Castelul Karolyi din Carei. Structura Arhitectonica Si Valorificare Turistica

Castelul Karolyi din Carei. Structura arhitectonică și valorificare turistică

Cuprins

Introducere

Cap.1. Vocația turistică a castelului

Cap.2. Castele din jud. Satu Mare

Cap.3. Orașul Carei. Istoric și elemente de patrimoniu cultural

Cap.4. Castelul Karoly – Structură și funcționalitate

4.1. Istoricul familiei Karolyi

4.2. Istoricul și arhitectura castelului Karolyi

Cap.5. Proiecte privind eficiența castelului

5.1. Proiecte finalizate sau aflate în derulare

Cap.6. Planificarea strategică a Castelului Karolyi din Carei (2015-2019)

Cap.7. Proiect ,,Reabilitarea clădirilor anexe și subsolul Castelului Karolyi, Carei”

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Evoluția contextului social actual, datorată creșterii nivelului de trai și a speranței de viață a oamenilor, a mijloacelor de informare și modalităților de transport, a reușit să impună o dezvoltare a turismului mondial. Turismul devenind astăzi o activitate foarte importantă, un sector cheie al economiei mondiale, reprezentând un fenomen de masă foarte bine articulat în mediul înconjurător. Activitatea turistică fiind bine susținută de un valoros potențial turistic natural, care diferă de la țară la țară, de la regiune la regiune. Un astfel de exemplu este și România, o țară cu obiective turistice specifice unei zone temperate cu expunere la o coastă litorale și la o creastă montană, da și o țară cu particularități unice în lume.

Lucrarea de față încearcă să ofere o conștientizare a potențialului turistic a județului Satu Mare, România, prin expunerea cu precădere a unui element particular de care se bucură potențialul turistic al județului și anume prezența pe teritoriul său a unui număr seminificativ de castele medievale. Potențial turistic nevalorificat și exploatat insuficient. De asemenea, prin această lucrare îmi doresc să atrag atenția autorităților locale, a tuturor entităților juridice care dețin mijloacele de acțiune, în vederea exploatării acestui potențial, și nu numai. În acest sens lucrarea de față propune un studiu de caz relevant în acest context și anume Castelul Karoly din Orașul Carei, județul Satu Mare, castel recent renovat și dat în circulație turistică. Totodată, prin prezentarea acestui exemplu în lucrare de față, entitățile mai sus menționate să ia act de exemplu de bună practică. Pentru acest lucru, prin structura sa lucrarea de față propune o parte mai teoretică și una mai practică.

Partea teoretică cuprinde primele patru capitole, în care voi încerca să expun, într-un prim capitol argumente în ceea ce privește vocația turistică a castelului, urmând ca apoi în capitolele doi și trei să enumăr castelele existente pe teritoriul județului Satu Mare și elementele de patrimoniu cultural ale orașului Carei (oraș în care se află studiul nostru de caz). Capitol patru al lucării prezintă date despre Castelul Karoly din Carei, aducând la cunoștință date depsre istoricul familiei și a castelului, arhitcetura acestuia, piesele de mobilier și de valoare din acesta, și nu în ultimul rând va încerca să ofere argumenteze care să susțină importanța turistică a acestuia și să îl încadreze în circuitul turistic.

Partea mai practică a lucrării cuprinde capitolele cinci, șase și șapte unde în capitolul cinci sunt prezentate o serie de proiecte aflate în derulare în ceea ce privește castelul. În capitolul șase voi realiza o planificare strategică ce are ca scop principal valorificarea potențialului castelului careian, strategie pe o perioadă de patru ani (2015-2019). Capitolul șapte, va prezenta o propunere de proiect ce va putea fi implementat în castelul careian. Proiect ca se va baza pe una din principalele direcții strategice identificate în planificare elaborată în capitolul șase. Toate acestea contribuind la valorificare potențialului turistic al castelului.

Din punct de vedere metodologic, lucrarea de față se bazează pe un studiu bibliografic amănunțit, o analiză de documente, tehnica observației și dicuții cu angajații castelului (Mihai Mocan-muzeograf)

În final, este demn de menționat faptul că prezenta lucrare poate reprezenta un punct de pornire în valorificarea potențialului turistic al județului Satu Mare, și poate oferi noi direcții de cercetare în acest sens.

Cap.1. Vocația turistică a castelului

Prezentul capitol se dorește a fi o prelegere care să scoată în evidență principalele aspecte care fac dintr-un castel un obiectiv turististic sau un adevărat potențial turistic. Acest lucru va fi demonstrat prin expunerea de-a lungul capitolului a istoricului și raționamentul apariției castelelor, dar și prin evoluția acestora de-a lungul timpului, elemente ce fac din castel o clădire cu vocație turistică.

Pentru început, consider absolut necesar definirea conceptului „castel”. Astfel, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române castelul este o clădire mare, medievală prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali, astăzi o casă mare care imită arhitectura medievală. Din punct de vedere etimologic, aceiași sursă afirmă faptul că cuvântul „castel” provine din latinescul „castellum” care înseamnă cetate sau fortăreață, iar castrum însemnând loc fortificat. Din proveniența cuvântului putem să concluzionăm o altă definiție a castelului și anume faptul că castelul este un loc de refugiu, de apărare împotriva unor invazii.

Din definițiile date mai sus putem să concluzionăm faptul că castelul este la origine o construcție medievală cu rol de locuință sau cu rolul de a proteja o familie nobiliară. Tot odată fiind o clădire somptuoasă putea foarte ușor să simbolizeze autoritatea în domeniul feudal pe care era amplasat. Astfel spus, din cele două definiții putem observa care a fost raționamentul care a stat în spatele construcției castelelor.

Primele castele au fost construite din piatră, și numite cetăți sau castele fortificate. O dată cu epoca renașterii, avasnurile tehnologice, regii Franței au decis să schimbe rolul castelor. Astfel, dintr-o clădire ce avea rolul de a apăra castelul se va transoforma într-o clădire ce va oferi confort și plăcere, o clădire demnă care să satisfacă capriciile nobililor și tot odată ale vremii. Castele fortificate au fost reamenajate și modificate cu scopul de asigura confortul cel mai sporit. Excemplul monarhilor francezi a fost urmat la scurt timp de către majoritaatea monarhilor europeni.

Încă din evul mediul castelul era o resedință nobiliară sau principiară situată într-o zonă rurală, majoritatea fiind martore a unor batălii sângeroase. Ele fiind un simbol al puterii și bogăției au fost adesea principalele ținte ale invadatorilor.

Astăzi, când vine vorba despre castel, majoritatea populației sunt cu gândul la regi, regine, prințese, cavaleri și serbări medievale. Într-o oarecare măsură este un gând corect, însă după cum am observat și mai sus, castelul a fost construit având un rol utilitar în societatea medievală. Castelul reprezenta protecție, un simbol al autorității și al puterii, un refugiu într-o lume în care luptele erau numeroase. El era construit și conceptut de o manieră de a proteja oamenii din interior. Majoritatea aveau pasaje secrete, care serveau la ascunderea proviziilor, și erau înconjurate de șanțuri umplute cu apă. Începând cu secolul XII-lea se poate observa o schimbare în ceea ce privește utilitatea unui castel, practic fiind punctul în care castelele au început să se dezvolte în maniera în care le cunoaștem azi.

În urma celor expuse mai sus se poate observa faptul că castelul poate reprezenta un izvor istoric nescris, o sursă de inspirație și documentare în cercetările istorice. El poate reprezenta un potențial turistic antropic, care te poate introduce în atmosfera care a fost într-o anumită zonă turistică. El poate cuprinde elemente, precum: monumente, bilioteci, obiecte și vestigii istorice specifice zonei în care este situat. Castelul, dacă este cunoscut, poate trimite turistul în epoca în care aceasta a fost construit, redândui în detaliu caracteristicile zonei respective.

Pentru a releva și accentua și mai puternic vocația turistică a castelului, în cele ce urmează voi expune exemplul de bună practică a două castele, care reprezintă obiective turistice importante, și care de-a lungul anilor atrag un număr ridicat de turiști. Este vorba despre un castel din România, și anume castelul Bran, și un castel din Germania, și anume castelul Hohenzollern. Descrierea celor două castele va conține principalele elemente care fac din cele două castele obiective turistice, contribuind astfel la atragerea unui număr mare turiști.

Castelul Bran

Castelul Bran este situat între Munții Bucegi și Piatra Craiului, la 30 de km de Brașov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turiști datorită unei legende: Legenda Contelui Dracula.

Inițial Castelul Bran (în limba slavă «brana» înseamnă «poartă») a fost o fortăreață cunoscută sub numele de Dietrichstein, construită de Ordinul Cavalerilor Teutoni în anul 1212, ce a fost cucerită de sași spre sfârșitul secolului al XIII-lea.

Prima atestare documentare este din 1377 cand brașovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortărețe. Apoi, între 1419-1424 a intrat în posesia lui Sigismund.

La sfârșitul secolului al XV-lea a fost subordonată comitetului secuilor și sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei.

La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a României Mari, în semn de recunoștință din partea orașului Brașov pentru contribuția la Unirea cea mare de la 1918. Imediat după aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat într-o perioadă de restaurare, sub conducerea arhitectului Curții Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o reședință de vară. Tot în această perioadă a fost construită și Casa de ceai. În timpul acestor lucrări, Castelul a fost dotat cu apă curentă de la o fântănă săpată în stâncă, adâncă de 57 de metri și iluminat de la o uzină electrică cu turbină. De la această uzina au fost apoi electrificate, în 1932, satele Bran, Simon și Moeciu. Apoi, în 1938, Regina Maria a lasat Castelul Bran drept moștenire Principesei Ileana, care l-a stăpânit până în 1948.

După abdicarea Regelui Mihai și expulzarea Casei Regale, Castelul a intrat în proprietatea statului, fiind abandonat și devastat. Abia în 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie și artă medievală. În 1987, castelul a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. În 2006 Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmașul Principesei Ileana.

După o serie de probleme legate de legea retrocedărilor, de la 1 iulie 2009 castelul a trecut în proprietatea lui Dominic de Habsburg.

Dupa ce Ministerul Culturii și Cultelor a retras majoritatea obiectelor din Castelul Bran, acestea au fost înlocuite cu obiecte și mobilier care au aparținut familiei de Habsburg, printre cele mai prețioase fiind Coroana, sceptrul și un pumnal de argint care au aparținut Regelui Ferdinand,o fotografie-portret a Principesei Ileana cu semnătura acesteia, un acoperământ al patului Reginei Maria, câteva piese de mobilier, dar și o carte de oaspeți care a aparținut Reginei Maria acesta fiindu-i daruită, în 1920, de comunitatea brașovenilor și în care se păstrează impresiile tuturor personalităților din țară și străinătate ce au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii.

Potrivit unui reprezentant al administrației Castelului Bran, în castel va fi amenajată și o sală de proiecții cu imagini ale Arhivei Naționale de Film despre istoria familiei regale și a castelului, o camera a costumelor familiilor regale, precum și o sufragerie. În plus, în Turnul Rotund al castelului va fi amenajat un apartament de lux, pentru cei care vor sa stea să petreacă o noapte în Castelul Bran. De asemenea, proprietarii castelului intenționează să restaureze Casa de Ceai a Reginei Maria, aflalor din țară și străinătate ce au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii.

Potrivit unui reprezentant al administrației Castelului Bran, în castel va fi amenajată și o sală de proiecții cu imagini ale Arhivei Naționale de Film despre istoria familiei regale și a castelului, o camera a costumelor familiilor regale, precum și o sufragerie. În plus, în Turnul Rotund al castelului va fi amenajat un apartament de lux, pentru cei care vor sa stea să petreacă o noapte în Castelul Bran. De asemenea, proprietarii castelului intenționează să restaureze Casa de Ceai a Reginei Maria, aflată în incinta domeniului Bran, care să fie apoi deschisă publicului.

Într-una dintre camerele castelului, a fost amenajată și o camera “Bram Stoker”, unde este prezentată Legenda lui Vlad Tepeș (cunoscut și ca Vlad Dracul), precum și a mitului lui Dracula.

În curtea Castelului este amenajat un muzeu al satului ce prezintă viața țăranilor din zonă, munca și tradițiile din zona Rucar-Bran. În perioada sărbatorii Halloween, Castelul Bran este destinația preferată a turiștilor americani și englezi.

O noua atracție turistică oferită de noii proprietari este un număr de 10410 sticle de Merlot de Dealu Mare din 2007 botezat ad-hoc „Chateau Bran”, la 45 de lei sticla, și 1377 de sticle de Cabernet Sauvignon din același an și aceeași podgorie, la 160 de lei sticla „înnobilată” cu mențiunea „Reserve de l’Archiduc” și semnătura „Dominic”. „Ambele sortimente vor fi comercializate doar la Castelul Bran, sub denumirea Chateau Bran.

