Carol Davila,, București [306123]

Universitatea de Medicină și Farmacie

“Carol Davila,, București

Facultatea de Medicină

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Dr. Andrei Nanu

Absolvent: [anonimizat]-Florea Ilinca Andra Ioana 2017

Universitatea de Medicină și Farmacie

“Carol Davila,, București

Facultatea de Medicină

LUCRARE DE LICENȚĂ

Raspunderea disciplinara a medicului dentist in Romania

Coordonator științific

Dr. Andrei Nanu

Absolvent: [anonimizat]-Florea Ilinca Andra Ioana

2017

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 Raspunderea juridica a medicului dentist

CAPITOLUL 2 Raspunderea disciplinara a [anonimizat], aspecte procedurale

CAPITOLUL 3 Exemple ale modalitatilor de solutionare a [anonimizat] 1 Codul Deontologic al Medicilor Dentisti

ANEXA 2 Regulamentul de organizare și desfășurare a [anonimizat], civil și disciplinar. 
[anonimizat], [anonimizat] – Codul Civil și Codul Penal.  Raspunderea in medicina a aparut odata cu aceasta profesie(cca. 2000 ani i.e.n). Printre primele exemple de raspundere civila si penala ale medicului se numara si cele din codul lui Hamurabi 1725( i.e.n). Calitatile, [anonimizat], Vedele ( India), ele vorbind despre pregatirea profesionala a medicului si puritatea sa morala. [anonimizat] a existat un cod medical bine pus la punct. Grecii antici aveau doua puncte de vedere total diferite: unii sustineau ca medicina este cu precadere profilactica ceea ce ii acorda medicului imunitate profesionala (Platon) si a [anonimizat] (Aristotel).

[anonimizat]: [anonimizat], contine principiile de etica medicala si regulile moralitatii profesionale si impune medicului responsabilitatea ca institutie juridica si profesionala. "[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]:

Să respect pe cel care m-a [anonimizat]-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i [anonimizat] o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.

[anonimizat], și nimănui altuia.

[anonimizat] a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.

Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.

Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.

Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.

În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.

Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.

Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul."

In anul 1874 au fost introduse in legislatia romaneasca primele aspecte ce tin de activitatea medicala. In legea sanitară nr. 131/1874 (M.Of., 1874, nr. 131, 16 iunie, p. 835–837) este prevăzută crearea unui Consiliu Medical Superior consultativ, autoritatea medicală

superioară in stat, pe langă Ministerul de Interne. Acest consiliu era format din „nouă

membri, doctori in medicină”, proveniti, pe cat posibil, din diverse arii ale medicinii. Ei

erau numiti membri in consiliu de către Domnitor. Acestia aveau indatorirea de a se pronunta asupra greselilor comise in “exercitiul artei medicale si farmaceutice”.

In legile din 1885 (M.Of., 1885, nr. 2, 3 aprilie, p. 34–40) si din 1893 (lege pentru

modificarea legii sanitare – M.Of., 1893, nr. 62, 18 iunie, p. 1785–1798) se stipulează

existentaConsiliul Sanitar Superior, afiliat Ministerului de Interne. Consiliul Sanitar

Superior reprezenta autoritatea sanitară in stat, fiind format din 11 membri, numiti de

Rege la recomandarea ministrului de interne, dintre medicii cei mai renumiti „prin stiinta

si experienta lor”. Intre cei 11 membri erau: un medic veterinar, un farmacist, iar restul

doctori in medicină, proveniti din „diversele specialităti ale artei medicale”.

In legea sanitară 211/1910 (MO, 1910, nr. 211, 20 decembrie 1910, p. 8505–

8538) se prevede crearea Consiliului de Disciplină, pe langă Directiunea Generală

Sanitară. Rolul Consiliului era de a judeca “chestiunile de disciplină sau de abateri de la

datoriile lor ale functionarilor dependenti de directiune”.Consiliul de Disciplina avea in componenta cinci membri: un membru al Curtii de Apel Bucuresti, un membru din consiliul administrativ permanent-acestia erau alesi prin tragere la sorti si medici, delegate ai Consiliului Sanitare Superior, alesi prin vot secret cu majoritate absoluta.

Prin legea 236/1930, denumită legea sanitară si de ocrotire (M.Of. nr. 154 din 14

iulie 1930), a fost creat Colegiul Medicilor, cu scopul „de a controla practica medicală si

de a veghea la păstrarea prestigiului corpului medical”, format „din medicii care au

dreptul de liberă practică a profesiunii lor in tară”.Prin aceasta cei care au fost judecati pentru “fapte infamante, fie ca autor, fie in calitate de complici” sunt nedemni de a practica medicina.

Legea permitea Colegiului Medicilor să urmărească, prin intermediul Parchetului,

pe cei care practicau ilegal medicina, cei care preparau si vindeau medicamente “fără a

avea ordonante medicale” si pe cei care utilizau mijloace incompatibile cu demnitatea

profesiei de medic, cu scopul de a atrage clientelă.

Abaterile profesionale ale medicilor erau judecate, conform legii, de către

“comisiunea de disciplină” a sectiunii judetene din care făcea parte medicul. “Comisiunea

de disciplină” putea fi sesizată in urmatoarele cazuri: sesizare dinpartea presedintelui sectiunii, sesizare din oficiu sau reclamatie primită de către sectiuneajudeteană. Instrumentarea cazului intra in atributia unui membru al consiliului, delegat decătre presedinte, care cerceta cazul si asculta pe medicul invinuit, care era citat prinscrisoare recomandată.Dependent de rezultatul acestei cercetări, cazul era sau nu inaintat lacomisiunea de disciplină, ale cărei sedinte erau publice. Medicul invinuit putea fi asistatin cursul prezentării la comisiune de un coleg sau un avocat. Deciziile comisiunii dedisciplină trebuiau redactate la maxim 10 zile de la pronuntare si motivate, termenul deapel fiind de 15 zile din momentul comunicării.

Sanctiunile ce puteau fi aplicate de comisiunea de disciplină erau: avertisment,avertisment cu ridicarea dreptului de a fi ales in consiliu pentru un timp de 1- 3 ani, interdictia temporară a practicii medicale si radierea de pe tabloul colegiului.

Legea 189/1943 pentru organizarea sanitară a statului (M.Of. partea I, Nr. 71) prevedea că faptele personalului tehnic superior (din care făceu parte si medicii) care puteau atrage măsuri disciplinare erau: „neglijenta in serviciu, neexecutarea de ordine privitoare la atributiile de serviciu, abateri de la legi si regulamente, abateri de la indatoririle profesionale de serviciu, purtarea nedemnă sau compromitătoare pentrucorpul profesional, incapacitatea vădită in indeplinirea serviciului si delictele de dreptcomun”.Pentru asemenea fapte se puteau aplica următoarele pedepse: admonestarea verbală sau scrisă, pierderea salariului pană la 30 de zile, suspendarea cu pierderea salariului pană la maximum un an, transferarea disciplinară, punerea in disponibilitate si destituirea. [1]

CAPITOLUL 1

RASPUNDEREA JURIDICA A MEDICULUI DENTIST

De multe ori medicul nu știe că există norme care reglementează unele din cele mai importante gesturi ale sale, dar și unele din cele mai puțin semnificative, că există instituții abilitate a cerceta și judeca tocmai acele comportamente care i se par prin frecvență și rutină nesemnificative- precum modul de completare a unei foi de observație- ori că există texte legale care sancționează cu închisoarea omisiunea intenționatăde a menționa în foaia de observație un medicament pe care l-a administrat pacientului, sau chiar că acest comportament constituie o abatere disciplinară.

Este greu de acceptat și de înțeles și faptul că în exercitarea profesiei medicul se poate afla în situația de a se apăra în fața unui atac îndreptat contra sa sau colegilor săi tocmai de cei pe care încearcă să îi vindece și că trebuie să reacționeze și în aceste situații în limitele legii pe care de multe ori nu o cunoaște pentru că nu este instruit în acest domeniu.

Până la un punct această atitudine este firească: medicul este un specialist al unui domeniu de cunoaștere căruia trebuie să-i facă față permanent în primul rând din perspectiva perfecționării pregătirii profesionale. Este greu în aceste condiții să fie instruit în domeniul juridic, îi este aproape imposibil să deceleze subtilitățile unei încadrări juridice. [2]

Medicul dentist are patru tipuri de raspundere juridica. Acesta raspunde pentru intreaga sa activitate si da socoteala pentru faptele sale. Tipurile de raspundere juridica ale personalului medical sunt reprezentate de: raspunderea civila (contractuala sau delictuala), penala,

administrativa si disciplinara. Acestea sunt caile prin care se poate atrage raspunderea medicului dentist; ele nu se exclude una pe cealalta, dar trebuie analizate si luate in consideratie separat si implica aplicarea unor sanctiuni atunci cand sunt incalcate.

De multe ori o faptă care atrage cercetarea și sancționarea disciplinară a medicului este susceptibilă a avea, pe lângă caracterul abaterii disciplinare și forma mai gravă a unei infracțiuni prevăzută și sancționată de Codul Penal. [2]

Pentru comiterea unei infracțiuni, victima acesteia poate pretinde plata unor despăgubiri civile la care aceasta se consideră îndreptățită, despăgubiri care se acordă potrivit răspunderii civile reglementată de Codul Civil, prejudiciul putând cuprinde atât paguba propriu zisă cât și daunele morale.

Instituțiile implicate în analiza fiecărei forme de răspundere sunt de fiecare dată diferite iar procedurile care se desfășoară în fiecare caz diferă de asemenea.

Exista doua forme de vinovatie : cu intentie sau din culpa. Intentia se explica prin prevederea rezultatului faptei sale, medicul urmarind s-o produca. Culpa prin imprudenta reprezinta constientizarea de catre medic a caracterului antisocial al faptei sale, prevederea consecintelor ei pe care nu le accepta, insa spera ca ele sa nu se produca. Culpa prin neglijenta reprezinta neconstientizarea de catre medic a caracterului antisocial al faptei sale si nu prevede consecintele acesteia, desi putea si trebuia sa le prevada.

