CĂSĂTORIA ÎN MEDIU L RURAL între tradiție și [622704]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor coordonator :
Lector . univ.dr. Mihaela Popa
Absolvent: [anonimizat]
2017

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

CĂSĂTORIA ÎN MEDIU L RURAL – între tradiție și
modernitate

Profesor coordonator :
Lector. univ.dr. Mihaela Popa
Absolvent: [anonimizat]
2017

3

Cuprins
Introducere …………………………………………………3
Cap.1 Noțiuni generale privind căsătoria……………………6
1.1 Căsătoria – noțiuni generale …………………………6
1.1.1 Noțiune a juridică a căsătoriei………………12
1.1.2 Încheierea căsătoriei………………………….. 14
1.1.3 Efectele căsătoriei…………………………….. 18
1.1.4 Desfacerea căsătoriei…………………………. 19
Cap. II Căsătoria în mediul rural – tradiție și modernitate……22
2.1 Tradiție versus modernitate la încheierea căsătoriei în mediul rural…22
2.2 Forme ale căsătoriei /familiei în mediul rural………………………26
2.2.1 Alternative la familie și căsătorie ……………………………28
2.2.2 Concubinaj sau căsătorie …………………………………30
Cap.III Viața de cuplu și căsătoria în sine în m ediul rural………………………34
3.1 Familia și funcțiile ei în mediul rural………………………………………..35
Cap.IV Designul experimental al cercetării
4.1 Cercetărea sociologică – generalități…………………………………………40
4.2 Delimitarea problemei/obiectului de cercetare …………………………….. 42
4.2.1 Universul cercetării …………………………………………….42
4.2.2 Eșantionul cercetării ……………………………………… 46
4.3 Concluziile cercetării.………………………………………………….46

4

Cap.V.Evaluarea finală…………………………………………… ………52
Studiile de caz ………………………………………………………………. 54
Bibliografie ………………………… ………………………………………….54
Anexe …………………………………………………………….54

5
Introducere

Societatea se află într -o continuă schimbare, transfomare ș i modificare, de aceea
oamenii sunt nevoiți să se adapteze permanent și să accepte noi și chiar imprevizibile
provocări. Pregătirea pentru viața profesională, dorința de a învăța și reuși în carieră,
adaptarea ulterioară, în mod continuu, la viața profesională, au impus, în ultimele decenii și
schimbări în viața de cuplu, modificarea sau schimbarea rolurilor în fami lie, schimbări în
ceea ce privește formarea familiilor, noi mentalități în ceea ce privește vârsta de căsătorie,
rolul f emeii în cuplu și în familie .
Căsătoria a fost considerată condiția cea mai importantă a întemeierii unei familii și
numai după finaliz area ei, în condițiile impuse de lege, cei doi parteneri aveau ca litatea de
soți, dar și totodată o mulțime de drepturi și obligații.
Se vorbește tot mai mult despre fam ilie ca fiind o instituție depăș ită, în disoluție chiar
în ultima vreme, dar care încă mai are rolul său important în societate. Familia a fost instituția
socială cea mai puternică în timp, și -a dovedit importanța, însă familia în prezent este
chemată să facă față noilor provocări legate de lumea modernă. Acest lucru cu atât mai mult
cu cât, familia a avut de înfruntat permanenta contradicție dintre mediul urban și mediul rural.
Între mediul urban și cel rural au fost întotdeauna diferențe în ceea ce privește căsătoria și
mariajul, rolurile și dis tribuția acestora în familie . În lumea satului s-au menținut mult timp
un set de prejudecăți, legate între ele de tradiții și obieceiuri. Schimbările au survenit mai
târziu, societatea rurală fiind mult mai precaută la modernitate. Orașul s -a schimbat în
permanență, a fost avampostul modernizării. Obi ceiurile și tradițiile s -au estompat mult mai
repede, lăsând locul emancipării.
Mediul rural a părut a prezerva vechile tradiții și obiceiuri și a avut rolul de a le
perpetua și de a le transmite mai departe generațiilor următoare. În ultima vreme însă, a vansul
noilor tehnologii, globalizarea, generalizarea utilizării internetului au dus la micșorarea
diferențelo r dintre mediul urban și rural. Mediul rural s -a modernizat rapid în ultimele
decenii, a intrat în satul global, gospodăriile sunt legate între el e și între ele și lumea întreagă
prin cablurile de fibră optică care aduc noutățile de pretutindeni în casele rurale din România .

6
Traiul modern a prins și în mediul rural, creșterea nivelului de confort este o realitate,
vechile ocupații tradiționale au fo st înlocuite cu altele de tip modern.
Tinerii tind să se adapteze mult mai rapid și mai ușor la noua viață modernă, folosesc
noile tehnologii și vor o carieră care să le asigure un trai decent. Acest lucru înseamnă de
foarte multe ori îndepărtarea de lume a satului și apropierea de oraș sau chiar de alte țări.
Foarte puțini vor să se reîntoarcă acasă după terminarea studiilor universitare. Cei care nu
urmează studii universitare vor să plece în străinătate pentru a munci și pentru a se întoarce
odată acasa doar atunci când vor avea resurse materiale suficiente pentru un trai visat. De
aceea căsătoria reprezintă pentru toți un plan pe care și -l imagine ază pentru mai târziu, pentru
când vor fi realizați.
A studia fenomenul căsătoriei în mediul rural în condiț iile sociale actuale mi se pare o
provocare pentru că sunt foarte multe contradicții. Foarte puțini mai sunt cei pentru care
familia este un ideal și un scop în sine și doresc să -și întemeieze familii și apoi o carieră . Unii
trăiesc în concubinaj, nedorind să accepte for mele legale legate de căsătorie sau aceste forme
(acte) sunt întârziate cât mai mult posibil. Ne întrebăm cum se întemeiază familia în mediul
rural în prezent, care este acum mentalitatea privind căsătoria, mai primează vechile
prejudecăți p rivind căsătoria și formarea familiei, mai este familia importantă sau carie ra,
obiceiurile și tradițiile se mai păstrează doar ca ritual sau se păstrează din convingere?

*****
Lucrarea analizează deci problematica căsătoriei din mediul rural, form area familiilor
de către tineri , schimbările care au loc la nivelul acesteia, dar și adaptarea la fenomenele și
procesele sociale actuale. Personal consider că numai familia este aceea care poate să
dezvolte relații stabile, armonioase bazate pe afecțiune recip rocă, atât în cadrul ei, cât și în
afara ei, cu societatea. Cu adevărat o familie este acel grup social aceea care poate să dezvolte
relații stabile atât în cadrul ei, dar și în cadrul din afara ei, mediul exterior.

7
Lucrarea este structurată pe două părți :
 partea I , partea teoretică – abordarea teoretică prezintă și rezumă, în cele 3 capitole,
informații din literatura de specialitate studiată și informații privind ultimele cercetări în
domeniu.
În capitolul 1 sunt prezentate aspecte generale despre căsăto rie, conceptul de familie și
definița familiei, noțiunea juridică a căsătoriei, condițiile încheierii căsătoriei, efectele
căsătoriei și desfacerea căsătorie.
În capitolul al 2 lea sunt prezentate aspecte comparative ale familiei tradiționale și a
celei m oderne din mediul rural.
În capitolul al 3 lea este prezentată viața de cuplu dintr -o familie din mediul rural, relația
și rolurile între cei doi soți, precum și funcțiile unei familii.

 partea a II -a – partea de cercetare
În capitolul 4 sunt pr ezentate obiectivele și ipotezele cercetării, eșa ntionul, descrierea
probelor, analiza și interpretarea datelor realizată. Concluziile sunt realizate atât pe baza părții
teoretice, cât și baza părții practice a lucrării.

8

Capitolul 1
Noțiuni ge nerale privind căsătoria

1.1 Căsătoria – aspecte generale

Căsătoria a fost și este cea care generează familia. Căsătoria a fost un mit și o realitate de –
a lungul întregi istorii a omenirii, dar care care a generat o realitate specifică în funcție de
mentalit atea fiecărei societăți, de condițiile concrete din fiecare regiune, de timpul istoric. Cu
toate acestea, nu cred că au existat oameni care să nu viseze la momentul căsătoriei, la
partenerul ideal, la rochia albă de mireasă, la viața viitoare în doi în car e să existe o iubire
infinită, dincol o de timp și spațiu. Aceste visuri , chiar dacă nu s -au transpus exact în lumea
reală, i -au ajutat pe oameni să conceapă și să realizeze familia. Putem afirma că oricare ar fi
societatea sau contextul istoric social, fam ilia a constituit din totdeauna o formă de stabilă de
comunitate umană.
A elabora o definiție a familiei și a căsătoriei este dificil, deoarce familia prezintă o
varietate și o diversitate greu de su rprins într -o singură definiție. Familia are și o serie de
forme care se constituie ca alternative la căsătorie sau una singură, forma cea mai sigură, ca
singura uniune care asigur ă stabilitate și vitalitate atât partenerilor, cât și descendenților.
Privind în ansamblu în literatura d e specialitate, majoritatea definițiilor surprind viața de
familie din mai multe prespective ceea ce probează încă o dată problemele pe care le -ar
presupune o conceptualizare precisă (Apostu , 2013, 21).
Tema căsătoriei în mediul urban și rural a stat în atenția specialiștilor, îndeo sebi a
sociologilor deoarece societatea nici nu poate fi caracterizată și înțeleasă în afara căsătoriei și
a familiei.
Definițiile propuse pentru înțelegerea noțiunii de căsătorie au fost numeroase, dar cu un
singur înțeles: momentul în care cuplul a deve nit, cu acte, familie. Desigur că există o
sumedenie de oameni care conviețuiesc împreună fără a avea acte legale și se consideră
căsătoriți, însă sub aspect legislativ, juridic, nu sunt.

9
Căsătoria, în prezent poate fi legală sau viața comună a doi indivi zi, de regulă, de sexe
diferite care hotărăsc să trăiască împreună pentru un timp determinat sau nedeterminat.
Căsătoria legală este cea în urma căreia se încheie acte și în urma căreia apare familia legală.
În ceea ce privește noțiunea juridică a căsător iei, juristul Milena Tomescu (2005, 13) a
propus următoarele definiții astfel :
1. Căsătoria este o legătură sacră . Religiile lumii s-au centrat pe ideea căsătoriei și a
perpetuării vieții, de aceea s -a considerat căsătoria ca fiind un legământ sacru, de
natură divină, încheiată cu ajutorul preoților care transfera spre cei doi elemente de
sacralizare.

2. Căsătoria este un contract . Din punct de vedere laic , căsătoria este un contract
încheiat la Starea Civilă prin care două persoane de sex diferit sta bilesc î ntre ele o
uniune, pe care legea o sancț ionează și care nu se poate desface decât tot legal prin
efectul legilor și desigur prin voința partenerilor.

3. Căsătoria este instituție de dreptul familiei. Din punct de vedere legislativ, căsătoria
este drept o in stituție care naște drepturi și obligații . Reperele care încadrează căsătoria nu au
o valoare fixă (Tomescu , 2005, 13) .

Din perspectivă juridică, familia este o instituție care desemenează grupul de persoane
între care există drepturi și obligații care i zoresc din actul legal al căsătoriei (Apostu, 2013,
22). Din punct de vedere social, căsătoria nu este doar o instituție. Legislația stabilește doar
raportul care se stabilește în momentul în care se formeaz ă familia, reglementează
patrimoniul comun al ace stora, drepturile și obligațiile soților. Legislația nu poate încadra și
reglementa însă complexitatea famil iei, aspectele sale structurale, complexitatea de relații și
sentimente. Aceste aspecte sunt redate de sociologie și nici aici nu se poate exprima t otul,
pentru că nu totul poate fi măsurat sociologic.
Sociologia a propus mai multe definții pentru familie și căsătorie. Astfel Iulian Apostu
este de părere că familia este o formă de comunitate umană care, prin căsătorie, filiație sau
adopție unește s oții și descendenții acestora prin relații strânse de ordin biologic, economic,
psihologic, moral, afectiv și spiritual (Apostu , 2013, 22) .
Mai departe, Milena Tomescu (2005, 17) luând în calcul situația juridică care se naște în
momentul căsătoriei, expr imă căsătoria astfel :

10
1. Căsătoria presupune acordul de voință al părților în sensul de a întemeia o
familie . Ea se încheie pr in consimțământul părților, fiind astfel un act juridic,
asemănător unui contract.
2. Căsătoria înseamnă este starea juridică a celor căsătoriți și ea dă naștere
familiei legale, dar și unor raporturilor juridice care înseamnă drepturi și obligații.
Statutul juridic al celor căsătoriți este determinat de reglementarea legală privind
căsăt oria (Tomescu , 2005 , 17).
Între căsătorie privit ca un contract juridic și un contract propriu – zis există diferențe. O
diferență ar f i cea a efectelor căsătoriei și în acest domeniu, căsătoria ca un contract, nu se
poate aplica dreptul comun din materia actelor juridice bilaterale.
În ace astă accepțiu ne, legală, căsătoria este deci o instituție de dreptul familiei, o formă
corectă de comunitate umană reglementată de norme juridice și nu un contract. Deci,
căsătoria este în același timp, un contract și o instituție juridică. Domeniul legal al aplicării
drepturilor și obligațiilor izvorâte din formarea acestei instituții este deci drep tul familei. În
prezent există f oarte mulți specialiști în drept care s -au specializat pe dreptul famil iei.
Rămânând în ac est context juridic, juriștii: D. Lupașcu și C. Cr ăciunescu (Lupașcu, 2012,
57) au propus următoarele cerințe pentru ca o un iune să fie calificată drept căsătorie :
 Căsătoria să fie liber consimțită de viitorii soți.
 Căsătoria este o uniune între un bărbat și o femeie.
 Căsătoria este monogamă.
 Căsătoria es te solemnă.
 Căsătoriea este laică.
 Căsătoria se încheie pe viață.
 Căsătoria se întemeiază pe egalitatea în drepturi și obligații între soți.
 Căsătoria se încheie în s copul întemeierii unei familii (Lupașcu, 2012, 57).
Încercăm să explicăm pe rând fiec are cerință a formării familiei. Căsăt oria să fie liber
consimțită de viitorii soți: enunță principiul libertății căsătoriei, iar exprimarea
consimțământului liber al celor ce să căsătoresc este garantată prin dispoziții constituționale