Dintre evenimentele organizate pâna acum se remarcă Halloween, când castelul a putut fi vizitat pâna la ora 3 dimineata, atrăgând 1.000 de turisti.

Castelul Hohenzollern

Aflat la aproximativ 50 km sud de Stuttgart și la aproape 100 km vest de Ulm, Castelul Hohenzollern reprezintă azi atracția turistică a zonei, fiind unul dintre cele mai vizitate castele din Germania. Are toate atuurile: e reședința unei mari dinastii germane și europene, a fost restaurat după planurile unei fortărețe medievale, adăpostește o colecție regală impresionantă și bucură ochii oricărui privitor, prin așezarea sa pe un deal înalt și împădurit, între munți și văi pitorești.

Din localitatea Hechingen, drumul iese spre castel, mai întâi întâlnind câmpuri mănoase, apoi dealul Zollern, oprindu-se la parcare; de aici, urcă în serpentine spre poarta de intrare. Pentru cei care vor să scurteze drumul pe jos prin pădurea bătrână, o potecă în trepte leagă zona de staționare de accesul în castel, pe partea opusă a dealului.

Intrarea între zidurile fortificate se face printr-o poartă regală („Poarta Vulturului”), pe frontispiciul căreia e înfățișat prințul Frederick I, călare pe armăsarul lui. Dincolo de ea, o spirală îngustă și crenelată se înalță pe deal aproape 25 m, pentru ca vizitatorul să ajungă în fața turnului estic, ce străjuiește trecerea în curtea castelului. Înainte de vizitarea lui, ești îndemnat să faci un tur de onoare al zidului fortificat exterior, din două motive: primul ar fi să admiri de la înălțime contururile munților și scena romantică a regiunii, al doilea – să faci cunoștință cu cei mai de seamă reprezentanți ai dinastiei Hohenzollern, ale căror statui din bronz sunt înșirate în jurul castelului.

Curtea castelului este lungă și destul de îngustă, în raport cu zidurile înalte ale clădirii și cu și mai zveltele turnuri. În mijlocul ei a fost postat un tun istoric, ce nu scapă fotografiilor vizitatorilor. De pe partea dreaptă a curții, primele părți ale castelului sunt ocupate de capela nouă, restaurantul și magazinul, apoi se intră în Sala Ancestrală, unde începe și turul turistic. Din prima sală se intră în Sala Contelui (sala de baluri), sub care se află tezaurul regal, găzduit pe locul fostelor bucătării. Trecerea în aripa opusă a castelului este una elegantă, prin biblioteca lungă a acestuia. Se traversează în continuare Sala Marchizului, dormitoarele și Salonul Albastru, decorat artistic și având o frumusețe aparte. Tot pe partea stângă a curții sunt localizate Capela Sf.Mihail și grădina castelului.

Membrii familiei Hohenzollern au adus în castel multe obiecte personale, picturi și sculpturi valoroase, arme și armuri, îmbrăcăminte și mobilier de epocă, argintărie, precum și câteva piese de excepție din tezaurul regal: bijuterii, sceptre și coroana regală prusacă, creată pentru împăratul William al II-lea, în 1889. În castelul cu creneluri amintind de prima reședință a cavalerilor medievali, acestă coroană reprezintă simbolul suprem al puterii dinastice a familiei Hohenzollern.

Dintre elementele de atracție ale turului prin castel merită amintite: uriașul arbore genealogic pictat pe pereții sălii strămoșești (în care se poate observa și numele regilor României), arcele suple ale salonului pentru baluri, picturile murale din bibliotecă, însemnele heraldice de pe cartea de onoare a castelului, portretele de familie, cazematele și pivnițele subterane legate prin pasaje secrete medievale.

Transformat în muzeu și întreținut în continuare de membrii familiei Hohenzollern, castelul de pe Dealul Zollern aparține, din punct de vedere istoric și cultural, Germaniei. Modernitatea nu a dus la stingerea moștenirii dinastice, ci a contribuit la păstrarea ei, cu mijlocele-i aflate la îndemână. Pentru ramurile întinse ale arborelui genealogic, pereții casei Hohenzollern păstrează suficient spațiu liber, ca să înscrie generațiile viitoare. 

Cap.2. Castele din jud. Satu Mare

Așa cum am menționat și în introducere acestei lucrări, județul Satu Mare dispune de un real potențial turistic antropic reprezentat de cele opt castele construite de-a lungul istorie pe teritoriul său, și anume: Castelul Lónyai, Castelul Perényi, Cetatea Károly din Ardud, Castelul Károly din Carei, Castelul Vecsey, Castelul Cserey-Fischer, Castelul Wesselényi și Castelul Wesselényi-Degenfeld.

În cele ce urmează vom prezenta o serie de informații ce fac referire la castele mai sus amintite.

Castelul Lónyai

Castelul Lónyai se află în comuna Medieșu Aurit, care se află pe malul drept și în lunca râului Someș, la o distanță de 21 km de municipiul Satu Mare.Clădirea este o realizare de frunte a Renașterii transilvănene, azi ruinat.

Monumentul constituie și astăzi, deși în stare avansată de ruină, una dintre cele mai remarcabile construcții din Transilvania secolului al XVII-lea. Valoarea deosebită a castelului constă și în faptul că în ciuda vicisitudinilor timpului și a reconstrucțiilor ulterioare, acestea nu au modificat elementele arhitectonice esențiale ale monumentului, păstrându-și astfel neschimbat aspectul inițial din secolul al XVII-lea.

Castelul a fost ridicat pe locul unei cetăți pomenite în secolul al XIII-lea, în împrejurări în care s-a putut formula iporeza legată de existența pe acest loc a unei cetăți de pământ încă din a doua jumătate a secolului a X-lea și prima jumătate a secolului al XI-lea.

Castelul de la Medieșu Aurit – cunoscută în documente sub denumirea de castrum Megyes sau castrum Megessala, făcea parte din voievodatul bihorean condus de Menumorut.

Sursă: www.monumenteuitate.blogspot.com

Castelul Perényi

Castelul Perényi se află în centrul localității Turulung, situată în nord-estul județului satu Mare, în apropierea graniței cu Ungaria și Ucraina, la 26 km de Satu Mare. Legătura dintre localitate este făcută de drumul european E81 care constituie în același timp strada principală a localității.

Numele localitații pe teritoriul căreia se afla castelul s-a schimbat de-a lungul vremilor, de la prima atestare documentară din 1216 cu numele de Terebes pana la Turterebes in 1907 (românește Turulung). In anul 1399, regele Sigismund a dăruit aceasta localitate familiei baronilor Perényi, ce a deținut moșia până în anul 1820.

Începând cu anul 1550, localitatea a avut și un târg, la solicitarea baronilor Perényi. În secolul XIII a început construirea castelului Perényi, după care, în anul 1660, a fost devastat de turci, eveniment ilustrat de turcul Evlia Celebi. Transformat în anul 1848 în înfățișarea ce o are la momentul actual, monumentul de arhitectura al baronilor serveste în prezent ca școala.

Castelul a fost construit pe cel mai înalt punct, la 133 m deasupra nivelului mării. Ca să fie mai bine apărat era înconjurat de apele Turului. Asta se întâmpla în anul 1717 apoi râul a fost condus înapoi în albia sa veche. Castelul avea și o poartă care se ridica, iar urmele acestor materiale lemnoase carbonizate (bușteni de pildă) au fost găsite cu ocazia unor săpături când s-a construit școala veche. Mulți localnici au povestit că din beciul acestui castel porneau tunele care duceau spre de la cotul Turului. După alții mai îndrăzneți însa tunelele castelului aveau legături și cu cetetea din Medieșu Aurit. Multe legende asemănătoare au mai circulat în sat. 

Pe baza mai multor stiluri arhitectuale se poate constata că clădirea a fost ridicată în mai multe faze. În Turulung a existat deja o cetate în secolul al XIV-lea, deci caselul din ziua de azi a fost construită mai târziu. Este posibil ca pereții de piatră care au adâncimea de 1,10 – 1,30 m, ar fi putut aparține vechiului cetate.

Sursă:www.welcometoromania.ro

Cetatea Károly din Ardud

Cetatea Károly se află în orașul Ardud, situată la 20 km de municipiul Satu Mare, în partea sudică a județului Satu Mare, pe DN 19 A. Cetatea Károly se află la intrarea în oraș, pe partea stângă, pe un piemont dinn prelungirea dealurilor Codrului.

În anii 1481 nepotul lui Dragoș Vodă, Bartolomeu ce avea printre alte posesiuni și domeniul Ardudului, construiește o cetate din piatră cu patru turnuri și sunt de apărare în partea de nord-vest a localiații Ardud. După cum afirmă profesorul Constantin Daicoviciu se părea că cetatea din piatră a fost precedată de o cetate dacică. Cetatea putea adăposti circa 1500 de soldați.      

În 1703 contele Alexandru Károly construiește o cetate – castel pe locul vechii cetăți, folosind pereții și fundația celei anterioare, unul dintre turnuri se păstrează și astăzi.

Cetatea a fost asediată, distrusă și refăcută de mai multe ori pe parcursul evului mediu. După 1711, pe locul cetății, contele Károly ridică un castel, renovat în a doua jumătate a secolului XIX-lea.

Sursă: www.tudorphotblog.blogspot.com Sursă:www.ghidvideoturistic.ro

Castelul Károly din Carei

Castelul Károly se află în Carei, oraș situat la o distanță de 35 km sud-vest de Satu Mare, pe drumul național DN 19.

Castelul este o capodoperă a arhitecturii orașului, punct central de atracție pentru numroși turiști. construcția lui datează din anul 1482, când s-a ridicat mai întâi o casă întărită. În anul 1592, în fața pericolului turcesc, aceasta este transformată în cetate, cu șanțuri de apărare și bastioane de formă patrulateră, jucând în secolul al XVI-lea și al XVII-lea un rol important în rândul așa-numitelor „cetăți de la margine”. Conform unor ipoteze, această cetate a fost prima de timpul Vauban care s-a construit in Transilvania. În anul 1699 Károly Alexandru redecorează castelul.

În anul 1794, cetatea este dărâmată și în locul ei s-a ridicat un castel, reședință a nobililor din familia Károly.

În anul 1894, sub conducerea arhitectului Mering Arthur, castelul se reface în forma în care se păstrează și astăzi.

Castelul Károly a fost scena multor momente importante și interesante, suferind diferite transformări de-a lungul anilor. De aici a pornit în 1562 în bătălia de la Mohacs, armta sub conducerea lui Károly Alexandru . Între anii 1797-1800, de aici a condus conte Károly Iosif nobilii din Satu Mare împotriva francezilor. Aici au început discițiile despre tratatul de pace de la nikolszburg și din februarie 1711 conte Károly Alexandru și conte Pálffy Iosiv au început negocierile tratatului de pace de la Satu Mare. Castelul de-a lungul anilora fost adăpost multor oaspeți renimiți, precum Rákóczi Francisc II., regele Miksa, Prințul Ștefan și mulți alții.

Sursă: www.satmareanul.net Sursă: www.economica.net

Castelul Vecsey

Castelul Vécsey aflat în orașul Livada, situat în partea de nord-vest a județului Satu Mare, la 22 km de orașul Satu Mare, pe drumul național DN 1C.

Castelul Vecsey a fos construit în 1760 și este un remarcabil exemplu de arhitectură barocă, fiind ridicat de baronul Vécsey Ștefan. Clădirea inițial a fost ridicat pe două nivele, a avut un etaj ornamentat cu sculpturi din lemn, care, însă, a fost distrus în urma unui incendiu din 1823, iar castelul a fost acoperit ulterior fără a mai fi reconstruit cel de-al doilea nivel.

În secolul al XX-lea castelul a revenit familiei Sztaray, care au fost nevoiți să-l părăsească în 1944. Baroneasa Vécsey Eszter, este ultimul descendent al familiei care a trăit în castelul din Livada. La sfârșitul lunii octombrie 1944, castelul Vécsey a fost și loc de staționare pentru comandamentul armatei ruse. Clădirea a mai funcționat și ca și sediu pentru Gospodăria Agricolă de Stat, iar din 1962, după încetarea activității acesteia a luat ființă ,,Stațiunea de Cercetare Agricolă" pentru terenuri podzolice, sediul avându-l tot în castelul lui Vécsey.

În 2005, Sztaray Mihai, singurul urmaș al familiei Sztaray, s-a prezentat la Primăria din Livada pentru a se interesa de averea baronesei Vécsey. Astăzi în castelul, care cândva arăta faima și puterea familiei Vecsey, este lăsat să se dărâme, acoperișul deja dă semne de șubrezire.

