Cartea Electronică, Cartea Zilelor Noastre

Cartea electronică, cartea zilelor noastre

Prof. Măciucă Adriana Școlar “Nicolae Iorga” Focșani, jud. Vrancea

Cu 500 de ani în urmă, Johannes Gutenberg inventa tiparul, deschizând calea spre societatea modernă, cu toate realizările ei științifice și democratice. Timp de o jumătate de mileniu, numărul cărților publicate a crescut constant, de la prima Biblie până la milioane de cărți din genuri diferite apărute zilnic. În secolul al XIX-lea, cartea era una dintre principalele (și puținele) forme de distracție și informare pe care un individ le putea avea. De atunci situația s-a schimbat. De la apariția radioului, televiziunii și apoi a calculatoarelor personale și a internetului, numărul cititorilor de cărti în format clasic (tipărit) a început să scadă.

Istoria tiparului este plină de “pete albe”. Sunt multe semne de întrebare în ceea ce privește evolutia tiparului, a tehnologiilor folosite. Documentele aflate la îndemână sunt foarte puține și de multe ori lacunare și neconcludente. Cercetări mult ulterioare consacrării lui Gutenberg ca prim tipăritor de cărți, au dovedit că în Coreea anului 1377, a fost tipărită o carte pe suport de hârtie, intitulată Jikji, informeaza Factroom. Cartea este atribuită călugărului budist Seon Baegun, iar tipărirea executată în templul Heungdeok, s-a efectuat folosind litere mobile metalice, procedeu utilizat ulterior și de Gutenberg.  Nu se știe dacă Gutenberg a cunoscut vechea practică tipografică din Coreea sau a reinventat-o cu mijloace proprii, ceea ce ar fi posibil, întrucât principiul nu diferă, doar procedeul era complet diferit.  Și la nivel european atribuirea tiparului lui Gutenberg este discutabilă. Olandezii afirmă că primul tipograf ar fi fost Laurens Janszoon Coster din Haarlem (1405-1484), de profesie paraclisier. Johann Schoffer, care lucrase împreună cu Gutenberg pretindea, într-o carte tipărită de el la 1503, că bunicul și tatăl său ar fi inventat tiparul cu litere mobile. Jhann Scott din Strasbourg, nepotul altui vestit meșter tipograf, Johannes Mentelin, pretinde și el, într-o cronică rimată, că bunicul său ar fi inventat tipografia. Italienii, la rândul lor, cred că Pamfilo Castaldi, medic și poet (n.1398), ar fi înființat la Milano prima tipografie din Europa.  Un exemplu foarte serios, probat cu documente, este acela al lui Prokop Waldvogel. Acesta s-ar fi îndeletnicit cu imprimeria pe pânză și cu “arta scrierii artificiale”.

Nu cunoaștem cu exactitate începuturile tipografice de pe continentul nostru. Ce să mai spunem despre viața și activitatea lui Gutenberg! Controversat și atât de disputat, Gutenberg reprezintă o nouă eră care a însemnat pentru  omenire o șansă uriașă. Rămânem recunoscători marilor descoperiri din perioada Chinei antice, o civilizație care ne-a dat hârtia, busola, pulberea explozivă și tiparul, dar și genialulului Gutenberg care devine un deschizător de drumuri, calfele acestuia, destul de numeroase, emigrând în lumea întreagă și  răspândind arta tiparului.

Să ne întoarcem în zilele noastre din călătoria imaginară în timpurile istorice ale cărții. De când cu explozia de device-uri inteligente apare întrebarea “oare cărțile tipărite vor putea face față concurenței digitale?”

Cărțile electronice sunt pur și simplu cărți, doar că “arată” altfel decât am fost noi obișnuiți. Un film este tot film, fie că îl vizionăm pe marele ecran, de pe o casetă video, de pe un DVD sau la televizor. La fel și cărțile electronice sunt înșiruiri logice de cuvinte care ne transmit informații sau cunoștințe, fie că le citim pe hârtie, pe ecranul calculatorului sau pe un dispozitiv special de lectură – eReader. Cartea este redefinită din perspectiva disocierii între conținut și suportul material al acesteia. Cartea nu înseamnă foaia de hârtie pe care a fost publicată, ci conținutul, informatia; pentru că cititorul știe că ceea ce dă identitate cărții este experiența intimă a lecturii, universul pe care i-l deschide acest izvor de cunostințe, și nu aspectul ei, obiectul fizic. Același conținut poate fi publicat atât pe hârtie, cât și în format electronic.  Evoluția mediului electronic, apariția calculatoarelor au adus cărții o altă înfățișare – cartea electronică.

Există multe avantaje în a folosi dispozitivele electronice: ele pot înmagazina mult mai multe cărți (putem considera ca avantaj major impactul ecologic pe care îl are cartea electronică), nu se deteriorează în timp, sunt mai ieftine, se poate cumpăra foarte ușor și rapid orice titlu vechi sau nou, se pot căuta cuvinte în dicționar sau titluri în bazele de date, se pot folosi informațiile din anumite lucrări pentru orice alte materiale în format electronic… și lista ar putea continua.