11
și legale. Căsători a este o uniune între un bărbat și o femeie: leg ea presupune următorul
aspect, î n scopul întemeierii unei familii, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători.
Căsătoria este monogamă: acest caract er decurge firesc din fundamentu l căsătoriei,
anume afe cțiunea reciprocă a soților și generează monogamia.
Căsătoria este solemnă: s olemnitatea căsătoriei este pusă în evidență de faptul că
aceasta se încheie într -un anumit loc și în fața unei autorități de stat, data căsătoriei este fixată
dinainte și se rea lizează în prezența viitorilor soți și a martorilor, părinților urmată de o
petrecere care marchează această zi importantă.
Căsătorie este laică : dacă ea se realizează în fața autorităților de stat, căsătoria es te
laică. După aceea urmează căsă toria relig ioasă. De regulă, căsătoria religioasă n u produce
însă efecte juridice. Căsătoria se încheie pe viață: cel puțin teoretic și este menită să
dăinuiască între soți pe tot timpul vieții lor. Aceasta nu înseamnă însă, că în anume situații,
nu este posibilă ori când desfacerea căsătoriei, în condițiile legii .
Căsătoria se întemeiază pe egalitatea în drepturi și obligații între soți . Acest lucru se
referă atât la condițiile în care se încheie căsătoria, cât și la relațiile dintre soți sau dintre
aceștia și copiii lor. Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii. Căsătoria este
ocrotită de lege, deoarece juridi c și social, ea c onstituie baza familiei și a societății.
Întemeierea relațiilor de familie constituie deci conținutul căsătoriei, cauza necesară și
determinată a acesteia.
Rezultă din tot ceea ce am enunțat că d reptul la căsătorie este un drept fundamental al
omului și nici o autoritate din lume nu-l poate lim ita. Libertatea de a se căsători conf eră
desigur persoanei și dreptul de a refuza să se căsătorească, nefiind admisă nici o limitare din
acest punct de vedere.
Dacă privim căsătoria ca o serie de obligații pe care trebuie să le îndeplinească partenerii
în urma încheierii actului juridic, putem privi mariajul ca o constrângere legală la care aceștia
sunt supuși. Dar dacă înțelegem drepturile și obligațiile dintre parteneri într -un schimb
reciproc, un mod de a privi obligația unuia ca un drept al celuilalt și invers, putem defini
căsătoria ca o formă echitabilă de conviețuire a unui cuplu. Cu t oate acestea, dacă ne
raportăm la mariaj ca o strategie a unui anumit tip de convenție matrimonială, caracterul
instituțional al căsătoriei începe să devină oarecum interpretabil. Stabilirea strategiilor
patrimoniale înainte sau în cursul căsătoriei arată un tip nou de atitudine maritală care
trădează o diminuare a nivelului clasic de solidaritate în favoarea unei mentalități precaute ,
orientate spre sine, spre individualitate . Dac ă înainte, mariajul era centrat spre ,,noi ”, astăzi,

12
prevederile legislative îi dau posibilitatea partenerului să se orienteze mai mult spre sine
(Apostu , 2013, 295).
Căsăt oria duce la formarea familiei. Familia reprezintă o realitate fundamentală în cadrul
societății umane, care s -a impus de -a lungul istoriei omenirii, având ca sc op asigurarea
cadrului specific uman al procreării și protejării copiilor rezultați ulterior, respectiv a
generațiilor care urmează să se formeze pe parcursul timpului. Familia a devenit deci o
instituție socială puternică. A fost un rezervor uman al istor iei, a fost primul factor al unei
forme de civilizație, a reprezentat stabilitate în timp și speranță. Legăturile de rudenie care se
formau au avut un impact destul de mare la crearea unei societății stabile.
În prezent, în istoria modernă, datorită schi mbărilor care au loc permanent, societatea s -a
schimbat, de aceea putem spune că se stabilesc noi atitudini, care conduc și la anumite efecte
negative cum ar fi: diminuarea raportur ilor empatice dintre oameni și îndepărtarea oamenilor
unii față de alții, p recum și dintre membrii familiei, răcirea raporturilor sociale și
însingurarea.
Cu toate acestea, familia este cea care transmite o amenilor o viață împlinitoare, fericită.
În familie oamenii se formează, se dezvoltă. În familie oamenii învață să socializ eze și să
creadă în persoanele care îi însoțesc pe drumul vieții. Familia este locul în care o p ersoană se
formează ca om social. Aici își formează propriile obiceiuri, deprinderi, trăsături de caracter,
abilități, dar și temeri, griji. Eu sunt de părere c ă familia are un rol decisiv în formarea unui
individ, având capacitatea de a -i furniza un model.
În prezent, din foarte multe puncte de vedere familia tradițională din mediul rural se află
într-o criză continuă. Opțiunea între tradițional și modern, trecu t și viitor, nefiind ușoară.
Aceste modificări fiind cauzate de impactul dezvoltării tehnologiei, de influența tot mai mare
a țărilor occidentale.
În accepțiunea tradițională, căsătoria în mediul rural se realizează după un parcurs
dinainte stabilit și în care rolurile sunt fixate și cu strictețe definite. Ulterior rolurile în familie
sunt și ele bine conturate. Există foarte puțină flexibilitate în ce privește modul de îndeplinire
a acestor roluri. În căsătoria modernă, așteptările sunt atât de largi încâ t rolurile maritale pot
fi descrise ca fiind haotice. În lipsa unui set de proceduri care să aducă stabilitatea acestor
roluri, relația de căsăt orie va provoca multă confuzie (Balswick, 2009, 90 -91).

13
În familia tradițională cel mai important membru era bă rbatu l, care -i domina pe toți
ceilalț i membri, astfel autoritatea avea o valoare importan tă. Acest stil de viață consacra
autoritatea părinților asupra copiilor, a vârstnicilor asupra celor tineri, a bărbați lor asupra
femeilor, a fraților mai mari asupra c elor mai mici (Mitrofan, 1994, 173).
Caracterul normativ instituțional nu determină numai funcționalitatea familiei, ci și
formarea acesteia. Astfel, în satul tradițional, părinții stabileau cine dintre copiii lor se pot
căsătorii primii (de regulă în f uncție de momentul nașterii, de la mare la mic) sau chiar cu
cine trebuie să se căsătorească în mod preferențial care să corespundă posibilității de a spori
averea și de a asigura supraviețuirea liniei familiale . Astfel ,,aranjarea căsătoriei ” răspunde
unor criterii raționale, inclusiv ,,calculului economic (Mitrofa n, 1994, 173).
Aranjarea căsătoriei de către părinți și alte persoane importante din sat nu mai ține astăzi
decât de literatură. Familia tradițională în mediul rural este privită ca fiind o fami lie care are
încă o serie de reguli de îndeplinit și de transmis pentru o bună funcționare, reguli care se
centrează în jurul bărbatului. Acesta fiind este cel care ia deciziile cele mai importante cu
privire la tot ceea ce însemnă viața de familie.
În ce le mai multe cazuri, adaptarea la modernitate, în general și în mediul rural în special
se face diferit și greu. Se consideră însă că tot acest proces de schimbare poate să nu însemne
o criză existențială a familiei tradiționale, ci o evoluție a familiei m oderne. Astfel rolul femeii
în cadrul societății s -a schimbat, a fost promovat principiul egalității între sexe, femeile au
fost privite nu doar ca soții și mame, ci au fost privite de la egal la egal cu bărbații la toate
activitățile pe sfera socială, cul turală, științifică sau politică.
Familia modernă din mediul rural se caracterizează prin autoritatea și puterea de care
dispun ambii parteneri, toate deciziile le iau împreună, hotărăsc de comun acord ce este mai
bine de făcut în situațiile de zi cu zi s au în cele dificile.
Ceea ce face familia modernă este să primească noi roluri. Familia își accentuează
latura afectivă și val orizează sentimentul. Tot mai mult d ragostea este privită ca fiind opusul
autorității în relația maritală . În tradiționalism autoritatea repreze nta o formă a atracției
interpersonale care implica o mai mare profunzime a sentimentelor. În modernitate, dragostea
este condiția formării famil iei. Familia nucleară înloc uiește autoritatea , cu cooperarea. Ea este
susținută de elemente pre cum: egalitate, schimbare, comunicare (Ciupercă, 2000, 67).

14
Specialiștii sunt de acord că evoluția familiei de la tradiționalism la modernitate
presupune o nouă asumare a sarcinilor de către femeie în familie. Acest lucru se realizează
datorită mai multor factori și circumstanțe cum ar fi: câștigarea de noi roluri în lipsa
bărbatului plecat la muncă în spațiul industrial, creșterea nivelului de cultură al femeii ,
crește rea gradului de ocupare a sa. De asemenea t endințele tot mai evidente spre egalitatea de
rol conjugal, influențele tot mai mici ale familiilor de origine în alegerea partenerului, î n
impunerea modului de viață au dus la crearea unor noi tipologii maritale în care confortul
intim al cuplului a devenit mai important decât prevederile rigide ale vechiului cod canonic
de orientare tradițională (Apostu , 2013, 15).
Problematica cercetărilor în domeniul sociologiei familiei din mediul rural este vastă și
diversă. Procesul formării familiei sau al destrămării acesteia, specificul educării copiilor în
sânul familiei, particularitățile relațiilor între soți și cauzele conflictelor în familie, legătura
generațiilor în familie, factorii socio -economici și socio -culturali care determină modul de
viață în familie sunt doar unele dintre multiplele probleme ca re fac obiectul cercetărilor
sociologice.
1.1.1 Noțiunea juridică a căsătoriei
În primul rând, din punct de vedere juridic, căsătoria este un drept fundamental pe care îl
are orice persoană fizică care a ajuns la maturitatea optimă pentru a -și întemeia o famil ie.
Cum căsătoria presupune dreptul la libertate, există astfel și posibilitatea de a încheia această
legătură prin divorț.
Din punct de vedere social, căsătoria este privită ca fiind nouă imagine care li se oferă
tinerilor de la început. Căsătoria promit e iubire, fidelitate și dăruire, confirmare a dragostei
reciproce. De asemenea căsătoria promite un nivel ridicat de cunoaștere și încredere pentru ca
relația de cuplu să aibă termenul egal cu întotdeauna . Pentru ca mariajul să funcționeze, este
necesar ca cei doi parteneri să se cunoască suficient de bine, pentru a construi un sistem
comun de valori din care să -și poată alimenta vitalitatea relației, încrederea, susținerea,
toleranța și dragostea reciprocă . Căsătoria este deci cel mai important pas într -o relație și în
viață, unde, de regulă, partenerii se acceptă și își promit fidelitate și iubire veșnică. După ce s –
a încheiat căsătoria, persoanele aflate în această cauză dobândesc o nouă stare civilă, aceea de
soți, stare din care rezultă o serie de conse cințe și drepturi stabilite de lege (Apostu, 2013, p.
21-22).

15
În anumite societăți și în cazul persoanelor avute din punct de vedere material, viitorii soți
încheiau o convenție matrimonială înainte de finalizarea căsătoriei numit contract prenupțial.
Acea sta avea o funcție juridică și de protecție în cazul unui divorț, deoarece se pot împărți, în
acest mod, numai bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Natu ra juridică a căsătoriei a ridicat probleme în legislația și mai ales în doctrina
juridică. În literatura de specialitate, s -au exprimat opinii numeroase care pot fi clasificate în
trei teorii principale și anume (Lupașcu, 2012, 56):
 teoria contractuală – care consideră căsătoria fie un contract civil, fie un act juridic –
condiție, fie un act juridic – uniune ;
 teoria instituțională – potrivit căreia căsătoria este o instituție juridică, un statut
reglementat de lege ;
 teoria mixtă contractual -instituțională , care vede căsăt oria ca pe o instituție socială
(Lupașcu, 2012, 56).
Pentru a determin a în mod corect natura juridică a căsătoriei, trebuie să distingem între
cele două accepțiuni ale termenului de căsătorie, adică să distingem între căsătorie în
momentul încheierii ei ca un acord de voințe și forma de comunitate socială, care este
mariajul .
Fiind o instituție importantă a societății, căsătoria și formarea familiei au ocupat un rol
important în concepția juridică din orice țară. Astfel, conceptul de drept al familiei reprezintă
un ansamblu de norme juridice ce reglementează relațiile de fami lie rezultate din logodnă,
căsătorie, rudenie, filiație, precum și alte raporturi similare.
În primul rînd, noțiunea de familie este cuprinsă astfel în noul Cod civil la (art. 258 ):
familia este acea instituție juridică întemeiată pe căsătoria liber consi mțită dintre soți, pe
egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea
copiilor.
În al doilea rând, Codul familiei folosește termenul de căsătorie în două înțelesuri, și
anume: act juridic , prin care viitorii s oți consimt să se căsătorească în condițiile și în formele
prevăzute de lege (art. 3 -18 Noul Cod Civil) și situație juridică , adică un statut legal al
soțiilor (art. 25 -26 Noul Cod Civil).

16
În al treilea rând, căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie,
încheiată potrivit dispozițiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie și reglementată d e
normele imperative ale legii (art. 271, Noul Cod civil). Cei ce se căsătoresc își exprimă liber
consimțământul.
Exprimată juridic, famili a este mai simplu de definit pentru că reperele care
încadrează legal căsătoria au o valoare fixă. În acest sens, familia desemnează grupul de
persoane între care există drepturi și obligații care izvorăsc din actul legal al căsătoriei. Însă,
dacă din pers pectiva juridică putem privi familia într -un raport de drepturi și obligații, în
sfera psiho -socială situațiile sunt mult mai nuanțate. Dacă în exterior, ca expresie a
îndeplinirii obligațiilor juridice, familia se poate adapta ușor din perspectiva psiho -socialului,
a mecanismelor constitutive de tip cultural, de structură numerică, de rol, de modul de
asumare ș i de îndeplinire a funcțiilor. Astfel, familia este o formă de comunitate umană care,
prin căsătorie, filiație sau adopție unește soții și descende nții acestora p rin relații strânse de
ordin bi ologic, economic, psihologic, moral, afectiv și spiritual (Apostu, 2013, 22).
Juristul Gabriela Lupșan a propus mai multe definiții despre căsătoria pe care legislația
de specialitate le poate opera și anume ( Lupsan , 2013, 22):
– ,,o uniune între bărbat și femeie, o asociere pentru toată viața, o împărtășire a dreptului
civil și religios ” ;
– ,,actul juridic prin care un bărbat și o femeie, care s -au ales reciproc, se angajează să
trăiască impreună pană la mo arte” ;
– ,,actul juridic prin care bărbatul și femeia stabilesc între ei o uniune prin care legea o
prevede și care nu poate fi ruptă după bunul lor plac ” ;
– ,,uniunea încheiată, în principiu pe viață, în forma solemnă prevăzută de lege, între un
bărba t și o femeie, prin liberul lor consimțământ, în scopul creării unei familii”.
În literatura de specialitate au fost exprimate opinii diferite cu privire la noțiunea de
,,familie ” astfel (Lupsan , 2001, 29):
 ,,familia este o formă istorică de organizare a v ieții în comun, care are a bază uniunea
dintre bărbat și femeie și rudele acestora ” ;
 ,,familia este principala formă de organizare a vieții în comun a oamenilor legați prin
căsătorie sau rudenie ” ;

17
 ,,familia este o realitate juridică generată de reglement ări legale legale privitoare la
familie” ;
 ,,familia este elementul natural și fundamental al societății, generată de actul juridic al
căsătoriei, încheiat în condițiile legii, între un bărbat și o femeie, alcătuită din soți, din
copiii fără capacitate dep lină de exercițiu ai acestora, p recum și din alte persoane expres
prevăzute de lege, în care raporturile dinte membrii ei sunt reglementate juridic și
guvernate de principiul solidarității” ;
 ,,familia este o forma juridicește recunoscută de conviețuire a unor persoane legate prin
căsătorie și rudenie și care generează între membrii ei relații complexe, biologice, etico –
spirituale, economice, juridice, culturale ” ;
 ,,familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi și obligații care
izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclus iv adopție), precum și din alte raporturi as imilare
relațiilor de familie” (Lupașcu, 2002, 29).