Sursă: www.turism.bzi.ro Sursă:www.infopensiuni.ro

Castelul Cserey-Fischer

Castelul Cserey-Fischer se află în Tășnad, oraș situat în partea de sud-vest a județului Satu Mare, nu departe de granița cu Ungaria și Ucraina, la 60 km de reședința de județ. La sfârșitul secolului al XV-lea, posesorul orașului, episcopul Transilvaniei și-a construit un castel, care s-a demolat și probabil în locul acestuia s-a construit castelul actual în stil baroc. Castelul Cserey-Fischer a fost reconstruit în secolul XVIII, cu o atestare mai exactă din anul 1771, vechea clădire având o funcție rezidențială boierească.

Clădirea funcționează ca muzeu din 1978, colecțiile sale prezentând istoria orașului Tășnad. Cele 4 săli expoziționale a castelului, sunt grupate pe doua secții: arheologie și istorie locala, și etnografie.

Sursa: www.zigzagprinromania.ro

Sursa: www.zigzagprinromania.ro

Castelul Wesselényi și Castelul Wesselényi-Degenfeld

Castelul Wesselényi se află în comuna Hodod, așezată în sud-estul județului Satu Mare, la o distanță de 68 km de orașul de reședință, acces pe drumul național DN 19 și drumul DJ 196. Localitatea Hodod apare în documente începând cu anul 1210.  

Istoria târgului și a cetății se leagă de cea a familiei nobiliare Jakcs, în posesia căreia s-a aflat până la stingerea ultimilor săi descendenți. În 1584, principele István Bathory îi dăruiește cetatea Hododului, împreună cu târgul Jiboului și alte 17 posesiuni, lui Francisc Wesselényi. Două secole mai târziu, familia se va separa în cele două ramuri, cea de Jibou și cea de Hodod, prin Ștefan Wesselényi și respectiv Francisc Wesselényi. Mărturie a trecutului ,,nobiliar’’ al localității stau azi cele două reședințe somptuoase construite de familia Wesselényi, una în stilul barocului târziu iar cealaltă în stil eclectic.  Amândouă au devenit clădiri de interes public după naționalizare, și au fost tratate ca atare de-a lungul ultimelor decenii. palatul eclectic construit de familia Wesselényi în secolul al XIX-lea, este astăzi cunoscut sub numele de ,,conacul Dégenfeld’’ , după doctorul Maximilian Dégenfeld-Schömburg, ultimul proprietar înainte de naționalizare. Familia Wesselényi a rămas totuși în istoria comunei prin ansamblul baroc pe care l-a construit în partea de nord a Hododului. Astăzi sediul primăriei și al consiliului local, palatul Wesselényi e departe însă de a fi un sediu administrativ tipic. Din punct de vedere al conservării, ansamblul se află într-o stare relativ bună. În proprietatea familiei Wesselényi până la naționalizare, clădirea a fost tratată cu oarecare respect în perioada comunistă și retrocedată urmașilor după 1990. 

Castelul Wesselényi a fost construit în centrul localității. Construcția castelului începe în 1761. Soții Wesselényi Francisc și Rhédey Susana au încredințat lucrarea constructorului bavarez Josef Litrmant. După moartea în 1770 a lui Wesselényi Francisc, lucrările sunt continuate de fiul lui, Farkas și soția acestuia Bethlen Iuliana. După ce constructorul și meșterii se schimbă de mai multe ori, lucrarea este terminată în 1766, odată cu pavarea curții. Timp de câțiva ani după naționalizare, castelul a fost și sediul primăriei, după 1989 a fost retrocedată moștenitorilor familiei Bánffy și momentan funcționează în ea câteva săli de clasă. Nu de mult, castelul a fost cumpărat de un antreprenor maghiar.

Al doilea castel de la Hodod, castelul Wesselényi-Dégenfeld, este mai nou decât cel construit de bătrânul Wesselényi Francisc și soția Rhédey Susana. Este construit lui Iosif, când se căsătorește cu Rachel Kendeffy. Nepoata lui Iosif, Wesselényi Teréz, se căsătorește în 1882 cu Christoph von Dégenfeld-Schönburg, un nobil de origine germană. Castelul devenit Degenfeld este moștenit de urmașii acestuia. Castelul și minunatul parc care îl înconjura, a fost naționalizat în 1946, de la Maximilian Dégenfeld Schönburg. De atunci este sediu de școală. După 60 de ani castelul reintră în proprietatea contelui Dégenfeld Paul, care îi renovează acoperișul și drenează apa din jurul clădirii, după care îl dă în folosință, pe 39 de ani, episcopei bisericii reformate de pe lângă Piatra Craiului.

( Castelul Wesselényi)

Sursa: www.statiunetasnad.ro

(Castelul Wesselényi-Dégenfeld)

Sursă: www.monumenteuitate.blogspot.ro

Cap.3. Orașul Carei. Istoric și elemente de patrimoniu cultural

Orașul Carei se află situat în partea de nord-vest a județului Satu-Mare, la 35 de km de resedința de județ, într-o zonă de câmpie. Numele orașului s-a format din numele de persoană „Karul”, nume de origine turcească ce face referire la o pasăre. În anul 1926, datorită unei reorganizaări teritoriale este atașat județului Salaj, apoi ăn 1945 face parte în regiunea Baia Mare, urmând ca în 1968 revine județului Satu Mare. Caracterul orașului fiind unul predominant agricol, industria fiind slab dezvoltată. Până la cel de-al doilea război mondial industrial industria orașului era reprezentată de trei mori, fabrica de ulei „Ardealul”, fabrica de hârtie, fabrica de unt și fabrica de cărămidă. Deși numele datează din anul 1320, întemeierea localității este plasată anterior acestei date. În anul 1335 „possessione Nogkorwl” apare într-un document în vecinătatea localităților Kaplonmonostura, Kazar, Bobald și Tubultheleke ( ultimele trei localităși sunt dispărute).

În secolul al XIV-lea Careiul era descris ca fiind o așezare mică, ce îngloba doar câteva straduțe în jurul domeniulu familiei Karolyi și al domeniului Vaday. În anul 1410 localitatea aparținea în totalitate familiei Karoly, proprietate confirmată și în anul 1419 de către o danie regală. În documente localitatea este denumită „oppido”, iar în 1428 apare sub denumirea de „Nagykaroly”.

Secolele XVI-XVII au adus în localitate o serie de distrugeri,orașele și satele învecinate fiind atacate, jefuite, incendiate de către turci și habsburgi, spre exemplu în timpul rascoalei antihabsburgice, condusă de Fancisc Rakozi al II-lea, orașul și împrejmuirile sale a suferit mari pierderi. După această perioadă, în istoria orașului începe o nouă era, colonizarea, contele Sandor Karolyi colonizează familii de șvabi. În 1712 sosesc în oraș primele familii, iar ultimele patruzeci și cinci de familii ajung în anul 1774. Între anii 1712-1774 în oraș sunt localizate 466 de familii de șvabi, care se ocupau cu meșteșugul originare din Germania, și care ua format două cartiere în oraș: Cartierul Șvabilor și Cartierul Meșteșugarilor. În anul 1740, acelați conte colonizează evrei, formând cartierul Evreilor ( în anul 1847 existau 1483 de evrei în oraș), majoritatea coemrcianți și meseriași. Românii populau trei străzi, formând cartierul Haiducilor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea în oraș existau următoarele cartiere: Cartierul Evreilor, Cartierul Meșteșugarilor, Cartierul Șvabilor, al Haiducilor, al Romilor, al Străzii Mari; dar și câteva domenii mai mare ce aparțineau nobililor, dintre care amintim: Voday, Tompe, Csiszar, Fekete, Irinyi, Lube, Mede, Suhanyi, Szaploncai.

În secolul al XIX-lea dezvoltarea și urbanizarea orașului continuă. După revoluția din 1848 orașul primește statut organizator, ce intră în vigoare în anul 1876, când Jozsef Hegedus devine cel dintâi primar al orașului. Sigiliul și stema datează din 1848, reîntărite în 1902 și 1907 de împăratul Fransz Joseph al Austriei.

În anii 1920 se constituie în oraș noi cartiere: catierul Petrești, Tireamului, Căplenilor; și se populează cătunul Galambos cu locuințele funcționarilor din oraș.

Până în secolul al XVI-lea populația orașului a fost maghiară, dar în urma colonizărilor și a mișcării populației tabloul se va schimba. Conform datelor ultimului recensământ din 2011, suprafața orașului este de 1116 ha cu 4341 de clădiri în care se află 9004 locuințe. Deferența o reprezintă cele 4663 de apartamente, care au fost construite între anii 1960-1999 în centrul orașului. Numărul locuitorilor este de 21.112, cu următoarea componență etnică: 10.950 maghiari, 8.077 români, 479 germani, 462 romi. După religie, 7.502 sunt romano catolici, 6.697 ortodocși, 4.121 reformați și 1.217 greco-catolici.

Pe lângă castelul Karolyi, principalele elemente de patrimoniu cultural și obiective turistice din oraș sunt:

Biserica romano-catolică Sfântul Iosif de Calasanz

Biserica Romano-Catolică ''Sf. Iosif de Calasanz'' din Carei a fost construită între anii 1769-1778, din inițiativa și pe cheltuiala contelui Károlyi Antal, conform planurilor arhitectului vienez Franz Rosensting.

Este cel mai frumos monument baroc din tot județul Satu Mare și din împrejurimi. Biserica a fost sfințită de episcopul de Agria, contele Eszterházy Károlyi, la 2 august 1779.

Arhitectura corespunde întrutotul noilor cerințe ale cultului catolic: să adăpostească un număr mare de credincioși, iar altarul și amvonul (având un rol primordial în timpul slujbei) să fie vizibile din toate colțurile bisericii.

În timpul cutremurului din 1834, biserica este grav avariată. Între 1857-1860 au loc lucrări de restaurare finanțate de contele Károlyi György. Comunitatea romano- catolică mai are două biserici în oraș: biserica "Szentlelek" de pe bulevardul "25 Octombrie" și biserica "Fatimai Szuzanya", din cartierul Mihai Viteazul, construită în anul 1996.

Sursă: www.google.ro/search?q=•+Biserica+romanocatolică+Sfântul+Iosif+de+Calasanz+carei

Biserica romano-catolică Sfântul Spirit

Biserica a fost ridicată în anul 2003 și a fost sfințită în anul 2005 în cinstea Sfântului Spirit de către episcopul Jenő Schönberger. Turnul a fost construit în anul 2006.

Sursă: www.municipiulcarei.ro

Biserica romano-catolică Fecioara Maria de Fatima

După schimbarea politică din 1989 a apărut ocazia pentru construcția bisericii. Lucrările au demarat în vara anului 1991. Planul a fost realizat de inginerul Günthner Tibor. În toamna anului 1996 au fost realizate ultimele finisaje atât în interior cât și în exterior. Elementele absidei au fost proiectate de artista plastică H. Lukácsovits Magda. Altarul, scaunul împărătesc, amvonul, tabernaculul și cristelnița a fost realizate din piatră la Viștea (jud. Cluj). Acest material exprimă cel mai bine rezistența și perenitatea. Forma pieselor din interior tinde spre o simplitate nobilă și funcționalitate; nu e măreață, dar transmite un mesaj specific epocii moderne.

Sursă: www.municipiulcarei.ro

Biserica ortodoxă română Sfântul Dimitrie Izvoritorul de Mir

Catedrala a fost construită între anii 1990-2007, piatra de temelie fiind pusă în data de 22 iulie 1990. Biserica se încadrează, ca și arhitectură, în stilul bizantin, în plan aparent de cruce bizantină cu laturile egale și având deasupra naosului o cupolă centrală supraînălțată prin tambur ce ajunge cu crucea din vârf la înălțimea de 41,5 m și coboară pe patru stâlpi de susținere legați între ei, iar tot ansamblul este legat de corpul principal prin sistemul pandantivilor.

Împărțirea în interior este în sens transversal în cele trei părți principale: altar, naos și pronaos. În interior ornamentația este realizată prin mai multe linii de decor sculptural realizat ca un brâu ce înconjoară biserica cu motive românești aurite: patru funii tricolore ce sugerează capătul crucii bisericii, pe stâlpii principali o funie ce se împletește în stil treimic marcată de cruci, iar capitelurile coloanelor sunt decorate sculptural în forma frunzei de stejar.

Între anii 2007-2012, biserica a fost împodobită cu o pictură pe măsura măreției ei, în stil neobizantin în tehnica frescă, de pictorul Emil Stoica. Pe fațadă există douăzeci și trei de icoane pictate în frescă reprezentând proroci, apostoli, mucenici și cuvioși, iar în mijloc scena Deisis.

