Cartegrilelabclinicfinala [611619]

TESTE GRILĂ
PENTRU LABORATOR CLINIC

Editori
Pascu Alina Mihaela
Badea Mihaela
Idomir Mihaela Elena

Colectivul de autori
Badea Mihaela
Cocuz Maria Elena
Coman Gheorghe
Constantinescu Elena Mihaela
Dima Lorena
Gavriș Claudia
Idomir Mihaela Elena
Marinescu Daniela
Miclăuș Roxana
Neculoiu Carmen Daniela
Neica Ligia
Nemet Gabriela Codruța
Pascu Alina Mihaela
Rogozea Liliana Marcela
Taus Nicoleta

Referenți
Balaban Doina Paula
Badea Victoria

CUPRINS:

1 Chimie organică. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică …………………… 7
1.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
1.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………….. 22
2 Chimie analitică. Tehnici de laborator. Aparatura de laborator ……… 24
2.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. ………………… 24
2.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
2.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………….. 33
3 Fiziologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 34
3.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. ………………… 34
3.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………….. 41
3.3 Răs punsuri ………………………….. ………………………….. ……………….. 42
4 Hematologie ………………………….. ………………………….. ……………………… 43
4.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. ………………… 43
4.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………….. 69
4.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………….. 70
5 Transfuziologie ………………………….. ………………………….. ………………….. 72
5.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. ………………… 72
5.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………….. 86
5.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………….. 87
6 Recoltarea, conservarea și procesarea probelor biologice …………….. 88
6.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. ………………… 88
6.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………….. 97
6.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………….. 98
7 Microbiologie ………………………….. ………………………….. ……………………. 99
7.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. ………………… 99
7.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………… 123
7.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………… 124
8 Virusologie ………………………….. ………………………….. ………………………. 126

8.1 Te ste grilă ………………………….. ………………………….. ………………. 126
8.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………… 130
8.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………… 131
9 Parazito logie ………………………….. ………………………….. ……………………. 132
9.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. ………………. 132
9.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………… 138
9.3 Răspunsur i ………………………….. ………………………….. ……………… 139
10 Boli Infecțioase ………………………….. ………………………….. ………………… 140
10.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. …………….. 140
10.2 Bibliogr afie ………………………….. ………………………….. ……………. 145
10.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 146
11 Farmacologie ………………………….. ………………………….. …………………… 147
11.1 Teste gril ă ………………………….. ………………………….. …………….. 147
11.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………. 156
11.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 157
12 Toxicologie ………………………….. ………………………….. ………………………. 158
12.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. …………….. 158
12.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………. 168
12.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 169
13 Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………….. 170
13.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. …………….. 170
13.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………. 178
13.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 179
14 Histologie ………………………….. ………………………….. ………………………… 180
14.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. …………….. 180
14.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………. 184
14.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 185
15 Anatomie patologică ………………………….. ………………………….. ………… 186
15.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. …………….. 186
15.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………. 191
15.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 192

16 Tehnica îngrijirii bolnavului ………………………….. ………………………….. . 193
16.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. …………….. 193
16.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………. 210
16.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 211
17 Medicină internă ………………………….. ………………………….. ……………… 213
17.1 Teste grilă ………………………….. ………………………….. …………….. 213
17.2 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………. 219
17.3 Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 220
LISTA DE ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………….. 221

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 7
1 Chimie organică. Biochimie. Biochimie clinică . Biofizică
Autori: Coman Gheorghe , Badea Mihaela
1.1 Teste grilă
1. Valoarea pH -ului soluției 0,1 M NaOH este:
A. 1
B. 13
C. 7
D. 10

2. Valoarea pH -ului soluției 0,1 M HCl este:
A. 1
B. 2
C. 13
D. 14

3. Valoarea pH -ului soluției 0,01 N hidroxid de potasiu este:
A. 2
B. 12
C. 7
D. 10

4. Valoarea pH -ului soluției 0,01 N acid azotic este:
A. 2
B. 1
C. 12
D. 14

5. Punctul izoelectric al unui sistem dat se definește prin valoarea:
A. pH-ului mediului la care suma algebrică a sarcinilor electrice este pozitivă
B. pH-ului mediului la care suma algebrică a sarcinilor electrice este negativă
C. pH-ului mediului la care suma algebrică a sarcinilor electrice este nulă
D. pH-ului mediului la care suma algebrică a sarcinilor electrice este maximă

8 Teste gril ă pentru laborator clinic
6. pH -ul se definește prin:
A. valoarea concentrației ionilor de hidroniu
B. logaritmul cu semn schimbat al concentrației i onilor de hidroniu
C. logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidroxid
D. valoarea concentrației ionilor de hidroxid

7. Despre sistemul tampon se poate afirma:
A. se opune variației sarcinii electrice
B. se opune variației pH -ului
C. este constituit dintr -un acid și baza lui conjugată
D. sunt adevărate B și C

8. La valoarea pH -ului mediului egală cu punctul izoelectric:
A. solubilitatea compusului este minimă
B. solubilitatea compusului este maximă
C. compusul poate suferi un proces de el ectromigrare
D. compusul nu poate suferi un proces de electromigrare pentru că
este încărcat electric

9. În cazul acidozei sanguine, pH -ul este:
A. m ai mic decât 7
B. m ai mare decât 7
C. m ai mic decât 7.35
D. m ai mare decât 7.45

10. Compușii hidrofili:
A. întotdeauna sunt încărcați electric
B. pot fi solubili în lichidele biologice
C. sunt insolubili în lichidele biologice
D. nu posedă capacitatea de a forma legături de hidrogen cu apa

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 9
11. Compușii hidrofobi:
A. întotdeauna sunt încărcați electric
B. pot fi solubili în lichidele biologice
C. sunt insolubili în lichidele biologice
D. a u capacitatea de a forma legături de hidrogen cu apa pentru
solubilizare

12. Compușii amfifili:
A. prezintă doar grupări hidrofile
B. prezintă doar grupări hidrofobe
C. prezintă grupări hidrofile și hidrofobe
D. sunt foarte solubili în apă

13. Pentru gruparea funcțională amino este adevărată afirmația :
A. are caracter acid
B. are caracter bazic
C. poate reacționa cu hidroxidul de sodiu
D. toate răspunsurile sunt corecte

14. Legătura peptidică:
A. se formează prin condensarea grupării amino cu gruparea carboxil
B. este specifică lanțurilor macromoleculare polinucleotidice
C. se formează prin condensarea grupării α -amino cu gruparea α -carboxil
D. nu este prezentă în prot eine dar este prezentă în peptide și polipeptide

15. Gruparea amino din aminoacizi poate reacționa cu:
A. acizii tari
B. clorurile de alchil
C. clorurile de acil
D. toate răspunsurile sunt adevărate

10 Teste gril ă pentru laborator clinic
16. Gruparea funcțională hidroxil:
A. nu este prezen tă în toți aminoacizi i
B. este o grupare cu caracter hidrofob
C. este prezentă doar în acizii grași
D. nu este prezentă în molecula colesterolului

17. Pentru legătura fosfodiester este adevărată:
A. este prezentă în proteine
B. este prezentă în acizii nuc leici
C. are un caracter h idrofil și este orientată în ADN înspre interiorul
structurii helicale
D. are un caracter hidrofob și este orientată în ADN înspre exteriorul
structurii helicale

18. Acizii organici conțin în moleculele lor gruparea funcțională:
A. hidroxil
B. carbonil
C. amino
D. carboxil

19. Cantitatea de acid acetic pur prezentă în 500 g soluție 9 % este:
A. 50 g
B. 45 g
C. 40 g
D. 35 g

20. Cantitatea de apă din 500 g soluție 10 % este:
A. 500 g
B. 1000 g
C. 450 g
D. 2000 g

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 11
21. Se amestecă 200 g soluție alcool etilic 80 % cu 400 g soluție 10 %.
Procentualitatea soluției finale va fi:
A. 33,33 %
B. 66,66 %
C. 50 %
D. 70 %

22. Cantitatea de soluție 9 % acid acetic care se poate prepara din 27 g
substanță pură este:
A. 100 g
B. 200 g
C. 300 g
D. 400 g

23. La nivel ul grupării carbonil, cetozele nu pot da următoarele reacții:
A. reducere
B. oxidare
C. condensare
D. policondensare

24. Pentru următoarele zaharide este adevărată afirmația :
A. glucoza are 16 izomeri optici
B. fructoza are 8 izo meri optici
C. zaharoza are caracter reducător
D. lactoza se biosintetizează în organismele mamiferelor

25. Pentru monozaharide nu este adevărată afirmația:
A. m anoza și galactoza sunt epimere
B. glucoza și galactoza sunt epimere
C. glucoza și manoza su nt epimere
D. glucoza și fructoza sunt epimere

12 Teste gril ă pentru laborator clinic
26. Structura ciclică stabilă a glucozei este:
A. furanozică
B. piranozică
C. baie
D. nu se poate estima

27. Glicogenul:
A. este polizaharidul de depozit solubil în lichidele biologice
B. este prezent doar la nivelul ficatului, în organismul uman
C. în organismul uman este prezent în ficat și mușchii striați
D. prezintă o structură liniară

28. Amidonul:
A. este un compus unitar
B. este un amestec format din amiloză și amilopectină
C. este solubil în lichidele biologice și se biosintetizează în organismul uman
D. în organismul uman nu are un rol energetic și se biosintetizează în
regnul vegetal

29. Pentru glicogen este adevărată afirmația :
A. se aseamănă structural cu amilopectina
B. m onomerul de bază este β-glucoza
C. se aseamănă structural cu amiloza
D. monomerii de bază sunt β -glucoza și α -glucoza

30. Glicogenoliza apare în:
A. deficitul de glucoză
B. excedentul de glucoză
C. prezența insulinei
D. procesele hiperglicemiante

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 13
31. Glicogenosinteza apare în:
A. deficitul de glucoză
B. inactivarea insulinei
C. prezența glucagonului
D. procesele hiperglicemiante

32. Sunt liniare lanțurile macromoleculare ale:
A. amilozei și celulozei
B. amilopectinei și glicogenului
C. amidonului și glicogenului
D. celuloz ei și glicogenului

33. În condiții normale, produsul final al glicolizei este:
A. acidul lactic
B. acidul piruvic
C. acidul acetic
D. alcoolul etilic

34. În anaerobioză, produsul final al glicolizei este:
A. acidul lactic
B. acidul piruvic
C. acidul ac etic
D. alcoolul etilic

35. În structura particulelor lipoproteice:
A. colesterolul liber se poziționează în zona centrală pentru că are
caracter hidrofob
B. colesterolul esterificat se poziționează în zona centrală pentru că
are caracter hidrofob
C. apoproteinele se poziționea ză în zona centrală având caracter hidrofil
D. apoproteinele se pozițione ază în zona centrală având un caracter
hidrofob

14 Teste gril ă pentru laborator clinic
36. Pentru particulele lipoproteice nu este adevărată afirmația :
A. toate sunt încărcate electric și se deplas ează electroforetic
B. chilomicronii se constituie la nivelul intestinului subțire
C. la nivel circulator acționează asupra chilomicronilor lipoproteinlipaza
D. HDL pot prelua colesterolul din unele membrane celulare

37. La constituirea plăcilor ateroscl erotice pot participa:
A. particulele LDL
B. m icrotrombii
C. țesutul conjunctiv
D. toate răspunsurile sunt corecte

38. Hidroliza triacilglicerolilor se poate realiza:
A. în prezența lipazelor in vivo formându -se săpunurile corespunzătoare
B. în prezența hidroxidului de sodiu in vitro și se formează săpunurile
corespunzătoare
C. la nivelul tubului digestiv, fără punerea în libertate a glicerolului
D. la nivelul țesuturilor grase, fără punerea în libertate a glicerolului

39. Lipoliza adipocitară este tran sformarea hidrolitică a:
A. colesterolului esterificat în colesterol liber
B. triacilglicerolilor în acizi grași și glicerol
C. fosfolipidelor în acizi grași și glicerol
D. săpunurilor în elementele componente

40. În electroferograma particulelor lipopr oteice:
A. HDL rămâne pe poziția de start
B. LDL prezintă migrarea anodică maximă
C. HDL și VLDL migrează în sensuri opuse
D. chilomicronii nu se deplasează în câmp electric continuu

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 15
41. Membranele celulare și subcelulare sunt constituite din:
A. coleste rol liber, fosfolipide, apoproteine, colesterol esterificat
B. triacilgliceroli, fosfolipide, apoproteine, colesterol esterificat
C. triacilgliceroli, fosfolipide, apoproteine, colesterol liber
D. fosfolipide, apoproteine, colesterol liber

42. Referitor l a membrane și particule lipoproteice este adevărată afirmația:
A. ambele conțin colesterol liber și esterificat
B. numai membranele conțin colesterol esterificat
C. numai particule le lipoproteice conțin colesterol liber
D. ambele conțin fosfolipide și prot eine

43. Acizii și sărurile biliare:
A. catalizează digestia triacilglicerolilor
B. nu activează lipazele împlicate în digestie
C. nu au capacitate emulsionantă în sistemele apoase
D. se biosintetizează în ficat

44. Moleculele semnal hidrofile posedă re ceptorul celular:
A. la suprafața membranei pentru că nu o pot traversa
B. în citoplasmă pentru că pot traversa membrana celulară
C. pe suprafața internă a membranei pentru că nu o pot traversa
D. interacția receptor -receptat nu este dependentă de poziția în
raport cu membrana

45. Despre aminoacizi se poate afirma:
A. cei esențiali pot fi biosintetizați în organismele mamiferelor
B. cei neesențiali pot fi biosintetizați în organismul uman
C. cei esențiali pot fi biosintetizați doar în organismul u man
D. doar cei esențiali pot participa la biosinteza proteică

16 Teste gril ă pentru laborator clinic
46. Absorbția proteinelor din hrana ingerată:
A. se realizează la nivelul intestinului subțire
B. necesită prezența hidrolazelor
C. se realizează sub formă de aminoacizi
D. toate răspunsur ile sunt corecte

47. Pentru proteine este adevărată afirmația :
A. nu pot suferi denaturarea termică
B. variația pH -ului poate induce denaturarea
C. structura primară nu poate fi definită de secvența aminoacizilor
D. satisfacerea pot ențialului de consti tuire a legă turilor de hidrogen
definește structura terțiară.

48. Proteinele pot adopta mai multe niveluri de organizare:
A. primară, care semnifică secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic
B. secundară, care semnifică satisfacerea potențialului de c onstituire a
legăturilor de hidrogen
C. terțiară, care semnifică aranjamentul globular
D. toate răspunsurile sunt corecte

49. Anticorpii:
A. recunosc și leagă antigenele care le -au indus biosinteza
B. interacționează cu antigenele specifice prin inter mediul legăturilor puternice
C. își păstrează integral activitatea în conjugatele imunoenzimatice
D. biosintetizaț ii de o specie nu pot acționa ca antigen într -o altă specie

50. Pentru imunoglobuline este adevărată afirmația :
A. IgG acționează sistemic ș i imediat după stimularea antigenică
B. IgM acționează sistemic și imediat după stimularea antigenică
C. IgA seric acționează sistemic și imediat după stimularea antigenică
D. IgA secretor acționează sistemic și imediat după stimularea antigenică

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 17
51. La n ivelul organismului uman:
A. IgA secretor asigură apărarea imună locală
B. IgM asigură apărarea imună sistemică
C. IgG asigură apărarea imună sistemică
D. toate răspunsurile sunt corecte

52. Enzimele:
A. catalizează reacțiile termodinamic posibile
B. nu suferă denaturarea termică
C. acționează nespecific asupra substraturilor
D. nu intervin în cinetica reacției catalizate

53. Activitatea enzimatică:
A. este independentă de valoarea pH -ului
B. crește cu creșterea temperaturii mediului
C. nu este influențat ă de prezența detergenților
D. poate fi reglată prin intermediul cofactorilor

54. Interacțiile enzimă -substrat pot fi:
A. specifice și reversibile
B. nespecifice și reversibile
C. specifice și ireversibile
D. toate răspunsurile sunt corecte

55. Enzima:
A. are capacitatea de a transforma substratul în produs de reacție
B. are capacitatea de a cataliza transformarea substratului în produs de reacție
C. nu poate fi de natură glicoproteică
D. poate fi și de natură polizaharidică

18 Teste gril ă pentru laborator clinic
56. Activitatea enzimatică este dependentă de:
A. valoarea pH -ului mediului care modifică sarcina electrică globală a
macromoleculei
B. temperatura mediului care modifică poziția relativă a atomilor în
macrom oleculă
C. prezența unor compuși organici c e pot constitui legături de hid rogen
suplimentare
D. toate răspunsurile sunt adevărate

57. Pepsina face parte din clasa:
A. hidrolazelor
B. oxidoreductazelor
C. transferazelor
D. liazelor

58. GOT (Glutamat O xaloacetat Transaminaza) face parte din clasa :
A. hidrolazelor
B. oxidoreducta zelor
C. transferazelor
D. liazelor

59. Lipazele sunt :
A. enzime implicate în digestia lipidelor
B. hidrolaze
C. liaze
D. răspunsurile A și B sunt corecte

60. În stabilirea diagnosticului în infarctul miocardic pot interveni enzimele:
A. lactatdehidrogen azele (LD, LDH)
B. creatinkinazele (CK, CPK)
C. glutamat oxaloacetat transaminaza (GOT)
D. toate răspunsurile sunt corecte

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 19
61. Pentru enzimele Michaeliene este adevărată afirmația :
A. activitatea enzimatică prezintă saturare în raport cu concentrația
subs tratului
B. afinitatea enzimei este direct proporțională cu valoarea Km
C. la concentrații mici ale substratului activitatea enzimatică este mare
D. niciun răspuns nu este corect

62. Pentru enzimă este adevărat:
A. centrul catalitic este constituit din c âteva resturi de aminoacizi
aflate în poziții adiacente
B. centrul catalitic recunoaște și leagă specific substratul
C. centrul alosteric recunoaște și leagă specific substratul
D. enzimele au caracteristici hidrofobe

63. Procesul infecțios bacterian poa te fi diminuat sau oprit prin:
A. administrarea β -lactamelor
B. administrarea β -lactamazelor
C. administrarea acidului acetilsalicilic
D. niciun răspuns nu este corect

64. Pentru acizii nucleici este adevărată afirmația :
A. prin replicare, lanțurile ADN s e transformă în lanțuri ARN
B. prin transcr iere se multiplică lanțurile ADN
C. prin traducere, lanțurile polinucleotidice se transformă în lanțuri
polipeptidice
D. toate răspunsurile sunt corecte

65. Pentru hormoni este adevărată afirmația :
A. insulina pr ezintă caracteristici hiperglicemice
B. glucagonul prezintă caracteristici hiperglicemice
C. catecolaminele prezintă caracteristici hipoglicemice
D. insulina, glucagonul și catecolaminele sunt hormoni hidrofobi

20 Teste gril ă pentru laborator clinic
66. Urm ătorii compuși sunt liposolu bili:
A. vitaminele B, C, D, E
B. glucagonul, insulina, hormonii steroizi
C. hormonii tiroidieni, insulina, hormonii steroizi
D. vitaminele A, D, E, K

67. Vitaminele:
A. sunt biosintetizate de celula umană
B. pot fi biosintetizate în organismul uman în pr ezența bacteriilor saprofite
C. nu pot fi biosintetizate în organismul uman în prezența bacteriilor saprofite
D. au fără excepție caracteristici hidrofile

68. Pot fi considerați compuși esențiali:
A. unii aminoacizi, acidul linolenic, vitamina C, acidul linoleic
B. acidul linolenic, vitamina C, cationii metalici, toți α -aminoacizii
C. acidul linolenic, complexul vitaminic B, acidul arahidonic
D. acidul linoleic, acidul arahidonic, acidul linolenic

69. În scopul asigurării necesarului energetic celular, se pot consuma
preferențial:
A. zaharidele interprandial
B. lipidele postprandial
C. aminoacizii postprandial și interprandial
D. zaharidele postprandial și lipidele interprandial

70. Postprandial energia metabolică se poate asigura prin catabolizarea
preferențială a:
A. lipidelor
B. proteinelor
C. zaharidelor
D. lipidelor și proteinelor

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 21
1.2 Bibliografie
 Badea M., Coman G. – Noțiuni introductive de biochimie și biofizică
medicală – vol.1, Editura Lux Libris, Brașov, 2014, pag. 18 -120.
 Badea M., Coman G. – Biochimie. Tehnici enzimatice de analiză,
Editura Universității Transilvania din Brașov, 2007 .
 Badea M., Coman G. – Biofizică . Tehnici de laborator, Editura Lux
Libris, Brașov, 2015.
 Coman G., Badea M., Vâlceanu A. – Biochimie clinică. Enzimologie,
Editur a Universității Transilvania, Brașov, 2012 .
 Coman G., Badea M., Paraschiv G. – Biochimie descriptivă și metabolică,
Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2015 .
 Coman G., Badea M., Bîgiu N. – Biochimie, Editura Universității
Transil vania di n Brașov, Brașov, 2009 .
 Coman G. – Biochimie, Editura Universității Transilvania din Br așov,
Brașov, 2014 .

22 Teste gril ă pentru laborator clinic
1.3 Răspunsuri
1 B 2 A 3 B 4 A 5 C
6 B 7 D 8 A 9 C 10 B
11 C 12 C 13 B 14 C 15 D
16 A 17 B 18 D 19 B 20 C
21 A 22 C 23 B 24 D 25 A
26 B 27 C 28 B 29 A 30 A
31 D 32 A 33 B 34 A 35 B
36 A 37 D 38 B 39 B 40 D
41 D 42 D 43 D 44 A 45 B
46 D 47 B 48 D 49 A 50 B
51 D 52 A 53 D 54 A 55 B

Chimie organic ă. Biochimie. Biochimie clinică. Biofizică 23

56 D 57 A 58 C 59 D 60 D
61 A 62 B 63 A 64 C 65 B
66 D 67 B 68 A 69 D 70 C

24 Teste gril ă pentru laborator clinic
2 Chimie analitică. Tehnici de laborator. Aparatura de laborator
Autori: Coman Gheorghe, Badea Mihaela
2.1 Teste grilă
1. Pot fi etape ale procesului analitic:
A. prelevarea și prelucrarea probei
B. analiza calitativă și cantitativă
C. prelucrarea rezultatelor obțin ute
D. toate variantele sunt corecte

2. Despre semnalul analitic se poate afirma:
A. poate fi corelat cu natura și concentrația analitului
B. nu poate fi corelat cu natura analitului
C. poate fi corelat doar cu concentrația analitului
D. poate fi corelat cu natura, proveniența și concentrația analitului

3. Precizia poate fi definită prin:
A. concordanța dintre rezultatele experimentale ale unui grup de măsurători
B. concordanța dintre valoarea adevărată și cea măsurată
C. concordanța dintre valoarea adevărată și cea standard
D. toate rezultatele sunt corecte

4. Prin exactitate se înțelege:
A. concordanța dintre rezultatele experimentale ale unui grup de măsurători
B. concordanța dintre valoarea adevărată și cea măsurată
C. concordanța dintre valoarea adevărată și cea standard
D. toate rezu ltatele sunt corecte

5. Repetabilitatea poate fi definită prin:
A. precizia în condiții diferite de lucru (interlaboratoare)
B. precizia în condiții identice de lucru (intralaborator)
C. obținerea rezultatelor cu aceeași probă, în laboratoare diferite
D. obținerea re zultatelor în același laborator cu probe diferite

Chimie analitic ă. Tehnici de laborator. Aparatura de laborator 25
6. Reproductib ilitatea poate fi definită prin:
A. precizia în condiții diferite de lucru (interlaboratoare)
B. precizia în condiții identice de lucru (intralaborator)
C. obținerea rezultatelor cu aceeași probă, în a celași laborator
D. obținerea r ezultatelor în același laborato r, cu probe diferite

7. Referitor la caracteristicile de performan ță ale aparatelor este corect :
A. zgomotul de fond (Rn) este definit prin fluctuaț iile
întâmplătoare ale semnalului în jurul unei val ori constante
B. sensibilitatea este variația semnalului pentru o variație unitară a
masei (concentrației)
C. limita de detecție (LOD) este punctul de la care se consideră că
o analiză este aplicabilă
D. toate afirmațiile sunt corecte

8. Cuvele utilizate în spectr ometrie pot fi confecționate din:
A. sticlă, cuarț sau material plastic în VIS
B. sticlă sau cuarț în UV
C. sticlă sau material plastic în UV
D. sticlă, cuarț sau material plastic în UV

9. În spectrometria UV -VIS este adevărată:
A. în spectrometria VIS sursa de radiație este lampa cu deuteriu
B. în spectrometria UV sursa de radiație este lampa cu incandescență
C. în spectrometria UV cuvele nu sunt confecționate din cuarț
D. în spectrometria VIS cuvele sunt conf ecționate din cuarț, sticlă sau plastic

10. Spre deosebire de spectro metria UV -VIS, sursa de radiație în
spectrometria de absorbție atomică este o lampă:
A. cu incandescență
B. cu descărcare în deuteriu
C. cu catod cavitar
D. orice lampă se poate folosi

26 Teste gril ă pentru laborator clinic
11. Lampa cu catod cavitar este confecționată dintr -un metal:
A. rezistent mecanic
B. care posedă rezistență electrică mare
C. identic cu analitul
D. care posedă rezistență electrică mică

12. Lampa cu catod cavitar posedă:
A. elementul care urmează să fie evidențiat analitic
B. orice conductor metalic cu rezistență electrică mică
C. orice conductor meta lic cu rezistență electrică mare
D. anodul și catodul confecționați din elementul care urmează să
fie evidențiat analitic

13. În spectrometria de emisie:
A. sursa de radiație este componentul din proba de analizat
B. excitarea analiților se realizează radiativ
C. elementul calitativ este puterea radiantă a radiației emise
D. elementul cantitativ este lungimea de undă a radiației emise

14. În procesul de electroforeză:
A. analiții încărcați electric suferă un proces de electromigrare
B. analiții încărcați sau ne încărcați e lectric suferă un proces de electromigrare
C. se poate utiliza curentul electric continuu sau alternativ
D. analiții etalați de -a lungul câmpului electric se descarcă la polii sursei

15. În procesul de electromigrare:
A. analiții încărcați electric negativ se vor deplasa spre catod
B. analiții încărcați electric pozitiv se vor deplasa spre anod
C. analiții cu dimensiuni mari se vor deplasa mai rapid față de cei
care au dimensiuni mai mici
D. mărimea sarcinii electrice a analitului poate influența viteza de
deplasare a acest uia

Chimie analitic ă. Tehnici de laborator. Aparatura de laborator 27
16. Poziția ocupată de fracțiile proteice în electroferograma serului
uman pe gel de agar este:
A. albuminele au un semnal puternic în zona anodică
B. α-Globulinele migrează slab în zona catodică
C. β-Globulinele migrează slab în zona anodică
D. γ-Globulinele mi grează slab în zona catodică

17. În electroferograma proteinelor plasmatice (serice) pe gel de agar:
A. albuminele au o migrare catodică
B. imunoglobulinele sunt localizate în zona anodică
C. γ-globulinele sunt localizate în zona anodică
D. γ-globulinele sunt locali zate în zona catodică

18. Pentru două substanțe A și B cu punctele izoelectrice pI A=4 si pI B= 8,
indicați în ce domeniu de pH se recomandă separarea electroforetică:
A. la pH mai mic de 4
B. la pH mai mare de 8
C. in intervalul de pH între 4 și 8
D. nu se poate estim a

19. Pentru o substanță cu punctul izoelectric pI A=4, indicați spre ce
electrod se va deplasa în curent electric continuu, la pH fiziologic:
A. la anod
B. la catod
C. nu se deplasează
D. nu se poate estima

20. În procesul cromatografic:
A. timpul mort reprezintă tim pul necesar analitului de la intrarea și
până la ieșirea din coloană
B. timpul de retenție este un parametru cantitativ
C. suprafața picului este direct proporțională cu concentrația analitului
D. picurile trebuie să fie simetrice și la distanță unele în raport cu celelalte

28 Teste gril ă pentru laborator clinic
21. Se dau analiții și respectiv masele lor moleculare: IgG (160 KDa), IgM
(900 KDa), albumina (55 KDa), prealbumina (35 KDa). Ordinea părăsirii
coloanei în cromatografia de permeație prin gel este:
A. prealbumina, albumina, IgG, IgM
B. albumina, I gG, IgM, prealbumina
C. IgM, IgG, prealbumina, albumina
D. IgM, IgG, albumina, prealbumina

22. Într -o cromatogramă s -au obținut următorii parametri pentru două
picuri adiacente: t R1 = 10 u, t R2 = 16 u, σ1 = 1 u, σ 2 = 1,5 u. Rezoluția în
procesul cromatografic:
A. a fost bună
B. a fost slabă
C. este nulă
D. nu se poate aprecia

23. În cromatografia de afinitate, separarea analiților se realizează pe
baza:
A. interacțiilor electrostatice
B. interacțiilor specifice
C. dimensiunilor acestora în raport cu ochiurile rețelei fazei
stațion are
D. afinității dintre faza mobilă și cea staționară

24. Numărul picurilor dintr -o cromatogramă este dependent de tipul
cromatografiei:
A. cel puțin două în cromatografia de permeație prin gel
B. cel puțin două în cromatografia de schimb ionic
C. numai două în crom atografia de afinitate
D. toate răspunsurile sunt corecte

Chimie analitic ă. Tehnici de laborator. Aparatura de laborator 29
25. O probă biologică conține analiți care posedă sarcini electrice diferite și
mase moleculare apropiate. Separarea acestora se poate realiza prin:
A. cromatografie de permeație prin gel
B. cromatografie de schimb ionic
C. cromatografie de afinitate
D. răspunsurile B și C sunt adevărate

26. În cromatografia de afinitate Ag -Ac:
A. faza staționară conține legat covalent unul dintre reactanții
imunochimici
B. faza mobilă antrenează analiții prin coloana cromatograf ică
C. electroferograma prezintă un singur pic corespunzător matricii
probei de analizat
D. toate răspunsurile sunt corecte

27. Evidențierea analitică a anticorpilor se poate realiza:
A. cantitativ prin imunodifuzie dublă
B. doar calitativ prin tehnica ELISA
C. calitat iv prin imunofluorescență
D. cantitativ prin imunoelectroforeză

28. Interacțiile antigen -anticorp sunt:
A. reversibile și se realizează prin intermediul forțelor tari
B. reversibile și se realizează prin intermediul forțelor slabe
C. ireversibile și se realizează pri n intermediul forțelor slabe
D. ieversibile și se realizează prin intermediul forțelor tari

29. Pentru ELISA este adevărată:
A. varianta sandwich utilizează anticorpi proveniți de la două specii
B. prin varianta prin competiție se pot evidenția doar antigenele
C. marker-ul utilizat este o enzimă
D. este o tehnică doar cantitativă

30 Teste gril ă pentru laborator clinic
30. Sunt necesare imunoglobuline provenite de la două specii în tehnica
ELISA varianta:
A. directă
B. indirectă
C. sandwich
D. prin competiție

31. Despre recunoașterea moleculară se poate spune:
A. nu este p rezentă în sistemele imunochimice
B. nu este specifică interacției hormon – receptor hormonal
C. este specifică interacției enzimă – substrat
D. este specifică proceselor chimice și biochimice

32. În procesele imunoenzimatice:
A. nu sunt necesare procesele de tam ponare
B. sunt necesare procesele de tamponare
C. spălarea extensivă nu este necesară după fiecare etapă
D. căptușirea godeurilor necesită reacții chimice

33. În electroforeza pe hârtie sau pe strat subțire:
A. temperatura nu influențează electromigrarea
B. creșterea temperaturii favorizează electromigrarea
C. scăderea temperaturii scade timpul de electromigrare
D. creșterea temperaturii poate distorsiona semnalele analitice

34. În fluorescență:
A. radiația emisă posedă λ mai mare decât radiația incidentă
B. radiația emisă po sedă λ mai mică decât radiația incidentă
C. o parte din energie se disipă sub formă de căldură
D. răspunsurile A și C sunt adevărate

Chimie analitic ă. Tehnici de laborator. Aparatura de laborator 31
35. În fluorescență:
A. o parte din energia radiației incidentă se disipă sub formă de căldură
B. frecvența radiației emise este ma i mică decât a radiației incidentă
C. lungimea de undă a radiației emisă este mai mare decât a
radiației incidentă
D. toate răspunsurile sunt adevărate

36. În cromatografia pe strat subțire:
A. eluentul străbate faza staționară prin capilaritate
B. eluentul circulă forțat prin faza staționară
C. proba este solu bilizată în eluent și apoi depusă pe faza staționară
D. proba nu necesită prezența eluentului

37. Semnalul analitic obținut sub forma unui pic este preferabil să posede:
A. simetrie
B. lărgimea bazei cât mai mică
C. deviația standard cât mai mică
D. toate răspunsurile sunt corecte

38. Distorsionarea semnalului analitic în electroforeză este determinată de:
A. tempe ratură, gradul de ramificare, vâ scozitate
B. temperatură, intensitatea curentului electric, dimensiunile moleculelo r
C. temperatură, intensitatea curentului electric, tensiunea la bornele sursei
D. niciun răspuns nu este corect

39. Pentru unele molecule este adevărată afirmația :
A. între două specii amfifile se pot dezvolta interacții hidrofobe
B. speciile amfifile pot reacționa cu bazele, dar și cu acizii
C. speciile amfotere nu pot reacționa cu bazele și cu acizii
D. toate răspunsurile sunt corecte

32 Teste gril ă pentru laborator clinic
2.2 Bibliografie
 Coman G., Badea M. – Elemente de chimie analitică, Editura
Universității Transilvania din Bra șov, 2015 .
 Badea M., Coman G. – Noțiuni introductive de biochimie și biofizică
medicală – vol.1, Editura Lux L ibris, Brașov, 2014 .
 Badea M., Coman G. – Biochimie. Tehnici enzimatice de analiză,
Editura Universității Transilvania din Brașov, 2007 .
 Badea M., Coman G. – Biofizică . Teh nici de laborator, Editura Lux
Libris, Brașov, 2015.
 Gocan S., Coman G. – Imunochimie analitică, Editura Lux Libris,
Brașov, 1995.
 Hinescu A. – Proteomica – de la cercetare la clinică, Editura Viața
Medicală Românească, Bu curești, 2013 .