1.1.2 Încheierea căsătoriei
Sociologii sunt de părere că imaginea familiei este o construcție personală a cuplului
care acceptă sau nu un set de funcții și roluri (Apostu, 2013, 65) . Cu toate acestea, din punct
de vedere juridic, căsătoria urmează niște pași care trebuie să traducă în practică condițiile de
fond și de formă pentru realizarea ei. Căsătoria răspunde la anumite scopuri ș i prezintă, din
punct de vedere al necesităților sociale și al menirii sale, caractere extrem de variate.
Încheierea unei căsătorii valabile legal presupune îndeplinirea unor condiții de fond și
formalităț i pentru încheierea căsătoriei (Lupșan, 2001, 31).
Condițiile de fond reprezintă acele împrejurări de fapt sau de drept care trebuie să
existe pentru a fi posibilă încheierea unei căsătorii valabile. Astfel, de fapt ele sunt condiții
pozitive, lipsa lor de determinând imposobilitatea încheierii căsătoriei de către ofițerul de
stare civilă. Dovada îndeplinirii acestor condiții revin întotdeauna viitorilor soți. Codul
familiei prezintă patru condiții de fond la încheierea căsătoriei: diferența de sex, vârsta
matrimonială, consimțământul și comunicarea recipr ocă a stării de sănătate a vi itorilor soți
(Lupșan, 2001, 31).
Formalitățile pentru încheierea căsătoriei sunt numite și condiții de formă. Acestea
sunt mijloace care realizează solemnitatea actului juridic al căsătoriei. Însă condițiile de fond

18
pentru înc heierea căsătoriei legale sunt: vârsta matrimonială, diferența de sex,
consimțământul, inexistența rudeniei, inexistența unei alte căsătorii legale (bigamia),
inexistența tutelei, inexistența alienației mintale sau a debilității.
Toate aceste condiții nec esită o explicație, astfel în ceea ce privește vârsta
matrimonială , din m otive biologice, sociale în toate legislațiile există anumite reguli, care
împiedică încheierea căsătoriei între persoanele care nu au atins vârsta de pubertate, sfârșitul
adolescențe i. Stabilirea vârstei minime la căsătorie se justifică prin considerente de ordin
biologic, psihic, moral și social. Fiecare societate și țară a stabilit un prag minim pentru
căsătorie. De obicei acest prag este de 18 ani.
Codul familiei stabilește regula potrivită căreia căsătoria se poate încheia numai dacă
viitorii soți au îndeplinit vârsta de 18 ani și cu excepții pentru fetele care au împlinit vârsta de
16 ani (cu aviz medical și cu încuvințarea părinților).
Inexistența unei alte căsători încheiată d e unul dintre soți este o regulă generală existentă
în toate legislațiile din lume. Astfel se exclude bigamia. În România, p otrivit (art. 273 ) din
Codul civil se interz ice. În concluzie, pentru a se putea căsători fiecare dintre viitorii soți
trebuie să f ie necăsătorit, fost soț dintr -o căsătorie nulă sau anulată, divorțat sau văduv.
Inexistența rudeniei pe linie directă este o altă condiție a încheierii căsătoriei. Nu se pot
căsătorii rudele până la a patra spiță acestea explicându -se prin reguli de natur ă biologică și
de sănătate, conform (art. 274 ) din Codul C ivil ( Noul cod civil, 2017).
Este oprită astfel căsătoria între rudele în linie dreaptă, indiferent de grad. Impedimentul
ce rezultă din rudenie se referă atât la rudenia din căsătorie, cât și la ru denia din afara
căsătoriei, chiar dacă aceasta din urmă nu a fost stabilită în condițiile legii. Pentru motive
temeinice, căsătoria între rudele din linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de
instanța de tutelă în a cărei circumscripție domiciliază cel care cere încuviințarea.
Inexistența tutelei este înscrisă în legislația României la (art. 275) din Codul civil :
,,Căsătoria este oprită între tutore și persoana minoră ce se află în tutela sa ” civil (Noul cod
civil, 2017) . Acest impedimen t urmărește protejarea intereselor celui aflat sub tutelă,
fundamentându -se pe considerente morale. Inexistența alienației mintale sau a debilității
mintale reprezintă o condiție prevăzută la (art. 276) din Codul civil: ,,Este interzis să se
căsătorească a lienatul mintal ș i debilul mintal ” (Noul cod c ivil, 2017) . Dar legea nu poate
distinge între aliena ția mintală și debilitatea mintală ca și impedimente la căsătorie, decât în

19
cazuri foarte grave, rezultă că și aceste persoane se pot căsătorii uzând de libe rtatea
consimțământului.
Relația dintre condițiile de formă și cele de fond la încheierea căsătoriei este
respectarea legii. ,,Rolul condițiilor de formă la încheierea căsătoriei este acela de a asigura
respectarea condițiilor de fond, de a permite public itatea și proba acesteia. Căsătoria trebuie
încheiată în formă solemnă, deorece nu reprezintă numai un act privat, ci și un act care
interesează întreaga societate. Codul civil a sec ularizat încheierea căsătoriei care în trecut se
finaliza în formă religio asă. Principalul motiv al acestei reforme a fost acela de a asigura
publicitatea căsătoriei și prin mijloace oferite de sistemul actelor de stare civilă întocmite și
păstrate de funcționari ai autorităților publice ” (Tomescu, 2005, 31).
În Codul Familiei este menținută această concepție. Se arată că numai căsătoria
încheiată în fața ofițerului de stare civilă este legală și oficială, aceasta dănd naștere
drepturilor și obligațiilor reciproce dintre soți. Legea din România nu interzice căsătoria
religioasă , ci arată că aceasta poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. Preotul
efectuează căsătoria religioasă numai după prezentarea certificatul de căsătorie.
După M. Tomescu (2005, 2) permanența și universalitatea familiei se explică și prin
funcțiile pe care le îndeplinește. Există două mari funcții și anume:
 Funcția colectivă . Chiar dacă importanța acestor funcții este valabilă în diverse societăți
și timpuri, familia a îndeplinit și îndeplinește roluri de natură demografică, educațională,
culturală și economică.

 Funcția individuală . Familia este importantă nu numai pentru societate, ci și pentru
fiecare individ. Relațiile de familie asigură un refugiu în care fiecare găsește intimitate,
solidaritate, stabilitate, puterea de depăsi eșec urile, bucuriil e și împlinirile ( Tomescu,
2005, 2)

1.1.3 Efectele căsătoriei
Din punct de vedere social, există o serie de efecte ale încheierii căsătoriei. Primul și
cel mai important efect este formarea familei și debutul vieții de familie. Un alt efect
important este apari ția copiilor și creșterea lor. Urmează ulterior complexul de drepturi și

20
obligații care sunt și de natură social și juridică, cum ar fi: patrimoniul comun al familei,
drepturile copiilor, problema succesiunii (Tomescu, 2005, 60).
Din punct de vedere jurid ic, nu există o definiție universală a efectelor căsătoriei,
deoarece drepturile și obligațiile dintre soți sunt foarte diverse în diferite sisteme de drept și
conținutul lor este valabil în diferite epoci (Tomescu, 2005, 60).
Căsătoria este o instituție c are reflectă mai mult decât alte instituții specificul, tradiția,
concepția religioasă sau morală din fiecare țară. În acest domeniu mai intră și efecte foarte
diferite, patrimoniale și nepatrimoniale. De aceea, domen iul de aplicare al lor este definit fi e
prin enumerare a obligațiilor matrimoniale, fie considerându -se că aparțin acestei materii
efectele de ordin personal ale căsătoriei și de ordin patrimonial cu excepția regimului
matrimonial care este instituit prin convenții matrimoniale .
În raport de sfera persoanelor între care se produc aceste efecte ale căsătoriei,
distingem următoarele categorii de raporturi (Lupașcu, 2012, 81):
a) raporturi dintre soți
b) raporturi dinte soți și copiii lor
c) raporturi dintre un soț și rudele celuilalt soț (raporturi de a finitate)
d) raporturi dintre membrii familiei și alte pesoane fizice sau persoane juridice.
În ceea ce privește raporturile dintre soți, acestea se referă la:
a) relațiile personale
b) relațiile patrimoniale
c) capacitatea definită de exercițiu.

1.1.4 Desfacerea că sătoriei

Un efect al căsătoriei este și divorțul. Divorțul este un efect probabil deoarece nu toate
familiile sfâ rșesc prin a se dizolva prin divorț. Sunt și cazuri când familia înce tează să mai
existe dar din cauze obiective. Cazurile naturale care duc la desfacerea căsător iei sau la
încetarea ei sunt date de decesul unuia dintre soți. Cazurile care duc la desfacerea căsătoriei

21
în mod voit este divorțul. În prezent rata divorțurilor este foarte mare față de trecutul recent.
Divorțul reprezintă desfacerea căsătoriei în timpul vieții soților prin hotărâre judecătorească
pentru motive temeinice care fac imposibilă continuarea căsătoriei sau pe baza acordului de
voință al soților datorită stării de sănătate al soțului.
Frecvența divorțurilor a făcut din acea sta o temă predilectă pentru studiile sociologice
și psihologice. Tema divorțul pune în discuție o problemă psihologică centrală – familia și
modul în care se adaptează la realitatea socială actuală, la schimbarile majore care au loc la
nivelul familiei, f amilia și reducerea semnificativă a timpului petrecut cu familia și membrii
acesteia. În prezent, se ajunge foarte ușor la căsătorie, dar în același timp se ajunge foarte
ușor și la divorț.
Cauzele care duc la divorț sunt nenumărate, sunt cauze important e care fac
imposibilă continuarea vieții de familie, dar și cauze nesemnificative, peste care s -ar putea
trece și continua cu succes viața de familie. În prez ent, chiar și o problemă simplă aparent
nesemnificativă poate distruge întreaga familie. Divorțuri le reprezintă una dintre cauzele
creșterii numărului familiilor monoparentale din mediul rural.
Datorită multitudinii cauzelor și a complexității problematicii divorțului, nu ne vom
opri deocamdată decât la aspectele legislative ale acestuia. Legislația pr evede și divorțul.
Legislația pentru divorț a evoluat de -a lungul timpului în funcție de condițiile sociale și de
strategiile demografice promovate de diferite sisteme politice. Dacă spațiul tradițional
permitea o mai mică libertate pentru realizarea unui divorț, modernitatea cere o mai mare
autonomie personală în stabilirea stării civile . În prez ent, f amilia modernă, are un număr mai
mic de membrii, iar partenerii și copiii acestora nu mai sunt supuși unor imperative exterioare
lor care să acționeze împotr iva propriei decizii (Apostu, 2013, 314).
Divorțul este astfel în legislația României atât prin Codul Civil, cât și prin Codul
Familiei. Codul familiei prevede divorțul la (art.37 -44) și se face o distincție între acesta și
încetarea căsătoriei prin de cesul sau declararea judecătorească a morții soțului. Astfel divorțul
poate avea loc:
1. prin acordul soților, la cererea ambilor soți;
2. atunci, când din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav
vătămate și continuarea căsătoriei nu mai e ste posibilă;

22
3. la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea
căsătoriei.
Există o anume procedură pentru divorț. Aceasta ar trebui să identifice în primul rân d,
elemente pentru reconciliere. Astăzi, la noi în țară, nu se mai ajunge la proce s decât în cazuri
grave, de regulă căsătoria se desface prin acordul părților pe cale administrativă. În acest caz
se depune o cerere reglementată de (art.92) din Codul de procedură civilă .
Dacă se ajunge la proces, se merge mai întâ i pe calea medierii și apoi la procesul propriu
zis. În ultimul caz, președintele instanței este obligat să dea sfaturi de împăcare reclamatului
și doa r dacă acesta stăruie în cererea sa, se fixează un termen pentru judecarea cauzei .
Existența copiilor complică procesul și se anulează procedurile semnificate de divorț
deoarece, interesele copilului primează, iar soluționarea cauzelor include, în astfel de situații,
și alte variabile.
Efectele divorțului sunt prevăzute în Codul familiei la (art.38 -40) și anume:
 încetează obligația de fidelitate, obligația de a locui împreună și obligația de sprijin
moral;
 divorțul nu are efecte asupra cetățeniei soților ;
 femeia minoră divorțată păstrează capacitatea deplină de exercițiu dobândit prin
căsătorie;
 de regulă, so ții revin la numele avute înainte de căsătorie și ca o excepție, soțul care a
purtat în timpul căsătoriei ca nume comun numele celuilalt soț, îl poate purta după divorț
dacă celălalt soț este de acord, instanța poate dispune pentru motive temeinice
încuvii nțarea purtării acestuia.
Având în vedere aspectele juridice care conduc la formarea familiei putem să
concluzionăm că familia presupune o rețea complexă de relaționare și manifestare, cu
anumite statusuri ș i din această perspectivă, cu o serie de roluri s pecifice sau comune care
imprimă asupra membrilor drepturi , dar și obligații în funcție de tipul de interacțiune, de
mediul cultural sau de disponibilitatea de rol .