Sursă: www.municipiulcarei.ro

Biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

Biserica a fost construită în 1760, sub pastorația preotului Iovan Pop. În anul 1876 a fost restaurată sub pastorația preotului Demetrius Chereches. Biserica este în formă de corabie. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei cu dantelărie, în stil bizantin cu mici elemente baroc. Icoanele, în special cele împărătești, au fost realizate în stil bizantin.

A fost sfințită în 16 iunie 1965 de Ps. Valerian Zaharia, episcopul Oradiei. Sculptura este acoperită cu foițe de metal auriu, care a căpătat o patină foarte frumoasă. Pictura în tempera a fost realizată de pictorul Vasile Pașcu în stil bizantin.

Sursă: www.municipiulcarei.ro

Capela ortodoxă Izvorul Tămăduirii

Biserica de lemn, cu hramul „Izvorul Tămăduirii” a fost construită între anii 2002-2003. Biserica este ctitoria preotului Leontin Sălăjan, fiind unică în zona Careiului prin faptul că e construită din lemn în stil maramureșan, operă a meșterului Vasile Rad din loc. Budești – jud. Maramureș.

A fost sfințită în 16 iulie 2006 în prezența P. S. S. Iustin Sigheteanu, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Picturile interioare au fost realizate între anii 2006-2008 de către Macarie Filip.

Sursă: www.geodruid.com

Biserica Reformată

Construcția bisericii a început în 1746. Inițial a avut forma unei casă de rugăciune, care a fost finalizată în 1752. Forma definitivă a bisericii datează din 1800. Prima orgă a fost adusă în 1833, însă cutremurul din 15 octombrie 1834 a distrus-o în totalitate. Orga a fost înlocuită în 1872. Partea superioară a anvonului a fost realizată în 1835.

În turnul bisericii se află trei clopote: cel mare (800 kg) datează din 1806, în 1839 a fost turnat din nou. Cel din mijloc are 376 kg, iar cel mic (190 kg) a fost turnat de Frigyes Hönig la Arad.

Prima renovare completă a bisericii a avut loc în 1877, a doua la mijlocul anilor 1950, când corul realizat inițial din lemn a fost înlocuit cu unul din beton. Cu ocazia acestei renovări, biserica capătă stilul baroc maghiar. Între 1977-1981, au loc noi lucrări de renovare, ocazie cu care este amplasat un candelabru turnat.

Între 2004-2006 trece printr-o nouă renovare completă, cu ocazia căreia s-au introdus table din crom-nichel, pentru o hidroizolație eficientă. La intrarea dinspre sud a bisericii se găsește o placă comemorativă, realizată în 1929, prin care se atestă 400 de ani de la nașterea lui Gáspár Károli, primul traducător a Bibliei în limba maghiară, iar în 1996 a fost amplasată statuia acestuia în curtea bisericii.

Sursă: www.ro.geoview.ro

Biserica greco-catolică Sfântul Apostol Andrei

Biserica a fost concepută de către d-ra arhitect Mirela Moiș, iar interiorul s-a realizat sub îndrumările prof. Raoul Șorban și a soției acestuia d-na prof. Eva Șorban. Începând cu 2005 se oficiază Sf. Liturghie în noua biserică, care poartă hramul Sf. Apostol Andrei.

Construcția bisericii a fost finalizată în anul 2005, la 12 ani de la demararea lucrărilor. Biserica a fost ridicată aproape în exclusivitate cu sprijinul financiar al credincioșilor din oraș și cu ajutorul donațiilor din străinătate, obținute datorită eforturilor Ps. Vasile, Ps. Virgil, preot-vicar general Iosif Sabău și a vicarului foraneu pr. Radu Filip.

Piatra de temelie și locul bisericii, aflate sub păstorirea părintelui paroh Gheorghe Opriș, au fost sfințite de Ps. Vasile Hossu, Episcop Greco-Catolic de Oradea în anul 1994. Pe acel loc s-a realizat fundația lăcașului de cult de către părintele paroh Gheorghe Opriș.

Sursă: www.egco.ro

Biserica greco-catolică Franciscană Sfântul Anton

Biserica se găsește în partea de nord a orașului. De proiectul construcției s-au ocupat preotul-protopop Radu Filip alături de preoții franciscani Eusebiu Matei inițial, apoi pr. Mihai Vătămănelu, pr. Cristian Tiba. Casa familiei dr. Vasile Moiș (credincioși fideli ai bisericii) a fost cumpărată și transformată într-o capelă și un convent de frați franciscani.

Se finalizează și se sfințește la 1 iulie 2001, de către Prea Sfinția Sa Episcopul de Oradea Virgil Bercea. Ceea ce este caracteristic acestei biserici este apostolatul specific franciscanilor și deschiderea ecumenică a acestora față de toți credincioșii indiferent de confesiunea lor religioasă.

Sursă: www.orasulcarei.ro

Biserica greco catolică maghiară

Cea mai veche biserică din oraș, totodată una dintre cele mai vechi biserici greco-catolice din zonă, construită din cărămidă, iese în evidență prin mărimea și forma specifică.

Construcția a fost începută de administratorul plenipotențiar al familiei Károlyi, Demetriu Raț (născut în Muncaci) în 1736. În 1739, biserica a fost finalizată, având o formă specială din punct de vedere arhitectural: la fațada dinspre est se înalță două turnuri, deasupra naosului se înalță un turn în formă de cupolă. Absida este acoperită cu o cupolă cu lanternă, dar fără tambur.

Sursă: www.municipiulcarei.ro

Biserica luterană

La jumătatea secolului al XVIII-lea, comunitatea luterană din Carei număra abia zece familii. După mai multe încercări de a obține sprijinul moșierilor pentru construirea unei biserici, aceștia reușesc să se costituie doar într-o filie. La finalul secolului al XVIII-lea, primesc teren pentru ridicarea unei biserici și a unei școli confesionale de la familia Károlyi.

După sosirea primului preot, în 1808, micuța comunitate luterană și-a ridicat edificiul de cult între 1815 și 1823. Biserica a fost dotată cu clopot și orgă în anii 1850. În biserică se află feșnicele și candelabrele care se regăseau odinioară în sala de bal a hanului Cerbul de aur în perioada în care Petőfi își cunoștea viitoarea soție la bal.

Sursă: www.municipiulcarei.ro

Sinagoga

Numărul evreilor se ridica la mijlocul secolului al XIX-lea la 1500, iar până în 1940 a ajuns la 3000. Construcția sinagogii actuale a început în anul 1866, iar comunitatea neologă a renovat-o și a modificat-o în 1890. Comunitatea ortodoxă a construit în apropiere o altă sinagogă, mai mică, care nu mai există în zilele noastre.

Deși reducerea drastică a numărului de reprezentanți ai cultului mozaic a făcut-o nefuncțională, sinagoga în picioare și astăzi reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase monumente arhitecturale din Carei. Fațada este predominată de patru stâlpi în formă de turn, deasupra părții centrale a acesteia fiind așezată tabla lui Moise. În fața clădirii se găsește un obelisc din marmură ridicat în memoria victimelor holocaustului.

Sursă: www.orașulcarei.ro

Colegiul Tehnic Iuliu Maniu

Fosta reședință a Comitatului Sătmar, construită în anul 1760.

Sursă: www.orasulcarei.ro

Clădirea Primăriei

Fostul han Cerbul de Aur, reconstruit după cutremurul mare din 1834.

Sursă: www.orasulcarei.ro

Cladirea Hanul cerbului

Sursă: www.gazetadenord-vest.ro

Teatrul

Construit în anul 1907.

Sursă: www.orașulcarei.ro

Gara

Construită în 1912.

Sursă:www.orasulcarei.ro

Casa Comunitară Sfântul Ladislau

Convertul piariștilor

Reconstruit după cutremurul mare din 1834.

Sursă: www.orasulcarei.ro

Fosta școală pentru fete

Fosta școală pentru băieți

Monumentul Ostașului Român

Cu prilejul împlinirii a două decenii de la luptele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din zona Careiului, în anul 1964 a fost dezvelit în centrul orașului, Monumentul Ostașului Român, operă a renumitului sculptor băimărean, Gheza Vida.

Însuși artistul își caracterizează opera astfel: „Lucrarea are mai multe elemente simbolice, începând cu acel cap de țăran care există la capătul complexului, simbolizând răscoalele țărănești care au fost pe aceste meleaguri. Urmează poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. Țăranca, ce împlântă o floare, simbolizează viața nouă care începe. Urmează soldatul eliberator care, sub forma în care e reprezentat, ilustrează un ostaș demn de menirea lui, participant activ la eliberarea Patriei. Ca punct culminant al acestui monument, am înălțat obeliscul sau flacăra veșnică, un obelisc ce seamănă cu turlele bisericilor din Maramureș".

Pe monument este inscripționat următorul text:

„Glorie ostașilor armatei române căzuți în lupta pentru eliberarea Patriei”.
Monumentul Ostașului Român din municipiului Carei a fost ridicat în memoria ostașilor căzuți în luptele pentru eliberarea ultimei brazde de pământ românesc, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Sursă: www.panoramio.ro

Statuia Sfântul Florian

Sursă: www.buletindecarei.ro

Statuia Karolyi Gaspar

Károli Gáspár (1529-1591) preot reformat, primul traducător al Bibliei în limba maghiară.

Statuia contele Sandor Karolyi

Contele Károlyi Sándor (1669-1743) inițial conducător în armata curuților, apoi general în armata Imperială, semnatar al Tratatului de Pace din 1711.

Sursă: www.adrianstef.ro

Statuia Simion Bărnuțiu

Simion Bărnuțiu (1808-1864) politician, istoric, filosof, profesor universitar, participant la Revoluția din 1848.

Sursa: www.buletindecarei.ro

Statuia Petofi Sandor

Petőfi Sándor (1823-1849) poet, revoluționar.

Sursa: www.orasulcarei.ro

Statuia Avram Iancu

Avram Iancu (1824-1872) avocat, participant la Revoluția din 1848.

Sursă: www.craiulmuntilor.ro

Cavoul Familiei Karolyi

Cripta conților Karoly, aflată în Biserica Romano-Catolică din Căpleni, județul Satu Mare, poate fi vizitata gratuit, în orice perioadă a anului, călugării de aici povestindu-le turiștilor întreaga istorie a familiei.

În criptă se află 36 de sicrie, primul din 1653, până la ultimul descendent al ilustrei familii, groful Karoly Imre, mort la 24 iulie 1943.

Cripta este fabuloasă, iar sarcofagele arămite sunt lucrate cu mare maiestrie.

La intrarea în criptă de la subsolul bisericii se află somptuosul sicriu al Krisztinei Csaki, soția lui Karoly Ferenc, care a murit la vârsta de 30 de ani, în 1736. Călugării povestesc că tatăl contelui nu a fost de acord cu această căsătorie din motive politice, iar pe când și-a dat acceptul ,tânăra a murit. Trupul femeii a fost îmbălsămat și a fost îngropat abia după o lună, cand soțul ei s-a întors din razboi. Se spune că însuși împăratul a trimis sicriul și un dric tras de șase cai în valtrapuri de mare doliu.

În spatele altarului sculptat din marmura de Carrara se află o răstignire, opera a sculptorului florentin Pietro Bazzanti, monument sculptat dintr-o singură bucată de marmură. Tot aici se află blazonul original al familiei Karoly, cusut cu fir de aur la 1791.

Pe sicriele grofilor Karoly Antal (1732 – 1798) și al fiului acestuia, Karoly Jozsef (1768 – 1803), se află câte o urnă de argint în care sunt inimile îmbălsămate ale soțiilor lor.

Interesant este că există și trei sicrie care nu au nici un nume inscripționat, acestea aparținând membrilor familiei care s-au căsătorit cu persoane de rang inferior, motiv pentru care familia i-a pedepsit cu eternul anonimat.

Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial nu a trecut fără consecințe pentru criptă: niște soldați sovietici beți s-au distrat ciuruind cu gloanțe unele dintre sicrie. Urmele acestora se pot vedea și astăzi. În timpul regimului comunist, cripta familiei a fost zidită și așa a rămas până după Revoluție.

Ultimul deținător al titlului de conte Karoly a fost înhumat în criptă î$n aprilie 2010. Karolyi Layos a părăsit forțat România în anul 1944, din cauza evenimentelor de la acea vreme, lasând în urma sa o avere fabuloasă, printre care și castelul din Carei.

Sursa: www.satmareanul.ro

Mormântul lui Deak Endre – poet

Mormântul lui Stefan Ruha – violonist

Sursă: www.buletindecarei.ro

Ștrandul termal

Ștrandul, situat pe str. Viilor nr 55, din municipiul Carei, se întinde pe o suprafață de 45.000 metri pătrați, cu o plajă de nisip de 5.000 de metri, și dispune de 10 bazine din care patru cu apă termală, unde se pot face și băi nocturne.

