Casatoria Divino Umana, Metafora Fundamentala a Iubirii Lui Dumnezeudoc

=== Casatoria divino-umana, metafora fundamentala a iubirii lui Dumnezeu ===

Introducere

„Caci barbatul (sotul) tau este Facatorul tau, si numele Lui: Domnul Savaot si Rascumparatorul tau este Sfantul lui Israel” (Isaia 54, 5). Asa graieste Dumnezeu prin vocea profetului Isaia, anuntand ca relatia Sa cu oamenii nu este strict una Creator-creatura, ci se descopera pe Sine a fi implicat intr-o relatie profunda cu poporul Sau, o relatie de casatorie, care are la baza iubirea reciproca. Din cele prezentate in lucrarea de cercetare, se va observa ca iubirea „nebuna” a lui Dumnezeu nu a fost intotdeauna rasplatita pe masura, dar a fost intotdeauna capabila sa rabde abaterile poporului iubit, in speranta ca acesta din urma va recunoaste identitatea adevaratului sau sot si se va intoarce la El.

Motivatia temei, importanta si actualitatea ei

Ceea ce ne-a determinat sa alegem aceasta tema pentru a fi abordata ca lucrare de doctorat, a fost insusi subiectul pe care il trateaza: metafora casatoriei lui Dumnezeu cu omul. Teologia si cultul Bisericii noastre sunt strabatute ca un fir rosu de aspiratia unirii omului cu Dumnezeu in diferite moduri si la diferite stadii, insa conform marturiei biblice, unirea cu Dumnezeu se face dupa modelul familial, ca urmare a unei casatorii reale intre Dumnezeu, Care se coboara pana la neamul omenesc, il restaureaza din starea decazuta in care se afla (in acest caz, imaginea folosita de profeti este una foarte sugestiva: femeia desfranata, care isi stricase curatia fizica si sufleteasca in multe moduri, este adusa in stare de feciorie, pura, imaculata, perfect capabila sa fie o sotie potrivita pentru Mirele divin) si il pregateste pentru unirea cu El prin casatorie. Aceasta imagine este sugestiva in a ilustra dorinta si efortul pe care Dumnezeu il face pentru ca omul sa poata accede in intimitatea Sa si sa se bucure de darurile Sale nemasurate. De aceea, starea neprihanita de logodnica a lui Dumnezeu este un foarte important reper in viata duhovniceasca a omului care cauta sa patrunda in intunericul de nepatruns al Mirelui ceresc si de aici reiese deosebita importanta pe care o are tratarea acestei teme teologice in viata Bisericii.

Un al doilea motiv, pe langa fascinatia si importanta temei in sine, a fost noutatea acesteia, neabordata inca la un nivel detaliat in literatura teologica romaneasca, pana in momentul de fata, fapt care a constituit si o provocare. Nici literatura teologica din strainatate nu detine o abordare completa a temei, fiind deficitara sau poate dezinteresata mai ales in demersul de ancorare in traditia patristica crestina, care a interpretat aceasta metafora in directa legatura cu relatia dintre Hristos si Biserica, si in cel de aplicare a mesajului biblic in viata crestinului, cunoscut fiind faptul ca teologia occidentala, influentata de gandirea scolastica a Evului Mediu, a pus mai mult accent pe cercetarea stiintifica a textului sacru (aceasta orientare nu poate fi considerata una eminamente negativa, caci multe dintre descoperirile criticii biblice sunt de o mare utilitate in intelegerea textului scripturistic), insa a pierdut din vedere de multe ori tocmai duhul si mesajul textului.

Actualitatea metaforei casatoriei lui Dumnezeu cu omul este legata direct de nivelul de actualitate si importanta, atat din punct de vedere academic, cat si practic, a finalitatii sale: unirea omului cu Dumnezeu.

Nivelul de cercetare al temei

In momentul de fata, nu exista vreo cercetare dedicata exclusiv acestei teme in literatura romaneasca de specialitate. Cu cateva exceptii, literatura romaneasca pe care am folosit-o are in vedere elemente ce tin de cadrul larg in care a fost abordata tema, elemente incluse in primul capitol din cercetare, referitoare la metafora, casatorie biblica, legamant sinaitic etc.

