Cartile de Plata, Problematica Introducerii Si Extinderii Lor In Romania
INTRODUCERE
Băncile din România sunt angajate într-un proces continuu de îmbunătățire a calității produselor și serviciilor ce vor fi oferite de agenții economici. Un element important al acestei strategii îl constituie dezvoltarea de noi servicii care vor răspunde cerințelor interne și internaționale.
În lume, numărul companiilor care acceptă achitarea produselor sau serviciilor lor prin cărți de plată este de ordinul milioanelor, iar aria geografică de utilizare a acestora este foarte largă. Sunt țări, cum ar fi cele din Europa de Est, între care și România, unde numărul acestor companii este încă mic, dar în ultimii ani, băncile românești s-au decis să introducă acest sistem de plăți prin intermediul rețelei mondiale VISA oferind posibilitatea de a se alătura milioanelor de acceptatori ai cărților de plată deținute de cetățenii străini și români. Consider că acceptând la plată acest instrument, sistemul bancar din România s-a aliniat standardelor europene și mondiale în domeniul vânzărilor cu amănuntul.
Demararea programului național de cărți de plată prin acceptarea cărților de plată tip VISA și EUROPAY/MasterCard, emise în străinătate se bazează pe poziția geografică favorabilă a țării noastre, poziție ce oferă caracter de țară turistică și de tranzit, precum și de faptul că în prezent aceste tipuri de cărți de plată sunt cele mai agreate la nivel mondial.
Lucrarea își propune să prezinte într-o formă sintetică și larg accesibilă, principalele aspecte ale apariției, evoluției și dezvoltării cardurilor care au căpătat o acceptare generală.
Cardurile au devenit astfel un instrument modern de achitare care permite deținătorilor obținerea de bunuri și servicii de la comercianții abilitați fără a folosi numerarul, pe baza unui sistem electronic de autorizare și decontare a tranzacțiilor.
Piața internațională a cardurilor s-a dezvoltat continuu în cele peste cinci decenii de existență, ceea ce a dus la câștigarea unui loc important în rândul instrumentelor de decontare. Această dezvoltare evidențiază faptul că “costul cerut de plata bunurilor și serviciilor cu ajutorul cardurilor sau bani electronici este minimă comparativ cu cele cerute pentru tipărirea de bancnote și fabricarea de monede necesare tranzacțiilor în numerar”.* Costurile minime pentru tranzacții cu ajutorul banilor electronici, dacă acestea sunt larg acceptate, pot doar să accelereze concurența dintre monedele naționale acolo unde monedele mai slabe sunt progresiv înlăturate de pe piața plăților în sistem digital de către monedele rivale mai puternice și mai stabile. Securitatea constituie problema principală privind plata prin sistemul electronic. Ca și numerarul, banii electronici pot fi pierduți sau furați, dar spre deosebire de banii de hârtie, banii înmagazinați pe un card pot fi în siguranță prin folosirea unei parole.
În acest context lucrarea își propune prezentarea unui instrument de plată, cardul cu toate avantajele plăților efectuate cu ajutorul acestuia. Aceste avantaje au constituit argumentele pentru care băncile din România au introdus acest sistem de plată, rețeaua mondială VISA asigurând întreaga logistică, întregul suport tehnic și operațional pentru desfășurarea activității.
Subordonat acestui obiectiv, cinci bănci au aderat la VISA (Banca Română de Dezvoltare, Banca Comercială Română, Banca Agricolă, Banc Post și Banca Română de Comerț Exterior) creând o societate comună de procesare a acestora cunoscută sub numele de ROMCARD, care are drept obiectiv principal mijlocirea tranzacțiilor cu carduri. Ulterior au aderat la acesta și alte bănci. În consecință, s-a trecut la automatizarea operațiilor cu carduri pentru ca apoi să se realizeze decontarea efectivă a tranzacțiilor.
CARTEA DE PLATĂ – INSTRUMENT AL TRANSFERULUI ELECTRONIC AL FONDURILOR
1.1. Premisele istorice ale apariției cărților de plată
Cartea de plată este un instrument cu ajutorul căruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu, având la bază un sistem organizat pe baze contractuale între deținător, emitent și comerciantul sau prestatorul de servicii. Cu ajutorul anumitor cărți de plată, deținătorul poate dispune și retrage numerar în și din contul său personal. Datorită acestor caracteristici, cardul este un instrument de plată fără numerar universal aplicabil și global acceptabil.
Prezentarea foarte precisă a originii cărților de plată se constituie într-o misiune dificilă. Totuși, este unanim acceptat că S.U.A. au fost leagănul lor. O primă referire la acest nou mijloc de plată fiind făcută în lucrarea, apărută în anul 1880, “Looking Backward” a scriitorului american Edward Bellamy, care imaginase deja că în anul 2000 banii vor fi înlocuiți cu cărți de plată având o valoare predeterminată, ce ar permite titularilor lor să obțină un credit.
S-a convenit că anul 1914 reprezintă data de naștere a primului card, simbol al unei relații între o entitate comercială și un client. În acel an “General Petroleum Corporation of California” (devenită apoi MobilOil) emite o carte de credit pentru funcționarii săi și câțiva clienți selecționați cu grijă. Pe cardul emis, ce se prezenta sub forma unei plăcuțe metalice, erau înregistrate informații referitoare la fiecare client ce dispunea de o linie de credit.
În anii care au urmat, magazine și companii aeriene și-au lansat propriile lor cărți de credit.
Majoritatea specialiștilor consideră că începutul cardurilor bancare de credit a fost făcut de John S. Biggins, specialist în domeniul creditului de consum la Banca Națională Flatbush din Brooklyn. În anul 1946 Biggins a organizat activitatea după schema de credit numită “Charge-it”.* Această schemă prevedea chitanțe, date de către clienți magazinelor pentru cumpărăturile mărunte. După ce a avut loc achiziționarea bunurilor, magazinul preda chitanța la bancă și banca le achita din contul cumpărătorilor. În Flatbush pentru prima dată a fost încercat lanțul clasic de decontări utilizat în prezent în domeniul bancar de carduri de pretutindeni.
Între cartelele apărute în această perioadă se poate menționa și cea emisă de Diners Club. Sistemul a fost creat în anul 1949 și este considerat ca fiind primul sistem de carduri de plată în masă. Aceste carduri erau destinate călătoriilor și petrecerii timpului liber
Primele carduri erau din carton, datele privind posesorul și emitentul erau fie scrise fie presate. Apoi au început să se folosească platinele metalice, pe care datele se embosau (presau). Cartelele pentru tranzacții financiare, convenționale, din plastic, au apărut masiv începând cu anul 1950. Ele au fost introduse de liniile aeriene, de bănci și în turism și se prezentau sub forma unor cartele ce aveau ștanțate în relief un set de caractere. Ele erau utilizate cu ajutorul unui dispozitiv mecanic, numit zip-zap sau imprinter, pentru a se imprima pe un formular de hârtie numele emitentului cartelei și numărul de cont al clientului.
Pe măsura dezvoltării ideilor științifice , cartela a fost dotată cu o bandă magnetică, pe care se păstrează informația de bază despre client. Apariția benzii magnetice a permis emiterea cardurilor fără a embosa informația pe suprafața ei. Ultima etapă a dezvoltării tehnologice a dus la apariția cardurilor cu microprocesor, carduri inteligente, care conțin un cip ce poate înmagazina un volum mare de informație.
1.2. Expansiunea cărților de plată în cadrul organizațiilor de plată
Originea americană a marilor rețele de cărți de plată a modelat organizarea și chiar funcționarea acestora, influențând răspândirea cardurilor în întreaga lume.
Primul dintre obiectivele urmărite de marile organizații a fost crearea unui produs care să aibă caracteristicile unui mod de plată adecvat, adică acceptabilitatea și universalitatea.
Dezvoltarea internațională a cărții a avut la origine crearea, în anul 1974, a unei organizații internaționale IBANCO care a adoptat în 1977 numele de VISA International.
VISA International este cea mai mare organizație de plăți. Ea unifică mai mult de 21.000 de instituții bancare. Cardurile VISA sunt emise și sunt primite spre plată în 300 de țări și teritorii. În lume sunt emise mai mult de un miliard de carduri, care se primesc în peste 22 milioane de puncte comerciale. Numărul ATM-urilor ce eliberează bani în numerar prin intermediul cardurilor VISA au ajuns la 718.000. Volumul tranzacțiilor prin carduri VISA este mai mare de 1,59 trilioane de dolari.
VISA International a emis VISA CASH, o cartelă cu pre-plată care este o nouă modalitate de plată pentru cumpărăturile zilnice de valoare mică. Această metodă de plată rapidă, ușoară și convenabilă a fost introdusă în locații din întreaga lume. Utilizând cartelele VISA CASH se pot efectua mici cumpărături cum ar fi o ceașcă de cafea, ziarele, plată telefonului, bilete de cinema sau transport public. Există două tipuri de bază de cartele VISA CASH: consumabile (sunt încărcate cu o valoare predeterminată și nu mai pot fi utilizate după ce valoarea a fost consumată) și reîncărcabile (cartela poate fi reîncărcată la terminalele specializate și ATM-uri).
EUROPAY/MasterCard, sunt mari organizații de plăți care au creat o alianță strategică pentru a mări capacitatea concurențială în lupta pentru piață contra VISA International. Deține o cotă de piață de aproximativ 26% cu cele peste 800 de milioane de carduri emise care sunt acceptate în 21 de milioane de puncte comerciale.
American Expres – compania care oferă servicii financiare celor care călătoresc prin toată lumea. Organizația a luat ființă în anul 1950 având ca obiect de activitate emiterea cecurilor de călătorie, cardurilor de credit și a celor de decontare. De asemenea, oferă servicii de planificare financiară, de brokeraj, ipotecare, de asigurare și investiții, alături de serviciile turistice oferite persoanelor fizice și juridice în toată lumea.
Diners Club – compania care a emis primul card de decontare din lume în anul 1950. Este una din companiile lider care emite carduri de decontare pentru persoanele ce călătoresc. Cardurile sunt primite către plată în 20 de țări, dispunând de peste 470.000 ATM-uri și mai mult de 5 milioane de puncte comerciale. Numărul deținătorilor de carduri se ridică la 8 milioane.
JBC este compania lider care emite carduri în Japonia. În asociația JBC sunt incluse mai mult de 3.000 de organizații financiare. La începutul anilor ‘80 compania a lansat un program de dezvoltare internațională, continuând expansiunea pe piața internațională a cardurilor și în anii ’90, în prezent fiind emise peste 38 milioane de carduri care sunt acceptate în mai mult de 5,3 milioane de puncte comerciale.
Expansiunea cărților de plată este rezultatul mai multor cauze între care enumerăm:
capitalizarea sporită a capitalului bancar,
asigurarea unor canale pentru efectuarea plăților populației,
fluxul financiar salarial care a fost însoțit de o componentă informațională care deservește și alte canale financiare destinate populației,
sistemul de colectare a taxelor,
sistemul de pensii,
crearea unei infrastructuri educaționale cu efect cultural care se manifestă prin ridicarea nivelului de civilizație bancara și financiara.
CARACTERISTICILE TEHNOLOGICE ALE CĂRȚILOR DE PLATĂ
Dacă un bilet de bancă are drept suport o hârtie ce rezistă la numeroase manipulări, mijloacele de plată electronice au drept suport plasticul, care trebuie să răspundă unor caracteristici speciale: materialul din care este confecționată cartea trebuie să fie PVC sau PVCA sau un material ce prezintă caracteristici de exploatare cel puțin echivalente precum poliesterul și polietilena; rezistența la deformare – suportul cărții trebuie să permită deformările (îndoirile, nu plierile) care se produc în cursul folosirii normale; rigiditatea – o prea mare flexibilitate ar face cartela improprie pentru o folosire normală.
Alte caracteristici precum inflamabilitatea, toxicitatea, rezistența la produsele chimice, stabilitatea la temperatură, umiditate, lumină sunt specificate de proiecde proiectul standard al cărții bancare cu microcircuit.
În alegerea materialului utilizat în fabricarea cartelelor s-a plecat de la ideea obținerii unor economii acceptabile precum și de la necesități privind durata de viață preconizată a cartelei. Materialul plastic este ales astfel încât să se înmoaie la temperatura de 50C. Acest lucru permite ca dispozitivul de ștanțare să creeze pe cartelă caractere în relief. Din păcate căldura poate acționa asupra cartelei și într-un mod nedorit. Astfel, orice expunere a cartelei la căldură, expunere combinată cu o presiune oarecare, va permite alterarea caracterelor ștanțate. Tehnicile de alterare pot utiliza căldura pentru ștergerea frauduloasă a caracterelor ștanțate, în încercarea de a ștanța apoi altele în scopul schimbării numărului de identificare al titularului. Pentru eliminarea acestui neajuns, în noile cartele emise s-au introdus imagini holografice. Ele sunt fizic plasate peste caracterele ștanțate și orice încercare de ștergere a acestor caractere va duce la distrugerea efectului vizual tridimensional al hologramei. În acest fel comerciantul poate sesiza vizual orice încercare de fraudă.
Dimensiunile cărților de plată fac obiectul unei standardizări internaționale în acest domeniu (standardul ISO 2894), formatul unei cartele este de 86x54x0,76 (mm) cu toleranțe reduse. Grosimea cartelei a fost inițial stabilită de către echipamentele de imprimat disponibile în industrie. Aceasta caracteristică este folositoare din următoarele motive ce țin de factorul uman: ținere, orientare, inserare și regăsire ușoară; convenabilă de purtat în portofel.
Tehnologia folosită pentru aceste mijloace de plată electronice determină caracteristicile lor funcționale și de stocare, precum și gradul de securitate oferit.
Elementele care se regăsesc pe fața cardului sunt prezentate în figura 2.1. Cifrele din figură au următoarea semnificație:
numele emitentului de card;
numărul cardului – un șir de 13 – 16 cifre grupate în mod specific (la VISA prima cifră este întotdeauna 4, iar la EUROPAY/MasterCard 5);
un grup de patru cifre identice cu primele patru cifre din șirul de mai sus, cu rol de control;
perioada de valabilitate a cardului;
numele posesorului de card;
codul embosat al tipului de card (V pentru VISA, CV pentru Classic Card, BV pentru Business Card, PV pentru Premier Card);
holograma tridimensională (pentru VISA această hologramă reprezintă un porumbel în zbor cu aripile întinse, care la modificarea unghiului de incidență a luminii naturale, dă senzația de mișcare a acestuia);
marca organizației sub egida căreia s-a emis cardul.
