel naștere, prin voința maselor populare, noile organe de conducere care și-au asumat atribuțiile politico-administrative la nivelurile respective.

2.3 Turda în perioada interbelică

Dezvoltarea industriala puternică pe care a cunoscut-o orașul Turda în perioada interbelica a avut repercursiuni și în plan social. Astfel se înregistrează o creștere semnificativa a populației și a numărului de case, față de 1.869 de case în 1882 numărul acestora ajunge la 4.054 în anul 1930.

La mijlocul celui de al patrulea deceniu în Turda funcționau două fabrici de ciocolată și bomboane, una de sodă caustică, acid clorhidric etc., una de carbonat de calciu și sare Glauber, o turnătorie de fier și fabrica de mașini, șașe tabacarii, o fabrica de mobilă, o fabrică de ciment, o fabrică de var, opt de obiecte de alabastru, trei de vase ceramice, una de sticlarie, una de porțelan și una de cărămizi refractare și gresie de coase, o fabrica de asfalt ("Bitumen"-Oprisani) s.a.

În Turda aveau loc de patru ori pe an mari bâlciuri.

Instituțiile de credit importante erau Filiala Băncii Naționale, Banca Centrală "Ariesana", Banca de credit, Banca Populară, Banca Județeană, Casa de economi din județul Turda, Banca Comertului s.a.

Învățământul orașului Turda era reprezentat de Liceul de băieți "Regele Ferdinand", Liceul de fete "Principesa Elena", Liceul Comercial de Băieți, Gimnaziul Industrial, Școala de Agricultură și Viticultură, Școala de Horticultura, o Școala de ucenici, opt școli primare și sase gradinițe.

În ce privește viața culturală a orașului, Marea Unire de la 1 decembrie 1918 constituie momentul de descătușare a vieții spirituale din Transilvania, inclusiv din orașul de pe malurile Arieșului.

Încă din anul 1919 apare săptămânalul "Foaia noastră", schimbându-și în același an titlul în "Turda", a cărui apariție se prelungește până în anul 1926. În perioada 1926-1934 se tipărește la Turda gazeta săptamânală "Arieșul", editată de profesorul și poetul turdean Teodor Murașanu.

Sub titlul "Turda" mai sunt editate trei gazete săptamânale, cu apariții de 1-2 ani, cu excepția celei editate de Ion Pescariu în perioada 1919-1923, cărora li se adaugă cateva cotidiene efemere, buletine, monitoare oficiale și reviste literare.

Să menționăm de asemenea că la Turda au luat ființă în 1926 tipografia și libraria "Arieșul" conduse de Teodor Murașanu, susținute material de o societate anonima, de fapt de multi intelectuali turdeni.

În afara revistelor de limbă română la Turda mai apăreau și o serie de publicații de limbă maghiară, "Aranyosszek" (Scaunul Arieșului), "Aranyosvidek" (Ținutul Arieșului), "Tordai Hirlap"s.a.

De asemenea corespunzător structurii confesionale a populației orașului, în Turda s-au celebrat servicii religioase în două biserici ortodoxe, trei biserici greco-catolice, două romano-catolice, două reformate, una unitariana, una luterana, și o sinagoga.

Instituțiile culturale ale orașului, care funcționau în acea perioada erau: Departamantul local al Astrei, Ateneul popular, Casa culturală, Cercul intelectualilor români, Casina maghiara, cinci societăți corale, un teatru, un cinematograf.
Viata spirituală a orașului era susținuta si de o serie de biblioteci. Dintre acestea se remarca urmatoarele: "Biblioteca Reuniunii Femeilor Romana", “Biblioteca Despartamantului "ASTRA", "Biblioteca Reuniunii Invatatorilor Greco-Catolici", "Biblioteca Tractului Protopopesc Greco-Ortodox", "Biblioteca Liceului Regele Ferdinand".