Sursă: www.strandtermalcarei.ro

Parcul dendrologic

Parcul deondrologic este și parcul castelului care se întinde pe 10,3 ha în jurul clădirii, a fost înființat înființat în forma lui inițiilă în secolul al XVIII-lea. Arborii exotici plantați încă la începutul secolului al XVII-lea, fac ca la mijlocul secolul al XVIII-lea să devină deja o grădină renumită, având ca o curiozitate un lac cu broaște țestoase. Între anii 1792-1795 se reorganizează după stilul englezesc, primind astfel un caracter peisager. La începutul secolului al XIX-lea , parcul se găsea în partea vestică a clădirii castelului. În această perioadă funcționa aici și o seră renumită pentru cultura cameliilor care a fost distrusă de incendiul din 1887. În anul 1877 parcul va fi îngrădit, iar în anul 1890 în partea lui vestică se lărgește cu noi zone conturându-se forma menținută și în zilele noastre. Tot în această perioadă a fost construit și frumosul turn de apă, care prin 24 conducte alimenta parcul cu apă.

În prezent pe teritoriul  parcului dendrologic se găsesc peste 120 specii de plante lemnoase exotice și indigene.

Sursa: www.orascarei.ro

Lacul Ianculești

Sursă: www.buletindecarei.ro

Cap.4. Castelul Karolyi – Structură și funcționalitate

4.1. Istoricul familiei Karolyi

Familia Karolyi descinde din neamul nobiliar Kaplony, al cărui centru comun a fost în prima fază localitatea cu același nume, Căpleniul (în lb. maghiară, Kaplony). Odată cu destrămarea neamului, familiei succesoare Karolyi i-au revenit o parte dintre proprietățile acestuia, printre care și zona Careiului. Moștenitorii vor investi eforturi uriașe pentru a transforma Careiul într-un centru de familie și de importanță zonală. În anul 1346, la doar un deceniu de la prima atestare documentară, Careiul primește statutul de târg, intermediar între sat și oraș, premisa de la care pornește ulterioara dezvoltare economică a localității. Începând din această perioadă și până în epoca contemporană, Careiul este cunoscut ca centru al familiei Karolyi. În secolul al XV-lea, aceștia construiesc în localitate rezidența din piatră, fortificată, care stă la baza cetății de mai târziu.

  Cu toate avantajele economice și sociale de care dispunea în zonă, familia Karolyi rămâne, la sfârșitul evului mediu, una de importanță regională, al cărei prestigiu nu se putea compara cu cel al marii aristocrații a vremii. Ascensiunea familiei începe în mod vizibil la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, când Károlyi Mihály primește titlul de baron și funcția de comite suprem al comitatului Satu Mare. Adevărata carieră a familiei Károlyi debutează însă la începutul secolului al XVIII-lea, după ce Pacea de la Satu Mare (1711), semnată de însuși Alexandru Károlyi Sandor, pune capăt perioadei agitate a răscoalei lui Francisc Rákóczi II. Folosindu-se de lumina favorabilă în care a fost pusă familia după semnarea păcii, Alexandru Károlyi, căruia îi fusese decernat titlul de conte în 1712, a reușit, în câteva decenii, să-și transforme domeniul personal într-unul dintre cele mai extinse și mai puternice din toată Ungaria de atunci. Activitatea politică seconda îndeaproape, după moda perioadei, forța economică dobândită. Astfel, Alexandru Károlyi, și după el, toți reprezentanții de sex masculin ai familiei Károlyi au deținut funcții politice semnificative, bucurându-se de o mare influență la nivel național.

  Cu toate că, prin natura serviciului, membrii familiei Károlyi erau obligați la deplasări de lungă durată la Budapesta sau la Curtea Imperială de la Viena, rezidența primară a familiei rămâne Careiul. Noul prestigiu de care se bucurau proprietarii are un efect benefic asupra localității: aceasta devine centrul comitatului Satu Mare, locul de desfășurare al adunărilor comitatense, prezidate de obicei tot de unul dintre membrii familiei Károlyi, care au deținut ereditar o perioadă mai lungă de timp titlul de comite suprem al comitatului Satu Mare.

La nivel statal, toți membrii familiei dețin funcții și responsabilități importante. În secolul al XVIII-lea, conții Károlyi s-au axat pe cariere cu specific militar, ajungând în acest domeniu să dețină unele dintre cele mai înalte funcții, printre care cea de general (Károlyi Ferenc – 1741, Károlyi Antal – 1787). Începând din anul 1734, familia dispune de altfel de banderie proprie de cavalerie în cadrul armatei statale. În secolul al XIX-lea, membrii familiei au urmat în primul rând cariere civile, fiind preferate cele politice, de membru în Parlamentul Ungariei. Unii dintre conții Károlyi s-au remarcat și din punct de vedere științific (Károlyi György a fost membru fondator al Academiei Maghiare), administrativ-economic (Károlyi Tibor a înființat și a condus Societatea pentru Desecarea Mlaștinii Ecedea, a cărei activitate a influențat major comitatul Satu Mare), caritabilă (Károlyi György înființează primul spital orășenesc la Carei).

4.2. Istoricul și arhitectura castelului

Castelul Karolyi este prima rezidență cunoscută a familiei cu același nume, a cărui construcție datează de la sfârșitul secolului al XV-lea. Amenințarea turcească de la sfârșitul secolului umrmător a trasnformat rezidența din piatră a fost transformată într-o cetate ce avea în dotare șant și zid de fortificare în formă patrulateră, și patru bastioane în fiecare colț prevăzute cu nișe de tragere pentru tunuri. În secolul al XVII-lea datorită poziției sale strategice și formei sale solide cetatea din Carei va face parte din sistemul de fortificații împotriva turcilor. O astfel de poziție, impunea schimbări și modificări de întărire, astfel în anii 1661 și 1666 fortificațiile cetății sunt lărgite, iar aici este repartizată o garnizoană care va beneficia de proprie artilerie. Atacurile turcior nu au reușit să distrugă cetatea, însă au produs o serie de avarii grave care vor fi reparate în anul 1678.

După ce Alexandru Károlyi s-a alăturat răscoalei conduse de Francisc Rákóczi II, a fost rândul trupelor germane să atace cetatea celui care devenise inamic. Fortificațiile rezistă și de această dată, însă necesită noi lucrări de refacere, încheiate în anul 1708. În același an, Francisc Rákóczi II petrece aproape o lună în cetatea din Carei, vizita fiind păstrată ca un moment memorabil în istoria familiei Károlyi. Camera în care a locuit faimosul conducător a rămas, la cerința familiei proprietare, un punct de reper în cadrul ulterioarelor transformări ale castelului, nefiind atinsă până la începutul secolului XX.

În secolele XVII-XVIII, cetatea din Carei a constituit în mai multe rânduri locul de desfășurare al unor întâlniri diplomatice importante. Printre altele, aici au avut loc negocierile pentru redactarea și semnarea tratatului Păcii de la Satu Mare, din 1711.

În această perioadă și până la 1848, cetatea și mai târziu castelul Károlyi este apărat de o garnizoană formată din haiducii așezați în oraș din satele învecinate. Garda permanentă are în compență 77 de călăreți și 30 de soldați pedeștri, marea lor majoritate români. În schimbul avantajelor economice primite de la moșier, aceștia trebuiau să se doteze cu uniforme și armament corespunzător, să asigure paza, ordinea și apărarea castelului și a orașului.

Odată cu aplanarea conflictelor militare din zonă, se nasc primele planuri de transformare a cetății din Carei într-o clădire cu funcții în special rezidențiale. Károlyi Antal este inițiatorul acestor idei, însă lucrările efective de transformare debutează abia în anul 1792. Elementele principale de fortificație, bastioanele, sunt demolate, iar cetatea este transformată într-un castel în stil baroc, realizat după planurile lui Jozef Bitthauser. După o descriere a vremii, castelul acoperit cu șindrilă urma un plan patrulater, cu două etaje, iar intrarea principală era situată pe partea de nord. Etajul superior beneficia de 21 de camere, iar cel inferior, de 20 de încăperi prevăzute cu boltă. Capela castelului era anexată laturii sud-estice, iar bucătăria și anexele erau construite în continuarea laturii sudice a clădirii principale.

Unele dintre cele mai importante momente din istoria castelului baroc le constituie vizitele membrilor familiei imperiale. Astfel, în anul 1797, Iosif Károlyi primește la rezidența sa vizita prințului Jozef de Habsburg, iar aproape un secol mai târziu, în 1884, prințul Rudolf de Habsburg petrece două zile la Carei în compania soției sale.

  O nouă transformare a castelului, cea care conferă clădirii aspectul actual, are loc între anii 1894-1896 și este inițiată de Ștefan Károlyi. Urmând planurile arhitectului Arthur Meinig, castelul baroc este transformat într-un edificiu în stil eclectic, cu elemente istorizante, având aspectul unui castel cavaleresc medieval. Structura de zid a castelului baroc este păstrată aproape în totalitate, fiind însă adăugate mai multe turnuri de diferite forme și dimensiuni, care conferă clădirii un aspect asimetric. Accentuarea impresiei de medieval este realizată cu ajutorul șanțului cu apă construit de jur-împrejurul castelului. Intrarea principală a fost transferată pe latura de vest a castelului, spre oraș. Curtea interioară a castelului baroc a fost acoperită cu un tavan de grinzi masive, pictate și transformată astfel într-un uriaș hol de primire. Pe trei dintre fațadele castelui sunt combinate elemente arhitecturale și de decor aparținând mai multor stiluri – romantic, baroc – iar fațada estică este dominată de stilul neogotic.

  Interiorul castelului era dominat de holul de primire, pavat cu mozaic și dotat cu șeminee uriașe. Încăperea situată la intrarea secundară, dinspre sud, a castelului funcționa ca sală de mese și tot de aici era accesibilă capela familiei, situată tot la pater. Restul încăperilor de la acest nivel erau ocupate de slujitori sau constituiau spații de depozitare. La etajul I, aripa sudică era rezervată apartamentelor familiei Károlyi, iar majoritatea restului încăperilor funcționau ca apartamente destinate oaspeților.

  După moartea lui Ștefan Károlyi, în anul 1907, membrii familiei nu mai locuiesc la Carei. În haosul creat de evenimentele sfârșitului de an 1918, multe dintre elementele de mobilier și obiectele de valoare din interiorul castelului au dispărut. Perioada interbelică, ca urmare a unui acord dintre statul roman și cel maghiar, obiectele de valoare rămase în castel (în special tablourile) au fost înapoiate familiei Károlyi.

  Un moment memorabil rămâne, în viața castelului și a Careiului din perioada contemporană, vizita regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, în anul 1919.

În perioada interbelică o parte a castelului este transformată în sanatoriu, iar restul găzduiește un cazino. În timpul celui de al doilea război mondial, cu acordul familiei Károlyi, funcționează aici o școală militară, transformată în spital militar în anul 1944. În perioada comunistă, castelul găzduiește instituții culturale de interes public: muzeul, casa de cultură și biblioteca orășenească. Astăzi, castelul găzduiește o expoziție muzeală de interioare istorice care redau ambianța de odinioară a castelului și o expoziție de istorie locală.

GALRIE IMAGINI

Sursă: www.aegency.ro Sursă: www.2rism.ro

Sursă: www.aegency.ro Sursă: www.satmareanul.net

Sursa: www.satmareanul.net Sursă: www.printrevinuri.ro

Sursă: www.agerpres.ro Sursă: www.actualitateasm.ro

Cap.5. Proiecte privind eficiența castelului

5.1. Proiecte finalizate sau în derulare

Proiectul de Reabilitare a Castelului Karolyi din Carei

Lansarea Programului Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5- Dezvoltare durabilă și promovarea turismului, a însemnat pentru primăria orașului Carei o oportunitate de a obține fonduri în vederea reabilitării și restaurării castelului din oraș. Astfel, autoritățile locale au scris și depus un proiect care avea ca scop principal restaurarea castelului din Carei și a cetății Karolyi din Ardud, și includerea acestora într-un circuit al târgurilor medievale-acesta a fost, dealtfel, punctul forte al proiectului și cel care a garantat obținerea finanțării.

Bugetul total al proiectului a fost de 23.179.393,51 de lei, contractul de finanțare fiind semnat în aprilie 2009.

Lucrările pentru restaurarea castelului au inclus: intervenții la structura de reziztență, pentru reducerea umidității, salubrizarea subsolurilor, refacerea tencuielilor interioare și exterioare, restaurarea acoperișului, restaurarea elementelor decorative, restaurarea și înlocuirea tâmplăriei.