Raspunderea civila vizeaza aspectele de natura contractuala care stau la baza relatiei medic-pacient, medicul fiind responsabil sa acorde pacientului “ingrijiri constiente,atente si conforme datelor actuale ale stiintei”.Medicul si pacientul sunt parteneri in cadrul unei relatii contractuale.Raspunderea civila poate fi delictuala, cand are originea in comiterea unei fapte ilicite sau contractuala, cand provine din incalcarea unui contract, ceea ce atrage o acuzatie de malpraxis asupra medicului care este dator sa repare prejudicial produs prin omisiune sau comisiune.

Prin prejudicierea unui pacient pot fi atrase urmatoarele tipuri de raspundere juridica reglementate prin lege: raspunderea civila delictuala prin Titlul XV al Legii nr. 95/2006, raspunderea civila contractual prin Codul Muncii, raspunderea penala prevazuta in Codul Penal si raspunderea disciplinara in calitate de membru al Colegiului Medicilor prevazuta prin Titlul XIII al Legii nr. 95/2006. [3]

Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementata in art. 1349 alin. 1,2 si art. 1357-1371 in Noul Cod Civil. De asemenea, sunt incidente si dispozitiile art. 1381-1395 din Noul Cod Civil, care stabilesc regulile aplicabile repararii prejudiciului cauzat in conditiile raspunderii civile delictuale in toate cazurile si ipotezele sale. Art. 1357, alin 1 “cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa-l repare”.Sunt introdusi termenii eroare si greseala. Titlul XV se refera la Răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. Personalul medical este: medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical și moașa care acordă servicii medicale.Malpraxisul reprezinta eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. [4]

Raspunderea civila contractuala este prevazuta in Codul Muncii si are la baza contractul individual de munca. Abarerea disciplinara este o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca.Sanctiunile disciplinare care pot fi primite sunt avertismentul scris, suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada de 10 zile lucratoare, retrogradarea din functie pentru 60 de zile, reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%,desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Raspunderea penala vizeaza incalcarea dreptului la sanatate, dreptului la viata, etc; este reprezentata de infractiune – fapta care prezinta pericol, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.Codul Penal prevede ca este o fapta nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o. Infractiunile ce pot fi comise in timpul exercitarii profesiei medicului dentist sunt: ătămare corporala – Art. 194 Noul Cod Penal – dacă pacientul necesită pentru vindecare mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale sau s-a produs una din următoarele urmări: pierderea unui simț sau a unui organ, încetarea funcționării acestora, infirmitate psihică sau fizică permanentă, sluțirea, avortul sau punerea în primejdie a vieții; divulgarea secretului profesional –art. 227 Noul Cod Penal- divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoștință despre acestea în virtutea profesiei ori funcției și care are obligația păstrării confidențialității cu privire la aceste date, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.Secretul professional este obligatoriu, cu exceptia situatiilor prevazute de lege. Acesta trebuie pastrat si fata de apartionatori, daca pacientul nu doreste altfel, trebuie pastrat fata de colegi, cadre sanitare, institurii medicale care nu sunt implicate in actul medical; exercitarea fără drept a unei profesii – Art. 384 Noul Cod Penal – Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. [3]

În limbaj juridic spunem că aceeași faptă aduce atingere unor relații sociale de natură diferită în care se află medicul în același timp: cele administrativ -disciplinare care presupun respectarea unor norme de deontologie și profesionalism, dar și penale, Codul Penal incriminând prin infracțiunea de fals intelectual, falsificarea oricărui înscris de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, în art 321.

Ca și celelalte forme de răspundere, cea penală are funcția de orientare a comportamentului uman, în care se prescrie modul de acțiune a omului în situații date. Din această perspectivă răspunderea penală are aceeași finalitate cu toate celelalte forme de răspundere juridică. Ea are în același timp o funcție de represiune, de pedepsire a omului care încalcă norma penală. Sancțiunea este inerentă normei penale și reprezintă consecința negativă pe care trebuie să o suporte cel care se abate de la comportamentul ordonat de norma juridică încălcată.

Această formă de răspundere juridică are și o funcție de reeducare prin aplicarea sancțiunii pentru fapta comisă: persoana nu trebuie doar pedepsită, ci prin executarea pedepsei la care a fost obligată ca urmare a comiterii faptei se urmărește, prin suferința creată acesteia, o reeducare a sa de așa manieră încât la finalul executării pedepsei să nu mai fie tentată a comite din nou infracțiuni. [5]

Raspunderea adminstrativa este instrumentată de către angajator (Consiliul de administrație al spitalului, cabinetului, policlinicii) și aplicată de către acesta în baza Codului Muncii ; sancțiunile sunt administrative (în Lege, acestea se numesc tot disciplinare, legate de regulamentele de ordine interioare ale furnizorului) și constau în retrogradări, reduceri de salariu, mutarea într-o altă secție ș.a (vezi art. 263.). [6]

Raspunderea disciplinara pedepseste urmatoarele: nerespectarea legilor si regulamentelor profesiei medicale, a Codului Deontologic medical, a regulilor de buna practica profesionala, a Statului Colegiului Medicilor din Romania, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din Romania, pentru orice fapte savarsite in legatura cu profesia, care sunt de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din Romania. In cadrul fiecarui colegiu teritorial se organizeaza si functioneaza comisia de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca in complete de 3 membri abaterile disciplinare savarsita de medicii inscrisi la acel colegiu.

Articolul 264 din Codul Muncii prevede urmatoarele sanctiuni:

– avertisment scris,

– suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de pană la 10 zile,

– retrogradarea din functie cu acordarea salariului corespunzător functiei la care s-a făcut retrogradarea, pe o durată de maxim 60 de zile,

– reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni, cu 5-10%,

– reducerea salariului de bază si/sau a indenmizaŃiei de conducere, după caz, pe o

durată de 1-3 luni, cu 5-10%,

– desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Răspunderea disciplinară poate fi unică sau poate coexista cu răspunderea juridică

si/sau administrativă a medicului. Astfel, urmare a aceleiasi fapte, medicul poate fi reclamat de către pacient sau de familia acestuia atat sub aspect disciplinar, cat si sub aspect civil si/sau penal. In acelasi timp, medicul poate fi chemat să răspundă si sub aspect administrativ pentru faptele sale. Asadar, răspunderea disciplinară nu se substituierăspunderii civile, penale sau contraventionale a medicului.

Intrepătrunderea sau chiar suprapunerea formelor de răspundere juridică a personalului medical este explicată de semnificațiile diferite pe care una și aceeași faptă a medicului o are în raport de cadrul legal existent la un moment dat în societate: omisiunea de a completa foaia de observație este o abatere disciplinară din perspectiva deontologiei profesionale și normelor care presupun îndeplinirea completă și corectă a acestei obligații, care prevăd modul de realizare completă și corectă a sarcinilor profesionale ale medicului, dar poate constitui și infracțiunea de fals intelectual, sau un delict civil.

Dacă formele răspunderii juridice au de multe ori aceeași finalitate generală iar aceasta este orientarea comportamentului uman în scopul asigurării existenței grupului, putem observa și că intercondiționarea lor se evidențiază și din faptul că de multe ori ele decurg una din alta: norma penală și norma civilă prevăd în general același comportament ca norma disciplinară și toate își au sursa în norma morală. [7]

Codul Penal și Codul de Procedură Penală prevăd desfășurarea proceselor civil și penal iar regulamentele de ordine interioară ale unităților medicale și Decizia 60/2005 a Colegiului Medicilor din România prevăd procedura de angajare a răspunderii administrative și disciplinare a medicului și instituțiile implicate.

Considerațiile sumare de mai sus descriu formele de răspundere medicală care decurg din unul și același comportament, coexistă în același timp și alcătuiesc practic un set de consecințe dintre care unele sunt de neînlăturat, chiar dacă mecanismele de angajare și normele de comportament încălcate și sancțiunile aplicate sunt diferite iar instituțiile însărcinate cu valorificarea lor sunt altele.

Medicii și întreg personalul medical trebuie să fie conștienți că faptele lor au mai multe semnificații din perspectiva răspunderii juridice: aceeași faptă comisă de un medic poate fi simultan abatere disciplinară, infracțiune și delict civil iar cel care o comite poate răspunde pentru toate acestea.

Simultaneitatea formelor de răspundere juridică situează medicul în centrul unui complex de relații sociale și juridice pe care acesta trebuie să le cunoască sau cu care să fie familiarizat pentru a-și putea valorifica drepturile și a se poziționa corect față de aspectele imprevizibile uneori ale vieții profesionale.

CAPITOLUL 2

RASPUNDEREA DISCIPLINARA A MEDICULUI DENTIST

Potrivit articolului 247 alin.2 din Codul Muncii [8], abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Abaterile disciplinare reprezintă comportamente mai puțin grave decât infracțiunile. Nu orice faptă atrage raspunderea disciplinară, ci numai cea calificată ca atare de Codul muncii sau de alte acte normative- în general regulamentele de ordine interioară ale unităților sanitare- ca fiind abateri disciplinare. Legislația muncii nu enumeră concret abaterile disciplinare, ele putând fiind deduse și din analiza obligațiilor legale ale angajaților dar și dacă este cazul din contractele dintre angajat și angajator. Deși sunt mai puțin grave ele pot avea ca rezultat prejudicii care să le confere în același timp calitatea de delicte civile și să atragă răspunderea patrimonială a persoanelor care se comit, având din această perspectivă o natură juridică dublă.

Temeiul răspunderii disciplinare a corpului medical rezidă în obligațiile ce derivă din legile și regulamenteleaplicabile profesiei medicale, Codul de Deontologie Medicală, statutul și deciziile Colegiului Medicilor din România, precum și din regulile de bună practică profesională.

Abaterea disciplinară constă din ”nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului de Deontologie Medicală și a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, a deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum și pentru fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România”.

Un aspect care individualizează răspunderea disciplinară față de alte forme de răspundere a medicului este faptul că aceasta poate exista și atunci când nu s-a produs un prejudiciu material cert unui pacient[9].

Răspunderea disciplinară nu se substituie răspunderii civile, penale sau contravenționale a medicului[10]. Urmare a aceleiași fapte, medicul poate fi reclamat de către pacient sau familia acestuia atât disciplinar, cât și civil și/sau penal, iar- în același timp- medicul poate fi chemat să răspundă și sub aspect administrativ.