Chimie analitic ă. Tehnici de laborator. Aparatura de laborator 33
2.3 Răspunsuri
1 D 2 A 3 A 4 B 5 B
6 A 7 D 8 A 9 D 10 C
11 C 12 A 13 A 14 A 15 D
16 A 17 D 18 C 19 A 20 C
21 D 22 A 23 B 24 D 25 D
26 D 27 C 28 B 29 C 30 B
31 C 32 B 33 D 34 D 35 D
36 A 37 D 38 C 39 A

34 Teste gril ă pentru laborator clinic
3 Fiziologi e
Autor: Constantinescu Elena Mihaela
3.1 Teste grilă
1. Leucocitoza fiziologică poate apărea :
A. în cazul persoanelor vârstnice
B. în sarcină
C. în stări de predominanță a sistemului vegetativ parasimpatic
D. în condiții de caniculă

2. Parathormonul intervine în menținerea ec hilibrului fosfocalcic pri n
următoarele mecanisme :
A. creșterea excreției urinare de fosfat
B. creșterea eliminărilor urinare de calciu
C. creșterea eliminărilor urinare de magneziu
D. creșterea eliminărilor urinare de ioni de hidrogen

3. Referitor la trombocite sunt a devărate afirmațiile, cu excepția :
A. durata de viață este de 8 zile
B. sunt distruse în circulația generală, ficat și splină
C. sunt celule nucleate
D. provin din fragmentarea megacariocitului matur

4. Valorile nor male ale trombocitelor în sâ nge sunt :
A. 100.000 – 150.000 /mm3
B. 150.000 – 400.000 /mm3
C. 150.000 – 700.000/ mm3
D. 100.000 – 200.000/ mm3

Fiziologie 35
5. Creș teri fiziologice a le numărului de hematii se evidențiază în cazul:
A. hiperbarism ului la mineri
B. scafandrilor
C. persoanelor în vârstă
D. efortului fizic

6. Absorbția fierului este redusă de:
A. hipoxia tisulară
B. cantitățile moderate de alcool
C. regimurile alimentare bogate în oxalați, fosfaț i
D. alimentele bogate î n vitamina C

7. Monocitele circulante:
A. circulă 120 de zile
B. provin din promonocite
C. în totalitate sunt celule de dimensiuni mari (20 -30 µm diametru)
D. sunt celule anucleate

8. Hematocritul este crescut fiziologic:
A. în stări de confort psihic
B. la altitudini joase
C. la femei față de bărbați
D. la efort fizic

9. Concentrația plasmatică normală a potasiului este de:
A. 7 mEq/l
B. 1 mEq/l
C. 4 mEq/l
D. 100 mE q/l

36 Teste gril ă pentru laborator clinic
10. Rolurile p eptidelor natriuretice sunt urmă toarele , cu excepț ia:
A. relaxează musculatura netedă
B. cresc filtrarea glomerulară
C. stimulează reabsorb ția Na și apei la nivelul tubului urinifer
D. scad sinteza de aldosteron în celulele zonei glomerulare

11. R eflexul de micțiune rămâne un act reflex medular până în jurul vârstei
de:
A. 24 luni
B. 18 luni
C. 36 luni
D. 6 luni

12. Principalele funcții ale tubului proximal sunt:
A. începerea procesului de alcalinizare a u rinii
B. sinteza principalului metaboli t activ al vitaminei D
C. secreția celei mai mari părți din apa și substanțe le solvite
filtrate la nivel glomerular
D. secreția prin exocitoză a unei cantităț i reduse de proteine

13. Efectele aldosteronului asupra reglării funcției renale sunt urmă toarele ,
cu excepț ia:
A. reducerea eliminării de sodiu
B. creșterea eliminării de potasiu
C. facilitarea transportul ui de sodiu în segmentul proximal
D. scăderea eliminării de sodiu

14. R eferitor la podocite sunt adevărate urmă toarele afirmații:
A. au sensibilitate mare față de st imuli colagenoformatori
B. nu prezintă prelungiri
C. se numesc și celule mesangiale
D. formează o rețea î n contac t cu membrana bazala glomerulară

Fiziologie 37
15. Parathormonul intervine în menținerea ec hilibrului fosfocalcic prin
urmă toarele , cu excepția :
A. creșt erea excreției u rinare de sodiu
B. scăderea excreției urinare de potasiu
C. creșterea excreției urinare de bicarbonat
D. scăderea eliminărilor urinare de amoniac

16. Cantitatea normală de urină eliminată în cursul unei zile este de :
A. 1200 – 1500 ml
B. 500 ml
C. 2500 ml
D. 250 ml

17. Rinichii:
A. nu sunt situați retroperitoneal
B. prezintă pe secțiune transversală 4 zone distincte
C. corticala internă se află imediat sub capsulă
D. formează urină care ajunge în calice prin papile

18. Limfocitele:
A. sunt leucocite care prezintă granulații
B. sunt produse, stocate și diferențiate în spli n
C. se po t împărți în limfocite mici și limfocite mari
D. în sânge se găsesc în proporție de 80 % din totalul leucocitelor

19. Eritrocitele:
A. au forma normală de seceră
B. prezintă nucleu
C. rolul cel mai important este în apărarea specifică contra antigenelor
D. normal culoar ea eritrocitelor este roz palid , fiind dată de
existența hemoglobinei

38 Teste gril ă pentru laborator clinic
20. Unitatea morfologică și funcțională a rinichiului este:
A. nefronul
B. hepatocitul
C. reticulocitul
D. macrofagul

21. Referitor la vezica urinară sunt adevarate afirmațiile :
A. în porț iunea s uperioară a acesteia se află colul vezical
B. are capacitatea de a -și adapta pereții la conținut cu menț inerea
unei presiuni intracavitare relativ constant e
C. este un conduct musculo -elastic
D. stratul muscular este format din fibre musculare striate

22. Scăderea volumului sangvin total are loc fiziologic în următoarele situații:
A. în clinostatismul prelungit
B. la persoanele antrenate în timpul efortului fizic
C. în graviditate
D. la vâ rstnici

23. D espre eozinofile sunt false următ oarele afirmaț ii :
A. sunt cantonate în piele și mucoas a intestinală sau plămâ ni
B. omoară helminți și protozoare
C. nu iau parte la procesele inflamatoare imunoalergice (rinite
alergice, astm bronși c)
D. eliberează proteine cu efect citotoxic în cazul unor paraziți ce
nu pot fi fagocitați

24. Despre mastocite sunt false urmă toarele afirmații :
A. provin din monocite
B. sunt î nrudite cu bazofilele
C. se găsesc în număr mare în plamâni și căile aeriene
D. nu circulă în sâ nge

Fiziologie 39
25. Precizați numă rul total de monocite cir culante expr imat procentual
din totalul leucocitelor.
A. 4-8%
B. 40-80%
C. 1-2%
D. 52 %

26. Feritina:
A. este forma în care fierul se combină cu o proteină numită apoferitină
B. este o formă de depozitare stabilă
C. este o formă de depozitare insolubilă
D. apare când aportul de fier este mare și depășește capacitatea
de legare a feritinei

27. Sediul ma xim al absorbției fierului este în:
A. duoden și jejun
B. ficat
C. splină
D. rinichi

28. Grupa sanguină B III este caracterizată de existența în plasmă a :
A. anticorpilor anti A (alfa)
B. lipsa anticorpilor anti A sau anti B
C. anticorpi anti antig en A (alfa) și anti antigen B ( beta)
D. anticorpi anti B (beta)

29. Mediatorii eliberați din leucocite joacă un rol esențial în reacțiile locale
și generale ale procesului inflamator și au următoarele r oluri cu excepț ia:
A. nu omoară microbii
B. efecte arteriolodilatatoare
C. efecte capilarodilatatoare
D. favorizarea acumulării leucocitelor în focarul inflam ator sau
modificarea permeabilității vasculare

40 Teste gril ă pentru laborator clinic
30. Despre apariția nuanței brune a sângelui sunt adevă rate afirmațiile :
A. apare datorită prezenț ei methemoglobinei
B. este conferită de prezența pigmenților biliari
C. apare în cazul intoxicațiilor cu monoxid de carbon
D. toate variantele sunt corecte

31. Eritrocitele se găsesc în sânge în număr de aproximativ:
A. 150.000 -300.000/mm3
B. 500000 -1000000/mm3
C. 4,5 – 5 milioane / mm3
D. 4000 -8000/mm3

32. Referitor la hemoglobina fetală sunt corecte afirmațiile :
A. la naștere reprezintă 70 – 90 % din tota lul hemoglobinei
B. la vârsta de un an scade la 50 %
C. este prezentă numai în viața intrauter ină
D. la naște re reprezintă 1 -2 % din totalul hemoglobinei

33. Sideremia :
A. reprezintă cantitatea de seleniu din organism
B. valorile normale la femei variază între 37 și 145 mg/dL
C. prezintă valori mai crescute la femei
D. crește în sarcină

Fiziologie 41
3.2 Bibliografie
 Hăuli că I. – Fiziologie umană – Editura Medicală, București, 2009.

42 Teste gril ă pentru laborator clinic
3.3 Răspunsuri
1 B 2 A 3 C 4 B 5 D
6 D 7 B 8 D 9 C 10 C
11 B 12 C 13 D 14 D 15 B
16 A 17 D 18 C 19 D 20 A
21 B 22 D 23 C 24 A 25 A
26 A 27 A 28 A 29 A 30 A
31 C 32 A 33 B

Hematologie 43
4 Hematologie
Autor: Neculoiu Carmen Daniela , Pascu Alina Mihaela
4.1 Teste grilă
1. Microcitele sunt:
A. eritrocite cu diametrul mai mare de 8,5 µm
B. eritrocite cu diametrul între 6,7 și 7,7µm (diametrul mediu 7,5 µm)
C. eritrocite întâlnite frecvent în pat ologie ca microcite hipocrome,
în anemia prin deficit de fier
D. subpopulație eritrocitară ca re atunci când sunt minoritare î n tabloul
sangvin și au dimensiu ni diferite modifică VE M și indicele de distribuție
eritroc itară (IDE, RDW) în hemograme efectuate cu analizoare automate

2. Macrocitele sunt:
A. eritrocite cu VEM peste 100 fL
B. eritrocite întâlnite frecvent în anemia din boli cronice și în talasemii
minore
C. subpopulație eritrocitară minoră și în aceste condiți i modifică
VEM
D. eritrocite cu dimensi uni mai mici decat dimensiunile normocitelor

3. Anizocitoza eritrocitară reprezintă:
A. o noțiun e de morfologie eritrocitară c are înseamnă creșterea
depresiunii centrale a eritrocitelor
B. o modificare a formei eritrocit are care la examenul microscopic
al frotiului sanguin trebuie să fie însoțită de precizarea tipurilor de
poikilocite care o determină
C. cât din volumul unui eritrocit este ocupat de hemoglobină
D. o creștere a ind icelui de distribuție eritrocitară (IDE, RDW) în
hem ograme le realizate cu analizoare automate

44 Teste gril ă pentru laborator clinic
4. Acantocitele sunt eritrocite care:
A. au 2 -20 spiculi de mărimi și forme diferite, dispuse dezordonat
pe suprafața celulei
B. mai sunt denumite eritrocite crenelat e
C. apar ca a rtefact de stocare prelungită, î n frotiurile efectuate din
sânge venos recoltat pe EDTA
D. formează fișicuri pe frotiului sanguin și sunt reversibile dacă sunt
suspendate în plasmă proaspătă

5. Sferocitele sunt eritrocite care pe frotiul sanguin:
A. nu au depresiune centrală și sunt sferice sau aproape sferice
B. au depresiunea centrală liniară
C. au forma ovala ră cu axul lung ma i mic decât dublul axului scurt
D. au un contur celular neregulat, fără să aibă depresiune centrală

6. Schizocitele sunt fragmente m ici de eritrocite care:
A. pot fi întâlnite în procent de 10 % la examenu l microscopic al
frotiului de sâ nge la oamenii sănătoși
B. apar când eritrocitele anormale, cu defecte de membrană sau
de schelet, pierd din membrană fără să piardă citoplasmă
C. au ca mecani sm d e producere o agresiune mecanică , tox ică sau
termică , asupra eritrocitelor normale
D. pe frotiul sanguin au depresiunea centrală liniară

7. Termenul de pol icromatofil, în frotiul sanguin colorat M ay Grumwald
Giemsa , este folosit pentru a descrie:
A. o noțiune de morfologie eritrocitară care definește o creștere a
depre siunii centrale a eritrocitelor
B. eritrocite mai mari decât eritrocitele normale, care au depresiune
centrală
C. eritrocite de culoare albastru -roz, diferită de culoarea eritrocitelor
de pe frotiu
D. eritrocite mai intens colorate decât normal

Hematologie 45
8. Punctațiile bazofile sunt:
A. formate din fragmente de nucleu ce agregă în timpul uscării frotiului
B. formațiuni mici albăstrui, neregulate, dispuse grupat , de obicei
la periferia celulei
C. formațiuni granulare fine sau grosiere, de culoar e albăstruie în
colorația May Grumwald Giemsa, dispersate pe toată suprafața celulei
D. echivalentul în colorația May Grumwald Giemsa al granulelor de
feritină sau hemosiderină

9. Deviere a la stânga a formulei leucocitare în frotiul s angvin periferic, înseamnă :
A. prezența de bl aști, cu numă r redus de neutrofile, iar precursorii
seriei mielocitare sunt foarte puț ini sau abse nți
B. prezența elementelor granulocitare mai tinere decât granulocitele
nesegmentate: blaști, promieloci te, mielocite sau metamielocite
C. prezența unui număr crescut de neutrofile hipersegme ntate
D. asincronismul de maturație nucle o-citoplasmatic al leucocitelor
care face imposibilă stabilirea apar tenenței la seria granulocitară

10. Corpii Howell -Jolly sunt:
A. fragmente aberan te de nucleu sau cromozomi aberanți care au
dimensiuni de aproximativ 1 µm
B. formațiuni filamentoase de culoare roșie în formă de cerc sau de cifra 8
C. formați din ribozomi care agr egă în timpul uscării frotiului
D. artefacte din t impul uscării frotiului sangvi n

11. Neutrofilia este:
A. reducerea numărului de neutrofile sub val oarea minimă a
intervalului de refer ință, pentru un subiect sănătos
B. creșterea numărului de neutrofile peste limita superioară a
intervalului de refer ință, pentru un subiect sănătos
C. creștere a numărului de nesegmentate neutrofile în formula leucocitară
D. creșterea numă rului de lobi ai segmentatului neutrofil

46 Teste gril ă pentru laborator clinic
12. Anomalia pseodo -Pelger Huet est e o anomalie a granulocitelor în care:
A. mecanismul de transmitere este congen ital, de tip autosomal
domi nant
B. neutrofilele au nuclei bilobați, cu lobi rotunzi și croma tina mai
condensată
C. neutrofilele au fragmente de nucleu detașate
D. neutrofilele au nucleu inelar

13. Corpii Auer sunt:
A. incluzii citoplasmatice în formă de bastonașe roz sau ro șii, care
apar în m ieloblaști și promielocite
B. incluzii citoplasmatice unice sau multiple, albastre sau albastru –
gri, de dimensiuni și formă variabilă, c e apar în neutrofilele segmentate
și nesegmentate
C. fragmente de nucleu detașa te, în citoplasma eritrocitelor
D. formațiuni filamentoase de culoare roșie, în forma de cerc sau
de ci fra 8

14. Promielocitul reprezintă prec ursorul din seria granulocitară care are
urmă toarele caractere morfologice:
A. este mai mare decât mieloblastul, avâ nd un diametru de 12 -24 µm
B. are doar granulații azu rofile
C. are cromatina nucleară condensată, iar nucle ul este identat
D. nu are granulații citoplasmatice

15. Anemia cronică simplă este o anemie normocromă, normocitară sau
hipocromă, mi crocitară, de obicei moderată, î n care:
A. feritină este scăzută
B. CTFF (capac itatea totală de fixare a fierului) este crescu tă
C. sideremia este scăzută
D. în medulogramă, la colorația Perls, se observă creș terea de sideroblaști,
în prezența reducerii can tității de hemosiderină în macrofage

Hematologie 47
16. Anemiile care au ca mecanism etiopatogenet ic hemoliza sau distrugerea
în cantitate mare a hematiilor, sunt anemii:
A. de cauze er itrocitare (congenitale sau dobândite)
B. prin deficit de fier
C. prin deficit de vitamina B 12 sau acid folic
D. prin reduc erea precursorilor eritrocitari

17. Reducerea p recursoril or eritrocitari din m ăduva hematogenă , este
întâlnită î n:
A. anemii le hemolitice congenitale sau câștigate
B. anemii le hemolitice imune sau neimune
C. anemia din pierderea acută de sânge
D. anemia din infiltrația măduvei hematogene

18. Anemiile caracteriza te prin eritropoieză ineficientă sunt:
A. anemia p rin pierdere cronică de sânge
B. anem ia prin pierdere acută de sânge
C. anemia din bolile cronice
D. anemia prin infiltrația măduvei osoase

19. Anemia din afecțiunile maligne metastazate are mecanisme etio –
patogenetice intricate:
A. pierderea acută sau cronică de sânge, infiltrația măduvei
hematogene și eritropoieza ineficientă
B. hemoliza de cauza eritrocitară, pierderea cronică de sânge și
infiltrația măduvei hematogene
C. pierderea a cută de sânge, hemoliza de cauză imună , infiltrația
măduvei hematogene
D. hem oliza de cauză eritrocitară, deficitul de fier și infiltrația
măduvei hematogene

48 Teste gril ă pentru laborator clinic
20. Anemia din talasemie, are mecanisme etiopatogenetice intricate:
A. pierderea acută de sânge și infiltrația măduvei hematogene
B. pierderea cronică de sânge și deficitul de vi tamina B 12
C. hemoliza de cau ză eritrocit ară și eritropoieza ineficientă
D. hemoliza de cauză imună și eritropoieza ineficientă

21. Investigațiile obligatorii de laborator într -o anemie sunt, cu excepț ia:
A. concentrația hemoglobinei și hematocritul
B. dete rminarea i ndicilor eritrocitari
C. dete rminarea duratei medii de viață a hematiilor
D. examenul morfologic al frotiului de sânge periferic

22. Investigațiile obligatorii de laborator într -o anemie sunt, cu excepț ia:
A. concentrația hemoglobinei și hematocritul
B. dete rminarea indicilor eritrocitari
C. numărul de reticulocite
D. hemosiderinuria

23. Investigaț iile complementare de laborator pentru diagnosticul etio –
patogeneti c al unei anemii sunt, cu excepț ia:
A. sideremia
B. concentrația hemoglobinei și hematocritul
C. capacitatea totală de f ixare a fierului și trans ferina
D. feritina serică

24. Investigaț iile complementare de laborator, pentru diagnosticul etio –
patogeneti c al unei anemii sunt, cu excepț ia:
A. numă rul de reticulocite
B. rezistența globulară osmotică
C. explorarea eritrop oiezei cu fier m arcat radioactiv
D. nivelul seric al vit aminei B 12 al acidului folic

Hematologie 49
25. Investigaț iile complementare de laborator, pentru diagnosticul etio –
patogeneti c al unei anemii sunt, cu excepț ia:
A. determinare a anticorpilor antieritrocitari
B. electroforeza hemoglobinei
C. determinarea indicilor eritro citari
D. hemosiderinuria

26. Investigaț iile complementare de laborator pentru diagnosticul etio –
patogenetic al unei anemii sunt , cu excepț ia:
A. medulograma
B. determinarea fierul ui medular prin colorația Perls
C. examen ul morfologic al f rotiului de sâ nge periferic
D. explorarea eritrop oiezei cu fier marcat radioactiv

27. În anemia hipocromă și microcitară , parametri i hemoleucogramei sunt
modificaț i în felul urmă tor:
A. numă rul de hematii este relativ scăzut față de concentrația hemoglobine i
B. VEM scăzut
C. HEM cresc ut
D. CMHE ușor crescut

28. În anemia macrocitară , parametri i hemoleucogramei sunt modificați
în felul urmă tor:
A. numă rul de eritr ocite este relativ crescut față de concentrația
hemoglobinei
B. VEM crescut
C. HEM scăzut
D. CMHE moderat scăzut

29. În anemia normocromă și normocitară , parametrii hemoleucogramei
sunt modificaț i în felul urmă tor:
A. VEM normal
B. HEM crescut
C. CMHE ușor crescut
D. numărul de eritrocite crescut

50 Teste gril ă pentru laborator clinic
30. Timpul de maturare al reticuloci telor în sângele periferic este cu atât
mai m are, cu câ t anemia este mai severă, avand următoarele valori în
funcț ie de hematocrit:
A. 1 zi la hematocrit de 15%
B. 1,5 zile la hematocrit de 35%
C. 2 zile la hematocrit de 45%
D. 2,5 zile la hematocrit de 25%

31. Numă rul de reticulocite po ate să aibă valori norma le cuprinse î ntre
25.000 -75000/µl. Creșterea numărului de reticulocite peste limita
superioară a normalului este întâlnită î n:
A. hemoragia recentă
B. hipoplazia medulară
C. aplazia medulară
D. infiltrație medulară masivă

32. Reticulocitopenia definită ca, scăderea n umă rului de reticuloc ite, sub
limita inferioară a intervalului de referință pentru valorile normale, este
întâlnită în următoarele situaț ii:
A. hemoliza acută
B. hemoragie recentă
C. infiltrație masivă a măduvei osoase hematogene
D. tratament cu fier, în cazul unei an emii feriprive

33. Feritina este:
A. proteina serică cu valori normale cuprinse î ntre 50 -250μg/l l a
bărbați și 20 -50μg/l la femei
B. proteina din m acrofagele medulare, evidențiată microscopic prin
colorația Perl s
C. proteina constituită dintr -o parte proteică, car e poate lega doi
atomi de Fe3+ și fier
D. un indicat or direct al rezervelor de fier

Hematologie 51
34. Datele de laborator care indică anemia feriprivă sunt:
A. VEM redus, HEM scăzut, CMHE moderat redus
B. sideremie crescută
C. CTFF (capacitatea totală de fixare a f ierului) și tran sferina scăzute
D. feritina crescută

35. Datele de laborator care indică anemia feriprivă sunt:
A. număr crescut de reticulocite
B. rezerve medulare de fier absente
C. VEM crescut, HEM scăzut, C MHE moderat redus
D. protoporfirina er itrocitară liberă (PEL) scăzută

36. Datele de laborator care indică anemia feriprivă sunt:
A. număr no rmal sau scăzut de reticulocite
B. trombocitoză (frecvent)
C. protoporfir ina eritrocitară liberă scăzută
D. sideremie crescută

37. Anemia ferip rivă este o anemie caracterizată prin:
A. scurtarea duratei de viață a hematiilor, cu hemoliza lor patologică
B. prezența hematiilor hipocrome, microcitare pe frotiu, VEM scăzut,
HEM scăzut
C. mecanism de transmite re genetic, autosomal -dominant
D. supraîncărcare a cu fier și încorporare a defectuoasă a fierului în
hemoglobină la nivelul precursorilor eritropoi etici

38. Semnele directe ale deficitului de fier sunt:
A. capacitatea totală de fixare a fierului și transferina sunt scăzute
B. feritina serică este crescută
C. rezervele medulare de fier, puse în evidență prin colorați a Perls
a frotiului din aspiratul medular, s unt absente
D. număr ul de reticulocite este crescut

52 Teste gril ă pentru laborator clinic
39. Modificările urmă toare apar numai în anemia feriprivă:
A. număr no rmal sau scăzut de reticulocite
B. feritina scăzută și rez ervele medulare de fier absente
C. capacitatea tot ală de fixare a fierului și transferina crescute
D. hemoglobina și hematocritul scăzute

40. Modificările urmă toare apar numai în anemia feriprivă:
A. prezența hematiilor hi pocrome, microcitare pe frotiu
B. număr no rmal sau scăzut de reticulocite
C. indicii eritrocita ri VEM și HEM scăz uți
D. feritina scăzută și rez ervele medulare de fier absente

41. În anemia feriprivă, modifică rile morfo logie ale seriei eritrocitare, î n
frotiul din aspirat medular, pot fi:
A. multinuclearitate, fragmentar e nucleară, punți internucleare
B. hiperplazie
C. hiper cromie
D. macrocitoză

42. Stadiile deficitului progresiv de fier sunt:
A. I. apariția d e microcite hipocrome pe frotiu II. instalarea sindromului
anemic III. epuizarea rezervelo r, doar feritina este scăzută IV. scăderea
sideremiei V. scăderea VEM și HEM. VI . scăderea C MHE
B. I. apariția d e microcite hipocrome pe frotiu II. scăderea VEM și HEM
III. epuizarea rezervelo r, numai feritina este scăzută IV. scăderea
sideremiei V. instalarea sindromului anemic VI. scăderea C MHE
C. I. scăderea VEM și HEM II. epui zarea rezervelor, doar feritina este
scăzută III. scăderea sideremiei IV. apariția de microcite hipocrome pe
frotiu V. instalarea sindromului anemic VI. scăderea C MHE
D. I. epuizarea rezerve lor, doar feritina este scăzută II. scăderea sideremiei
III. scăd erea VEM și HEM IV. apariția de microcite hipocrome pe frotiu
V. instalarea sindromului anemic VI. scăderea C MHE

Hematologie 53
43. Diagnosticul diferenț ial al anemiei feriprive se face cu alte anemii
hipocrome microcitare cum ar fi:
A. anemia pernicioasă
B. anemia prin deficit d e acid folic
C. anemia refractară cu sideroblaști inelari (ARSI)
D. anemia din sferocitoza ereditară

44. Diagnosticul diferenț ial al anemiei feriprive se face cu alte anemii
hipocrome microcitare cum ar fi:
A. anemia din bolile cronice
B. anemia pernicio asă
C. anemia di n sferocitoza ereditară
D. anemia hemolitică autoimună

45. Diagnosticul diferenț ial al anemiei feriprive se face cu alte anemii
hipocrome microcitare cum ar fi:
A. anemia pernicioasă
B. anemia din talasemia minoră
C. anemia prin deficit de acid foli c
D. anemia din sfero citoza ereditară

46. Anemia megaloblastică prin deficit de vitamina B 12 este caracteriza tă
prin urmă toarele date de laborator:
A. VEM crescut, HEM scăzut, CMHE moderat scăzut
B. măduva osoasă intens hip erplazică pe seria granulocitară , prezența
asincronismulu i de maturație la nivel ul precursorilor hematopoietici
C. lactatdehidroge naza (LDH) serică mult crescută
D. nivele scă zute de hom ocisteină și acid metil -malonic

47. Anemia pernicioasă (Addinson -Biermer) este cauzată de:
A. aportul deficitar de vitamina B 12 prin ma lnutriț ie sau la vegetarieni
B. malabsorbți a vitaminei B 12 prin consum crescut la nivelul intestinului
C. deficit c ongenital de transcobalamina II
D. malabsorbție secundară de vitamina B 12 prin lipsa factorului intrinsec

54 Teste gril ă pentru laborator clinic
48. Anemia pernicioasă (Addinson -Biermer) a re ca mecanism etiopatogenetic
malabsorbția vitaminei B 12, cauzată de:
A. afecțiuni ale ileonului terminal
B. lipsa factorului intrinsec, datorită unui conflict imunologic mediat
de autoa nticorpi anti -factor intinsec și/sau anti -celulă parietală
C. consum crescut de vitamina B 12 la nivel intestinal
D. medicamente care interfer ează cu absorbția vitaminei B 12

49. Anemia pernicioasă (Addinson -Biermer) este cauzată de malabsorbția
secundară de vitamina B 12, prin :
A. lipsa factorului intrinsec
B. producția inadecvată de facto r intrinsec dată de gast rectomie
C. defect con genital al factorului intrinsec
D. afecțiuni ale ileonului terminal

50. Anemia pernicioasă (Addinson -Biermer) este cauzată de:
A. aportul deficitar de vitamina B 12, prin malnutriție sau la vegetarieni
B. malabsorbția secu ndară de vitamina B 12 prin producție inadecvată
de factor intrinsec
C. exces de transcobalamina I ș i transcobalamina III, cu afi nitate
mare pentru vitamina B 12
D. deficite enzimatice în metabolizarea cob alaminelor

51. Diagnosticul de ruti nă al anemiei pernicioa se (Addinson -Biermer) se
bazează pe ur mătoarele investigații cu excepț ia:
A. hemoleucograma și medulograma
B. nivelul seric al vitaminei B 12
C. nivelul seric al LDH
D. testul Schiling

Hematologie 55
52. În anemia Addison -Biermer dat ele de laborator sunt, cu excepț ia:
A. anemie cu m acrocitoză eritrocitară cu reticulocitopenie
B. leucocitopenie și trombocitopenie moderată
C. prezenț a pe frotiu a segmentatelor neut rofile cu nucleu hipersegmentat
D. măduva osoasă hematogenă cu hi poplazia seriei eritrocitare și
cu prezența asincronismului de matu rație nucleocitoplasmatic

53. În anemia Addison -Biermer dat ele de laborator sunt, cu excepț ia:
A. nivelul seric al LDH mult scăzut
B. sideremia crescută sau normală
C. nivele serice crescute de homocisteină și acid metil malonic
D. nivelu l seric al vitaminei B 12 scăzut

54. Î n anemia Addison -Biermer datele de laborator sunt:
A. anemie cu microcitoză eritrocitară cu reticulocitopenie
B. prezența pe frotiu a segmentatelor neutrofile cu anomalie pseudo –
Pelger Huet
C. nivelul seric al LDH mult scăzut
D. testul Schiling pozitiv

55. În anemia Addison -Biermer datele de laborator sunt:
A. nivelul seric al LDH mult scăzut
B. nivele serice scăzute de homocisteină și acid metil malonic
C. testul schiling negativ
D. titru crescut de autoanticorpi anti -factor intrinsec și /sau anti -celule
parietale.

