Carol Quintul si Reforma [604494]

Carol Quintul si Reforma
Nasterea lui carol quintul , inscaunarea, ce coincide cu cele 95 de indulgente.
Indulgentele sunt impuse de papa Leon X. Istoria lui carol quintul. Istoria lui papa Leon.
Istoria indulgentelor. Tarile de jos devin cele mai bune din punct de vedere comercial pentru
imperiul germanic. Istoria lui Luther. Disensiunile papei cu Luther. Declinul si moartea lui
Carol quintul.
In anul 1500, la Gand se n ăștea Carol al V-lea, cunoscut mai târziu ca "Carol Quintul", fiul
lui Filip cel Frumos de Burgundia , rege al Franței și al Ioanei de Castilia (cunoscută ca și Ioana
Nebuna) regină de Castilia și a Aragonului . Educația primită cu înclinație spre umanismul creștin
din fragedă pruncie a lui Adrian Florensz (care mai tarziu devine papă în anul 1522, precedesor al
papei Leon X) își lasă amprenta asupra lui Carol al V-lea. Deja la varsta de 6 ani ,datorită decesului
tatălui său, devine duce de Burgundia sub stricta supraveghere a bunicului sau, împăratul
Maximilian I si sub regenta matușii sale, Margareta de Habsburg acest statut rămâne neschimbat
până la vârsta majoratului, în anul 1515, declarat de Statele Generale din Burgundia. Un an mai
târziu moare bunicul său (tatăl Ioanei nebuna) Ferdinand de Aragon iar lui Carol Quintul îi revine
Aragonul, Neapole și Sicilia . Devine chiar și guvernator general al Castiliei în numele mamei
sale dar nu fără conflicte. În anul 1519, după moartea celuilalt bunic, Maximilian I, moștenește
împreuna cu fratele său, Ferdinand domeniile austriece ale casei de Habsburg , propunându-se
împărat al al imperiului Romano-German, acesta fiind și scopul (refacerea Sfântului imperiu prin
unirea elementelor de bază, Germania și Italia). La 28 iunie 1519, Carol devine împărat în imperiul
unde „soarele nu asfințea niciodată!”1 după ce cumpără voturile marilor bancheri Fugger și a
celorlalți electori, în detrimentul regelui Angliei (Henric al VIII-lea), regele Franței, Francisc I (care
era susținut la rândul lui de electorii italieni) și electorul Saxoniei (Frederic cel Intelept). Fernand
Braudel spune despre alegerea electorilor: „Electorii din Frankfurt, în 1519 nu puteau deloc să se
decidă în favoarea unei candidat: [anonimizat], Germania n-ar fi
putut suporta povara unei asemenea candidat: [anonimizat]: ea ar fi avut de luptat concomitent împotriva celor
doi candidați, Francisc I și Carol; a ales votându-l pe Carol, cel mai mic rău și nu doar, orice s-ar fi
spus, pe acela care, stăpânind Viena, îi păzea granița orientală amenințată”. Toate titlurile lui Carol
Quintul coroborate cu coroana imperială faceau ca Quintul sa fie cel mai mare suveran al Europei în
prima jumătate a secolului XV . Atât prin educația primită cât și prin sfaturile consilierilor
(cancelarul Mercurino Arborio de Gattinara) sau apropiaților săi (printre care se află papa Leon X și
papa Adrian al VI-lea dupa anul 1522) Carol a urmarit să readucă universalismul imperiului roman
prin realizarea unei republici creștine, o Europa cu mai multe state care recunoșteau împăratul ca
1http://www.revistamagazin.ro/content/view/3659/8/

unic conducător politic și moral al creștinătății împotriva Islamului.
În acele vremuri tulburi ale inceputului de secol XV , biserica devine tot mai lacomă. În anul
1513, după moartea papei Iuliu al II-lea, este ales papă Leon al X-lea (reprezentrantul familiei de
Medici), un mare susținător al artelor, dar problemele spirituale nu prezentau prea mare interes.
Odată, se spune chiar că a afirmat: „Ce afacere profitabilă este pentru noi această fabulă a lui
Hristos!”2 Papa Leon al X-lea vede biserica ca mijlocul ideal de finanțare a proiectelor sale.
Datorită războaielor duse de predecesorii săi, trezoreria papală era goală iar Leon trebuia să o
reumple rapid pentru a-și putea îndeplini obiectivele. Cea mai mare sursă de venit care aduce și
începutul Reformei era introducerea indulgențelor, o reducere a perioadei petrecută în purgatoriu
contra unei sume de bani plătite de către credincioși.
În Germania, Albert de Brandenburg, care își dorea funcția de arhiepiscop de Mainz
deoarece această funcție l-ar fi propulsat ca conducător eclesial al tuturor statelor germane. Taxa
pentru aceasta funcție (zece mii de ducați) era foarte mare, el având datorii și papalității prin cele
două episcopii din subordine (împotriva regulilor bisericii). S-a împrumutat la compania germană
Fugger pentru a acoperi toate datoriile.
2Fragmente din volumul Cetate tare este Dumnezeul nostru. Povestea vieții lui Martin Luther ,
Jim Cromarty, Editura Făclia, Oradea, 2002.