Comisiile de disciplina ale Colegiului Medicilor Dentisti

Analizarea si solutionarea abaterilor disciplinare ale medicilor revin corpului profesional medical, prin intermediul comisiilor de disciplina ale Colegiului Medicilor. La nivelul colegiilor județene funcționează comisiile de disciplină teritoriale care judecă în complete de 3 membri reclamațiile privind abateri disciplinare comise de către medici înscriși pe lista colegiului în care funcționează. Comisia Superioara de Disciplina este alcatuita din 5 membri. Alcatuirea completelor de judecata se va face astfel incat sa fie asigurata o repartitie cat mai echilibrata a cauzelor pentru toti membrii comisiei de disciplina.

Membrii comisiilor de disciplină teritoriale sunt aleși [11] prin de adunarea generală a fiecărui colegiu județean, în timp ce membrii Comisiei Superioare de Disciplină sunt aleși de adunarea generală națională, mandatul membrilor comisiilor de disciplină având durată de șase ani.

Pot candida pentru un mandat în comisia de disciplină teritorială sau în Comisia Superioară de Disciplină medicii primari cu vechime mai mare de 7 ani și care nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 5 ani.

În afara membrilor aleși, din comisiile de disciplină teritoriale face parte câte un reprezentant numit de către Direcția de Sănătate Publică județeană- membru al colegiului județean respectiv, iar în componența Comisiei Superioare de Disciplină este desemnat un reprezentant al Ministerului Sănătății, membru al Colegiului Medicilor.

Calitatea de membru al comisiei de disciplină încetează prin: demisie, deces, pierderea calității de membru al Colegiului Medicilor din România, prin numirea unui alt reprezentant de către Direcția de Sănătate Județeană ori de către Ministerul Sănătății sau prin transfer în alt județ- în cazul membrilor comisiilor de disciplină teritoriale.

Reguli procedurale conform Regulamentului publicat in Monitorul Oficial , nr 487 din 20/07/2007

Conform Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, principiile care stau la baza analizării și soluționării plângerilor privind abateri disciplinare ale medicilor sunt: celeritatea, prezumția de nevinovăție[12] , imparțialitatea și contradictorialitatea scrisă.

PLANGEREA/SESIZAREA

Plangerea, sesizarea impotriva medicului dentist se formuleaza catre colegiul local de care apartine acesta. Aceasta trebuie sa contina elementele de identificare precum nume, prenume, locul de munca ale medicului dentist si numele, prenumele, adresa, semnatura petentului. Daca aceste elemente nu se regasesc in plangere, ea nu va fi inregistrata. Ea se depune personal la colegiu sau poate fi trimisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Plangerile trimise prin e-mail, fax sau alte modalitati, nu vor fi inregistrare.

De aici, plangerea este trimisa catre biroul consiliului local care va dispune:

-respingerea plangerii ca vadit nefondata

-declansarea procedurii disciplinare

DECIZIA BIROULUI CONSILIULUI LOCAL

Decizia biroului consiliului local de incepere a anchetei disciplinare impreuna cu plangerea sunt inaintate comsiei de disciplina. De asemeneni, prin autosesizare, din oficiu, biroul consiliului poate dispune inceperea anchetei disciplinare.

ANCHETAREA ABATERII DISCIPLINARE

Aceasta se face impartial. Medicul dentist este instiintat cu privire la continutul plangerii sau al sesizarii, iar dupa convocarea scrisa, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire trimisa la sediul profesional al acestuia ori la domiciliu, pot fi demarate cercetarile. Medicul dentist cercetat va da explicatii scrise. Ancheta se desfasoara si daca acesta refuza sa se prezinte in fata comisiei. De asemeni, data convocarii poate fi schimbata cu 7 zile inainte, decizia fiind luata de comun acord, atat de medicul dentist, cat si de comisie.

COMISIA DE DISCIPLINA

Ancheta este realizata de comisia de disciplina sau prin intermediul unui referent imputernicit dintre membrii comisiei sau de un alt medic dentist din specialitatea medicului in cauza. Comisia poate consulta 3 personalitati din domeniul in cauza, propuse de catre Comisia profesional-stiintifica si invatamant si acceptate de medicul cercetat. Aceasta va lua desclaratii petentului si altor persoane care pot elucida cazul, va face cercetari in documentele scrise si copii ale documentelor in cauza si va culege informatiile si va lua declaratii scrise.

PETENTUL

Acesta va fi audiat si examinat in respectiva situatie iar refuzul prezentarii la convocarea stabilita atrage suspendarea cauzei, care va fi comunicata si petentului

SEDINTA

Referentul va realiza toate masurile stabilite de comisie in procesul verbal din sedinta, apoi va realiza un referat scris, alaturi de documente justificative, daca este cazul si-l va depune la comisie.

DECIZIA

Dupa audierea medicului cercetatat, a martorilor si a petentului, comisia de disciplina stabileste o decizie. Aceasta poate fi:

a) stinge acțiunea disciplinară dacă fapta nu constituie abatere disciplinară;

b) aplică una dintre sancțiunile prevăzute de lege.

Decizia trebuie sa contina:

a) numărul deciziei și data pronunțării;

b) componența completului de judecată;

c) descrierea pe scurt a faptei;

d) prezentarea măsurilor de cercetare a faptei (declarațiile părților, martorii care au fost audiați, înscrisurile, documentele cercetate și reținute în soluționarea cauzei etc.);

e) soluția pronunțată;

f) temeiul legal al adoptării ei;

g) termenul de contestare și instanța competentă;

h) semnătura președintelui comisiei și ștampila colegiului local;

CONTESTATIA

Aceasta se depune in maxim 15 zile de la comunicarea ei, la comisia de disciplina, care in trei zile, este obligata ca, impreuna cu dosarul cauzei, sa o trimita Comisiei superioare de disciplina. Ea este suspensiva de executare. Contestatiile depuse direct la Comisia superioare de disciplina sunt invalide. Medicul dentist poate contesta si decizia Comisiei superioare, adresandu-se in 15 zile de la comunicare, sectiei de contencios administrativ a tribunalului in raza caruia isi desfasoara activitatea.

Procedura cercetarii disciplinare [figura 1]

ABATERILE DISCIPLINARE

Abaterea disciplinara reprezinta fapta savarsita cu vinovatie prin care se incalca juramantul depus, legile profesiei, Codul deontologic al Medicului Dentist , titlul XIII din Legea nr 95/2006 cu modificarile ulterioare sau prevederile prezentului regulament.

Sanctiunile disciplinare sunt :

-mustrare

-avertisment

-vot de blam

-interdictia de a exercita profesia ori anumite activitati medico-dentare pe o perioada de 1-6 luni

-retragerea calitatii de membru al CMDR

Pe langa aceste sanctiuni, se poate obliga medicul sanctionat sa urmeze cursuri de perfectionare sau eduatie medico-dentara sau alte forme de pregatire profesionala. Acesta va trebui sa prezinte dovada efectuarii cursurilor in vederea radierii sanctiunii.

Retragerea calitatii de membru al CMDR se face pe perioada stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva de instantele judecatoresti.

Cercetarea disciplinara poate fi declansata in maxim 6 luni de la savarsirea faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

Sanctiunile: mustrare, avertisment, vot de blam se radiaza in 6 luni de la data executarii lor iar interdictia de a profesa intr-un an de la data expirarii perioadei de interdictie. In cazul retragerii calitatii de membru, medicul dentist poate formula o cerere de redobandire a certificatului la un an de la expirarea sanctiunii aplicate de comisie.

In cazul unei noi abateri disciplinare pana la radierea sanctiunii aplicate anterior reprezinta o circumstanta agravanta de care se va tine cont la aplicarea unei noi sanctiuni.

Decizia luata se comunica medicului dentist sanctionat si Biroului executiv national al CMDR. In cazul suspendarii sau interzicerii exercitarii profesiei, decizia se comunica si Ministerului Sanatatii Publice si angajatorului. Petentul plangerii va fi informat, de asemeni.

Consiliile locale si Consiliul national trebuie sa puna la dispozitia organismelor profesiei, date despre sanctiunile aplicate fiecarui membru.

Consiliul judetean va fi alcatuit dintr-o comisie de 5-7 membri, propusi de biroul executiv local si votati de consiliul judetean.

Comisia superioara de disciplina este alcatuita din 7 membri propusi de Biroul executiv national si votati de Consiliul national si face parte din CMDR. Membrii sai trebuie sa aiba o vechime de minim 7 ani in profesie. Mandatul lor dureaza 4 ani. Un membru al sau este numit de autoritatile de sanatate publica, la nivel teritorial si de catre Ministerul Sanatatii Publice la nivelul Comisiei superioara de disciplina.

Calitatea de membru al comisiilor de disciplina inceteaza prin deces, demisie, pierderea calitatii de membru a CMDR sau prin numirea altui reprezentant, in cazul celor nominalizare de Minister.

In cadrul anchetarii abaterilor disciplinare, documentele solicitate si datele necesare solutionarii cazului trebuie sa fie puse la dispozitia anchetatorilor de catre unitatile sanitare sau cele de medicina legala.

Cazurile de abatere disciplinara se judeca conform cadrului legal, regulamentului prezent, Codului deontologic medico-dentar fiind asigurata inalta moralitate profesionala in randurile corpului medical.

Excluderea unui membru din cadrul CMDR duce la pierderea dreptului de a profesa ca medic dentist. [12]

CAPITOLUL 3 – CONFUZII APARUTE IN CADRUL PROCEDURILOR

SPETA 1

Pacienta a depus plangere catre CMDB in 17 FEBRUARIE 2016 impotriva medicului Y.

Motivul plangerii: Pacienta s-a prezentat la cabinetul doctorului X deoarece i se misca un dinte in IANUARIE 2015. Acesta a diagnosticat-o cu parodontoza in stadiu sever, cauzata de stres si i-a recomandat extractia dintelui ca ulterior sa i se se aplice o lucrare fixa “de la stanga la dreapta”. Ulterior, pacienta a consultat un alt doctor, Y, recomandat de o cunostinta, care i-a spus pacientei ca tratatamentul recomandat de doctorul X este unul costistor si care nu va rezista in timp, ajungandu-se la implanturi. Doctorul Y i-a propus extractia celor 7 dinti afectati de parodontoza si realizarea unei proteze. Procedurile au fost efectuate, fara realizarea unor analize de sange anterioare, medicul doar intreband daca pacienta “are probleme cu inima”. Medicul i-a spus ca a fost necesara si aditia osoasa. A fost realizata sutura, urmand ca pacienta sa revina la cabinet pentru a i se lua amprenta pentru proteza. Revenita la programare, aceasta acuza senzatia de gura arsa si procedura de amprentare a fost dureroasa. Medicul ii recomandase sa clateasca gura cu ceai de pelinel dupa extractii, neprecizandu-i in ce conditii (cand, ce cantitate, de cate ori, etc). Pacienta a acuzat faptul ca proteza nu a fost gata la timp si ulterior a fost chemata la cabinetul de tehnica dentara cu care colabora medicul Y unde i-a fost predata chiar de tehnician.