Dupa cum mentionam, exista si cateva exceptii. In primul rand, mentionam pe cel care practic a fost deschizator de drumuri in cercetarea biblica romaneasca despre metafora „hierogamiei dintre Israel si Dumnezeu”, Pr. Prof. Ioan Chirila, cu lucrarea Cartea Profetului Osea (Editura Limes, Cluj, 1999). Intocmita ca lucrare de doctorat, cartea prezinta un amplu comentariu asupra cartii profetice, insotit si de un capitol de teologie al acesteia. Asa cum explica autorul, pentru intelegerea mesajului profetic nu este suficienta centrarea atentiei pe tema mariajului, remarcata si la Sfantul Grigore de Nissa, ci pe finalitatea ei: „unitatea trupului constituit prin Taina Casatoriei instituita in Eden”.

A doua exceptie este tot un comentariu la cartea Profetului Osea, intocmit de Pr. Eugen Pentiuc: Cartea Profetului Osea. Introducere, traducere si comentariu, Ed. Albatros, Bucuresti, 2001. Volumul prezinta traducerea si comentariul cartii profetice, realizand ample analize asupra textului, un accent deosebit fiind pus pe casatoria dintre profet si femeia desfranata, ca imagine a casatoriei dintre Dumnezeu si Israel. De asemenea, bogata bibliografie anexata a fost de un real folos in cercetarea subiectului.

In ceea ce priveste abordarea temei in literatura teologica din strainatate, in prezent, exista o discrepanta intre doua directii opuse, care s-au conturat in secolul al XX-lea: abordarea traditionala si cea feminista. Exegeza feminista sustine ca limbajul biblic in legatura cu metafora maritala intareste stereotipurile negative legate de femei si sexualitatea feminina si trece cu vederea violenta fizica masculina si manifesta o aspra critica a textului biblic. Abordarea traditionala din secolul al XX-lea, care s-a conturat pana la aparitia miscarii feministe de exegeza in anii '80, s-a lovit de dificultatea textului osean si, concentrandu-se pe anumite aspecte ce tin de anumite contexte ale relatarii, a generat nenumarate teze contradictorii. John Craghan, intr-o analiza a cercetarilor aparute pana in 1971, concluziona ca „discutia provocata de primele trei capitole ale lui Osea poate duce usor la disperare”.

Abordarile si metodele utilizate

Avand in vedere ca am realizat o lucrare de cercetare stiintifica in domeniul studiului biblic, lucrarea s-a incadrat intre doua coordonate foarte bine definite: a respectat normele academice ale unei lucrari de cercetare, dar, in acelasi timp, a surprins si dimensiunea practica a domeniului in care se incadreaza, prin actualizarea mesajului in vederea intelegerii acestuia de catre cititorii de astazi si realizarea unei exegeze care sa nu se abata de la metoda ortodoxa de interpretare a textului biblic in duh patristic. Cercetarea a presupus utilizarea mai multor metode de cercetare, ca urmare a aspectelor multiple ce au fost studiate.

Am incercat sa imbinam armonios cele doua metode de cercetare biblica: diacronica (istorico-critica) si sincronica, apeland foarte des si la metoda critico-textuala a textului, pe care am atasat-o nu numai gandirii parintilor din Rasarit, ci si contextului in care se afla studiile biblice din Romania. In demersul nostru de cercetare nu ne-am folosit de absolut toate domeniile criticii biblice (spre exemplu, de critica surselor, metoda dezvoltata de Graf si Wellhausen, care multa vreme a avut un impact foarte puternic in exegeza biblica apuseana si inca este folosita in cercurile teologilor liberali, insa care astazi este considerata depasita), ci doar de acelea care sunt relevante si foarte importante pentru o exegeza corecta a textului, cum ar fi informatiile legate de transmiterea textului, diferitele variante de text existente, elementele de lingvistica, stil literar, forma etc.