23
Capitolul II
Căsătoria în mediul rural – tradiție și modernitate

2.1 Tradiție versus moder nitate la încheierea căsătoriei în mediul rural

Căsătoria a fost văzută ca o etapă de trecere de la tinerețe la maturitate, de la viața
lipsită de griji, la viața responsabilă. Pentru toate societățile și pentru orice timp istoric,
căsătoria a fost cel ma i important moment din viața unui om, moment marcat de anumite
ritualuri, obiceiuri și tradiții.
În acest capitol dorim să realizăm o comparație între căsătoria tradițională și cea
modernă din mediul rural românesc, încercând să surprindem care sunt momen tele care mai
țin încă de tradiție în momentul căsătoriei, dacă mai există prejudecăți pentru acest moment,
care este impactul modernității asupra formării familiei moderne rurale.
Tradiționalismul este recunoscut ca fiiind un sistem rigid, intolerant și precis, dar în
care devierile ușoare ale bărbaților erau acceptate și se trecea cu vedere. De aceea, societatea
tradițională avantaja bărbatul și nu femeia. De la o lume tradițională plină de reguli și cutume
și îndeplinirea lor supravegheată și evaluată, la modernitate cu sisteme de valori în care
construcția personală a cuplului era mai importantă, drumul este lung (Apostu, 2013, 111).
Societatea tradițională era un sistem închis în care contactul cu exteriorul era limitat și în care
se respingea, în mod automat, schimbarea. Ierarhizarea socială era, de asemenea, bine
definită. Dar toate acestea asigurau familiei stabilitate pe termen lung. Rolurile în familie
erau bine definite, iar normele sociale dădeau traiectorii acționale centrate pe scopuri.
Alege rea partenerului de viață, decizia de căsătorie nu a fost întotdeauna liberă. După
cum știm, familiile tradiționale rurale și societatea rurală se implicau în această decizie într -o
proporție destul de mare. Astfel, în mediul rural se practica aranjarea că sătoriilor .
Stabilirea alianțelor interfamiliale, aranjarea căsătoriilor a fost, pentru societatea
românească, o mare problemă. De aceea, existau evenimente comunitare semnificative pentru
anumite zone, cum ar fi Munții Apuseni, în care societatea se impli ca în zona căsătoriei. Un
exemplu este cel al tărgurilor anuale. Existau tărguri de fete care se organizau, ca orice târg,

24
pe Muntele Găina în luna iulie și în care erau prezentate fetele de măritat, dar și băieții de
însurat care făceau strigări (marcau m omentul în care ei doreau să curteze o fată). O
explicație a organizării acestor târguri este și marea distanță la care se aflau casele din acea
zonă și faptul că marea majoritate a oamenilor se îndeletniceau cu anumite treburi
meșteșugărești casnice, neex istând posibilitatea socializării. De asemenea condițiile socio –
geografice care țin de zona muntoasă îi împiedicau pe oameni să se apropie. Târgurile
încurajau tinerii și familiile acestora să se cunoască în vede rea întemeierii unei familii. Tâ rgul
se orga niza pe un plai de munte, iar tinerii, fete și băieți, veneau pe ambele maluri ale
versantului, însoțiți de părinți. Astfel ei puteau să facă cunoștință și să se cunoască. Dacă
existau mai mulți pețitori pentru aceeași fată, băieții se băteau pentru ea și cel mai puternic o
putea cere de logodnică.
O altă implicație a societății rurale în alegerea maritală erau așa numitele pețitoare. În
sate existau femei care se îndeletniceau benevol cu formarea familiilor sau amestecul în
formarea familiilor. Acestea cun oșteau care sunt băiețiii și fetele de măritat și chiar fără
cunoștința sau acceptul tinerilor, acestea se deplasau la casa părinților fetelor pentru a le oferi
un băiat potrivit de însurat pentru fiecare fată. Discuția se purta numai cu părinții. Părinții de
regulă, doreau să se mențină anumite reguli cum ar fi: băiatul să nu aibe un statut social și
economic inferior lor, să fie avut, să fie muncitor, să fie din familie serioasă, să dețină casă
sau pământ, să aibe o vârstă mai mare decât fata . Dacă se înț elegeau, putea urma discuția cu
părinții băiatului și ulterior logodna. Părinții băiatului aveau anumite condiții cum ar fi: fata
trebuia să fie fată mare , să dețină zestre, să fie cuminte și muncitoare. Tinerii nu se cunoșteau
decât în acel moment al disc uțiilor și dacă se plăceau, se logodeau și se stabilea nunta. De
regulă fetele erau cele care refuzau oferta, dar de multe ori erau obligate de părinții să se
căsătorească cu cel ales de ei, pe motiv că dragostea vine pe urmă . Astfel că, în realitate,
multe fete au trăit adevărate drame, deoarece căsătoria nu se întemeia pe iubire și afecțiune și
ele nu puteau să -și întemeieze o familie cu cel dorit și iubit.
O altă implicație a societății rurale în alegerea partenerului, venea din partea familiei,
a părinț ilor. Alegerea partenerului între familii se realiza pe baza prestigiului familei din care
proveaneau tinerii. Familia unui venetic (străin, venit de curând în sat) era socotită
indezirabilă. La fel era considerată și familia unui bețiv sau unui om foarte sărac, ori cu boli
în familie. În schimb, familiile oamenilor bogați, îndeosebi cele din Țara Moților, sănătoși,
harnici și cu vechime în sat erau dezirabile. Erau valorizate și calitățile fizice în cazul

25
băieților și ce le morale în cazul fetelor (Iluț , 2007, 121). Pentru noii veniți, veneticii, porecla
devenea nume și îi urma ca un blestem în viață, atât pe ei cât și pe urmașii lor.
O altă condiție de care se ținea cont, era vârsta de căsătorie. Astfel că pentru fete
vârsta optimă era de 18, 19, 20 de ani și pentru băieți imediat după ce se întorceau după
satisfacerea serviciului militar, în general între 20 și 30 de ani. După 22 de ani, fetele erau
considerate fete bătrâne, iar băieții după 30 de ani erau considerați holtei sau flăcăi tomnatici.
În prob lema relațiilor de dinainte de căsătorie, tema este și astăzi controversată. Așa
zisa logodnă era momentul în care tinerii aveau o ușă deschisă pe ntru a avea relații mai
intime, deși se mai întâ mpla ca în acel moment al cunoașterii lor să se răzgândească.
Motivele doar de ei știute, dar le putem întrezări. Virginitatea fetei era o condiție importantă
pentru reușita căsătoriei. Răzgândirea nu era permisă de familii decât în cazuri foarte rare,
mai ales pentru că fetele se făceau de râs și dacă erau și însărc inate deveneau obiectul
oprobiului public. De aceea considerăm că în familiile rurale tradiționale, castitatea fetei era
importantă și o condiție esențială pentru căsătorie. Pentru băieți lucrurile nu stăteau așa și ei
puteau călca strâmb , era permis să ai be relații intime cu cea cu care urma să se căsătorească
sau cu alte fete. Lui îi era permis să aibe și relații extraconjugale după căsătorie.
Nășitul era încă un obicei important în stabilirea unei fam ilii rurale. Exis tau nași de
cununie și nași de botez . De obicei, nașii de cununie devenau și nașii de botz. Obiceiul
nășitului reprezenta un gen de paternitate social ă (Iluț, 2007,122). Nașii erau un cuplu care îi
însoțeau pe tineri în momentul căsătoriei religioase și aveau rolul de a -i sfătui și consilia pe
aceștia pe toată durata vieții. De aceea nașii trebuia să fie mai vârstnici. De obicei calitatea de
nași se transmitea din generație în generație. Copiii nașilor, devenau nașii copiiilor finilor. De
obicei nașii de cununie devenau și nașii copiiilor fin ilor, pentru că le botezau copiii.
Urmau o serie de tradiții și obiceiuri pentru ziua nunții care marca trecerea de la
tinerețe la maturitate, diferite de la regiune la regiune.
În timp, familia rurală s -a schimbat, schimbările fiind impuse de industrial izare. Satul
s-a schimbat și a trebuit să se adapteze noilor realități venite din lumea urbană. S -a format o
perioadă de tranziție, în care familia a acceptat schimbări structural sau noi funcții. În
sistemul traditional, legătura cu familia era foarte imp ortantă, treptat noua familie se
îndepărtează de familia extinsă. Tradiționalitatea se centra pe autorit atea bărbatului,
modernitatea a duce egalitatea femeii cu cea a bărbatului. Se ajunge la o egalitate de rol.

26
Noile comportamente invalidau vechil e norme și cutume tradiționale. Familia
modernă adaugă opțiunea personală în alegerea maritală. Forma maritală devine și ea o
alegere.
Cu toate acestea, familia prezentului nu este detașată întru totul de tradiție.
În prezent, în mediul rural românesc alegerea maritală aparține exclusiv tinerilor. Ei
nu mai sunt obligați să se căsătorească de către familie sau societate. Vârsta de căsătorie nu
mai este aceeași. Tinerii învață și se pregătesc pentru viață, de aceea vâr sta de căsătorie este
mai mare. A avea copii nu mai ține de viaț a de dinainte de 30 de ani, ci , de obicei, tinerii au
copii după vârsta de 30 de ani. Ei preferă să dețină o situație materială și apoi să se
căsătorească și să aibe copii. Relațiile înai nte de căsătorie sunt premise. Fata care a fost
logodită cu un băiat și din diverse motive nu mai este cu acela, nu se mai face de râs și se
poate ulterior căsătorii cu al tcineva fără nici o problemă. Zestrea fetei nu mai este o condiție
pentru căsătorie și nici v irginitatea acesteia. Familiile tinerilor chiar dacă se întâlnesc pentru a
discuta asupra nunții, nu mai pun vechile condiții. Alegerea maritală nu se mai bazează pe
prestigiul familiei unui sau altuia.
În prezent se mai țin acele târguri anuale de fete, dar nu mai au scopurile de altă dată,
ci ex istă numai ca o for mă de tradiție rurală și de mark eting rural.
Se păstrează obiceiul nășitului, dar nașii pot fi prietenii cuplului care se căsătorește,
nu mai sunt considerați niște părinți spirituali și aceștia nu mai au vechea autoritate asupra
cuplu lui. Copiii pot fi botezați de alți nași, nu neapărat de nașii cuplului cum era în tr ecut în
cadrul familiei tradiționale.
Pentru ziua nunții se păstrează, în funcție de zona geografică, tradițiile, acestea fiind
îndeplinite cu bucurie.Tradițiile sunt îns ă impregnate cu multe elemente moderne cum ar fi
filmarea n unților, nu doar fotografiate, muzica pe baza tehnologiilor moderne, efe ctele
speciale bazate pe jocuri de culori, lumini și fum etc.
În ceea ce privește distribuția rolurilor, chiar dacă femeile a u serviciu și există
egalitate, ele încă mai îndeplinesc o serie de sarcini domestice. Femeile își asumă valențe și
sarcini domestice, dublate de cele sociale moderne. Bărbații încă mai au o influență mare în
ceea ce privește luarea deciziilor. De aceea ec ourile tradiționalismului rural încă se mai fac
simțite.

27

2.2 Forme ale căsătoriei /familiei în mediul rural
În mediul rural ca și în cel urban, în prezent există mai multe tipuri de familii. Din punct
de vedere istoric distingem două tipuri de familii și anu me:
– Familia extinsă, de tip tradițional.
– Familia nucleară sau conjugală (afectivă) de tip modern.
Familia extinsă sau familia unită cuprinde, pe lângă nucleul familial și alte rude și
generații: părinți, frați, surori, rude prin alianță, buni ci, unchi, mă tuși. Înainte , acest tip de
familie era o structură de tip autoritar, pater familias . Membrii familiei conviețuiau laolaltă și
se realiza diviziunea muncii (Bonchiș, 2011, 22). De asemenea, rolurile erau bine stabilite. În
prezent, se ține cont de familia extinsă, dar puterea ei nu mai este cea de odinioară.
Familia nucleară este un grup social alcătuit din părinți și copii. De -a lungul timpul acest
tip de familie a fost considerat baza societății, realizat pe baza dragostei și empatiei dintre
soți. Este o pereche maritală care locuiește în același spațiu și se gospodărește.
În perioada modernă accentul este pus, fie, în cazul familiei nu cleare, pe fenomenul
separării, fie, în cazul familiei extinse pe fenomenul comunicării ș i rupturii
intrergeneraționale. Si familia nucleară și cea extinsă din mediul rural este în continuă
schimbare și transformare.
Alături de aceste tipologii generale de familii, de -a lungul timpului s -au format și alte
familii cum ar fi: familii vitrege, familii întemeiate de adolescenți , familii alcătuite dintr -o
singură persoană, familii cu un singur părinte, familii de tip soț/soție.

Familii le vitrege sau compuse. Acest tip de familie se mai numește și familie
amestecată și rezultă din căsătoria a doi părinți rămași singuri și cu cop iii proprii sau/și
comuni. În urma unui divorț, ambii parteneri se por recăsătorii. În această situație, ambii
parteneri sau unul dintre ei pot avea copii. Acești copii sunt copii vitregi pe ntru acela care s -a
căsătorit cu un partener cu copii și devine pă rinte vitreg. Aceasta este o familie vitregă .
Climatul de familie depind de mai mulți factori printre care: nivelul de educație, starea de
sănătate, statul social și financiar etc. Părintele vitreg poate adopta legal copilul sau copiii

28
celuilalt soț, tatăl sau mama copilului trebuie să fie absent , fie să acorde custodia copilului
sau să acorde permisiunea părintelui vitreg de a adopta copilul. Dacă părintele unic locuiește
în concubinaj cu cineva, acea persoană devine co -părinte. Familia vitregă se constitu ie deci
printr -un nou mariaj al părintelui unic.
Familii le alcătuite dintr -o singură persoană . Această familie este un tip special de
familie pentru c ă include o singură persoană. Î n societatea românească, se întâ lnesc mai
multe femei singure, decât bărbaț i singuri. Femeile sunt singure fie că au ales să fie așa, fie
circumstațele au condus la această situație. Dintre acestea numărul cel mai mare este acela al
femeilor in telectuale care au petrecut mul ți ani pe băncile școlilor, și -au format o carieră, au
dorit reușita profesională și au sperat, de foarte multe ori în secret și la o reușită personală.
Societatea românească nu oferă prea multe șanse de socializare pentru femeile sau bărbații
singuri, astfel că totul rămâne la latitudinea și la posibilitățile individ ului. În plus, femeile
singure sunt marginalizate social tocmai pentru că nu au un soț care să le protejeze și să le
reprezinte. Femeile titrate întâmpină mult mai multe greutăți sociale și profesionale decât un
bărbat singur, sunt privite și cu neî ncredere, dar și cu teamă, pot fi și obiectul agresiunilor
sexuale la serviciu și nu numai.
Familii de tip soț/soție fără copii. Această familie este o familie chiar dacă nu este
clasică, tipică. Astfel de familii au fost mai numeroase după 1990 decât în ainte pentru că
familiile fertile puteau alege dacă vor să aibe copii sau nu. Unele familii, datorită presiunii
comuniste și a politicii sale nataliste, vor opta să nu aibe copii. Acest lucru reprezintă o
mani festare a libertății oamenilor. Unele familii n u pot avea copii din motive diverse
(sterilitatea unuia dintre soți, o boală gravă etc). Intelectualii sunt cei mai numeroși, dintre
toate grup urile sociale care nu au copii, aici fiind mai importantă cariera ș i reușita
profesională.
Confo rm unor date , 47, 43% din populația adultă a României este căsător ită (Ilut,
2007, 29). Există doi factori principali care influențează structura între cele două sexe:
femeile trăiesc mai mult decât bărbații, iar bărbații se căsătoresc mai târziu decât femeile.
Familii î ntemeiate de adolescenți și maternitatea prematură. Aceste familii sunt
privite ca o problemă socială, dar și o problemă a părinților. Ele sunt întemeiate de tineri care
nu au împlinit vârsta de 18 ani. De regulă aceștia nu își termină studiile și deci reuș ita lor
profesională este mai scăzută. De multe ori aceste familii se destramă. Tot mai numeroase
sunt cazurile în care adolescente le au copii. Acest lucru este o problemă socială care stă în

29
atenția autorităților. Cauzele sunt legate de nivelul de cultură scăzut, de instabilitatea familiei
etc.