Procedura neparandu-i-se ideala, a obtinut duplicatul radiografiilor si a cerut parerile altor medici, niciunul din ei nerecomandandu-i planul de tratament al doctorului Y.

Ulterior, pacienta a realizat un nou set de radiografii pe care le-a prezentat altor medici. Acestia i-au spus ca aditia osoasa nu a fost realizata si i-au cerut contractul pe care pacienta l-a semnat cu medicul.Acesta nu avea niciun astfel de “contract” deoarece nu semnase niciunul.

Ulterior acestei plangeri, Colegiul Medicilor Dentisti din Bucuresti i-a trimis doctorului Y o invitatie pentru audiere in fata unei comisii de disciplina medicului Y, fiind rugat sa aduca si documentele necesare, precum radiografii, fisa de observatie, acordul informat al pacientului, modelele de studiu, in original si copie. Comisia de disciplina este alcatuita din 4 membri alaturi de presedinte.

Biroul executiv al Colegiului Medicilor Dentisti din Romania constata ca sunt semnalate fapte de natura disciplinara a medicului Y si declanseaza o ancheta disciplinara.

Comisia de disciplina formuleaza o invitatie de audiere catre pacienta care a depus plangerea, fiindu-i recomandat sa aduca orice act medical considerat ca este oportun pentru cazul dumneai. Este instiintata ca aspectele financiare nu intra in competenta Comisiei de Disciplina a Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti iar pentru stabilirea malpraxisului medical trebuie sa se adreseze Comisiei de monitorizare si competente profesionale din cadrul Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti., conform Titlului XV din Legea 95/2006 privind reforma in domenul sanatatii cu modificarile si completarile ulterioare. De asemeni, este instiintata ca procedura disciplinara efectuata la nivelul Colegiului Medicilor Dentisti din Bucresti nu tine loc si nu exclude raspunderea penala, civila sau admnistrativa a persoanei reclamate. Neprezentarea pacientei la audiere duce la stingerea actiunii disciplinare.

Medicul Y este audiat de catre Comisia de Disciplina si se realizeaza un proces verbal in care se specifica urmatoarele: medicul declara ca pacienta a acceptat solutia terapeutica cunoscand costurile, ele fiind mai mici decat cele declarate de pacienta si pacienta a fost intrebata daca sufera de vreo boala generala si daca fumeaza. Medicul precizeaza ca pacienta nu si-a mai dorit o colaborare ulterioara, aceasta cerand parerile altor medici. Este mentionat in procesul verbal faptul ca plangerea a fost depusa tardiv, peste 6 luni de la realizarea tratamentului, insa este sesizata lipsa consimtamantului informat, ceea ce atrage raspunderea civila. In documentele aduse de catre doctorul Y se afla fisa de observatie alaturi diagnostic ( parodontita marginala cronica profunda avansata maxilar si mandibular, mobilitate de gradele 2-3 la nivelul dintilor frontali maxilari cu avulsia si vestibularizarea 11,12,21,22; resorbtia osoasa si gingivala la nivelul 23 cu mobilitate de grad 2; parodontita apicala acuta 27 cu resorbtie si mobilitate; pungi parodontale la nivelul 11,12,17,18,23.

Pacienta este audiata de catre Comisia de Disciplina si se realizeaza un proces verbal in care se specifica urmatoarele aspecte: pacienta declara ca i se misca un dinte si i s-a propus extractia a 7 dinti, a urmat indicatiile medicului de a clati cu ceai de pelin ceea ce i-a determinat arsuri la nivelul mucoasei orale, nu a fost intrebata daca fumeaza, a acceptat extractiile deoarece a crezut ca boala a avansat. Ulterior, considerand ca nu a fost tratata corect, a fost la mai multe cabinete pentru a cere informatii suplimentare. Aceasta doreste sa se ia toate masurile legale impotriva medicului pentru a nu se mai repeta acest eveniment.

Sectia de politie 14 a trimis catre Colegiul Medicilor Dentisti din Bucuresti o ordonanta prin care se cere examinarea actelor de urmarire penala din dosarul penal, in urma unei sesizari depuse de pacienta. Comisarul de politie cere lamuririle urmatoare:

-datele de identificare si contact ale doctorului X;

-documentele care atesta obtinerea avizului de libera practica pe teritoriul Romaniei si documentele depuse pentru deschiderea cabinetului stomatologic ale doctorului Y;

-daca doctorul Y a incalcat Codul Deontologic si nu a respectat drepturile pacientului prin nesemnarea consimtamantului informat;

-in ce consta “aditia de os granular” si daca activitatea poate fi evidentiata prin efectuarea unei radiografii ulterioare sau daca dupa trecerea unei perioade de timp “osul granular” este inlocuit cu “tesut osos”;

-daca din radiografia efectuata pacientei , coroborata cu examinarea clinica se poate stabili cu certitudine diagnosticul de “parodontoza”, pus de catre medicul Y.

Raspunsul Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti in legatura cu ordonanta sosita de la Sectia de Politie 14 a lamurit urmatoarele aspecte:

-datele de identificare si contact ale doctorului X;

-confirmarea inregistrarii doctorului Y in cadrul Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti alaturi de alte documente anexate;

-cu privirea la o eventuala “incalcare a Codului Deontologic”, plangerea pacientei se afla in cercetare la Comisia de Disciplina aColegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti, urmand ca dupa finalizarea cercetarilor sa poata reda punctul de vedere oficial cu referire la dispozitiile cuprinse in Ordonanta.

In urma anchetei desfasurate, Comisia de Disciplina a redactat decizia acesteia si a trimis-o catre partile implicate. Prin urmare, Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti a decis stingerea actiunii disciplinare. Aceasta a apreciat ca sunt incidente prevederile art. 544 alin. 1 din Legea 95/2006, Titlul XIII ( Actiunea disciplinara poate fi pornita in termen de cel mult 6 luni de la data savarsirii faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile). In cazul in care pacienta este nemultumita de solutia pronuntata, se poate adresa Comisiei de competenta profesionala si monitorizare a cazurilor de malpraxis din cadrul Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti.

Concluzii : Pacienta s-a adresat tardiv (peste 6 luni de la momentul tratamentului) Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti ceea ce a dus la stingerea actiunii disciplinare. Aceasta ar fi trebuit sa se adreseze organelor competente pentru rezolvarea spetelor care tin de raspunderea civila delictuala, conform Titlului XV al Legii nr. 95/2006, deoarece nu semnase niciun consimtamant informat, ceea ce reprezinta o fapta ilicita. De asemeni, se putea adresa Comisiei de competenta profesionala si monitorizare a cazurilor de malpraxis din cadrul Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti avand in vedere faptul ca nemultumirea pacientei provenea din calitatea actului terapeutic intreprins de doctorul Y. Faptele ce tin de raspunderea civila se prescriu in 3 ani de la data actului terapeutic, aceasta ramanand o procedura posibila pana in 2018.

SPETA 2

Pacienta realizeaza o reclamatie pe site-ul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului (ANPC) in urma unei proceduri realizate la un centru de radiologie din Bucuresti.

Motivul plangerii: pacienta declara ca personalul medical a avut un comportament total nepoliticos, facand remarci jignitoare cu privire la dentitia ei. De asemeni, aceasta acuza lipsa comunicarii corecte in privinta procedurilor precum si lipsa profesionalismului in realizarea lor, de exemplu, acestia nu au tinut cont de faptul ca avea o “rana pe gingie” si au folosit anumite instrumente in cavitatea orala in vederea fotografierii, iar acestea i-au cauzat durere. Pacienta reclama faptul ca pe langa procedurile caracteristice, deja inconfortabile, comportamentul personalului mareste gradul de disconfort.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului s-a sesizat in acest caz si a trimis o scrisoare catre Colegiul Medicilor Dentisti din Romania, continand sesizarea pacientei, pentru ca acestia sa ancheteze aceasta speta si sa formuleze un raspuns pe care sa-l comunice si pacientei.

Colegiul Medicilor Dentisti din Romania s-a adresat Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti in acest caz, pentru a analiza si solutiona aceasta speta.

Biroul Executiv al Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti se reuneste si decide , in conformitate cu prevederile Legii 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii Titlul XIII privind exercitarea profesiei de medic dentist si organizarea si fuctionarea Colegiului Medicilor Dentisti din Romania si a articolului 106 din Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului Medicilor Dentisti din Romania, luand in considerare sesizarea inaintata de pacienta,

deschiderea unei anchete disciplinare impotriva centrului de radiologie din Bucuresti.

Comisia de Disciplina trimite o scrisoare de invitatie pentru audiere, catre centrul radiologic. Acestia sunt indrumati sa aduca, la momentul audierii, invitatia si documentatia necesara ( radiografii, fisa de observatie, consimtamantul informat al pacientului, modelele de studiu, etc).

Comisia de Disciplina din cadrul colegiului trimite o invitatie pentru audierea pacientei care a depus sesizarea, aceasta fiind informata data si ora la care trebuie sa se prezinte, neprezentarea ei ducand la stingerea actiunii disciplinare.

In urma invitatiilor trimise, reprezentantul centrului radiologic se prezinta la audiere si declara faptul ca pacienta s-a prezentat pentru a realiza o serie de radiografii: teleradiografii de profil si fotografii de diagnostic ortodontic. Pregatirea pacientului se face cu cel putin 4 persoane din echipa si consta in explicarea procedurilor de realizare a investigatiilor, adresarea intrebarilor obligatorii: daca au aparate sau proteze mobile in gura iar in cazul doamnelor daca sunt insarcinate, indepartarea bijuteriilor din jurul capului si imbracarea pacientului cu halat si guler de protectie. Dupa teleradiografie, pacienta a fost condusa intr-o alta camera pentru a i se realiza fotografiile intraorale si extraorale, la acestea folosindu-se suporturi speciale, sterilizate care aumenirea de a indeparta buzele spre exterior pentru o mai buna vizualizare a dentitiei, nefiind fortata sau atinsa gingia.