56. Anemiile normocrome normocitare cu răspunsul măduvei osoase
inadecvat (hipo/ nonregenerative) sunt, cu excepț ia:
A. anemia cronică simplă
B. anemia sideroblastică
C. anemia după hemoragiile acute
D. anemia aplastică

56 Teste gril ă pentru laborator clinic
57. Anemiile normocrome normocitare sau neregenera tive, sunt anemii
care a u urmă torul mecanism de producere, cu excepț ia:
A. tulburări în utilizarea fierului
B. hemoliza
C. deficitul de eritropoietină
D. infiltrația medulară sau boala medulară intrinsecă

58. Anemiile normocrome normocitare cu răspunsul măduvei osoa se
inadecvat (hipo/nonregenerative) sunt:
A. anemia hemolitică autoimună
B. anemia hemolitică microangiopati că
C. anemia din insuficiența renală cronică
D. anemia din sferocitoza eredita ră

59. Anemiile normocrome normocitare regenerative, cu răspunsul adecvat
al mă duvei osoase hematogene sunt:
A. anemii hemolitice
B. anemia cronică simplă
C. anemii sideroblastice
D. anemia din afecț iunile endocrine (boala Addison, mixedem)

60. Anem iile hemolitice sunt anemii dobândite dacă au urmă torul mecanism
de producere:
A. defect structural d e membrană (sferocitoza, ovalocitoza)
B. distrucția mecanică a eritrocitelor
C. deficitul enzimatic, care prod uce o instabilitate de membrană
D. anoma lii de sinteza ale hemoglobinei

61. Anemiile hemolitice dobâ ndite cu mecanism imun sunt:
A. boala hemolitică a nou -născutului
B. hemo globinuria paroxistică nocturnă
C. anemia hemolitică microangiopatică
D. hemoglobinuria de marș

Hematologie 57
62. Anemiile hemolitice dobâ ndite cu mecanism neimun sunt:
A. boala hemolitică a nou -născutului
B. anemia hemolitica post -medicamentoasă
C. anemia hemolitică mic roangiopatică
D. anemia hemolitică autoimună

63. Anemiile hemolitice dobâ ndite cu mecanism neimun sunt:
A. boala hemolitică a nou -născutului
B. anemia din sindromul hemolitic -uremic
C. anem ia din transfuzia incompatibilă
D. anemia hemolitică post -medicamentoasă

64. Anemiile hemolitice sunt anemii dobândite imune dacă au u rmătorul
mecanism de producere :
A. defect de membrană: hemo globinuria paroxistică nocturnă
B. distrucție mecanică
C. infecț ii: malaria
D. transfuzia incompatibi lă

65. Datele de laborator care indică o distrucție a ccelerată a eritrocitelor
sunt, cu excepț ia:
A. creșterea duratei de viață a hematiilor
B. bilirubina serică indirectă crescut
C. urobilinogen urinar crescut și bilirubinurie normală
D. hemoglobinurie, hemosiderinurie (hemoliza intravasculară )

66. Datele de laborator ce cert ifică o distrucție accelerată a eritrocitelor
sunt, cu excepț ia:
A. bilirubina serică indirectă crescută
B. creșterea methemoglobinei
C. creșterea haptoglobinei
D. creșterea LDH

58 Teste gril ă pentru laborator clinic
67. Datele de laborator care certifică o hemoliză intravasculară sunt:
A. creșterea haptoglobinei
B. creșterea hemopexinei
C. hemoglobinuria, hemosiderinuria
D. scăderea LDH

68. Datele de l aborator sugestive pentru creșterea producției de eritrocite
sunt, cu excepț ia:
A. număr scazut de reticulocite
B. policromatofilie și eritroblaști pe frotiul periferic
C. leucocitoză, trombocitoză
D. hiperplazie eritrobl astică la examinarea medulogramei

69. Datele de laborator sugestive pentru creșterea producț iei de eritrocite
sunt, cu excepț ia:
A. număr crescut de reticulocite
B. scăderea moderată a VEM
C. policrom atofilie și eritroblaști pe frotiul periferic
D. leucocitoză, trombocitoză

70. Boala Minkovsky -Chauffard este o afecț iune ereditară cu transmitere
autosomal -dominantă caracterizată prin:
A. număr crescut de m icrosferocite, pe frotiul din sâ ngele periferic
B. VEM es te crescut dar CMHE este scăzut
C. rezistența g lobulară osmotică este crescută
D. autohemoliza este scăzută

71. β-talasemiile sunt afecț iuni ereditare datorate unor mutații la nivelul
genelor, c are codifică sinteza globinei și sunt caracterizate de:
A. scăderea sau absența, atât a lan țurilor β cât și a lanțurilor δ
B. scăderea sau absența lanțurilor β
C. corpi Pappenheimer în hematii
D. rezistența globulară scăzută

Hematologie 59
72. Hemoglobinuria paroxistică nocturnă este:
A. boală care are la baza manifestărilor o mutație la nivelul moleculei
de g lobină, prin inlocuirea acidului glutamic cu valina, în poziția 6 a
lanțului β
B. afecțiune î n care are loc liza extravasculară a hematiilor
C. boală clonală, dobândită, a celulei stem , caracterizată prin formarea
de eritrocite, l eucocite și trombocite anormale
D. afecțiune î n care confirmarea se f ace efectuând testul Schilling

73. Leucemia granulocitară cronică (LGC) este o boală clonală a celulei
stem hematopoietice pluripotente caracteriztă prin :
A. prezenț a obligatorie a mutației JAK2
B. absenț a cromozomului Philad elphia (Ph1)
C. prezenț a anomaliei citogenetice del(5q) izolat
D. translocaț ia cromozomială t(9;22)(q34;q11)

74. Leucemia granulocitară cronică (LGC) este o boală clonală a celulei
stem hematopoietice pluripotente caracteriz ată prin, cu excepț ia:
A. prezen a oblig atorie a mutației JAK2
B. prezenta cromozomului Philadelphia (Ph1)
C. juxtapunerea genei tirozin kinazei ABL1 (Abelson) de pe cromozomul
9 lângă gena BCR (Breakpoint Cluster Region) de pe cromozomul 22
cu formarea genei de fuziune BCR -ABL1
D. translocaț ia cromozom ială t(9;22)(q34;q11)

75. În leucemia granulocitară cronică, la nivelul frotiul sanguin periferic
se întâlnesc:
A. toate treptele de maturație a granulocitului: mieloblaști în procent
redus (1 -10%), promielocite, mielocite, metamielocite, granulocite
nesegem ntate și segmentate
B. bazofile în procent scă zut sau normal
C. num ărul absolut de limfocite este scăzut
D. fosfataza alca lină leucocitară este crescută î n 90% din cazuri

60 Teste gril ă pentru laborator clinic
76. Î n leucemia granulocitară cronică la nivelul frotiul sanguin pe riferic
se întâlnesc, cu e xcepți a:
A. toate treptele de maturație a granulocitului: mieloblaști în procent
redus (1 -10%), promielocite, mielocite, metamielocite, granulocite
nesegme ntate și segmentate
B. bazofile în procent scăzut sau normal
C. fosfataza alc alină leucocitară (FAL) este scăz ută sau absentă la
90% din cazuri
D. nuclei de megacariocite sau micromegacariocite

77. In leucemia granulocitară cronică la nivelul medulogramei se constată :
A. hiperplazie medulară, țesutul hematopoietic reprezentând 75-
90% din volumul medular, țesutul grăsos fiind redus
B. seria granulocitară este hipoplazică
C. seria granulocitară este deviată la dreapta, mai rar la stânga, cu
predominenț a form elor mature
D. seria eritrocitară este procentual crescută eritroblaștii oxifili fiind
predominanți

78. În leucemia granuloc itară cronică , la nivelul me dulogramei se constată,
cu excepț ia:
A. hiperplazie medulară țesutul hematopoietic reprezentând 75-
90% din volumul medular, țesutul grăsos fiind redus
B. raportul granulo -eritrocitar este mare, ajungând la 10 -30/l
C. seria eritrocitară este procentual crescută , predominând eritroblaștii
bazofili
D. seria megacariocitară este în maj oritatea cazurilor hiperplazică

79. Anomaliile biochimice în leucemia granulocitară cronică sunt:
A. nivelul seric al vitaminei B 12 este scăzut
B. lactatdehidrogenaza e ste scăzută
C. acidul uric este crescut datorită turnover -ului crescut al celulelor
mieloide
D. nivelu l histaminei serice este scăzut

Hematologie 61
80. Leucemia este:
A. acută, dacă expansiunea clonei leucemice prolifera tive are
capacitatea de diferențiere în celule mature
B. cron ică, daca celulele din clona leucemică proliferează contin uu
fără maturație, cu expansiunea continuă a clonei leucemice și cu
predominanța celulelor imature
C. caracterizată prin proliferarea neoplazică a celulelor hematopoietice
sau limfoide, care formează o clonă de celule leucemic e
D. mixtă, dacă are diferențiere dublă limfoidă T și limfoidă B

81. Care din următoarele afirmaț ii despre leucemie sunt false:
A. leucemia este o afecțiune caracterizată prin proliferarea neoplazică
a celulelor hematopoie tice sau limf oide, care formează o clonă de
celule leucemice
B. leucemia este cronică, dacă fără tratament duce la moarte în
luni sau ani
C. leucemia este acută, dacă fără tratament duce la moarte în
câteva săptămâni sau luni
D. leucemia este mixtă, dacă are diferențiere dublă limfoidă T și
limfoidă B

82. Numărarea blaștilor în măduva osoasă este crucială î n diagnosticul
morfologic al leucemiei acute, astfel definiția blastului este importantă .
Celulele mieloide imature sunt clasificate ca blaști dacă :
A. celula are nucleul de ob icei rotund , cromatina nucleară are o structură
fină, reticulară, fără condensare, cu nucleoli de obicei proeminenti
B. raportul nucleo -citoplasmatic este mic
C. au un nucleu excentric, cu puțină condensare cromatiniană, dar
cu pă strarea unui nucleol
D. citoplasma este mai abunde ntă, bazofilă, cu excepț ia zonei Golgi

62 Teste gril ă pentru laborator clinic
83. Monoblaștii diferă de mieloblaști prin faptul că :
A. celula este perfect rotundă
B. sunt celule mai mici
C. au citoplasma mai voluminoa să
D. citoplasma conține corpi Auer

84. Distincția dintre monoblast ș i promonocit se face prin:
A. caracterele nucleului, deoarece monoblastul are nucleu regulat
în timp ce la promonocit nucleul este neregulat
B. caracterele nucleului , fiindcă mono blastul are cromatina dispersată ,
în timp ce la pro monocit cromatina este condensa tă în blocuri mari
C. caracterele citoplasmei deoarece, la monobla st citoplasma este
slab bazofi lă, în timp ce la promonocit este intens bazofilă, și poate
să fie vacuolată sau să conțină granule
D. aspectul cromatinei este difuz , poate fi prezent un nucleol cu
caracteristici similare ca și în cazul promonocitului sau poat e fi prezent
un nucleol mai mic

85. Hemoleucograma în leucemia acută mieloidă, arată de obicei:
A. leucocitoza cu prezenț a celulelor blastice circulante
B. numă rul de neutrofile este crescut și prec ursorii intermediari ai
seriei mielocitare sunt numer oși
C. eritrocitoza
D. trombocitoza

86. Diagnosticul de leucemie acu tă (în funcț ie de clasificarea FAB ) este
sigur, dacă este prezent unul din urmă toarele criterii:
A. în medulogramă, cel puț in 20% din celulele nucleate, sunt blaș ti
B. prezenț a displaziei uniliniare sau multiliniare
C. cel puțin 20% blaști în sâ ngele periferic
D. cel puțin 1000 monocite/µl în sâ ngele periferic

Hematologie 63
87. D iagnosticul de leucemie acu tă (în funcț ie de clasificarea FAB ) este
sigur, dacă este preze nt unul din u rmătoarele criterii, cu excepți a:
A. în medulogramă, cel puți n 20% d in celulele nucleate, sunt blaș ti
B. predominanța eritroidă în mă duva osoasă (eritroblaș ti peste 50%
din celulele nucleate și cel puț in 30% di n celulele neeritroide sunt blaș ti)
C. cel puț in 10 00 monocite/ µl în sâ ngele periferic
D. sunt prezente trăsă turile morfologice caracteristice leucemiei acute
promielocitare

88. Leucemia acută promielocitară hipergranulară este caracterizată prin:
A. celulele predominante sunt blaștii de tip II care au câ teva granule
primare
B. asocierea cu o anomalie citogenetică specifică: translocația
cromozomială t(9;22)(q34;q11)
C. asocierea cu anomalii de coagulare de tipul coagulare intravascula ră
diseminată și activarea fibrinolizei care duce la sângeră ri anormale ș i la
hematoame
D. promielocite anormale în care corpii Auer sunt absenți, în 100%
din cazuri

89. Care din afirmaț iile de mai jos sunt caracteristice leucemiei acute
limfoblastice (LAL) subtip L3:
A. În LAL L3 blaștii sunt mult mai mari și mult mai heterogeni de cât
în L2;
B. În LAL L3 blaștii au un raport nucleo -citoplasmatic variabil de la
celulă la celulă
C. În LAL L3 blaș tii au un nuc leu neregulat, cu incizuri sau împă turiri
sau crestaț i, cu un aspect variabil al cromatinei
D. În LAL L3 blaștii au un nucleu cu formă r egulată , iar citopla sma
este puternic bazofilă cu vacuolare proeminentă

64 Teste gril ă pentru laborator clinic
90. Leucemia acută limfoblastică este:
A. cea mai frecventă leucemie la copii de sub 15 ani
B. cea mai frecventă leucemie la persoanele în vârstă
C. mai frecventă la bărbați decât la femei
D. leucemia cu incidența cea mai mare, peste 10 cazur i la 100.000
de locuitori pe an

91. În leucemia acută limfobla stică hemoleucograma evidențiază :
A. anemie
B. trombocitoza
C. numă r de leucocite obligatoriu crescut
D. numă r de leucocite obligatoriu scăzut

92. În leuce mia acută limfob lastică , froti ul sangvin periferic evidențiază :
A. blaști și celule sangvine mature, c e sunt expresia hematopo iezei
normale restante
B. reacția mieloperoxidazei pozitivă
C. colorația PAS negativă
D. lipsa obligatorie a blaștilor

93. Modificările bioum orale în leucemia acută limfoblastică sunt:
A. hiperuricemie
B. hiperalbuminemie
C. hipofosfatemie
D. obligatoriu hipocalcemie

94. Imunofenotiparea în leucemia acută limfoblastică poate să pună în
evidență urmă torii markeri celulari cu, excepț ia:
A. markeri de linie B (CD19, CD20, CD 22, CD10)
B. markeri de linie T (CD3, CD7)
C. markeri de c elulă limfoidă nediferențiată ( HLA-DR, TdT)
D. prezența caracteristică a markerului CD5

Hematologie 65
95. Rolul imunofenotipă rii pentru un pacient cu leucemie este:
A. facultativ pe ntru confirmarea diagnosti cului
B. important pentru stabilirea diagnosticului cu excluderea cito logiei
și a analizelor genetice
C. facultativ pentru stadializarea afecțiunii
D. important pentru detectarea unui imunofenotip particular, care să
poată fi monitorizat, pentru boala minimă rezidu ală

96. Leucemia limfatică cronică este:
A. afecțiune clonală în care ma joritatea pacienților au mai puț in de
30 de ani în mom entul stabilirii diagnosticului iar 90% di ntre aceștia
sunt sub 20 de ani
B. afecț iune clonală caracterizată prin acumularea de limfoc ite mici,
mature, în măduvă, ganglioni limfatici, sânge, splină, fi cat și uneori
și în alte organe
C. afecț iune clonală caracterizată exclusiv prin expansiunea clonală
a liniei B
D. cel mai rar tip de leucemie, reprezentând sub 3% din totalul acestor
afecțiuni

97. Leucemia limfatică cronică este:
A. afecțiune clonală în care în 95% din cazuri are loc expansiunea
clonală a liniei B iar în mai puțin de 5% din cazu ri are loc o expansiune
clonală a liniei T
B. afecțiune care apare cu o frecvență mai mare la sexul feminin ,
raportul bărbați /femei es te de ½
C. cel mai frecvent tip de leucemie, 30% din totalul leucemiilor fiind
leucemii limfatice cronice
D. afecțiune clonală în care ma joritatea pacienților au mai puț in de
30 de ani în mom entul stabilirii diagnosticului iar 90% dint re aceștia
sunt sub 20 de ani

66 Teste gril ă pentru laborator clinic
98. Leucemia limfatică cronică este caracterizată prin, cu excepț ia :
A. număr crescut de limfocite în sâ ngele periferic, de peste 15.000/μl
iar uneori peste 100.000/μl, cu limfocite mat ure, aparent normale
morfologic
B. prezența de limfocite monoclo nale cu citoplasma fragilă
C. prezența de umbre nucleare (Gumprecht) care sunt r esturi ale
nucleilor limfocitari
D. prezența de prolimfocite și limfoblaști, î ntr-un procent mare, de
peste 10%

99. Leucemia limfatică cronică este caracterizată prin, cu excepț ia :
A. prezenț a de limfocite mo noclonale cu citoplasma fragilă
B. prezența de umbre nucleare (Gumprecht) care sunt r esturi ale
nucleilor limfocitari
C. prezența de prolimfocite și limfoblaști, într -un procent mic, de
de până la 10%
D. reacția PAS negat ivă la nivelu l limfocitelor

100. Leucemia limfatică cronică este caracterizată prin:
A. scăderea nivelului seric al LDH
B. creșterea beta -2-microglobulinei
C. policitemie
D. trombocitoză

101. Cr iteriile de diagnostic în LLC ce au fost stabilite de Grupul de Lucru a l
Institutului Național American de Cancer (NCI -WG) sunt:
A. limfocitoză periferică peste 100.000/μl, cu limfocite mature
B. fenotip limfocitar cu predominanța limfocitelor B pozitive pentru
CD19 , CD20, CD23, dar și pentru CD5
C. prezența la nivelul măduvei osoase a unui procent mare ( ≥ 90%)
de elemente mai tinere (prolimfocite și limfoblaști);
D. prezența de umbre nucleare pe frotiul din sâ ngele periferic

Hematologie 67
102. Criteriile de diagnostic în LLC ce au fost stabilite de Grupul de Lucru
al Ins titutului Național American de Cancer (NCI -WG) sunt, cu excepț ia:
A. limfocitoză periferică pest e 5.000/μl, cu limfocite mature
B. anemie și trombocitopenie
C. fenotip limfocitar cu monoclonalitate, decelabilă prin prezența
doar a unui singur tip de lanț ușor (kappa sau la mbda) pe suprafața
limfocitelor
D. fenotip limfocitar cu expresia slabă a imunoglobulinelor de suprafață

103. Care din urmatoarele afirmații despre leucemia cu celule păroase
este adevarată :
A. incidența este de 10/1.000.000/an
B. reprezintă 20 -40% din totalul leucemiilor
C. vârsta medie d e apariț ie a b olii, este de 50 ani
D. raport ul bărbați/femei este de 1/3 -5

104. În leucemia cu celule păroase se întâlnesc următoarele modificări,
cu exce pția:
A. anemie de grade variate
B. numărul de leuc ocite este de obicei ˂ 4.000/µl
C. trombocitoză
D. puncția aspira ție medulară este frecvent albă datorită fibrozei
medular e și aderenței dintre limfocite

105. Celula păroasă are următoarele caractere, cu excepț ia:
A. este o celulă mare, cu diametru de peste 20 -30 µ
B. citoplasma are prelungiri citoplasmatice fine, lungi, cu baza de
implantare îngus tă, asemănătoare firelor de păr
C. nucleul, este rotund -oval sau reniform, cu cromatină laxă, iar uneori,
sunt prez enți 1 -2 nucleoli slab vizibili
D. citochimic, în 95% din cazuri, celula păroasă prezintă o fosfatază
acidă rezistentă la t artrat (izoenzimă 5 a fosfatazei acide)

68 Teste gril ă pentru laborator clinic
106. Coagularea intrav asculară diseminată este determinat ă de o activare
sistemică a coagulării, cu depunere de microtrombi în circulația capilară, și
este caracterizată prin:
A. anemie macrocitară
B. reticulocite scăzute
C. scurtarea timpilor de coagulare
D. prezența prod ușilor de degradare ai fibrinei

107. Coagularea intravascula ră diseminată se caracterizează prin următoarele.
cu excepți a:
A. prezența schizocitelor pe frotiu
B. scurtarea timpilor de coagulare
C. prezența produșilor de degradare a i fibrinei
D. trombocitope nie

108. În coagularea intravasculară diseminată sunt prezente urmatoarele
semne de consum exagerat ai factorilor coagulă rii:
A. TQ prelungit, legat mai ales de o scădere masivă de F V, II și I
B. fibrinogen crescut deseori peste 400 mg/dl
C. ATTP scurtat datorită deficitului m ultiplu în factori de coagulare
D. trombo citoza de intensitate variabilă

109. Activ area secundară a fibrinolizei în coagularea intravasculară diseminată
se pune în evidență prin:
A. creșterea produșilor de degr adare a i fibrinogenului / fibrinei, în
special D -dimerii, care s unt markeri de liză ai fibrinei
B. scăderea moderată a tim pului de liză al euglobulinelor
C. trombocitopenie
D. scăderea fibrin ogenului, deseori sub 100 mg/dl

Hematologie 69
4.2 Bibliografie
 Petrov L. , Cucuianu A., Bojan A., Urian L. – Hematologie clinică,
Editura Casa Cărții de Știință , Cluj -Napoca, 2009 .
 Mut Popescu D. – Hematologie clinică, Editura Medicală, București,
2002 .
 Pațiu M. – Examenul c itologic al frotiului sanguin, Editura Alma
Ater, Cluj -Napoca, 20 09.
 Păun R. – Tratat de medicină internă: Hematologie – vol I, Editura
Medicală, Bucure ști, 1997 .

70 Teste gril ă pentru laborator clinic
4.3 Răspunsuri
1 C 2 A 3 D 4 A 5 A
6 C 7 C 8 C 9 B 10 A
11 A 12 B 13 A 14 A 15 C
16 A 17 D 18 C 19 A 20 C
21 C 22 D 23 B 24 A 25 C
26 C 27 B 28 B 29 A 30 B
31 A 32 C 33 A 34 A 35 B
36 A 37 B 38 C 39 B 40 D
41 A 42 D 43 C 44 A 45 B
46 C 47 D 48 B 49 A 50 B
51 D 52 D 53 A 54 D 55 D
56 C 57 B 58 C 59 A 60 B

Hematologie 71
61 A 62 C 63 B 64 D 65 A
66 C 67 C 68 A 69 B 70 A
71 B 72 C 73 D 74 A 75 A
76 B 77 A 78 C 79 C 80 C
81 D 82 A 83 C 84 A 85 A
86 A 87 C 88 C 89 D 90 A
91 A 92 A 93 A 94 D 95 D
96 B 97 C 98 D 99 C 100 B
101 B 102 B 103 C 104 C 105 A
106 D 107 B 108 A 109 A

72 Teste gril ă pentru laborator clinic
5 Transfuziologie
Autor: Neculoiu Carmen Daniela , Pascu Alina Mihaela
5.1 Teste grilă
1. Care din următoarele afirmaț ii despre antigen ele de grup sanguin sunt
adevăra te:
A. pentru majoritatea antigenelor, rolul este cunoscut
B. antigenele eritrocitare, trombo citare sau leucocitare sunt alcă tuite
din proteine, carbohidrați atașaț i la p roteine sau lipide
C. nu există dovezi ce sugerează faptul că anumite antigene participă
în apă rarea gazdei
D. antigenele eritrocitar e sunt sintetizate de leucocite

2. Antigenele eritrocitare au urmă toarele caracteristici:
A. la om s -au identificat 35 de sisteme de g rupe sa nguine cu peste
300 de antigene
B. sunt alcă tuite doar din lipide
C. determinarea compatibilității este facultativă, deoarece indivizii care
nu au anti genele respective pe eritrocite nu pot sintetiza aloanticorpi
sau nu pot fi aloimuniz ați
D. anticorpii ca re reacțiionează cu antigenele eritrocitare, pot induce
reacț ii posttransfuzi onale hemolitice imediate sau întârziate și boala
hemolitică a nou -născutului

3. Antigenel e sanguine pot fi clasificate în :
A. sisteme
B. colecții și serii
C. ambele
D. nici una

Transfuziologie 73
4. Urmă toarele afi rmații refer itoare la grupul AB0 sunt adevă rate:
A. când antigenele A sau B nu sunt exprimate pe suprafaț a eritrocitelor,
indivizii au în plasmă anticorpi anti A
B. anticorpii AB0 alcătuiți sunt imunoglobuline IgE și IgA
C. antigenele sistemului AB0 sunt controlat e de 3 alele ale genei
AB0 (A,B și 0) care sunt transmise prin cromozomii sexuali
D. există 4 fenotipuri diferite, A,B, AB si 0, care apar prin exprimarea a
6 genotipuri posibile

5. Genele AB0:
A. codifică direct antigenele eritrocitare
B. nu codifică direct antig enele eritrocitare, dar codifică enzimele care
adaugă monozaharide specifice pe structuri membranare eritrocitare
C. se găsesc pe braț ul lung al cromozomului 6
D. codifică doar produș i activi

6. Anticorpii anti A și anti B au urmă toarele caracteristici:
A. sunt detec tați în mod obișnuit imediat după naș tere
B. până la cinci ani titrul anticorpilor ajunge la maxim și persistă pe
toată perioada de adult
C. titrul an ticorpilor de tip IgM, anti A și anti B, cresc gradual pe
măsură ce se avansează în vâ rstă
D. sunt predominant de tip IgG

7. Anticorpii an ti antigen AB0 se caracterizează prin:
A. sunt cauza majoră pentru boala hemolitică a nou -născutului
B. nu sunt specific i pentru moleculele de zaharide
C. nu au în general o afinitate de legare mai slabă decât anticorpii
care reacționează cu antig enele proteice cum este antigenul D
D. nu sunt cauza majoră pentru boala hemolitică a nou -născutului

74 Teste gril ă pentru laborator clinic
8. Sistemul antigenic de grup Rh a fost definit prin :
A. trei sisteme diferite de gene și antigene
B. sistemul Wiener, sistemul Fisher -Race și terminologia numerică
Rosenfield
C. ambele afirmaț ii sunt ade vărate
D. ambele afirmaț ii sunt false

9. Cele trei perechi de gene alele ale sistemului Rh sunt:
A. Cc, Dd, Ee
B. Dc, Cc, Ee
C. Cc, Ee, Dc
D. toate v ariantele sunt adevă rate

10. Un individ este considerat Rh pozitiv dacă :
A. antigenul D se găs ește pe suprafaț a leucocitelor
B. antigenele C și E se găsesc pe suprafaț a eritrocitelor
C. antigenul D se gă seste pe suprafaț a eritrocitelor
D. toate variantele sunt false

11. Fenotipul D slab se referă la:
A. eritrocite care exprimă atigenul D pe suprafața membrane i nu
necesită un timp îndelungat de incubare împreună cu reactivul anti D
B. eritrocite ce exprimă atigenul D pe suprafaț a membrane i necesită
un timp mai prelungit de incubare împreună cu reactivul anti D, ele
fiind considerate antigen D pozitiv
C. antigenul D slab nu poate să inducă un răspuns imun dacă este
transfu zat la un individ cu Rh negativ
D. în general, se recomandă ca pacienții care au fenotip D slab să nu
fie transfuzați cu sâ nge Rh (D) pozitiv

Transfuziologie 75
12. Fenotipul Rh nul:
A. apare atunci când eritrocitele exprimă pe suprafaț a lor antigenul Rh
B. indivizii cu acest fenotip nu pot să primească transf uzie de la cei
asemănă tori lor
C. apare atunci când eritrocitele nu exprimă pe suprafaț a lor antigenul Rh
D. nu est e asociat cu anomalii de membrană eritrocitară ce induc
stomatocitoză și hemoli ză

13. Anticorpii sistemului Rh au urmă toarele caracteristici:
A. cea mai mare parte a anticorpilor Rh sunt de tip IgG deși pot fi și
de tip IgM
B. anti D este unul din cei mai c omuni anticorpi anti Rh datorită
imunogenităț ii sla be a antigenului D
C. frecven ța anti D a crescut prin administrarea profilactică de
imunoglobulin e la mamele cu Rh(D) negative în timpul sarcinii și la
naștere d acă copilul este Rh(D) pozitiv
D. anti D nu pot cauza reacții hemoli tice posttransfuzionale severe
și boala hemolitică a nou -născutului

14. Sistemului de grup sanguin Kell i se atribuie urmă toarele:
A. antigenul K este slab im unogenic
B. anti K nu provoacă hemoliza și nici suprimarea eritropoiezei
C. anti-K este de obicei indusă prin transfuzii de sâ nge, anticorpul
fiind de tip IgG
D. celelalte tipuri de anticorpi din sistemul Kell au semnificație clinică
importan tă

15. Anticorpii Kidd sunt:
A. de tip IgG și numai ocazional IgM
B. de tip IgG și IgM
C. au timp de viață scurt și sunt detectați î nainte de transfuzie
D. nu sunt asociați cu reacții întâ rziate severe

76 Teste gril ă pentru laborator clinic
16. Purpura posttransfuzională este:
A. trombocitopenie ușoară care apare între 7 și 10 zile după o
transfuzie de sâ nge imunogenic
B. trombocitopenie severă care apare între 7 și 10 zile după o
transfuzie de sâ nge imunogenic
C. afecț iune car e apare la femeile mai în vârsta care nu au fost
sensibilizate prin expuner ea la alloantigene plachetare în timpul unei
sarcini anterioare
D. debutul lent a l trombocitopeniei, imediat după transfuzia produsului
de sânge, care reprezintă un semn distinctiv al acestei afecț iuni

17. Imuniza rea la aloant igenii trombocitelor se poate întâ lni la:
A. persoane normale atunci câ nd nu sunt expuse, î n timpul sarcinii
B. cele care fac transfuzii și cele cărora le sunt transplantaț i aloantigeni
care le lipsesc
C. ambele afirmații sunt adevă rate
D. ambele afirm ații sunt false

18. Informarea donatorului presupune:
A. donatorului trebuie să i se dea un material informațional care să
conțină descrierea semnelor simptomelor SIDA precum și activităț ile
asociate riscului crescut de transmitere a virusului HIV
B. donatorulu i trebu ie să i se aducă la cunoștință faptul că testarea
poate să detecteze toate infecț iile
C. persoanele care nu prezintă risc de infecț ie este bine să nu doneze
sânge
D. donatorului trebuie să i se dea un material informațional care să
nu conțină toate detaliile cu privire la riscul crescut de transmitere
a viru sului HIV

Transfuziologie 77
19. Trombocite le provenite de la donatorii c e au luat acid acetilsalicilic:
A. nu sunt acceptate chiar dacă au tr ecut 48 de ore de la ultima doză
B. sunt acceptate cu condiția să fi trecut 48 de ore de la ultima doză
C. trombocitele donate în intervalul celor 2 zile sunt acceptabile pentru
folosire dacă sunt amestecate cu trombocite provenite de la donatori
care au luat acest medicament
D. toate variantele sunt false

20. Care din ur mătoarele afirmaț ii referitoare Donatia direcționată este
falsă :
A. donatorii directionați trebuie să îndeplinească toate criteriile normale
de donare
B. este una în care donatorul își direcționează produsele de sâ nge
unui pacient specific desemnat
C. pacienții care au nevoie de sânge își pot alege donatorii
D. donatorii directionaț i nu pot avea un risc mai mare de a transmite
HIV sau HCV decât donatorii cu istoric în donări