2.2.1. Alternative la familie și căsătorie
În prezent există și alternative la căsătorie, tot mai numeroase, față de trecutul recent
când era de neconceput o familie fără acte, sau o căsătorie de probă. Ast fel, și în mediul rural
există alternative la căsăto rie sau pseudofamilii și anume: uniunile consensuale, familiile
monoparentale, famili ile de homosexuali, concubinaj , etc.
Familiile monoparentale
Familiile monoparentale din mediul rural sunt tot mai numeroase în România mai ales
după 1989 . Rencesământul din anul 2002 a scos la iveală faptul că familiile monoparentale
reprezintă 11, 72% din totalul familiilor ( Ștefan, 2006, 16), iar dintre acestea ponderea cea
mai mare o au mamele singure (84, 9%). Familia monoparentală este prezentată adesea ca un
rezulat al proc esului de emancipare al femeii. Acest lucru implică destructurarea vieții de
familie, la dezorganizarea familiei, în înțelesul său clasic (Ștefan, 2006, 20).
În situația de a forma o familie monparentală sunt, de regulă, femeile. Există mai
multe mame singure decât bărbați ca părinte singuri. Acest subiect a fost dezbătut de
sociologi ținând cont de contextu l politic, social, de literatură de gen etc. Aceste fa milii s -au
format în urma divorțului, a dizolvăr ii cuplului cu unul sau mai mulț i copii. Legea le acordă,
în general, mamelor copiii pentru a -i crește și educa. Aceste familii se mai pot forma și în
urma decesului unuia dintre soți sau în lipsa unei căsăto rii, atunci când, în urma unei relații a
rezultat un copil sau mai mulți.
De asemenea, familia monoparentală poate reprezenta o opțiune a mamei singure ca
rezultat al emancipării sale, emanciparea femeilor în familiile lor se constituie ca premisă a
emanc ipării lor în general, tot ceea ce este personal este resemnificat drept important din
punct de vedere public (Ștefan, 2006, 30). Femeile doresc, în general, să aibe un cop il, dar
pot decide când îi pot avea, pot decide cum să -i crească și vor să dovedeas că că se pot
descurca în absența unui soț.
În literartura de specialitate, f amilia monoparentală este prezentată ca o structură
aparte față de familia nucleară. Structura este rezultatul asimetrie i între memebrii familiei

30
monoparentale, deoarece apare inev itabil o proeminență ierarhică, determinată de statutul de
susținător și ocrotitor al pări ntelui și acela de dependent și în mare măsură, de neajutorat, al
copilului (Ștefan, 2006, 46). Familia monoparentală poate fi formată în urma unui divorț.
Femeia poa te fi victima unei violențe simbolice în situația în care aceasta și -a interiorizat
relația de dominare față de soț.
Familiile monoparentale sunt de mai multe tipuri. După numărul membrilor , familia
monoparentală este familia compusă dintr -un părinte și u nul sau mai mulți copii. Deci în
funcție de membrii famileie, familia monoparentală poate fi o familie binară sau o familie
terțiară . Membrii familei pot constitui un menaj comun sau pot coabita pe la rude: părinți,
bunici , unchi, mătuși, verișori. În ulti mul caz putem să identificăm o familie extinsă .
După calitate , familiile monoparentale pot fi camuflate în cadrul familiior nucleare.
Un alt tip de familie monoparentală este situația în care unul dintre părinți este absent
fizic mult timp. Acesta poate fi plecat în străinătate la muncă și chiar dacă sprijină familia
financiar, el este absent din viața familiei.
Un alt tip de familie monoparentală este cazul adopției de către un adult al unui copil
sau mai mulți copii. O familie este monoparentală dacă î ntrunește caracteristici stabi le,
profunde între membrii săi. De obicei, o familie monoparent ală este nevoită să se
reconfigureze ca o familie deschisă. Gradul de vulnerabilitate este mai mare decât în cazul
unei familii complete, care măcar prin faptul că are un membru adult în plus, are premise mai
bune de a răspunde solicitărilor (Ștefan, 2006, 37).
Familii formate din cupluri de același sex
Astfel de cupluri se întâlnesc în statele europene occidentale și foarte puțin în
România. Familiile de homosexua li au obținut recunoașterea legală în unele țări pe baza
principiului alegerii libere a partenerului, a libertății de exercitare a orientărilor sexuale.
2.2.2 Concubinaj sau căsătorie
Anii 70 au adus schimbări numeroase și în mediul rural care au însemna t liberalizare,
redefinirea mariajului, egalitatea de sexe. În literatura de specialitate se vorbește despre
demaraj care este un fenomen social ce prezintă opțiunea individului de a intra sau nu în
insituția căsătoriei. Devine o opțiune personală căsători a sau nu, căsătoria cu acte sau

31
concubinajul. La fel, opțiunea este personală pentru căsătorie de probă sau concubinaj
definitiv.
Concubinajul etse o formă liberă de mariaj, fără a însemna neapărat refuzul
angajamentului. În prezent, concubinajul a luat fo rme alarmante în mediul rural. Uneori nu
este neapărat vorba de o opțiune. Tinerii care nu dispus de mijloace financiare, nu își permit o
nuntă, coabitează împreună pentru o perioadă determinată. Uneori provizoratul devine
situație permanentă.
Alții divorț ează și găsindu -și un nou partener, trăiesc cu acesta în concubinaj.
Concubinajul are mai multe forme și anume: uniune co nsensuală, coabitare, căsătorii
convențioanale.
Uniunea consensuală este un tip recent de coabitare și a devenit un tip răspândit în
mediul rural. Pentru uniune consensuală echivalenți sunt termenii de concubinaj, coabitare,
căsătorie de probă. Uniunea consensuală este o relație din care lipsesc constrângerile
căsătoriei, răspunderile legale ale căsătoriei și fiecare memb ru al unei astfe l de uniuni rămâ ne
liber. Un avantaj al concubinajului este acela că, în condițiile dizolvării cuplului, acesta nu
mai trece pr in traumele unui divorț. R. Popescu (2009, 6) în studiul său, folosește expresia lui
Giddens ,, uniunea consensuală este în esența sa o relație pură, care există doar prin ea însăși,
fără alte constrângeri și care durează atâta timp cât ambilor parteneri le aduce suficiente
satisfacții ” (Popescu , 2009, 6).
Uniunea consensuală sau concubinajul este o opțiune și o libertate a indivizil or. Fără
a fi legalizați, tinerii încearcă să trăiască ca un cuplu normal într -o uniune consensuală. De
obicei, uniunile consensuale sunt întâlnite la tinerii până la 35 de ani. În sociologie se
vorbește despre coabitare juvenilă . Se optează pentru concub inaj sau uniune consensuală
deoarece tinerii doresc să reușească în carieră, să -și construiască o carieră, să -și construiască
o stare materială și apoi o familie. Datorită dificultăților financiare, tinerii, de obicei, amână
încheierea căsătoriei. Uniunile consensuale se mai numesc și căsătoria săracului , deoarece
statutul social, lipsa mijloacelor financiare îi determină pe mulți la formarea unei astfel de
legături.
Există unele tipuri de uniuni familiale cum ar fi:
– Cupluri care coabitează
– Căsătorii conve nționale.

32
Din punctul de vedere al sexelor, bărbații sunt cei care preferă coabitarea, femeile
dorind legalizarea relației. Pentru bărbați este mai importantă libertatea, pentru unii lipsa de
răspundere de aceea preferă uniunile consensuale . Conform sociol ogului R. Popescu (2009,
109) uniunea consensuală poate reprezenta o opțiune de viață de tip post modern sau o alegere
pragmatică din rațiuni economice, sociale sau un mijloc de adaptare la o situație problematic ă
(Popescu, 2009 , 109).
Mai mulți sociologi care au analizat uniunile conse nsuale au stabilit patru tipuri de
coabitare care au bază anumite motivații ( Popescu, 2009, 109):
– Siguranta este un motiv de coabitare care se realizează datorită fricii de
singurătate. Este un tip de coabitare care se întâl nește la persoanele vulne rabile și
dependente emoțional, social sau economic .
– Emanciparea, este o uniune care corespunde tinerilor și reprezintă o probă de
coabitare de scurtă durată.
– Conveniența este un model de relație pragmatică. Pentru un bărbat intere sele lui
țin de sex și de realizarea treburilor casnice de către parteneră este un model
pentru bărbatul comod matur.
– Testarea este o coabitare de scurtă durată în vederea căsătoriei legale pentru
cunoaștere și testare reciprocă.
În func ție de aceste moti vații, R. Popescu (2009, 109) a identificat mai multe tipuri de
uniuni consensua le și anume :
– Coabitarea ca etapă premergătoare căsătoriei.
– Coabitarea ca alternativă la căsătorie.
– Coabi tarea ca alternativă la celibat (Popescu, 2009, 109).
Pentru primul caz , coabitarea ca etapă premergătoare căsătoriei apare la persoanele
care doresc să se căsătorească, dar așteaptă momentul prielnic: casă, carieră, bani etc. Pentru
cei care doresc să probeze viața de cuplu și partenerul și compatibilitatea cu acesta se
realizează căsătoria de probă. Coabitarea ca alternativă la căsătorie este o alegere pentru cei
care nu vor să se căsătorească sau să -și oficializeze legătura de iubire. Uneori coabitarea
poate fi o opțiune definitivă. De regulă numărul copiilor este mai redu s decît în cazul
cuplurilor căsătorite cu acte.

33
În unele state, uniunile consensuale sunt legalizate, sunt pseudofamilii. Cuplul trebuie
să semneze un contract în care sunt reglementate drepturile și obligațiile de ambele părți,
modul de împărțire al che ltuielilor comune, a bunurilor comune dacă relația se încheie. În
România aceste legături sunt puține față de alte țări și sunt opțiuni temporare, legate de
condițiile materiale ale cuplului. Foarte puține cupluri nu își legalizează relația și rămân într -o
uniune consensuală datorită unor convingeri ferme.
Căsătoriile convenționale sunt aranjamente familiale care se aseamănă cu alte forme,
dar nu se legalizează. De mul te ori, tinerii recurg la o relație care să țină lo c de căsnicie, să o
suplinească. Acest tip de căsătorie fără finalizarea legală nu mai este privită de societate în
mod negativ, ci ca un fapt de viață, o realitate, ca o alegere a celor doi, chiar și î n condițiile în
care se naște un copil sau mai mulți. Acest tip de căsătorie este ales, gând it, organizat de
ambii parteneri ca și o căsnicie legală . Împlinirea emoțională este totuși importantă pentru că
asigură un confort psihic necesar și o liniște sufletească pe care nimic altceva nu o poate
înlocui.
Putem constata totuși că mariajul și -a pierdut din statut și autoritate , iar concubinajul
a crescut ca număr, frecvență și stabilitate. Conform unui specialist în domeniu, John Witte,
căsătoria a fost văzută ca pe o uniune contractuală permanentă, creată din nevoia de dragoste
reciprocă, procree re și protecție și lasă loc unei noi realități a mariajului, privit ca un contract
sexual terminal, elaborat pentr u plăcerea părților individuale (Popescu, 2009, 109).

34
Capitolul III
Viața de cuplu și căsătoria în sine în mediul rural

În ceea c e privește forma rea familiei, tinerii din mediul rural nu mai respectă
obligatoriu regulile părinților de constituire a familiei. S-a observat că tot mai puține familii
ajung să supraviețuiască timpului și cei doi să rămână împreună. Alternativele la căsăt orie au
crescut și a sta împreună înainte de căsătorie a devenit o practică obișnuită.
Alternativele de familie se întâlnesc cu precădere în mediul rural, unde nivelul de
cultură este mai scăzut . Unii specialiști sunt de părere că d iminuarea importanței c ăsătoriei la
cei cu un nivel de educa ție mai scăzut, din mediul urban sau din mediul rural, poate fi
explicată prin orientările valorice mai puțin tradiționale ale acestora. Ana lizele centrate pe
sărăcie sau grupuri vulnerabile din societatea românească at rag atenția asupra consolidării
unor procese de dezorganizare familială în anumite comunități sărace sau cu capital uman
scăzut (Popescu, 2009 , 111).
Democratizarea familiei a atras un fenomen de restructurare a funcțiilor familiei, a
rolurilor din famili e. Până de curând familia era stratificată ( familia tradițională ), bărbatul era
acela care dicta, lua hotărârile, bărbații primeau mai multe recompense deși femeile erau cele
care munceau pentru familie mai mult decât bărbații . În familia tradițională, relațiile dintre
soți erau relații de putere în care domina bărbatul. În ciuda s chimbărilor din ultimul timp ,
ideologiile profamiliste încă mai promovau familia de tip tradițional și rolul tradițional al
femeii. De aceea putem spune că f amilia reprezintă un concept puternic ideologizat , care
ascunde sistemul fundamental al relațiilor de gen (Popescu, 2009, 113).
Reușita în carieră a femeii complică relațiile de familie de cele mai multe ori. Totuși
aceste lucruri nu rămân astfel, familia trece necontenit prin schimbări. Numeroși sociologi
sunt de părere că familia modernă ar trebui să se caracterizeze prin flexibilitatea structurii de
autoritate și putere care vin din partea bărbatului, acesta fiind m iza unui mariaj reușit ( Băran –
Pescaru, 2003, 19 ).
Familia î n mediul rural pare a avea mai multă importanță ca instituție decât în mediul
urban. Satul a fost tot timpul mai conservator decât orașul, de aceea pare că familia este parte
a conservatorismului rural. Ceremonia nunții are un puternic caracter tradițional , cu etape și

35
ritualuri în funcție de zonă. Păstrarea ritualului este o componentă a prestigiului familiilor
implicate și desfășurarea sărbătorii pro priu – zise este un prilej de etalare a potenței materiale.
Acest lucru cu atât mai mult cu cât cei implica ți: socrii, tineri, nași sunt plecați la muncă în
străinătate și veniți acasă cu acest prilej.
Familia rurală are încă o mare importanță, este o instituție reprezentativă în mediul
rural, parte a comunității, dar dinamică. Familia rurală, prinsă în contex tual modernității se
adaptează permanent la lumea din jur și urmează schimbărilor orașului. Chiar dacă morală
rurală este mai estompată, ea preferă familia cu acte. Această mentalitate este pa rte a
conservatorismului rural ș i asta în ciuda faptului că sunt multe familii concubine în lumea
rurală decât în lumea urbană.
Este important chiar dacă familia nu este legal constituită și ea trăiește în concubinaj.
Este important totuși ca oameni să trăiască normal, fiecare să aibe un partener de viață ș i
eventual copii. Pentru mulți oameni din mediul rural, concubinajul este, deci, în prezent, un
mod de existență, dar, cu acte sau nu, cuplul se consideră a fi căsătoriți. Pentru că dincolo de
orice coordonată care arată schimbarea socială, familia a rămas un reper m ajor în viața
oamenilor.
In afara concubinajului, ca famiie în mediul rural, există si familii monoparentale. De
obicei, părintele singur este mama. Famila monoparentală s -a format în urma unui divort sau
mama a hotărât că vrea un copil, tatăl fiind necun oscut sau un bărbat căsătorit care a avut o
relatie extraconjugală. În mediul rural se întamplă deseori ca o fată să aibe o relație cu un
bărbat căsătorit, acesta să nu divorțeze și ea să crească singur copilul rezultat în urma relației
lor. ? mai este und eva