Comisia de Disciplina, in urma analizei documentelor din dosar, decide stingerea actiunii disciplinare conform art. 112, alin. (a) din Regulamentul de Organizare si Functionare al Comisiei de Disciplina a CMDR prin neprezentarea pacientei la audiere.

Concluzii: In aceasta speta, pacienta a facut o reclamatie catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului. Aceasta, ca toti pacientii beneficiaza de sprijinul legii prin drepturile pacientilor din Legea nr. 50/2016 pentru modificarea art. 12 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicata in Monitorul Oficial. Articolul 12 precizeaza urmatoarele: “Pacientul sau persoana desemnată în mod expres de acesta, conform prevederilor art. 9 și 10, are dreptul să primească, la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului, îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării și, la cerere, o copie a înregistrărilor investigațiilor de înaltă performanță, o singură dată. “ . In aceasta speta, s-a produs o confuzie, pacienta neadresandu-se organelor competente care i-ar fi putut rezolva sesizarea, respectandu-i-se drepturile pacientului.

SPETA 3

Pacienta a facut o plangere penala la Inspectoratul de Politie Judeteana Prahova in care il acuza pe doctorul stomatolog X de inselaciune. In aceasta plangere sunt sesizate urmatoarele aspecte: pacienta a vizitat cabinetul medicului X, din Sinaia si au decis impreuna efectuarea unor lucrari protetice ceramice in valoare de 2700 de euro. Pacienta specifica faptul ca “lucrarea stomatologica s-a dovedit a fi necorespunzatoare, fapt ce a avut urmari grave (dureri, imposibilitatea de a ma hrani si a ma exprima corect)”.

Pacienta ataseaza plangerii si chitantele pe care medicul X mentiona: “in caz ca eu voi avea probleme de sanatate si vor aparea deficiente la lucrarile dentare ale pacientei, acestea ii vor fi remediate de fiica mea, Y, medic stomatolog, care este asociata mea la aceasta societate comerciala.”

Pacienta acuza faptul ca desi chitanta, “poarta stampila societatii sub numele careia acesta lucreaza, nu a fost si nici nu se afla inregistrata in contabilitatea societatii.” Lucrarea dentara nu a fost finalizata si pacienta a apelat la fiica doctorului X, care locuia in Bucuresti, unde se afla si sediul societatii. Aceasta a incercat sa-i fixeze lucrarea dentara si i-a aplicat un pivot pe canin, ceea ce i-a provocat pacientei dureri insuportabile. Dupa fixarea pivotului, doamna doctor Y, fiica doctorului X, a plecat in strainatate, spunandu-i pacientei ca la intoarcere o va contacta pentru a continua lucrarea, lucru ce nu s-a mai intamplat. Insertia pivotului a cauzat o infectie iar pacienta a apelat la competentele altui medic stomatolog din Brasov, care a constatat faptul ca tratamentul dentar a fost gresit si pivotul dentar a fost fixat pe o cale falsa.

Pacienta acuza faptul ca doctorul X este in varsta si potrivit Legislatiei Medicale nu poate exercita aceasta profesie fara a obtine o autorizatie anuala, pe care nu o detine. Pacienta anexeaza si devizul estimativ de tratament pe care l-au oferit medicii de la Brasov.

Pacienta trimite o notificare catre doctorii X si Y, la cabinetul unde acestia profeseaza. In aceasta reitereaza faptul ca lucrarea dentara a fost necorespunzatoare, tratamentul s-a intins pe foarte mult timp, banii au fost achitati iar lucrarea nu a fost predata, toate aceste motive cauzandu-i pacientei probleme grave de sanatate (psihologice, stres permanent, incapacitate de a se hrani si exprima corect).

Aceasta le solicita doctorilor urmatoarele:

– returnarea sumei platite (2700 euro) in termen de 15 zile de la primirea notificarii, altfel va actiona in instanta;

– doreste restituirea setului de radiografii si vechea proteza dentara sau contravaloarea ei;

– In caz contrar,se va adresa Ministerului Finantelor cu privire la faptul casocietatea presteaza activitati si incaseaza sume de bani fara a evidentia in documentele fiscale si fara a achita impozit pe venit;

– De asemenea, se va adresa Colegiului Medicilor Dentisti din Romania, carora le va aduce la cunostinta faptul ca “desi cabinetul medical este in Bucuresti, presteaza activitati stomatologice in Sinaia, intr-un spatiu necorespunzator, fara standarde minime de igiena, dotare, medicamente, consimtamant informat, arhiva electronica, etc.”

– Pacienta ii informeaza ca “de astazi sisteaza orice colaborare cu fiica doctorului X”.

Inspectoratul de Politie Judeteana Prahova sesizeaza Colegiul Medicilor Dentistilor din Prahova in acest caz si solicita date referitoare la medicul X, daca poseda autorizatie de exercitare a profesiei si de asemeni si solicita sa se efectueze verificari conform competentei privind modul de efectuare a lucrarilor dentare.

Colegiul Medicilor Dentisti din Prahova trimite aceasta solicitare catre Colegiul Medicilor Dentisti din Bucuresti, deoarece cei doi doctori sunt membri ai organizatiei din Bucuresti.

Biroul Executiv al Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti se reuneste si decide declansarea anchetei disciplinare impotriva doctorului X, in conformitate cu prevederile Legii 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii Titlul XIII privind exercitarea profesiei de medic dentist si organizare si functionarea Colegiului Medicilor Dentisti din Romania si a art. 106 din Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului Medicilor Dentisti din Romania.

Colegiul Medicilor Dentisti din Bucuresti formuleaza un raspuns la solicitarile Inspectoratului de Politie Judeteana Prahova prin care specifica urmatoarele:

-doctorul X detine autorizatie de exercitare a profesiei de medic dentist pe teritoriul Romaniei cu respectarea prevederilor legale in vigoare;

– in ceea ce priveste efectuarea de “verificari conform competentei privind modul de efectuare a lucrarilor dentare” se mentioneaza faptul ca potrivit art. 530 din Legea nr 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, Colegiul Medicilor Dentisti din Romania, inclusiv Colegiul Medicilor Dentisti Bucuresti, ca structura teritoriala a Colegiului Medicilor Dentisti din Romania, detine competenta de solutionare a cauzelor disciplinare; de asemeni, raspunderea disciplinara a membrilor Colegiul Medicilor Dentisti din Romania nu exclude raspunderea penala, contraventionala, civila sau materiala , conform prevederilor legale, in aceste cazuri din urma, competenta de solutionare revenind organelor abilitate de lege in acest sens.

-in acest context, stabilirea unui caz de malpraxis medical este realizata conform prevederilor Titlului XVI din cadrul Legii nr. 95/2006, de catre Comisia de monitorizare si competente profesionale pentru cazurile de malpraxis ce functioneaza la nivelul directiilor de sanatate publica teritoriale, in cadrul angajarii raspunderii civile.

-de asemeni, se precizeaza faptul ca pana in momentul respectiv, la Colegiul Medicilor Dentisti din Bucuresti nu a fost depusa nicio sesizare de catre pacienta privind faptele savarsite de catre domnul doctor X. In cadrul unei astfel de proceduri disciplinare este evaluata conduita medicului dentist reclamat, respectiv daca acesta a incalcat prevederile legale sau regulamentare aplicabile.

– se mai precizeaza faptul ca, la nivelul Colegiului Medicilor Dentisti din Romania exista o Comisie de experti, aprobata prin Decizia Consiliului National al Colegiului Medicilor Dentisti din Romania, nr. 31, din 18 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial, care efectueaza evaluari/expertize in specialitatile de medicina dentara la solicitarea tertelor persoane, contra cost.

Directia de Sanatate Publica Prahova transmite un raspuns catre Colegiul Medicilor Dentisti din Prahova in care se atesta ca sediul in care profesa domnul doctor X, in Sinaia, nu este inregistrat in Registrul Unic al Cabinetelor Medicale Prahova si nu figureaza cu Autorizatie Sanitara de Functionare.

Colegiul Medicilor Dentisti din Prahova transmite Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti faptul ca cei doi doctori au desfasurat activitati stomatologice pe raza judetului Prahova fara a fi declarat, neavand autorizatie.

La incercarea de convocare a partilor din dosar, Comisia de Disciplina a aflat ca doctorul X incetase din viata. Ca urmare a acestui fapt, Comisia de Disciplina decide stingerea actiunii disciplinare in acest caz, fiind in imposibilitatea de a judeca faptele.

Decizia Comisiei de Disciplina de stingere a actiunii disciplinare este comunicata atat pacientei, cat si familiei medicului implicat.

Concluzii: in aceasta speta intalnim, din nou, vicii procedurale. Pacienta a facut o plangere penala in cadrul Inspectoratului de Politie Judeteana Prahova, in urma careia parchetul a cerut expertiza comisiei formata din membri Colegiului Medicilor Dentisti din Romania. Cazul a ajuns in atentia Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti, insa nu prin metoda procedurala, si anume cea in care pacienta depune o sesizare impotriva unui medic pentru a se deschide o ancheta disciplinara, ci prin intermediul Inspectoratului Judetean de Politie si mai apoi prin Colegiul Medicilor Dentisti din Prahova. Pacienta putea sa solicite verificarea doctorului X din punct de vedere al raspunderii civile, fiind cazul unei lucrari dentare necorespunzatoare, dupa cum acuza dumneai. Stabilirea unui caz de malpraxis medical este realizata conform prevederilor Titlului XV din cadrul Legii nr. 95/2006, de catre Comisia de monitorizare si competente profesionale pentru cazurile de malpraxis ce functioneaza la nivelul directiilor de sanatate publica teritoriale sau prin actiune civila in instanta.

Solutia acestui caz a fost stingerea actiunii disciplinare, in urma decesului doctorului X, acuzat in acest caz.

ANEXA 1

CODUL DEONTOLOGIC AL MEDICULUI DENTIST

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. – Prezentul cod deontologic cuprinde normele de conduită morală și profesională obligatorii, în legătură cu exercitarea drepturilor și îndatoririlor medicului ca profesionist, atât în legătură cu pacienții, cât și cu comportarea față de confrați.