De aceea, in acest context, am apelat la editiile textului ebraic (Textul Masoretic), grec (Septuaginta, Aquila, Symmachus, Theodotion, cu diversele variante de circulatie semnalate de Origen, Chiril al Alexandriei si Ieronim, si pe alocuri cu reflectarea lor in traducerea siriaca Siro-hexapla) si latin (Itala si Vulgata), al Vechiului Testament. Pentru analizarea sensului pe care versetele oseene l-au dezvoltat in literatura rabinica, am analizat textele din Targum, in limba aramaica, si Talmud, in traducerea din limba engleza. In plus, am analizat in paralel si sase dintre cele mai importante traduceri romanesti (editiile din 1688, 1914, cea Sinodala aflata astazi in uz, versiunile Cornilescu revizuita si Anania si traducerea romaneasca a Septuagintei), incercand sa identificam fidelitatea fata editia originala pe care au folosit-o si tiparul urmat in traducere, precum si fidelitatea lor fata de mesajul textului revelat.

Textele biblice sunt citate in traducerea proprie din limba ebraica, dupa textul Biblia Hebraica Stuttgartensia, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1990. Pentru limba greaca, am folosit LXX Septuaginta (Old Greek Jewish Scriptures), Alfred Rahlfs (ed.), Württembergische Bibelanstalt / Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935; Codex Vaticanus, manuscrisul Vat. gr. 1209; Hexaplorum Origenis quae supersunt, multis partibus auctiora, Bernardus de Montfaucon (ed.), tomus secundus, Paris, 1713; Origenis Hexaplorum, tom II, Oxford, E Typographeo Clarendoniano, 1875; pentru Itala, Bibliorum Sacrorum Latinae Versions Antiquae seu Vetus Italica, tomus secundus, Reginaldum Florentain, Remis, 1708; pentru Vulgata, Biblia Sacra Iuxta Vulgatam Versionem, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1983. Pentru traducerile romanesti, am folosit Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2006; Biblia, adeca Dumnezeiasca Scriptura ale celei Vechi si ale celei Noao Leage, Bucuresti, 1688; Biblia, adica Dumnezeeasca Scriptura a Legii Vechi si a celei Noua, Editia Sfantului Sinod, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1914; Biblia cu ilustratii, vol. 5, versiune diortosita dupa Septuaginta de Bartolomeu Valeriu Anania, Ed. Litera, Bucuresti, 2011; Septuaginta 5, traducere de Cristian Gaspar, volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Editura Polirom, Bucuresti, Iasi, 2009; Biblia sau Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament, traducerea Dumitru Cornilescu revizuita ortografic, Societatea Biblica din Romania, Oradea, 2007.

Interpretarea textelor biblice (in ebraica, greaca si latina), rabinice (in aramaica) si patristice (in greaca si latina) a implicat in primul rand o analiza de factura lingvistica a termenelor cheie, apeland la lexicoane, dictionare si enciclopedii de specialitate. Pentru termenii ebraici, greci, latini si aramaici, am folosit urmatoarele dictionare: A Concise Hebrew And Aramaic Lexicon Of The Old Testament, William L. Holladay (ed.), Koninklijke Brill NV, Leiden, 2000; Theological Wordbook of the Old Testament, R. Laird Harris (ed.), Moody Press, Chicago, indexat in „Bible Works”. A Greek-English Lexicon of the Septuagint, Johan Lust, Erik Eynikel, Katrin Hauspie (ed.), Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2003. A Greek-English Lexicon of the New Testament, translated, revised and enlarged by Joseph Henry Thayer, 1989; Analytical Lexicon of the Greek New Testament, Baker Books, 2000; Comprehensive Aramaic Lexicon, indexat in „Bible Works”; Greek-English Lexicon Of The New Testament, Based On Semantic Domains, The United Bible Societies, New York, 1989; Henry George Liddell, Robert Scott, Henry Stuart Jones, Roderick McKenzie, A Greek-English Lexicon, Clarendon Press, Oxford, 1996. Oxford Latin Dictionary, Clarendon Press, Oxford, 1968; The Brown-Driver-Briggs Hebrew and English Lexicon, Clarendon Press, Oxford, 1907;