3.1 Familia și funcțiile ei în mediul rural

Trebu ie să plecăm de la întrebarea: Ce rol are/ mai are familia? Răspunsurile le putem
găsi în cercetările sociologice, în tratate sau pe stradă întrebând oamenii. La întrebarea mea,
pe stardă, oamenii au răspu ns cu uimire și nedumerire la început, neînțelegând despre ceea ce
ar fi vorba. Mi -am dat seama că unii nici nu și -ai pus vreodată problema și uimiți nu au stiut

36
ce să răspundă. Aceștia resimt doar importanța familiei. Cu toții au sau au avut părinți, copi i,
bunici. Aceștia sunt, în mod sigur, importanți pentru ei.
Funcțiile familiei în mediul rural prezintă, în general, aceleași caracteristici ca și la
oraș, cu mențiunea că, în mediul rural, mediu cu o mai mare solidaritate, se mai păstrează
funcțiile tra diționale, pe când la oraș, se observă mai multe schimbări generate de noua
societate postindustrială și informațională. Unele funcții sunt chiar alterate dacă ne gândim la
diferitele forme de familii, la diferitele forme de a concepe copii, dar toate aces tea care se
întâmplă în mediul urban, par a ocoli încă, pentru o vreme, satul. Forme ale familiei există și
în mediul rural, dacă ne gândim la familii monoparentale sau la concubinaj, dar sunt forme
alterate ale familiei sau partenerilor care nu există în lumea rurală și aici ne referim la familii
de lesbiene sau de homosexuali. În general. Aceste forme ocolesc la noi în țară nu numai
lumea rurală, ci și pe cea urbană. Aceste forme de familii există în Occident, cauzele formării
lor fiind multiple.
Princip ala funcție tradițională a familei rurale, este aceea de a prezerva patrimoniul
economic, alegerea maritală fiind realizată pe criteriul profitabilității. Această funcție s -a
estompat în timp datorită schimbărilor din societate. Familia devine modernă, o f amilie greu
de conceptualizat. Transformările aduc dificultăți și diversitate. Dificultățile există și în viața
trăită a familei, nu doar în sfera sociologocului și din perspectiva cercetătorului. Satul are
dificultățile sale proprii, are un confort mai sc ăzut al vieții și este economic mai sărac.
Funcțiile familiei s -au schimbat și ele odată cu vremurile. Ele nu au fost însă niciodată
separate, ci funcțiile familiei s -au condiționat și întrepătruns reciproc asigurând continuitate și
sens vieții de familie .
Funcțiile perene ale familei sunt:
– Funcția de reglare a comportamentului sexual.
– Funcția de reglare a modelelor reproducerii.
– Funcția economică.
– Funcția de socializare.
– Funcția de a asigura climatul socio -afectiv.
– Funcția solidarității conjugale și par entale.

37
– Funcția de îndeplinire a statutului social.
– Funcția de pedagogie educativă și morală.
– Funcția de coeziune.
Funcția biologică sau de reglare a comportament ului sexual presupune un mod sau
tip de comportam ent sexual. Chiar dacă modernitatea a adus cu sine toleranță sexuală, este
încă important fidelitatea partenerilor în familia rurală. Familia rămâne nucleul de bază în
care se îndeplinesc nevoi primare ale individului și nevoia firească de a avea urmași.
Funcția economică este importantă pentru că f amilia trebuie să supraviețuiască și are
nevoie de un buget comun. Acesta permite realizarea unor nevoi și dorințe. În trecut, în
mediul rural, copiii puteau supraviețui prin perpetuarea unor meserii din cadrul familiei.
Resursele economice erau prduse în familie și transmise din generație în generație. Dacă
familia are resurse, celelalte funcții ale familiei se îndeplinesc mai ușor.
Modelele tradiționale s -au diminua t în timp. Familia contemporană este
dezechilibrată, deoarece nu mai există schimbul între generații. Fiecare generație are un mod
propriu de a trăi și de alegere a meseriei. Nu mai există o continuitate economică și accentul
nu se mai pune pe familia extinsă, ci pe cea nucleară. Fiecare membru al familiei își dorește o
prosperitate economică, dar fără un buget comun, familia are de suferit. Bugetul presupune
resurse comune și coordonare parentală a cheltuielilor.
Funcția pedagogică educativă și morală este importantă deoarece familia este
primul agent al socializării cuplului, este prima instit uție care asigură socializarea copilului
pentru că învață copilul cum să relaționeze cu cei din jur.
??M. Bouchard a identificat trei modele educative ale părinților și anume:
– Modelul raționalist.
– Modelul umanist.
– Modelul simbio -sinergetic.
Modelul rațio nalist este un model de educație ierarhic în care părin ții impun copiilor
propriul sis tem de gândire și valori. Modelul umanist este modelul de educație în care

38
părintele este un ghid pentru copii, lăsându -i pe ei să aleagă ce vor face în viață. Modelul
simbio -sinergetic este modelul în care părinții și copii sunt parteneri în educație.
Atunci când funcțiile sunt în dezechilibru, tensiunile generează probleme care sunt
preluate de societate. Un a spect principal al perioadei post moderne este preluarea de că tre
societate a funcțiilor educative ale familiei de către instituții specializate externe familiei. Un
exemplu cel mai bun este școala. Familia rămâne mediul central al copilului, dar școala are
un rol important în formarea lui. Copiii din mediul rural, m erg la școală și educația este
realizată în forma sa instituțio nală. De obicei, pentru a conti nua studiile liceale, ei sunt
nevoiți să meargă la oraș și să facă naveta. Din acest punct de vedere, aceștia sunt
dezavantajați față de colegii lor care nu trebu ie să piardă un timp pe drumuri, iar timpul lor de
învățat este mai redus.
Funcția de coeziune și solidaritate asigurat de familie este importantă. Familia dă
membrilor ei sentimental de siguranță, încredere, ajutor moral, afectiv. Această funcție
depinde de factori interni: afectivitate, sprijin reciproc, respect, încredere, dar și de factori
externi cum ar fi: statutul social, regimul politic, starea materială.
De obicei membrii familiei manifestă sentimente comune, se simt aproape, se simt
datori să se apere și să se sprijine reci proc. Membrii familiei se ascultă reciproc, își dau
sfaturi, colaborează și comunică tot timpul. În general părinții sunt cei care acordă copiilor
sprijin necondiționat, îi ascultă, le dă sfaturi, îi educă, îi ghidează în viață . Familia este pentru
copii un loc în care se simt protejați și în care găsesc ajutor material și moral, un loc sigur.
Aici nu sunt vreodată trădați sau înșelați. Este singurul loc din univers în care termenul acasă
capătă un sens adevărat. A fi acasă va f i întotdeauna la casa părinților, chiar dacă la un
moment dat ei vor avea casa lor. Casa lor va fi acasă pentru copii lor. L a rândul lor, co pii îi
ajută pe părinți la bătrâ nețe. Sunt datori să -i îngrijească, să -i sprijine, să le acorde protecție și
iubire . Toatea acestea pot fi realizate într -o proporție mai mare sau mai mică , în funcție de
felul în care membrii familiei sunt crescuți și educați.
Funcțiile familiei au comportat o dinamică în acord cu vremurile, cu regimul politic.
De exemplu, în timpul reg imului comunist funcția de reproducere era exacerbată și bazată pe
un control riguros.
Modernizarea familiei și în mediul rural a însemnat trecerea de la tradițional la
modern. S -a renunțat în timp la controlul normativ și cultural al comunității. Familia nucleară

39
are o individualitate aparte și viața sa de la public se translatează către privat. Este o familie
care nu mai este strict controlată de stat și care poate avea o viață de sine stătătoare. Statul
este nevoit să -și redefinească funcțiile publice ș i să elaboreze noi politici publice. Individual
este și trebuie să fie în centrul acestor politicilor publice, astfel încât familia este un aspect al
vieții private, dar și o problemă publică a statului.

40
Capitolul IV
Desig nul experimenta l al cercetării

4.1. Cercetarea sociologică – generalități
Cercetarea sociologică reprezintă ob ținerea și prelucrarea informa țiilor obiectiv
verificate, în vederea construirii explicațiilor științifice ale faptelor, fenomenelor, proceselor
sociale.
În cer ectarea soci ologică, de regulă, se operează, o distinc ție între cercetarea teoretică
și cea empirică astfel , cercetarea sociologică empirică presupune observarea directă a
realității, aplicarea unor metode și tehnici specifice de colectare a informa țiilor (ancheta,
experimentul, chestionarul ), de prelucrare a lor (corela ții, teste de semnifica ție statistică ).
Atunci când cercetarea empirică numită și concretă sau de teren, are un caracter preliminar,
explorator sau are o amploare sau o profunzime mai redusă se vorbe ște de investiga ție
sociologică. În câ mpul cercetării empirice intră: ancheta sociologică, sondajul de opinie,
chestionarul, studiul de caz, etc.
În ultimele decenii, în sociolog ie, se folosesc metodele calitative și cantit ative de
cercetare, porn ind de la ipoteza că teoreticul și empiricul se condiționează reciproc . Aceste
studii calitative au fost utilizate de sociologii americani N.K. Denzin, Y.S. Lincoln, A.
Bryman, I. Dey și alții. Aceștia au dezvoltat ideile antipozitivis te ale europenilor di n anii ’ 60
și au lansat o modă calitativistă: problema reflexivității în investigațiile de teren ca demers
gnoseologic, o cercetare epistemică și socio -cultural -politic ca statut al cercetătorului.
În general, cercetarea sociologică urmează, pe teren, de ci mai multe etape și anume:
– documentarea;
– stabilirea scopului ș i a obiectivelor;
– formarea ipotezelor de lucru;
– alegerea ș i precizarea metodelor, mijloacelor subiectelor;
– specificarea condiț iilor în care se va efectua cercetarea;
– stabilirea modalităț ilor de prelucrare și interpretare a datelor ș i validarea (masura
în care concluziile pot fi generalizate).

41
Pentru lucrarea de față am folosit, ca metodă de cercetare empirică, studiul de caz. De
asemenea folosim metoda cercetării calitative.
4.2. Delimit area problemei/obiectului de cercetare
Familia rurală este și un obiect al studiilor interdisciplinare. În cercetare mă voi axa
asupra, căsătoriei în mediul rural, problematică desprinsă prin folosirea studiilor de caz.
Cercetarea a cuprins două aspecte ș i anume: analiza situațiilor specifice familiei rurale și
analiza modului în care comunicarea se realizează.
Tema de cercetare
Căsătoria în mediul rural între tadiție și modernitate.
Operaționalizarea conceptelor de lucru :
Relație parentală , relația dintre partenerii cu copii.
Divorț , desfacerea căsătorii dintr -un motiv/motive. Este procesul prin care relația
conjugală încetează. Codul familiei prevede situațiile care duc la încetarea căsătoriei:
– prin acordul părților.
– atunci când relația este așa de mult v iciată încât raporturile dintre soți nu mai pot
continua.
– la cererea unuia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea
căsătoriei.
4.2.1 Universul cercetării
Cercetarea de față are ca țintă grupul denumit – familia rurală prinsă în con textul
modernizării. Pentru verificarea ipotezelor legate de comunicarea în familia rurală am folosit
cercetări calitative, ancheta pe bază de interviu, legat de studiu de caz și analiza mediului
social românesc.
Premisele cercetării
În cercetarea noastră am pornit de la premisa următoare: căsătoria în mediul rural se
află într -o etapă de tranziție între tradiție și modernitate. Se păstrează încă foarte multe
elemente care țin de tradiție, dar modernitatea a impus schimbări multiple legate de
mentalitatea p rivind căsătoria, de refuzul vechilor prejudecăți. Ritualurile nu mai sunt

42
păstrate, decât într -o proporție foarte mică și numai pentru cei care încă mai fac apel la
tradiție .
Ipoteza cercetării
Plecăm de la ipoteza că familia rurală este un revelator al transformării conjugalității și al
filiației, elocven t pentru redefinirea relației d e rudenie.
Ipoteze generale:
1. Cu cât condiț iile materiale ale cuplului sunt mai limitat e, cu atâ t ei vor fi ,,împinși”
spre a prefera concubinajul;
2. Opinia părinț ilor nu mai influentează decizia copiilor în ceea ce p riveste modul în
care ei aleg să își tră iască povestea de dragoste;
3. Dacă pentru unul dintre parteneri sau pentru amândoi , cariera este foarte importantă,
atunci ei vor amâna permanent căsătoria;
4. Satisfacț ia mari tală este semnificativ redusă de statutul de concubin;
5. Dacă mediul social pune presiune pe cuplu atunci acesta va ceda acceptând căsătoria
chiar dacă nu o face din dorinț a proprie;
6. Alegerea partenerului în mediul rural se realizează pe baza iubirii și mai puțin p e baza
statutului material al pa rtenerului ;
7. Divorțații greu își ma i refac viața chiar dacă doresc;
8. Concubinajul este fr ecvent întâlnit în lumea rurală;
9. Mulți tineri se căsătoresc cu acte după c e apare un copil în familia lor;
10. Unele fete preferă s ă aleagă un partener potent financiar ;
11. Femeile sunt cele care divorțează, de regulă, neputând să rezolve altfel problemele din
familie, deși nu doresc, de fapt, divorțul ;
12. Bărbații preferă, de regulă, forme alternative la căsătorie, femeile acceptă de nevoi e
astfel de relații.
Scopul cercetării : urmăresc să ilustrez modul în care familia ruală se adaptează la realitățile
noi sociale, precum și problematica concubinajului și modalitatea de reușită a acestui tip de
familie în societate.

43
Obiectivul principal :
Ce este mai important pentru tinerii din mediul rural astăzi: căsătoria sau construirea unei
cariere?
Obiective secundare:
Identificarea factorilor care -i determină pe tineri să amâne căsătoria.
Determinarea importanței resurselor materiale în realizare a căsătoriei.
Determinarea factorilor care le determină pe fete să caute parteneri realizați.
Obiective generale reflectate în structura rea tematic ă – se are în vedere raportul
modern/tradițional în cercetare a familiilor, de aceea urmăresc :
1. să arăt că schi mbările care au avut loc în societate și care au avut drept rezultat
emanciparea femeii, este o cauză a numărului tot mai mare de familii monoparentale.
2. să evidențiez frecvența concubinajului temporar în lumea rurală la tineri.
3. să arăt faptul că multe fami lii coabitează pentru totdeauna, fără a legaliza familia.
4. să arăt că și divorțul este o cauză importantă a frecvenței tot mai mare în mediul rural .
5. să ilustr faptul că alegerea unei fete pentru a se mărita dep inde și de statutul material
al băiatului sau d e faptul că el muncește în afara țării.