Art. 2. – Prezentul cod deontologic are rolul:

a) de a promova o relație de încredere între medicul dentist și pacient;

b) de a garanta calitatea pregătirii profesionale și a manoperelor medicale ale medicilor dentiști;

c) de a promova un comportament profesional-deontologic între membrii echipei medicale;

d) de a defini, preveni și sancționa eventualele abateri;

e) de a apăra reputația corpului medicilor dentiști și libera practică a profesiei de medic dentist;

f) de a garanta secretul profesional.

Art. 3. – Prevederile prezentului cod deontologic sunt obligatorii pentru toți membrii Colegiului Medicilor Dentiști din România.

Art. 4. – Toți membrii Colegiului Medicilor Dentiști din România au drepturi egale.

Art. 5. – Medicul dentist are obligația de a apăra drepturile fundamentale ale profesiei – libertatea alegerii manoperelor diagnostice și terapeutice, a prescripțiilor medicale -, cât și prestigiul acesteia.

Art. 6. – Medicul dentist trebuie să-și perfecționeze cunoștințele profesionale prin forme de educație medicală continuă pe tot parcursul activității sale profesionale.

Art. 7. – Medicul dentist nu trebuie să accepte exercitarea profesiei în condiții susceptibile de a compromite calitatea actului medical și securitatea pacientului.

Art. 8. – Un medic dentist salariat al unei instituții medicale nu trebuie să accepte un contract care prevede retribuirea bazată pe norme de productivitate sau alte dispoziții, care au drept consecință afectarea calității tratamentelor.

Art. 9. – Medicul dentist nu trebuie să efectueze tratamente și/sau să formuleze prescripții medicale în domenii care depășesc competența sa profesională.

Art. 10. – Medicul dentist are datoria de a-și trata pacienții după normele profesionale medico-dentare recunoscute de Colegiul Medicilor Dentiști din România și incluse în ghidurile de practică medicală.

Art. 11. – Medicul dentist care din diverse motive nu mai profesează sau părăsește țara este obligat să anunțe, după caz, colegiul medicilor dentiști județean, respectiv al municipiului București, care, la rândul său, va informa Colegiul Medicilor Dentiști din România.

Art. 12. – Pentru orice manoperă de diagnostic și tratament se va cere consimțământul pacientului. Dacă aceasta comportă un risc crescut, se va cere consimțământul în scris pe documentul de evidență primară.

CAPITOLUL II Relația dintre medicul dentist și pacienți

Art. 13. – Medicul dentist nu va aplica decât metodele de diagnostic și tratament pentru care are competență. În caz contrar, va colabora cu un coleg care are competența necesară sau va dirija pacientul către un alt specialist.

Art. 14. – Medicul dentist trebuie să asculte, să examineze și să trateze fără discriminare toate persoanele.

Art. 15. – Medicul dentist trebuie să aibă întotdeauna o atitudine corectă și atentă față de pacient.

Art. 16. – (1) Cu excepția unor cazuri de urgență, medicul dentist are dreptul de a refuza un pacient din motive profesionale sau personale.

(2) Se consideră urgență medico-dentară dacă pacientul are nevoie de îngrijiri medicale imediate pentru controlul durerii, infecției sau sângerării.

Art. 17. – Medicul dentist nu poate, fără un motiv legitim, să întrerupă un tratament în curs fără a lua măsurile necesare asigurării continuității tratamentului de către un coleg având competențele necesare.

Art. 18. – Medicul dentist trebuie să discute pe larg cu pacientul planul de tratament și costul acestuia.

Art. 19. – (1) Onorariile trebuie fixate cu tact și măsură. Este indicat ca medicul dentist să prezinte pacientului în prealabil costurile estimative.

(2) Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei.

(3) Medicul dentist poate acorda și îngrijiri medicale gratuite.

Art. 20. – În situația în care se impune o consultare interdisciplinară între medicul dentist curant și alt medic sunt admisibile tarife distincte.

Art. 21. – (1) În situația în care îi este imposibil de a obține în timp util consimțământul pacientului ori al reprezentantului legal al acestuia, medicul dentist trebuie să acorde îngrijirile medico-dentare de urgență.

(2) Când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de urgență, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinței acestuia.

(3) Consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățământul medical clinic și la cercetarea științifică.

(4) Nu pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care nu sunt capabile să își exprime voința, cu excepția obținerii consimțământului de la reprezentantul legal și dacă cercetarea este făcută și în interesul pacientului.

Art. 22. – (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să își dea consimțământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.

(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienții internați în spitale și din 2 medici pentru pacienții din ambulator.

Art. 23. – (1) Medicul dentist și persoanele care îl asistă vor respecta cu strictețe secretul profesional. Dacă va utiliza fotografiile medicale în publicațiile științifice, medicul dentist va avea grijă ca identificarea pacientului să nu fie posibilă.

(2) Secretul profesional, instituit în interesul pacientului, este impus tuturor medicilor, în condițiile legii.

(3) Secretul reprezintă tot ceea ce medicului i se aduce la cunoștință prin exercitarea profesiunii, și anume nu numai ceea ce i s-a spus, ci și ceea ce a văzut, auzit sau a înțeles.

(4) Medicul dentist trebuie să vegheze ca persoanele care îl asistă în exercițiul profesiei să fie instruite și să se conformeze în ceea ce privește secretul profesional. De asemenea, trebuie săaibă grijă ca nici o persoană din anturajul său să nu aducă prejudicii secretului profesional sau asociat corespondenței medicale.

Art. 24. – Mass-media are dreptul să intre în cabinetul de medicină dentară doar cu acceptul medicului coordonator, al medicului curant și al pacientului.

Art. 25. – Medicul dentist este obligat să respecte dreptul pacientului de a-și alege liber medicul dentist.

Art. 26. – Medicul dentist are datoria de a-și asuma responsabilitatea tratamentelor efectuate. El nu trebuie să garanteze direct sau indirect reușita tratamentelor.

Art. 27. – (1) Medicul dentist nu poate participa la cercetări biomedicale asupra persoanelor decât în condițiile legii. El trebuie să se asigure de pertinența cercetărilor respective și de obiectivitatea concluziilor studiului.

(2) Medicul dentist care participă la cercetări biomedicale trebuie să vegheze ca studiul să nu lezeze încrederea pacientului și nici continuitatea tratamentului.

Art. 28. – (1) Medicul dentist trebuie să întocmească pentru fiecare pacient un document de evidență primară – fișă, registru de consultații, document în format electronic – cu antecedentele medicale și dentare, constatările clinice, diagnosticul și tratamentul.

(2) Acesta trebuie păstrat în arhivă timp de 5 ani. O copie a acestui document de evidență primară poate fi înmânată la cerere pacientului, reprezentanților legali sau instanțelor de judecată.

Art. 29. – Medicul dentist trebuie să informeze periodic pacientul asupra derulării tratamentului.

Art. 30. – (1) Medicul dentist trebuie să se abțină să expună pacientul unui risc nejustificat în investigațiile, intervențiile sau actele terapeutice pe care le prescrie.

(2) Nici o intervenție mutilantă nu poate fi practicată fără un motiv medical foarte serios, fără a informa și a cere consimțământul pacientului. Excepție fac cazurile de urgență sau când medicul este în imposibilitate de a lua consimțământul pacientului ori al reprezentantului său legal.

Art. 31. – Un prognostic neplăcut, fatal, trebuie comunicat cu prudență. Familia sau aparținătorii trebuie să cunoască realitatea.

Art. 32. – Un medic dentist trimis să examineze sau să trateze o persoană privată de libertate nu va influența în nici un mod, direct ori indirect, nici măcar prin propria sa prezență, integritatea fizică sau mentală a acelei persoane ori demnitatea acesteia. Dacă medicul dentist constată că acelei persoane i s-au aplicat rele tratamente, acesta trebuie să informeze autoritățile judiciare, sub rezerva acordului celui interesat.

CAPITOLUL III Relațiile dintre medici

Art. 33. – (1) În relațiile intercolegiale medicul dentist trebuie să-și trateze confrații așa cum ar dori el însuși să fie tratat de ceilalți.

(2) Medicii dentiști trebuie să întrețină între ei relații cordiale. Ei au datoria de a lua apărarea unui coleg acuzat pe nedrept.

Art. 34. – În cazul unor divergențe profesionale cu un coleg, medicul dentist va face eforturi pentru reconciliere. Dacă divergențele nu se rezolvă, se face apel la organizația profesională în vederea medierii divergențelor.

Art. 35. – (1) Medicul dentist nu are dreptul să se pronunțe cu privire la tratamentele altui coleg.

(2) Dacă sănătatea pacientului este pusă în pericol, este obligația medicului dentist să avertizeze pacientul.

Art. 36. – Deturnarea pacienților sau tentativa este interzisă.

Art. 37. – (1) Când mai mulți medici dentiști colaborează la examinarea sau tratamentul unui pacient, aceștia trebuie să se informeze reciproc.

(2) Fiecare medic dentist își asumă responsabilitatea manoperelor medicale efectuate.

Art. 38. – Medicul dentist trebuie să-și încurajeze colegii mai tineri, susținându-i în special la debutul lor în activitatea profesională.

Art. 39. – Medicii dentiști, în cursul raporturilor lor profesionale cu colegi de alte specialități, trebuie să respecte independența profesională a acestora.

CAPITOLUL IV Reclama și publicitatea

Art. 40. – (1) Reputația medicului dentist trebuie să se sprijine doar pe competență și demnitate, fără contribuția reclamei de orice fel.

(2) Profesia de medic dentist nu trebuie practicată ca o activitate comercială.

Art. 41. – (1) Într-un anuar sau alte publicații sunt autorizate să apară numai următoarele indicații;

a) numele, prenumele, adresa, numărul de telefon, de fax, programul de consultații;

b) specialitatea/competența, gradul profesional.

(2) Orice alte date și informații publicate sunt considerate publicitate și sunt interzise.

Art. 42. – (1) Firma cabinetului de la intrarea în imobil sau în cabinet este obligatorie și conține următoarele elemente:

a) numele, prenumele, societatea;

b) gradul profesional, specialitatea/competența;

c) programul de consultații, numărul de telefon.

(2) Pot fi menționate, de asemenea, originea diplomei și asociațiile profesionale din care face parte titularul cabinetului medical.