Pentru a demonstra utilitatea castelului pentru economia orașului, dar și pentru succesul proiectului descris mai sus, datele oficiale obținute de la angajatul castelui, Mihai Mocan-muzeograf, ne arată faptul că în primele șase luni de la deschiderea castelului, el a fost vizitat de peste 30.000 de vizitatori din 25 de țări din Europa, Asia, America de Nord și Australia. Pe lângă personalități culturale și sportive, reprezentația ai guvernului și diplomați străini. De asemenea au fost înregistrați ca turițti în castel și vizitatori din SUA, Mexic, Australia, Israel și Jamaica.

Tot în susținerea ideii, conform căruia castelul este unul dintre motoarele economiei careiane, dar și utilitatea acestuia, voi cita din declarația domnlui Bogdan Georgescu, directorul pentru cultură din cadrul Primăriei Carei, cu ocazia conferinței de presă deidcate încheierii proiectului: „ Castelul a devenit un lait-motiv al dezvoltării vieții culturale în Carei. Avem o multitudine de activități culturale de succes și observăm o creștere semnificativă a numărului de vizitatori”.

Pe lângă expoziile permanente din castel, în incinta acestuia mai sunt organizate, în colaborare cu Muzeul Județean, Centrul de Promovare a Turismului Cultural și Direcția de Cultură și Sport, nenumărate evenimente culturale. Dintre acestea amintim? „300 de ani de la colonizarea șvabilor”, „ Viața lui Szendrey Julia”, „ Trecutul sub lumina reflectorului ”, „ Zilele Hubertus”, „ Zilele Cooperării Europene”, concerte simfonice, spectacole de muzică veche, recitaluri de jazz, flamenco, de lieduri, muzică de cameră, pian și vioară, expoziții de artă plastică, piese de teatru și întâlniri literare.

2. Proiectul „Castellum- Organizarea expozițiilor interactive în castelul din Carei și în conacul din Szabolcs și promovarea acestora în contextul turismului transfrontalier".

În cele ce urmează voi expune o descriere a acestuia, descriere ce va cuprinde: obiectivele acestuia, partenerii, bugetul și sursele de finanțare. Informațiile au fost culese în urma unei discuții cu muzeograful Mihai Mocan, care a pus la dispoziție documente ale castelului și informații prin viu grai.

  Proiectul Castellum s-a născut pe baza colaborării de mai multe decenii între Muzeul Județean Satu Mare și Direcția Muzeelor din Județul Szabolcs-Szatmár-Bereg. Proiectul își propune realizarea unor expoziții de interioare istorice și de istorie locală în două clădiri, conacul Mudrány din Szabolcs (Ungaria) și castelul Károlyi din Carei (România), ambele monumente de importanță națională. Pe lângă amenajarea propriu-zisă, obiectivul mai larg al proiectului Castellum constă în integrarea expozițiilor și a celor două monumente în circuitul turistic al regiunii, prin realizarea mai multor materiale informative și promoționale, destinate amatorilor de turism cultural.

  Proiectul este finanțat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013 Prioritatea nr. 2: Întărirea coeziunii sociale și economice în regiunea de graniță; Domeniul major de de intervenție nr. 2.1: Sprijinire a cooperării transfrontaliere în domeniul afacerilor Acțiunea nr. 2.1.3.Dezvoltarea turismului

  Parteneri în cadrul acestui proiect sunt: Muzeul Județean Satu Mare și Szabolcs-Szatmár-Bereg megyei Önkormányzat Múzeumok Igazgatósága (Direcția Muzeelor din județul Szabolcs-Szatmár-Bereg)

  Durata de implementare a acestui proiect este de 18 luni. Proiectul a fost început în decembrie 2009 și s-a finalizat în mai 2011.

  Valoarea proiectului este de 1.010.231 euro, din care finanțarea Uniunii Europene, prin FEDR (Fondul European de Dezvoltare Regională) este de 858.696,35 euro. Bugetul partenerului din România (Muzeul Județean Satu Mare) este de 796.731 euro. Avansarea cheltuielilor și a partea de co-finanțare proprie este asigurată de Consiliul Județean Satu Mare

  Obiectiv general al programului este Dezvoltarea și facilitarea cooperării în regiunea transfrontalieră în vederea apropierii oamenilor, comunităților și actorilor economici prin promovarea valorilor și avantajelor specifice zonei de graniță.

  Obiectivul specific al programului este întărirea coeziunii sociale și economice prin dezvoltarea turismului transfrontalier, a contactelor inter-instituționale și ale specialiștilor în domeniul patrimoniului cultural. Întărirea coerenței sociale și culturale la nivelul persoanelor și al comunităților, prin valorificarea și promovarea comună a patrimoniului cultural.

  Grupul țintă a proiectului îl reprezintă populația municipiului Carei și a județului Satu Mare, populația localității Szabolcs și a județului Szabolcs-Szatmár-Bereg, dar și vizitatorii celor două muzee, sau turiști.

  Activitățile principale ale proiectului sunt:

Organizare de expoziții

Muzeul Municipal Carei funcționează din anul 1958. Din 1968 este secție a Muzeului Județean Satu Mare, fiind amplasat în castelul Karolyi, monument arhitectural situat în centrul orașului Carei. Expoziția permanentă a Muzeului din Carei ocupa 10 săli amplasate la etajul I al castelului, cuprinzând două module expoziționale: arheologie și științele naturii. În anul 2008, Primăria municipiului Carei, în parteneriat cu Primăria Orașului Ardud a inițiat proiectul intitulat „Circuitul târgurilor medievale din Transilvania de Nord – Castelul Karoyi din Carei, castelul (cetatea) Karolyi din Ardud", care vizează restaurarea celor mai semnificative monumente din cele două localități. Odată cu începerea lucrărilor de restaurare la castelul din Carei, expoziția permanentă a fost desființată, iar instituțiile care funcționau aici, inclusiv cea muzeală, au fost mutate într-o altă locație pe perioada restaurării.

Concomitent cu restaurarea castelului-monument, Muzeul Județean Satu Mare, în parteneriat cu Muzeul Josa Andras din Nyiregyhaza (Ungaria) a inițiat proiectul „Castellum – Organizarea expozițiilor interactive în Castelul din Carei și în Conacul din Szabolcs și promovarea acestora în contextul turismului transfrontalier", în vederea reorganizării expoziției permanente în castelul din Carei. Noua expoziție se dorește a fi una modernă, bazată pe un concept care înglobează cele mai semnificative necesități și constrângeri ale comunității locale, dar și o viziune pe termen lung în direcția dezvoltării turistice a Careiului. Expoziția va cuprinde două părți distincte: reamenajarea de interioare istorice, pentru care au fost alocate 10 săli la etajul I al clădirii și expoziția tematică axată pe istoria locală, care va fi organizată în trei săli, împreună cu coridorul de serviciu, situate la parterul castelului.

Pentru expoziția pemanentă de la parterul clădirii se propune următoarele teme de expunere: istoria orașului Carei, meșteșuguri tradiționale, istorie ecleziastică și vestigii arheologice descoperite în zona Careiului. Alegerea temelor se bazează în primul rând pe necesitatea exprimată a comunității locale de a beneficia de un muzeu axat pe specificul local, care să joace rolul unui muzeu orășenesc. Din acest motiv, expoziția trebuie să cuprindă aspectele regionale cele mai importante, să fie capabilă să exprime și să sugereze caracteristicile proprii zonei, integrate într-un cadru mai amplu de dezvoltare și influențe istorice.

Acțiunea cea mai importantă în cadrul proiectului este organizarea unei expoziții interactive, în cele zece săli de pe etajul I al castelului, care vor prezenta reconstituirile de interioare ce redau atmosfera istorică a castelului. Pentru realizarea acestor amenajări este necesar apelul la o firmă specializată, care poate să demareze activitățile complexe ce țin de mobilarea sălilor, îmbrăcarea pereților și echiparea cu accesorii necesare. Tematica sălilor amenajate va fi după cum urmează: Sala I – Bibliotecă, Sala II – Antreu, Sala III – Camera de relaxare și jocuri, Sala IV – Salon de bal, Sala V – Antecameră, Sala VI – Sufragerie, Sala VII – Budoir, Sala VIII – Dormitor, Sala IX – Antecameră și toaletă, Sala X – Sala de muzică.

Echipa de proiect elaborează conceptele expozițiilor și întocmește caietele de sarcini pentru procedurile de achiziție publică. Vor fi realizate materialele ilustrative, textele explicative și materialul pentru ghidajul audio-vizual. Amenajarea expozițiilor include amenajările interioare; realizări de panouri, vitrine și instalații expoziționale; realizarea ghidajului sonor și instalarea echipamentului IT conex; servicii de dezvoltare a bazei de software al turului virtual și instalarea echipamentului IT conex; montarea sistemelor de securitate și supraveghere de antiefracție și antiincendiu.

Activități de diseminare și promovare turistică

În cadrul proiectului vor fi realizate activități de diseminare și promovare ale expozițiilor și altor valori patrimoniale din cele două localități: pagină web, tipărire broșură, DVD multimedia. Pagina web va prezenta expozițiile realizate, istoria celor două localități și obiectivele de interes turistic din cele două localități și din împrejurimi. DVD-urile vor fi realizate în mai multe limbi și vor prezenta turul virtual al celor două expoziții. Broșura multilingvă tipărită va avea rolul de a promova turismul cultural în această regiune, în acest sens, vor prezenta cele două clădiri monument și expozițiile organizate, împreună cu alte monumente arhitecturale mai importante pe o rută turistică imaginară dintre cele două localități.

Vernisarea expozițiilor în cele două locații va fi legată de lansarea materialelor promoționale, evenimentul fiind organizat cu invitarea reprezentanților mass-mediei, a autorităților locale, a societății civile și a birourilor de informare turistică.

  Din pespectiva rezultatelor proiectului amintim următoarele: expoziții în castelul Karolyi din Carei, expoziții în conacul Mudranyi din Szabolcs, ghidaj audio-video, pagină web multilingvă, DVD cu tur virtual, broșură pentru promovarea turismului cultural.

Cap.6. Planificarea strategică a Castelului Karolyi din Carei (2015-2019)

Planificarea strategică a devenit în ultimii ani un element esențial în procesul de management, ea este considerată ca fiind elementul care poate evita colapsul unei instituțiii, enitități juridice sau a unei organizații. Ea permitând coducătorilor și managerilor să prioritizeze acțiunile unei entități în funcție de mișcările ce au loc în mediul intern și extern al entității. Prin elaborarea unui plan strategic, entitatea își produce o serie de beneficii.

În prezentul capitol vom elabora o planificare strategică a castelui, planificare ce se va baza pe principalul potențial al castelului și anume potențialul turistic. Ea va fi elaborată din persepctiva administrației locale, fiind primul actor interesat ca acest punct forte al orașului să fie valorificat la potențialul său, propunând noi direcții de dezvoltare a obiectivului turistic Castelul Karolyi.

Această strategie se dorește a fi un exemplu de bună practică și demn de urmat de către autoritățile județului în vederea exploatării potențialului turistic, accentuat de prezența acestor castele pe teritoriul județului nostru. De asemenea se dorește a crea o valoare, și o dezvoltare în ceea ce privește dezvoltarea castelului. Astfel spus, prin intermediul acestei strategii doresc să conturez noi direcții în dezvoltarea și exploatarea castelui Karolyi din orașul Carei.

Ca în orice demers de întocmirea a unei strategii, pentru început este important să identificăm punctele tari și punctele slabe, oportunitățile și amenințările castelui mai sus menționat. Pentru aceasta am folosit un instrument specific planificării strategice, instrument care face o analiză a mediului intern și a mediului extern a castelului, intitulat analiza SWOT (S-strenghts, W-weaknesses, O-opportunites, T-threats). Pe baza acestei analize vom identifica principale direcții strategice care trebuiesc urmărite în exploatarea potențialului turistic a castelului, mai exact această analiză va sta la baza elaborării documentului de planificare propus.

Analiza SWOT a Castelui Karolyi Carei

Așa cum am precizat anterior analiză mediului în care castelul funcționează se va face după modelul SWOT unde vor fi prezentate principalele caracteristici ale mediului intern și extern ale entității mai sus menționate. În realizarea analizei propuse, într-o primă etapă voi forma un tabel unde pentru fiecare categorie (intern – puncte tari și puncte slabe; extern – oportunități și amenințări) unde voi identifica principalele lucruri care definesc mediul de funcționare al castelului, , urmând ca apoi să descriem pe cele două mari categorii de medii și anume mediul intern și extern. Descrierea făcându-se pe fiecare categorie propusă de modelul SWOT.