Investigația
– Am identificat un număr de familii pe care dorim să le cercetăm ca surse de
eșantionare.
– Am a les mai multe tipuri de familii în funcție de: stil de viață: divorțată/ divorțat,
necăsătorită/ necăsătorit , concubină/concubin, de calitatea locuirii: casă proprie/
apartament, casă /apartament în chirie: întreaga casă închiriată, în funcție de ven ituri
și stare materială: mama/ tata lucrează, venituri modeste/ veniturii medii, venituri peste
medi e, în funcție d e studii: medii/ superioare.
– Reprezentați pe categorii de vârstă, mai tineri, maturi.

44
Metodologia cercetării :
Obse rvarea, interviul, comunicarea, conv orbirea, metoda bibliografică, metoda
psihometrică, anamneza, narațiunea. Surse: perso ana în cauză, pri eteni, apropiaț i, rude,
vecini. Pentru realizarea cercetării, am identificat subiecții și șase familii, pe care le -am supus
observației.
Strategiile utilizate în cercetare sunt:
– Strategia cercetarii genetice – presupune studierea genezei și evoluției feno menelor
psihice ș i a comp ortamentelor într -un dublu plan -filogenetic ș i ontogenetic;
– Strategia cercetă rii comparate – surprinde, cu precădere, deosebirile calitative
existente între diferite etape evolutive ale psihicului, prin compararea psihicului
uman c u cel animal, al adultului cu al copilului .
Pentru a realiza evaluarea inițială și obținerea unor date generale am măsurat calitatea
locuirii, nivelul de educație, stilul de viață, obiceiurile.
Instrumente de cercetare
Deoarece cercetrarea este calitativă am fo losit instrumente calitative care pot surprinde
dimensiunile familiei rurale și comunicarea în această realitate.
Tehnica și instrumente de cercetare
– Ancheta prin interviu care s -a adresat părinților care își cresc copiii.
– Analiza de conținut – monitorizarea comunicării în familie.
4.2.2 Eșantionul cercetării
Am ales spre cercetare un număr de șase familii provenite din m ediul rural. Am încercat
să am diversitate: familii cu acte, familii concubine, divorțați, familii monoparentale, venit
modest/ mediu, casă personală/cu părinții/chirie, vârste tinere/mature . Metoda folosită este
studiul de caz, dar familiile cercetate au fost supuse interviului.
Cercetarea și identificarea subie cților s -a realizat pe teren.
Un prim caz este cel al Carinei care d ezamăgită fiind în dragoste a hotărât să aibe un copil
pe care să -l crească s ingură. Aceasta a pus bazele unei familii monoparentale. A reușit în

45
carieră și un copil i -a adus și satifacția personală. Î ncă locuiește cu părinții săi și nu exclude
căsătoria d acă va întâlni un bărbat potrivit.
Un alt doilea caz este cel al Laurei care este divorțată. Are doi copii: Marius de 8 ani și
Carla de 4 ani. Fostul soțul avea o situație materială bună, un job bine plătit și acest lucru a
cântărit mult în alegerea sa. Ea avea un job prost plătit și nu avea un orizo nt profesional și
dorea siguranță. O înspăimânta faptul că va rămâne fără siguranță și protecție. Cât a fost
căsătorită a locuit c u chirie. Fostul își iubește cop ii, dar a înșelat -o și ea l-a pus în situația de a
alege. A crezut că nu -și va părăsi familia, dar acesta a ales să rămână cu cealaltă femeie. De
aceea a div orțat și își crește singură cop ii.
Un alt treilea caz este al cupl ului Ion și Corina, concubini. Locuiesc î mpreună de 10 ani,
au doi copii: Adina de 7 ani și Andrei de 2 ani. Ambii au joburi la oraș, fac naveta cu mașina
lor. S -au iubit de la început, de aceea actele nu au contat și le este bine așa cum sunt, copiii
sunt bine crescuți și beneficiază de atenția părinților.
Al patrulea caz este cel al cuplului George și Maria care au plecat în Franța. S -au
cunoscut în urmă cu 6 ani, au un copil de 4 ani. La început au trăit în concubinaj, dar pe ntru
că Ana a rămas însărcinată a u hotărât să -și legalizeze relația. Vin acasă în concediu, iar în
Franța au contractat o locuință prin credit bancar, iar în satul lor au o casă în construcție.
Al cinci lea caz este cel al cuplului concubin Călin și Anca pro vin din alte familii. Ambii
sunt divorțați, au în spate un trecut nu prea frumos, de aceea ei nu mai doreau să se
recăsătorească. Vor să aibe și copii, dar acum au probleme financiare, nu au o casă a lor și
locuiesc cu chirie.
Ultimul caz este cel al cuplului Petre și M ădălina care provenind din familii modeste au
hotărât să plece în Italia. L a început au trăit împr eună ca ș i concubini, dar scopul lor era să se
căsătorescă și să devină o familie adevărată . De aceea mai întâi au vrut să strângă bani pentru
a putea să facă nunta. Aceasta s -a și realizat. Ei au acum și o casă în construcție în satul
Mădălinei. Pentru că acum s-au stabilit cât de cât au hotărât să facă un copil , formând astfel o
familie completă.

46
4.3. Concluziile cercetării
Studiile de caz au arătat că este important climatul de familie este importantă iu birea
oricând în orice situație cercetarea a dovedit că iubirea este principalul motor al căsătoriei și
al formării familiei în mediul rural.
De asemenea, am putut concluziona că familiile rurale, cu acte de stare civilă sau nu
(familii concubine) s -au adaptat vremurilor și s-au schimbat în raport cu a cestea. În mediul
rural familiile concubine nu mai sunt prost privite sau criticate, la fel și fam iliile
monoparentale. De asemenea, familiile din mediul rural folosesc tehnica modernă, călătoresc
sau mun cesc în străinătate, au o stare materială mai bună, un confort de viață ridicat.
Mentalitatea s -a schimbat și ceea ce era în trecut categorisită ca pr ejudecată, acum nu mai
există. Femeile au un job , vor să își construiască o carieră și doresc să realizeze acest lucru
mai întâi și apoi să -și formeze o familie. Familiile rurale sunt cuprinse în mijlocul
tehnologiilor modern e și acest lucru le -a ușurat v iața și le -a schimbat modul de a privi lumea.
Au internet, rețea Tv, au electrocasnice moderne, mașină, petrec concedii în țară sau în
străinătate. De asemenea , casele lor sunt comode, funcționale, construite cu materiale de
construcții noi sau reparate. E i vor să trăiască într -un ambient confortabil, să nu mai
muncească fizic atât de mult precum generațiile de dinaintea lor. Fo arte puțini mai fac munci
specific e mediului rural.
Foarte mulți sunt plecați la muncă în Occident și o parte dintre ei s -au stabili acolo,
dar sunt încă legați de acasă . De aceea cu banii câștigați încearcă să -și construiască și o casă
la ei în sat sau comună. Conform cercetării s -a verificat: familiile din mediul rural s -au
adaptat vremurilor și schimbărilor.
Fiecare cuplu în mediu rural se constituie ca urmare a iubirii și mai puțin dintr -un
calcul material și pentru siguranță materială. Am identificat însă și femei care s -au căsătorit
dintr -un calcul care reflectă siguranța ma terială ș i au ales un soț care să dețină putere
financia ră. De pildă am identificat și femei care au ales un soț care să muncească în afara țării
și care poate avea un orizont material în timp sau care poate să -și aducă viitoa rea familie în
țara primitoare. Dar și aici, în unele cazuri a fost prezentă afinitate a și compatibilitatea
sentimentală. În alegerea familiilor cercetate am ținut cont de ipoteze.
Ipoteze le s-au confirmat în marea majoritate a cazurilor. Concubinajul este mai des
întâlnit în mediul rural în cazul familiilor mature. În cazul tinerilor, co ncubinajul e ste

47
temporar, din rațiuni de ord in practic. Bărbații prefer alternative la căsăto rie din comoditate și
pentru un ii datorită lipsei de răspundere care complică o relație liberă. Unele fete preferă să
aleagă un partener cu posibilități material e, dar și î n acest caz este prezentă iubirea. Părinții se
amestecă tot mai puțin sau deloc în aleg erea partenerului de viață a copiilor lor.
Ipoteza conform căreia satifacția maritală este semnificativ redusă de statutul de
concubin, nu și -a dovedit valabili tatea deoarece cocubinii intervievați se simt la fel de
împliniți ca și un cuplu căsătorit cu acte.
De asemenea , părinții tinerilor nu mai pot decide asupra alegerii partenerilor de viață.
Alegerea este a tinerilor și de regulă ei doresc să trăiască împreu nă și nu cu părinții chiar dacă
nu au mijloace și o casă a lor. Tinerii trăiesc în chirie, vor să se descurce singuri. Tinerii
plecați în afara țării, la muncă, cel puțin pentru început, stau în chirie și apoi în funcție de
reușita lor, vor o casă în prop rietate, dar cu rate la bancă. Ș i acest lucru, chiar dacă tânara a
ales să se mărite cu un băiat care muncește în afară și a primat acest lucru și apoi, pe planul
doi, iubirea.
De asemenea, ca urmare a emancipării femeii, unele dintre ele preferă să formeze o
familie monoparentală deoarece, după trasarea unei cariere de succes, ele vor și împlinirea
familială prin a avea și a crește un copil. Ele decid să -l crească singure deoarece nu vor
complicațiile și contradicțiile cu un soț, vor libertate, liniște. De asemenea , ele se simt
dezamăgite în a avea un soț inferior profesional și cultural și prefer ă singurătatea.
Orice tip de familie din mediul rural sau provenită din mediul rural folosește noile
tehnologii, atât în viața profesională, socială sau familială. Este chiar de neconceput o viață
fără tehnica modernă, de aceea aceste familii seamănă cu familiile din mediul urban, dar și cu
orice familie din lumea întreagă.
Divorțurile din mediul rural sunt în creșt ere față de perioada anterioară. Dacă decizia
unui divorț se lua destul de greu în trecutul , recent datorită unor cauze multiple și departe de
sentimenul iubirii, în prezent se constată că această decizie se ia mult mai ușor și a fi divorțat
nu mai reprezintă un stigmat (mai ales pentru femei cum exista în trecut). Un efect al
divorțului este și creșterea numă rului familiilor monoparentale. De asemenea
monoparentalitatea este mult crescută față de perioada anterioară în mediul rural.
Familiile monoparentale nu se formează numai în urma unui divorț sau deces al unuia
dintre membrii cu plului, ci formarea acesteia se datorează și deciziei unei femei, de regulă, de

48
a avea copii fără a trăi cu un partener de viață. Acest lucru implică multă responsabilitate,
curaj și sacrificii. Ceea ce este îmbucurător este fapt ul că nici în mediul rural, o femeie cu
copil sau copii din flori nu mai este privită negativ. În acest caz, familia în cauză se poate
dezvola normal și fără multe traume. Oricum părintele singur face un efort deosebit în a
asigura familiei sale suportul m aterial și moral necesar, în a educa și crește eficient copii.
O familie monoparentală poate fi formată și în jurul unui bărbat. Acesta ajunge în
această situație în urma decesului soției sau prin părăsirea de către soție a familiei. Există și o
altă vari anta și anume aceea de a adopta copii (dar si ad opția i se acceptă foarte greu) .
Sugestii și Recomandări. Pentru fiecare dintre cazurile identificate recoma ndă o mai
bună înțelegere între membrii famili ei, mai multă deschidere, afectivitatea să fie dovedi tă prin
fapte și gesturi mai ales pentru copii.
Sursele de informare sunt: membrii familiei, rudele apropiate, vecini și pentru
familiile plecate din țară, părinții acestora.
În final putem vorbi și de o limită a cercetării. Datorită ti mpului limitat afec tat
cercetării pe teren nu am putut descrie problem e reale și concrete ale cuplului sau anumite
problem e legate de căsătorie în mediul rural.

49
Capitolul V
Evaluarea finală

Scopul cercetării este acela de a identifica motivele care -i determină pe tineri să
aleagă mariajul, formele de convieț uire, fie că este vorba despre mediul rural sau urban, dar
cu precădere ne referim la mediul rural. Se observă și în mediul rural creșterea vârstei de
căsătorie. Foarte puțini tineri se mai căsătoresc la vârste fragede, adolescentine. Tinerii sunt
mai maturi și aleg ca acest moment al căsătoriei să se realizeze atunci când au maturitatea
necesară pentru a putea susține o viață de familie, când au resurse material e sau o carieră care
să le permit ă să aspire și la viața de familie.
Scopul mariajului, sub multiplele lui forme este acela de a realiza o familie împlinită,
stabilă și funcțională, capabilă să reprezinte un model pentru copii. Copiii, chiar dacă se cred
mai emancipați decât proprii lor părinți, au tendi nța de a perpetua modelul părintesc. De
aceea este important ca modelul părint esc să fie unul pozitiv. I. Apostu ( Apostu, 2013, 78)
este de părere că cea mai importantă trăsătură a unei familii este funcționalitatea sa. O familie
sănătoasă presupune funcți onalitate, dar și capacitatea de a dezvolta relații stabile atât în
interiorul ei cât și în mediul exterior. În acest context, valorile sociale pe care le transmite o
familie descendenților săi, suportul moral și socializator oferit de mediul familial este esential
pentru generațiile viitoare. Ca mediu de educație, familia este prima instanță de educație, de
trasmitere a valorilor culturale și în același timp, de integritate socială .
Motivul pentru care tinerii nu se mai căsătoresc atat de repede și la o vâ rstă atât de
fragedă ca în trecutul r ecent este pentru că preferă să amâne momentul căsătoriei până când
se vor convinge ca acela este partenerul care le poate sta a lături pentru toată viata. Ei pot
amână căsătoria fie până câ nd vor putea dobâ ndi o stabili tate materială. De asemenea, pot
amâna căsătoria până vor dobândi un loc stabil unde să locuiască, știindu -se faptul că din
considerente mat eriale apar numeroase probleme în cu plu. Sau amână căsătoria până câ nd își
vor permite să organizeze o nuntă aș a cum și-o doresc ei și nu părinții lor . În ultima vreme,
căsătoria este amânată pâ nă câ nd studiile sunt terminate și își croiesc o carieră străluc itoare.
Ipotezele cercetării în marea lor majoritate și-au dovedit validitatea, mai puț in cea
referitoare la presi unea mediului social: ,,Dacă mediul social pune presiune pe cuplu atunci

50
acesta va ced a acceptând căsă toria chiar dacă nu o face din dori nță proprie” , care s -a dovedit
falsă. De as emenea și ipoteza conform căreia satifacția maritală este diminuată de statu tul de
concubin care iarăși nu s -a confirmat. Se pare ca mediul social nu mai este atât de important
atunci câ nd v ine vorba de deciziile cuplului. Presiunea me diului asupra tinerilor aflați în
relații ce se preconizează a fi finalizate prin căsătorie ori n u există ori nu se vede pentru că
tinerilor nu le pasă și aleg singuri cum să trăiască și care sunt momentele cele mai potriv ite
pentru a face anumiț i pași în viaț a lor.
Dacă în trecut părinț ii aveau o putere absolută asupra copilului său și a partenerulu i
lui acum aceștia nu mai reprezintă un factor de decizie . Tinerii aleg după propria dorintă .
Atunci când hotără sc să trăiască împreună, deși ar exista posibilitatea să locuiască (alaturi de
partener), cu unii dintre părinți în aceeași casă, ei preferă s ă locuiască fie cu chirie sau prin
cămine . Hotărăsc astfel pentru că fie vor să se descurce singuri , fie pentru că nu vor să existe
vreo influență din afară relativ la viața lor. Și în acest caz se preferă varianta ,, nu stă m nici l a
părinț ii mei, dar nici la ai tă i”.
Din cercetare s -a evidenț iat, de asemen ea, importanța acordată instituț iei căsătoriei.
Tinerii încă pun preț pe această valoare î n ciuda apare nței lor "sete de libertate" și căsătoria
încă este privită ca ideal și realizare supremă și acest lu cru s -a observat îndeosebi la tinerii
proveniți din mediul rural. Se dovedeste prin această cercetare încă o dată câ te implica ții are
dragostea și mai ales câte implicaț ii are ală turarea a dou ă persoane atât de diferite din punct ul
de vedere al educației, cât și al concepțiilor, aspirațiilor ori mediului social. Dragostea este
frumoasă fără doar ș i poate, cea mai frumoasă relație socială, îns ă presupune și vointă ,
perseverenț ă, altruism, indulgentă ș i multe altele, de la caz la caz.
Uniunea liberă , cu toat e că a existat dintotdeauna, abia de curând a început să fie
acceptată la nivel social. C omunitatea a devenit mult mai permisivă , comparativ cu societăț ile
tradiț ionale . Comparativ cu celelalte forme de fami lii restructurate, uniunea liberă se bucură
de ce a mai mare indulgentă fiind acceptată în principiu datorită ideii că ea precede căsătoria.
Atunci câ nd apare ide ea de "model de viață " deja comunitatea devine sceptică asupra
motivului care î i poate impiedica pe mem brii unui cuplu care se comportă ca o fam ilie să
oficializeze relaț ia.
Recomandări : Cuplul să fie mai deschis, să manifeste mai multă înțelegere, toleranță,
să ofere mai mult sprijin reciproc. Pentru cei divorțați le recomand să evite singurătatea, să
iasă în lume, să cunoască câți mai mulți oame ni noi, să fie mai activi.

51
Anexe

Studii de caz
Studiu de caz 1
Numele și prenumele : Laura
Vârsta : 39
Nivelul de pregătire : studii superioare
Mediul de proveniență : rural
Statutul marital : necăsătorită
Situația familială : familie monoparentală
Locuința : cu părinții
Clim atul familial : Laura a visat să devină un om învățat, importa nt. De aceea a învățat bine
la școală și a urmat o Facultatate de Litere. A devenit profesor universitar și traducător. Nu s –
a desprins de mediul rural pen tru că îi place mai mult la țară, este verdeață, liniște, aer curat,
oameni mai direcți. Face neveta spre serviciu, iar ca traducător lucrează de acasă. Locuiește
cu părinții pentru că i se pare mai confortabil, în siguranță și dorește să se bucure de
comp ania lor cât mai mult posibil. A fost deseori dezamăgită în relație cu sexul opus de aceea
a decis să aibe un copil pe care să -l crească singură. A avut dispute cu părinții care s -au opus
îndârjit, dar a procedat cum și -a dorit. Are deci o fetiță de cinci ani care este acum și sufletul
părinților ei. Are o relație foarte bună cu fetița, bazată pe comuni care, înțelegere și încredere.
Încearcă să încurajeze fetița să se joace pe afară cu alți copii și să stea mai puțin în casă la Tv.
la desene animate.
Ajutor ul părinților este important. La un moment dat este posibil să se mărite, dar
deocamdată îi este bine. Din punct de vedere material, se descurcă, de aceea se simte
satisfăcută. Î ncearcă să se gândească la viitorul fetiței și la ceea ce îi va putea oferi în afară de
suportul moral.

52
Studiu de caz 2
Numele și prenumele : Ana
Vârsta : 36
Nivelul de pregătire : studii medii
Mediul de proveniență : rural
Statutul marital : divorțată
Situația familială : familie monoparentală
Locuinț ă: cu părinții
Climatul familial : Ana a fost căsătorită 10 ani și are d oi copii: Marius de 8 ani și C arla de 4
ani. Soțul său avea o situație materială bună, un job bine plătit și acest lucru a cântărit mult în
alegerea sa. Ea avea un job prost plătit și nu avea un orizint profesional și do rea siguranță. O
înspăimânta o viață în lipsuri și fără siguranță și protecție. Cât a fost căsătorită a locuit cu
chirie, aveau joburi amândoi. Soțul iubește copiii, dar a înșelat -o și ea și -a pus soțul în situația
de a alege. A crezut că nu -și va părăsi f amilia, dar acesta a ales să rămână cu cealaltă femeie.
Plătește pensia alimentară copiilor, are grijă de ei, le oferă o educație în timpul cât copiii stau
la el. Ana nu are încă un serviciu stabil, doar part -time, ca să poată sta cu copiii. Cu ceea ce
oferă tatăl copiilor, se descurcă, dar este conștinentă că nu pentru mult timp. O ajută și
părinții ei cu bani și cu creșterea copiilor , ceea ce este bine pentru ea. Î ncearcă să discute
deschis cu copiii, să comunice ca aceștia să îi spună tot c eea ce -i frămâ ntă sau visează. Ț ine
legătura cu școala pentru că vrea ca copiii ei să învețe bine și să reușească în viață. Poate că la
un moment dat se va mărita, dar având doi copii este mai greu. În plus nu mai are încredere în
bărbați și în capacitatea lor de a aleg e o femeie pentru tot restul vieții.
Studiu de caz 3
Numele și prenumele : Ion și Corina P
Vârsta : 39, respectiv 35.
Nivelul de pregătire : studii medii
Mediul de proveniență : rural

53
Statutul marital : concubinaj
Situația familială
Locuința : locuiesc în casa proprietate personală a lui Ion.
Climatul familial : Ion și Corina locuiesc î mpreună de 10 ani, au doi copii : Adina de 7 ani și
Andrei de 2 ani. Ambii au joburi la oraș, fac naveta cu mașina lor. S -au iubit de la început, de
aceea actele nu au contat. Poat e își vor oficia relația, dar lor le este bine și așa. La început au
fost presați de familiile lor să se căsătorească, dar acum nu mai au această presiune. Ion a mai
fost căsătorit, cu acte și s -a despărțit, de aceea știe că nu actele sunt importante, ci c eea ce au
în inimile lor. Copiii sunt pe numele lui, de aceea la școală ei nu au sau nu vor avea de
suferit. Comunitatea i -a acceptat așa și sun t considerați un cuplu reușit. Ș i ei se consideră un
cuplu, țin unii la alții, copiii sunt fericiți și cresc arm onios alături de părinți. Corina dorește
totuși oficierea relației la un moment dat și uneori discută cu soțul acest aspect.
Locuind în mediul rural, copiii nu au acces la ceea ce orașul oferă, dar sunt încă prea
mici pentru a tânji la viața de oraș. Pări nții preferă să locuiască la țară deoarece este mai
multă liniște, siguranță, stabilitate. Mai multă verdeață și aer curat. Acasă la ei pot să -și
creeze un co nfort aproape de cel de la oraș : mașină de spălat automată, rețea Tv., automobil
personal. Au inte rnet și conexiunea cu întreaga lume există și aici. Copiii se joacă în aer liber
și nu stau foarte mult timp pe calculator sau telefon pe jocuri. Ei se plimbă cu părinții deseori
prin comună și la sfârșit de săptămână ies deseori la plimbări prin alte locu ri.
Studiu de caz 4
Numele și prenumele : George și Maria
Vârsta : 30, respectiv 28.
Nivelul de pregătire : studii medii
Mediul de proveniență : rural
Statutul marital : familie cu acte
Situația familială : familie care locuiește în Franța
Locuința : cu părinții în țară

54
Climatul familial : George și Maria s-au cunoscut în urmă cu 6 ani. George tocmai se
întorsese din Franța în concediu. Ana de abia terminase liceul și nu știa ce să facă. Nu dorea
să urmeze o facultate, deorece drumul școlilor era lung și la noi în țară nu existau perspective
prea mari pentru cei cu studii, de acee a a hotărât să nu mai investescă în școală . Era o fa tă
cuminte, dar care a gândit c ă reușita facilă în viață era aceea de a se căsători cu un băiat care
să aibe perspective sau situație ma terială. George a plăcut -o din prima, iar Ana s -a gândit că
ar fi partenerul perfect ținând cont de preferințele ei. I -a plăcut de George, dar nu era, pentru
ea, dragoste la prima vede re. Au ținută legătura o vreme, timp în care și Ana s -a dus în
Franța, i ar George îi trimitea bani ca să se poată întreține. După care Ana a rămas definitiv în
Franța și locuiau împreună. Deci la început statutul lor a fost de concubini. S -au înțeles destul
de bine și au considerat că le este bine împreună. Ana a rămas însărci nată, de aceea, ei au
plăniut ca, odată cu nunta să facă și botezul. Aceste ceremon ii urmau să aibe loc în țară, din
comuna din care făceau parte, urmând tradițiile lor. Aceste lucruri s -au și întâmplat și copilul
lor acum de 4 ani, crește frumos și armoni os. Între timp ei au strâns bani și au început să
construiască în România o casă, după ce au cumpărat teren. Și în Franț a au contractat un
împrumut și -au luat casă. Le este bine și au perspective bune în viață. Copilul lor o să urmeze
școala în Franța. Nu au avut probleme cu adaptarea în Franța și între timp au învățat limba
franceză.
Studiu de caz 5
Numele și prenumele : Călin și Anca
Vârsta : 34, 39
Nivelul de pregătire : studii medii (Călin) și superioare (Anca)
Mediul de proveniență : rural
Statutul marital :
Situația familială : familie concubină
Locuința : cu chirie
Climatul familial : Călin și Anca pro vin din alte familii. Ambii sunt divorțați, au în spate un
trecut nu prea frumos, de aceea ei nu m ai doreau să se recăsătorească. Trăiesc împ reună și
dacă nu se vor mai în țelege, fiecare o va lua pe drumuri diferite. Nu au copii, dar pe viitor își

55
doreau acest lucru. În momentul de față Anca este însărcinată. De aceea, Călin s -a simt
obligat și i -a propus Ancăi să-și oficializeze relația . Deocamdată , acest lucr u nu s -a
concretizat . Călin este angajat, are studii medii, ceea ce nu o deranjează pe Anca care
lucrează ca jurist, având deci studii superioare. Se înțeleg bine, stau cu chirie deocamdată în
comuna lor, dar pe viitor vor o casă proprie. Se înțeleg bine ș i cu părinții, nu au avut
conflicte. Sunt de părere că n u câșt igă foarte mult și se gândesc să își găsească alte joburi,
poate și într -un domeniu necunoscut pentru ei . Ca în orice cuplu, există și discuții între ei, dar
nu atât de grave încât să nu se poat ă găsii soluții pentru ele . George este cam gelos, iar Anca
are mania controlului, fără a fi exagerată. Nu vor să părăsească mediul rural și consideră că și
aici au parte de confort. Mai ales că la țară este mai ieftină o casă și deci o pot avea mai ușor
și cu costuri mai mici. Televiziuea și internetul îi poartă și pe ei prin lumea întreagă. Pot visa
deci la locuri frumoase din lumea întreagă. Deseori au plecat în concedii în afară, tocmai
pentru a vedea și altă lume și alte locuri. Nu se duc ca alții în G recia, Bulgaria sau Turcia. Ei
preferă Occidentul, locurile încărcate de istorie și cultură. Au întâlnit români pretutindeni și
au observat că sunt mai deschiși și mai destinși. Nu mai sunt așa de stresați ca în țară și î și
permit o viață mai bună.

Studiu de caz 6
Numele și prenumele : Petre și Madălina
Vârsta : 26, 24
Nivelul de pregătire : studii medii
Mediul de proveniență : rural, dar locuiesc și muncesc în Italia
Statutul marital :
Situația familială : familie cu acte
Locuința: – casă în construcție
Climat ul familial : Petre și M ădălina provin din familii modeste cu lucuința în mediul rura l.
S-au cunoscut la l iceu, el era clasa a XII, iar ea clasa a X -a. Era o dragoste adolescentină, dar
care a ținut și a rezistat în tot această perioadă din liceu. Poate pentru că își dorea să formeze
mai repede o familie a fost motivul pentru Petre de a munci după liceu și de a nu continua să

56
facă studiile superioare, urmarea unei facultăți . Pentru a fi independent și pentru a avea
proprii lui bani de buzunar, Petre muncea d eja cu o echipă de băieți în construcții și cu toț ii
au hotărât să meargă în Italia unde aveau o lucrare. Înainte de a pleca a termina t liceul și a
luat bacalaureatul . Mădălina nu l-a urm at pentru că și-a dori t să termine și ea liceul. Au ținut
legătura tot timpul și Petre venea ori de câte ori putea în țară. Așa au trecut doi ani. Petre a
avut de lucru, dar a avut și perioade mai grele, când echipa nu mai avea lucrări. S -au mutat
dintr -o regiune în alta și apoi tot mai aproape de Roma. Au fost angajați de un dezvoltato r
care căuta muncitori serioși și așa au căpătat stabil itate. Atunci când sunt acasă locuiesc la
părinții Mădălinei. Le place acolo, este liniște, oameni direcți care se cunosc între ei. E ste
siguranță și pot avea confortul de la oraș.
După trei ani de concubinaj au hotărât să facă nunta. Oricum acesta a fost planul de la
început, să fie o familie normală. Dar au folosit acest timp pentru a strânge bani de nuntă
pentru a nu -i pune pe părinți la cheltuiel i. Nunta a avut loc vara trecută și le -a și răm as ce va
bani pe care i -au inves ti într-un teren pentru casă.
La ei în sat au î nceput să -și construiască casa, aproape de cea a părinților Mădălinei.
În Italia au hotăr ât să se împrumute la bancă pen tru a-și cumpăra o casă , deoarece au
considerat că plata chiriei ar fi echivalentă c u rata la bancă . Pentru că tot t impul au dorit să
aibe un copil , acum când sunt realizați au hotărât să păstreze copilul pe care Mădălin a îl
așteptă. Ei afirmă că p ot fi considerați de modă veche . Ei tot ce își doresc este să fie o familie
fericită care să fie împreună pentru tot restul vieții lor.