Fig. 2.1. Fața unui card
Pe spatele cardurilor întotdeauna este aplicată o bandă magnetică pentru încriptarea elementelor de securitate precum și un spațiu destinat exclusiv semnăturii posesorului.
Fig. 2.2. Spatele unui card
Unde semnificația este:
banda magnetică pe care sunt codate datele standard referitoare la deținătorul cardului;
spațiul destinat semnăturii autorizate a deținătorului de card;
Cartea de plată magnetică
Cărțile cu bandă magnetică au apărut la începutul deceniului șapte. Ele sunt emise de către bănci, iar prin intermediul acestora s-au permis retrageri de numerar la distribuitoarele automate de bilete de bancă.
Banda magnetică a acestor cărți este situată pe verso-ul acestora, ea putând fi protejată de un film plastic subțire (overlay). Sunt confecționate din material plastic și au aceleași dimensiuni tipizate și standardizate de ISO (Organizația Internațională de Standardizare). Prezintă pe partea din față denumirea și simbolul emitentului, o hologramă tridimensională, numărul cărții de plată, numele posesorului și data expirării.
Limitele cărților cu bandă magnetică sunt de ordin tehnologic și țin de capacitatea de stocare a pistelor precum și de gradul de securitate pe care ele îl oferă.
Dezvoltările tehnice ale funcțiilor prin cărțile de plată necesită o inteligență crescută la nivelul acestora, iar pistele magnetice, ca suport pasiv de informație, nu o pot asigura. Cartea cu piste magnetice nu poate fi luată în considerare pentru teleplată, deoarece nu poate asigura nici securitatea telecomunicațiilor, nici nu permite utilizarea procedurilor de identificare, de autentificare și de consimțire suficient de securizate ținând cont de riscuri. Cartea cu bandă magnetică este un suport de informații al cărui nivel tehnologic și de securitate nu permite evoluții semnificative.
Cartea de plată cu microprocesor
Cunoscute sub numele de cărți inteligente (Smart Cards) cu memorie, sau cu circuite integrate, acestea include în substanța lor o capsulă operculată în care sunt poziționate dispozitivele electronice. Cărțile au fost inventate în anul 1974 de către Roland Moreno și prezintă numeroase avantaje față de cărțile cu bandă magnetică.
În memoria cărții de plată cu microcircuit sunt structurate cele patru zone de stocare a informațiilor: neconfidențiale (elemente de identificare a emitentului, numărul de cont, etc.); confidențiale (soldul disponibil); inaccesibile (numărul personal de identificare); înregistrările care captează detalii unice, specifice fiecărei tranzacții și care sunt sintetizate într-o “agendă”.
Cartea de plată cu microprocesor prezintă avantaje considerabile pentru întrebuințările existente, ele referindu-se, în principal, la securitatea care o oferă: deocamdată contrafacerea și falsificarea este aproape imposibilă; controlul codului confidențial al posesorului în momentul plății este mai fiabil; mijloacele de luptă contra abuzurilor sunt întărite prin dispozitive de control al frecvenței și intensității utilizărilor pentru plată.
Băncile aflate la originea introducerii acestor cărți, sunt motivate pentru utilizarea acestora, cel puțin din următoarele considerente: securitate; diminuarea pe termen lung a costurilor; imposibilitatea de a administra o masă crescândă de cecuri; tranzacțiile de unică valoare; noi servicii, la concurență cu cărțile private.
Cartea bancară cu microprocesor asigură aceleași funcții ca și cea cu pistă magnetică pe care o substituie, motiv pentru care posesorul percepe destul de greu, într-o primă etapă, importanța schimbării oferite de această nouă tehnologie. Doar noile servicii atașate vechilor utilizări favorizează o luare la cunoștință a avantajelor inovării oferite de bănci.
Acest tip de carte oferă o atracție suplimentară pentru comercianți. Securitatea sporită, printr-o mai bună identificare a posesorului și a solvabilității sale, exclude obligația prezentării unui act de identitate sau a unui contact telefonic cu centrul de autorizare. Paralel acestei creșteri a securității plății, comercianții sunt sensibilizați și de o reducere a comisionului impus de bănci.
Interesul inițial și principal al introducerii acestor cărți a fost consolidarea serviciilor bancare. Importanța investițiilor necesare a justificat o acțiune globală, corporatistă și nicidecum, o acțiune izolată a unei singure bănci. Introducând dosarul fiecărui client în memoria cărții a avut loc o descentralizare, comparativ cu cartea magnetică a fișierului clienților pentru a putea fi exploatat mai direct. În memorie figurează numele, adresa, și profesia posesorului, precum și inventarul produselor financiare pe care le deține, inclusiv soldul contului său. De asemenea, comparativ cu cartea magnetică prezintă și alte avantaje: calitatea cărții de a primii și stoca date, concentrate într-un sistem informatic centralizat; dezvoltă și servicii bazate pe calitățile relaționale ale microprocesorului (video – banca reprezintă noul tip de servicii electronice oferite particularilor și firmelor).
2.2.1. Funcționarea cartelei
După introducerea cartelei într-un automat, microcircuitul se autoverifică. Dacă componentele sale sunt operaționale, atunci el așteaptă ordinele automatului la care este conectat. Orice semnal care provine de la un automat oarecare trebuie să respecte regulile protocolului de transport al datelor, cartela refuzând să lucreze cu un echipament care prezintă anomalii.
Dacă controlul stărilor și procedura folosită de către automat sunt corecte, cartela va răspunde diferitelor cereri ale acestuia, precum: cererea de identificare a cartelei, verificarea codului confidențial, cerea de înregistrare a unei tranzacții, înregistrarea de informații în zone de memorie.
Pentru a testa că cererea privind identificarea posesorului cărții cu microcircuit electronic a fost corect procesată, microprocesorul controlează el însuși PIN-ul tastat de către acesta de la claviatura unui automat bancar, comparându-l cu PIN-ul într-o zonă secretă a cartelei. Dacă PIN-ul introdus de posesor este identic cu cel înregistrat în microcircuit, acesta din urmă autorizează accesul la anumite zone ale memoriei sale. Toate tentativele de introducere a PIN-ului sunt înregistrate în memoria microcircuitului. Pentru aplicațiile bancare, după trei introduceri eronate succesive, microprocesorul interzice folosirea cărții atâta timp cât aceasta nu a fost revalidată de către o “mașină de bancă” cu ajutorul PIN-ului corect și a introducerii cheii “bancă”.
În domeniul teletransmisiilor cartea cu microcircuit electronic permite să se conceapă aplicații cu un înalt grad de securizare, lucru pe care nu-l permiteau cartelele cu bandă magnetică. Astfel cartea cu microcircuit electronic permite să verifice la distanță valabilitatea cartelei pentru serviciul cerut, să autentifice de la distanță utilizatorul acesteia, să furnizeze o dovadă a operațiilor efectuate, să garanteze confidențialitatea informațiilor schimbate, să garanteze beneficiarului unei plăți că tranzacția nu a fost nici simulată, nici falsificată, să asigure o criptare a datelor care circulă pe linie.
Tendințe noi în tehnologia cărților de plată
Până în prezent în activitatea de transfer electronic al fondurilor au apărut o serie de alternative la cărțile deja existente pe bază de bandă magnetică sau microprocesor. Acestea sunt rezultatul unor tehnologii electronice deosebit de înalte ale unor firme specializate în domeniu. Au luat naștere ca urmare a dorinței continue de perfecționare precum și datorită dorinței de stopare a fraudelor. Deoarece costurile lor sunt ridicate, se utilizează experimentul pe scară foarte restrânsă.
CRYPT CARD se bazează pe un sistem electronic computerizat care asigură prelucrarea foarte rapidă a datelor. CRYPT Card a fost realizată în cooperare de Toshiba Europa și Computer Electronic Ifosyi. Pentru a se asigura o securitate totală, acest tip de carte este complet independent de un calculator, având încorporat un procesor și un ceas. Are la bază un procedeu de codificare ce se poate efectua la întâmplare fără a i se micșora performanțele. În plus, se asigură o viteză de prelucrare a datelor deosebit de ridicată, mai mare decât cea a sistemelor obișnuite. Protecția este asigurată prin intermediul unui dispozitiv electronic deosebit de sofisticat ce are la bază o tehnologie specială de cifrare. Cifrarea se realizează prin intermediul unui computer, având forme imposibil de descifrat, ce-i conferă utilizatorului o siguranță ridicată.
Dacă o companie are mai multe probleme de rezolvat, utilizând acest sistem, cartea poate fi programată să aibă acces la mai multe dispozitive electronice. O structură ierarhică a fost înregistrată pe CRYPT Card prin reprezentarea unui index ceea ce asigură conectarea în siguranță dintre fiecare utilizator și orice echipament electronic aferent. Astfel datele pot fi ușor sortate fără riscul unui acces neautorizat.
LASER CARD, sub formă nonmagnetică, cu mare densitate a înregistrărilor este fabricată de către și pe baza tehnologiei companiei americane Drexles Technology. Cu cea mai înaltă capacitate de memorie optică este realizată dintr-un material special de dimensiuni reduse care permite o concentrare foarte mare de informații. Capacitatea de stocare a LASER Card este de 500 de ori mai mare decât cea a cardurilor cu microprocesor și de 20.000 de ori mai mare decât a celor cu bandă magnetică, și poate cuprinde câteva sute de mii de caractere.
În prezent, această carte este utilizată în S.U.A. la hoteluri, stații de benzină, magazine, aeroporturi, restaurante. Cărțile LASER au fost emise în trei culori în funcție de privilegiile pe care le oferă deținătorilor, culorile fiind verde, argintiu, auriu. Identificarea posesorilor se face pe baza amprentelor, neexistând nici un dubiu asupra securității.
DIGITAL CREDIT este noul sistem de plăți introdus de VISA International pentru prima dată la San Mateo, California.
Acest nou sistem electronic permite codificări care sunt deja programate la nivelul benzii magnetice, ceea ce a dus la reducerea pierderilor, ca urmare a fraudelor foarte mari din ultimii ani. Este compatibil la sistemul PS 2000 (Payment Service), care constă în faptul că pentru fiecare tranzacție efectuată cu oricare comerciant de oriunde se atribuie un număr unic. Astfel identificarea se poate face direct prin aflarea terminalului POS de la care s-a inițiat operațiunea.
Cărțile bancare cu fotografia posesorului presupun o tehnologie de imprimare cu ajutorul laserului, fiind utilizată pentru prima dată în 1930 de către o companie din Germania. Apoi această tehnologie a fost utilizată la personalizarea cărților, prin tipărirea, pe fața acestora a fotografiei, semnăturii, amprentei și codul deținătorului. Dar laserul, pe lângă faptul că deforma imaginea din fotografie nu o putea reda decât alb-negru în codiții optime. Astfel a fost descoperită o nouă tehnologie utilizată și în prezent, cunoscută sub numele de “difuzia culorii” bazându-se pe transferul de căldură.
Prin intermediul acestei tehnici a fost creată posibilitatea imprimării, pe fața sau pe spatele cărților de plată, a fotografiei, semnăturii, amprentei deținătorului, fapt ce va contribui activ la reducerea fenomenului infracțional .
TIPURILE DE CĂRȚI DE PLATĂ
Luând în considerare dezvoltarea și modernizarea economiilor lumii în ultimele patru decenii, iar concomitent cu aceasta dezvoltarea activității bancare mondiale și de distribuție care au fost puternic influențate de introducerea noilor tehnologii computerizate, la nivelul acestor activități cunoașterea tipologiei cărților de plată a avut un puternic impact asupra furnizorilor, cât și asupra consumatorilor acestui tip de servicii. În acest context transferul electronic al fondurilor reprezintă o inovație în domeniul plăților și se află la dispoziția consumatorului prin intermediul cărților de plată. Aceste noi instrumente de plată au început să înlocuiască pe cele existente: moneda metalică, bancnotele, dispozițiile de plată sau de încasare, cecul, cu și fără limită de sumă, trata, biletul la ordin etc. Această revoluție care s-a produs în sistemul de plăți din economie are rolul de a fluidiza fluxul monetar și a spori responsabilitatea față de circuitul financiar al tuturor agenților economici și băncilor comerciale.
Cu ajutorul sistemului de transfer electronic al fondurilor se vehiculează în prezent cea mai mare parte a fluxurilor monetare din țările dezvoltate. Sistemul de transfer electronic al fondurilor constituie în fapt circuitul monedei electronice.
Adoptarea cărților de plată constituie o modificare calitativă în funcționarea instrumentelor de plată, având drept urmare reducerea importanței titlurilor de credit clasice: viramentul, cecul, cambia, care erau ca tip, titluri obiectivizate localizate la un singur raport de plată pentru o sarcină dată și cu un circuit unic.
Tipologia cărților de plată nu este simplă, existând o serie de clasificări posibile și complementare. Diversitatea cărților constă în aceea că există, practic, o carte pentru fiecare aplicație.
3.1. Tipurile de cărți de plată în raport de funcțiile specifice pe care acestea le îndeplinesc
O primă clasificare poate fi făcută conform cu funcția atribuită cărții și din acest punct de vedere se pot distinge șase mari domenii de aplicabilitate a cărții, ea fiind: instrument de marketing; port monedă electronică; dosar internațional portabil; cheie de acces; mijloc de parolă (dovedire); mijloc de plată sau de credit. Uneori cartea de plată poate îndeplini mai multe funcții în același timp.
Devenind instrument de marketing, cu ajutorul cărții de plată se pot cucerii noi segmente de piață. Fie că este o simplă carte de fidelitate sau o carte de servicii, beneficiul pe care ea îl aduce provine mai mult din avantajele marketingului și al comunicării cu consumatorul decât din posibilitățile de credite.