Tabel de analiză SWOT

Interpretarea Tabelului de analiză SWOT

În urma analizei SWOT, putem observa o serie caracteristici ale mediului în care Castelui Karolyi, din orașul Carei, jud.Satu Mare își desfășoară activitatea. Astfel, din perspectiva punctelor tari identificate în analiza SWOT și cuprinde în tabelul de mai sus, se poate afirma faptul că Castelul Karolyi este un element de istorie vie, clădirea fiind martorul unor episoade istorice importante atât din punct de vedere local, cât și național. Vechimea acestuia oferă cadrul excelent în relevarea și punerea în evidență a elementelor istorice ale vremii în care a fost construit, dar și a celor în care s-au desfășurat lucrări de modernizare sau reabilitare a acestuia. Existența clădirilor anexe ne duce la ideea de complex, un ansamblu complex medieval în care se poate recrea perfect atmosfera din epoca medievală, poate creea ideea de curte regală, de basm, de poveste. Poziția geografică a acestuia, și anume în centrul orașului Carei, și aproape de granița cu Ungaria, adică cu occidentul european, paote fi considerat un avantaj esențial în promovarea tursitică a acestuia, aceasta oferind o bună piață de desfacere turistică. Totodată aceast amplasament, din perspectiva națională, poate fi considerat un dezavantaj, zonă fiind una „izolată” de restul țării, turiștii români nefiind foarte interesați de această zonă dintr-o serie de motive, motive ce nu le vom enumera, ele nefiind obiectivul studiului nostru. Proiectele și parteneriatele finalizate sau în curs de defășurare în care insittuția castelului a fost implicată sau este, după caz, pot reprezenta un start în exploatarea turitică a acestuia. Includerea în circuitul târgurilor medievale din NV României sau parteneriatul internațional pot fi elemnte ce aduc castelul în prim plan în sporirea potențialului turistic. Nu în ultimul rând resursa umană calificată angajată în castel poate fi considerată ca fiind un real avantaj în atingerea obiectivului de punere în valoare a castelului. Eforturile și munca depusă într-o manieră profesionistă și bine organizată pot contribui semnificativ la punerea în valoare, din punct de vedere turistic a castelului.

Conform tabelului SWOT, punctele slabe ale castelui aduc în prim plan amplasarea geografică a acestui din perpectiva națională (acest aspect este explicat anterior) și de infrastructura rutieră, căile de acces fiind nu foarte bune, gropile fiind la ele acasă pe sectoarele de drum ce duc la castel. Una alt aspect negativ al castelului ar fi starea de degradare și întreținere a clădirilor aexe aflate în interiorul castelului, ele nefiind valorificate la adevăratul potențial creează o imagine negativă, pe care turistul nu cred că ar vrea să o vadă. De asemenea promovarea acestuia, ca element turistic și utilitar există, însă insuficientă, există un site neactualizat cu informații utile și relevante, pagină de facebook slab promovată, broșură turistică insuficient comercializată, etc. Acesta practică de promovare insuficientă este valabilă și în cazul evenimentelor culturale ce au loc în incinta castelului. Un alt punct slab ar fi faptul că lucrările de reabilitare efectuate în proiectul Regio au fost de o calitate slabă, tencuiala fiind refăcută de 3 ori în primul an de la recepție, tavanul săli de bal a cazut de 5 ori de la recepție.

Analiză efectuată arată că castelul acționează într-un mediu în care oportunitățile sunt destul de largi și se găsesc. Accesarea unor fonduri europene în reabilitarea clădirilor anexe ale castelui, sau crearea uni grup/asociații de voluntari, elevi ai liceelor din oraș, care să se ocpupe cu demararea unor proiecte de promovare și exploatare turistică a castelului, includerea, alaturi de celelalte castele din județ, într-un circuit turistic, valorificarea parcului deondrologic de la intrarea în castel, reprezintă oportunitățile identificate de mine în această analiză.

Din punct de vedere al amenințărilor, am descoperit prin această analiză că activitățile din castel pot deveni monotone pentru turiști, rutina acestora devenind obositoare. Castelul ar trebui să se axeze din acest punct de vedere pe unicitate, originalitate, premiere și autenticitate. Promovare insuficientă și monotonia activităților poate duce la scăderea numărului de vizitatori, clădirea devenind astfel un obiect nesustenabil și nerentabil economic, pierzând astfel atenția autorităților care vor abandona investiile în clădire, aceasta degradându-se cu timpul. Un alt tip de amenințare este stoparea liniilor de finanțare europene, incapacitatea autoritățilro locale, din lipsa bugetului scăzut, de a investi în exploatearea turistică a clădirii, vor face din acest obiectiv, un element turistic ce stagnează, nefiind evoluție și dezvoltarea numărul vizitatorilor va scădea.

În concluzie, castelul Karolyi din Carei se află într-o situație bună de exploatare turistică, însă dacă nu se va continua în dezvoltarea și amplificarea potențialului turistic, investițiile făcute până acum vor fi fost făcute în zadar, clădirea ajungând să decadă. Implementarea unor noi serii de proiecte, stabilirea unor parteneriate naționale și internaționale, promovarea eficeintă reprezintă câteva din direcțiile strategice pe care castelul ar trebui să le urmeze, și care au fost identificate în urma analizei. Acestea, dar și altele vor fi cuprinse în planificarea strategică ce va fi elaborată în continuare, de fapt motivul rațional în efectuarea analizei mai sus prezentate.

Plan Strategic

Castelul Karolyi, orașul Carei, județul Satu Mare, România

2015-2019

Context

Castelul Karolyi, din orațul Carei, județul Satu Mare, reprezintă principalul obiectiv turistic din orașul în care se află localizat. De asemenea, el este considerat a fi un obiet al județului, reprezentând unul din principalele obiective turistice de la nivelul județului.

Obiectivul turistic menționat este considerat a fi un motor important al economiei orașului Carei, el generând bugetului local o serie de venituri considerabile, prin turiștii pe care îi atrage de-a lungul unui an și prin conferințele, expozițiile și evenimentele pe care le găzduiește în incinta sa.

Această poziționare o consider ca fiind mulțumitoare, dar nu suficientă.

Viziune

Castelul Karolyi din Carei, trebuie să devină un obiecctiv turistic competitiv la nivel național și internațional, atractiv și care să se raporteze la standardele turistice practicate la nivelul Uniunii Europene.

Segmentul vizat trebuie să fie cel de standard „premium”: servicii turistice de calitate atât pentru turiștii români, cât și pentru cei internaționali.

Obiective și direcții strategice principale ale Castelului Karolyi, Carei 2015-2019

Păstrarea și menținerea actualei poziții în economia orașului Carei

Continuitatea reprezintă principalul atuu în ceea ce privește dezvoltarea unui anumit sector, indiferent de domeniul de activitate. De aceea este foarte important ca acutala poziție pe care Castelul o ocupă în economia orașului să fie păstrată, ea poate reprezenta un punct de plecare important, un start bun, în ceea ce privește asigurararea sustenabilității și dezvoltării acestui obiectiv turistic.

Mecanisme:

continuarea proiectelor începute;

diversificarea și continuarea activităților susținute în incinta castelului;

promovarea continuă a castelului și a ofertei turistice existente;

păstrarea și continuarea parteneriatelor semnate până în acest moment

semnarea unor noi parteneriate, atât la nivel național, cât și la nivel internațional;

Un nou tip de branding

Construirea brandului Castelului Karolyi, Carei a cărui element central este ideea de obiectiv turistic de elită, aflat la standardele Uniunii Europene. Acest lucru presupune o întreagă politică de construcție a unei identități vizuale, a unei strategii on-line, a uni set de produse de promovare a castelului, a unor reguli/proceduri simbolice specifice.

Mecanisme:

puternice campanii de promvare a castelului și a acțiunilor gazduite de acesta;

creearea sau updatarea unei baze de date cu toate ziarele (atât on-line cât și tipărite), revistele, radio-urile și televiziunile locale;

comunicate de presă clare și concise care să cuprindă informații ce fac referire la acțiunile din castel;

întreprinderea unor acțiuni de follow-up cu ziariști;

monitorizarea constantă a presei în domeniile care sunt strict legate de activitatea castelului sau implică o anumită zonă de interes pentru castel (cultură, turim, etc.);

teasing constant la toate campaniile și activitățile din castel (prin stickere, afișe, filmulețe de teasing, etc.);

metode neconvenționale de promovare (BTL: flashmob, guerilla marketing etc.)

updatarea constantă a site-ului și a paginii de facebook și promovarea constantă a acestora

realizarea de materiale video;

Calitatea serviciilor

Castelul trebuie să se concentreze asupra unei politici de calitate totală, începând de la activitatea administrativă și până la serviciile turistice oferite.

Mecanisme:

managementul castelului trebuie să fie antreprenorial, axat în permanență pe identificarea de oportunități;

managementul financiar va urmări obiective clare de rentabilitate a cheltuielilor și de responsabilizare a utilizării resurselor. Administrația castelului va investi în domenii care prezintă sustenabilitate pe termen mediu și lung;

promovarea unor programe turistice noi, aflate în plină expansiune și căutare;

metode inovative de a face turism, bazate pe interactivitate;

O politică clară în ceea ce privește turiștii

Castelul este obiectivul turistic destinat turiștilor, elementul structural fără de care castelul nu poate funcționa ( în acest moment principalul factor de marketing pentru castel sunt turisții). Acest lucru trebuie să se reflecte în acțiunile întreprinse de castel și să treacă dincolo de granițele declarațiilor formale.

Mecanisme:

dezvoltarea unor activități în care să implicăm turiști: cluburi de turiști care să promoveze castelul și activitățile culturale, capabil să aducă un grad înalt de implicare a turiștilor în eficientizarea potențialului turistic al castelului;

dezvoltarea unui sistem de consultanță și feedabck pentru turiști, sistem în care turiștii pot oferii păreri cu privire la serviciile turistice oferite;

Outreach/implicarea comunității

Implicarea comunității în activitățile castelului poate fi un avantaj esențial în reușita turismului.

Mecanisme:

Dezvoltarea unor relații privilegiate cu ONG-uri apropiate de domeniile de interes ale Castelului Karolyi pentru promovarea obiectivului turistic:

Programe și activități în domeniile de intere crescut pentru comunitate

Implicarea unor lideri ai comunității/oracticieni în activități turistice

Organizarea unor dezbateri, conferințe, activități care să implice comunitatea;

Crearea unui club de voluntari, format din elevii scolilor din oraș în vederea promovării castelului și implementarea unor proiecte în cadrul castelului, și sub egida acestuia.

Internaționalizare

Datorită avantajului poziționării geografice, am considerat că o direcție strategică în vederea internaționalizării ar putea pune în valoare acest avantaj.

Mecanisme:

dezvoltarea unor programe turistice competitive internațional, care să facă Caselul Karolyi o alegere naturala pentru turiștii din UE și din țările în curs de dezvoltare, care pot astfel vizita în cadrul unui program turistic de nivel occidental, impregnat cu autenticității românești;

stimularea permanentă a mobilității angajaților;

dezvoltarea de programe în parteneriat cu obiective turistice internaționale;

includerea curentă a angajaților străini din obiectivele turistice partenere în activitățile turistice din incinta castelului;

*Menționez că acest plan strategic nu reprezintă poziția oficială a Castelului Karolyi,Carei. El fiind redactat de către mine, cu ajutorul unor intrumente folosite în planificarea strategică.

Cap.7. Proiect de reabilitare a clădirilor anexe și subsolului Castelului Karolyi, Carei

În acest capitol, voi expune un scurt rezumat al unui proiect posibil a fi implementat în cadrul castelului Karolyi, Carei în vederea exploatării și valorificării la maxim a potențialului turistic existent în oraș, prin acest castel. Proiectul se încadrează în trei din liniile strategice identificate în planificarea strategică elaborată și prezentată mai sus, și anume: 1. Păstrarea și menținerea poziției actuale a castelului în economia orașului; 2. Calitatea serviciilor; 3. O politică clară în ceea ce privește turiștii.

Proiectul propus va fi intitulat ,,Reabilitarea clădirilor anexe și subsolul castelului Karolyi, Carei” având ca scop principal valorificarea, în scop turistic a clădirlilor anexe și subsolului Castelului Karolyi din Carei.

Proiectul se înscrie în domeniul valorificării potențialului turistic cultural și are ca obiectv principal și general reabilitarea și punerea în utilitate turstică a umătoarelor clădiri: dormitoarele personalului de servici și a subsolului castelului. Din punct de vedere al obiectivelor specifice proiectul urmărește:

transformarea clădirilor ce au aparținut personalului de servici, din vecinătatea castelului, în hotel și restaurant destinat turiștilor. Acestea recreeând prin aspect, mobilier, gustări tradiționale, baluri etc. , atmosfera epociilor medievale.

transformarea subsolului castelului în cramă, în vederea promovării vinurilor din zonă.