De maxima importanta pentru realizarea unei exegeze care sa nu se departeze de duhul ortodox a fost cunoasterea operei scriitorilor patristici care au comentat textele biblice pe care le-am studiat. Pentru aceasta am apela la editiile critice cuprinse in Patrologia Graeca si Patrologia Latina, dar si la traducerile moderne existente, pe care le-am comparat cu editiile originale. Dintre scriitorii patristici care au comentat primele trei capitole ale cartii Osea pe care le-am analizat, mentionam: Sfantul Chiril al Alexandriei (Saint Cyril of Alexandria, Commentary on the twelve prophets, trad. de Robert C. Hill, The Catholic University of America Press, Washington, 2007; Sancti patris nostri Cyrilli Archiepiscopi Alexandrini In XII prophetas [editia critica moderna in limba greaca], vol 1, Philip Edward Pussey [ed.], Typographeo Clarendoniano, Oxford, 1868), Fericitul Ieronim (S. Eusebii Hieronymi, Commentariorum in Osee prophetam, PL 25), Teodor de Mopsuestia (Theodore of Mopsuestia, Commentary on the twelve prophets, trad. de Robert C. Hill, The Catholic University of America Press, Washington, 2004; Theodori Antiochieni, Commentarius in Oseam Prophetam, PG 66); Iulian de Eclanum (Rufino Aquileiensi Presbytero, Commentarius in prophetas minores tres. Osee, Joel et Amos, PL 21), la care se adauga Sfantul Teofilact al Ohridei (Theofilacti Bulgariae Archiepiscopi, Commentarius in Oseam, PG 126).

a

Metafora maritala la Profetul Osea este prezentata in paragraful 1,2–3,5, fiind impartit in trei parti, fiecare parte fiind construita dupa tiparul cadere in pacat – pedeapsa – restaurare. Aceste trei parti sunt paragrafele 1,2–2,3; 2,4–2,25 si 3,1-3,5. Pentru prima si a treia parte am dedicat cate un capitol in cercetarea noastra, iar pentru partea a doua, fiind de intindere mai mare, am dedicat doua capitole.

al lucrarii taiaiaaataataasaaasaiaaaiasti

Iam inceput analiza metaforei casatoriei la Profetul Osea, stabilind mai intai contextul istoric si metodologic in care am realizat cercetarea, precizand contextul in care a activat profetul, istoria interpretarii metaforei casatoriei si versiunile si cronologia textului. Subcapitolele 2 si 3 au fost dedicate analizei casatoriei profetului cu femeia „din desfranare” (Os. 1,2-3) si nasterii celor trei copii „din desfranare” (Os. 1,4-9), scotand in evidenta implicatiile lor istorice si teologice, care au ca punct culminant caderea si distrugerea regatului Israel. In subcapitolul 4 am interpretat promisiunea restaurarii lui Israel si a restabilirii lui in unitate cultica si nationala cu Iudeea (Os. 2,1-3), act cu vadite semnificatii mesianice.

Capitolul al III-lea se concentreaza pe drama casatoriei destramate a profetului, simbol al relatiei destramate dintre Israel si Dumnezeu (Os. 2,4-15), generata de necredinciosia si idolatria celui dintai. Intriga incepe cu acuzatia pe care Dumnezeu o aduce poporului, urmata de avertismentul pedepsei in cadrul neparasirii comportamentului destrabalat (Os. 2,4-7). In ciuda repetatelor incercari din partea lui Dumnezeu de a abate pe Israel de la pacat (Os. 2,8-10), acesta ramane in aceeasi stare de departare si ignoranta fata de Izvorul tuturor bunatatilor sale, situatie care impune ruperea legaturilor cu tot ceea ii putea aduce aminte de cultul baalic si exilarea lui, act simbolizat prin divortul lui Dumnezeu de poporul lui Efraim (Os. 2,11-15).