În calitate de instrument de câștigare a fidelității, cartea oferă numeroase posibilități la nivelul strategiei comerciale. Ea permite diversitatea, suplețea și rapiditatea acțiunilor promoționale, și în plus, utilizarea fișierelor clienților pentru expedieri poștale selective. Rolul său este de a gestiona relația cu o clientelă țintă. Cartea constituie un mijloc de identificare la momentul plății a cumpărăturilor grație căreia este posibilă și relatarea altor elemente, cum ar fi: valoarea totală a cumpărăturilor, ora, detalii despre produse, caracteristicile acestora și prețul.
În esență, câștigarea fidelității necesită memorarea și tratarea informațiilor referitoare la produse și identificarea clientului a cărui fidelitate se dovedește a fi câștigată.
Analizând marketingul cărții de plată se pot evidenția principalele avantajele care decurg din acesta:
pentru clientul consumator, cartea constituie un simbol ce permite: identificarea; apartenența la un grup; atribuire de privilegii (reduceri, prime);
pentru clientul profesional, cartea este un instrument ce oferă: o gestiune simplificată a cheltuielilor curente;
pentru întreprindere, cartea constituie: o nouă tehnică de câștigare a fidelității; suport publicitar pentru marcă;
pentru emitentul cărții, cartea constituie mijloc de a se demarca în raport cu întreprinderile concurente; îmbogățirea fișierului; etc.
În raport cu aceste criterii se pot distinge următoarele tipuri de cărți*: cărți de credit, cărți de debit, cărți de retragere a numerarului, cărți de garantare a cecurilor, cărți multifuncționale sau derivate, cărți pentru transferul electronic de fonduri la punctele de vânzare.
Cartea de credit ca instrument de plată atestă posesorului ei că i s-a deschis o linie de credit pe o anumită perioadă de timp și că pe baza acesteia, el poate face plăți și retrage numerar până la un plafon prestabilit. Plafonul de creditare constituie o împuternicire dată de banca emitentă, centrului de autorizare pentru a autoriza orice operație în limita acestuia. Banca purtătorului poate să modifice acest plafon în funcție de solvabilitatea clientului său. Acest plafon este de asemenea modificat după tipul de cartelă folosit.
Cărțile de credit pot îmbrăca două forme, în funcție de gradul de expunere a băncii:
Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă sau în lipsa cunoașterii unor comportamente bancare anterioare, cardul de credit pus la dispoziție este de tip CHARGE, caz în care posesorul este obligat ca într-un interval prestabilit (maxim o lună) să ramburseze creditul angajat în cursul lunii.
Pentru utilizatorii cu venituri superioare primei categorii de utilizatori, banca pune la dispoziție cardul de credit propriuzis, cheltuielile fiind acoperite dintr-un plafon sau linie de împrumut negociată inițial, iar rambursarea creditului nefiind obligatoriu a se realiza în termen de o lună ca și în cazul anterior. Soldul debitor al contului de card se poate reporta de la o lună la alta.
Cartea de debit. Prin intermediul acesteia se permite posesorului său să obțină bunuri sau servicii pentru debitarea directă a contului personal. Aceste cărți cuprind funcții de retragere, naționale sau internaționale și permit reglarea tranzacțiilor făcute de comercianții afiliați la rețea. Acestea fac să intervină patru parteneri: banca purtătorului, cea a comerciantului, comerciantul și purtătorul. Purtătorul poate alege între două tipuri de carte: cea mai scumpă dă dreptul la un credit mai mare de treizeci de zile, plată nefăcându-se decât la sfârșitul lunii; celălalt tip de carte prevede debitul imediat din contul purtătorului.
Cartea pentru retrageri de numerar permite deținătorului său să depună sau să retragă numerar prin automatele bancare de distribuire a numerarului. Există două tipuri de cărți de retragere: unele permit retragerea numai la distribuitoarele emițătorului (exemplu: cărțile private sau cărțile bancare zise de nivel zero); celălalt permit accesul la toate distribuitoarele naționale și uneori internaționale din rețeaua de afiliere.
Cartea de garantare a cecurilor este un instrument care garantează că suma de plată înscrisă pe cec are o acoperire în contul personal. Ea poate funcționa în calitate de carte de credit, de debit sau de carte pentru retrageri de numerar. Acestea sunt actual livrate de către băncile populare. Ele oferă facilitatea utilizării cecurilor garantând plată la comercianți până la o anumită sumă. Cea mai cunoscută carte de garanție a cecurilor este Eurocec.
Cartea multifuncțională (derivată) are funcții mixte și dă acces la facilități multiple rezultate din toate celălalte tipuri de cărți prezentate anterior.
3.2. Tipurile de cărți de plată în funcție de calitatea emitentului
În funcție de calitatea emitentului, cărțile de plată pot fi grupate astfel: cărțile emise de bănci și cărțile emise de societățile nonbancare.
Cărțile de plată emise de bănci fac parte din instrumentele de plată și de retragere autorizate, propuse de bănci. Extinderea lor, după 1970, în întreaga lume a făcut ca numărul deținătorilor și volumul plăților reglate prin cărțile bancare să crească considerabil. În majoritatea țărilor s-au depus eforturi considerabile în vederea unificării ofertei și eliminării concurenței bancare ca urmare a faptului că unele bănci emiteau gratuit astfel de carduri. În acest sens a apărut un fenomen nou “interbancaritatea”, care permite deținătorilor de carduri, indiferent de banca care le-a emis, să le utilizeze în toate distribuitoarele de numerar și pe lângă toți comercianții.
Pentru consumatori, cărțile bancare sunt apreciate pentru avantajele pe care le oferă: standardizarea și promovarea sistemului de prestări prin carte interbancară; retragerea numerarului în afara programului agențiilor bancare; securitate prin utilizarea mai ales a cărților cu microprocesor.
Cărțile de plată emise de societăți nonbancare, precum lanțuri de magazine, cluburi private, benzinării, firme ce vând prin corespondență, care pe lângă recunoașterea calității de membru, asigură posibilitatea efectuării de cheltuieli în timp real fără a mai fi pusă problema dimensiunii la un moment dat a disponibilităților proprii.
Sistemul de carduri private aduce comercianților o mai bună rentabilitate a încasărilor, evitându-se costurile legate de manipularea cecurilor și a numerarului ca și riscurile legate de păstrarea numerarului. Emițătorii acestor carduri au drept obiectiv să extindă oferta lor astfel încât să concureze băncile. Serviciile asociate acestora, sunt orientate spre un dublu obiectiv, de a atrage și de a fideliza clientela și sunt însoțite cel mai adesea de facilități de credit.
Cardurile private oferă în principal următoarele avantaje: plată din disponibilitățile clientului; creditul; retrageri de numerar; servicii anexe multiple.
3.3. În funcție de momentul înregistrării tranzacției
Sistemul “pay later”: deținătorul își reglează datoriile față de bancă la anumite intervale de timp stabilite în comun acord cu aceasta, după ce tranzacția între el și comerciant a avut loc. Banca creditează deținătorul de card până la data convenită pentru reglarea cheltuielilor.
Sistemul “pay before”: deținătorul de card plătește serviciile pe care i le facilitează cardul înainte de a beneficia de ele (în momentul în care i se eliberează cardul); este cazul cardurilor de acces la metrou, al cardurilor pentru telefon. Sistemul presupune utilizarea credit cardului în ambele variante cunoscute.
Sistemul “pay now”: deținătorul achită bunurile cumpărate sau serviciile de care beneficiază în momentul derulării tranzacției, prin debitarea automată a contului. Sistemul presupune utilizarea debit cardului.
În conformitate cu Regulile plăților cu card emise de Banca Naționala a României, în țara noastră există următoarele tipuri de cartele de plată (vezi I. Rusu Hamzescu, Cărțile de plată în România, editura Mondo-Ec, 1997, pag. 108 ) :
Credit cardul. Indică faptul că deținătorului i-a fost deschisă o linie de credit care îi permite să achiziționeze bunuri, servicii și/sau numerar în limita unui plafon stabilit în prealabil. Rambursarea creditului acordat se poate realiza fie în totalitate la sfârșitul perioadei stabilite, fie în parte; partea rămasă urmând să fie considerată ca o extensie a creditului acordat anterior.
Debit cardul permite deținătorului să îi poată fi debitată, în mod direct, contravaloarea bunurilor, serviciilor și/sau a numerarului, achiziționate pe baza fondurilor din contul său, la o persoană juridică care are în obiectul său de activitate atragerea de depozite bănești.
Cardul multifuncțional este orice debit care are și alte funcții care îl pot face recunoscut ca mijloc pentru plată, precum: cartela de numerar (cash card), care este un card utilizabil exclusiv pentru automate care pot distribui numerar; cartele de garantare a emiterii cecurilor (cheque guaranteed card), care este un card emis ca parte a unui sistem de garantare ce permite, la prezentarea de către utilizator a unui astfel de card valid, alături de cecul scris și semnat ca acesta să fie garantat până la o sumă specifică, de către banca emitentă a cardului și trasă prin cec.
3.4. Sistemele de carduri utilizate în România
VISA International este o organizație non-profit, înființată și subvenționată prin intermediul taxelor și costurilor de participare percepute clienților. La ea participă organisme financiare cum ar fi: bănci comerciale, case de economii, bănci specializate etc.
Cardurile de tip VISA sunt următoarele:
Classic Card
Business Card
Gold/Premier Card
Electron Card
Travellers Card
Fiecare membru VISA decide asupra condițiilor de furnizare a serviciilor VISA clienților săi. Ei aleg produsele care se potrivesc cel mai bine necesităților de pe piețele lor, serviciile pe care le oferă împreună cu produsele VISA precum și costul serviciilor.
Membrii VISA au de asemenea libertatea de a vinde produsele și serviciile VISA în orice mod doresc.
Cardurile de tip Classic sunt produsele cu cea mai largă utilizare internațională destinat satisfacerii necesităților de plăți curente ale populației. Acest tip de card poate fi regăsit în următoarele variante: card de credit, card de tip “charge-card”, card de debit.
Cardurile de tip Business sunt produse destinate a fi utilizate de persoanele ce călătoresc și întrețin în mod regulat relații de afaceri și au un potențial financiar ridicat (firme, personal angajat al societăților comerciale, patroni, etc.). Variantele în care se regăsește acest tip de card sunt aceleași ca și în cazul Classic Card.
Pentru cardul Business, emitentul oferă, contra cost următoarele servicii: servicii speciale de asistență medicală și juridică în cazuri fortuite, asigurări pentru pierderea bagajelor pe timpul transportului, înlocuirea cardurilor în cazuri excepționale, servicii de rezervări.
Cardul de tip Gold/Premier. Acest card vizează clienții importanți ai băncii, cu venituri mari, oferind acces la fondurile proprii și la facilități de creditare corespunzătoare, dar în același timp prezintă o serie de caracteristici specifice: o limită minimă de cheltuială de cel puțin 5000 USD (sau echivalentul în moneda locală) pentru fiecare ciclu de facturare; limita zilnică de retrageri de numerar de la ATM de cel puțin 200 USD (sau echivalentul în moneda locală); înlocuirea de urgență a cardului și avans de numerar pentru clienții a căror card a fost furat în țară sau în străinătate. VISA oferă acest serviciu fără taxe suplimentare pentru emitent; asigurarea asistenței medicale și juridice de urgență pentru deținătorii aflați în străinătate, oferite centralizat de către VISA.
Băncile emitente pot adapta oferta aferentă acestui card în scopul satisfacerii nevoilor clienților prin adăugarea de alte servicii. Aceste servicii pot include telephone-banking, rate de împrumut speciale, asigurare, tarife privilegiate pentru călătorie, hotel și închiriere de mașini, acces la saloane de business din aeroprturi, etc.
Carduri de tip Electron Card. Aceste carduri se adresează în special acelei categorii de clienți care prezintă un risc maxim în utilizare (studenți și elevi de exemplu). Debit Cardul electronic oferă băncii emitente posibilitatea de a adăuga serviciilor existente de eliberare de numerar prin intermediul ATM-urilor, tranzacțiile la EFTPOS-uri cu riscuri mici sau chiar inexistente. El se utilizează numai prin intermediul dispozitivelor automate de eliberare de numerar. Ori de cate ori un Electron Card este folosit trebuie obținută autorizarea, adică emitentul decide dacă tranzacția se face sau nu.
VISA Travellers Cheques. Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor pe perioada vacanțelor și a călătoriilor de afaceri, iar rețeaua creată de VISA este în prezent cea mai dezvoltată rețea de astfel de cecuri din întreaga lume, acestea emițându-se în 14 valute.
EUROPAY International este de asemenea o organizație non-profit, înființată și subvenționată prin intermediul taxelor și costurilor de participare. Ea cuprinde societatea MasterCard International, cu sediul în USA și Eurocard International, cu sediul în Belgia; cele două societăți acordând reciproc dreptul de emitere și acceptare a cărților de plată MasterCard și Eurocard pe teritoriul național al membrului EUROPAY.
Europay International a creat o gamă largă de produse pentru diverse categorii de clienți atrași:
Eurocard/MasterCard-classic card
Cirrus
Eurocard-ATM
Eurocheque
Edc
Maestro
Europay CLIP
Eurocard/MasterCard-classic card este un card tip debit-card sau credit-card care se adresează tuturor categoriilor de utilizatori. El poate fi folosit în întreaga lume atât pentru tranzacții comerciale cât și pentru obținerea de numerar, prin intermediul echipamentelor electronice (ATM,POS) sau cu preluarea manuală a datelor operaționale.
Cirrus este un card tip debit-card sau credit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad mare de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru retragere de numerar prin intermediul echipamentelor electronice (ATM-uri).
Eurocard-ATM este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosit numai în Europa pentru retragerea de numerar prin intermediul echipamentelor electronice.
Eurocheque este un cec de călătorie acceptat numai în Europa destinat persoanelor care călătoresc frecvent și nu dețin conturi în bancă.
Edc este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad ridicat de risc, putând fi folosit numai în Europa pentru tranzacții prin intermediul echipamentelor electronice (POS).
Maestro este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru tranzacții comerciale prin intermediul echipamentelor electronice (POS). Fiecare membru decide asupra condițiilor de furnizare a seviciilor Europay clienților săi. Ei aleg produsele care se potrivesc cel mai bine necesitaților piețelor interne și a serviciilor oferite împreună cu produsele Europay.
Europay CLIP. Deținătorul cardului folosește una din metodele de încărcare cu monedă sau valute la alegere, după care este liber să folosească cardul fie în țară, fie în străinătate. CLIP este singurul produs de acest fel proiectat să opereze fie local, fie la nivel internațional. Valoarea înglobată în card este stocată în cip, sumele plătite deducându-se în momentul efectuării unei tranzacții, astfel încât nu este necesară conectarea on-line sau un PIN. Deoarece valoarea cardului este limitată la suma stocată, riscurile rezultate din pierdere sau furt sunt limitate.
Cardurile CLIP pot fi încărcate în diferite modalități:
Încarcarea din contul curent – deținătorul își încarcă cardul fie din contul bancar, fie din contul său de debit sau de credit-card. Aceasta se poate face fie la ghișeul băncii, fie utilizând terminalele on-line de încărcare. Încărcarea poate implica una sau mai multe valute iar contul va fi debitat cu suma corespunzătoare cursului de schimb fixat de banca emitentă.
Încărcarea cu numerar – prin utilizarea numerarului la o bancă sau la un birou de schimb valutar având terminalul necesar sau legătura on-line cu banca emitentă.
Încărcarea inițială de card – dacă un card aflat în tranzacție nu conține în întregime suma necesară a fi plătită, cardul însuși va detecta aceasta și în mod automat va iniția o secvență de încărcare ca parte a tranzacției. Presupunând că locul în care se efectuează tranzacția dispune de facilități on-line, deținătorul va fi interogat dacă dorește încărcarea cardului cu mai mulți bani. Daca acesta este de acord, cardul va fi încărcat cu o sumă prestabilită de către banca emitentă.
Încărcarea “card-to-card” – de exemplu o familie poate deține mai multe carduri, dintre care doar unul este cardul “cheie” și poate fi folosit pentru a le încărca pe celelalte. Acest mod de lucru permite celui care deține cardul cheie să ofere celorlalți membrii ai familiei sume fixe de bani, asigurându-i acestuia posibilitatea supravegherii cheltuielilor totale. Sumele de bani pot fi transferate de pe un card CLIP pe altul cu condiția ca ambele să fie emise de aceeași bancă și sub conectare on-line cu banca.
Descărcarea cardului – deținătorul poate transforma în numerar valorile reziduale din portofele, sau să transfere valoarea echivalentă în compartimentul de monedă locală a portofelului. Întreaga sumă sau numai o parte, poate fi creditată în contul deținătorului sau transferată într-un portofel deja deschis în card.
Pentru bănci este interesant acest produs datorită securității sale deosebite: valoarea unui card pierdut este strict limitată la valoarea pe care acesta o conține, nu poate fi folosit peste suma stocată în cip sau încărcat fără un PIN corect. Toate sumele sunt încărcate on-line și controlate permanent de bănci.
OPERAȚIUNI CU CĂRȚI DE PLATĂ
Așa cum se cunoaște din capitolul anterior cărțile de plată îndeplinesc diferite funcții cum ar fi: de identificare, de debit și de credit. Pornind de la acestea și relațiile care iau naștere sunt foarte diferite. Astfel în cazul cărții de identificare intră în relație deținătorul și banca (emitentul), iar obiectul acestor relații îl constituie contul și soldul care este înscris în el.
În cazul cărții de debit sau de credit sunt prezenți clientul (plătitorul), beneficiarul (cel care încasează) și gestionarul contului plătitorului (banca emitentă a cărții). În această situație clientul plătitor folosește cartea pentru a regla datoria sa față de comerciant, substituind plata prin cec sau numerar. În cazul în care cecul constituie un ordin de plată cartea nu reprezintă altceva decât matricea generatoare a acestui ordin de plată.
Emiterea cărților de plată
Atunci când o bancă emite o carte de plată, ea deschide titularilor, care sunt persoane fizice sau juridice, conturi. Banca are obligația să asigure acestor titulari extrase de cont lunare care conțin următoarele specificații: sumele aferente operațiunilor efectuate, spezele și comisioanele băncii, dobânzile bonificate la depozitele colaterale, dobânzile bancare percepute pentru creditele acordate, data efectuării operațiunilor, denumirea comercianților și a locului de desfășurare a operațiunilor respective.
Deschiderea conturilor personale are loc după semnarea contractului de emitere a cărților de plată. Titularii de cont, posesori ai cărților, trebuie să efectueze cu regularitate depuneri în cont la termenele stabilite de comun acord cu banca, astfel încât să fie asigurate cu anticipație disponibilitățile necesare operațiunilor, nu mai puțin decât valoarea unui plafon minim determinat de emitent, în funcție, de exemplu de veniturile lunare ale titularului. Titularii pot efectua operațiuni de plăți în limita disponibilităților existente în cont sau pot fi creditați pentru o perioadă și cu o sumă stabilite prin contractul de emitere a cărții, în care se specifică și condițiile de rambursare. Închiderea conturilor se face la cererea posesorului cărții sau din inițiativa băncii, în caz de nerespectare a clauzelor prevăzute în contractul de emitere.
Deschiderea conturilor persoanelor juridice, respectiv ale beneficiarilor (comercianților) se face la cererea acestorea după ce au semnat contractul de acceptare a cărților de plată. Operațiunile de încasări și plăți, în și din contul comercianților acceptanți de cărți, se fac în bancă cu consimțământul prealabil al clienților și potrivit cu clauzele contractuale.
Banca creditează contul comerciantului cu contravaloarea tuturor documentelor de vânzare-cumpărare primite spre decontare, după deducerea comisioanelor și spezelor bancare. Comercianții pot efectua plăți în favoarea unor terți din cotul pentru operațiuni cu cărți de plată, dar numai în limita disponibilităților existente. Închiderea conturilor se face la cererea titularilor sau în cazul încălcării prevederilor contractuale, contul se va închide de către bancă.
Fluxul operațiunilor în activitatea de emitere a cărților bancare comportă câteva faze mai importante și anume:
Prezentarea persoanelor fizice la unitățile băncii și efectuarea următoarelor operațiuni: completarea cererii de emitere a cărții; semnarea contractului de emitere; completarea cererii de deschidere a contului pentru operațiuni cu cărți de plată; depunerea documentelor necesare aprobării cererii de emitere și a celei de deschidere a contului.
Verificarea de către bancă a cererilor de emitere și de deschidere a conturilor. În baza documentelor primite, banca determină elementele de personalizare necesare emiterii cărții și codifică datele personale. Complexitatea analizei realizate de către bancă este în funcție de tipul cardului emis. În cazul cardurilor de debit eliberate persoanelor fizice, practic orice doritor poate să obțină un astfel de card, cu excepția persoanelor care nu au nici un venit stabil sau nici un susținător.
În cazul cardurilor eliberate persoanelor juridice, în cererile de emitere sunt cuprinse informații mai amănunțite, referitoare la identificarea firmei, profilul de activitate, numărul de angajați etc.
Formularele completate în întregime se trimit în centrală, chiar dacă avizul sucursalei este nefavorabil, unde sunt reanalizate. Centrala trimite înapoi doar mesajele favorabile, de aprobare a cererilor.
Eliberarea cărților către posesorii autorizați se face după verificarea identității clientului și completarea unui proces verbal de predare-primire a cardului în trei exemplare, la ghișeele băncii. Odată cu eliberarea cardului clientul primește și instrucțiunile de utilizare.
Distribuirea PIN-ului se face prin poștă la adresa declarată de posesorul cardului, în plic sigilat. Cardul devine operațional după trei zile de la data predării clientului.
Utilizarea cărților pentru achitarea mărfurilor achiziționate de la comercianții acceptanți ai acestui instrument de plată și pentru retragerea de numerar de la ghișeele băncii. Pentru efectuarea operațiunilor de plată posesorii procedează în felul următor: prezintă cartea la comerciantul acceptant, completează și semnează documentele care atestă încheierea tranzacției (exemplu: chitanța tip de vânzare) primind un exemplar.
Organizarea și asigurarea funcționării de către banca emitentă a unui centru de procesare și autorizare care să certifice validitatea operațiunilor efectuate.
Decontarea documentelor care atestă realizarea operațiunilor de către bancă se face după primirea acestora de la comercianți. Dacă contravaloarea operațiunilor depășește plafonul minim al disponibilităților banca poate acorda credite a căror mărime este evidențiată în soldul debitor al contului personal.
Acceptarea cărților de plată
Acceptarea, în sensul cel mai larg al noțiunii circumscrie întregul șir de operațiuni, începând cu momentul purtătorului de carte la comerciant și până la achitarea contravalorii mărfurilor sau serviciilor din contul purtătorului de carte în cel al comerciantului.
Acceptarea implică în mod evident acordul comerciantului de a primi ca mijloc de plată cartea. Acceptul este cuprins în contractul de acceptare a cărților de plată încheiat cu banca emitentă, ce cuprinde termenele și condițiile de acceptare, drepturile, obligațiile și responsabilitățile părților contractante. Clauza de acceptare trebuie să fie obligatorie și necondiționată.
Băncile emitente pun la dispoziția comercianților acceptanți cititoare de cărți (magnetice sau electronice); formularele de documente de vânzare; centralizatoarele; liste cu cărți de plată interzise la acceptare; comisionul pentru operațiunile de acceptare, stabilit pe categorii de comercianți și de comun acord cu ei. Fiecărui comerciant i se atribuie un cod unic care conține și codul băncii emitente și o limită de autorizare, reprezentând valoarea maximă a unei operațiuni pentru care nu este necesară obținerea aprobării efectuării ei, de la centrul de autorizare al băncii.
Băncile trebuie să asigure servicii de autorizare privind efectuarea de operațiuni cu cărți de plată. Autorizarea se face de către Centrul de autorizare organizat în cadrul biroului specializat al fiecărei bănci. Funcție de nivelul limitei de autorizare există următoarele categorii de operațiuni: operațuni cu o valoare mai mică decât limita de autorizare (comerciantul acceptă cartea și completează documentele de vânzare-cumpărare aferente întrucât nu are nevoie de autorizare); operațiuni cu o valoare mai mare decât limita de autorizare (comerciantul transmite băncii o cerere de autorizare a operațiunii prin care se verifică disponibilitățile existente în contul posesorului cărții, banca aprobând sau respingând cererea; în cazul aprobării, comerciantul primește un cod de autorizare al operațiunii pe care îl înscrie pe documentele de decontare); operațiuni pentru care limita de autorizare este zero (pentru operațiuni privind eliberările de numerar se solicită o autorizare, codul de autorizare fiind înscris pe chitanțele tip de eliberare numerar).
În toate aceste cazuri comerciantul acceptant verifică atât identitatea posesorului cărții și caracteristicile de securitate ale acesteia, cât și ultima listă a cărților interzise la acceptare, furnizate de către banca emitentă.
Băncile emitente au dreptul de a refuza la plată contravaloarea documentelor de decontare. Refuzul se face fie din inițiativă proprie, în cazul în care se constată nerespectarea cerințelor procedurii de acceptare a cărților, a celei de autorizare a operațiunilor sau a modului de completare a documentelor; fie din inițiativa posesorului, pe baza unei notificări în scris prin care se contestă valabilitatea documentelor.
Ca o concluzie la cele prezentate mai sus se poate spune că în virtutea contractului încheiat, banca pune la dispoziția comerciantului, atât servicii de decontare cât și servicii de autorizare. Prin acestă din urmă facilitate, operatorul bancar asigură vânzătorul într-un interval de 15 secunde că instrumentul de plată propus se află în posesia fondurilor care să acopere tranzacția dorită. Tranzacția se derulează în mediul electronic și în condiții de deplină siguranță. Prin urmare intervenția factorului uman este limitată doar la îndeplinirea unor sarcini strict precizate (comunicarea autorizării, întreținerea sistemului la parametrii optimi etc.).
Impactul utilizării cărților de plată
Impactul utilizării și introducerii cărților de credit este frecvent considerat în special pe linia costurilor determinate de funcționarea normală, dar și a celor determinate de fraude în sistem.
4.3.1. Costul utilizării cărților de plată
Evaluarea costurilor efective ale transferului electronic al fondurilor a reprezentat la început, ca și în prezent, de altfel, o sarcină extrem de dificilă pentru toate părțile implicate. Aceasta depinde și de costurile sistemului de plăți tradițional, față de care se fac multe comparații. Pentru consumator aceste comparații se fac simplu pe baza unei sume pe care ei o vor plăti pentru a obține serviciul dorit. În multe țări, cele mai importante operațiuni se desfășoară la prețuri foarte mici sau chiar gratuit, dar, în general, consumatorii sunt adesea puțin preocupați de rata dobânzii anuale pe care o vor plăti.
Costurile de utilizare a cărților de plată pot fi grupate în următoarele trei categorii:
Taxa de emitere și utilizare: taxa unică de emitere reținută inițial, în momentul emiterii cardului; taxa anuală de utilizare care se achită inițial, în momentul emiterii cardului și ulterior, la împlinirea duratei anuale de funcționare; taxa de reînoire a cărții de plată în cazul expirării valabilității celei vechi, sau a pierderii, distrugerii, furtului unui card aflat în perioada de valabilitate.
Comisioane bancare care se aplică tranzacțiilor: comision unic de tranzacție pentru plățile efectuate la comercianți; comision pentru eliberări de numerar prin ATM sau numerar eliberat manual.
Taxe pentru servicii speciale: pentru blocarea cardului la anunțul pierderii/furtului acestuia; pentru situații de urgență – înlocuirea în regim de urgență a cardului sau eliberarea de numerar în regim de urgență.
Aceste taxe pot avea nivele diferite, în funcție de tipul de card utilizat și de condițiile în care este emis. În alegerea cardului, clienții este recomandabil să ia în considerare toate aceste taxe și comisioane dar și facilitățile și calitatea serviciilor oferite.
Costurile aferente utilizării cărților de plată în țara noastră, mai exact, taxele de emitere, comisioanele la comercianți, dobânzile bonificate la disponibilul din cont precum și tipurile de carduri emise de băncile comerciale și modalitățile de utilizare sunt prezentate în Anexa 1.
4.3.2. Utilizarea frauduloasă a cărților de plată
Cărțile de plată sunt vulnerabile la pierdere, furt sau contrafacere chiar și în cazul utilizării PIN-ului (PERSONAL IDENTIFICATION NUMBER).
Diferit de sistemele obișnuite de verificare prin care identificarea se făcea de către casier sau vânzător pe baza semnăturii, actului de identitate sau simplei recunoașteri a clientului, sistemul de transfer electronic al fondurilior furnizează un mijloc automat de identificare a clientului căreia fondurile îi sunt destinate(plătite). Majoritatea sistemelor pentru recunoașterea cărții, necesită și introducerea numărului personal de identificare specific fiecărui client al instituției financiare și care trebuie furnizat sistemului pentru a permite accesul la un cont bancar. Acest cod este singura modalitate de protecție a utilizatorilor, fiind imposibil de a cunoaște cine a inițiat transferul prin faptul că PIN-ul a fost utilizat în mod corect. De aceea se are în vedere dezvoltarea și a altor mijloace sigure de identificare: amprente, analiza semnăturii, voce etc.
Cărțile de plată cu microprocesor(SMART CARDURILE) reprezintă alternativa cea mai viabilă la metodele de asigurare a securității.
Cele mai uzitate tehnici de fraudare prin carduri folosite în străinătate le vom prezenta pe scurt mai jos:
Cea mai simplă metodă este furtul propriu-zis din buzunare, existând în ultimii ani rețele specializate de hoți în furtul cardurilor. Avantajul constă în faptul că, de cele mai multe ori, odată cu cardul sunt sustrase și actele de identitate, putând astfel să-și substituie identitatea cu cea a deținătorului real. Folosirea cardurilor se face, în acest caz, cu complicitatea unor comercianți implicați în sistemul de fraudare.
O altă metodă este furtul cardurilor în timpul trimiterilor prin poștă către adevărații proprietari. Neavând pe spate semnătura adevăratului titular, ele pot fi folosite mai mult timp decât cele furate din buzunare sau pierdute. Anumite rețele criminale s-au specializat pe sustragerea corespondenței conținând carduri, din autovehiculele firmelor de curierat sau de la sediile acestora. De asemenea, un loc preferat de infractori în reprezintă și căsuțele poștale amplasate la partreul blocurilor de locuințe. Băncile au dezvoltat un sistem prin care se încearcă blocarea acestui fenomen, clienții fiind rugați să confirme imediat primirea cardului, în caz contrar acesta fiind blocat și trecut pe lista de excepții.
Utilizarea frauduloasă a numerelor de cărți de credit este o altă metodă folosită de infractori. Specificul acestui tip de fraudă constă în utilizarea informațiilor despre card, obținute prin intermediul comercianților necinstiți, în tranzacțiile efectuate pe internet, prin poștă sau prin telefon, în lipsa prezenței fizice a cardului și a posesorului acestuia.
Răspândirea și perfecționarea computerelor au condus la apariția unui nou tip de fraudă. Cu ajutorul unor programe ce pot fi găsite pe internet, sunt generate numere de cărți de credit valide însă nu și data expirării. În încercarea de a face rost de ea, infractorii pot încerca lansarea de cereri de autorizare de la un POS pe care îl utilizează după orele de program. Având în vedere că un card este valid, în general, doar doi ani, posibilitatea de a descoperii este destul de mare. Împotriva acestei metode, băncile au dezvoltat programe informatice care detectează cererile repetate de autorizare pentru același număr de card, la care datele nu sunt corecte și nu acordă autorizări ale plăților de pe astfel de carduri.
Dintre infracțiunile cu carduri, cea care crează pagubele cele mai mari este falsificarea acestora . Folosindu-se de noua tehnologie, din ce în ce mai accesibilă, falsificatorii au ajuns la performanțe deosebite. Cea mai utilizată metodă de falsificare este rescrierea benzii magnetice originale. Ea este copiată cu ajutorul unui dispozitiv denumit skimmer, plasat, de obicei, în înteriorul sau în continuarea unui POS, după care, cu ajutorul unui laptop și al unui dispozitiv de rescris carduri, informațiile sunt transferate pe un card pierdut sau furat. Utilizarea unui astfel de card falsificat este posibilă doar în dispozitivele POS, de cele mai multe ori implicând complicitatea comerciantului atât în faza de copiere a datelor, cât și în utilizarea cardului fals.
În aceste condiții au fost adoptate unele măsuri propri de securitate cum ar fi: limitarea valorii și numărul retragerilor de numerar, limitarea numărului de încercări pentru utilizatorii ce introduc greșit PIN-ul, observarea modului de utilizare a sistemelor transferelor electronice al fondurilor pentru detectarea utilizărilor suspicioase a cărților de plată, asigurarea(timp de 24 ore pe zi) unor linii telefonice gratuite prin care clienții să poată anunța instituția financiară emitentă în legătură cu pierderea sau furtul cărții de plată.
Fraudele pot fi efectuate chiar de funcționarii băncii sau de clienții acesteia. Metodele utilizate de aceștia sunt similare cu cele din tranzacțiile pe bază de documente tipizate. De exemplu, funcționarul care întocmește statul de plată poate crea un salariat fictiv pe baza căruia prin intermediul transferului electronic al fondurilor să emită o creditare pe numele respecti care va fi depozitată în contul său. Frauda salariaților poate fi prevenită prin verificări operative simple, la întâmplare a tranzacțiilor efectuate.
Frauda prin carduri în România
Începuturile activitățiilor cu carduri în România au fost marcate, cum era și normal, de tentative de fraudare din partea infractorilor. Pe măsură ce cardul a început să fie folosit în mod uzual ca instrument de plată, fraudele s-au inmulțit îngrijorător. În anul 2000, ele crescuseră semnificativ (la peste 500.000 de dolari în trimestrul al doilea), în special la cardurile emise în străinătate care erau prezentate la acceptare comercianților în România. Activitatea infractorilor era ușurată de faptul că, la acel moment, piața românească nu avea constituite mecanisme eficiente care să protejeze deținătorii de carduri, comercianții și băncile.
În fața pericolului ca România să fie identificată ca zonă de “risc maxim” în folosirea cardurilor, la inițiativa băncilor comerciale și a organizațiilor internaționale-VISA și EUROPAY- în 12.09.2000 s-a constituit Forumul Român Anti Fraudă (FRAF), care și-a propus să îmbunătățească cooperarea dinre bănci și să adopte strategii și politici unitare în scopul limitării fenomenului, precum și să elaboreze o serie de legi care să definească infracțiunea de fraudă prin carduri și să propună sancțiuni dure pentru descurajarea infractorilor.
Cele mai importante măsuri pentru limitarea flagelului fraudei prin carduri le-au constituit semnarea unui acord care a stabilit o serie de principii de operare privind acceptarea la plată pe teritoriul României a cardurilor emise sub sigla VISA și EUROPAY și constituirea unei baze de date care cuprinde comercianții frauduloși sau suspecți și care este localizată la ROMCARD(care se ocupă de întreținerea și permanenta ei actualizare). Astfel, atunci când o bancă intenționează să semneze un cotract cu un comerciant, este obligată să consulte baza de date existentă la ROMCARD pentru a se asigura că nu este vorba de un comerciant fraudulos. Așa se explică și scăderea numărului de contracte cu comercianții, numărul punctelor de desfacere unde sunt acceptate carduri scăzând, din voința băncilor, de la 7.182 la 31.12.2000 la 6.364 la 31.12.2001.
În ultima vreme, tot mai multe persoane fizice cad pradă infractorilor care operează după așa numita “metodă libaneză”. Acesta constă în plasarea, în fanta ATM,unde se introduce cardul pentru a se extrage numerar, a unei folii subțiri, care are rolul de a împiedica citirea cărții de plată și astfel, de a-l bloca în interior. Pe ATM sunt plasate afișe care sfătuiesc utilizatorii să sune, în caz de necesitate, la unul sau mai multe numere de mobil, unde s-ar afla “specialiștii băncii” căreia îi aparține ATM-ul. De fapt aceste numere de telefon corespund unor cartele furate, iar la capătul firului se află infractori a căror principală preocupare este aceea de a afla codul PIN al cardului blocat în ATM. După ce proprietarul cardului pleacă liniștit că a anunțat băncii situația și că s-a blocat posibilitatea utilizării lui, infractorii îl extrag cu o pensetă, după care, cunoscând PIN-ul îl golesc de bani.
Există 12 sfaturi pe care utilizatorii de carduri ar trebui să le aibe în vedere. Aceste sunt:
Semnarea cardului în locul indicat, imediat după primire;
Memorarea PIN-ului;
Pin-ul este secret, el nu trebuie comunicat nimănui;
La stabilirea PIN-ul nu trebuie folosit numele, numărul de telefon sau data de naștere. Sunt primele date la care se gândesc și infractorii;
La exrtagerea numerarului de la un ATM este necesară o atenție sporită din partea posesorului de card, la tastarea PIN-ului;
Nu este recomandată folosirea ATM-urilor slab luminate;
La blocarea cardului în ATM, primul telefon care trebuie dat este la unul din numerele special alocate de bănci pentru astfel de situații;
După fiecare tranzacție efectuată la un bancomat nu trebuie uitate chitanța și cardul;
Este recomandată ținerea unei evidențe lunare a tranzacțiilor efectuate;
Chitanțele și suma totală de plată trebuie verificate intainte de a semna documentele care atestă achiziționare produselor;
Se verifică intotdeauna contul, mai ales la întoarcerea dintr-o călătorie;
Nu se va transmite numărul cardului prin telefon, decât dacă există încredere în compania care a solicitat acest număr.*
5. SISTEMUL ELECTRONIC DE TRANSFER AL FONDURILOR
În sistemul electronic de transfer al fondurilor se desfășoară astăzi o mare parte a fluxurilor monetare în țările dezvoltate.
Sistemul electronic de transfer al fondurilor este o creație recentă, expresie a înnoirilor tehnologice și a modificărilor calitative în organizarea și desfășurarea plăților care constiuie premise ale creșterii sale rapide tot mai cuprinzătoare. Sistemul electronic de transfer al fondurilor este în fapt circuitul monedei electronice, moneda electronică reprezentând ansamblul tehnicilor informatice, electronice, telematice, permițând schimbul de fonduri fără suport de hârtie și implicând o relație tripartidă între bănci, comercianți și consumatori.
Cercetarea stiințifică și progresele în domeniul aplicativ în toate aceste sfere au fost, în paralel, susținute de o scădere continuă a prețurilor echipamentelor respective, fapt ce a determinat extinderea utilizării acestor tehnologii, atât la nivelul băncilor, cât și al utilizatorilor: agenți economici și persoane fizice.
Sub un alt aspect s-au introdus instrumente de plată noi, la rândul lor expresie a progresului tehnologic și compatibile cu acesta. Astfel, adoptarea carții de credit reprezintă o modificare calitativă în funcțiunea instrumentelor de plată.
Sistemul electronic de transfer al fondurilor are următoarele verigi: distribuitorul automat de numerar (Cash Dispenser), automatul bancar sau “trezorierul automat” (Automated Teller Machine), terminale la punctele de vânzare (EFTPOS – Electronic Funds Transfer at Point of Sale).
5.1. Distribuitorul automat de numerar
Progresele înregistrate în domeniul electronicii au permis punerea la punct a mașinilor automatizate capabile să distribuie bilete înregistrând în același timp tranzacțiile astfel efectuate. Bancherii și emițătorii de carduri au văzut în aceste mașini intrumentul de a oferi titularilor cărților de plată un nou serviciu: posibilitatea de a-și procura bani lichizi 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptămână.
Distribuitorul automat de numerar (Cash Dispenser) este un dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat să retragă numerar sub forma de bancnote și monedă metalică.
Distribuitorul automat de numerar are o configurație apropiată de cea a unui telefon public, având o protecție pronunțată împotriva intemperiilor prin însăși construcția sa în sistem alveolă și prin existența unui acoperiș șarpantă în paretă superioară.
Pe suprafața accesibilă distribuitorul cuprinde:
o tastatură prin care pot fi formulate cu ajutorul cifrelor solicitările titularilor de cont;
un mic ecran, pe care sunt afișate intrucțiunile de lucru, precum și răspunsurile la solicitările clienților;
un orificiu sau fantă, unde sunt introduse cărțile de credit pentru a fi supuse contactelor necesare pentru circulația informațiilor, către și dinspre calculator;
o nișă specială, unde să cadă, la momentul oportun, prin mișcarea unei trape din partea superioară, bancnotele ce fac obiectul operațiunii respective.
Operațiunea de eliberare a numerarului prin intermediul distribuitoarelor de numerar implică parcurgerea urmatoarelor etape:
Deținătorul sau titularul carții de plată va introduce cartea de plată în aparat prin orificiul special existent în arhitectura dispozitivului;
Imediat după introducerea cărții de plată, utilizatorul trebuie să introducă, de la tastatura dispozitivului, numărul personal de identificare (PIN). Pe baza acestui număr se permite accesul la informațiile stocate la nivelul cărții de plată;
Utilizatorul va solicita, prin tastare, suma dorită, în limita maximă stabilită prin contract cu banca. Daca suma depașeste această limită atunci operațiunea va fi anulată;
Furnizarea de către distribuitorul automat de numerar a sumei solicitate concomitent cu debitarea contului bancar al utilizatorului. De asemenea, se poate opta pentru bancnote, respectiv moneda metalică de o anumită valoare (cupiuri);
Dispozitivul va confirma, prin afișare, efectuarea și incheierea operațiunii, momentul în care va restitui deținătorului cartea sa de plată.
Distribuitoarele de numerar din prima generație erau mașini rudimentare dotate cu o singură funcție, distribuirea de numerar. Fiabilitatea lor apare azi ca net insuficientă, iar rata lor de defectare foarte crescută. Astfel, începând cu anul 1975 apare o a doua generație de mașini, ghișeele automate de bancă, care permit în plus față de funcția de retragere, consultarea conturilor, precum și operațiuni de depunere și de virament.
Ultima generație de mașini a fost comercializată la începutul anilor ’80. Aceste ATM-uri (Automatic Teller Machine) beneficiază de ultimele progrese ale tehnologiei informaticii, având integrate mai multe sisteme de securitate, dispunând în acest fel de o fiabilitate excepțională.
5.2. Automatul bancar (Automatic Teller Machine)
Automatul bancar sau “trezorierul automat” este un dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat, pe langă faptul că poate retrage numerar, accesul la diferite alte servicii ca: solicitarea de informații privind situația contului personal, transferul de fonduri, formarea de dispoziții privind utilizarea disponibilităților din cont.
În comparație cu distribuitorul automat de numerar reprezintă un complex de prelucrare a informațiilor bazat pe elemente logice și fizice de securitate.
Utilizarea cărților de plată prin intermediul ATM-urilor presupune parcurgerea mai multor etape:
Introducerea cărții de plată în dispozitivul electronic de către utilizator. Cartea se va introduce cu banda magnetică în interior;
Introducerea numărului personal de identificare (PIN);
Selectarea unei opțiuni din meniul de opțiuni, afișat pe ecranul aparatului, de către utilizator;
Introducerea prin intermediul tastaturii, a datelor minime necesare efectuării tranzacției cerute în etapa anterioară;
Confirmarea sau acceptul acțiunii sau sumei propuse;
Vizualizarea rezultatului și luarea deciziei finale;
Primirea de către utilizator a unor chitanțe justificative privind operațiunea efectuată;
Restituirea cărții de plată, deținătorului.
În meniul de opțiuni, cu alte cuvinte în ansamblul operațiunilor, printre altele sunt cuprinse: plata facturilor datorate furnizorilor (dacă se selectează această opțiune va apărea pe ecran, ultima factură ce a fost achitată în favoarea furnizorului respectiv. Pentru plată unor noi facturi se vor introduce datele necesare de identificare a contului, ultima zi până la care trebuie facută plată și adresa electronică la care se va face plata); situații și alte informații solicitate (prin alegerea acestei opțiuni utilizatorul poate primi informații privind toate tranzacțiile efectuate într-o anumită perioadă de timp, sumele intrate/ieșite și disponibilul din contul personal. Aceste informații pot fi scoase la imprimanta ATM-ului); analiza fluxului de numerar (aceasta opțiune indica schimbările apărute în fluxul de numerar de la ultima utilizare a cărții de plată – intrări și ieșiri de numerar, precum și tranzacțiile ce au fost efectuate); decizii financiare și de management (pe baza datelor introduse de deținătorul cărții de plată, distribuitorul va emite o listă cu mai multe variante privind utilizarea sumei respective. Pe baza alternativelor existente pe listă, utilizatorul sau dispozitivul poate selecta varianta optimă care include și confirmarea sumei).
Anumite ATM-uri sunt echipate cu un sistem destinat să primeasca depozitele titularilor de cartele. Numerar și cecuri pot să fie depuse în ATM-uri cu ajutorul plicurilor puse la dispoziția purtătorilor, care compun pe claviatura acestora sumele pe care ei pretind că le-au depus aici și primesc un tichet ce conține informațiile introduse de către beneficiar (titular).
Sumele depuse trebuie să fie verificate de bancă și tichetul emis de automat în funcție de datele compuse de titular pe claviatură nu poate avea decât o valoare de prezumție simplă, confirmată sau anulată la momentul verificării efectuate de către bancă.
În țara noastră rețeaua de ATM-uri nu este foarte extinsă. Din cele nouă bănci (Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banc Post, Raiffeisen-Banca Agricolă, Banca Transilvania, Banca “Ion Țiriac”, Banca Românească, Alpha Bank, Volksbank) care au o rețea proprie de automate de eliberat numerar, doar de BCR, BRD, Banc Post și Banca Agricolă se poate spune că au acoperire națională, în sensul că sunt prezente cu unul sau mai multe ATM-uri în fiecare reședință de județ, precum și într-o serie de orașe mai mici, cu 20.000-100.000 locuitori. Din acest punct de vedere, BCR se detașează ca banca ce acoperă cel mai mare număr de localități cu rețeaua sa de ATM-uri. Banc Post s-a orientat, în schimb, atât pe o prezență în orașele mari din țară (fiind în primele trei bănci din România, din acest punct de vedere), cât și pe acoperirea cu o rețea cât mai densă de automate bancare a localităților, neglijând deocamdată acțiunea de extindere spre orașe mai mici. Banca Transilvania și Ion Țiriac, ar putea deveni și ele în viitorul apropiat, jucători cu acoperire națională pe piața ATM-urilor, dar, deocamdată, se remarcă absența ATM-urilor lor din orașe importante ca număr de locuitori și putere de cumpărare (vezi figura 5. 1.).
Fig.5.1.
Chiar dacă numărul de ATM-uri instalate a crescut în 2001 într-un procent inferior creșterii numărului de carduri sau de tranzacții – media tranzacțiilor pe un ATM este estimată la 20.000 în 2000 și 25.000 în 2001 (vezi Instrumente de plată fără numerar, supliment al revistei Piața financiară, martie 2002) – distribuția geografică s-a modificat net în favoarea provinciei, adevarata bătălie pentru noi clienți, urmând să fie purtată, pe viitor, în afara Bucureștiului.
În prezent există un număr de 1.300 de automate bancare de eliberat numerar și se preconizează că numărul lor va ajunge la sfârșitul anului, la 2000.
5.3. Transferul electronic al fondurilor la punctele de vânzare
În multe țări ale lumii distingem echipamente electronice de plată folosite de comercianți (TPE/POS, TPS, certificatori) la punctul de vânzare și echipamente puse la dispoziția publicului care nu necesită intervenția umană pentru funcționarea lor curentă (CD, ATM, automate în funcționare liberă, inclusiv distribuitori de bunuri și servicii).
Când ne referim la echipamentele folosite de comercianți, avem în vedere terminalele de plată electronică (TPE) și terminalele punct de vanzare (POS). Acestea permit: să se valideze și să se inregistreze ordine de plată prin cartelă; să se stocheze în memorie un anumit număr de tranzacții; să se comunice via modem cu un centru de autorizare și/sau cu un centru de telecolectare. Aceste funcțiuni sunt efectuate de TPE/POS oricare ar fi modalitățile de debit ale contului debitorului (imediat, amânat la sfarșitul lunii) și de credit al contului comerciantului.
Recent au apărut noi echipamente între care amintim: certificatoarele, echipamentele automate care prelucrează cartele cu microcircuit, terminalele de plată simplificate.
Funcție de condițiile de poziție și de gradul de înzestrare tehnologică, transferul electronic al fondurior la punctele de vânzare implică o diversitate de procedee de lucru pe care le vom urmări distinct: terminale la punctele de vânzare cu circuit deschis (on-line); terminale la punctele de vânzare cu circuit inchis (off-line); operațiunile de decontări la punctele de vânzare cu certificator.
5.3.1. Terminalele la punctele de vânzare cu circuit deschis
Aceste echipamente sunt reprezentate de o stație de lucru amplasată la locurile de vânzare a bunurilor de consum, utilizate pentru a prelua și transmite informații privind plațile prin intermediul lor.
Spre deosebire de celelalte două echipamente (CD, ATM) la care se poate accede 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptămână, la terminalul POS accesul este posibil numai pe baza acordului comerciantului și în timpul său de program.
Terminalul la punctele de vânzare este constituit dintr-un dispozitiv special (terminal propriu-zis în structura completă) sau amenajat (compus dintr-un ecran, o tastatură și releu compatibil de a asigura legătura în două sensuri cu calculatorul băncii unde titularul are deschis contul).
Derularea operațiunilor prin intermediul terminalului de la punctele de vânzare cu circuit deschis implică următoarele operațiuni:
Clientul va introduce cartea de plată în dipozitivul electronic;
Comerciantul, prin intermediul tastaturii, va scrie pe ecranul de afișaj al dispozitivului valoarea bunurilor ce urmează a fi achiziționate;
Dacă clientul acceptă această sumă, el va trebui să apese o tastă specificată;
Un semnal luminos va îndruma cumpărătorul să introducă numărul său personal de identificare (PIN);
Dacă PIN-ul va fi acceptat, atunci dispozitivul electronic va începe înregistrarea tranzacției;
Se va prelua suma respectivă din contul clientului, stabilindu-se noul sold. Totodată, tranzacția va fi înregistrată în “agenda” de informații a cărții de plată;
Dispozitivul va emite o chitanță în două exemplare (unul pentru client, altul pentru comerciant);
Un nou semnal luminos va confirma efectuarea completă a tranzacției, returnându-se totodata clientului cartela sa de credit.
5.3.2. Terminalele la punctele de vânzare cu circuit inchis
În condițiile în care lipsesc posibilitățile de interconectare cu calculatorul băncii, operațiile de decontare pot fi realizate prin înregistrări electronice în contul fiecărui participant: client, vânzator și bancă.
În acest caz se utilizează trei cărți inteligente distincte: una care aparține utilizatorului (User Card), una ce aparține comerciantului (Job Card sau Merchant Card) și o alta incorporată în dispozitiv (Device Card) ce aparține băncii emitente a cărților de plată propriu-zise.
Cartea de credit propriu-zisă (User Card) aparține și este utilizată de către titularul ei pentru efectuarea cumpărăturilor la punctele de vânzare a bunurilor de consum.
Job Card aparține comerciantului și captează toate detaliile privind tranzacțiile comerciale desfășurate cu clienții băncii emitente a cărții de plată. În plus această carte are sursă proprie de energie și deține o capacitate mult mai mare de stocare a datelor.
Device Card înregistrează toate informațiile legate de fiecare tranzacție efectuată de comerciant cu clientul său. Prin intermediul ei banca efectuează decontările între clienți și comercianți, debitând astfel conturile clienților concomitent cu creditarea contului comerciantului.
În fiecare bancă care deține o rețea proprie de transfer electronic de fonduri, atât în circuit deschis, cât și în circuit închis, există un compartiment special pentru efectuarea decontărilor respective.
5.3.3. Operațiunile de decontări la punctele de vânzare cu cărți de credit și certificator
Aceste operațiuni sunt aplicabile în condițiile în care există comercianți care nu au dorit sau nu au dispus de resursele necesare instalării unui terminal POS. Ei, însă acceptă plățile cu cărți de credit/debit, deoarece au în dotare un mic dispozitiv electronic prin care se poate stabili autenticitatea cărții, valabilitatea PIN-ului introdus de către client și care furnizează un cod de certificare a cărui valoare unică include și valoarea tranzacției efectuate.
Prin urmare, certificatoarele sunt echipamente destinate să controleze compunerea codului cofidențial și să emită un certificat care atestă că această procedură a fost respectată pentru o tranzacție dată. De mărimea unui calculator mare de buzunar, certificatorul cuprinde: o claviatură, un afișor, un lector de cartelă cu microprocesor integrat și o electronică ce-i permite să dialogheze cu cărțile și să calculeze un certificat.
Caracteristica fundamentală a acestui echipament este de a fi autonom și neconectat. El nu conține nici o listă de opoziție și nu are nici o posibilitate de a interoga un centru de autorizare oarecare. Acest mod de funcționare este esențial legat de securitatea cartelei cu microprocesor.
Certificatul emis nu este valabil decât pentru o cumpărare dată la un comerciant. În principiu, numărul certificatului trebuie să permită băncii purtătorului să determine dacă cartela acestuia a fost sau nu folosită. Acest echipament este destinat în mod esențial să surprindă fraudele prin contrafaceri de cartele.
Certificatorul are și o altă funcție de securitate și anume cea care constă în a controla folosirea cartelei purtătorului cu ajutorul unui sistem de control numit “control de flux” fapt care ar trebui să permită să se reducă sumă totală a utilizărilor abuzive efectuate de purtătorul de cartele.
Sistemul de control de flux funcționează în felul următor: un număr de operații pe o perioadă este înscris în memoria microcircuitului. La fiecare folosire a cartelei într-un certificator, acest număr este decrementat cu o unitate, până la sfârșitul perioadei. De îndată ce numărul de utilizatori efectivi depășește numărul de operații pe o perioadă atunci o cerere de autorizare este necesară pentru fiecare nouă tranzacție, până la sfârșitul perioadei de referință.
Operațiunea propriu-zisă de decontare prin intermediul unui certificator se desfășoară astfel:
Introducerea cărții de plată a clientului în orificiul certificatorului;
Se face autentificarea cărții de plată;
Se confirmă valabilitatea PIN-ului prin intermediul ecranului și a tastaturii;
Introducerea codului tranzacției concomitent cu întocmirea de către comerciant a chitanței justificative a tranzacției;
Eliberarea cărții de plată.
Operațiunile de plată electronică și transmiterile de ordin de plată pun probleme spinoase de verificare, căci anumite operații se fac fără suport de hârtie. Dacă anumite sisteme electronice de plată funcționează cu ajutorul cărților de plată, altele pot să fie activate numai prin simpla folosire a unui cod confidențial, în mod general cu un grad de securitate foarte scăzut.
Teminalele de plată electronice îi scutesc pe comercianți să trimită la banca lor facturi de hârtie. Informațiile referitoare la operațiile prin carte sunt stocate în terminal în cursul zilei. Ele sunt transmise în mod automat pe durata nopții prin conexiunea dintre terminal și centrul său de telecolectare.
Terminalele de plată electronice au înlocuit o mare parte a echipamentelor zip-zap care copiază în mod simplu caracterele ștanțate ale cărților, încă folosite de către o mare parte a comercianților. Înlocuirea acestor hard-uri prin terminalele de plată a fost totuși condiționată de imperativele economice de rentabilitate, în funcție de alegerile făcute de către comercianți.
Se observă în ultimii ani multiplicarea operatorilor industriali care oferă hard-uri de plată și scăderea substanțiala a prețurilor acestora, ceea ce a permis dotarea comercianților într-o mai mare masură cu asemenea echipamente. Tehnologia a permis dezvoltarea sistemelor electronice de plată sofisticate în cadrul cărora omul nu mai intervine, cum ar fi sistemele folosite pentru a permite plata electronică a locurilor de parcare sau în materie de plată a taxelor pe autostrăzi.
Pornind de la cele prezentate mai sus rezultă o serie de avantaje ale sistemelor electronice de plată pentru diferiți utilizatori: băncile nu mai trebuie să prelucreze manual chitanțele emise de către comercianți, ci beneficiază de o prelucrare automată legată de telecolectarea operațiilor efectuate cu ajutorul terminalelor de plată, scăzând astfel costul prelucrării plății prin carte; banca poate pune la punct sisteme de control ale cărților pierdute sau furate, precum și autorizările pe care ea le solicită din partea fiecărui comerciant, în funcție de parametrii personalizați; comerciantul dispune de un sistem rapid de plată, nerestrictiv pentru clientul său; comerciantul beneficiază de un credit mai rapid în cont decât în cadrul unui sistem de transmitere manuală a chitanțelor; purtătorul beneficiază de rapiditatea operației și simplitatea plății.
Piața românească a cardurilor este una atipică. Majoritatea tranzacțiilor sunt efectuate la ATM-uri (retrageri de numerar), și nu la comercianți, cum se întâmplă pe piețele unde cardurile sunt o prezență cât se poate de obișnuită.
Conform rezultatelor cumunicate de băncile comerciale (vezi revista Capital, numărul 12/21.03.2002) pragul de 2,5 milioane de carduri a fost deja depășit, dar nu se poate vorbi încă în România, de o maturizare a pieței cardurilor. Prin definiție, cardul este un instrument de plată și nu unul de obținere a banilor cash de la un automat bancar. Or, în România, ponderea tranzacțiilor la comercianți (plata unor bunuri sau produse prin intermediul cardurilor) este încă foarte mică (sub 25% din totalul tranzacțiilor cu carduri), atât datorită mentalității majorității românilor, mult mai obișnuiți cu utilizarea banilor cash pentru plăți, cât și ca urmare a inexistenței unei rețele de aparate (POS-uri), care să permită efectuarea de plăți prin carduri.
Chiar dacă numărul de POS-uri și imprintere instalate în 2001 a înregistrat un ritm de creștere superior celui al ATM-urilor, numărul, distribuția geografică și poziționarea lor sunt puternic deficitare. În tabelul numărul 1 prezentăm situația POS-urilor instalate de principalele bănci din România.
Tabel numărul 5.1.
Numarul de POS-uri
2001
CĂRȚILE DE PLATĂ ÎN ROMÂNIA
Plățile prin intermediul cardurilor sunt unanim recunoscute și utilizate în occident ca modalitate de achitare a unor mărfuri sau servicii ce exclud numerarul. Sistemele de plăți bazate pe carduri sunt omniprezente în lumea occidentală, unde, și datorită acestora s-a ajuns ca în prezent, circulația numerarului să nu depasească 20% din volumul tranzacțiilor care au loc.
Necesitatea alinierii la standardele europene, care are efecte directe asupa bunului mers al activității economice, a impus ca și în România să se recurgă la sistemul de plăți electronice, demarându-se în acest sens programul național de cărți de plată. Considerentele pentru care băncile din România au introdus sistemul de plată bazat pe carduri sunt reprezentate, în primul rând, de avantajele pe termen mediu și lung oferite: diminuarea numerarului în circulație, creșterea corespunzătoare a plaților prin virament, avantaje ce sunt deopotrivă valabile pentru agenții economici și pentru bănci. Băncile au astfel posibilitatea de a-și diversifica serviciile oferite, astfel încât să vină cât mai mult în întâmpinarea dorințelor clienților, cerința orientării și către alte tipuri de servicii devenind imperioasă.
Băncile românești s-au decis să introducă acest sistem de plăți prin intermediul rețelei mondiale VISA International – cea mai mare companie de carduri din lume – creând o societate comună de procesare, numită ROMCARD (1994) având drept obiectiv principal mijlocirea tranzacțiilor cu carduri.
În această primă etapă, cum băncile erau doar membre VISA, decontarea se efectua numai cu acest sistem internațional de plată. Deoarece băncile românești au trecut la emiterea de carduri abia în ianuarie 1996, activitatea s-a bazat în primii doi ani de la înființare, numai pe autorizarea și decontarea cardurilor emise în străinătate. Practic, pentru orice tranzacție cu carduri, indiferent că era vorba de extragere de numerar sau de plată a unor bunuri și servicii la comerciant, prin ROMCARD se obținea autorizarea operației respective. Circuitul mesajului era: “are bani în cont” (supliment Piața financiară, august, 2001) și pleca de la banca comerciantului, trecea pe la ROMCARD, de unde era trimis la centrul de operare VISA, iar de aici ajungea la banca emitentă a cardului. La întoarcere, pe același traseu, mesajul era: “acceptați sau nu cardul la plată”. Tot acest drum informațional se parcurgea într-un interval de timp de la 7 la 15 secunde. Pentru astfel de operare era nevoie și de echipamente corespunzătoare. Astfel, VISA a echipat tehnic ROMCARD, prin participarea împreună cu băncile fondatoare, la formarea primului operator interbancar al tranzacțiilor cu carduri din România.
În urmatorii ani băncile au devenit, pe rând, și membre ale celorlalte organizații de plăți: Europay International, American Express.
Dacă luăm în considerare perioada incertă a anilor ’90, putem spune că 2001 a fost un an cu adevarat remarcabil pentru sistemul bancar românesc de retail. Încrederea în acest sector a crescut spectaculos, investițiile străine au devenit constante iar îmbunătățirile în privința managementului băncilor au început să aibă efecte vizibile.
Deși estimările cu privire la evoluția pieței cardurilor în 2001 erau optimiste, rezultatele înregistrate, cel puțin în termeni cantitativi, au depășit majoritatea prognozelor. Dacă în anul 2000, prin cele 1.060.000 de carduri emise actorii pieței reușeau să depășească o barieră psihologică, în aul 2001, 14 bănci comerciale au forțat cererea și, oferind pieței un portofoliu de 42 de carduri, au ridicat numărul cardurilor emise la 2,23 milioane de unități. Această creștere impresionantă, de 110%, este, de fapt, și cea mai mică dintre cele intregistrate de indicatorii de baza ai pieței.
În tabelul numărul 2 prezentăm numărul de carduri emise de principalele bănci comerciale în perioada 2000-2001.
Tabel numărul 6.2.
Număr de carduri emise (mii unități)
2000 2001
Sursa : băncile comercialeI
Numărul tranzacțiilor efectuate cu carduri a crescut cu 116%, de la 16,2 de milioane în anul 2000 la 35 de milioane în anul 2001, în timp ce valoarea acestora s-a majorat de la echivalentul a 525 de milioane de dolari în 2000 la 1.175 de milioane de dolari în 2001 înregistrând o creștere cu 124% (vezi tabelul numărul 3). Merită consemnată și evoluția ușor surprinzătoare a valorii medii la o tranzacție (în creștere cu 3,7%, de la 32,4 dolari la 33,6 dolari). Creșterea este foarte apropiată de creșterea veniturilor populației în anul trecut, numărul cardurilor aflate în circulație având deja o dimensiune pentru care variațiile anumitor indicatori de sinteză coincid cu mediile statistice calculate pentru întreaga economie.
Tabel numărul 6.3.
Număr total de tranzacții (mii unități)
2001
Din punctul de vedere al evoluțiilor calitative, piața și-a conservat practic punctele slabe, de altfel caracteristice tuturor piețelor încă în formare: ponderea extrem de redusă a cardurilor de credit (sub 1%) explicabilă prin nivelul înalt al inflației și automat al dobânzilor bancare și folosirea într-o proporție extrem de înalta a cardului (peste 97%) pentru operația simpla de extragere de numerar.
Patru mari bănci comerciale, respective Banc Post, BRD-GSG, BCR și Raiffeisen-Banca Agricolă (RBA) fac legea pe piața cardurilor. În 2000, cvartetul deținea 95,3% din numărul cardurilor emise, 95% din numărul de tranzacții și 93,3% din valoarea tranzacțiilor.
Deși se diminuează ușor, dominația asupra pieței se menține și în 2001, când cei patru s-au poziționat la 93,3% din totalul cardurilor, 93,6% din totalul tranzacțiilor și 92,5% din valoarea tranzacțiilor (vezi graficele 1 și 2).
În tentativa de atragere a clienților către propriile carduri, băncile au dezvoltat o serie de produse și servicii asociate sau au integrat cardurile unor produse complete, cum ar fi Contul Total la Banc Post și Contul Central la Banca Țiriac.
Multe bănci oferă clienților posibilitatea de ieșire în descoperire de cont pe cardurile de salarii, sumele acordate mergând de la 70% din salariu până la șase salarii nete, facilitate care se bucură de o mare apreciere în rândul clienților, în special al celor cu venituri mici și medii, care pot în acest fel să-și îmbunătățească condițiile de viață. În plus, Banca Transilvania oferă împrumuturi în lei prin carduri VISA Electron Global, pe o perioadă de un an, cu posibilitate de prelungire, suma maximă a acestora reprezentând echivalentul sumei de 1500 USD.
Unele bănci acordă și posibilitatea emiterii unuia sau mai multor carduri suplimentare, în favoarea unor terți, pe același cont de card, ceea ce oferă posibilitatea celor apropiați deținătorilor de carduri să aibe acces la o parte din sumele disponibile în cont.
Un alt serviciu asociat cardurilor vizează posibilitatea acordată clienților, de unele bănci (BCR, BRD-GSG), de a-și transfera, la scadență, dobânzile depozitelor constituite la bancă în contul de card.
Cardurile Bussness, Silver, Gold și Platinium, emise, pentru clienții cu venituri mari, de bănci cum ar fi City Bank România, HVB România, Banca Românească și ING Bank România, atribuie acestora importante facilități, cum ar fi discounturi la cazare și transport în străinătate, asigurări de accident, de răspundere civilă, de pierdere a bagajelor sau a unor curse aeriene, asistență medicală.
Banca Agricolă Raiffeisen oferă și posibilitatea plății anumitor furnizori de servicii (electricitate, cablu, gaze), prin debitare de tip “standing order” din contul de card (aproximativ 6000 de clienti).
Consultarea soldurilor conturilor de card este o altă facilitate oferită deținătorilor de card. Fie ca să numește Vocalis (la BRD-GSG), Smart Tel (la Banc Post și RBA) sau Mobile Banking (la BCR), serviciul are ca principală menire accesul la diferite informații privind conturile de card. Accesul la Vocalis se poate face și de pe telefonul fix, în vreme ce restul serviciilor pot fi apelate doar de pe telefonul mobil.
Banca Țiriac oferă clienților persoane fizice Contul Central, un serviciu care presupune virarea lunară a salariilor în cont și care oferă acces la unul din următoarele tipuri de carduri emise de bancă (VISA, Electron, EUROCARD/MasterCard sau Maestro Cirrus), la facilitățile de creditare în limita unui salariu net lunar. Plățile și încasările din acest cont nu se comisionează de către bancă.
Banc Post oferă clienților săi Contul Total, care oferă un pachet integrat de servicii de administrare a sumelor din conturile de carduri în lei și din conturile curente personale ale clienților săi, precum și facilități de plată directă a facturilor clienților Orange, Connex, Romtelecom și Cosmorom de la ATM-urile băncii. Contul Total integrează serviciul SmartTel SMS, prin care clienții își pot vizualiza soldurile conturilor de card, direct pe ecranul telefonului mobil. De asemenea acest pachet de servicii permite obținerea unei descoperiri de cont, precum și alimentarea contului curent personal din contul de card în lei, prin intermediul ATM, în vederea efectuării de plăți pentru alte servicii.
Pe parcursul anului 2001, VISA a devenit sistemul preferat de plată pentru băncile și consumatorii din România. Mai mult de jumătate din cele 2.000.000 de carduri bancare emise în România poartă semne VISA. Această crestere a numărului de carduri a fost egalată de o creștere corespunzătoare a ratei de utilizare.
Din cele 14 bănci care s-au alăturat până în acest moment comunității VISA, 12 emit carduri în mod activ, HVB se află în faza finală de certificare, iar CEC are în plan emiterea primelor carduri VISA spre sfârșitul acestui an.
Banc Post este fără îndoială cea mai activă, cu peste șase sute de mii de carduri VISA aflate în circulație fiind unul dintre zece emitenți de carduri VISA din Europa Centrală și de Est.
În prezent, cea mai mare provocare pentru piața româneasca de carduri bancare constă în creșterea nivelului de acceptare printre comercianți. În acest moment, exista în jur de șapte mii de comercianți români autorizați să accepte carduri VISA pe piața locală. Pentru a se putea trece la o următoare etapă trebuie sporit nivelul de acceptare a cardurilor la comercianți. Actualmente, prea mulți comercianți preferă să lucreze cu numerar și prea puțini înțeleg ce presupune acceptarea cardurilor.
O a doua zonă de interes pentru acest sector este diversificarea programului de carduri, fapt care va permite băncilor sa se adreseze unui public mai larg. Deși majoritatea cardurilor existente sunt carduri de debit VISA Electron, există indicii clare de diversificare a portofoliului de carduri VISA, cu un interes sporit față de cardurile de credit atât în rândul băncilor, cât și în rândul consumatorilor. Oferind linii de credit flexibile și sigure, de obicei în valoare de până la dublul salariului net, aceste carduri sunt foarte convenabile pentru utilizatori. Ele permit băncilor să crească sumele de încasat într-un mod foarte sigur și usor de controlat. Mai mult, gama de produse VISA permite băncilor să proiecteze programe care să corespundă cerințelor tuturor consumatorilor. Sunt luate în considerare și programele de carduri concepute în asociație cu operatorii de telecomunicație, companiile de asigurări, liniile aeriene și rețelele de tip supermarket.
Într-o evaluare a profilului și comportamentului posesorilor de carduri bancare, frecvențelor și scopurilor utilizării cardurilor într-un studiu efectuat de compania Media Controller pe un eșantion de 1100 de subiecti utilizatori de carduri, prezentat grafic prin distribuțiile pe grupe de vârstă, venit net, grad de utilizare (conform graficelor 1, 2 și 3) se pot desprinde următoarele concluzii: peste 55% din utilizatorii de carduri au mai puțin de 35 de ani, lucru explicabil prin faptul că subiecții mai tineri se pot adapta mult mai ușor la utilități cu caracter de noutate absolută aparute pe piața românească; veniturile a doua treimi din cei ce se declară posesori de carduri sunt situate în intervalul 1,5-6 milioane. Numărul în creștere a cardurilor de debit emise de tot mai multe bănci comerciale prin care se oferă posibilitatea ieșirii în descoperire de cont a “vândut” cardul excelent și pe segmentul veniturilor mai reduse. Referitor la frecvența și scopul utilizării cardurilor mai mult de jumătate din subiecți (59%) folosesc cardul de cel mult două, trei ori pe lună, frecvența suprapunându-se cu cea a drepturilor salariale.
CONCLUZII
Piața cardurilor se dezvoltă vertiginos. Dezvoltarea are loc atât în direcție cantitativă cât și calitativă. În direcție cantitativă se mărește permanent numărul deținătorilor de carduri, numărul ATM-urilor și a punctelor comerciale care acceptă plată prin intermediul cardurilor. În plan tehnologic apar carduri noi, se modifică tehnologiile de păstrare a datelor, Smart Cardurile ocupând un loc tot mai important.
Adoptarea și introducerea cărților de plată prezintă o serie de avantaje printre care amintim: eliminarea titlurilor de plată clasice; reducerea substanțiala a timpului și a cheltuielilor legate de efectuarea plăților; eliminarea procesului îndelungat legat de autorizarea plăților și de tipărire a unor liste cu identificarea persoanelor ce utilizează cecuri false fără acoperire într-un cont bancar; verificarea rapidă a cărții de plată și a titularului acesteia prin intermediul calculatorului.
Aflată într-o dinamică excelentă, “industria” autohtonă a cardurilor a diminuat circulația cash-ului în economie, prin cele 2.230.000 de carduri emise, cu 34.100 de miliarde de lei, echivalentul a 3% din P.I.B. în 2001.
După un an de creștere fenomenală a numărului de carduri, băncile românești încep să pună accentul nu doar pe sporirea numărului acestora ci și pe o mai largă acceptare, o utilizare mai frecventă și strategii mai sofisticate de emitere a cardurilor.
La începutul noului mileniu nu este nici o îndoială că banii sunt importanți, poate chiar mai importanți decât oricând. Dar materialul, forma, și funcțiile lor se schimbă radical.
În deceniul următor sau în decursul următorilor douăzeci de ani, materialul suport al banilor va fi la fel de diferit cum sunt banii de azi față de monedele de aur sau mărgelele de sticlă din trecut. În viitor, ce vom considera a fi bani va fi mai rapid, mai sigur și mai ușor de utilizat. Astăzi, considerăm banii bancnote pe care le păstrăm în portofel, păzite și schimbate cu grijă când suntem în călătorie în străinătate. Dar toate acestea vor fi în curând de domeniul trecutului.
Imaginați-vă că sunteți în anul 2015. Călătoriți în interes de seviciu la București cu echipamentul dumneavoastră mobil de acces la internet. În afară de faptul că telefonul dumneavoastră mobil, va asigura accesul continuu la rețeaua mondială internet, acest echipament vă dă un sentiment de putere și siguranță. Vi se transmite o hartă pe care veți vedea restaurantul la care veți lua cina. Pe drumul spre restaurant veți putea consulta și comanda meniului pe echipamentul dumneavoastră.
Acest scenariu sună ca o fantezie, dar poate fi făcut posibil de un mic cip pentru plăți VISA, inserat în telefonul mobil. Aceste microcipuri sunt utilizate și în cea mai recentă generație de carduri cu cip. Cu zona de memorie și zona de stocare informații proprii, un card cu cip este cu adevărat un card inteligent, fiind în același timp și cel mai sigur mod de a purta banii. El deschide calea unei multitudini de noi utilizări, plăți flexibile și servicii inovatoare.
STUDIU DE CAZ
Emiterea cardurilor Briliant și Millenium
la S.C. BANC POST SA
Acest capitol va trata mecanismul derulării unei operațiuni privind obținerea unei cărți de plată de către o persoană fizică, la una din băncile comerciale.
Din documentația avută la dispoziție, precum și din studiile efectuate de specialiștii în domeniul economic reiese că banca cu cele mai spectaculoase creșteri și cu rezultatele cele mai deosebite este Banc Post. În sprijinul celor afirmate prezentăm următoarele date semificative despre activitatea de carduri a Banc Post :
Banc Post a fost înființată în iulie 1991 prin Hotărâre de Guvern ca societate comercială pe acțiuni fiind autorizată de Banca Naționala să funcționeze ca o bancă de tip universal, comercial și de economii;
A devenit membru VISA International în februarie 1995;
A devenit membru Europay în martie 1996;
Are acces direct la rețeaua inernationala VISA și EUROPAY;
Emite trei tipuri de carduri de debit (Ultra, Prospera, Suprema ) și unul de credit în sistem VISA International, precum și un tip de card de debit (Millenium) în sistem EUROPAY;
Potrivit ultimelor statistici Banc Post este lider pe piața românească a cardurilor VISA (peste o jumătate de milion de carduri emise), situându-se pe locul 9 în Europa Centrala și de Est;
Numărul de carduri emise în ianuarie 2002 a ajuns la 675.000, din care 569.000 VISA și 106.000 EUROPAY;
Numărul total de tranzacții este în prezent de peste 13 milioane, față de 8 milioane de tranzacții în anul 2000;
Valoarea totală a tranzacțiilor este de 11.500 miliarde lei, față de 4.500 miliarde lei în anul 2000;
Rețeaua de automate bancare la 31.01.2002 era de 398;
Rețeaua de EFTPOS-uri este de 533, din care 386 la comercianți
Majoritatea cardurilor existente pe piața românească sunt carduri de debit, multe dintre ele fiind folosite pentru plata salariilor de către societățile comerciale. Unele dintre aceste carduri, cum sunt cardurile Ultra și Millenium emise de Banc Post, au și posibilitatea acordării unei descoperiri de cont.
Cardul Millenium (Maestro) este un debit-card pentru disponibilități în lei pentru persoane fizice cu utilizare atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul altor țări în valuta țării în care se produce operațiunea.
Obținerea dreptului de utilizare a cărții de plata în lei Millenium, de către posesor se face prin completarea la unitatea băncii a unei cereri tip de emitere a cărții de plata în lei (conform anexă) și respectarea următoarelor condiții de emitere și utilizare:
taxa de emitere : 30.000 lei (nu se percepe în cazul convențiilor care privesc un număr mai mare de 20 de carduri);
suma minimă la deschiderea contului : 1.000.000 lei;
dobânda acordată la disponibilități : 6% pe an pentru sold zilnic mai mic de 5.000.000 lei și 8% pe an pentru sold zilnic mai mare sau egal cu 5.000.000 lei;
comision eliberare numerar pentru persoane fizice : este de 0,2% la automatele sau POS-urile proprietate Banc Post, 0,55% pentru ridicări de numerar ce depășesc 40.000.000 lei într-o singură zi, 0,5% + 25.000 lei la automatele sau POS-urile proprietatea altor bănci;
taxa anuală de utilizare : 1.000.000 lei (scutit pentru convenții de plată a salariilor);
numărul de tranzacții pe zi este nelimitat;
suma fixă permanent blocată în cont este de 30.000 lei când cardul este folosit la plata salariilor și 150.000 lei în celelalte cazuri;
suma maximă eliberată pe operațiune : 20.000.000 lei;
interogarea soldului la ATM : 2000 lei;
achiziționarea de bunuri și servicii în țară, de la comercianți dotați cu cititoare electronice de carduri se face fără comisionare;
comision EUROPAY pentru eliberare de numerar la ATM în străinătate: 2 USD + 1%_minim 3 USD (echivalent în lei la cursul B.N.R.) operațiune de schimb valutar;
Dintre facilitățile și avantajele oferite de acest tip de card, enumerăm :
posibilitatea de a dispune de toți banii din cont 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână;
permite utilizarea pachetului de servicii „Contul Total”.
posibilitatea obținerii cardului de credit Briliant;
lipsa grijii numerarului în diferite situații (călătorii, cumpărături);
posibilitatea monitorizării cheltuielilor și ridicărilor de numerar pe baza extrasului lunar;
oferă posibilitatea beneficierii de disponibilități în lei oriunde în străinatate,
în valuta țării respective
Contul Total este un pachet de servicii de administrare a lichidităților din conturile curente și din conturile de card emise de Banc Post. Pot beneficia de acest pachet posesorii unui card Ultra sau Millenium completând cererea pentru serviciile conținute în pachetul Cont Total (conform anexa).
Facilitățile oferite de acest serviciu sunt enumerate în continuare :
alimentarea contului curent personal din contul de card direct de la bancomat, în vederea efectuării de plăti pentru diverse servicii (electricitate, încălzire, abonamente TV, apa, gaz sau plata ratelor la creditele în lei, etc.);
efectuarea de plăți din contul de card, prin intermediul bancomatului, direct în contul furnizorilor de sevicii telefonice;
posibilitatea acordării unei descoperi de cont (Overdraft), care este un credit pentru nevoi temporare. Limita de creditare este de regulă egală cu media veniturilor nete lunare obținute de posesorul cardului, în ultimele sase luni (necesita contract distinct);
oferă titularului posibilitatea de a obține informații privind soldul deținut pe card prin intermediul sistemului de telefonie mobila. Aceasta se realizează prin apelarea numărului 681 de la orice telefon mobil înregistrat la Connex sau Orange și 1681 pentru Cosmorom.
Cardul de credit Briliant a fost lansat la începutul lunii decembrie 2001, pentru a răspunde nevoii de cumpărări în volum mai mare.
Briliant este un card Electron emis în sistem VISA International, cu utilizare internațională și acceptare numai la terminale electronice de tip ATM și POS. Condițiile de utilizare privind taxele și dobânzile bonificate sau reținute sunt prezentate mai jos :
Comisioane/taxe inițiale și curente :
taxa de emitere : 100.000 lei;
taxa anuală de utilizare a cardului : 240.000 lei;
taxa emitere card suplimentar pentru posesor desemnat : 100.000 lei;
comision interogare sold la ATM proprietate Banc Post : 2.000 lei;
comision înlocuire card pierdut/furat/deteriorat : 100.000 lei;
comision înlocuire card expirat : 100.000 lei;
comision pentru lichidarea contului de card de credit : 50.000 lei;
comision eliberare extras de cont la ghișeul băncii pentru luni anterioare ultimei luni calendaristice : 50.000 lei;
comision eliberare extras de cont prin postă la adresa specificata : 10.000 lei;
Dobânzi bonificate sau reținute :
la sold creditor : o% / an;
la sold debitor : 44% /an.
Principalele avantaje oferite prin cardul Briliant :
posibilitatea utilizării cardului atât în tară cât și în străinătate;
este un credit revolving;
asocierea cardului de credit cu un card de debit care poate fi folosit pentru încasarea salariului lunar sau păstrarea disponibilităților bănești și de unde se poate împuternici banca să ramburseze automat la scadență sumele datorate;
se poate beneficia și de descoperit de cont pe cardul de debit asociat;
acordarea unei perioade de grație la plata dobânzii, prin aceea că creditul utilizat și rambursat în aceeași lună nu este purtător de dobânda;
timp redus de emitere a cardului și perioada extinsă de valabilitate a contractului de credit (4 ani în cazul salariaților);
limita de creditare este diferențiată pe trei categorii de beneficiari, maxim 3.000 USD;
cardul de credit este destinat în principal cumpărării de bunuri și servicii de la comercianți, operațiune pentru care titularul de card de credit nu plătește nici un comision;
posibilitatea emiterii de carduri suplimentare pentru 1-3 persoane care să folosească împreuna cu titularul creditul acordat.
Întrebuințări ale cardului de credit Briliant și comisioanele aferente:
cumpărarea de bunuri și servicii de la comercianți prin intermediul terminalelor electronice de acceptare a cardurilor (comision 0);
ridicarea e numerar de la bancomatele ce aparțin bănci emitente (comision 6%);
ridicarea de numerar de la bancomatele altor bănci (comision 7%, minim 27.000 lei);
transfer din cont card de credit în cont card de debit (Millenium) sau în cont curent (comision 6%);
posibilitatea consultării soldului contului de card de credit prin intermediul telefonului mobil (comision 0, 2285 USD);
alimentarea contului de card prin ordin de plată de la alte bănci (comision 11.000 lei);
ridicarea de numerar în moneda națională a fiecărei țări de la bancomate aparținând unităților bancare din străinătate (comision 7%, minim 5 USD);
Limita de creditare în acest caz poate fi de doua sau trei venituri lunare nete dovedite cu adeverință de venit. Valoarea venitului net lunar este dat de salariul net obținut lunar, creditul neputând însă depăși 1.500 USD echivalent în lei la curs B.N.R.
Contractul de credit este valabil timp de patru ani, iar la sfârșitul acestei perioadei are loc reînnoirea contractului și reajustarea limitei de creditare.
Modificarea limitei de creditare se poate face și în cursul derulării contractului, la cererea titularului de card de credit în condițiile modificării veniturilor obținute de acesta.
Scadenta sumelor de rambursat precizate concret în extrasul de cont care se eliberează lunar titularului de card de credit este în data de 10 a fiecărei luni. La această dată banca va prelua sumele de rambursat în mod automat din cardul de debit asociat, fără a mai fi astfel nevoie de deplasarea titularului la bancă.
Garantarea creditului se face cu veniturile a unul sau doi giranți, astfel încât să acopere 50% din limita de creditare aprobată.
BIBLIOGRAFIE
*** Ion Roșu Hamzescu, Sorin Popa – Cărțile de plată în România, Craiova, Ed. Mondo-Ec, 1997
*** C. Basno, N. Dardac – Operațiuni bancare, instrumente și tehnici de plată, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1995
*** Florin C – Activitatea bancară – Profit și performanță, Ed. Lumina LEX, București, 2000
*** Vasile D – Gestiune bancară, ed. II. , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999
*** C. Basno, N. Dardac, C. Floricel – Monedă, Credit, Bănci, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999
*** D. Tudorache, T. Bian, C. Puianu – Elemente de tehnică și strategie bancară, Ed. Atlas, București, 1996
*** Sorin Cerna – Moneda și teoria monetară, Ed. Mirton, Timișoara, 2000
*** Revista CAPITAL Nr.12, 21 martie 2002
*** Supliment revista PIAȚA FINANCIARĂ – Instrumente de plată fără numerar, octombrie 1999, august 2001, martie 2002
*** http://www.creditcards.md
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cartile de Plata, Problematica Introducerii Si Extinderii Lor In Romania (ID: 130643)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.