În mod normal orice proiect vine în întâmpinarea unei probleme indiferent de gradul și amploarea de manifestare a acesteia. Având în vedere acestea proiectul de față va încearca să rezolve problema legată de starea de degradare a clădirilor din împrejmurimile castelului și a subsolului acestuia, dându-le o utilitate fiecăruia. (vezi obiectivele specifice de mai sus)

Plecând de la identificarea problemei, proiectul va urma toate etapele specifice ciclului de viață a unui proiect. În faza de concepție se vor atinge puncte speficice acestei etape ca: formarea echipei de proiect. În faza a doua ce-a de planificare am recurs la creșterea vizibilității proiectului, stabilirea activităților, relizarea bugetului, a fișelor de post.

Principalele activități care vor fi implementate vor duce la îndeplinirea obiectivelor și realizarea rezultatelor prevăzute în proiect. Pentru a asigura calitatea acestui proiect vor fi derulate, pe parcursul proiectului activități de evaluare și post evaluare a acestuia.

Beneficiarul acestui proiect este Castelul Karolyi din Carei, iar indirect grupul țintă a acestuia sunt turiști, indiferent de națiune. Creșterea numărului de turiști prin oferirea unor noi servicii de calitatea, prin valorificarea acestor clădiri, poate contribui masiv la dezvoltarea castelului și sporirea economiei orașului.

Bugetarea proiectului se va face cu bani alocați din fondul autoritților locale și județene, dar și a liniilor de finanțare europene, axele prioritare în dezvoltarea turistică și reabilitarea obiectivelor culturale, iar durata de implementare a acestuia va fi de 7 luni.

Necesitatea acestui proiect provine din faptul că problema clădirilor anexă și cea subsolului castelului reprezintă o problemă veche și de actualitate care se manifestă. Valorificarea acestora poate atrage după sine sporirea numărului de turiști anuali care vizitează castelul, atât români, cât și străini.

Problema identificată poate fi transpusă la nivel național, deoarece aproape taote castelele sau conacele din România dispun de clădiri anexe și de subsoluri care nu stun valorificate și lasate în paragină. Reabilitarea acestora și punerea în valaore ar atrage după sine o creștere în ceea ce privește calitatea serviciilor turistice oferite pe sector turistic, crescând numărul vizitatorilor care calcă pragul obiectivelor turistice culturale de tipul castelelor.

Principalele cauze ale acestei probleme sunt:

lipsa de interes a autorităților locale;

lipsa de fonduri pentru modernizare;

atenția îndreptată spre clădirea castelului;

lipsa resursei umane;

starea gravă de degradare a acestora;

lipsa efectuării unor lucrări de întreținere pentru aceste obiective;

În ceea ce privește activitățile proiectului, propun sumar următoarele:

Activitatea 1

Scrierea Proiectului, formarea echipei și împărțirea sarcinilor.

Organizararea a 3 sedințe, ce se vor desfășura în incitna sălii de ședință a Consiliului Local al primariei Carei;

Stabilirea clară a scopului și obiectivelor proiectului;

Identificarea și responsabilizarea personalului din componența echipei

1 manager de proiect;

1 contabil;

1 responsabil HR ;

1 responsabil logistică;

parte contractuală (firmă de efectuare a reparațiilor);

Delimitarea clară a sarcinilor pe fiecare membru în parte;

Activitatea 2

Organizarea ședinței publice pentru licitații în ceea ce privește selecția firmei ce va executa reabilitarea celor două obiective.

Anunțarea licitației;

Perioada de depunere și validare a dosarelor de înscriere;

Desfășurarea propriu zisă a ședinței publice;

Anunțarea rezultatelor;

Activitatea 3

Instruirea persoanelor implicate în desfășurarea proiectelor cu privire la scopurile, obiectivele, grupul țintă, al proiectului și al modului de implementare.

Prezentarea proiectului și activitățile acestuia, cât și responsabilitățile fiecărei persoane implicate;

Activitatea 4

Promovarea proiectului.

Realizarea materialelor publicitare care se distribuie în comunitate. Promovarea pe parcursul activităților care urmează a fi derulate;

100 postere,

1500 flyere,

1500 broșuri cu informații generale privind proiectul și posibilitati de implicare

Construirea unui web-site pentru a crește vizibilitatea proiectului;

Activitatea 5

Implementarea propriu zisă a proiectului. Executarea lucrărilor de reabilitarea și punerea în utilitate.

Organizarea unor ședințe ordinare și extraordinare pe parcursul întregului proiect, în vedere pregătirii persoanelor implicate în ceea ce privește specificul fiecărei activități care urmează a fi desfășurate;

Activitatea 6

Evaluarea proiectului.

Recepția lucrărilor

Diseminarea informațiilor și comunicarea rezultatelor

*Fișă GANT a proiectului ,,Reabilitarea clădirilor anexe și subsolul castelului Karolyi, Carei”

Concluzii

Castelul reprezintă o clădire istorică, de dimensiuni mari, ce avea, pentru început rol de locuintă și de apărare, în cazul unor invazii. Acestea erau construite din piatră și excelau în oferirea de confort și plăcere.

Din punct de vedere al sectorului turistic paote fin cosniderat ca fiind un obiectiv turistic antropic cu un potențial ridicat de exploatare și de generare a profitului.

Pe teritoriul județului Satu Mare există un număr de opt castele, adică obiective turistice antropice care pot genera, prin exploatarea o serie de beneficii economice sau de promovare. Acestea sunt: Castelul Lónyai, Castelul Perényi, Cetatea Károly din Ardud, Castelul Károly din Carei, Castelul Vecsey, Castelul Cserey-Fischer, Castelul Wesselényi și Castelul Wesselényi-Degenfeld. Un exemplu bun, în rațioanmentul oferit mai sus este Castelul Karolyi din orașul Carei.

Orașul Carei este situat în partea de Nord-Vest a județului Satu Mare, la o distanță de 35 de km de reședința de județ. Acesta reprezintă unul din orașele principale ale județului, economia acestuia contribuin masiv la dezvoltarea județului. Numele acestui provine dintr-un nuem de personă, și de-a lungul istoriei a cunoscut o serie de transformări, de la o așezare mică cu doar câteva străduțe, la statutul de târg important în zonă, la un oraș de o importanță seminificativă în cadrul județului. Din punct de vedere turistic, pe teritoriul orașului se află, pe lângă castelul Karolyi, o serie de elemente culturale care pot fi privite ca potențial material turistic.

Castelul Karolyi din Carei reprezintă principalul obiectiv al orașului. Acesta a fost prima reședință a familiei cu același nume, famili importană a orașului, fiind stăpână în oraș. Din punct de vedere istoric, castelul are un trecut zbuciumat înglobând un amalgam de informații istorice precum: arhitectura acestuia, mobilierul din interior sau clădirile anexe. De-a lungul vremii, clădirea castelului a fost: locuință, cazino sanatoriu, școală militară, casă de cultură, muzeu, bilbiotecă.

Clădirea castelului a devenit obiectiv turistic și important generator al unor resurse în economia orașului în mementul implementării și finalizării a două proiecte de succes, și anume:

Proiectul de Reabilitare a Castelului Karolyi din Carei;

Proiectul „Castellum- Organizarea expozițiilor interactive în castelul din Carei și în conacul din Szabolcs și promovarea acestora în contextul turismului transfrontalier";

În vederea promovării și mai accentuate a acestuia, dar și menținerea prezentului status am identificat o serie de direcții strategice ep care castelul ar trebui să le urmeze sunt:

Păstrarea și menținerea actualei poziții în economia orașului;

Un nou tip de branding;

Calitatea serviciilor;

O politică clără în ceea ce privește turiștii;

Implicarea comunității;

Internaționalizarea;

În vederea susținerii direcțiilor strategice precum cele de la punctele 1, 2 și 3 am propus și un exemplu de proiect, intitulat ,,Reabilitarea clădirilor anexe și subsolul castelului Karolyi, Carei”. Scopul principal fiind valorificarea, în scop turistic a clădirlilor anexe și subsolului Castelului Karolyi din Carei.

Exemplul de bună practică a Castelului Karolyi din Carei, planificarea strategică și proiectul propus în vederea exploatării potențialului turistic al castelului ar trebui să reprezinte un manifest prin care aturoritățile județene și locale să se sesize în vederea conștientizării de potențialul existent în județ. Potențial care valorificat poate genera beneficii importante în economia județului.

Bibliografie

Aldor, B.(2008), Cetăți, castele, biserici, ruine – Castelul Lonyai din Medieșul Aurit, Colecționarul Român, Nr. 2, Seria a II a, Târgu Mureș.

Anzik, A., Csáki, Fr.(2006), Comuna devenită oraș LIVADA, Ed. Anzik Alapítvány, Livada.

Aszatlos, Gy.(2004), Nagy Károly rendezett tanácsú város története 1848 ig, Ediție Reprint, Debrecen.

Chira, Cristina(2011), Castelul Lonyai de la Medieșu Aurit, Dilema Veche, Nr. 385,

Fundația Centrul de Promoavre a Turismului Cultural „ Grof Karoly”, Carei, Carei, 2014.

Ghindele, R.(2008), Hodod: Ghid cultural și istoric, Muzeul Județean Satu Mare, Satu Mare.

Hajdu Deborah, Castelele din județul Satu Mare, Lucrare de licență – UBB, 2012,

Iegar, Diana, Marta, L., Szilágyi, L., Tóth, Z.(2009), Turulung, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare.

Prof. dr.Bota, M. I.(2010), Municipiul Carei: județul Satu Mare: Prezentare monografică, [s.n.], Cluj Napoca.

Rodosav, D.(1984), Ghid de oraș: Satu Mare, Ed. Sport Turism, București.

www.monumenteuitate.blogspot.ro

www.welcometoromania.ro

www.tudorphotoblog.blogspot.com

www.ghidvideoturistic.ro

www.sătmăreanul.net

www.economica.net

www.turism.bzi.ro

www.infopensiuni.ro

www.zigzagprinromania.ro

www.statiunetasnad.ro

www.municipiulcarei.ro

www.geodruid.ro

www.ro.geoview.ro

www.egco.ro

www.orasulcarei.ro

www.gazetadenordvest.ro

www.panoramio.ro

www.buletinuldecarei.ro

www.adrianstef.ro

www.craiulmuntilor.ro

www.strandtermalcarei.ro

e-castelum.eu

www.aegency.ro

www.2rism.ro

www.printrevinuri.ro

www.agerpres.ro

www.actualitateasm.ro

www.adevărul.ro

www.viziteazacarei.ro

Bibliografie

Aldor, B.(2008), Cetăți, castele, biserici, ruine – Castelul Lonyai din Medieșul Aurit, Colecționarul Român, Nr. 2, Seria a II a, Târgu Mureș.

Anzik, A., Csáki, Fr.(2006), Comuna devenită oraș LIVADA, Ed. Anzik Alapítvány, Livada.

Aszatlos, Gy.(2004), Nagy Károly rendezett tanácsú város története 1848 ig, Ediție Reprint, Debrecen.

Chira, Cristina(2011), Castelul Lonyai de la Medieșu Aurit, Dilema Veche, Nr. 385,

Fundația Centrul de Promoavre a Turismului Cultural „ Grof Karoly”, Carei, Carei, 2014.

Ghindele, R.(2008), Hodod: Ghid cultural și istoric, Muzeul Județean Satu Mare, Satu Mare.

Hajdu Deborah, Castelele din județul Satu Mare, Lucrare de licență – UBB, 2012,

Iegar, Diana, Marta, L., Szilágyi, L., Tóth, Z.(2009), Turulung, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare.

Prof. dr.Bota, M. I.(2010), Municipiul Carei: județul Satu Mare: Prezentare monografică, [s.n.], Cluj Napoca.

Rodosav, D.(1984), Ghid de oraș: Satu Mare, Ed. Sport Turism, București.

www.monumenteuitate.blogspot.ro

www.welcometoromania.ro

www.tudorphotoblog.blogspot.com

www.ghidvideoturistic.ro

www.sătmăreanul.net

www.economica.net

www.turism.bzi.ro

www.infopensiuni.ro

www.zigzagprinromania.ro

www.statiunetasnad.ro

www.municipiulcarei.ro

www.geodruid.ro

www.ro.geoview.ro

www.egco.ro

www.orasulcarei.ro

www.gazetadenordvest.ro

www.panoramio.ro

www.buletinuldecarei.ro

www.adrianstef.ro

www.craiulmuntilor.ro

www.strandtermalcarei.ro

e-castelum.eu

www.aegency.ro

www.2rism.ro

www.printrevinuri.ro

www.agerpres.ro

www.actualitateasm.ro

www.adevărul.ro

www.viziteazacarei.ro