21. Recoltarea manuală a sângelui integral presupune următoarele, cu
excepț ia:
A. sângele este colectat într -o pungă din plastic des tinată recoltă rii
prin inter mediul unui ac mai gros, care să permită atât o curgere
rapidă cât și amestecul cu anticoagulant
B. cantitatea de sânge extrasă este controlată de cântare care
întrerup recoltarea în momentul în care se recoltează volum ul de
sânge dor it
C. sângele nu se amestecă cu anticoagulantul în timpul procesului
de colectare
D. punga inițială prezintă între una și trei pungi satelit atașate, c e
permit separarea componentelor î ntr-un sistem steril inchis

78 Teste gril ă pentru laborator clinic
22. Conservarea eritrocitelor la 4 0C, în fază lichi dă, duce la :
A. scăderea viabilității
B. creșterea capacității de fixare a oxigenului
C. creșterea rezistenței osmotice
D. creșterea nivelului 2,3 difosfogliceratului

23. La fiecare unitate de colectare trebuie să se efectueze următoarele
teste cu excepț ia:
A. grupa AB0 și tipul RH -ului
B. screening -ul pen tru anticorpii globulelor roș ii
C. teste serologice pentru d etectarea markerilor infectioș i
D. virusul HTLV ș i virusul West Nile

24. Componentele de sân ge:
A. nu sunt eliberate în transfuzie, dacă testele don atorului pentru
detectarea age nților infectioș i nu au toate rezultat negativ
B. sunt eliberate în transfuzie , dacă testele dona torului pentru
detectarea agenților infecțioș i nu au toate re zultat negativ
C. nu sunt eliberate în transfuzie dacă testele don atorului pentru
detectarea agenților i nfecțioși au toate rezultat negativ
D. în urgență sunt eliberate în orice condiț ii

25. Sângele integral este:
A. păstrat la temperatura camerei și trebuie procesat î n primele 48
ore de la colectare
B. centrifugat la vit eza mare la temperatura camerei iar supernatantul ,
plasma bogată î n plac hete, este introdus într -o pungă satelit
C. centrifugat la viteza mica la temperatura camerei, iar supernatantul ,
plasma bogată în plachete, este introdus într -o pungă satelit
D. nu se păstrează la temperatura camerei și nu trebuie proc esat în
primele 8 ore

Transfuziologie 79
26. Plachetele de afereză :
A. sunt leucocite re duse prin tehnologia recoltă rii
B. nu se pot stoca tim p de 5 zile în pungi de plastic
C. sunt de regulă recoltate de la donatori aleatori, dar pot fi recoltat e și
de la donatori compatibili HLA care ajută pacienț ii alloimuniz ați
D. conțin, de regulă , o cantitate mare de leucocite, motiv pentru
care este mai puțin probabil să cauzeze reacții febrile la transfuzie
decât concentra tele de plachete derivate din sâ nge integral

27. Dacă manipularea componentului de sânge este facută fără expunere la
aer (sistem în chis), toate componentele pot fi stocate:
A. până la limita termenului lor de valabilitate
B. peste limita ter menului de valabilitate datorită sistemului în chis
C. în afara termenului de valabilitate dacă se adaugă o soluție nutritivă
pentru menț inerea metabolismului eritrocitar
D. în afara termenului de valabilitate dacă este păstrat +2 și +60C
în frigider standardizat

28. Dacă punga sau tubul sunt deschise, sistemul este considerat potenț ial
deschis la aer sau bacteri i și produsul expiră :
A. în 8 ore dacă este pă strat la temperatura camerei, sau în 48 de
ore dacă este refrigerat
B. în 4 ore dacă este pă strat la temperatura camerei, sau în 24 de
ore dacă este refrigerat
C. în 24 de ore dacă este ținut în frigider standardizat (între +2 și +60C)
D. în 4 de ore dacă este ținut în frigider standardizat (între +2 și +60C)

80 Teste gril ă pentru laborator clinic
29. Printr -o donare prin afereză, se pot obț ine:
A. până la trei doze de tromboc ite terapeutice
B. echivalentul a 180 de unități plachetare derivate din sâ nge
C. până la patru doze de trombocite terapeutice
D. echivalentul a peste 18 unități plachetare derivate din sâ nge

30. Infuziile de calciu intravenos sunt necesare:
A. doar în timpul procedurilor îndelungate de afereză, cum ar fi cele
pentru colectarea de celule progenitoare hematop oietice
B. când apar simptome ca oboseala, greața și vărsă turile
C. în cazul apariț iei de furnică turi sau crampe musculare
D. în cazul creș terii ritmului cardiac

31. Următoarele afirmații referitoare la schimbările structurale sunt
adevărate cu excepț ia:
A. un numă r de s chimbări în hematii, contribuie la micș orarea viabili tății
lor după stocare
B. pungile plastifiante de sânge nu pot să influențeze stabilitatea
membranei
C. defecte ulterio are includ pierderea lipidelor și a proteinelor de
membrană
D. cu cât sunt mai severe schim bările membranare, cu atât acestea
devin ireversibile și pot contribui la micșorarea șanselor ca hematiile
să supraviețuiască după transfuzie

32. Spre deosebire de glo bulele roșii, plachetele prezintă urmă toarele
caract eristici:
A. păstrate la 40C, nu suferă schimb ări ale formei și își păstrează viabilitatea
B. păstrate la 40C, suferă schimbări ale formei și își pierd viabilitatea
C. păstrate la 40C, suferă schimbări ale formei și își pă strează viabilitatea
D. nu supravieț uiesc prin depozitarea la temperatura camerei , la 20 -240C

Transfuziologie 81
33. Plasma proaspătă congelată :
A. poate fi obținută prin separarea plasmei citratate din sângele
integral și congelarea ei î n 4 ore de la recoltare
B. poate fi obținută prin congelarea plasmei de afereză citra tate în 24
ore de la colectare
C. poate fi obținută prin separarea plasmei citrat ate din sângele
integral și congelarea ei î n 8 ore de la recoltare
D. nu poate fi păstrată până la un an la o temperatură de -180C sau
mai scăzută

34. Factor ul antihemolitic crioprecipitat sau crioprecipitatul este:
A. un extract al pl asmei proaspete congelate care este sărac în protein e
plasmatice cu masa moleculară mare
B. un extract al plasmei proaspete congelate, care este bogat î n
proteine plasmatice cu masa moleculară mică
C. este obț inut prin dezghetarea unei unități de plasmă proaspăt ă
congelată, la o temperatu ră între 1 și 60C
D. este folosit pentru tratarea hemofiliei A deoarece în prezent nu
există alternative mai puțin infecț ioase

35. Spălarea cu soluție salină în dispozitive automate de spă lare a celulelor,
poate fi folosită :
A. în scopul de a reduce trombocitele
B. în scopul de a de a preveni reacțiile alergice severe, declanșate,
după toate probabilități le, de proteinele din plasma donatorului
C. în scopul de a crește cantitatea de plasmă din produsele celulare
sanguine
D. pentru reducerea leucoc itelor

82 Teste gril ă pentru laborator clinic
36. Managementul sângelui, care are î n prim plan pacientul, are la bază
următoarele abordă ri:
A. multidisciplinară (medici, asistente și farmaciș ti)
B. multiprofesională (specialiș ti ai medicinei transfuziei, chirurgi,
anesteziști și specialiș ti de terapie intensivă )
C. multidisciplinară (specialiș ti ai medicinei transfuziei, chirurgi,
anesteziști și specialiști de terapie intensivă) și multiprofesională
(medici, asistente și farmaciș ti)
D. toate variantele sunt false

37. Strategiile de prevenție î n cazul transfu ziilor de sânge, pun accentul pe
urmă toarele aspecte :
A. identificarea, evaluarea și ț inerea sub control a anemiei
B. optimizarea hemostazei
C. stabi lirea lim itelor decizionale, privind cea mai potrivită admin istrare
a terapiei sâ ngelui
D. toate variantele sunt adevă rate

38. Transfuzia de eritrocite este necesa ră și poate salva vieț i:
A. când hemoglobina este sub 6 și este recomand abilă pacienț ilor
cu Hgb sub 7
B. când hemoglobina este sub 7 și este recomand abilă pacienț ilor
cu Hgb sub 6
C. când hemoglobina este 7 și este recomandabil ă pacienț ilor cu Hgb 6
D. toate variantele sunt adevă rate

39. Hemoragia masivă este caracterizată prin:
A. transfuzare a mai puțin de 10 U de globule roș ii în 24 ore
B. transfuzare a mai puțin de 10 U de globule roș ii în 24 ore
C. transfuzare a mai mult de 10 U de gl obul e roșii și o înlocuire
completă a volumului de sânge, în 24 ore
D. transfuzare a mai mult de 10 U de globule roșii și o înlocuire
completă a volumului de sânge, în 12 ore

Transfuziologie 83
40. Incompatibilitatea dintre donator și primitor pentru grupa AB0 poate
duce, î n urma tra nsfuzării, chiar și a câ torva mililitri de globule roșii la:
A. instalarea ș ocului
B. coag ulare intravasculară disemina tă
C. insuficiența renală acută
D. toate variantele sunt ad evărate

41. Elementele unei consimțământ pentru transfuzie, trebuie să cuprindă
urmă toarele c u excepț ia:
A. discuție asupra riscurilor și beneficiilor pe care t ransfuzia de sâ nge
le presupune
B. alternative la sâ nge
C. oportunitatea de a pune întrebă ri
D. consimțămâ ntul pacientului, care trebuie dat după efectuarea
transfuziei

42. Persoanele expuse la eritrocite străine prin sarcină sau prin transfuzii
anterioare pot produce:
A. anticorpi IgG la antigenele unor alte sisteme
B. anticorpi Ig M
C. anticorpi Ig G și IgM
D. anticorpi IgM, IgG și Ig A

43. Procesul de ident ificarea a acelor antigene AB0 care se regăsesc pe
suprafaț a eritrocitelor poartă denumirea de:
A. grupa rea directă sau tiparea direc tă
B. grupa rea inversă sau tiparea inver să
C. tipar ea directă sau gruparea inver să
D. gruparea inv ersă sau tiparea inver să

84 Teste gril ă pentru laborator clinic
44. Aglutininele incomplete sunt:
A. în general anticorpi de tip IgM
B. anticorpi c are reacționează vizibil în mediu salin
C. în general anticorpi de tip IgA
D. anticorpii care nu reacționează vizibil în mediu salin

45. Următoarele afirmații despre donator sunt adevărate cu excepț ia:
A. trebuie confirmată grupa AB0 a unității de sâ nge a donatorului
B. anal iza pentru tipul Rh al sâ ngelui donatorului trebuie repetată
dacă unitatea este etichetată ca fiind Rh negativ
C. aceste teste se efectuează pentru confirmarea grupei de sânge și
pentru asigurarea că unitatea de sânge nu a fost etichetată greș it
D. analiza p entru tipul Rh al sâ ngelui donatorului nu trebuie repetată
dacă unitatea este etichetată ca fiind Rh negativ

46. Riscul transfuză rii de eritrocite incompatibile de grupa 0:
A. este extrem de crescut și este infinit mai mic, decâ t riscul de deces
al pacien tului, dacă nu se efectuează tranfuzia imediat
B. este extrem de s căzut și este infinit mai mare decâ t risc ul de
deces al pacientului, dacă nu se efectuează tranfuzia imediat
C. este extrem de scăzut și este infinit mai mic decâ t riscul de deces al
pacientului, dacă nu se efectuează tranfuzia imediat
D. este extrem de crescut și este infinit mai mare decâ t risc ul de
deces al pacientului, dacă nu se efectuează tranfuzia imediat

47. Transfuzia de plachet e incompatibile AB0 poate cauza :
A. creșterea recuperă rii plachetelor post -transfuzie
B. diminuarea recuperă rii plachetelor post -transfuzie sau c hiar a
supravieț uirii acestora
C. diminuarea recuperă rii plachetelor post -transfuzie și cresterea
supravieț uirii acestora
D. risc scă zut de a dezvolta refractaritate

Transfuziologie 85
48. Granulocitele pot fi stocate:
A. cel mult 24 de ore la temperatura camerei
B. se recomandă transfuzarea acestora î ntr-un interval de mai puțin
de 6 ore de la recoltare
C. se recomandă transfuzarea acestora î ntr-un interval de cel mult 48
ore de la recoltare
D. cel mult 24 de ore la o tempe ratură de 10 grade C

49. Concentratele granulocitare:
A. ar trebui administrate printr -un dispozitiv standa rd cu filtru care
sa permită și admin istrarea de agregate
B. ar trebui administrate într -un interval cuprins î ntre 2 – 4 ore, iar
pacientul treb uie ț inut sub atenta observaț ie
C. ar trebui administrate zil nic chiar dacă infecț ia dispare
D. ar trebui administrate printr -un dispoz itiv standard cu filtru care
să nu permită și administrarea de agregate

50. Managem entul transfuziei presupune următoarele, cu excepț ia:
A. transf uzia nu trebuie întreruptă imediat ce există suspiciune de
reacție hemolitică, find mai importantă în salvarea vieț ii pacien tului,
decât apariț ia efectelor adverse
B. reverificare a identităț ii paci entului este absolut necesar să se fa că
și lângă patul acestuia, pen tru a înlătura orice eventuală eroare
C. reacția trebuie raportată fără întârziere băncii de sâ nge
D. mostra de sâ nge post -transfuzie și punga sâ ngelui administrat (care
a fost întreruptă) trebuie trimise băncii de sâ nge pentru a investiga
cauz a apariției reacț iei

86 Teste gril ă pentru laborator clinic
5.2 Bibliografie
 Petrov L. , Cucuianu A., Boj an A., Urian L. – Hematologie clinică,
Editura Casa Cărții de Știință , Cluj -Napoca, 2009 .
 Mut Popescu D. – Hematologie clinică, Editura Medicală, București,
2002 .
 Pațiu M. – Examenul citologic al frotiul ui sanguin, Editura Alma
Ater, Cluj -Napoca, 2009.
 Păun R. – Tratat de medicină internă: Hematologie – vol. I,
Editura Medicală, Bucure ști, 1997 .

Transfuziologie 87
5.3 Răspunsuri
1 B 2 D 3 C 4 D 5 B
6 B 7 D 8 C 9 A 10 C
11 B 12 C 13 A 14 C 15 A
16 B 17 B 18 A 19 B 20 D
21 C 22 A
23 D 24 A 25 C
26 C 27 A 28 B 29 A 30 A
31 B 32 B 33 C 34 C 35 B
36 C 37 D 38 A 39 C 40 D
41 D 42 A 43 A 44 D 45 D
46 C 47 B 48 A 49 D 50 A

88 Teste gril ă pentru laborator clinic
6 Recoltarea, c onservare a și procesarea probelor biologice
Autor: Neculoiu Carmen Daniela
6.1 Teste grilă
1. Corectitudinea analizelor medicale depind în mare măsură de:
A. performanțele laboratorului î n care sunt efectuate analizele
B. buna funcționare a organelor și sistemelor ;
C. stad iul de dezvoltare al anumitor afecțiuni
D. spatiul de recoltare și dezinfectanții folosiț i

2. Probele care pot fi recoltate direct la domiciliu sunt:
A. sângele
B. urina
C. secreț ia faringia nă
D. secreție uretrală

3. Criteriile de respingere ale probelor recoltate sau autorecoltate sunt probe:
A. corect recoltate
B. în recipiente adecvate
C. în cantități ce depășe sc instrucț iunile
D. transportate/stocate adecvat

4. Recoltarea probelor în condiț ii bazale se face:
A. după orice procedură diagnosti că
B. după orice intervenț ie terapeuti că
C. în urgență, la orice ora din zi și din noapte
D. pe nemâncate, în condiț ii ”à jeun”

Recoltarea, conservarea și procesarea probelor biologice 89
5. Manevrele care se respectă, în cazul recoltării sângelui, sunt urmă toarele:
A. persoana care recoltează, își dezinfectează mâinile după recoltare
B. se dezinfectează zona ale asă pentru puncț ionare cu ajutorul unui
tampon steril îmbibat în soluț ie de a lcool
C. după tamp onare, se trece imediat la puncționare, chiar dacă zona
tamponată este umedă
D. se puncționează zona chiar dacă există leziuni cutanate

6. Ordinea recoltă rii tuburilo r cu sânge, în cazul în care este nevoie să se
obțină mai multe probe dintr -o singură flebotomie este:
A. 1. tuburile ce conțin heparina; 2. tuburile fără aditivi; 3. tuburile ce
conțin citrat; 4. recipientele pentru hemocultură; 5. tuburile ce conț in EDTA
B. 1. recipientele pentru hemocultură; 2. tuburile fără aditivi; 3. tuburile ce
conț in citrat; 4. tuburile ce conțn heparina; 5. tuburile ce conț in EDTA
C. 1. tuburile fără aditivi; 2. tuburile ce conțin citrat; 3. tuburile ce
conțin heparina; 4. tuburile ce con țin EDTA. 5.recipientele pentru
hemocultu r
D. 1. tuburile ce conțin citrat; 2. tuburile fără aditivi; 3.tuburile ce
conț in heparina; 4. recipientele pentru hemocultură; 5. tuburile ce
conț in EDTA

7. Pentru a asigura recoltarea unui volum optim de probă de sâ nge se
vor respecta următoarele condiț ii:
A. se recoltează întotdeauna sânge într -o cantitate de 2 ori și jumă tate
mai mare decâ t volumul nece sar efectuă rii unui anumit test
B. se recoltează sânge în cantitate excesivă, în special la vâ rstnici,
copii m ici sau la pacienți internați în secțiile de terapie intensivă
C. în cazul în care pacienț ilor le sunt indicate mai multe teste, se
recoltează un volum de sâ nge mic de 2 ml, pentru efectuarea unui
profil de inv estigați i biochimice uzuale
D. în cazul în care pacienț ilor le sunt indicate 3 -4 teste de imuno –
chimie, se recoltează un volum de sâ nge de 10 m l

90 Teste gril ă pentru laborator clinic
8. Compozitia relativă a sâ ngelui capilar depinde de:
A. tipul lanț etei cu care se face recoltarea
B. încălzirea locului de puncțonare înaintea recoltării ce facili tează
arterializarea sâ ngelui din teritoriul cutanat respectiv
C. fluxul sanguin existent în patul vascular cutanat în momentul recoltă rii
D. existenț a de leziuni cutanate

9. Recoltarea sângelui capilar este utilă î n cazul:
A. pacienților adulț i cu vene greu abord abile
B. pacienț ilor pediatrici
C. pacienț ilor cu traumatisme majore
D. pacienților din unităț ile de primiri urgențe

10. Zonele de elecție pentru recoltarea sâ ngelui capilar sunt:
A. suprafața dorsală a falangei distale a halucelui
B. suprafața plantară a halucelui
C. supr afața plantară laterală sau medială a calcâi ului
D. pulpa degetului la nou -născuți

11. Timpul de transfer al probelor că tre laborator poate fi:
A. scurt, când locul de recoltare este în același loc cu laboratorul
B. med iu, când locul de recoltare este situat în altă localitate decât
laboratorul și se trimit probele prin poștă sau curieri
C. mediu, când locul de recoltare este în același loc cu laboratorul
D. lung, când locul de recoltare este în aceeași localitate cu laboratorul,
dar nu în același loc

Recoltarea, conservarea și procesarea probelor biologice 91
12. Probele de sâ nge hemolizate sau lipemice impun:
A. respingerea fără notificare, laboratorul având dreptul să nu anunțe
medicul curant sau pa cientul, asupra respingerii lor
B. respingere a cu notificare, laboratorul având dreptul de a anunț a
medicul curant sau p acientul asupra respingerii lor
C. punerea lor în lucru , în cazul probelor ce se obț in cu dificultate
sau starea pacientului este gravă, dar informația este semnalată la
starea probei
D. punerea lor în lucru , fără semnalarea la starea acestora

13. Regulile generale de transpo rt ale probelor sunt :
A. în cazul unui timp de transfer scur t sau mediu, toate probele de
sânge vor fi transportate la rece î n containere sau pungi speciale
B. în cazul transferului la distanță se transportă doar sâ nge integral
C. probele transportate ambiental tre buie protejate de temperaturi
extreme, prin ambalarea în containere de polistiren
D. probele refrigerate trebuie plasate direct pe pungile cu ghe ață

14. Recoltarea urinii pentru examenul sumar de urină și pentru urocultură
respectă urmă toarele reguli:
A. se rec oltează din prima urină d e dimineață
B. spălarea organelor genitale externe cu apă și săpun este facultativă
înainte de recoltare
C. se recoltează “din jetul inițial” de urină , astfel se va re colta urina
cea mai concentra tă
D. recipientul în care se recoltează este nesteril, cu gâtul larg și cu
capac care se închide etanș

92 Teste gril ă pentru laborator clinic
15. Mate riile fecale pentru coprocultură :
A. se recoltează dimineața din porțiunile cu aspect modificat (mucus,
sânge, puroi)
B. se recoltează dintr -un singur loc, o cantitate mare de materii
fecale, c ând porțiunile cu as pect modificat lipsesc
C. se recoltează din scaunul emi s spontan cu câteva ore î nainte
D. se transportă la laborator imediat după recol tare în condiț ii de
refrigerare

16. Sputa trebuie să îndeplinească următoarele cerinț e:
A. materialul necesar trebuie să provină din porțiunea superioară
a tractului respirator, expectorat prin tuse puternică
B. când tusea este uscată , fizioterapia, drenajul post ural sau inhalarea
de aerosoli î naintea expectoraț iei pot fi de ajutor
C. saliva și secreț iile din nazofarin ge pot să fie produse patologice
alternative sputei
D. volumul ideal de spută pentru prelucrare este de 20 ml

17. Transportul și stocarea probelor de puroi din abcese și plă gi, pot să
îndeplinească urmă toarel e cerinț e:
A. probele pot fi stocate t imp î ndelungat prin refrigerare
B. se recomandă recoltarea unui volum de minim de 1 ml de puroi,
deoarece un volum mare de material purulent, menține viabilitatea
anaerobilor pentru mai mult timp
C. pentru depistarea anaerobilor, timpul de t ransport poate să fie
de 24 ore
D. pentru depistarea germenilori aerobi, puroiul se transportă pe
mediu Amies, iar durata transportu lui poate sa fie peste 48 ore

Recoltarea, conservarea și procesarea probelor biologice 93
18. Următoarele afirmații despre plasmă sunt adevă rate:
A. un adult de 70 kg are a proximativ 4,75 – 5,6 L sâ nge, din care
aproximati v 60% sunt plasmă și 40% celule sanguine
B. plasma este obținută din sângele recoltat într -un tub fără substanț e
anticoagulante, cu sau fără gel separator și apoi centrifugat
C. plasma conține două tipuri de pr oteine: albumina și globulinele
D. nu exista diferențe semnificative ale analiților, între rezultatele
obținute la tes tarea din ser și cea din plasmă

19. Avantajele utilizarii plasmei față de ser sunt:
A. procesare rapidă prin centrifuare de scurtă durată și eliminarea
etapei de coagulare
B. dintr -o probă de sânge se obț ine aproximativ 1 5-20% mai mult
ser decât plasmă
C. prezența interferenț elor legate de coagularea post -centrifugare
și anume formarea de cheag în cazul unei centrifu gări precoce
D. anticoagulantul nu poat e interfera cu metoda de determinare

20. Centrifuga rea probei în vederea obținerii serului trebuie efectuată :
A. imediat după recoltare
B. după circa 30 de minute, la pacienții care nu au tulbură ri de coagulare
C. după un timp mai scurt de 30 minute, î n cazu l pacie nților care
primesc trata ment anticoagulant sau pre zintă defecte de coagulare
D. după centrifugarea inițială a serului, pentru a obț ine un volum
suplimentar de pro bă

21. Regulile gene rale de stocare a probelor de sâ nge sunt:
A. probele pot fi arhivate în congelatoare, î n tuburile secundare,
destinate acestui sc op
B. se preferă stocarea sâ ngelui integral
C. intervalul de păstrare a probelor este cu atât mai mare cu cât
temperatura de arhivare este mai ridica tă
D. se preferă decongelarea – recongelarea probelor

94 Teste gril ă pentru laborator clinic
22. Care din afirmaț iile legate de hemoli ză sunt adevă rate:
A. hemoliza este definită ca eliberarea în ser sau plasmă a componenți lor
intracelular i din eritrocite, leucocite și t rombocite
B. hemoliza este recunoscută de obicei prin aspectul gă lbui, mai mult
sau m ai puți n intens, al serului sau plasmei după centrifugarea probei
C. hemoliza este un factor de interferență in vitro, dacă eliberarea
constituenț ilor celulari s -a produs in vivo
D. hemoliza este un factor de influență biologică, dacă eliberarea
comp onentelor s -a produs după recoltarea probei

23. Hemoliza intravascular ă (in vivo) trebuie luată î n considerare, deoarece
respingerea unei ast fel de probe este o dovadă de malpraxis. Î n cazul unei
hemo lize vizibile, certitudinea că aceasta e ste intr avasculară este dată de:
A. nivelul hapt oglobinei serice este foarte scă zut sau nedetectabil
B. bilirubina indirectă este norma lă
C. bilirubina totală este norma lă
D. valoarea potasiului este mult crescu tă

24. Hemo liza in vitro se poate produce în urmă toarele situatii:
A. aspirarea ușoară a sângelui, în special în cursul puncționă rii venelor
mari și mai ales dacă se folosesc ace normale ca dimensiuni
B. recoltarea probei cu o seringă și distribuirea sa în mai multe tuburi
C. răsturnarea ușoară a tubului după recoltare
D. centrifuga rea probei, după î ncheierea procesului de coagulare

25. Hemoli za in vitro se poate produce în următoarele situaț ii:
A. centrifugarea probei parțial coagulate la pacienți care se află sub
tratament cu anticoagulante orale
B. diluarea sângelui cu soluți i hipertone
C. congelarea -decongelarea serului
D. stocarea sau transportul sângelui integra l într -un interval de o
jumătate de ora, în condiț ii ambientale

Recoltarea, conservarea și procesarea probelor biologice 95
26. Care din afirmaț iile legate de lipemie sunt adevă rate:
A. lipemia este datorată creșterii conținutului î n glucide al serului
B. turbiditatea serului este determinată de creș terea niv elului
trigliceridelor, datorată creșterii chilomicronilor și a VLD
C. lipemia scade și în cazul în care recoltarea s -a efectuat după o
masă bogată în lipide
D. probele normale pot să prezinte un grad de turbiditate astfel ca
aspectul lipemic nu este intotdeauna consemnat în laborator și nu
este comunicat în buletinul final de rezultate

27. În laboratoru l de analize medicale trebuie să existe o procedură legată
de comunicarea rezultatelor în cazul probelor icterice, ca de exemplu:
A. ser ușor icteric : toți parametrii sunt afe ctați
B. ser intens icteric : parametri afectați sunt ALT, AST, colesterolul
total, creatinina, G GT, trigliceride le, bilirubina totală , magneziu l
C. ser intens icteric: valorile pentru trigliceride, colesterol ul total,
magneziu l și creatinina ar putea fi influen țate
D. ser ușor icteric: pentru ALT, AST , bilirubina totală, GGT, nu se
comunică rezultatele

28. Prima urina de dimineață este proba recomandată pentru biochimia
urinii și examenul microscopic al sedimentului urinar, deoarece:
A. reprezintă cea mai diluată uri nă
B. are volum uniform și un pH scăzut ceea ce permite conservarea
elementelor
C. pent ru analizarea sumarului de urină se rec omandă adăugarea
de conservanț i
D. dacă se urmărește în mod special dozarea urobilinogenului și a
bilirubinei, se recomandă păstrarea urin ii în transparente

96 Teste gril ă pentru laborator clinic
29. Se rec omandă ca urina sa fie procesată optim , la 1 – 2 ore de la recoltare
sau acceptabil, până la 4 ore de la recoltare deoarece în timp se modifică
următ orii parametri:
A. bilirubina, u robilinogenul, glucoza – cresc
B. bacteriil e – își încetinesc multiplicarea
C. pH-ul – scade
D. în urina cu densitate <1010 și /sau pH >7 eritrocitele, leucocitele
și cilindrii se distrug rapid

30. Care din afirmaț iile referitoare la conta minarea probelor de urină este
adevărată ?
A. substanța contaminantă este orice substanță ce apare în urină
după ce aceasta a pără sit vezica urinară
B. substanț ele contaminante pot proveni doar de la pacient
C. substanțele contaminante pot proveni doar din medi ul înconjură tor
D. poate fi evitat, prin folo sirea unor urocultoare adecvate

31. Dacă probele de urină sunt procesate la câteva ore după ce sunt
păstrate la temperatura camerei poate să apară :
A. liza eritrocitelor în urina hipotonă
B. precipitarea fos faților și a urâț ilor
C. creșterea glucozei
D. acidifierea urinii

32. Procesarea probelor de uri nă pentru examenul sumar de urină presupune:
A. se centrifughează 10-15 mL ur ină, la 2000 rpm, timp de 5 min
B. se agită proba de urină 1 -2 minute î nainte de a intoduce ba ndeleta
de testare
C. urina refrigerată se păstrează la temperatura de refrigerare
D. se inversea ză uș or tub ul de urină și apoi, bandeleta de testare
se cufundă pentru câteva secunde în urină

Recoltarea, conservarea și procesarea probelor biologice 97
6.2 Bibliografie
 Ghidul serviciilor medical e al laboratoarelor Synevo, Ediț ia a II -a,
2012, www.synevo.ro

98 Teste gril ă pentru laborator clinic
6.3 Răspunsuri
1 A 2 B 3 C 4 D 5 B
6 B 7 A 8 A 9 B 10 C
11 A 12 C 13 C 14 A 15 A
16 B 17 B 18 A 19 A 20 B
21 A 22 A
23 A 24 B 25 A
26 B 27 B 28 B 29 D 30 A
31 A 32 D

Microbiologie 99
7 Microbiologie
Autor: Idomir Mihaela Elena
7.1 Teste grilă
1. Unitatea taxonomică de bază în microbiologie este:
A. clasa
B. ordinul
C. specia
D. genul

2. Alege ți succesiunea, în ordine crescătoare , a unităților taxonomice
utilizate în bacteriologie:
A. genul, specia, familia, clasa
B. specia, tipul, genul, clasa
C. tipul, specia, familia, ordinul
D. specia, genul, familia, ordinul

3. Selectați denumirea științifică corectă a unei specii bacteriene:
A. Staphylococcus aureus
B. pneumococ
C. St. pyogenes
D. Pseudomonas Aeruginosa

4. Sufixul care indică o familie de microbi este:
A. -ales
B. -aceae
C. -um
D. -as

5. Clasificarea bacteriilor în serotipuri se bazează pe:
A. proprietățile biochimice
B. caracterele antigenice
C. sensibilitatea la bacteriofagi
D. activitatea bactericidă

100 Teste gril ă pentru laborator clinic
6. Lizotipul bacterian se stabilește pe baza:
A. proprietăților biochimice
B. caracterelor de rezi stență
C. sensibilității la bacteriofagi
D. activității bactericide

7. Tulpina bacteriană reprezintă:
A. specie cu caracteristici de patogenitate
B. mutantă care poate sintetiza un anumit factor de creștere
C. populația microbiană manipulată de microbiolog
D. unitatea taxonom ică de bază

8. În denumirea speciei bacteriene, primul cuvânt reprezintă:
A. numele genului
B. localizarea în organism
C. boala
D. un caracter reprezentativ

9. "Bacilul piocianic" este denumirea uzuală a speciei:
A. Mycobacterium tuberculosis
B. Streptococcus pneumoniae
C. Pseud omonas aeruginosa
D. Staphylococcus aureus

10. Selectați genul bacterian cu capacitate de sporulare:
A. Mycobacterium
B. Clostridium
C. Treponema
D. Neisseria

Microbiologie 101
11. Selectați colorația specială pentru capsula bacteriană:
A. colorația Ziehl -Nielsen
B. colorația Gram
C. colorația cu verde malahit
D. colorația cu tuș de China

12. Selectați colorația specială pentru sporii bacterieni:
A. colorația Ziehl -Nielsen
B. colorația Gram
C. colorația cu verde malahit
D. colorația cu albastru de metilen

13. Sunt componente obligatorii ale celulei bacteriene, cu excepția:
A. citoplasma
B. peretele celular
C. corpul nuclear
D. flagelii