(3) Dimensiunile firmei și aspectul vor fi unice pe țară.

Art. 43. – (1) Sunt interzise editarea și distribuirea de broșuri publicitare în legătură cu activitatea profesională.

(2) Sunt interzise reclama comercială, publicitatea personală, inclusiv în interesul unor terți.

Art. 44. – Orice consultație efectuată în afara cabinetului de medicină dentară legal autorizat este interzisă.

Art. 45. – Medicul dentist trebuie să participe la educația sanitară a populației, susținând punerea în aplicare a programelor profilactice de sănătate. Medicul dentist care participă la astfel de acțiuni va evita orice activitate de reclamă personală în scopul atragerii pacienților.

Art. 46. – (1) Este interzisă perceperea unei sume de bani de la un alt medic în vederea obținerii de pacienți.

(2) Orice acord neprincipial cu alți medici, farmaciști, personal auxiliar în scopul creșterii numărului de pacienți este interzis.

Art. 47. – Medicul dentist care participă la acțiuni de informare a publicului cu caracter educativ sanitar nu va utiliza decât date confirmate științific. El va evita cu această ocazie orice atitudine publicitară, fie în scop personal, fie în favoarea instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea.

Art. 48. – Atunci când un medic dentist participă la acțiuni de informare a publicului și de educație sanitară, va face uz numai de date medicale confirmate, cu prudență în ceea ce privește repercusiunile afirmațiilor sale asupra publicului. El trebuie să se abțină de la orice atitudine publicitară, atât personală, cât și în favoarea unor instituții unde își desfășoară activitatea sau în favoarea unei cauze care nu este de interes general.

Art. 49. – Medicul dentist nu trebuie să prezinte în mediile medicale și mai ales nemedicale procedee diagnostice sau terapeutice noi insuficient testate, fără comunicarea rezervelor pe care acesta le are față de noul procedeu.

Art. 50. – Medicului dentist care îndeplinește o funcție administrativă îi este interzis să uzeze de aceasta pentru a-și spori numărul de pacienți.

Art. 51. – La eliberarea de documente medicale, orice act va oglindi realitatea obiectivă, fiind interzisă eliberarea de certificate de complezență, care ar duce la obținerea ilegală de către pacient a unor avantaje materiale sau sociale.

Art. 52. – Colaborarea cu presa scrisă și audiovizuală trebuie făcută doar în scopul informării publicului în legătură cu problemele medicinii dentare. Prioritate se acordă subiectelor de interes public și nu persoanei medicului dentist.

CAPITOLUL V Dispoziții tranzitorii și finale

Art. 53. – Toți medicii dentiști au obligația de a informa consiliul colegiului județean, respectiv al municipiului București, despre modificările survenite în situația lor profesională. Consiliul colegiului județean, respectiv al municipiului București, va informa Consiliul național al Colegiului Medicilor Dentiști din România cu privire la aceste modificări.

Art. 54. – Deciziile luate de consiliile colegiilor județene, respectiv al municipiului București, cu privire la încălcarea prevederilor prezentului cod deontologic pot fi modificate sau anulate de Consiliul național al Colegiului Medicilor Dentiști din România fie din oficiu, fie la cererea celor interesați.

Art. 55. – Consiliile colegiilor județene, respectiv al municipiului București, vor aduce la cunoștință tuturor membrilor prezentul cod deontologic.

Art. 56. – Completarea sau modificarea prezentului cod deontologic se va face de către Adunarea generală națională la propunerea Consiliului național al Colegiului Medicilor Dentiști din România.

Art. 57. – Prezentul cod deontologic va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ANEXA 2

REGULAMENTULUI DE ORGANIZARE ȘI DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII COMISIILOR DE DISCIPLINĂ ALE COLEGIULUI MEDICILOR DENTIȘTI DIN ROMÂNIA

Capitolul I

Dispoziții generale

Art. 1. – La nivel național și la nivel teritorial se vor înființa Comisia superioară de disciplină a Colegiului Medicilor Dentiști din România, denumit în continuare CMDR, respectiv comisii de disciplină.

Art. 2. – (1) La nivelul fiecărui colegiu teritorial se va organiza și va funcționa o comisie de disciplină alcătuită din 5 până la 7 membri, propuși de biroul executiv local și votați de consiliul colegiului teritorial.

(2) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale trebuie să aibă cel puțin gradul profesional de specialist cu o vechime în specialitate de minimum 7 ani sau o vechime de peste 10 ani în profesie.

(3) La nivelul Colegiului Medicilor Dentiști din România se va organiza și va funcționa Comisia superioară de disciplină, alcătuită din 9 membri, propuși de Biroul executiv național și votați de Consiliul național.

(4) Membrii Comisiei superioare de disciplină trebuie să aibă cel puțin gradul profesional de specialist cu o vechime în specialitate de minimum 10 ani sau o vechime de peste 15 ani în profesie.

(5) Mandatul comisiilor de disciplină este de 4 ani.

(6) Funcția de membru al comisiei de disciplină a colegiului teritorial, respectiv de membru al Comisiei superioare de disciplină este incompatibilă cu orice altă funcție în cadrul Colegiului Medicilor Dentiști din România, cu excepția mandatului de membru în adunarea generală a colegiului teritorial și a mandatului de membru în Adunarea generală națională.

Art. 3. – Unul dintre membrii comisiilor de disciplină este desemnat de autoritățile de sănătate publică, la nivel teritorial, și de Ministerul Sănătății, la nivelul Comisiei superioare de disciplină.

Art. 4. – Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează prin deces, demisie, demitere de către cei care l-au numit, pierderea calității de membru al CMDR ori prin numirea unui alt reprezentant, în cazul membrilor desemnați de către Ministerul Sănătății Publice sau de autoritățile de sănătate publică.

Art. 5. – (1) Medicul dentist răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei de medic dentist, a Codului deontologic al medicului dentist, a regulilor de bună practică profesională, a Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Dentiști din România, adoptat prin Decizia Colegiului Medicilor Dentiști din România nr. 5/2007, denumit în continuare ROF, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMDR, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale instituției CMDR.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor CMDR, potrivit prezentului regulament, nu exclude răspunderea penală, contravențională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.

Art. 6. – Comisia de disciplină va avea la dispoziție personal auxiliar și aparatură logistică din dotarea existentă la Colegiul Național al CMDR, respectiv la colegiile teritoriale.

Art. 7. – Plata membrilor comisiilor de disciplină se va face pe ședință de lucru, conform Legii nr. 95/2006 Titlul XIII, a ROF și a deciziei Consiliului Național al CMDR.

Art. 8. – Comisiile de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale și Comisia superioară de disciplină de la nivelul CMDR își vor alege un președinte dintre membrii săi, cu majoritate simplă de voturi.

Art. 9. – Sancțiunile disciplinare sunt prevăzute de art. 541 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările ulterioare.

___________

Art. 9. – a fost modificat prin punctul 3 din Decizia Consiliului național nr. 1/2016 începând cu 06.04.2016.

Art. 10. – (1) Președintele comisiei de disciplină are următoarele atribuții:

a) organizează și conduce activitatea comisiei;

b) organizează completele de judecată ale cauzelor disciplinare;

c) ține evidența cauzelor disciplinare;

d) reprezintă comisia de disciplină în fața autorităților și instituțiilor publice;

e) informează organele de conducere ale colegiului despre activitatea comisiei de disciplină și a problemelor apărute în cursul desfășurării cercetărilor disciplinare ori soluționării cauzelor;

f) propune proiectul de buget necesar desfășurării activității comisiei de disciplină;

g) prezintă adunării generale raportul anual al activității comisiei de disciplină.

(2) Președintele poate delega o parte din atribuțiile sale către un alt membru din cadrul comisiei de disciplină.

Art. 11. – Cauzele disciplinare se vor judeca, potrivit legii, de către complete de judecată formate dintr-un număr de membri, după cum urmează:

a) 3 membri pentru comisiile de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale;

b) 5 membri pentru Comisia superioară de disciplină.

Art. 12. – (1) Desfășurarea ședințelor de judecată ale fiecărui complet vor fi consemnate sub formă de procese-verbale de ședință.

(2) Fiecare proces-verbal va fi semnat la sfârșitul ședinței de membrii completului și va fi anexat la dosarul cauzei disciplinare.

(3) Procesul-verbal va putea fi întocmit de personalul administrativ al CMDR național sau teritorial.

Art. 13. – Procesul-verbal de ședință va fi întocmit la fiecare ședință și va conține următoarele elemente:

a) data la care a avut loc ședința;

b) membrii completului de judecată;

c) consemnarea celor întâmplate în timpul ședinței;

d) actele ori înscrisurile depuse la dosarul cauzei disciplinare;

e) măsurile dispuse în soluționarea cauzei de către completul de judecată;

f) semnăturile membrilor completului de judecată și a persoanei care a redactat procesul-verbal.

Art. 14. – (1) Toate adresele sau comunicările făcute de către completul de judecată se vor trimite prin intermediul unei scrisori recomandate cu confirmare de primire sau se vor înmâna, sub semnătura de primire, persoanei căreia îi sunt destinate.

(2) Un exemplar al adreselor sau comunicărilor se va păstra la dosarul cauzei disciplinare, împreună cu dovada de primire sau de înmânare.

(3) Se vor face maximum două convocări.

Art. 15. – Comisia de disciplină are dreptul să solicite toate actele și măsurile necesare soluționării cauzei.

Capitolul II

Înregistrarea cererii și declanșarea acțiunii disciplinare

Art. 16. – (1) Biroul consiliului național, respectiv teritorial, este obligat ca, în prima ședință convocată după data primirii sesizării, să analizeze sesizarea primită din punctul de vedere al îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 94 alin. (1) și art. 105 alin. (1) din ROF și să adopte o decizie cu una dintre variantele prevăzute de art. 106 din ROF.

(2) Atât Biroul executiv național, cât și birourile consiliilor teritoriale se pot autosesiza potrivit art. 107 din ROF; se va emite, de asemenea, o decizie care va dispune declanșarea procedurii disciplinare. În decizia de autosesizare se vor menționa elementele care au stat la baza luării acestei decizii, fiind necesară atașarea de dovezi corespunzătoare.