Azi multi citesc doar cărțile obligatorii la liceu și la facultate, iar în rest se rezumă la câteva reviste și eventual la câte un best-seller de valoare discutabilă. Noile tehnologii aduc însă și noi oportunități. Internetul a revoluționat modul de distribuire a informației, democratizând masiv accesul la lucrări care pe vremuri erau foarte greu de obținut. Există milioane de cărți disponibile pe internet, în diferite formate, ușor de accesat și multe dintre ele gratuite. Cărtile electronice (e-books) devin tot mai populare. Dacă la început erau simple documente în format text, incomod de citit pe ecranul calculatorului, acum sunt disponibile în formate Word, Adobe PDF, pagini HTML, ușor de urmărit pe laptop sau palmtop. În plus, în ultimii ani a apărut tehnologia e-ink (cerneală electronică), prin care pot fi afișate pe un ecran special texte în mai multe nuanțe de gri, care arată foarte asemănător cu paginile clasice din hârtie și nu obosesc ochiul.

Evident că odată cu apariția cărții electronice au apărut și bibliotecile virtuale, librăriile și anticariatele online promovând pe lângă cartea scrisă și cartea electronică. Dintre colecțiile de carte electronică cea mai reprezentativă consider că este Proiectul Guttenberg (http://www.gutenberg.org/). Cu destulă timiditate și-a făcut loc în spațiul virtual si cartea electronică românească. Câteva dintre cele mai cunoscute adrese la care se pot găsi cărți electronice în limba română sunt următoarele: http://biblior.net/, http://www.romanianvoice.com, http://editura.liternet.ro/catalog.php?cat=toate , http://www.polirom.ro/biblioteca-online/, http://lectura.bibliotecadigitala.ro/ .

În anul 2005, in forumul de discuții al portalului edu.ro a fost lansat sondajul de opinie “Citiți cărți electronice?”. Rezultatul sondajului de opinie “Citiți cărți electronice?” este următorul:

Conform acestor rezultate, este evident că fenomenul cărților electronice ia amploare, dar cartea tipărită nu va dispărea în curând. Discuția rămâne deschisă. Sondajul de opinie a fost lansat în 2005. Aproape toate sugestiile, dorințele și visele adepților “ebook”-urilor au devenit realitate.

Au apărut recent și cărți audio (audio books), numite în România și cărți vorbite sau cărți sonore; nu este vorba de dramatizări ale unor lucrări (sub forma clasicului “teatru radiofonic”) ci de cărți citite de cineva – ideal chiar de autor, pentru cei contemporani, pentru a păstra o cât mai bună intonație. Această formă a cărții este una utilă, deoarece astfel cărțile pot fi ascultate oriunde cu un mp3 player sau un smart phone, astfel ca se pot umple diverse momente plictisitoare (cand stai la coada, mergi cu autobuzul, alergi sau faci fitness, calatoresti cu trenul, astepti pe cineva etc). Popularitatea lor este in crestere dar e inca departe de cea a textelor clasice si probabil nu o va atinge niciodata.

Este îmbucurător faptul că tot mai mulți autori români aleg să-și lanseze cărțile public într-un stil modern, cu lecturi a unor pasaje, cu site-uri de prezentare, cu lansarea ediției audio pe CD. L-aș da ca exemplu pe Neagu Djuvara care la varsta lui venerabilă și-a lansat cartea “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” inclusiv în format audio, citită chiar de el însuși! Adaptarea la tehnologia modernă nu are deci o limita de vârstă, iar un intelectual cu adevărat inteligent știe să se folosească de realizările tehnice noi pentru a ajunge la public.

Cartea electronică este văzută de foarte multă lume ca o amenințare a cărții în format tradițional, a bibliotecii chiar și foarte greu se ajunge la înțelegerea că este vorba doar de un alt format adecvat timpului, care va exista în paralel cu formatele anterioare și poate cele care vor veni după. Nu cred că vor dispărea cărțile, după cum preconizează unii entuziasti ai tehnologiei și nici nu cred că aceste gadgeturi electonice sunt doar o modă trecătoare, după cum susțin unii mai conservatori. Aceste forme ale cărții vor coexista, iar pe măsură ce aparatele electronice vor deveni tot mai populare și mai ieftine, cărtile clasice se vor scumpi, devenind accesibile din nou doar celor mai bogați și colecționarilor, ca în urmă cu două secole.

Așadar, avea dreptate Umberto Eco: “Nu sperați că veți scăpa de cărți!”  Sunt doar la un click distanță de noi. Cartea electronică nu reprezintă viitorul cărții, ci este deja, prezentul.

Bibliografie/webografie:

http://www.humanitas.ro/files/media/nu-sperati-ca-veti-scapa.pdf

http://www.cerceteaza.com/curiozitati-obiecte/curiozitati-diverse-istoria-tiparului/

Iluminații și tipar la două culori: Gutenberg a încercat

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2012/01/gutenberg-a-inventat-tiparul-cu-78-de-ani-mai-tarziu-decat-coreenii/

http://bjarges.ro/download/2004%20tiparul.pdf

http://www.mihaibaboi.com/carte-tiparita-sau-e-book-mai-este-de-actualitate-print-ul/

http://book.pressbooks.com/table-of-contents

De la carte scrisa la carte electronica si carte audio