Sănătatea publică era asigurată de un spital de stat, un Dispensar "Principele Mircea", un stabiliment de băi, iar asistența și prevederile sociale de Oficiul de asigurări sociale, Societatea "Cruce Rosie", Societatea "Principele Mircea", Societatea pentru profilaxia tuberculozei, Oficiul T.O.V. Oficiul de plasare, Asociațiile de femei romane și maghiare și de un azil pentru săraci. De remarcat preocupările de valorificare a potențialului balneoclimateric al orașului, primele amenajări ale zonei Baile Sărate datând din jurul anului 1930.

Viața cotidiană a orașului avea să cunoască o bulversare a rosturilor sale odată cu dictatul impus Romaniei la 30 august 1940 la Viena. Turda a devenit astfel un titlu din presa vremii: "Cetate a bejeniei romanești". "Gazeta de la Turda" (1940-1945) rămâne în timp o mărturie de primă mână pentru reconstituirea dramaticului tablou al epocii.

După actul de la 23 august 1944, orașul Turda și zona din jur a trăit săptămâni de război devastator și a cunoscut aprige înfruntări ale forțelor angajate în operațiunile militare. La 15 septembrie 1944, regimentul 14 dorobanți "Roman" a reușit să realizeze un cap de pod peste Arieș, la nord de satul Poiana, poziție pe care a apărat-o cu înverșunare în fața contraatacurilor inamicului. Vreme de trei săptămâni trupele de infanterie romanești ale Diviziilor 7 si 18, precum și de tancuri sovietice au purtat lupte grele pana la înfrângerea rezistențelor fasciste, orașul Turda fiind eliberat la data de 4 octombrie 1944.

2.4 Orașul Turda – ultimii 27 de ani

Procesul de naționalizare după modelul sovietic din 1948 (desfințarea proprietății private și înlocuirea ei cu cea de stat,”a întregului popor”) a reprezentat factorul de maximă importantă în dezvoltarea economic a arealului din zona orașului Turda. Politica partidului communist venit la putere concentrându-se în mod deosebit asupra dezvoltării potențialului economic al ramurilor industriale existente, cât și adăugarea de noi ramuri. Planul cincinal urmărea industralizarea țării, industralizare ce va deveni un factor cu rol dominant în extinderea orașului, migrarea populației și urbanizarea municipiului Turda.

Dacă etapa capitalistă și cea socialistă au avut ca scop comun dezvoltarea și încurajarea ramurei industriale, tranziția de la regimul dictatorial comunist la democrație și capitalism de după 1989 a fost resimțită puternic și în mod negativ de ramurile industriale, în special de industria grea și marii coloși industriali.

Trecerea la sistemul de piață liberă nu s-a produs cu același succes în cadrul ramurilor industriale datorită în special factorului social, astfel multe unități, cum este și cazul celor din orașul Tulcea, au fost distruse parțial, total sau abandonate în timpul și după revoluția din 1989, datorită poate, tehnologiei invechite, a lipsei de influx capital dar și a corupției la nivel politic.

În acest context, toti factorii pozitivi ce influențau nivelul de trai în orașul Turda, după 1989 au început să se dezintegreze. Un indicator important al acestui aspect il reprezintă curba demografică a acestui areal, astfel că evoluția numerică a populației din bazinul inferior al Arieșului se prezintă diferit de la o etapă la alta în funcție de evoluția factorilor politici și economici determinați.

Figura 1. Evoluția numărului de populație Turda și Câmpia Turzii

Prin urmare, analizând evoluția demografică a municipiului Turda putem desprinde o serie de concluzii.

În intervalul 1857-1966 se remarcă o creștere demografică semnificativă, Turda înregistrând creșteri record de 71%, respectiv 197%, consecință directă a dezvoltării ramurilor industriale pe parcursul acestor ani, cât și a schimbărilor la nivel politic, administrativ li legal, mai ales după 1910.

În intervalul 1966-1977 populația continuă să sporească într-un ritm susținut, însă mult mai lent de 23%, respectiv 28%. Creșterea populației s-a făcut în mare măsură pe seama populației rurale din zona înconjurătoare, însă reprezintă un ritm mediu anual mult mai scăzut decât cel al altor municipii din județ.