In capitolul al IV-lea am aratat ca acest divort nu reprezenta o rupere definitiva a legaturii de casatorie a lui Israel cu Dumnezeu, caci profetul anunta imediat o noua initiativa divina de atragere a poporului la Sine si incheierea unui nou act marital, simbolizat de aceasta data nu prin casatorie, ci prin logodna, care este caracterizata prin vesnicie (Os. 2,16-25). Ca si in cazul anuntului din paragraful 2,1-3, restaurarea este pusa sub semnul lui Mesia, pacea mesianica absoluta fiind una dintre caracteristicile noului legamant incheiat cu neamul omenesc, cand neamurile vor recunoaste pe Dumnezeu ca singurul Dumnezeu adevarat.

Ultimul capitol analizeaza cea de-a treia parte a metaforei casatoriei divino-umane (Os. 3,1-5), cand Dumnezeu ii cere profetului sa isi iubeasca in continuare sotia adultera, ca simbol al iubirii pe care Dumnezeu o poarta poporului necredincios. Revenirea sotiei pribegi in caminul familial se face insa in schimbul unui efort financiar din partea lui Osea, acesta supunandu-si partenera de viata la o izolare de tot ceea ce insemna interventie sentimentala straina, ca simbol al privarii lui Israel de idolii sai, act urmat de reintoarcerea lui in neamul reintregit al lui Israel, sub povatuirea aceluiasi conducator dumnezeiesc de origine davidica. Completarea facuta aici de Osea este aceea ca logodna anuntata anterior este stabilita sa dureze pana in zilele din urma, la eshaton.

aaaaa

iaa

ai

Iaaaaiasitaitasasasaatattasatatsttsttsasttatsasa

aitsistaiatitaiatiaaaaiita

aaaaitIitaitasiassaiasaa

aitaisistasiaaiaaiaaaataisiattatsatasasaaiisiaaasas

aaiiaiiaiaissaaaaaaaiasis

Iisiasastaiittasaataaitsaaitaaaaiaiaattiaiaa

satitsatatsitatsasataataaatsaaatitit

aaaiaiaatisIatasiiaassaaattiaaiaaataaastataaataataaiataaaaattsaa

tiitaaaaaaasataaatsiaiiitaata

aaiaitsaaaaiataataastittassaastittaatstattiataitassitsaataait

Iaaasattsataaaaasiaisiatiaastatataaaittiatiassaiasaaatsatsaaatataiti

iatisaaaaaaaitssistasiaasttaatitasasasas

stasaaiaaasaatataaasaasiasaaiaasaisaasstiIaaaaaaasa

iisaaaaiasataastaassatitatasiaitaiasasatiait

ItaaiaaisaIiiatiatsaaiasstasaIataaai

Iaaiaaaaastsaiasaaaaiaaatstiitaaaaaaasiat

staaatasataaaaaaaaitaaiaasaaiaaatasaiaasataIaaaitstaiaaa

aiiassisittaaaaaaitaitatsatsitaaaaaaaIsatIaaaaaittaaitaaaitasasaiaitaaaas

iatsaataaiaaasittiiaaisa

aaaitaasta

aasaaiisatiaaaaaiaasatasit

aaitiatisaaaastaaataiaitasiaiaaaaisisiaititiasataa

IaaiasataiatattaaaiaatiasaaaaaaaaaaaatatatiaasaIastiasitaaaiaaiatitiaaitaaaaaasaaiia

aiaaasiiiaaassaaaaaasisaaat

aaaaassia

iaaaaaaitaataaaaasaaaaiaaaasaaaaai

aistatsasaaaaiaasaaas

aaasiiaaaaaaaaasaa

aaaaaasaaaataaaaaat aaatiaaaaiasaaiaasiaIttataaittsaaaiataaastaa

Iaaaistais

attasta

aisaiaatiaasaasitaitsasata

aaasaaaasaitaaai

aasaiaaataaasiaaaatsa

taaaitaaattasaaaaiasai

atsaiaasistaaiaiasaiasaisa

aaaaastttsssaattasaaaaaatsaaaaiaaa

saatit

a

asiaaatitaaaaas

aaatiaaaaaassaastsaaastIsaaaaiaaaiatisisitaitasaaia

ataa

aast

Iaasasitaaataaiaasiaiaaaataat

iatasiaaaSaaaaaaasSaastsaittstaast taaaattiasiisaaaaasaiaaaaaiaasaaasaaaaaaaatsi

Iaaaastaaaaaaataasitaaasasiaiataiaiiaisitt

asaaisssaaitsisisasitaas aaaassasasaitaaaaaatssaatsaasaaaasaisiaastasssas

aaasiataassiaiaatasaiaaisaaaaiaaataiaasitaaaitst

s

aaaaaaaaaaaittastisIaasai

aaiataaaiasaasasaisaaataisaaaaaiaiaaasaatissiasaiaaaiaaaaaisaai

aiaaaaaaatstaataata

aiastiaassataistaiaasaaaasasattaatiiiisaataattaaaitaaaata

aaiaaittassaatttaaaaaaiiasssaaitaasiiaastaataaaataatsaiaisiaiIiit

aaaaaaaaaIiaaaaataaaaaiaaaaitsIsiaas

sstsaasisaaaiasaaaaaiasaaaaaiIaaaait

aaiaiitsisiataIsaiaaaaaaasiaaaaaaaiisaaaaaaasIaasaaaaaaiaaaasasssaaiassaassits

aaaiataaIaaatstaaasia

st

taattataaiatata

saaasaasiaaiaaaiaiattatatisaataiaaassataasIaaaisataaiiaait

sattaataattaaastaaaaatatatissaataa

atsaaasaitaaaaaaaatita

attttaaattstttaisaaaatiaaastsiaiasataaataataa

ataitaaataaaaaastIttaaiaItiaaaatittiiistaaiaasiiatiaaittaastatattaaaitaaiitaa

staiaiaaiasaataaaataIaattsaasiatasaaaItaistitttaasiaaaist

aaaa

aaaa

iaaaaaaattaiaaiaaaaaiaitaaaaaiat

aiaasiIaaaaiaaaaaiaaatiaaaaiaaiaa

aaaaiaaasitaaiatitiiaaaaaiaiaiaaa

iaitaaasaaasaitaa

tisiiasisiatsaiasitaiaa

sasaaaiatiIaaaaaasitatiaiataatataas

saaisissaiaiaaatassatiasaaassaaaatasiaaassaaaaasitaatsai

Iaaaaaaaaasatataiaa

tsaatststtiaasaistaiaiaatatas

aaiiaaaaaastiataaaaaasaasaaasaaaaatstsataaatttasaitstaaaataaaiaiaaaisaiaa

aaiaa

stastaaattisaat

saaatastsaastattataitaaaItaasaasatsasastaasiiaaatsatataats

aiaaIaaaaaassaaaaaataatsattattataIsiaatsatita

attatiaaaaasaasiasaaaatasiaaaasitaisastsit

atataattssitsaast

IaatssItsasissaiaaaaaiaasaataaiai

aaatstitastaIastsataaaatatataaaaIaaaaiaataaaasiaasssaaaaaaaataissisisitatatiittaaaiaitaaaaaaaasasIaaaaaaasaa

aaiaaaaatiaasaaasiaa

itaaaaaaiasistsi

Iassaaaaasiaiitaassaitsaaiissaitaiataaitaaitaittasaasaatattstss aaaaaIs

taaaaaastisitaaastaaaaitaiaasiIaaaassaittsiaaaaaaaatas

aatastatIitsaatataaiasaaaataaaaiaaaitt

aaaaassaiaiiaaatiaiaiitti

isaaIsaiaIIaiatatitiastaattasttsaaaiiasaaa

aiatatsatataaaaaaaataastsattass

atsaaiaaaaaaaaiatsaaaaatsaaataaIaiaaaasasaastassiaaaataiaaissaaaasai

aaaaaisasIasasaatissassIsiatiassaStiaaaaitasiaiatsit