14. Selectați caracteristicile nucleoidului bacterian:
A. conține o moleculă de ADN dublu catenar circular
B. are un număr de cromozomi caracteristic speciei
C. componenta sa principală este peptidoglicanul
D. este sedi ul sintezelor proteice citoplasmatice

15. Referitor la citoplasma bacteriană, este corectă afirmația:
A. este un sistem coloidal conținând 80% apă
B. este alcătuită din 2 lanțuri fosfolipidice și proteine în dinamică
C. principalele componente citoplasmatice sunt mezo zomii
D. la bacteriile gram negative citoplasma conține peptidoglican și
spațiu periplasmic

102 Teste gril ă pentru laborator clinic
16. Componentele citoplasmatice în care se produce sinteza proteinelor
bacteriene sunt:
A. mezozomii
B. ribozomii
C. lizozomii
D. proteazele

17. Selectați componentele citoplasmatice in constante:
A. mezozomii
B. vacuolele gazoase
C. ribozomii
D. incluziile

18. În celula procariotă, incluziile citoplasmatice reprezintă:
A. prelungiri ale membranei citoplasmatice
B. alveole cu lichid
C. rezerve nutritive
D. vacuole gazoase

19. Selectați un rol esențial al membranei cit oplasmatice bacteriene:
A. sinteza proteinelor structurale și funcționale bacteriene
B. producerea de energie fiind sediul enzimelor respiratorii
C. asigură forma bacteriei datorită rigidității sale
D. aderența la celule și suprafețe inerte

20. Pilii sexuali prezenți la unele specii bacteriene au rol în:
A. mobilitate
B. aderarea la suprafețe inerte și celule
C. conjugare bacteriană
D. chemotaxie

Microbiologie 103
21. Referitor la peretele celular bacterian, este corectă afirmația:
A. este sediul enzimelor implicate în respirația bacteriană
B. are rol de bari eră osmotică
C. reglează traficul molecular între celulă și mediul extern
D. este factor de aderență la celulele gazdei

22. Referitor la sporii bacterieni, este fals:
A. conservă fondul genetic al speciei
B. sunt rezistenți la agenți fizici și chimici
C. se colorează greu, cu coloranți concentrați, sub acțiunea căldurii
D. apar la multe specii de bacterii gram negative

23. Bacteriile lophotriche prezintă:
A. câte un cil la fiecare pol
B. câte un mănunchi de cili la fiecare pol
C. cili pe toată suprafața
D. un cil la un pol

24. Referitor la gluci dele din celula bacteriană este fals:
A. reprezintă 12 -28% din greutatea celulei bacteriene
B. ponderea în celulă variază în funcție de specie, mediu și vârsta culturii
C. sunt puternic imunogene
D. au rol plastic și energetic

25. Bacteriile ce utilizează compuși organic i ca sursă de carbon sunt:
A. autotrofe
B. heterotrofe
C. chimioorganotrofe
D. chimiolitotrofe

104 Teste gril ă pentru laborator clinic
26. Referitor la fermentația bacteriilor, este corect:
A. donorul de H+ este un compus organic, acceptorul de H+ este
un compus anorganic
B. donorul de H+ este un compus organic, ac ceptorul de H+ este O 2
C. donorul de H+ și acceptorul de H+ sunt substanțe organice
D. transferul de electroni se face prin lanțul respirator

27. Referitor la motilitatea bacteriană, este adevărat:
A. majoritatea bacteriilor se deplasează datorită cililor
B. viteza bact eriilor ciliate este de 5 msec
C. bacteriile monotriche se mișcă prin rotația în sens orar a cilului
D. cianobacteriile se mișcă prin contracția filamentelor axiale

28. În raport cu sursa de energie pe care pot să o utilizeze, bacteriile
patogene pentru om sunt:
A. fototrofe
B. chimiolitotrofe
C. chimiorganotrofe
D. autotrofe

29. Principala modalitate de înmulțire a bacteriilor cilindrice este:
A. diviziunea binară longitudinală
B. diviziunea binară transversală
C. înmugurirea
D. înmulțirea sexuată

30. Selectați genul bacterian cu creștere le ntă:
A. Mycobacterium
B. Streptococcus
C. Pseudomonas
D. Staphylococcus

Microbiologie 105
31. Exacerbarea virulenței unei tulpini bacteriene poate fi determinată de:
A. cultivarea pe un mediu sărac nutritiv
B. expunerea la agenți chimici nocivi
C. păstrarea îndelungată a culturii
D. transferul de material genetic

32. Nu este componentă a virulenței bacteriene:
A. neutralizarea mecanismelor de apărare ale gazdei
B. multiplicarea bacteriană în țesuturi
C. producerea de leziuni tisulare sau tulburări funcționale
D. toxigeneza

33. Nu sunt efecte clinice ale endotoxinel or bacteriene:
A. hipertermie
B. hipotensiune
C. hiperglicemie
D. coagulare intravasculară diseminată

34. Referitor la exotoxinele bacteriene, este fals:
A. sunt componente ale celulei bacteriene
B. au acțiune specifică
C. sunt de natură proteică
D. sunt intens imunogene

35. Referitor la șocul toxico -septic, este fals:
A. este o urgență medicală
B. este un sindrom clinic și biologic complex
C. este determinat frecvent de bacterii gram pozitive
D. este letal în absența unui tratament prompt

106 Teste gril ă pentru laborator clinic
36. Este corect referitor la infecțiile inaparente:
A. agentul infecțios și răspunsul imun sunt decelabili paraclinic
B. germenul rămâne viabil în organism multă vreme
C. evoluează spre tulburări funcționale și leziuni organice
D. se elimină continuu/intermitent germeni în mediul extern

37. Perioada de stare a infecțiilor ciclic e se caracterizează prin:
A. apariția primelor semne de boală, nespecifice
B. instalarea imunității specifice
C. apariția sechelelor
D. semne și simptome specifice bolii infecțioase

38. Septicemiile nu se caracterizează prin:
A. prezența unei porți de intrare a germenilor î n organism
B. prezența persistentă a germenilor în sânge
C. evoluție regulată, stadială
D. metastaze septice în organe

39. Toxiinfecțiile sunt:
A. produse de un component al microbiotei
B. determinate de germeni invazivi și toxigeni
C. datorate suprainfectării cu germeni opor tuniști
D. produse de asociații de germeni

40. Nu fac parte din categoria infecțiilor subclinice:
A. infecțiile inaparente
B. infecțiile latente
C. septicemiile
D. portajul de germeni

Microbiologie 107
41. Evoluția endemică a bolilor infecțioase se caracterizează prin:
A. număr mic de cazuri fără legătură între ele
B. prezența relativ constantă a bolii într -o anumită regiune
C. număr mare de cazuri cu legătură certă între ele evoluând în focar
D. număr mare de cazuri pe un teritoriu foarte vast

42. Referitor la procesul de pinocitoză, este fals:
A. este un proce s de digerare a substanțelor macromoleculare solubile
B. poate fi întâlnită atât la procariote cât și la eucariote
C. este un proces discontinuu
D. se datorează eliberării de prostaglandine și chinine plasmatice

43. Nu sunt mecanisme de apărare specifice mucoasei dige stive:
A. masticația
B. deglutiția
C. digestia
D. peristaltismul

44. Sunt mecanisme protectoare ale tegumentului, cu excepția:
A. uscăciunea relativă
B. pH-ul slab acid
C. structura cheratinizată
D. descuamarea epiteliilor malpighiene

45. Principalele fagocite sunt:
A. eozinofilele
B. neutro filele
C. bazofilele
D. plasmocitele

108 Teste gril ă pentru laborator clinic
46. Răspunsul imun primar celular se caracterizează prin:
A. declanșarea sintezei de anticorpi
B. creșterea exponențială a titrului anticorpilor
C. eliberarea de chinine plasmatice și prostaglandine
D. apariția de limfocite T specializate

47. Selectați caracteristicile imunoglobulinelor A:
A. intervin în opsonizare și activarea complementului
B. au rol în reacțiile de hipersensibilitate de tip I
C. au capacitatea de a traversa placenta
D. sunt principalii efectori ai protecției mucoaselor

48. Selectați orga nul limfoid secundar :
A. timusul
B. măduva osoasă
C. splina
D. ficatul

49. Anticorpii materni care pot străbate placenta sunt:
A. imunoglobulinele A
B. imunoglobulinele E
C. imunoglobulinele M
D. imunoglobulinele G

50. Autoantigenele:
A. sunt structuri tisulare care pot induce formare de anticorpi
după acțiunea unor factori nocivi asupra lor
B. sunt antigene incomplete ce pot determina răspuns imun după
legarea de o moleculă purtătoare
C. pot reacționa cu anticorpi sintetizați ca răspuns la alte antigene
D. sunt specifice unui individ fiind prezent e pe suprafețele tuturor
celulelor organismului său

Microbiologie 109
51. Examenul macroscopic al puroiului stafilococic relevă aspectul:
A. galben -auriu, cremos
B. clar, serofibrinos
C. albastru -verzui, filant
D. false membrane

52. Selectați mediul de cultură selectivo -diferențial pentru sta filococi:
A. mediul Mueller -Hinton
B. geloza Thayer Martin
C. geloza -sânge
D. mediul Chapmann

53. Mediul Chapmann conține ca agent selectiv:
A. glucoză
B. manită
C. clorură de sodiu
D. lactoză

54. Pentru diferențierea genurilor Staphylococcus și Streptococcus se pot
folosi:
A. reacția la bacitracină
B. reacția catalazei
C. reacția coagulazei
D. testul la optochin

55. Selectați testul de identificare a speciei Staphylococcus aureus:
A. reacția la bacitracină
B. reacția catalazei
C. reacția coagulazei
D. reacția oxidazei

110 Teste gril ă pentru laborator clinic
56. În raport cu modul de obținere a energiei, majoritatea speciilor din
genul Staphylococcus sunt:
A. strict aerobi
B. strict anaerobi
C. aerobi facultativ anaerobi
D. microaerofili

57. Sunt proprietăți bioch imice ale speciei S. aureus, cu excepția:
A. fermentează glucoza în aerobioză și anaerobioză
B. produce citocromoxi dază
C. fermentează de obicei manita
D. produce pigment carotenoid galben -auriu

58. Referitor la modul de dezvoltare in vitro a speciei Staphylococcus
aureus, este adevărată afirmația:
A. produce de obicei α-hemoliză
B. este pretențios nutritiv
C. coloniile sunt cremoase, o pace
D. cultura are miros aromatic de flori de tei

59. Refe ritor la pigmentogeneza la Staphylococcus aureus, este adevărată
afirmația:
A. produce un pigment carotenoid doar în condiții de aerobioză
B. produce un pigment galben -verzui, fluorescent, solubil în apă
C. produ ce un pigment verde -albăstrui doar în aerobioză
D. pigmentul colorează și mediul de cultură din jurul coloniilor bacteriene

60. Staphylococcus aureus este implicat cel mai frecvent în:
A. infecții respiratorii
B. infecții cutanate
C. infecții urinare
D. infecții genitale

Microbiologie 111
61. Sunt caractere morfologice la Staphylococcus aureus:
A. dispunerea în lanțuri lungi
B. acidoalcoolorezistența
C. aspectul de coci gram pozitivi
D. localizarea intracelulară pe frotiuri

62. Selectați agentul etiologic al scarlatinei:
A. S. aureus
B. S. pyogenes
C. N. gonorrhoeae
D. P. aeruginosa

63. Selectați caracteristicile coloniilor matt streptococice:
A. sunt umede, bine delimitate, cu suprafața netedă
B. se formează prin deshidratarea celulelor mucoide și au tendință
de confluare
C. au margini dințate și suprafața rugoasă
D. sunt mucoase, gri -albicioase

64. Referitor la caracterele generale ale genului S treptococcus, este corect :
A. sunt germeni -hemolitici
B. sunt mobili
C. sunt pretențioși nutritiv
D. sunt coci gram negativi

65. Cele mai frecvente localizări ale infecțiilor produse de streptococii de
grup B l a nou -născuți sunt :
A. osteomielite
B. pneumonii
C. conjunctivite
D. otite

112 Teste gril ă pentru laborator clinic
66. Selectați speciile din genul Streptococcus implica te cel mai frecvent
în endocardite subacute:
A. S. pyogenes
B. S. agalactiae
C. S. pneumoniae
D. S. viridans

67. Antibiograma nu se efectuează de rutină în c azul infecțiilor produse de:
A. Streptococii de grup A
B. Streptococii de grup B
C. Streptococii de grup C
D. Streptococii de grup G

68. Referitor la reacția ASLO, este fals:
A. permite diagnosticul retrospectiv al infecțiilor streptococice
B. permite monitorizarea terapiei cu penicilină a infecțiilor streptococice
C. este o reacție serologică
D. detectează anticorpi anti streptolizina S streptococică

69. Reacția de umflare a capsulei se folosește pentru:
A. identificarea S. aureus
B. identificarea S. pyogenes
C. identificarea S. pneumoniae
D. identificarea grupului streptococic

70. Selectați testul de identificare a pneumococilor :
A. pigmentogeneza
B. fermentarea manitei
C. reacția la optochin
D. producerea de indol

Microbiologie 113
71. Sunt proprietăți biochimice ale neisseriilor, cu excepția:
A. producerea de citocromoxidază
B. produc erea de enzime autolitice
C. producerea de enzime zaharolitice
D. fermentarea lactozei

72. Selectați bacteriile cu localizare intracelulară pe frotiuri :
A. genul Staphylococcus
B. genul Streptococcus
C. genul Neisseria
D. genul Klebsiella

73. Este corect referitor la gonococ, cu excepția :
A. are rezistență foarte scăzută în mediul extern
B. este agentul blenoragiei
C. la femei determină frecvent anexite și salpingite
D. este pretențios nutritiv

74. Nu este caracter morfologic al meningococilor :
A. se grupează in diplo
B. sunt gram pozitivi
C. se local izează intracelular
D. de obicei apar incapsulați în infecțiile acute

75. Bacteriile care se grupează in diplo pe frotiurile efectuate din produse
patologice cu aspect de "bob de cafea" fac parte din genul:
A. Staphylococcus
B. Streptococcus
C. Neisseria
D. Proteus

114 Teste gril ă pentru laborator clinic
76. Următ oarele reprezintă teste de diagnostic etiologic pentru meningita
meningococică, cu excepția:
A. reacția oxidazei pozitivă
B. reacția coagulazei pozitivă
C. fermentarea glucozei
D. fermentarea maltozei

77. Nu sunt criterii sugestive în cazul meningitelor meningococice :
A. glicorahie scăzută
B. proteinorahie intensă
C. coci gram negativi in diplo
D. coci localizați extracelular

78. Este fals referitor la ex amenul microscopic în i nfecții gonococice cronice:
A. numărul de elemente celulare este redus
B. morfologia gonococilor este necaracteristic ă
C. predomină germenii din flora normală
D. gonococii se color ează greu datorită permeabilității reduse

79. Este corect referitor la Haemophilus influenzae :
A. sunt cocobacili gram negativi
B. preferă mediile alcaline
C. formează colonii β -hemolitice
D. boala la om este șan crul moale

80. Selectați caracterele morfologice ale Haemophilus influenzae :
A. sunt cocobacili gram pozitivi
B. pe frotiuri se orientează pe aceeași direcție
C. se localizează predominant intracelular
D. formează colonii transparente ca picăturile de rouă

Microbiologie 115
81. Haemophilus influenzae se dezvoltă în următoarele condiții, cu excepția:
A. sunt germeni pretențioși nutritiv
B. preferă 33 -34°C
C. perioada de incubare 24 -72 ore
D. atmosferă de CO 2

82. Nu reprezintă un criteriu de identificare preliminară pentru hemofili :
A. determinarea nevoii de f actori de creștere V sau X în mediul de
cultură
B. determinarea nevoii de atmosferă de CO 2 pentru dezvoltarea in vitro
C. determinarea prezenței sau absenței β -hemolizei
D. determinarea reducerii nitraților la nitriți

83. Sunt agenți ai etiologiei conjunctivitelor pur ulente epidemice în zone
calde:
A. Haemophilus influenzae
B. Haemophilus aegyptius
C. Haemophilus ducrey
D. Staphylococcus aureus

84. Șancrul moale este produs de germeni din genul:
A. Treponema
B. Mycobacterium
C. Klebsiella
D. Haemophilus

85. Nu face parte din familia Enterobacteri aceae:
A. genul Proteus
B. genul Klebsiella
C. genul Pseudomonas
D. genul Shigella

116 Teste gril ă pentru laborator clinic
86. Fenomenul de migrare pe medii solide neselective a fost descris la:
A. genul Proteus
B. genul Klebsiella
C. genul Pseudomonas
D. genul Shigella

87. Nu este o proprietate biochimică la Proteus species:
A. producerea de indol
B. producerea de hidrogen sulfurat
C. producerea de urează
D. producerea de fenilalanindezaminază

88. Selectați germenii din familia Enterobacteriaceae care degradează
lactoza fermentativ:
A. Salmonella
B. Shigella
C. Klebsiella
D. Proteus

89. Nu sunt caractere morfologice ale Klebsiella species:
A. sunt bacili gram negativi
B. sunt incapsulați
C. sunt sporulați
D. se localizează extracelular

90. Nu sunt caractere de cultură particulare asociate anumitor specii din
familia Enterobacteriaceae:
A. colonii pigmentate în galben pe an umite medii de cultură
B. colonii pigmentate în roșu pe anumite medii de cultură
C. extinderea sub formă de valuri concentrice în afara zonei însămânțate
D. colonii punctiforme, β -hemolitice

Microbiologie 117
91. Coloniile cu aspect de "pălărie chinezească" sunt specifice speciei:
A. Escherichia coli
B. Yersinia pestis
C. Enterobacter agglomerans
D. Serratia marcescens

92. Selectați infecția produsă de o specie din genul Salmonella:
A. dizenteria
B. ozena
C. pesta
D. febra tifoidă

93. Dizenteria este o boală diareică acută produsă de germeni din genul:
A. Staphylococu s
B. Salmonella
C. Shigella
D. Escherichia

94. Agentul etiologic al ozenei face parte din genul:
A. Neisseria
B. Klebsiella
C. Shigella
D. Salmonella

95. Este fals referitor la scaunul pacienților dizenterici:
A. are aspect de mucozități cu striuri sanguinolente
B. are aspect de zeamă de orez
C. se datorează infecției cu Shigella sp.
D. se numește scuipat rectal

118 Teste gril ă pentru laborator clinic
96. Selectați cocii gram negativi:
A. S. aureus
B. S. tiphy
C. N. meningitidis
D. P. aeruginosa

97. Selectați caracterele de cultură ale Pseudomonas aeruginosa:
A. colonii punctiforme α -hemolitice
B. colonii galben -aurii β -hemolitice
C. colonii fluorescente β -hemolitice
D. colonii mucoide nehemolitice

98. Selectați proprietatea biochimică a bacilului piocianic:
A. fermentează glucoza
B. produce urează
C. produce indol
D. poate utiliza citratul de sodiu ca sursă de carbon

99. Referit or la bacilii piocianici, este adevărată afirmația:
A. sunt germeni pretențioși nutritiv
B. sunt germeniα -hemolitici
C. sunt germeni pigmentogeni
D. sunt germeni acidoalcoolorezistenți

100. Sunt factori favorizanți ai infecțiilor cu bacilul piocianic, cu excepția:
A. prematu ritate
B. malnutriție
C. spitalizări
D. contactul cu animalele

Microbiologie 119
101. Selectați caracterele morfologice ale C. perfringens:
A. bacili alungiți, cu extremități drepte, cu spori sferici dispuși terminal
B. bacili groși, rotunjiți la capete, cu spori ovalari subterminali sau cen trali
C. bacili medii, cu extremități retezate drept, cu spori nedefomanți
D. bacili gram pozitivi la limită, dispuși în palisade sau sub formă de
litere chinezești

102. Selectați specia din genul Clostridium c are poate fi incapsulată pe
frotiurile din produse patol ogice:
A. tetani
B. botulinum
C. perfringens
D. C. septicum

103. Selectați germenii strict anaerobi:
A. genul Staphylococcus
B. genul Pseudomonas
C. genul Haemophilus
D. genul Clostridium

104. Selectați creșterea în medii lichide a Clostridium botulinum:
A. cultura are miros rânced și se de zvoltă cu dificultate
B. determină turbiditate omogenă a lichidului
C. formează o peliculă compactă la suprafață
D. tulbură mediul formând un depozit redus la fundul tubului

105. Selectați specia din genul Clostridium caracterizată prin fenomenul
de cățărare pe medii t urnate în tuburi datorită mobilității crescute:
A. tetani
B. botulinum
C. perfringens
D. C. septicum

120 Teste gril ă pentru laborator clinic
106. Selectați specia de Clostridium cu spor ovalar dispus terminal:
A. tetani
B. botulinum
C. perfringens
D. C. septicum

107. Nu sunt proprietăți biochimice la Clostridium perfringens:
A. producerea de lecitinază
B. producerea "cheagului alveolar"
C. coagularea laptelui
D. coagularea plasmei

108. Nu sunt agenți ai tuberculozei:
A. Mycobacterium tuberculosis
B. Mycobacterium leprae
C. Mycobacterium africanum
D. Mycobacterium bovis

109. Șancrul de inoculare în tuberculoză poate fi localizat:
A. în plăcile Peyer
B. pe tegument
C. la nivel genital
D. la nivel ocular

110. Nu sunt factori favorizanți ai tuberculozei:
A. alcoolismul
B. diabetul zaharat
C. intervențiile chirurgicale
D. vârsta avansată

Microbiologie 121
111. Agenții tuberculozei sunt acidoalcoolorezistenți în:
A. colorația Ziehl -Nielsen
B. impregnarea argentică
C. colorația Giemsa
D. colorația Gram

112. Selectați specia de Mycobacterium care nu poate fi cultivată in vitro:
A. Mycobacterium tuberculosis
B. Mycobacterium leprae
C. Mycobacterium africanum
D. Mycobacterium bovis

113. Alegeți medi ul folosit pentru cultivarea in vitro a Mycobacterium sp.:
A. mediul Chapmann
B. mediul Thayer -Martin
C. mediul Mueller -Hinton
D. Mediul Lowenstein -Jensen

114. Nu sunt specifice leprei:
A. faciesul leonin
B. amputări de degete
C. tulburări ale nervilor periferici
D. caverna pulmonară

115. Selectați caracterele morfologice ale treponemelor:
A. bacterii spiralate flexibile
B. bacterii spiralate rigide
C. bacterii ramificate
D. bacili gram pozitivi

122 Teste gril ă pentru laborator clinic
116. Din punct de vedere al modului prin care își obțin energia, treponemele
patogene sunt:
A. strict aerobe
B. strict anaerobe
C. aerobi facultativ anaerobe
D. microaerofile

117. Nu pot fi cultivate pe mediile acelulare speciile patogene din genul:
A. Neisseria
B. Klebsiella
C. Treponema
D. Mycobacterium

118. Nu se poate utiliza pentru evidențierea microscopică a treponemelor:
A. microscopia pe fond întunecat
B. microscopia în contrast de fază
C. microscopia optică obișnuită
D. impregnarea argentică

119. Selectați bacteriile nehemolitice:
A. Staphylococcus aureus
B. Pseudomonas aeruginosa
C. Neisseria meningitidis
D. Haemophilus hemolyticus

120. Selectați germenii de importanță medicală pretențioși nutritiv:
A. Staphylococcus aureus
B. Pseudomonas aeruginosa
C. Neisseria meningitidis
D. Escherichia coli

Microbiologie 123
7.2 Bibliografie
 Idomir M. E., Microbiologie generală – Note de curs – Reprografia
Universităț ii Transilvania, Brașov, 2007 .
 Idomir M. , Bacteriologie specială – Editura Universităț ii Transilvania,
Brașov, 2004 .
 Idomir M., Vademecum de bacteriologie medicală – Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2007 .

124 Teste gril ă pentru laborator clinic
7.3 Răspunsuri
1 C 2 D 3 A 4 B 5 B
6 C 7 C 8 A 9 C 10 B
11 D 12 C 13 D 14 A 15 A
16 B 17 B 18 C 19 B 20 C
21 C 22 D 23 B 24 C 25 B
26 C 27 A 28 C 29 B 30 A
31 D 32 D 33 C 34 A 35 C
36 A 37 D 38 C 39 B 40 C
41 B 42 D 43 C 44 D 45 B
46 D 47 D 48 C 49 D 50 A
51 A 52 D 53 C 54 B 55 C
56 C 57 B 58 C 59 A 60 B

Microbiologie 125
61 C 62 B 63 B 64 C 65 B
66 D 67 A 68 D 69 C 70 C
71 D 72 C 73 C 74 B 75 C
76 B 77 D 78 D 79 A 80 B
81 B
82 D 83 B 84 D 85 C
86 A 87 A 88 C 89 C 90 D
91 B 92 D 93 C 94 B 95 B
96 C 97 C 98 D 99 C 100 D
101 B 102 C 103 D 104 A 105 A
106 A 107 D 108 B 109 A 110 C
111 A 112 B 113 D 114 D 115 A
116 D 117 C 118 C 119 C 120 C

126 Teste gril ă pentru laborator clinic
8 Virusologie
Autor: Idomir Mihaela Elena
8.1 Teste grilă
1. Virusurile se caracterizează prin:
A. au genom ADN sau ARN
B. au dimensiuni de ordinul μm
C. sunt sensibile la antibiotice
D. se divid independent

2. Virusul vegetativ reprezintă:
A. genomul viral integrat în cel al celulei -gazdă
B. particula virală completă
C. virusul combinat cu celula -gazdă, capabil de multiplicare
D. faza extracelulară a virusului

3. Cultivarea virusurilor nu se poate realiza pe:
A. culturi de celule
B. ouă embrionate
C. animale sensibile
D. medii de cultură acel ulare

4. Referitor la morfologia virală, este falsă afirmația:
A. poate fi observată doar prin microscopie electronică
B. virusurile sunt ultrafiltrabile
C. dimensiunile variază de la o familie virală la alta
D. au formă paralelipipedică

5. Pentru măsurarea visururilor, n u se poate utiliza:
A. filtrarea prin membrane cu porozități cunoscute
B. ultracentrifugarea
C. difracția razelor X
D. microscopia electronică

Virusologie 127
6. Nu sunt virusuri de formă sferică:
A. virusul hepatitei A
B. virusul HIV
C. virusurile gripale
D. virusurile paragripale

7. Referitor la g enomul viral, este falsă afirmația:
A. poate conține ADN sau ARN
B. poate avea simetrie helicoidală
C. este depozitarul informației genetice
D. este polinucleotidic

8. Capsomerele virale sunt:
A. lipoproteine
B. polipeptide
C. polinucleotide
D. polizaharide

9. Structura helicoidală n u este caracteristică virusurilor:
A. învelite
B. cilindrice
C. filamentoase
D. de dimensiuni mari

10. Selectați virusurile cu simetrie capsidală complexă:
A. bacteriofagii
B. picornavirusuri
C. ortomyxovirusuri
D. retrovirusuri

128 Teste gril ă pentru laborator clinic
11. Referitor la învelișul viral, este falsă afirmația:
A. este o componentă virală obligatorie
B. învelește nucleocapsida
C. include proteine virale și lipoproteine provenind din membrana celulei
gazdă
D. de obicei conține un strat lipidic dublu

12. Enzimele specifice virusurilor oncogene sunt:
A. reverstranscriptaze
B. endonucle aze
C. proteinkinaze
D. hidrolaze

13. Nu sunt componente virale specifice:
A. peplomerele
B. factorii de fuziune
C. proteina M
D. peplosul

14. Alegeți enzimele virale c e degradează mucusul de la nivelul tractului
respirator:
A. endonucleaze
B. transcriptaze
C. neuraminidaze
D. hidrolaze

15. Nu sunt tehnici de confirmare a infecției cu virusul HIV:
A. tehnici imuoenzimatice de tip ELISA
B. tehnici imunoenzimatice de tip Western Blot
C. radioimunoprecipitarea
D. imunofluorescență indirectă

Virusologie 129
16. Referitor la diagnosticul direct al infecției HIV, este fals:
A. permite decelarea anticorpilor anti HIV în serul pacienților
B. se bazează pe izolarea virusului HIV în culturi celulare
C. poate include reacția de amplificare a secvențelor de ADN
D. este rar utilizat

17. Diagnosticul indirect al hepatitei A se poate realiza prin:
A. imunoele ctronomicroscopie
B. detecția virusului în sânge
C. detecția virusului în materii fecale
D. tehnica ELISA

18. Referitor la diagnosticul direct al hepatitei A, este fals:
A. se bazează pe evidențierea virusului în materiile fecale
B. se poate realiza prin izolarea virusului A pe culturi celulare
C. virusul poate fi detectat la finalul perioadei de stare
D. se poate realiza prin imunoelectronomicroscopie

19. Referitor la virusul hepatitei B, este fals:
A. este un virus ARN
B. este un virus sferic
C. este format din nucleocapsidă și înveliș exte rn
D. antigenul HBs face parte din învelișul viral

20. Referitor la antigenul de suprafață al virusului hepatitic B (AgHBs),
este falsă afirmația:
A. face parte din învelișul extern al virusului
B. este detectabil în sânge la 10 -20 zile de la infecție
C. persistența pest e 6 luni de la infecție indică risc de cronicizare a bolii
D. poate fi detectat în lichide biologice și țesuturi

130 Teste gril ă pentru laborator clinic
8.2 Bibliografie
 Idomir M., Virusologie medicală pentru studenți – Reprografia Universităț ii
Transilvania, Brașov, 1995 .
 Idomir M.E., Microbi ologie generală – Note de curs – Reprografia
Universităț ii Transilvania, Brașov, 2007 .

Virusologie 131
8.3 Răspunsuri
1 A 2 C 3 D 4 D 5 C
6 A 7 B 8 B 9 D 10 A
11 A 12 B 13 D
14 C 15 A
16 A 17 D 18 C 19 A 20 B

132 Teste gril ă pentru laborator clinic
9 Parazitologie
Autor: Nemet Gabriela Codruța
9.1 Teste grilă
1. Trofozoitul, forma vegetativă a Entamoebei histolytica , se poate
manifesta printr -un:
A. aspect agresiv, denumit forma minuta
B. aspect neagresiv, denumit forma magna
C. formă larvară derivată di n forma minuta
D. formă magna hematofagă și histolitică

2. Chistul de Entamoeba histolytica:
A. reprezintă forma de propagare a parazitului în nat ură de la o
gazdă umană la alta
B. se formează întotdeauna în mediul extern, după eliminarea
formei min uta odată cu ma teriile fecale
C. numai form a magna se transformă în chist
D. chistul este mobil

3. Amibiaza extraintestinală se poate localiza în:
A. inimă
B. uter
C. ficat în special î n lobul drept
D. articulaț ia coxofemurală

4. Forma magna a trofozoitului Entamoebei histolytica:
A. deține un ferment proteolitic ce lizează țesuturile intestinului gros
B. este imobilă
C. este neagresivă
D. poate fi condiționat patogenă în funcție de r eactivitatea
organismului gazdă

Parazitologie 133
5. Leziunea amibiană incipientă se caracterizează prin:
A. eroziune mare sub formă de p ungă
B. poate fi localizată în ficat, plămâni sau creier
C. amibele se localizează î n conținutul pungii de eroziune
D. prezența invaziei bacteriene

6. Diagnosticul de laborator în amibiază presupune:
A. identificarea parazitului în sânge
B. identificarea parazitului num ai in lichidul sinovial
C. identificarea parazitului în țesuturile infectate
D. identificarea parazitului în bilă

7. Chisturile de Entamoeba histolytica ajunse în mediul extern pot fi distruse :
A. în m ediu hipoton
B. prin ultrasunete
C. de uscă ciune și căldu ră
D. de rad iații electromagnetice

8. Imunodiagnosticul in amibiază se recomandă pentru:
A. pacienț ii cu dizenterie bacilară acută
B. pacienții cu dizenterie amibiană acută
C. pacienții cu dizenterie amibiană cronică
D. pacienții cu dizenterie bacilară cronică

9. Forma minuta a Entamoebei histolytica :
A. se poate gă si în mediul ext ern ca atare
B. eliberează un ferment proteolitic care lizează intestinul gros
C. nu se poate trans forma în nici o condiție î n forma magna
D. colonizează purtătorii sănătoși

134 Teste gril ă pentru laborator clinic
10. Genul Giardia recunoaște ca și ha bitat:
A. plămânul la om
B. duodenul la om
C. splina la om
D. în mod excepțional, rinichiul

11. Giardia lamblia:
A. este un parazit aerob
B. este transmis și prin țânțar
C. se înmulțește asexuat foarte intens în condiți i optime
D. se prezintă numai sub formă vegetativă

12. Gia rdia lamblia are o acțiune:
A. traumatică
B. antialergică
C. imunosupresivă
D. antiinflamatoare

13. Giardia lamblia:
A. parazit nepatogen
B. parazit intracelular
C. preferă mediul acid
D. chisturile care se elimină sunt infecțioase

14. În giardioză, în relația parazit – om fact orul care contribuie la răspunsul
clinic variabil este:
A. mediul extern care poate influența nefavorab il evoluția Giardiei
în natură
B. pH-ul
C. tulpina de Giardia circulantă ce reflectă diferențele de patogenitate
D. răspunsul clinic nu depinde de niciun factor

Parazitologie 135
15. Trofozoiții și chiștii de Giardia lamblia conț in:
A. simbionț i bacterieni și virali
B. câte 6 nuclei vegetativi
C. sporozoiț i
D. schizogonii

16. Acțiunea toxică la distanță a Giardiei lamblia se reflectă la nivelul:
A. țesutului conjunctiv osos
B. corticosuprarenalei
C. splinei
D. rinichiului

17. Prin acțiunea tra umatică și mecanică a Giardiei lamblia se îngreunează :
A. motilitatea intestinală
B. respirația
C. forța de contracție a inimii
D. conducerea nervoasă în neuroni

18. Chisturile parazitului Toxoplasma gondi:
A. se localizează î n țesuturi sărace în anticorpi
B. în mușchi provoacă reacții inflamatorii și tulburări funcționale
C. la imunocompetenți producând antigene, întrețin starea de imunitate
D. este rezultatul multiplică rii sexuate a formei vegetative

19. Există următoarele posibilită ți de contaminare umană în toxoplasmoză:
A. ingestia de larve prin consum de crudități poluate cu
excrementele felinelor parazitate
B. ingestia de ouă, prin consum de carne parazitată , insuficient
prelucrată termic
C. trecerea trofozoiților de la mamă la făt, dacă mama se
infectează în cursul sarcinii
D. pe cale aeriană în poluarea masivă a mediului exterior

136 Teste gril ă pentru laborator clinic
20. Toxoplasmoza cronică se caracterizează prin:
A. prezenta ta hizoiților (formele vegetative)
B. prezența chisturilor în diferite organe
C. chisturile tisulare nu s unt b ine tolerate de organism
D. prezența larvelor în diverse organe

21. Toxoplasma gondi se prezintă sub următoarele forme de existență:
A. ou
B. chist tisular
C. metachist
D. larva

22. Trofozoiț ii parazitului Toxoplasma gondi:
A. sunt pa raziț i obli gatoriu extracelulari
B. sunt paraziți cavitari
C. sunt paraziț i obligatorii intracelulari ai sistemului reticuloendotelial
D. conțin bradizoiț i

23. Ciclul evolutiv al To xoplasmei gondi presupune :
A. gazda intermediară este pisica
B. gazda definitivă este omul
C. gazd ă intermediară sunt ierbivorel e
D. gazdă definitivă sunt reptilele

24. Oochistul parazitului Toxoplasma gondi:
A. este rezultatul unei înmulțiri asexuate
B. nu este infectant
C. este sensibil la aciditatea gastrică
D. rezistă pe solul umed aproximativ 1 an

Parazitologie 137
25. Ascaris lumbricoides:
A. nu se întâln ește în zonele tropicale și subropicale
B. în Europa se regăsește frecvent în zonele rurale
C. este numit de greci "pica"
D. este menționat în Biblie și Coran

26. Eratismul îndreaptă Ascaris lumbricoides spre:
A. canale biliare intra și extrahepati ce
B. emisferele cereb rale
C. lichidul cefalorahidian
D. vezica urinară

27. Ascaris lumbricoides:
A. trăiește 5 -10 ani
B. are o respirație anaerobă
C. este un plathelmint
D. există un singur sex

28. În ascaridioză în materiile fecale se pot gă si:
A. parazitul hermafrodit
B. ouă fecundate
C. larve
D. chisturi de ascarid

29. Ascaris lumbricoides este un vierme:
A. geohelmint
B. plat
C. specific animal
D. segmentat

30. Faza de migrare a larvelor parazitului Ascaris lumbricoides se numește:
A. ciclu l hepatopulmonar
B. ciclul sporogonic
C. ciclul schizogonic
D. ciclul mezenteric

138 Teste gril ă pentru laborator clinic
9.2 Bibliografie
 Nemet C. – Note de curs, Reprografia Universității Transilvania Brașov,
1999.

Parazitologie 139
9.3 Răspunsuri
1 D 2 A 3 C 4 A 5 A
6 C 7 C 8 B 9 D 10 B
11 C 12 A 13 D 14 C 15 A
16 B 17 A 18 A 19 C 20 B
21 B 22 C 23 C 24 D 25 B
26 A 27 B 28 B 29 A 30 A

140 Teste gril ă pentru laborator clinic
10 Boli Infecțioase
Autor: Cocuz Maria Elena
10.1 Teste grilă
1. Analiza de laborator care orientează asu pra severității formei clinice
într-o hepatită acută virală este:
A. GPT (Glutamat Piruv at Transaminaza)
B. testul de turbiditate la timol
C. timpul de protrombină
D. electroforeza proteinelor serice

2. Pentru a confirma o hepat ită acută virală valoarea GPT trebuie să
depășească valoarea normală:
A. de 10 ori
B. de 20 ori
C. de 5 ori
D. de 1-2 ori

3. Diferențierea une i hepatite acute virale de orice alt tip de hepatită se
face prin:
A. teste de inflamație
B. teste de citoliză hepatică
C. teste funcționale hepatice
D. teste de disproteinemie

4. Diagnosticul diferențial al unei hepatite acute virale cu un icter obstructiv
se face pe baza:
A. testelor de inflamație
B. testelor de hemoliză
C. testelor de retenție biliară
D. testelor de disproteinemie

Boli infecțioase 141
5. He patitele acute virale nu se caracterizează din punct de vedere biologic prin:
A. valori crescute ale fosfatazei alcaline
B. valori crescute ale GPT
C. hipoalbuminemie
D. valori normale ale VS H

6. Analiza de laborator car e avertizează precoce asupra unei posibile
evoluții nefavorabile într -o hepatita acută virală este:
A. VSH crescută
B. timpul de protrombină scăzut
C. testele de hemoliză pozitive
D. testul de turbiditate la timol modificat

7. În hepatita acută virală:
A. GPT are valoare moderat crescută
B. electrofore za proteinelor serice indic ă hipergamaglobuline mie
gama in tipul A de hepatită
C. GGT are frecvent valoare crescută
D. testul de turbiditate la timol este pozitiv semnificativ, indiferent
de etiolog ia hepatitei

8. Un număr de 10 -1500 elemente celulare/mm3 in LCR apare de obicei în:
A. meningita tuberculoasă
B. meningita produsă de protozoare
C. meningita virală
D. meningita bacteriană

9. Un număr de 200 -400 celule/mm3 în LCR apare cel mai frecvent în:
A. meningita tuberculoasă
B. meningita bacteriană
C. meningita fungică
D. meningita leptospirotică

142 Teste gril ă pentru laborator clinic
10. Creșterea numărului de celule în LCR de ordinul miilor/mm3 indică:
A. meningita tuberculoasă
B. menin gita bacteriană
C. meningita virală
D. meningita fungică

11. Predominanța polinuclearelor neutrofile în celulele din LCR indică:
A. meningită virală
B. meningită tuberculoasă
C. meningită bacteriană
D. meningită fungică

12. Fungii pot fi puși în evidență pe frotiurile din sedimentul din LCR prin
colorația:
A. Giemsa
B. albastru de metilen
C. tuș de China
D. Ziehl -Nielsen

13. Flora bacteriană nespecifică poate fi pusă în evidență pe frotiurile
din sedimentul din LCR prin colorația:
A. Gram
B. tuș de China
C. Ziehl -Nielsen
D. Giemsa

14. Bacilii K och pot fi evidențiați în LCR prin colorația:
A. Gram
B. Ziehl -Nielsen
C. tuș de China
D. albastru de metilen.

Boli infecțioase 143
15. Contraimunelectroforeza ( CIEF) din LCR permite diagnosticul pozitiv de :
A. meningită tuberculoasă
B. meningită virală
C. meningită fungică
D. eningită bacteriană

16. Latex -aglutinarea din LCR permite diagnosticul pozitiv de:
A. meningită bacteriană
B. meningită virală
C. meningită fungică
D. meningită tuberculoasă

17. Precizați care din investigațiile de laborator menționate mai jos
poate sugera o infecție cu HIV:
A. leucocitoza
B. leucopenia sub 4000/mm3
C. limfocitoza
D. monocitoza

18. Poate orienta spre o posibilă infecție cu HIV:
A. limfopenia sub 1500/mm3
B. limfocitoza
C. monocitoza
D. anemia

19. Este test de diagnostic specific în infecția cu HIV:
A. hemograma
B. VSH
C. ELISA
D. beta 2-microglobulina seri că

144 Teste gril ă pentru laborator clinic
20. Este test de diagnostic specific în infecția cu HIV:
A. hemograma
B. Western blot
C. imunelectroforeza proteinelor serice
D. proteina C reactivă.

21. Testul ELISA este utilizat în infecția HIV pentru:
A. depistarea infecției
B. confirmarea infecției
C. stadializarea i nfecției
D. evidențierea perturbărilor majore în sistemul de reacție imună.

22. Testul Western blot este utilizat în infecția HIV pentru:
A. depistarea infecției
B. confirmarea infecției
C. stadializarea infecției
D. evidențierea perturbărilor majore în sistemul de reac ție imună

23. Testul ELISA este utilizat în diagnosticul de laborator al infecției HIV
pentru:
A. evidențierea perturbărilor hematologice apărute
B. identificarea limfopeniei T4
C. evidențierea anticorpilor specifici anti HIV
D. confirmarea infecției

24. Încărcătura virală în infecția cu HIV se poate preciza prin:
A. ELISA
B. Western blot
C. PCR (Polymerase Chain Reaction)
D. imunoelectronomicroscopie

Boli infecțioase 145
10.2 Bibliografie
 Chiotan M. – Boli infecțioase, Editura Național, București, 2002 .

146 Teste gril ă pentru laborator clinic
10.3 Răspunsuri
1 C 2 B 3 A 4 C 5 A
6 B 7 B 8 C 9 A 10 B
11 C 12 B 13 A 14 B 15 D
16 A 17 B 18 A 19 C 20 B
21 A 22 B 23 C 24 C

Farmacologie 147
11 Farmacologie
Autor: Dima Lorena
11.1 Teste grilă
1. Următoarele sunt antibiotice din cl asa penicilinelor, cu o excepție :
A. ampicilina
B. claritromicina
C. oxacilina
D. carbenicilina

2. Care dintre următoarele afirmații despre dezinfectante este adevărată:
A. au acțiune antimicrobiană neselectivă
B. se folosesc pentru distruge rea microbilor de pe supr afețele corpurilor vii
C. sunt compuși naturali
D. au toxicitate redusă și selectivă

3. Care dintre următoarele afirmații despre antiseptice este adevărată:
A. au acțiune antimicrobiană selectivă
B. au acțiune antimicrobiană specifică
C. se folosesc pentru distrugerea m icrobilor de pe suprafețele corpurilor vii
D. toate cele de mai sus

4. Care dintre următoarele afirmații este adevărată?
A. antibioticele cu efect bacteriostatic se folosesc în situații în care
mijloacele de apărare naturală ale organismului sunt deficitare
B. efectul bacteriosta tic este efectul de inhibare a multiplicării microbilor
C. efectul bactericid sau bacteriostatic al unui antibioti c nu
depinde de doza administrată
D. efectul bacteriostatic este efectul de omorâre a germenilor
aflați în multiplicare

148 Teste gril ă pentru laborator clinic
5. Care d intre următoarele afirmații despre efectul bactericid degenerativ
al antibioticelor este adevărată?
A. este efectul de omorâre a bacteriilor independent de faza de multiplicare
B. este efectul de împiedicare a multiplicării microbilor
C. tratamentul este mai efici ent dacă se asociază antibiotice
bactericid degenerative cu cele cu acțiune bacteriostatică
D. este caracteristic antibioticelor care împiedică formarea
peretelui celular (peniciline)

6. Care dintre următoarele afirmații despre e fectul antibioticelor este falsă ?
A. un antibiotic este clasificat ca bactericid sau bacteriostatic în funcție
de efectul pe care îl are la dozele obișnuite utilizate în terap ie
B. un antibiotic bacteriostatic poate avea efect bactericid pentru
anumite populații microbiene
C. orice antib iotic are efect bactericid la o concentrație mai mică
D. raportul între concentrația minimă inhibitorie și concentrația
minimă bactericidă (CMI/CMB) reprezintă toleranța microbului
la un anumit antibiotic

7. Care din tre următoarele afirmații referitoare la rezistența micr obiană
la antibiotice este falsă ?
A. rezistența naturală poate fi prevenită prin utilizarea adecvată a
antibioticelor
B. pentru unele chimioterapice rezistența se poate instala rapid, la
primul contact cu antibioticul
C. germenii rezistenți se pot transmite de la un bolnav la altul
D. polirezistența germenilor este frecvent produsă de antibioticele
cu spectru larg

Farmacologie 149
8. Care dintre următoarele afirmații despre tratamentul cu antibiotice
este adevarată?
A. tratamentul cu antibiotice trebuie să fie cât mai scurt pentru a
preveni dezvoltarea rezistenței microbilor
B. bacilii Gram negativ i au o sensibilitate naturală la antibioticele
beta -lactamice
C. în tratamentul infecțiilor se alege antibioticul cu spectrul de
acțiune cel mai larg pentru a preveni dezvoltarea unor germeni
rezistenți
D. niciuna dintre cele de mai sus

9. Selectați afirmația corectă:
A. faringitele streptococice se pot trata cu penicilina V
B. β-lactamazele lărgesc spectrul d e acțiune al antibioticelor β -lactamice
C. benzatinbenzilpenicilina (moldamin) se administrează intravenos
în tratamentul pneumoniilor pneumococice
D. toate afirmațiile de mai sus sunt adevărate

10. Care dintre următoarele antibiotice are spectru îngust al activității
antimicrobiene?
A. tetraciclina
B. cloramfenicol
C. doxiciclina
D. penicilina G

11. Care dintre următoarele antibiotice are spectru larg al activității
antimicrobiene?
A. cloramfenicol
B. oxacilina
C. streptomicina
D. penicilina G

150 Teste gril ă pentru laborator clinic
12. Care dintre următoarele antibiotice au în spectrul de activitate anti –
microbiană germeni de tranziție (chlamydii, rickettsii, mycoplasme)?
A. penicilina V
B. oxacilina
C. tetraciclina
D. streptomicina

13. Care dintre afirmațiile despre antibiogramă este adevărată?
A. este cea mai sigură metodă de alegere a antibioticului într -o infecție
B. antibioticul față de care agentul cauzal al unei infecții este
sensibil la antibiogramă este întotdeauna eficient în
tratamentul infecției respective
C. așteptarea rezultatelor antibiogramei es te obligatorie înainte
de tratamentul oricărei infecții
D. toate cele de mai sus

14. Care dintre următoarele afirmații referitoare la farmacocinetica
antibioticelor este adevărată?
A. antibioticele aminoglicozide sunt active în meningite cu
germeni sensibili dacă se administrează injectabil
B. doxiciclina se administrează oral numai în infecțiile digestive
(diarei d e etiologie bacteriană)
C. ampicilina realizează concentrații active mari la nivel biliar
D. antibioticele aminoglicozide nu sunt utile în infecțiile urinare
pentru că se elimină urinar sub formă inactivă

15. Care dintre următoarele reacții adverse s unt caract eristice terapiei
cu antibiotice?
A. reacții adverse de tip toxic
B. reacții adverse de tip biologic
C. reacții adverse de tip idiosincrazic
D. reacții adverse de tip alergic

Farmacologie 151
16. Reacț iile adverse toxice la antibiotice:
A. sunt independente de doză
B. apar cel mai frecven t în urma administrării pe cale cutaneo -mucoasă
C. sunt reacții de tip anafilactic
D. riscul depinde de ritmul de administrare și de viteza de
eliminare a medicamentelor din organism

17. Care dintre următoarele antibi otice este util în infecții cu stafilococ
auriu penicilinazo -secretor?
A. oxacilina
B. penicilina V
C. amoxicilina
D. niciun antibiotic din clasa penicilinelor

18. Care dintre următoarele antibiot ice poate fi activ pe stafilococii aurii
meticilino -rezistenți?
A. fenoximetilpenicilina
B. oxacilina
C. nafcilina
D. vancomic ina

19. Cele mai importante și serioase reacții adverse la peniciline sunt:
A. reacțiile adverse de tip toxic
B. reacțiile adverse de tip idiosincrazic
C. reacțiile adverse de tip alergic
D. fenomene de dismicrobism

20. Cele mai frecvente reacții alergice la penicil ine sunt:
A. cutanate (prurit, erupții)
B. șocul anafilactic
C. reacția Herxheimer
D. anemia hemolitică

152 Teste gril ă pentru laborator clinic
21. Care dintre următoarele reacții adverse sunt caracteristice terapiei
cu antibiotice?
A. dismicrobism intestinal
B. șoc endotoxinic
C. hipovitaminoze (vitamina B,K)
D. toate cele de mai sus

22. Care dintre următoarele antibiotice poate fi util la un pacient cu infecție
streptococică și reacții de tip anafilactic la peniciline în antecedente?
A. oxacilina
B. Moldamin
C. cefalosporine
D. eritromicina

23. Care dintre afirmațiile despre cl oramfenicol este adevă rată?
A. este util in meningite deoarece pătrunde ușor la nivelul SNC
B. are spectru antimicrobian îngust
C. are toxicitate redusă
D. produce tulburari de creștere osoasă dacă este administrat la copii

24. Care dintre afirmațiil e despre tetracic lină este adevă rată?
A. se recomandă expunerea la soare în timpul tratamentului
B. are spectru antimicrobian îngust
C. are toxicitate redusă
D. produce tulburări de creștere osoasă dacă este administrat la copii

25. Care dintre următoarele afirmaț ii despre doxiciclin ă este adevă rată?
A. este o aminoglicozidă
B. se elimină prin scaun sub formă de chelați inactivi
C. este o penicilină
D. se recomandă expunerea la soare in timpul tratamentului

Farmacologie 153
26. Care dintre următoarele afirmații despre antibioticele aminoglicozide
este falsă ?
A. se absorb de la nivelul tubului digestiv
B. sunt nefrotoxice
C. pot duce la surditate
D. pot duce la tulburări de echilibru

27. Care dintre următoa rele antibiotice nu face parte din clasa aminoglicozidelor?
A. streptomicina
B. claritromicina
C. gentamicina
D. kanamicina

28. Care dintre următoarele chimioterapice reprezintă o chinolonă
antibacteriană cu acțiune sistemică?
A. acidul nalidixic
B. norfloxacina
C. ciprofloxacina
D. niciuna dintre cele de mai sus

29. Asocierea amoxicilină – clavulanat de potasiu:
A. face posibilă administrarea oral ă a amoxicilinei
B. este contraindicată la persoane cu alergie la peniciline
C. determină rezistența bacililor gram negativi
D. crește toxicitatea amoxicilinei

30. Care dintre căile de administrare de mai jos este cea mai puțin
sensibilizantă pentru riscul de reac ții adverse alergice?
A. intravenoasă
B. intramusculară
C. cutanată
D. orală

154 Teste gril ă pentru laborator clinic
31. Care dintre antibioticele de mai jos determină cel mai frecvent
reacții adverse de tip alergic?
A. tetraciclina
B. cloramfenicol
C. gentamicina
D. oxacilina

32. În care dintre situațiile de mai jos riscul de apariție a unei reacții
adverse de tip alergic la antibiotice este minim?
A. dacă pacientul a mai luat o dată medicamentul și l -a suportat bine
B. dacă pacientul nu știe să fi venit anterior în contact cu antibioticul
C. dacă pacientul a avut deja o reacț ie alergică la un contact
anterior cu antibioticul
D. niciuna dintre cele de mai sus

33. Pentru medicamentele pute rnic alergizante este interzisă administrarea:
A. pe tegumente și mucoase
B. orală
C. injectabil intramuscular
D. injectabil intravenos

34. Care dintre ur mătoarele pot fi reacții adverse de tip biologic la antibiotice?
A. diminuarea răspunsului imun
B. șoc endotoxinic
C. suprainfecții microbiene
D. toate cele de mai sus

35. Inhibitorii de penicilinaze:
A. sunt disponibili numai în asociere cu penicilinele
B. nu se asociază cu penicilinele pentru că au efect antagonist
C. cresc spectrul de activitate al penicilinelor
D. A și C

Farmacologie 155
36. Tetraciclinele:
A. nu se utilizează în infecțiile cu bacterii intracelulare
B. se administrează cu lapte pentru a preveni iritația gastrică
C. sunt contraindica te la gravide și copiii mai mici de 7 ani
D. toate cele de mai sus

37. Care di ntre următoarele antibiotice nu face parte din clasa macrolidelor?
A. azitromicina
B. amikacina
C. eritromicina
D. claritromicina

38. Care dintr e următoarele reacții adverse nu este caracter istică unor
antibiotice din clasa cefalosporinelor?
A. modificări de creștere osoasă la copii
B. reacții de tip disulfiram în asociere cu alcoolul
C. fenomene alergice încrucișate cu penicilinele
D. scădere a activității protrombinice

39. Asocierea sulfametoxazol -trimetoprim:
A. poartă denumirea de co -trimoxazol
B. este un exemplu de sinergism antibacterian de potențare
C. este indicată în profilaxia infecțiilor urinare recurente la femei
D. toate cele de mai sus

40. Care dintre următoarele afirmații despre co -trimoxazol este ad evărată:
A. este contraindicat la pacienți cu alergie la sulfamide
B. este asocierea dintre o sulfamidă și un inhibitor de penicilinaze
C. nu este activ în administrare orală
D. se elimină urinar în formă inactivă

156 Teste gril ă pentru laborator clinic
11.2 Bibliografie
 Fulga I. – Farmacologie, Edi tura me dicală, București, 2010 .

Farmacologie 157
11.3 Răspunsuri
1 B 2 A 3 C 4 B 5 D
6 C 7 A 8 D 9 A 10 D
11 A 12 C 13 A 14 C 15 B
16 D 17 A 18 D 19 C 20 A
21 D 22 D 23 A 24 D 25 B
26 A 27 B 28 C 29 B 30 D
31 D 32 D 33 A 34 D 35 D
36 C 37 B 38 A 39 D 40 A

158 Teste gril ă pentru laborator clinic
12 Toxicologie
Autor: Taus Nicoleta
12.1 Teste grilă
1. Sunt medicamente purgat ive osmotice următoarele , cu excepția:
A. citrat de mag neziu soluție 10% în doza de 20 -30 g
B. sorb itol 20% în cantitate de 240 ml
C. manitol 20% în doză de 200 ml
D. hidroxid de aluminiu, gel în suspensie apoasă 5 -30 ml

2. Pot induce convulsii toxice următoarele medicamente , cu excepția:
A. clorura de calciu
B. ketamina
C. cocaina
D. digitalicele

3. Rabdomioliza poate să fie indusă, în intoxicația acută cu următoarele
substanțe, cu excepția:
A. monoxidul de carbon
B. colchicina
C. diazepam
D. etilengl icol

4. Următoarele toxice pot induce insu ficiența miocardică , cu excepția:
A. aminofilina
B. cadmiul
C. etanolul
D. glucagonul

Toxicologie 159
5. Apar leziuni de vasculită în intoxicația acută cu următoarele medicamente ,
cu excepția:
A. colchicină
B. izoniazidă
C. hemisuccinat de hidrocortizon
D. penicilina

6. Tegumente le pot fi icterice în următoarele intoxicații acute, cu excepț ia:
A. cefalosporine
B. tetraclorura de carbon
C. arsenic
D. metale grele

7. Indicatorul diagnostic fidel al rabdomiolizei este:
A. hiperpotasemia
B. hipocalcemia
C. creșterea cr eatinfosfok inazei de 5 ori față de no rmal
D. creșterea transaminazelor

8. Pot provoca sindr omul co linergic muscarinic, urmă toarele substanțe,
cu excepția:
A. nicotin a
B. pilocarpina
C. carbamații
D. Inocybe

9. Precizați care din tre următoarele teste de laborator sunt incorecte, în
cazul unei intoxicații acute cu betablocante neselective:
A. hiperpotasemie
B. creatinina sanguină crescută
C. secreția de renină scăzută consecutiv blocării receptorilor beta1
D. hiperglicemie

160 Teste gril ă pentru laborator clinic
10. Precizați care din următoarele afirmații legate de intoxicația acută
cu verapamil sunt incorecte:
A. poate induce bradicardie
B. provoacă hipertensiune arteria lă
C. poate induce bloc A -V complet
D. poate provoca deprimarea SNC

11. În intoxicația acută cu inhibitori de enzimă de conversie nu apare:
A. hipotensiune arterială
B. edem angioneurotic
C. neutropenie
D. hipopotasemie

12. În intoxicația acută cu rifampicină apar următoa rele modificări de
laborator , cu excepția:
A. leucopenie
B. trombocitopenie
C. anemie hemolitică
D. bilirubina serică scăzută

13. În intoxicația acută cu metilxantine nu apare:
A. hematemeză
B. hipokaliemie
C. hipoglicemie
D. acidoză metabolică de tip lactic

14. Doza toxică de acid a cetilsalicilic la copii este de :
A. 50 – 100 mg/k g
B. 100 – 150 mg/k g
C. 150 – 200 mg/k g
D. în jur de 480 mg/k g

Toxicologie 161
15. Precizați care din tre următoarele simptome și probe de laborator nu apar
în cadrul stadiului hepatic al intoxicației acute cu paracetamol (de 3 – 4 zile).
A. icter
B. normalizare a testelor funcționale hepatice
C. sângerare
D. sindrom hepato – renal

16. Diagnosticul paraclinic din intoxicația acută cu izoniazidă se bazează
pe următoarele modificări patologice , cu excepția:
A. hiperlactacidemia
B. albuminurie
C. hipog licemie
D. transaminaze crescute

17. Diagnosticul de laborator în intoxicația acută cu s alicilați se bazează
pe următoarele modificări ale testelor de laborator:
A. hipernatremie
B. hiperpotasemie
C. hipercalcemie
D. inhibarea sintezei unor factori ai coagulării, depe ndenți de vitamina K

18. În intoxicația acută cu paracetamol nu apare:
A. la nivelul ficatului, se descriu zone de necroză centrolobulară
B. apare insu ficiența renală
C. la nivelul miocardului, se dezvoltă zone de necroză focală
D. nivelul bilirubinei totale este sc ăzut

19. În in toxicația acută cu fenilbutazonă pot apărea următoarele variații
patologice ale probelor de laborator, cu excepț ia:
A. anemia
B. scăderea ureei sanguine
C. hipoprotrombinemie
D. creșterea transaminazelor

162 Teste gril ă pentru laborator clinic
20. Intoxi cația cronică, apărută după tratament prelungit cu doze mari
de vitamina E (>800mg/zi), poate induce următoarele modifică ri, cu excepț ia:
A. creșterea riscului de hemoragii, în special la pacienții cu hipo –
trombine mie, prin deficit de vitamina K
B. tulburări în met abolismul hormonilor tiroidieni
C. crește riscul de apariție a tromboflebitelor
D. scade concentrația plasmatică a cole sterolului și a trigliceridelor

21. Intoxicația cronică cu arsenic poate fi confirmată prin:
A. prezența arsenicului în firele de păr
B. dozarea în sânge a concentraț iei de arsenic
C. dozarea de arsenic din sistemul osos
D. prezența poliglobuli ei

22. Testul screening pentru intoxicația cronică cu plumb este:
A. dozarea plumbemiei
B. dozarea protoporfirinei hematice libere
C. dozarea sideremiei
D. dozarea calcemiei

23. Toxicitatea acută a metanolului a pare la:
A. 1-5 ml soluț ie 10%
B. 15-20 ml soluț ie 10%
C. 1-5 ml soluț ie 40%
D. 15 ml soluț ie 40%

24. Doza de metanol ce poate induce orbire este de:
A. 1 ml metanol
B. 6 ml metanol
C. 10 ml metanol
D. nu poate induce orbire

Toxicologie 163
25. La adult, doza minimă letală de etilenglicol este :
A. 1-1,5 ml/kg etilenglicol
B. 0,1 ml/kg etilenglicol
C. 10-15 ml/kg etilenglicol
D. 15-20 ml/kg etilenglicol

26. Care din afirmațiile următoare referitoare la intoxicația acută cu tetra –
clorura de carbon nu sunt corecte:
A. între ziua 6 -10 de la intoxicație se descr ie o perioadă de ameliorare
B. după ziua 10 se instale ază insuficiența hepato -renală
C. testele de laborator la 10 zile indică hipoprotrombinemie
D. după 6 ore de la intoxicație , 50% din toxic se elimină pe cale urinară

27. Expunerea acută la gazarsină după o late nță de 24 ore poate induce
următoarele modificări , cu excepția:
A. dureri abdominale
B. hemoliză
C. insuficiența renală
D. hipopotasemie

28. În into xicația acută cu fier, pot apărea următoarele modi ficări, cu
excepția :
A. eroziuni și ulceraț ii gastrice
B. ulceraț ii intesti nale
C. lezare hepatică cu acumulare de fier în hepatocite
D. hiperprotrombinemie

29. In faza recurentă din intoxicația acută cu fier nu apare:
A. convulsii
B. melenă
C. insuficienț ă hepato renală
D. hiperglicemie

164 Teste gril ă pentru laborator clinic
30. Care din afirmațiile referitoare la saturnism este inc orectă:
A. encefalopatie saturnină
B. gust metalic
C. sindrom Fanconi
D. poliglobulie

31. Precizați care af irmație, referitoare la etanol, este incorectă:
A. etanolul are acț iune deprimantă asupra SNC
B. primele tulburări la niv elul sistemului nervos central apar la o
alcoolemie de mai mult de 0. 5 g%
C. neuronii inhibitori prezintă sensibilitatea cea mai mare la etanol
D. după absorbție, acționează inițial selectiv asupra sistemului reticular
activator ascendent

32. Nu este corect referitor la i ntox icația acută cu metanol :
A. feno mene iritative gastro intestinale: greață, vomă
B. laboratorul evidenț iază alcaloză
C. pancreatită acută
D. amilaze serice crescute

33. Precizați propoziția incorectă pentru intoxicația cu etilenglicol:
A. glicolaldehida este un produs de metabolism al etilenglicolul ui
mai toxic decât compusul de origine
B. timpul de înjumătățire al etilenglicolului se prelungește în prezența
etanolului în concentraț ie de 100 -200 mg%
C. acidul oxalic format în urma metabolizării etilenglicolulu i induce
necroză tubulară acută
D. formarea oxalat ului de calciu din acidul oxalic duce la creșterea
calcemiei

Toxicologie 165
34. Diagnosticul de laborator în intoxicația cu eti lenglicol se bazează pe :
A. crista le de oxalat de calciu în urină
B. alcaloză
C. hipercalcemie
D. scăderea creatininei serice

35. Care din afirmațiile de mai jos referitoare la insecticidele organo –
clorurate sunt incorecte:
A. în intoxicaț ia acută apare stimularea SNC
B. organocloruratele su nt rapid eliminate din organism
C. în intoxicația sev eră pot apărea tulburări de ritm
D. expuneri la doze mari pot induce complic ații de tip convulsiv

36. Precizați care din tre halucinogenele de mai jos sunt canabinoizi:
A. psilocina
B. marijuana
C. mescalina
D. PMA (p -metoxiamfetamina)

37. Pot induce halucinații de tip olfactiv următoarele produse:
A. carbamazepina
B. cimetidina
C. digoxin
D. indometaci na

38. Clasific area toxicologică a ciupercilor include în grupul I:
A. Amanita phalloides
B. Gyromitra
C. Coprinus species
D. Amanita muscaria

166 Teste gril ă pentru laborator clinic
39. Precizați testul de laborator pe baza căruia se stabilește diagnosticul
toxicologic în intoxicația acută cu Amanita pha lloides:
A. hemoleucograma
B. dozarea radioimunologică a amatoxinei din urină sau ser
C. dozarea glicemiei
D. dozarea ureei sanguine

40. Precizați care din tre următoarele substanțe, nu sunt incluse în categoria
I -a, de droguri, cu înalt potențial de dependență și ab uz:
A. heroina
B. marijuana
C. mescalina
D. propoxifen

41. Sunt droguri din categoria II, cu utilizare medicală legitimă, dar și cu înalt
potențial de dependență și abuz, următoarele substanțe , cu excepția:
A. amfetamina
B. LSD
C. cocaina
D. fentanil

42. Este drog din categoria III cu utilizare medicală legitimă și potențial
moderat de abuz:
A. fenacetina
B. cloralhidrat
C. diazepam
D. MDA (metilendioxiamfetamina)

43. Sunt droguri din categoria IV, cu utilizare medicală legitimă și potențial
mai redus de dependență și abuz urmă toarele subs tanțe , cu excepția:
A. mefobarbital
B. meprobamat
C. pentazocina
D. codeina

Toxicologie 167
44. Care din tre următoarele substanțe nu este derivat de amfetamină:
A. fenfluramina
B. metilfenidat
C. fenmetrazina
D. heroina

45. Precizați afirmația incorectă : în stadiul 1 (6 -24 ore) , în intoxicația acută
cu Amanita phalloides, apar :
A. dureri abdominale
B. hipoglicemie
C. scaune sanguinolente
D. hematurie

168 Teste gril ă pentru laborator clinic
12.2 Bibliografie
 Voicu V., Macovei R., Miclea L. – Diagnostic și tratament în intoxicațiile
acute, Editura Brumar Timișoara, 2006 .
 Voicu V. – Toxicolog ie clinică, Editura Albatros, București, 1997.
 Taus N. – Teste de toxicologie clinică, Editura Lux Libris, Brașov, 2015 .

Toxicologie 169
12.3 Răspunsuri
1 D 2 A 3 C 4 D 5 C
6 C
7 C 8 A 9 D 10 B
11 D 12 D 13 C 14 D 15 B
16 C 17 D 18 D 19 B 20 D
21 A 22 B 23 D 24 C 25 A
26 D 27 D 28 D 29 D 30 D
31 B 32 B 33 D 34 A 35 B
36 B 37 D 38 A 39 B 40 D
41 B 42 A 43 D 44 D 45 B

170 Teste gril ă pentru laborator clinic
13 Epidemiologie
Autor: Constantinescu Elena Mihaela
13.1 Teste grilă
1. Modul de apariție a infecț iilor nosocomiale este datorat:
A. perturbă rii raporturilor între diferitele categorii populaț ionale
B. utilizăr ii restrictive a antibioticelor
C. scăderii prevalen ței gazdelor compromise
D. utiliză rii abuzive a antiinflamatoarelor

2. Referitor la originea infecțiilor nosocomiale sunt adevă rate cu excepț ia:
A. sunt numai endogene ca autoinfecț ii
B. pot fi atât endogene cât ș i exog ene
C. printre bacteriile condiționat patogene nu se află Salmonella, Shigella
D. printre virusurile c e pot produce infecții nosocomiale se numără
virusul rujeolos, rubeolos, gripal, paragripal, respirator sinci țial,
coronavirusurile, reovirusurile, rinovirusurile

3. Prevalen ța crescută a infec țiilor nosocomiale nu se datorează
urmă torilor factori:
A. vârstelor extreme
B. mecanismelor integre de ap ărare nespecifică a organismului
C. deficien țelor imunitare importante ale bolnavilor supu și
spitaliz ărilor frecvente
D. bolilor preexistente

4. Factorii dinamiz atori -favorizanți ai infecț iilor nosocomiale sunt:
A. contaminarea mediului ambiental cu produse patologice
B. condi ții igienico -sanitare de spitalizare respectate
C. durata scurtă de spitalizare
D. prezenț a florei saprofite de la nivel tegumentar

Epidemiologie 171
5. Pneumoniile nos ocomiale precoce:
A. apar în primele 5 zile de spitalizare
B. apar în primele 10 zile de spitalizare
C. apar în primele 3 luni de spitalizare
D. apar în primele 21 zile de spitalizare

6. În cazul hepatitei virale D măsurile generale de prevenție se adresează:
A. persona lului medico -sanitar
B. vârstnicilor
C. gravidelor
D. familiilor vâ rstnicilor

7. Printre factorii favorizanți ai transmiterii virusului hepatitic B se numără:
A. vaccinarea împotriva hepatite i de tip B
B. vaccinarea impotriva hepatitei de tip A
C. consumul de droguri
D. condi țiile sanitare foarte bune.

8. În infec ția cu virusul HIV m ăsurile față de izvorul de infec ție sunt:
A. declararea numeric ă a cazurilor
B. partenerii sexuali nu sunt investiga ți serologic
C. izolarea cazurilor este întotdeauna obligatorie
D. depistarea precoce: epide miologic, clinic, prin examene de laborator

9. Modurile și căile de transmitere a hepatitelor virale B sunt
urmă toarele , cu excepț ia:
A. direct, prin transfer transplacentar, prin relații sexuale
B. prin alăptare (prin ragadele de pe aria mamelonar ă), saliv ă
C. prin alimente masticate de mam ă și transferate copilului
D. prin igiena corespunză toare

172 Teste gril ă pentru laborator clinic
10. Factorii dinamizatori -favorizan ți in infecț iile nosocomiale sunt
următorii, cu excepț ia:
A. condi ții deficitare de spitalizare și durata prelungit ă a acesteia
B. contaminare a mediului ambiental cu produse patologice,
aglomerarea spa țiilor din spital
C. instalații teh nico-sanitare insuficiente numeric și deficitare ca igienizare
D. personalul medical car e se dez infectează după fiecare manevră medicală

11. În infec ția cu virusul HIV contaminarea nu se poate realiza prin:
A. manichiură
B. pedichiură
C. instrumentar steril
D. transplant de organe bogat vascularizate de la donatori infectați

12. În zonele temperate se înregistreazã o incidență mai mare a cazurilor
de hepatită virală A în lunile de:
A. toamn ă-iarnă
B. vară
C. primavară -vară
D. vară -toamnă

13. Factori care nu reduc răspunsul imun la vaccinările antihepatitice B, sunt:
A. sexul masculin
B. fumatul
C. începerea vieț ii sexuale
D. anumite boli cronice

14. Care din urmă toarele categorii de persoane nu reprez intă indicaț ii
pentru administrarea vaccinurilor antihepatitice:
A. călătorii în zonele unde hepatitele A si B evoluează sporadic
B. pacienți cu afecțiuni hepatice cronice
C. persoanele cu risc profesional de a contacta una dintre cele 2 boli
D. lucrătorii î n servici ul de salubritate

Epidemiologie 173
15. Vaccinul combinat hepatitic A inactivat și vaccinul hepatitic B
recombinant și adsorbit :
A. se administrează intra vascular în regiunea deltoidiană
B. este recomandat pentru profilaxia postexpunere
C. protecția împotriva hepatitei A și B se dezvol tă în 2-4 săptămâni
D. nu este recomandat pacienților cu afecț iuni hepatice cronice

16. Vacci nul hepatitic A se administrează :
A. intramuscular în regiunea deltoidia nă
B. intramuscular în muș chii fesieri
C. intradermic
D. toate ră spunsurile sunt corecte

17. Va ccinul hepatitic A inactivat este recomandat a fi administrat
următoarelor persoane, cu excepț ia:
A. celor care au avut boala
B. utiliza torilor de droguri injectabile
C. contacț ilor persoanelor infectate
D. subiecț ilor cu hepatita B cronică

18. Infecț ia HIV nu se transmi te:
A. prin contact sexual
B. prin ace, seringi
C. de la mam ă la copil în timpul sarcinii, nașterii sau al ăptării
D. prin îmbrăț isare

19. Infecț ia HIV se transmite frecvent prin :
A. premestecarea alimentelor de c ătre o persoan ă infectat ă cu HIV
B. plagă minoră muș cată provocată de o persoană infectată cu HIV
C. expunerea la locul de munc ă în cazul in care se folosesc metode
de protecție și echipament
D. transfu zii de sânge, produse din sânge sau transplanturi de
organe/țesuturi care sunt contaminate cu virusul HIV

174 Teste gril ă pentru laborator clinic
20. Infecț ia HIV se poate transmite prin:
A. aer sau ap ă
B. sărut pe obraz
C. scaun WC
D. administrarea de produse din sânge contaminate cu virusul HIV

21. Sunt grupuri cu risc crescut la infecția cu virusul HIV, cu excepț ia :
A. homosexualilor
B. heteros exualilor cu partene ri multipli
C. consumatorilor de droguri pe cale intravenoas ă
D. heterosexualilor cu parteneri stabili

22. Sunt grupuri cu risc crescut la infecția cu virusul HIV, cu excepția :
A. copiilor din mame HIV pozitive
B. bolnavilor cu hemofilie
C. politransfuza ților
D. persoane lor înț epate de țânțari

23. Hepatita cauzată de infectarea cu virusul hepatitei A are o perioad ă
de incubație de:
A. 28 zile ( 15-50 zile)
B. 60 zile
C. 120 zile
D. 5 zile

24. Despre anticorpii produși ca r ăspuns la infecția cu vi rusul hepatitic A
sunt adevărate urm ătoarele afirmații :
A. persist ă toata viața
B. nu confer ă protecție împotriva reinfect ării
C. nu persistă mai mult de 6 luni
D. conferă imunitate doar în cazul îmbolnăvirilor în timpul copilă riei

Epidemiologie 175
25. Referitor la hepatita virală B următoarele afirmaț ii sunt false:
A. este cauzat ă de un virus cu tra nsmitere predominant fecal -orală
B. interesează toate grupurile de vârst ă
C. prez intă risc de cronicizare
D. este cauza apariției cirozei acute și cronice

26. Despre hepatita virală A sunt corecte urmă toarele afirmații :
A. este cauza tă de un virus cu transmitere predominant enteral ă
B. are o evoluție sporadică în țările în curs de dezvoltare
C. evoluează sporadic în populația defavorizată din țări industrializate
D. afecteaz ă predo minant vâ rstnicii

27. Hepatita A:
A. afecteaz ă predominant copii, evoluț ia fiind în general benign ă
B. evoluți a la adul ți este benignă
C. perioad ă de incubație de aproximativ 120 zile
D. virusul se replic ă în stomac și se elimin ă în concentrații mari în
fecale înainte cu 5 -6 săptămâni de debu tul bolii clinice

28. În privința infecț iei cu virusul hepatitic A sunt adevă rate afirmațiile :
A. foștii bolnavi nu pot prezenta o recidiv ă a simptomelor dup ă
boala acut ă
B. insuficiența hepatic ă acut ă în direct ă relație cu hepatita A este
extrem de frecventă
C. majoritatea copiilor au prezentat simptome
D. produce o boal ă auto limitat ă care nu conduce la infecții cronice

29. Hepatita viral ă E:
A. se manifest ă sporadic în Asia de Sud -Est
B. se transmite predominant enteral
C. afecteaz ă mai ales popula ția de 55-66 ani
D. nu are o agresivitate deosebit ă pentru femeile gravide

176 Teste gril ă pentru laborator clinic
30. Vac cinarea pentru prevenirea infecț iei cu virus hepatitic A este recomandată:
A. doar adulț ilor (peste vârsta de 18 ani )
B. exclusiv pe rsoanelor din focare de hepatită A
C. pentru toț i copiii peste vârsta de 1 an
D. doar personalului medical

31. Despre vaccinul î mpotriva hepatitei A este corectă următoarea afirmaț ie:
A. se administrează sub forma a 3 doze
B. intervalul dintre doze este de 6 luni
C. durat a de protec ție este estimat ă la 1 an
D. durat a de protec ție este estimat ă la 3 luni

32. Vaccinul pentru prevenția infecției cu virus hepatitic B se administrează:
A. singura doza care conferă imunitate 10 ani
B. în muș chii fesieri
C. intramuscular, în mușchiul deltoid pentru adulți
D. exclusiv celor care prezintă risc profesional

33. Vaccinul care este destinat preven ției infecț iei cu virus ul hepatitic B
se administrează :
A. doar 10 % din beneficiari r ăspund cu un titru protectiv
corespunz ător dup ă administrarea celei de a treia doze
B. în mușchii fesieri la adulți
C. intravenos, în mușchiul deltoid , la adulți
D. pe fața anterola teral ă a coapsei la sugari și nou -născuți

34. Comba terea procesului epidemiologic î n cazul hepatitei A presupune:
A. raportarea urgentă și nominală a cazurilor tipice, atipice și a suspecților
B. izolarea exclusiv la domiciliu
C. contacții vor fi supravegheați epi demiologic, clinic și prin teste de
laborator , timp de 10 zile
D. contac ții vor fi exclu și de la donarea de sânge pe o perioad ă de
2 luni de zile

Epidemiologie 177
35. Combat erea procesului epidemiologic în cazul hepatitei A presupune:
A. decontaminarea opțională a mediului am biental cu substanțe clorigene
B. convalescen ții vor fi dispensariza ți timp de 6 luni de zile
asigurându -li-se control clinic și cu ajutorul laboratorului
C. contac ții vor fi exclu și de la donarea de sânge o lună de zile
D. igienizarea și salubrizarea, pe durata c elor 10 zile de
supraveghere a focarului epidemic, caIculându -se timpul care se
scurge de la ultimul caz depistat și izolat

178 Teste gril ă pentru laborator clinic
13.2 Bibliografie
 Nemet C., Constantinescu Elena Mihaela – Epidemiologie generală și
specială. Noțiuni de bază pentru uzul studen ților, Editura Lux L ibris,
2015 .

Epidemiologie 179
13.3 Răspunsuri
1 A 2 A 3 B 4 A 5 A
6 A 7 C 8 D 9 D 10 D
11 C 12 A 13 C 14 A 15 C
16 A 17 A 18 D 19 D 20 D
21 D 22 D 23 A 24 A 25 A
26 A 27 A 28 D 29 B 30 C
31 B 32 C 33 D 34 A 35 B

180 Teste gril ă pentru laborator clinic
14 Histologie
Autor: Neica Ligia
14.1 Teste grilă
1. Toate afirmaț iile sunt corecte , cu excepț ia:
A. metoda panoptică May Grunwald Giemsa colorează nucleii în violet
B. metoda pa noptică May Grunwald Giemsa colorează citoplasma
granulocitelor în nuanțe de roz
C. metoda panoptică May Grunwald Giemsa colorează citoplasma
agranulocitelor în nuanțe de albastru
D. metoda panoptică May Grunwald Giemsa colorează
citoplasma hematiilor în galb en

2. Granulațiile eozinofilului sunt :
B. mari, acidofile, răspândite uniform în citoplasmă , egale ca diametru
C. violet, fine, de aceeași mărime, răspândite inegal în citoplasmă
D. bazofile, inegale ca diametru, inegal răspândite în citoplasmă
E. mari, bazofile, răspândite uniform în citoplasmă , egale ca diametru

3. Referitor la limfocite, toate afirmațiile sunt corecte , cu excepț ia:
A. se găsesc în sângele periferic în proporție de 25 -35% din
leucocitele circulante
B. au nucleu mare heterocromatic ce ocupă mare parte din citoplasmă
C. citoplasma este bazofilă, conține câteva granulații azurofile
D. numărul lor crește în inflamaț iile acute

4. Referitor la bazofil, toate afirmațiile sunt corecte cu excepți a:
A. nucleul este incomplet segmentat, are forma ovalară, neregulată
B. reprezintă 0,5 -1% din leucocitele circulante
C. citoplasma este slab acidofilă și conține granulații primare
D. intervine în stările de șoc, de stress, alergice , prin eliberarea de
heparină, histamină, serotonină

Histologie 181
5. Mucoasa e sofagiană are în structura sa un epi teliu:
A. simplu cilindric
B. stratificat pavimentos necheratinizat
C. pseudostratificat cilindric ciliat
D. simplu cubic

6. Glandele gast rice din regiunea pilorică sunt:
A. glande tubulare drepte
B. glande tubulare glomerulare
C. glande tubulare ramificate
D. glande tubulare si nuoase

7. Epiteliul glandelor gastrice din regiunea fundică are următoarele tipuri celulare:
A. celule nediferențiate, mucoide, parietale (oxintice) , principale
(zimogene) , endocrine
B. celule nediferenț iate, caliciforme, parietale (oxintice), Paneth, endocri ne
C. celule nediferenț iate, mucoide, parietale (oxintice), endocrine
D. celule nediferențiate, mucoide, endocrine

8. Toate afirmaț iile sunt corecte , cu excepț ia:
A. mucoasa gastrică este alcătuită din epiteliu simplu cilindric, corion,
musculara mucoasei
B. perete le esofagian are în structura sa mucoasa, submucoasa,
musculara, seroasa
C. în regiunea pilorică a stomacului, criptele gastrice reprezintă 1/2
din grosimea mucoasei gastrice
D. glandele gastrice se dechid în fundul criptelor gastice

9. Glandele Brunner se gă sesc la nivelul:
A. corionului mucoasei esofagiene
B. submucoasei duodenale
C. submucoasei jejunului
D. submucoasei colonului.

182 Teste gril ă pentru laborator clinic
10. Epiteliul traheal este un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat care
cuprinde urmă toarele tipuri celulare:
A. celule cilindrice ciliat e
B. celule caliciforme
C. celule bazale
D. toate răspunsurile sunt corecte

11. Peretele traheal este alcă tuit din mai m ulte tunici suprapuse, cu excepț ia:
A. tunica fibromusculocartilaginoasă
B. adventicea
C. mucoasa
D. seroasa

12. Zona de sc himb respiratorie cuprinde u rmăt oarele structuri , cu excepț ia:
A. bronhiole terminale
B. ducte alveolare
C. alveole pulmonare și saci alveolari
D. bronhiole respiratorii

13. Bronhiile intralobulare
A. nu posedă piese cartilaginoase în tunica mijlocie
B. nu conțin glande și infiltrații limfoide în corion
C. celulele musculare se organizeazză î ntr-un strat gros, bine vizibil
pe preparatele microscopice, f ormând muș chiul lui Reisseissen
D. toate afirmațiile sunt corecte

14. Referitor la epiteliul alveolar, afirmaț iile sunt corecte, cu excepț ia:
A. este un epiteliu simplu pavimentos, asezat pe o membrană continuă,
subțire
B. cuprinde pneumocite de tip I (memb ranare , celule alveolare mici)
C. cuprinde celule caliciforme
D. cuprinde pneumocite de tip II (granulare, celule alveolare mari)

Histologie 183
15. Nefronul cuprinde următoa rele structuri, cu excepț ia:
A. glomerulul renal și capsula Bowmann
B. tubul colector
C. ansa Henle
D. tubul contort pr oximal și tubul contort distal

16. Membrana filtrantă a urinii primare este alcătuită din:
A. endoteliul fenestr at al capilarului glomerular și membr ana
bazală glomerulară
B. fantele de filtrare dintre procesele secundare podocitare
C. spaț iul labirintic subpodocitar
D. toate răspunsurile sunt corecte

17. Foița internă a capsulei Bowmann include în structura sa celule numite:
A. splenocite
B. tenocite
C. podocite
D. condrocite

18. Celulele ce delimiteza lumenul tubului contort proximal se numesc:
A. telocite
B. nefrocite
C. timocite
D. enterocite

19. Cuticula este:
A. alcatuită din totalitatea microvililor de la nivelul enterocitelor
B. alcatuită din microfilamente de actină
C. alcatuită d in totalitatea microvililor de la nivelul nefrocitelor
D. o îngroșare a membranei celulare apicale a celulelor umbeliforme

184 Teste gril ă pentru laborator clinic
14.2 Bibliografie
 Junqueira L.C, Carneiro J. – Histologie, Ediția a 11 -a, Editura Medicală
Callisto, 2008 .

Histologie 185
14.3 Răspunsuri
1 D 2 A 3 D 4 C 5 B
6 C 7 A 8 B 9 B 10 D
11 D 12 A 13 D 14 C 15 B
16 D 17 C 18 B 19 D

186 Teste gril ă pentru laborator clinic
15 Anatomie patologică
Autor: Marinescu Daniela
15.1 Teste grilă
1. Fixarea , ca operațiune a fluxului tehnol ogic de obținere a preparatelor
histopatologice permanente, are rolul de:
A. lichefiere a proteinelor celulare
B. alterarea rapidă a structurilor celulare
C. oprirea fenomenelor vitale din țesuturi și celule
D. înmuierea fragmentelor prelevate în vederea prelucrării

2. Identificați agentul fixator utilizat în procesul de obținere a preparatelor
histopatologice permanente:
A. benzen
B. xilen
C. toluen
D. formol

3. Pentru a asigura o cât mai bună fixare a fragmentelor tisulare prelevate ,
trebuie avute în vedere următoarele co ndiții, cu excepția:
A. prelungirea timpului între prelevarea fragmentelor și includerea
lor în agent fixator
B. volumul lichidul ui fixator să fie de 20 -50 ori mai mare față de
volumul piesei prelevate
C. recipientul în care se face fixarea să fie etanș
D. adăugarea periodică de agent fixator

4. Identificați afirmația falsă:
A. fixarea în formol 10% durează minim 72 de ore
B. spălarea pieselor are rolul de îndepărtare a agentului fixator
C. pentru spălarea pieselor se utilizează alcoolul metilic
D. cantitatea de lichid decalcif iant să fie de 100 -200 ori volumul piesei

Anatomie Patologică 187
5. Includerea la parafină a secțiunilor tisulare presupune următoarea
succesiune de operațiuni:
A. hidratarea, parafinarea, clarificarea, deshidratarea
B. deshidratarea, parafinarea, includerea, clarificarea
C. clarificare a, hidratarea, parafinarea, deshidratarea
D. deshidratarea, clarificarea, parafinarea, includerea

6. Identificați afirmația adevărată
A. benzenul și toluenul sunt utilizați ca agenți de fixare
B. fixarea pieselor se face cu formol 40%
C. deshidratarea se face în bă i succesive de alcool în concentrații
descrescătoare
D. ca agenți de clarificare sunt utilizați xilenul, toluenul și benzenul

7. Preparatele histopatologice permanente sunt reprezentate de:
A. secțiunile efectuate la microtom
B. lamele histopatologice cu secțiun i colorate și montate
C. blocurile de parafină cu fragmente de țesut incluse
D. frotiurile citologice

8. Despre colorația van Gieson nu putem afirma că:
A. evidențiază specific fibrele de colagen
B. este utilizată pentru decelarea proceselor de scleroză și fibroză
C. fibrele colagene apar colorate în roșu
D. nucleii celulelor apar colorați în albastru -violet

9. Preparatele histopatologice permanente se efectuează din:
A. frotiuri exfoliative
B. lichide biologice
C. amprente ganglionare
D. fragmente de organe provenite din excizi i operatorii

188 Teste gril ă pentru laborator clinic
10. Deparafinarea și hidratarea reprezintă operaț iuni obligatorii care se
efectu ează:
A. înainte de colorarea secțiunilor pe lamă
B. după colorarea secțiunilor pe lamă
C. înainte de mo ntarea secțiunilor pe lamă
D. după montarea secțiunilor pe lamă

11. Durata de fix are a pieselor în formol 10 % este:
A. maxim 3 zile
B. 24-72 de ore în funcție de dimensiunile piesei
C. 5-10 zile
D. 10-20 zile

12. Succesiunea operațiunilor în procedeul de obținere a preparatelor
histopatologice permanente este următoarea:
A. prele varea, fixarea, deshid ratarea, includerea la parafină,
secționarea la microtom, colorarea și montarea
B. prelevarea, deshidratarea, fixarea, includerea la parafină,
hidratarea, secționarea, montarea și colorarea
C. prelevarea, hidratarea, secțioarea la microto m, deparafinarea,
montarea și colorarea
D. prelevarea, deshidratarea, fix area, parafinarea, colorarea,
montarea

13. Benzile sau panglicile cu secțiuni, rezultate de la microtom, se coletează
într-un recipient care conține:
A. alcool etilic de 96o
B. alcool met ilic
C. alcool etilic de 80o
D. apă caldă

Anatomie Patologică 189
14. Succesiunea operațiu nilor necesare după procedeul colorare, este
următoarea:
A. deshidratare, clarificare, montare în albumină Mayer
B. deshidratare, clarificare, montare în balsam de Canada
C. deshidratare, deparafinare, m ontare cu balsam de Canada
D. deshidratare, deparafinare , montare cu albumină Mayer

15. Deshidratarea și clarificarea secțiunilor histopatologice reprezintă
operațiuni obligatorii care se efectuaează:
A. înainte de colorarea secțiunilor pe lamă
B. înainte de mot area secțiunilor pe lamă
C. după montarea lamelei pe lamă
D. după operațiunea de etichetare

16. Colorația uzuală utilizată în histopatologie este:
A. May Grunwald -Giemsa
B. tricromică Masson
C. hemalaun -eozină
D. albumina Mayer

17. Etalarea și întinderea secțiunilor pe lamă se face:
A. după ce în prealabil lama a fost degresată și tratată cu balsam
de Canada
B. după montarea lamelei
C. după ce în prealabil lama a fost degresată și tratată cu albumină Mayer
D. după colorarea cu hematoxilin eozină

190 Teste gril ă pentru laborator clinic
18. Succesiunea operațiunilor necesare obținerii unui preparat citologic
dintr-un produs biologic lichid ( pleural, sinovial, de ascită etc), este
următoarea:
A. întinderea frotiului, fixare cu for mol 40 %, colorare imediată cu
hemalaun -eozină
B. centrifugare, întindere frotiu, uscare, fixar e cu toluen, colorare
imediată Papani colau
C. centrifugare, întindere frotiu, uscare, fixare cu alcool etilic 96o
și colorare imediată Papani colau
D. centrifugare, întindere frotiu, uscare, fixare cu alcool etilic 96o,
uscare, colorare Giemsa sau hemalaun -eozină

19. Grosimea secțiunilor histopatologie este:
A. 4-6 mm
B. 4-6 cm
C. 1-20 mm
D. 4-6 µ

20. Identificați afirmația falsă:
A. deparafinarea și hidratarea reprezintă operațiuni obligatorii care
se efectuaează înainte de colorarea secțiunilor pe lamă
B. deshidratarea ș i clarificarea secțiu nilor histopatologice reprezintă
operațiuni obligatorii care se efectuaează după colorarea secțiunilor
pe lamă
C. deparafinarea frotiurilor citologice se face cu formol 10%
D. etalarea și întinderea secțiunilor pe lam ă se efectuează după
ce în prealabil lama a fost degresată și tratată cu albumină Mayer

Anatomie Patologică 191
15.2 Bibliografie
 Mureșan E., Gaboreanu M. și colab. – Tehnici de histologie normală
și patologică, Editura Ceres, București, 19 74.
 Chimion D., Radu V., Prunescu C. – Tehnici de laborator medical,
Editura Didactică și Pedagogic ă, București, 1978 .

192 Teste gril ă pentru laborator clinic
15.3 Răspunsuri
1 C 2 D 3 A 4 C 5 D
6 D 7 B 8 D 9 D 10 A
11 B 12 A 13 D 14 B 15 B
16 C 17 C 18 D 19 D 20 C

Tehnica îngrijirii bolnavului 193
16 Tehnica îngrijirii bolnavului
Autori: Rogozea L iliana Marcela , Micl ăuș Roxana
16.1 Teste grilă
1. Asistarea persoanelor bolnave să își dobândească independența în raport
cu evaluarea nevoilor lor fundamentale este o teorie fundamentată pentru
prima dată de:
A. Florence Nighti ngale
B. Virginia Henderson
C. Mart ha E. Rogers
D. Dorothea Orem

2. Teoria autoîngrijirii bazată pe factorii autoîngrijirii, pretențiile terapeutice
de îngrijire, deficiențele autoîngrijiri i, a fost enunțată de:
A. Florence Nightingale
B. Virginia Henderson
C. Martha E. Rogers
D. Dorothea Orem

3. Teoriile antropologiste în îngrijire, în activitatea asistenților medicali a
fost introdusă de:
A. Imogene M . King
B. Calistra Roy
C. Margaret Newman
D. M. M. Leinger

4. Teoria îngrijirii conform căreia o persoană necesită îngrijiri când răspun surile
adaptative sunt ineficiente, adaptarea fiind considerată un răspuns pozitiv la solicitările
la care este supusă o persoană de modificările mediului, a fost elaborată de:
A. Imogene M . King
B. Calistra Roy
C. Margaret Newman
D. M. M. Leinger

194 Teste gril ă pentru laborator clinic
5. Îngrijirea unui p acient nou internat se practică respectând următoarea
ordine a etapelor procesului de îngrijire:
A. evaluarea pacientului, planificarea îngrijirilor , elaborarea diagnosticu lui,
evaluarea îngrijirilor, aplicarea îngrijirilor
B. evaluarea îngrijirilor, evaluarea pacientului, aplicarea îngrijirilo r,
elaborarea diagnosticu lui, p lanificarea îngrijirilor
C. evaluarea pacientului, elaborarea diagnosticu lui, planificarea îngrijirilor,
aplicarea îngrijirilor, evaluarea îngrijirilor
D. evaluarea îngrijirilor, evaluarea pacien tului, elaborarea diagnosticu lui,
aplicarea îngrijirilor, planificarea îngrijirilor

6. Reprezintă surse terțiare de informare în evaluarea unui pacient:
A. pacientul
B. familia
C. dosarul medical
D. alți membrii ai echipei de sănătate

7. Diagnosticul de îngrijire p otențial c are trebuie elaborat de un asistent
medical se referă la o situație în care:
A. manifestările de dependență sunt prezente, observabile
B. problema poate surveni dacă nu este prevenită
C. se descrie o problemă a cărei prezență nu este sigură
D. toate afirmați ile sunt corecte

8. Bradipneea inspiratorie este:
A. reducerea frecvenței respiratorii cu intensificarea și deformarea
transmiterii vocii (cu rezonanțe metalice)
B. scăderea frecvenței respiratorii în obstrucția căilor respiratorii cu
calibru mare
C. scăderea frecvenței respiratorii în obstrucția căilor respiratorii de
calibru mic
D. întreruperea completă, temporară, a respirației

Tehnica îngrijirii bolnavului 195
9. Diagnosticul de îngrijire se diferențiază de diagnosticul medical prin:
A. e variabil pe parcursul boli i; ex: valori tensionale crescute (d iagnosticul
de îngrijire) – rămâne constant pe parcursul bolii ; ex.: HTA (diagnosticul
medical)
B. identif ică un proces legat de patologia unor organe și sisteme
specifice (diagnosticul de îngrijire) – identifică un răspuns um an la o
afecțiune (diagnosticul m edical)
C. formularea acestuia nu necesită precizare a factorilor etiologici; ex. :
obezitatea (diagnosticul d e îngrijire) – formularea acestuia ține cont de
etiologie; ex.: alterarea schimbului nutrițional datorită alimentației
exagerate (diagnosticul medical)
D. ține cont de problema de sănătate în sine și descrie procesul ce
determină afecțiunea; ex. : hemiplegie (diagnosticul de îngrijire) –
ține cont de dependența pacientului ; ex.: alterarea capacității de a
se deplasa (diagnosticul medical)

10. Dispneea Cheyn e-Stokes poate fi descrisă ca fiind:
A. respirație în care un plămân sau un segment de plămân prezintă
un volum mai redus în inspir și crescut în expir
B. respirație amplă și rară în secvența inspir amplu – pauză scurtă –
expir profund – pauză
C. respirație cu ampl itudine și cu frecvență complet neregulată, cu
pauze apneice care survin variabil
D. respirație periodică, cu pauze de apnee de câteva zeci de secunde,
urmată de reluarea respirației cu amplitudine și cu frecvență ce cresc
progresiv și apoi scad progresiv pen tru ca după alte câteva zeci de
secunde să se instalează din nou apneea și ciclul să se repete

196 Teste gril ă pentru laborator clinic
11. Bradipneea expiratorie este:
A. reducerea frecvenței respiratorii cu intensificarea și deformarea
transmiterii vocii (cu rezonanțe metalice)
B. scăder ea frecvenței respiratorii în obstrucția căilor respiratorii cu
calibru mare
C. scăderea frecvenței respiratorii în obstrucția căilor respiratorii de
calibru mic
D. întreruperea completă, temporară, a respirației

12. Dispneea Kusmaul poate fi descrisă ca fiind:
A. respir ație în care un plămân sau un segment de plămân prezintă
un volum mai redus în inspir și crescut în expir
B. respirație amplă și rară în secvența: inspir amplu – pauză scurtă –
expir profund – pauză
C. respirație cu amplitudine și frecvență complet neregulată, c u
pauze apneice care survin variabil
D. respirație periodică, cu pa uze de apnee de câteva zeci de secunde,
urmată de reluarea respirației cu amplitudine și cu frecvență ce cresc
progresiv și apoi scad progresiv pentru ca după alte câteva zeci de
secunde să se instalează din nou apneea și ciclul să se repete

13. Vomica este:
A. hemoragie provenită de la nivelul căilor res piratorii, exteriorizată
prin cavitatea bucală și însoțită de efort de tuse
B. un amestec de secreții din arborele traheo -bronșic, format din
mucus , puroi, sânge, celule descuamate
C. eliminarea masivă pe cale bronșică a conținutului unei colecții din
materialul patologic din parenchimul pulmonar sau din organele
învecinate
D. toate răspunsurile sunt corecte

Tehnica îngrijirii bolnavului 197
14. În caz de pleurită , durerea este descrisă cel mai frecvent:
A. ca un junghi pongitiv, ca o lovitură de cuțit, durerea interesând un
hemitorace, pacientul stând culcat pe partea contralaterală afecțiunii
B. ca fiind o durere violentă, ca o lovitură de pumnal, însoțită de
anxietate, care apare în momentu l pătrunderii aerului și care duce
la imobilizarea bolnavului, care nu îndrăznește să respire
C. ca o durere toracică atroce, brutală, ca o lovitură de pumnal, însoțit ă
de tuse seacă, dispnee crescută, c ianoza, tahicardie, lipotimie sau sincopă
D. ca o durere de intensitate mare, parasternală , cu un caracter de
arsură, accentuată de tuse, loca lizată corespunzător bronhiei afectate

15. În caz de embolie pulmonară durerea este descrisă cel mai frecvent:
A. ca un junghi pongitiv, ca o lovitură de cuțit, durerea inter esând un
hemitorace, pacientul stând culcat pe partea contralaterală afecțiunii
B. ca fiind o durere violentă, ca o lovitură de pumnal, însoțită de
anxietate, care apare în momentul pătrunderii aerului și care duce
la imobilizarea bolnavului, care nu îndrăzn ește să respire
C. ca o durere toracică atroce, brutală, ca o lovitură de pumnal, însoțit ă
de tuse seacă, dispnee crescută, c ianoza, tahicardie, lipotimie sau sincopă
D. ca o durere de intensitate mare, parasternal, cu caracter de arsură,
accentuată de tuse, loc alizată corespunzător bronhiei afectate

16. Edemul cardiac este:
A. generalizat, cu nuanță icterică
B. rece, cianotic, vesperal, inițial în regiunile declive
C. generalizat, mai evident în zonele cu țesut conjunctiv lax
D. edem generalizat, mai evident în zonele cu țesut conjunctiv lax

198 Teste gril ă pentru laborator clinic
17. Durerea retrosternală, cu caracter constrictiv, cu iradiere în umărul stâng,
membru superior stâng, pe marginea cubitală a ultimelor două -trei degete, ce
durează între câteva secunde și 15 -20 minute și apare după efort fizic
este caracteristică pentru:
A. anxietate
B. infarct miocardic
C. angină pectorală
D. neurastenie

18. Cel mai frecvent, măsurarea pulsului se realizează la nivelul:
A. arterei radiale
B. arterei tibială anterioară
C. arterei occipitale
D. arterei bazilare

19. Rolul proteinelor î n organism este:
A. de a asigura circa jumătate din numărul de calorii necesar într -o zi
B. de a fi substrat pentru flora de fermentație
C. de a m enține presiunea coloid -osmotică
D. de a fi solvenți și vehiculanți ai vitaminelor A, E, K

20. Rolul lipidelor în organi sm este:
A. de a sta la baza sintezei prostaglandinelor, hormonilor
B. de a contribui la prevenirea cancerului de colon
C. de a contribui la apărarea antiinfecțioasă prin stimularea genezei
de anticorpi
D. tampon în menținerea echilibrului acido -bazic

Tehnica îngrijirii bolnavului 199
21. Vitam ina A în organism are rol:
A. în trans formarea creatinei în fosfogen în procesul fosfo -respirator
B. de refacere a rodopsinei retiniene, intervenind în procesul de
adaptare la lumină
C. de a intra în constituția co -enzimei A
D. în troficitatea peretelui vascular

22. Anemia megaloblastică apare în carența de:
A. vitamina B 15
B. vitamina B 12
C. vitamina B 9
D. vitamina B 3

23. Boala beri -beri apare în carența de:
A. vitamina B 1
B. vitamina B 2
C. vitamina B 3
D. vitamina B 5

24. Deficitul de vitamina C poate determina:
A. dificultăți în distingerea culorilor
B. vindecare dificilă a plăgilor
C. cardiomegalie, insuficiență cardiacă
D. modificări degenerative ale celulelor Sertoli din tubii seminiferi

25. Calciul:
A. intră în sinteza compușilor macroergici ATP
B. favorizează pătrunderea vitaminei B 6 în celula nervoas ă
C. intervine în formarea melaninei, elastinei; mielinizarea sistemului
nervos
D. stimulează activitatea enzimelor: tripsină, labferment, lipază,
colinesterază

200 Teste gril ă pentru laborator clinic
26. Zincul:
A. intervine în sinteza hormonilor tiroidieni
B. contribuie la formarea hema tiilor și la încăr carea cu hemoglobină
a acestora ; absorbția intestinală a Fe
C. stimulează procesul de gametogeneză, dezvoltarea organelor
genitale, instalarea pubertății
D. activează factorul intrinsec Castle

27. Sitofobia este o tulburare caracterizată prin:
A. exagerare a secre ției salivare
B. repulsie patologică față de alimente
C. episoade de ingestie incoercibilă a unor cantități importante de
alimente
D. intoleranță alimentară pentru anumite alimente

28. Dieta hidrică este indicată în:
A. insuficiența cardiacă avansată
B. anasarcă
C. după i ntervenții chirurgicale și anestezii generale
D. pleurezie, pericardită seroasă

29. Regimul hiperprotidic este indicat în:
A. ciroza hepatică decompensată
B. afecțiuni renale cu retenție azotată
C. ateroscleroza avansată
D. denutriție

30. Regimul lacto -ovo-vegetarian e ste contraindicat în:
A. boală ulceroasă
B. în cursul administrării de antibiotice
C. denutriție
D. constipația necomplicată

Tehnica îngrijirii bolnavului 201
31. În regimul hipolipidic sunt contraindicate următoarele alimente:
A. ridichile
B. fructele oleaginoase
C. spanacul
D. pepenele verde

32. Regimul hi posodat este indicat în:
A. diarei profuze
B. arsuri întinse
C. sarcină însoțită de edeme
D. boala Addison

33. Alimentația pe sondă este indicată în următoarea situație :
A. peritonită
B. vărsături incoercibile
C. ocluzie și subocluzie intestinală
D. accident vascular cerebral

34. Metabolismul bazal.
A. variază în funcție de forma și suprafața corporală
B. este energia necesară unui individ în stare de activitate fizică minimală
C. scade în caz de hipertiroidie
D. crește în caz de hipotiroidie

35. Bilanțul ingesta -excreta:
A. este raportul din tre lichide le ingerate și /sau administrate parenteral
și cele reprezentate de nevoile bazale și pierderile exclusiv fiziologice
B. este raportul dintre lichide le ingerate și /sau administrate parenteral
și cele reprezentate de nevoile bazale și pierderile pa tologice
C. este raportul dintre lichide le exclusiv i ngerate sub formă de lichide
și/sau administrate parenteral și cele reprezentate de nevoile bazale și
pierderile patologice
D. toate afirmațiile sunt false

202 Teste gril ă pentru laborator clinic
36. Deshidratarea izotonă este:
A. creșterea sectorului lichidian extracelular
B. exces concomitent de apa și Na
C. pierdere concomitentă de apă și Na
D. pierdere de apă și Na, dar pierderea de Na este mai accentuată

37. Deshidratarea severă se caracterizează prin:
A. tensiunea arterială în valori normale, puls tahicardi c
B. turgor net diminuat, tensiunea a rterială scăzută în ortostatism
C. sete moderată, scăderea cu până la 5% a greutății corporale
D. tensiunea arterială foart e scăzută, puls filiform, oligo anurie

38. Tenesmele reprezintă:
A. eliminarea frecventă a gazelor din intes tin
B. distensia abdominală datorită acumulării de gaze în intestin
C. senzație dureroasă de defecare, fără eliminare de materii fecale
D. masă dură de materii fecale acumulate în intestinul gros

39. Masa dură de materii fecale acumulate în intestinul gros, în rel ație cu
încetinirea tranzitului intestinal se numește :
A. ileus
B. fecalom
C. emeză
D. diaforeză

40. Diaforeza reprezintă:
A. procesul de eliminare a transpirației prin piele
B. acumularea de lichid seros în țesuturi
C. eliminarea urinii cu dificultate și durere
D. distensie abd ominală datorită acumulării de gaze în intestin

Tehnica îngrijirii bolnavului 203
41. Ischiuria reprezintă:
A. emisiuni urinare, involuntare și inconștiente
B. emisie de urină, involuntară și inconștientă, nocturnă
C. incapacitatea vezicii urinare de a -și evacua conținutul
D. eliminarea urinii cu d ificultate și durere

42. Expectorația bruscă și abundentă de puroi, serozitate sau sânge,
provenită dintr -o colecție purulentă (chist hidatic pulmonar sau extra –
pulmonar , abces mediastinal ) și revărsată într -o bronhie se numește:
A. vărsătură
B. vomică
C. hemoptiz ie
D. bronhoree

43. Febra recurentă:
A. valorile temperaturii de peste 370C, cu diferențe mai mici de 10C
între cea matinală și cea vesperală
B. perioade febrile de câteva zile ce alternează cu perioade subfebrile
C. febră ridicată și continuă cu durată de 5 -6 zile și o perioadă afebrilă
de aceeași durată
D. variațiile nu respectă nici o regulă

44. Febra ondulantă:
A. valorile temperaturii de peste 370C, cu diferențe mai mici de 10C
între cea matinală și cea vesperală
B. perioade febrile de câteva zile ce alternează cu perio ade subfebrile
C. febră ridicată și continuă cu durată de 5 -6 zile și o perioadă afebrilă
de aceeași durată
D. variațiile nu respectă nici o regulă

204 Teste gril ă pentru laborator clinic
45. Bruxismul este:
A. un vis dezagreabil, tulburător, care trezește brusc pacientul
B. emisiune involuntară, noctur nă de urină
C. obiceiul de a scrâșni din dinți
D. spaimă intensă apărută brusc în timpul somnului

46. Pavorul nocturn este:
A. un vis dezagreabil, tulburător, care trezește brusc pacientul
B. emisiune involuntară, nocturnă de urină
C. obiceiul de a scrâșni din dinți
D. spaimă intensă apărută brusc în timpul somnului

47. Următorul sfat nu este util pentru pacienții cu perturbări ale somnului:
A. asigurarea unei temperaturi scăzute în cameră
B. zgomotele, lumina pot să fie factori c are perturbă calitatea sau
cantitatea somnului
C. evitarea activității stresante înainte de perioada somnului
D. evitarea alimentelor stimulante după ora 17

48. Exagerarea instinctului sexual la bărbați se numește :
A. nimfomanie
B. satiriazis
C. frigiditate
D. impotență

49. Raporturile sexuale în fața unor monumente fun ebre se mai numesc și:
A. pigmalionismul
B. sodomie
C. narcisism
D. fetișism

Tehnica îngrijirii bolnavului 205
50. Leziunile purpurice:
A. pete cutanate de dimensiuni variabile, roșii sau violacee, datorate
trecerii sângelui capilar în piele
B. se realizează prin extravazarea hematiilor la nivelul unor pe reți
vasculari alterați
C. malformație congenitală a pielii, cu aspect de pată sau tumoare
D. pată cutanată netedă , nereliefată, determinată de anomalii în
pigmentarea pielii, bine delimitată, sub 1 centimetru

51. Îngroșarea patologică a stratului cornos al epi dermului se numește:
A. vitiligo
B. papula
C. keratoza
D. goma

52. Verucozitatea este:
A. prolif erare cutanată localizată, produs ă prin înmulțirea unui tip de celule
B. combinație între vegetație și cheratoză; proliferare acoperită de
un strat de cheratoză
C. hiperplazie teg umentară de consistență moale, c are realizează
excrescențe pe suprafața tegumentului
D. îngroșarea tegumentelor cu accentuarea șanțurilor papilare ce
realizează un aspect hașurat

53. Cheilita este:
A. afecțiune a pielii datorată unor germeni ajunși la nivelul g landelor
sebacee și pilosebacee
B. inflamația unui folicul pilosebaceu cu stafilococul auriu
C. inflamație a buzelor
D. gangrenă umedă, circumscrisă, dar profundă, localizată

206 Teste gril ă pentru laborator clinic
54. Prin ataxie locomotorie se înțelege:
A. coordonare defectuoasă a mișcărilor voluntare, manifestată în
timpul mersului
B. contracții musculare sacadate, instantanee, repetate, întrerupte
de perioade de relaxare
C. curbură cu convexitate anterioară a coloanei vertebrale
D. mișcări ușoare, involuntare, repetate, de obicei ritmice, a unei părți
a corpulu i

55. Piciorul varus este:
A. picior strâmb cu planta orientată către exterior, sprijinindu -se
pe marginea sa internă
B. picior strâmb cu planta orientată către interior, sprijinindu -se
pe marginea sa externă
C. poziție vicioasă permanentă în extensie forțată și c u sprijin pe
extremitatea anterioară
D. deformare a membrului inferior, determinat ă de devierea în afară a
gambei, cu proeminarea genunchiului înăuntru; sinonim cu gamba
arcuată în X

56. Poziția Trendelenburg este poziția:
A. cu capul în hiperextensie și membre le inferioare flectate din
articulații
B. de decubit dorsal (sau lateral) cu capul mai jos decât corpul cu
ridicarea extremității distale
C. de decubit dorsal, cu două perne sub cap, membrele inferioare
flectate cu un r ulou textil sub genunchi (sau pernă) și un sprijinitor
pentru tălpi
D. obținută din stând pe antebrațe și în genunchi (ușor depărtați),
aplecat înainte iar pieptul atingând planul orizontal

Tehnica îngrijirii bolnavului 207
57. Cel mai frecvent , locul de elecție pentru puncția venoasă este:
A. venele subclaviculare
B. venele maleolare int erne
C. vena cefalică
D. rețeaua venoasă dorsală a piciorului

58. Ordinea recoltării sângelui în flacoane este:
A. flacoane pentru hemocultură, flacoane fără aditivi, flacoane pentru
studiul coagulării, alte tuburi cu aditivi
B. flacoane fără aditivi, flacoane pentru studiul coagulării, alte tuburi cu
aditivi, flacoane pentru hemocultură
C. flacoane pentru studiul coagulării, alte tuburi cu aditivi, flacoane
pentru hemocultură, flacoane fără aditivi
D. flacoane pentru hemocultură, flacoane pentru studiul coagulării, alte
tuburi cu aditivi, flacoane fără aditivi

59. Pot fi accidente, incidente ale puncției venoase:
A. tromboză venoasă urmată de infarctizarea zonei supraiacente
B. lipotimia
C. crearea unei căi false c e comunică spre interior cu o cavitate naturală
D. embolia gazoasă și u leioasă

60. Pot fi accidente, incidente ale puncției pleurale:
A. lezarea ficatului sau a rinichilor
B. pneumoperitoneul
C. tulburări vagale (sincope)
D. edemul pulmonar cronic

61. Paracenteza este contraindicată în:
A. ascitele masive
B. sarcină extrauterină ruptă
C. abcese în cavitatea peritoneală
D. chisturi ovariene mari

208 Teste gril ă pentru laborator clinic
62. Respirația gura la gură este contraindicată:
A. în caz de trismus
B. când gura victimei e mai mică decât a salvatorului
C. în hemotorax
D. în caz de înec

63. Dezobstruarea căilor aeriene în timpul resuscitării unu i pacient necesită :
A. hiperflexia capului
B. hiperextensia capului
C. deplasarea posterioară a mandibulei
D. extragerea corpilor străini solizi, vizibili cu o pensă Hartman

64. Aprecierea eficacității manevrelor de resuscitare nu se face prin:
A. determinarea pulsului la arterele poplitee
B. determinarea tensiunii arteriale prin metode sângerânde
C. reluarea zgomotelor respiratorii fundamentale
D. apariția cianozei cu erupție cutanată maculo -papuloasă

65. Criteriile de abandonare a resuscitării sunt:
A. mioză peste 10 minute
B. comă superficială, cu respirație spontană
C. lipsa activității cardiace (EKG) peste 1 min
D. opacitatea corneei

66. Poziția de siguranță în care trebuie așezat un pacient este:
A. stând pe antebrațe și în genunchi (ușor depărtați), aplecat înainte
iar pieptul atingând planul orizontal
B. decubit ventral, capul decliv față de picioare, fața va privi într -o parte
C. decubit dorsal, cu flectarea coapselor pe bazin și a gambelor pe
coapse (care sunt în abducție), călcâiele sau gambele sprijinindu -se pe
pământ
D. opistotonus

Tehnica îngrijirii bolnavului 209
67. Primul gest în caz de electrocutare este:
A. eliberarea căilor aeriene
B. resuscitare cardio -respiratorie
C. pansament protector la nivelul plăgii
D. înlăturarea contactului cu sursa de curent

68. Rotacismul reprezintă:
A. imposibilitatea pronunțării literei “r”
B. imposibili tatea pronunțării literei “s ”
C. vorbire repetată, sacadată
D. inserția unui cuvânt sau a mai multora, periodic, într -un discurs
normal

69. Repartizarea pacienților în saloane nu se face în funcție de:
A. preferințele pacientului
B. stadiul bolii
C. gravitatea bolii
D. sexul pacientului

70. Manevra Heimlich
A. manevră de resuscitare cardiacă electrică
B. manevră prin care se urmărește reluarea funcției excretorii
C. manevră prin care se urmărește reluarea funcției cardiace
D. manevră prin care se urmărește mobilizarea corpilor străini prin
creșterea presiunii intraabdominale

210 Teste gril ă pentru laborator clinic
16.2 Bibliografie
 Miclăuș R., Rogozea L. – Managementul mobilizării pacientului,
Editura Universității Transilvania, 2007.
 Rogozea L – Teste pentru asistenți medicali, Editura Romprint, 2003.
 Rogozea L. și colab. – Îngrijirea pacienților, vol. I, Editura Romprint,
2004.
 Rogozea L. și colab. – Tehnici și manopere pentru asistenții medicali,
Editura Romprint, 2005.
 Rogozea L. și colab. – Tehnica îngrijirii omului sănătos și bolnav,
Editura Romprint, 2002.
 Rogo zea L., Beldean L. – Teste de nursing, Editura Universității Lucian
Blaga, Sibiu, 2000.

Tehnica îngrijirii bolnavului 211
16.3 Răspunsuri
1 B 2 D 3 D 4 B 5 C
6 C 7 B 8 B 9 A 10 D
11 C 12 B 13 C 14 A 15 C
16 B 17 C 18 A 19 C 20 A
21 B 22 C 23 A 24 B 25 D
26 C 27 B 28 C 29 D 30 C
31 B 32 C 33 D 34 A 35 B
36 C 37 D 38 C 39 B 40 A
41 C 42 B 43 C 44 B 45 C
46 D 47 A 48 B 49 A 50 B
51 C 52 B 53 C 54 A 55 B
56 B 57 C 58 A 59 B 60 C

212 Teste gril ă pentru laborator clinic
61 D 62 A 63 B 64 C 65 D
66 B 67 D 68 A 69 A 70 D

Medicin ă internă 213
17 Medicină internă
Autor: Gavri ș Claudia
17.1 Teste grilă
1. Explora rea inițială a pacientului hipertensiv se bazează pe următoarele
investigații:
A. ecografie cardiacă
B. ecografie abdominală
C. catecolamine urinare
D. profil lipidic

2. Dozarea indispensabilă pentru diagnosticul HTA prin hiperaldosteronism
primar este:
A. K seric scă zut (valori sub 3,5 mEq/l)
B. Na seric crescut
C. Na seric scă zut
D. K seric crescut (valori peste 3,5 mEq/l)

3. Pentru evaluarea riscului cardiovascular la pacientul hipertensiv nu
este necesară determinarea:
A. glicemiei
B. filmului lipidic
C. ionogramei serice
D. creatinine i serice

4. Electrocardiograma, o explorare obligatorie la pacientul hipertensiv:
A. poate fi normală
B. nu poate evidenția hipertrofie ventriculară stângă
C. nu poate evidenția modificări ischemice
D. nu poate evidenția tulburări de ritm

214 Teste gril ă pentru laborator clinic
5. Explorările paraclinice complementare sunt limitate la hipertensivii la care
istoricul, examinarea fizică sau datele comune de laborator sugerează o
HTA secundară :
A. HTA la tineri (sub 35 -40 ani) sau la adolescenți
B. HTA cu răspuns bun la tratamentul corect
C. HTA de gradul III
D. Hiperte nsiunea la vârstnici

6. HTA de halat alb presupune MATA normală cu valoare în cabinet > de:
A. 135/85
B. 140/90
C. 145/90
D. 140/95

7. Electrocardiografia de repaus la un pacient cu angina pectorală stabilă:
A. este normală la aproximativ 2/3 din pacienți în afara acce sului
dureros
B. este anormală la 2/3 din bolnavi
C. nu evidențiază negativarea undelor T
D. nu evidențiază subdenivelarea segmentului ST orizontală sau
descendentă

8. În timpul efectuării probei de efort și în umătoarele 10 minute după
aceasta nu se urmăresc:
A. modificările ECG
B. eventuala apariție a durerii toracice
C. frecvența respiratorie
D. modifi cările tensiunii arteriale

9. „Standardul de aur“ în evaluarea completă a pacienților coronarieni este:
A. coronarografia
B. scintigrafia de perfuzie miocardică
C. angio -CT
D. testul de efort

Medicin ă internă 215
10. Markerii biochimici de necroză miocardică sunt importanți pentru
diferențierea dintre:
A. angina stabilă și angina instabilă
B. angina instabilă și infarctul miocardic acut fără supradenivelare
de segment ST
C. angina instabilă și infarctul miocardi c acut cu supradenivelare
de segment ST
D. angina stabilă și infarctul miocardic acut fără supradenivelare
de segment ST

11. Pentru diagnosticul pozitiv de infarct cel mai sensibil marker de
citoliză miocardică este:
A. troponina cardiacă (I sau T)
B. creatinkinaz a MB (CK -MB)
C. creatinfosfokinaza totală (CK)
D. lactat dehidrogenaza (LDH)

12. Diagnosticul virusologic complet în hepatita cronică virală B inseamnă
evaluarea markerilor de infecțiozitate reprezentaț i de:
A. Ag HBs
B. Ac anti -HBs
C. ADN -VHB
D. IgM anti -HBc

13. Diagnos ticul virusologic în hepatita de tip C este confirmat prin:
A. teste tip ELISA de generația a II -a
B. teste tip ELISA de generația a III -a
C. teste speciale (ARN -VHC se identifică prin polymerase chain
reaction)
D. teste tip RIA

14. La un pacient cu ciroză hepati că EDS permite diagnosticul deoarece:
A. evidențiază varicele esofagiene și gastrita portal -hipertensivă
B. evaluează cantitatea lichidului de ascită
C. evaluează dimensiunile venei porte
D. ghidează puncția hepatică

216 Teste gril ă pentru laborator clinic
15. Prezenț a anticorpilor anti -HBs reprezintă :
A. imunizare prin infecț ie / vaccinare
B. marker de infecție anterioară
C. marker de infecți ozitate
D. marker de replicare

16. Diagnosticul paraclini c al cirozei hepatice este susținut de următoarele
modificări biologice, cu excepția :
A. hipoalbuminemie
B. hipergamaglobu linemie
C. valoarea crescută a GOT, GPT
D. trombocitoza

17. Î n he patitele cronice virale se pot înregistra scă deri ale parametrilor
biologici:
A. GOT, GPT
B. bilirubina
C. albumine serice
D. gama globuline serice

18. Pentru diagnosticul reumatismului articular acut (RAA) sunt necesare
următoarele investigații parac linice, cu excepția :
A. culturi bacteriene din exudatul faringian și detecția anticorpilor
antistreptococici
B. teste de laborator pentru evid ențierea prezenței și a evoluției
inflamației reumatismale
C. ecografia card iacă pentru diagnosticul carditei
D. ecografia abdominală pentru evidențierea glomerulonefritei

19. În endocardita infecți oasă, examenele de laborator nu evidențiază:
A. anemie și leucocitoză
B. prezența anticorpilor antinucleari
C. VSH, fibrinogen, proteina C rea ctivă mult crescute
D. creșteri ale factorului reumatoid, crioglobulinelor și
complexelor imune circulante

Medicin ă internă 217
20. Hemoculturile sunt esențiale pentru diagnosticul și pentru tratamentul
endocarditei infecțioase și:
A. se recoltează înaintea începerii tratamentu lui antibiotic
B. se face o recoltare în primele 24 ore în suspiciunea de endocardită
infecțioasă subacută
C. se face o recoltare în primele 2 -3 ore în suspiciunea de endocardită
infecțioasă acută
D. perioada de incubare nu va fi prelungită 4 -6 săptămâni când
sunt suspectate infecții cu microorganisme atipice.

21. Există aspecte echocardiografice care sunt considerate criterii
majore în diagnosticul endocarditei infecțioase, cu excepția:
A. prezența unei mase echodense mobile atașate de endoteliul
valvular, de endo card sau de un material protetic intracardiac
B. anevrismul de ventricul stâng
C. prezența unor abcese sau fistule perivalvulare
D. dehiscența nouă a unei proteze valvulare, în special precoce
după implantare

22. Proteinuria este o metodă de identificare precoce a bolii cronice renale
dacă:
A. este persistentă peste 3 luni
B. are valori mai mari de 30 mg/zi
C. are valori mai mari de 50 mg/zi
D. este determinată prin tehnici calitative

23. Recomandările ghidurilor de practică clinică referitoare la albuminurie
în evaluarea b olii cronice renale arată că :
A. este necesară colectarea urinii din 24 de ore
B. un eșantion emis spontan, de preferat dimineața la trezire este
suficient pentru determina re
C. „benzile -test” pentru screening -ul populației la risc sunt inutile
D. determinarea unei s ingure valori mai mari de 30 mg/zi a
albuminuriei semnifică disfuncție renală

218 Teste gril ă pentru laborator clinic
24. Albuminuria este mai sensibilă pentru interesarea secundară renal ă
din următoarele afecțiuni , cu excepția:
A. diabet zaharat
B. hipertensiune arterială
C. glomerulonefrite
D. nefro patii tubulo -interstițiale

25. Alți markeri de disfuncție renală, sugestivi câteodată pentru tipul de
boală, găsiți prin analiza sedimentului urina r, sunt următorii, cu excepția :
A. hematuria
B. leucocituria
C. creatinina urinară
D. cilindruria

26. În cazul g lomer ulonefritelor, hematuria nu este :
A. persistentă
B. cu hematii palide și dismorfe
C. asociată cu cilindri hematici sau granuloși
D. intermitentă, cu hematii bine colorate, izomorfe

27. Hematuria intermitentă, cu hematii bine colorate, izomorfe nu poate
sugera pro veniența din:
A. rinichi (boală renală chistică, neoplasm)
B. glomeruli
C. din tractul urinar (litiază, infecții, tumoră de vezică urinară)
D. din tractul genital

28. Leucocituria nu are semnificația unei boli cronice renale dacă:
A. este însoțită de cilindrii leucoci tari
B. este însoțită de proteinurie
C. este însoțită de eozinofilurie
D. este solitară, chiar persistentă

Medicin ă internă 219
17.2 Bibliografie
 Nedeloiu T., Bisoc A., Voicu V. – Curs de Medicină internă pentru
asistenți medicali – partea a I -a, Editura Universităț ii Transilvania ,
Brașov, 2007 .
 Nedeloiu T., Bisoc A., Gavriș C., Ifteni G. – Curs de Medicină internă
pentru asistenți medicali – partea a II -a, Editura Universită ții
Transilvania, Brașov, 2007 .

220 Teste gril ă pentru laborator clinic
17.3 Răspunsuri
1 D 2 A 3 C 4 A 5 A
6 B 7 B 8 C 9 A 10 B
11 A 12 C 13 C 14 A 15 A
16 D 17 C 18 D 19 B 20 A
21 B 22 A 23 B 24 D 25 C
26 D 27 B 28 D

Lista de abrevieri 221

LISTA DE ABREVIERI
Ac = anticorp
ADN = acid dezoxiribonucleic
Ag = antigen
ARN = acid ribonucleic
ARSI = anemia refractară cu sideroblaști inelari
ATP = adenozintrifosfat
CIEF – contraimunelectroforeza
CK = creatinkinaza
CK-MB = creatinkinaza miocardică
CMHE = concentrație medie de hemoglobină eritrocitară
CPK = creatinfo sfokinaza
CTFF = capacitatea totală de fixare a fierului
EDTA = acid etilendiamintetraacetic
ELISA = enzyme -linked immunosorbent assay /tehnici imunoenzimatice
ECG = electrocardiograma
EDS = endoscopie digestivă superioară
FAB = French -American -British
FAL = fosfataza alcalină leucocitară
GGT = Gama Glutamil Transferaza
GOT/TGO = Glutamat Oxaloacetat Transaminaza
GPT/TGP = Glutamat Piruvat Transaminaza
HCl = acid clorhidric
HDL = high -density lipoprotein
HEM = hemoglobina eritrocitară medie
HIV = human im munodeficiency virus
HTA = hipertensiune arterială
IDE = indice de distribuție eritrocitară
IgA = imunoglobuline A

222 Teste gril ă pentru laborator clinic
IgG = imunoglobuline G
IgM = imunoglobuline M
K = kal iu/potasiu
kDa = kilodaltoni
LAL = leucemie acută limfoblastică
LCR = lichid cefalorahid ian
LD/LDH = lactatdehidrogenaza
LDL = low-density lipoprotein
LLC = leucemie limfatică cronică
LOD = limita de detecție
LSD = lysergic acid diethylamide
MATA = monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale
MDA = metilendioxi -amfetamina
Na = natriu
NaOH = hidroxid de sodiuEDTA = etilendiamintetraacetic acid
PEL = protoporfirina eritrocitară liberă
PCR = Polymerase Chain Reaction
RAA = reumatism articular acut
RIA = radioimmunoassay /radioimunodetecții
RDW = red blood cell distribution
SNC = sistem nervos central
UV-VIS = ultraviolet visibil
VEM = volumul eritrocitar mediu
VHB = virusul hepatitic B
VHC = virusul hepatitic C
VSH = viteza de sedimentare a hematiilor