În intervalul 1977-1992 ritmul mediu de creștere al populației în municipiul Turda a fost mult mai lent comparativ cu etapele antecedente, cât și față de creșterea înregistrată în Câmpia Turzii, de numai 11% pe an. În acestă perioadă creșterea populației municipiului Turda are un ritm redus la jumătate față de ritmul mediu al municipilor de județ.

Între 1992 și 2009 Turda își pierde semnificativ atracția ca urmare a schimbării regimului politic și a decăderii economice a zonei, înregistrând o scădere a populație de 6.3, respectiv 10%. Situația economică nesigură și reducerea activităților industriale din perioada respectivă s-a soldat cu emigrări ale populației spre țările din occident.

Depopularea unei localități poate fi considerată o consecință directă a scăderii nivelului de trai și implicit a declinului activităților economice. Totuși ca o consecință a integrarii României ca stat membru al Uniunii Europene, s-a încercat, deși la început mai timid o relansare economică, concentrată în primul rând pe dezvoltarea turismului. Astfel în capitolul următor vor fi prezentate planurile de dezvoltare turistică a arealului investigat.

CAPITOLUL III

Obiective propuse pentru dezoltarea turistică a orașului Turda

Scopul acestei lucrări este să prezinte ideile și contribuția personală la promovarea turistică a orașului Turda, prin proiecte de introducere a Castrului roman Turda în circuitul turistic al zonei.

Dezinteresul și ignorarea valorilor culturale, tot mai pregnante în societatea românească, reprezintă un semnal de alarmă. Cunoașterea și aprecierea vestigilor arheologice rămân încă, din păcate apanajul unui cerc restrâns de specialiști sau autodidacți. Această constatare este valabilă inclusiv pentru cei care locuiesc în imediata apropiere a unui obiectiv arheologic, cum este și cazul turdenilor. Puțini dintre aceștia știu că toponimul Potaissa, numele antic al orașului Turda din judetul Cluj, denuma două entități teritoriale învecinate: Castrul Legiunii V Macedonica și orașul anterior construirii castrului. Multă vreme, majoritatea localnicilor nu știau ce reprzintă ruinele de pe Dealul Cetății: pentru copii riveranilor era un loc de joacă, pentru îndrăgostiți un loc de promenadă (fiind mai ferit de ochii lumii), iar pentru locuitorii din zonă, loc pentru pășunat animalele sau chiar groapă de gunoi.

În prezent, rezervația arheologică de pe Dealul Cetății este inclusă în Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Turda 2017-2023, unde sunt preconizate lucrări de conservare și restaurare de anvergură. Realizările importante finalizate până în prezent sunt studiul de fezablitate necesar accesării fondurilor europene pentru restaurarea, conservarea și valorificarea turistică a castrului (cu toate avizele necesare, inclusiv cel de la Ministerul Culturii) și înscrierea rezervației arhologice în Cartea Funciară ca proprietate a Consiliului Local Turda. O altă realizare importantă în vederea promovării castrului roman a fost reabilitatarea prin fonduri structurale a drumului de acces dinspre strada Romană.

În anul 2002, s-a realizat un inventar actualizat al patrimoniului imobil al castrului (arheologic și construit), adus la zi din punctul de vedere al tehnologiei informațiilor (hărți digitale, baze de date interactive), compatibile cu cele ale castrului sau ale primăriei, printr-un proiect AFCN, de către o echipă compusă din arheologi, arhitecți și funcționari publici. Rezultatele proiectului au avut un impact neașteptat asupra publicului, atras și implicat pe parcurs printr-un concurs cu premii.

În felul acesta am realizat că proiectul meu ar trebui corelat cu implicarea publicului în vederea popularizării patrimoniului inventariat și cercetat științific de către specialiști și vin cu propunerea ca arheologii, arhitecții și administrația locală să își dea concursul, pe de o parte pentru a educa, iar pe de altă parte pentru a satisface nevoia de cunoaștere a publicului pasionat de trecut, de istorie

3.1 Rezumatul proiectului

Proiectul vizează introducerea în circuitul turistic cultural și istoric a castrului legionar de la Potaissa prin:

Înființarea în cadrul castrului a unui punct de informare turistică, cu personal pregătit să ofere răspunsuri la informațiile solicitate de turiștii veniți în vizită

Semnalizarea corespunzătoare a vestigiilor cu panouri, aferente fiecărui complex arheologic (complexul termal, cel mai întins ca suprafață din provincia Dacia, clădirea comandantului și elementele de fortificație-poarta de vest, bastionul de curtină și bastionul de nord-vest), panouri ce vor conține informații explicative, prezentate într-un mod atractiv, respectiv fotografii din cursul săpăturilor și reconstituirii grafice însoțite de texte biingve, cu dorința ca și publicul neavizat, dar pasionat totuși de antichitate să înteleagă ceea ce vizitează

Educarea tinerilor printr-o serie de activități de pedagogie istorică, de tipul „adoptarea” unor obiective turistice din cadrul castrului de către un grup de elevi, care vine periodic să-l îngrijească, să facă ghidaje și orice alte activități didactice. Implicarea elevilor și tinerilor în actiuni de voluntariat pentru promovarea castrului în colaborare cu Fundația Rațiu pentru Democrație și Colegiul Național Mihai Viteazul Turda

Promovarea castrului în rândul publicului larg prin acțiuni de marketing cultural, spre exemplu organizarea unor vizite ghidate la ruinele castrului cu ocazia zilelor municipiului și prin amplasarea unor panouri publicitare în câteva puncte cheie din oraș (cele trei intrări în municipiu, Salina Turda, parcuri, centrul istoric, intesecții și Piața Romană). Aceste panouri au atât rolul de a ghida turiștii străini spre castru, dar și acela de a sensibiliza și trezi mândria localnicilor referitor la ruinele unui castru de legiunea romană.

Organizarea de Ateliere de Olărit, în care copiii alături de părinții vor putea desena pe obiectele ceramic create chiar de ei folosind culori și desene din epoca respectivă. Ateliere de Pielărie în turiștii vor avea posibilitatea să-și personalizeze obiectele pe care le cumpără, brelocuri, curele, etc, și amplasarea unei cabine de vizionare a filmelor 4D cu specificul activităților dintr-un castru roman.

Prezentarea zilnică a activităților care se desfășoară într-un castru precum instruirea soldațior, parada pregătită pentru sosirea comandantului, etc, utilizându-se arme și armuri din vremea romană, organizarea de expoziții de artă și arhitectură, în care vor fi expuse obiectele create li descoperite de către copiii și părinții acestora, activități prin care turiștii sunt invitați să facă săpături ca adevărați arheologi, măsurând, etichetând și pozând descoperilile lor.

Amenajarea unei grădini în care copii vor putea planta, cultiva, îngriji, atinge și mirosi plantele și ierburile folosite de romani pentru gătit, medicamente și decorațiuni

Îmbunătățirea accesului la castru prin reabilitarea și modernizarea străziilor

Achiziționarea de teren necesar pentru amenajarea unei parcări.

Amenajarea unui complex de joacă pentru copii de vârstă preșcolară

Introducerea de autobuze care să circule în zona castrului și care să facă legătura cu celelalte obiective turistice din municipiu, respectiv Salina Turda, lacurile sărate, centrul istoric etc.

3.2 Obiectivele proiectului

Proiectul “Restaurarea, punerea în valoare și introducerea în circuitul touristic a Castrului Legiunii V Macedonica, Potaissa-Turda” răspunde obiectivului specific “Impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea, protejarea și valorificarea patrimoniului cultural și a identității culturale”, obiectiv specific aferent Priorității de investiții.

Obiectivul specific urmărește Restaurarea, conservarea și protejarea durabilă a vestigiilor arheologice ale Castrului legiunii V Macedonica de la Potaissa, municipiul Turda de astăzi, pentru a restitui obiectivul patrimoniului cultural universal și Valorificarea turistică a Castrului legiunii V Macedonica de la Potaissa pentru impulsionarea dezvoltării locale și creșterea competivității zonei.

3.3 Activitățile proiectului

1. Documentarea și pregătirea materialelor informative/explicative despre cercetările arheologice desfășurate în Castrul Legiunii V Macedonica de la Potaissa, necesare realizării materialelor de promovare:

a) Selectarea informațiilor relevante adunate în decursul celor 42 de campanii arheologice și inserarea informațiilor inedite din campaniile arheologice (04.06.-29.06.2018);

b) Realizarea unor planuri de situații și reconstituirea fazelor de construcție a castrului (04.06.-29.06.2018);

c) Prezentarea unor materiale descoperite pe nivele cronologice (monede, bijuterii, vase, arme, inscripții, elemente arhitecturale etc.), (02.07.-31.07.2018);

d) Realizarea de planuri și axonometrii ale complexelor relevante pentru înțelegerea modului de funcționare a castrului (02.07.-31.07.2018);

e) Reflectarea textelor bilingve (română-engleză) de prezentare generală a castrului (02.07.-31.07.2018).

2. Identificare amplasamente panouri publicitare în punctele cheie din oraș (cele trei intrări, centrul istoric, Salina Turda, sensuri giratorii, intersecții etc.) și întocmirea documentelor necesare pentru obținerea avizelor (23.07.-27.07.2018).

3. Contractare servicii design materiale de promovare castru (30.07.-24.08.2018).

a) panouri publicitare adresate pietonilor (imagini, texte bilingve, logo-uri); celor din trafic (denumire obiectiv și imagini de impact) și panouri de semnalizare complexe în cadrul castrului (axonometrii, reconstituiri grafice, texte și imagini);

b) pliante și fluturași destinate turiștilor ce vor fi distribuite prin punctul de informare;

c) realizare miniweb-sit pentru aplicații ,,smartphone” prin crearea unui COD QR, care va fi atașat pe absolut toate materialele editate.

4. Eliberarea castrului de obiectele ce staționează ilegal pe suprafața rezervației arheologice: mașinile agricole ale riveranilor, utilaje, gunoaie etc. Transmiterea notificărilor către cei responsabili, cu confirmarea de primire (23.07.-27.07.2018).

5. Achiziționare cabină pentru paza și informarea turistică (06.08.-15.08.2018).

6. Întocmirea documentelor necesare obținerii de avize și achiziționării de semne de circulație pentru semnalizarea sensului unic pentru a asigura accesul mai ușor la sit ();

7. Organizarea de Ateliere de Olărit-în care copiii alături de părinți vor putea desena pe obiectele ceramice create chiar de ei folosind culori și desene din epoca respectivă; Ateliere de Pielărie în care turiști vor avea posibilitatea să-și personalizeze obiectele pe care le cumpară: brelocuri, curele etc.; amplasarea unei cabine de vizionare a filmelor 4D cu specificul activităților dintr-un castru roman; prezentarea zilnică a activităților care se desfășoară într-un castru: instruirea soldaților, parada pregătită pentru sosirea comandantului etc., utilizându-se arme și armuri din vremea romană; organizarea de expoziții de artă și antichități, în care vor fi expuse obiectele create și descoperite de către copiii și părinții acestora; activități prin care turiștii sunt invitați să facă săpături ca adevărații arheologi și vor putea măsura, eticheta și poza ,,descoperirile” lor; amenajarea unei grădini în care copiii vor putea planta, cultiva, îngriji, atinge și mirosi plantele și ierburile folosite de romani pentru gătit, medicamente și decorațiuni. Toate aceste actvități urmăresc integrarea locului în memoria și inimile copiilor, tinerilor și mai vârstnicilor cetățeni ai orașului precum și a turiștilor/vizitatorilor indiferent de vârstă și naționalitate (01.08.-07.09.2018).

8. Contractare de servicii de furnizare panourilor publicitare și tipărire materiale de promovare: pliante/fluturași (20.08.-31.08.2018).

9. Amplasare și montare panouri publicitare și semne de circulație (03.09.-07.09.2018).

10. Desfășurarea de activități de pedagogie muzeală în castrul roman (03.09.-14.09.2018).

a) Formarea tinerilor ghizi : elevii de la școlile gimnaziale și liceele din localitate vor fi instruiți de specialiști pentru a putea oferi ghidaje în cadrul castrului

b) Organizarea și desfășurarea unui concurs între școli: ,,Adoptarea unui complex arheologic din castru”. Concursul va consta în ghidaje realizate de elevii instruiți pentru colegii și profesorii lor. Cei mai apreciați ghizi, vor primi o diplomă semnată de prof. Univ. Dr. Mihai Bărbulescu-membru corespondent al Academiei Române și reprezentanți ai școlilor respective. Prin acest concurs, grupuri de elevi vor ,,adopta” un complex din castru (termele, principia, porta praetoria, porta decumana etc.) de care vor avea grijă prin vizite periodice pentru întreținerea curățeniei și vor beneficia de oportunitatea de a face ghidaje pentru turiști sau colegii de la alte școli

11. Realizarea de sondaje în cadrul școlilor participante la proiect și a publicului din localitate pe categorii de ,,consumatori culturali”(03.10-17.10.2018).

12. Monitorizarea și evaluarea stadiului de realizare a proiectului ().

13. Îmbunătățirea accesului la castru prin reabilitarea și modernizarea străzilor. La castru se poate ajunge doar cu mașina pe două drumuri de acces: pe lângă Colegiul Național Mihai Viteazul și dinspre DN1, pe strada Romană. Aceasta din urmă a fost reabilitată prin accesarea de fonduri structurale însă există porțiuni în care drumul se îngustează foarte mult (chiar și în curbe), făcând imposibil accesul la sit cu autocarele. Pe cealaltă parte, străzile, care asigură accesul la castru, sunt fie doar pietruite, fie în stare avansată de degradare, fie chiar drumuri de pământ, distanța între fronturile construite (aliniamente la stradă)nu a fost controlată urbanistic, drept pentru care străzile (mai ales strada Ion.I.Russo), sunt foarte înguste ceea ce face greu accesibilă urcarea pe platoul castrului roman.Reabilitarea și modernizarea acestor străzi, crearea unui sens unic în această zonă și/sau semnalizarea corespunzătoare a drumurilor în vederea fluidizării traficului și a permiterii accesului cu autocarele ar duce la creșterea numărului de vizitatori ().

14. Achiziționarea de teren (minim/mp) necesar amenajării unei parcări. Terenul trebuie să fie situat în intravilanul municipiului Turda, în apropierea castrului.

a) Întocmirea unui raport de evaluare de către un evaluator autorizat ANEVAR prin care se va stabili prețul de piață al terenului.

b) Aprobarea raportului de evaluare prin hotărâre a Consiliului Local Turda. Prețul de cumpărare al terenului se va stabili prin negociere între părți și nu va putea depăși valoarea rezultată din raportul de evaluare. Se va întocmi Procesul-verbal conținând prețul negociat și va fi aprobat ulterior prin hotărâre a Consiliului Local al municipiului Turda și se va aduce la cunoștință publică prin afișare la sediul și pe site-ul primăriei.

15. Amenajarea unui complex de joacă pentru copii de vârstă preșcolară prin achiziționarea de: balansoare, leagăne, cutii de nisip, scări și plase de cățărat, căsuțe, jocuri de echilibru, accesorii de joacă etc. Pentru copii locul acesta poate fi pentru mișcare și recreere în aer liber.

17. Introducerea de autobuze care să circule în zona castrului și care să facă legătura cu celelalte obiective turistice din municipiu: Salina, lacurile sărate, centrul istoric,etc.

3.4 Date generale privind investiția propusă