Art. 17. – (1) Dacă decizia biroului consiliului teritorial este de respingere a sesizării ca vădit nefondată, respectiv pentru nerespectarea condițiilor impuse de art. 105 alin. (1), un exemplar al acesteia se va trimite prin scrisoare recomandată persoanei care a făcut sesizarea. În decizia de respingere a sesizării se va face mențiune despre posibilitatea persoanei care a făcut sesizarea de a contesta această decizie în termen de 15 zile de la comunicare.

(2) Contestația se va depune la sediul colegiului național sau teritorial, competența de soluționare a acesteia revenind Biroului executiv al Consiliului Național al CMDR.

(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii contestației, secretarul colegiului teritorial va înainta contestația împreună cu tot dosarul cauzei, inclusiv sesizarea inițială, către Biroul executiv al Consiliul Național al CMDR.

(4) Dacă Biroul executiv național consideră că se impune deschiderea unei anchete disciplinare, va emite o decizie prin care va dispune declanșarea anchetei disciplinare de către comisia de disciplină teritorială.

Art. 18. – Acțiunea disciplinară poate fi pornită în termenul prevăzut de lege.

___________

Art. 18. – a fost modificat prin punctul 4 din Decizia Consiliului național nr. 1/2016 începând cu 06.04.2016.

Secțiunea I

Cercetarea disciplinară în cazul medicului dentist față

de care s-a formulat o plângere

Art. 19. – (1) După primirea sesizării și a deciziei biroului consiliului național, respectiv teritorial de declanșare a anchetei disciplinare și după constituirea dosarului disciplinar potrivit dispozițiilor ROF, comisia de disciplină îl va înștiința prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire pe medicul reclamat despre faptul că împotriva sa s-a declanșat o anchetă disciplinară și că este convocat pentru data de ……. ora …. la sediul comisiei de disciplină din …. (se specifică sediul comisiei de disciplină) pentru audiere.

(2) La adresa de convocare se va anexa o copie a sesizării.

(3) Medicul va fi informat și va fi convocat cu cel puțin 10 zile lucrătoare înaintea datei la care urmează să aibă loc ședința comisiei de disciplină.

(4) În condițiile art. 108 alin. (4) din ROF, comisia de disciplină de comun acord cu medicul, poate conveni un alt termen la care să aibă loc audierea. Despre acest aspect se va face mențiune în procesul-verbal de ședință.

Art. 20. – (1) Medicul chemat pentru audiere la comisia de disciplină poate da și explicații scrise (această prevedere se va interpreta în sensul că medicul nu este obligat să dea explicații scrise, dar trebuie să știe că dacă dorește are acest drept).

(2) În situația în care medicul s-a prezentat la comisia de disciplină pentru audieri, acesta va fi audiat de către comisia de disciplină, iar declarațiile acestuia vor fi consemnate și atașate la dosarul disciplinar.

(3) Dacă, pe parcursul derulării cercetării disciplinare, comisia de disciplină apreciază că este necesară reaudierea medicului, se va face mențiune în procesul-verbal din ședința în care s-a hotărât acest lucru și se va dispune citarea medicului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care a făcut sesizarea va fi audiată și examinată în cauza respectivă.

(5) Refuzul petentului de a se prezenta la audierea stabilită de comisia de disciplină duce la suspendarea cauzei. Suspendarea cauzei disciplinare va fi comunicată și petentului în scris, cu confirmare de primire.

Art. 21. – (1) În momentul la care s-au adunat toate materialele, datele și informațiile solicitate de comisia de disciplină, dacă au fost audiate toate persoanele în cauză, dacă nu mai sunt alte aspecte de lămurit, se va face mențiune în procesul-verbal al ședinței din data respectivă despre acest aspect și comisia de disciplină va analiza toate declarațiile, probele, înscrisurile, expertizele și va adopta una dintre soluțiile prevăzute la art. 112 din ROF.

(2) În procesul-verbal de ședință se vor consemna cele constatate și se va dispune soluția adoptată.

(3) Dacă se constată că nu s-au primit toate informațiile solicitate sau dacă comisia de disciplină consideră că se impun a fi clarificate unele aspecte ori împrejurări, se va face mențiune despre aceste aspecte în procesul-verbal de ședință, se vor dispune măsurile care se impun și se va fixa o nouă dată de întrunire a comisiei de disciplină.

(4) Ancheta disciplinară va fi efectuată direct de către comisia de disciplină sau prin intermediul unui referent împuternicit dintre membrii comisiei de disciplină.

(5) Față de natura cauzei, comisia de disciplină poate consulta o comisie de specialitate formată din 3 personalități în domeniu, propuse de Comisia profesional-științifică și învățământ și acceptate de cel acuzat.

(6) În cazul în care persoana care a făcut plângerea nu este mulțumită de concluziile comisiei de specialitate, va putea solicita pe cheltuiala sa o nouă comisie de expertiză medicală.

Art. 22. – Decizia adoptată de comisia de disciplină a colegiului teritorial va conține elementele prevăzute la art. 113 din ROF.

___________

Art. 22. – a fost modificat prin punctul 5 din Decizi Consiliului național nr. 1/2016 începând cu 06.04.2016.

Art. 23. – (1) Decizia pronunțată se comunică medicului în cauză și Biroului executiv național.

(2) Deciziile privind aplicarea sancțiunilor care se soldează cu suspendarea sau interzicerea exercitării profesiei se comunică Ministerului Sănătății Publice și colegiului național și, respectiv, teritorial.

(3) Persoana care a făcut sesizarea va fi informată cu privire la soluționarea cauzei de către comisia de disciplină.

Art. 24. – (1) Contestația medicului împotriva deciziei de sancționare se va trimite Comisiei superioare de disciplină a Consiliului Național al CMDR, spre competenta soluționare.

(2) În adresa de înaintare se va face referire la data înregistrării contestației și la numărul de file ale dosarului disciplinar, semnate fiecare pentru conformitate de către președintele comisiei de disciplină.

(3) Decizia de sancționare pronunțată de comisia de disciplină de la nivelul colegiului teritorial poate fi contestată de medicul dentist sancționat, în termen de 15 zile de la comunicare.

(4) Împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină medicul sancționat va putea formula acțiune în anulare, conform art. 101 alin. (2) din ROF.

Secțiunea a II-a

Soluționarea litigiilor dintre membri

Art. 25. – Membrii CMDR sunt obligați ca atunci când se găsesc într-o situație conflictuală, litigioasă, legată de exercitarea profesiei, sau în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 5 din prezentul regulament, față de alt membru al colegiului, înainte de orice alt demers vor apela la medierea comisiei de disciplină din cadrul colegiului teritorial.

Art. 26. – Comisia de disciplină va convoca părțile în litigiu și, pe baza probelor administrate de către părți, va încerca soluționarea amiabilă a litigiului.

Art. 27. – La terminarea procedurilor de împăcare a părților, comisia de disciplină va încheia un proces-verbal în care va consemna situația de fapt, pozițiile părților, probele administrate și rezultatul final. Procesul-verbal va fi semnat de către membrii comisiei de disciplină și de către părți.

Art. 28. – (1) În situația în care comisia de disciplină nu va putea soluționa pe cale amiabilă conflictul, la cererea medicului care a făcut sesizarea, va putea reține cauza spre soluționare.

(2) În această situație comisia de disciplină, pe baza probelor administrate de părți, va putea dispune una dintre sancțiunile prevăzute de art. 9 din prezentul regulament, atunci când este cazul, și va comunica ambelor părți hotărârea luată.

Art. 29. – Față de hotărârea comisiei de disciplină teritoriale medicul sancționat va putea formula contestație în condițiile prezentului regulament.

Art. 30. – (1) Față de medicul dentist membru al organelor de conducere ale Colegiului național sau colegiilor teritoriale va fi sesizat direct Biroul executiv național.

(2) Biroul executiv național va dispune respingerea plângerii ca vădit nefondată sau declanșarea procedurii disciplinare.

(3) În cazul în care se va dispune declanșarea procedurii disciplinare Biroul executiv național va trimite plângerea Comisiei superioare de disciplină, care va putea stabili una dintre soluțiile prevăzute de art. 112 din ROF, respectiv de art. 9 din prezentul regulament.

Art. 31. – Pentru toate situațiile cuprinse în prezenta secțiune, Biroul executiv național se poate autosesiza, procedând conform dispozițiilor prezentului regulament, completat cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 – Titlul XIII și ale ROF.

Art. 32. – (1) Biroul executiv național are obligația să se autosesizeze în toate situațiile în care constată că oricare dintre membrii CMDR nu respectă deciziile obligatorii adoptate de organele de conducere ale colegiului.

(2) În urma autosesizării Biroul executiv național va întocmi un proces-verbal prin care va sesiza Comisia superioară de disciplină, aceasta urmând să analizeze sesizarea primită și să dispună în consecință.

Art. 33. – Prezentele dispoziții se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește funcționarea Comisiei superioare de disciplină.

Art. 34. – Prezentul regulament se completează în mod corespunzător cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 – Titlul XIII, cu cele ale ROF și cu dispozițiile Codului deontologic al CMDR.

Art. 35. – Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ABREVIERI

CMDR- Colegiul Medicilor Dentisti Romania

CMDB – Colegiul Medicilor Dentisti Bucuresti

CMDJ – Colegiul Medicilor Dentisti Judetean

BIBLIOGRAFIE

[1] Conf. Dr. Beatrice Ioan. Raspunderea Disciplinara a medicilor in Romania. [online]. 2011. Available from: URL: www.cmr.ro

[2] Ioan G, Nanu A.C, Rotariu I, Raspunderea profesionala in practica medicala, 2017.

[3] Codul Penal

[4] Codul Civil

[5] Streteanu F. Tratat de drept penal, partea generală, vol. I. București: C.H. Beck, 2008

[6] Codul Muncii

[7] Nanu A., Malpraxisul medical – 7 instructiuni de siguranta in practica stomatologica, Ed. Bucuresti Medright Experts, 2013, Editia a 2-a

[8] Legea 53/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 72 din 05.02.2003

[9]Statutul Colegiului Medicilor din Romania, art. 14

[10]Legea 95/2006, art. 450,alin.(2)

[11] Legea 95/2006, art. 454 alin. (2)

[12] Codul Deontologic

Figura 1 – Ioan G, Nanu A.C, Rotariu I, Raspunderea profesionala in practica medicala, 2017.

Cazuistica, spetele- prin amabilitatea Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti