Carol Davila Bucure ști [603127]

Universitatea de Medicină și Farmacie
“Carol Davila” Bucure ști
Catedra de Medicină Legală și Bioetică

MORFOLOGIA LEZIUNILOR TRAUMATICE PRODUSE
PRIN PRECIPITARE

Coordonator științific Îndrumător
Prof. Dr. Curcă George Cristian Asist. Univ. Chirică Violeta

Absolvent: [anonimizat]
2019

Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 3
TRAUMATOLOGIE GENERALĂ MEDICO -LEGALĂ ………………………….. ………………………….. … 4
CĂDEREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….11
PRECIPITAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 14
AUTOPSIA MEDICO -LEGALĂ ÎN PRECIPITARE ………………………….. ………………………….. …….31
INTRODUCERE PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ……………………… 36
PREZENTARE CAZURI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 37
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….66
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….78

3
INTRODUCERE
Incidența traumatismelor produse prin căderea de pe un plan superior este în creștere,
interesând în special extremele vârstei: copii și vârstnici, categorii populaționale la care
precipitarea de cele mai multe ori accidentală și mult mai rar voită, produce de cele mai multe
ori decesul brusc respectiv în timp -cu spitalizări prelungite, complicații și de cele ma i multe
ori sechele invalidante. Precipitările accidentale produc de asemenea o rată mare de
mortalitate în special în rândul barbaților care lucrează în industria construcțiilor, de această
dată decesele survin prin nerespectarea normelor de protecție a muncii. În țara noastra
numarul suicidurilor produse prin precipitare este de asemenea în creștere, ocupând locul al
treilea după intoxicații și spânzurare.
În partea generală am abordat traumatologia, o ramură importantă a medicinei legale
care studiază leziunile traumatice, dar și agenții traumatici și interacțiunea dintre aceștia,
considerând faptul ca recunoașterea leziunilor traumatice primare este esențiala și utilă nu
doar medicului legist ci și clicianului, deși abordarea acestora este cu totul și cu totul diferită.
Am realizat o scurtă paralela intre mărcile traumatice produse ca urmare a caderii
simple comparativ cu precipitarea, aspecte de foarte mare importanță în medicina legală:
polimorfism lezional, distribuție anarhică a leziunilor la examin area externă a victimei,
discrepanța dintre leziunile interne (rupruri de vase mari sau cord urmate de șoc hemoragic
rapid, rupturi viscerale: parenchimatoase respectiv cavitare) versus cele externe (de la
echimoze, hematoame, mergând până la fracturi de m embre, sau mult mai grav traumatism
cranio -crebral) impresionează prin predominanța celei dintâi, gravitate lezională
semnificativă, mortalitate mare, toate aceste aspecte orientează spre precipitare. Înălțimea de
la care s -a produs precipitarea iși pune a mprenta asupra gravității lezionale, în acest caz fiind
utilă colectarea datelor de la locul accidentului, interogarea martorilor asupra evenimentului.
De asemenea, în lucrarea de față, ne -am propus sa descriem morfologic, cranio -caudal
principalele leziun i traumatice regăsite la victimele precipitarii și mecanismele prin care
acestea duc la deces.

4
TRAUMATOLOGIE GENERALĂ MEDICO -LEGALĂ
Traumato logia este parte integrantă a medicinei legale care se ocupă cu identificarea
leziunilor traumatice având drept scop încadrarea lor medico -legală, stabilirea caracteristicilor
acestora, a modalității de producere, a impactului asupra organismului vătamat precum și
identificarea agentului vulnerant. Consecințele posttraumatice mortale sunt analizate în
sectorul de tanatologie iar cele fără impact vital constituie obiectul de studiu al sectorului de
clinică medico -legală. Leziunea este rezultatul oric arei acț iuni, auto sau heteroinduse, produsă
în mod intenționat sau accidental, înfăptuită cu scopul de a dezinterga structurile anatomice
are organismului viu; gravitatea a cesteia este determinată de forț a energiei cinetice exercitată
de agentul vulnerant, de tipul(obiecte, substante, fenomene lezionale) de
capacitatea(proprietate traumatică unică sau comple xă) și de proprietățile morfologice ale
acestuia, precum si de locul, respectiv modalitatea aplicării, iar in cele din urmă de
particularitățile organismului vătămat. Trauma, spre deosebire de leziune, poate determina și
dereglări funcționale, uneori ireve rsibile până la deces. Traumatismul însă, defineste o serie
de vătămări corporale având caracteristici comune, produse prin același mecanism are drept
consecință producerea de leziuni. [1].
Leziunile traumatice sunt subîmpărțite în:
– Superficiale/ primare – ale tegumentului și țesutului subtegumentar
– Sistemice – interesează sistemul osteo -articular, muscular, vascular, nervos
– Topografice – localizate în anumite regiuni/zone anatomice ( traumatisme
craniocerebrale , craniofaciale , vertebromedulare, toracice, a bdominale, ale
membrelor )
LEZIUNILE TRAUMATICE PRIMARE
Leziunile traumatice primare reprezintă un aspect important in practică, indiferent de
specialitatea medicului; deși rolul clinicianului va fi acela de diagnostica și a trata,
legistustului ii revine o atribuție de mai mare amploare și anume de a stabili consecința
juridică, respectiv de a trage concluziile medicale cu scopul de a stabili circumstanțele
producerii faptei; așadar acestea nu ar trebui ignorate în cadrul examinării clinice medicale,
fiind situate superficial și accesibile atât inspecției cât si palpării; este esențială cunoașterea
principalelor caracteristici are acestora deoarece in majoritatea situațiilor pot fi consecința
unei agresiuni.
În cadrul evaluării medico -legale acestea au va loare diagnostic -etiologică și vor fi
evaluate complet cu scopul stabilirii: localizării, formei, culorii, dimensiunilor, numarul,
mecanismul și circumstanțe de producere, tipul agentului traumatic, efectul acestora asupra

5
organismului etc. Astfel leziu nile traumatice elementare sunt definite ca modificări apărute la
nivelul tegumentului si țesuturilor moi in urma contactului violent cu un agent vulnerant. În
funcție de o serie de factori externi si interni(particularitățile organismului traumatizat) se pot
produce manifestari la nivel local care se pot remite în timp, pot evolua până la alterare a starii
generale(șoc, comă), boala traumatică .
Ținând seama de prezența sau absența soluției de continuitate, avem la di spoziție urmatoarea
clasificare:

Leziuni fără solutie de continuitate reprezentate de:
Echimoza apare prin traumatizarea vaselor de calibru mic de la nivel epidermic sau a
celor din corionul mucoaselor. Apare prin lovirea(activă sau pasivă) cu sau de către un corp
dur,sau prin mecanism compresiv. Există : echimoza propriu – zisă (de form e și dimensi uni
variabile), peteș ii (echimoze punctiforme), vibices (echimoze liniare sub forma unor dungi
subțiri, uneori discontinue).
Este descrisă ca o zona slab delimitată, usor edemațiată și care poate reda, in anumite
cazuri, forma agentului vulnerant(de exempl u, echimozele liniare produse de vergea, baț,
pătrate – produse de catarama curelei, echimozele semiovalare dispuse la nivel cervical în
cazul strangularii, cele perioronazale din sufocare etc) , nu dispare la digitopresiune .
Culoarea indică data producerii acesteia: este inițial (prima zi) roșie (datorită
oxihemoglobinei, dar și inflamației locale) urmând sa vireze spre o nuanță de albastră
(deoxihemoglobina) intr -un interval de 48 -72 ore, intre zil ele 3 -7 spre brun, iar după o
săptămână spre verde și ulte rior spre galben.
Aceasta poate să apară si tardiv, respectiv la distanță de locul traumatismului, de exemplu
echimoza palpebrală din cadrul fracturii de piramidă nazală. De re gulă dispar complet in 1 -2
săptămâni fără sa lase cicatrice, nu se complică; ra r poate difuza in jur în caz de coagulopatii,
insuficiență hepatică etc. Patognomonic, localizarea poate indica tipul agresiunii(sugrumare –
echimoze cervicale, agresiune sexuală -echimoze la nivelul coapselor, amprenta lăsată de
roțile mașinii în cazul accid entelor rutiere etc). [1]
Gravitate se clasifică funcție de numărul de zile de îngrijire medicală; se vor acorda una -două
zile pentru echimozele întinse. Diagno sticul diferențial se va face cu lividitățile cadaverice(se
curăță la spălarea cadavrului) , echimoza postmortem, sau echimoza spontană din coagulopatii .
Așadar, echimoza este o leziune ce apare strict dupa traumatism , prezența acesteia la cadavru
certifică producerea intra -vitam, orientează de cele mai multe ori mecanismul,circumstanța
precum si tim pul scurs de la apariție.[2]

6

Hematomul apare superficial sau profund/visceral și se caracterizează printr -o tumefactie
locală, indurată, pulsatilă, roșu -violacee ce nu dispare la vitropresiune . Apare in urma ruperii
unui vas de calibru mai mare și sugerează un traumatism mai violent cu risc de suprainfectare.
Este produs ca și echimoza prin lovirea cu sau de catre un corp dur, compresie. Forma
viscerală a hematoamelor indică o gravitate mult mai mare care se complică frecvent cu
sindroame de compres ie, șoc, comă, mergând până la deces în funcție de dimensiuni,
localizare.
Zilele de îngrijire medicală diferă în funcție de localizare, dimensiuni; se acordă de regulă 5 -6
zile sau peste 10 zile în cazul hematoamelor complicate, care necesită evacuare.

Alte tipuri de leziuni încadrate in aceasta categorie sunt reprezentate de eritem (produs
imediat posttraumatic prin vasodilatație secundară inflamației de la locul traumatismului ,
dispare la digitopresiune ), vezicule sau bule, limfoserom (zonă edemațiata, de consistență
păstoasă, slab delimitată rezultată prin acumularea limfei tardiv de momentul traumatismului).

Leziunile cu soluție de continuitate:
Excoriația apare in urma frecării tegumentului cu sau de către un obiect cu suprafață fie
neregulată, fi e ascuțită capabilă sa dezintegreze epidermul sau porțiunea superficială a
dermului, până la nivelul papilelor dermice; Zona exo riată este o leziune ceva mai întinsă ca
dimensiuni, apare specific în târâre.
Evoluează de la cruste seroase(echimozele superfi ciale) sau serohematoame (profunde, ating
si dermul), la două -trei zile apare infiltrat inflamator bogat in PMN, debutează regenerarea
epitelială, ulterior apare infiltrat inflamator cronic, iar apoi remodelarea. Se v indecă in
aproximativ 10 zile fă ră a lă sa cicatrice .
Mecanismele de producere sunt variate, de menționat sunt: lovirea tangențială cu obiect
taietor, târâre, zgâriere, contact cu solul cu suprafețe neregulate în cazul traumatismelor
produse prin cădere, precipitare.
Sunt variabile ca formă, as pect si dimensiuni; urmează o serie de et ape evolutive(inițial are
loc sângerarea, acoperirea de crusta hematică, uscarea si desprind erea crustei la aproximativ o
săptămână de la apariție) ; Ca și in cazul echimozei, atâ t forma cat si localizarea pot suger a
mecanismul de producere -excoriatiile concave lăsate de unghii ce însoțesc hematoamele
regăsite în sugrumare, agresiuni sexuale; excoriațiile multiple, paralele, liniare apar în
târâre.[2]

7
Diagnosticul diferențial se va face prin documentarea infiltratulu i inflamator cu
perga mentarea/deshidratarea; excoriații produse postmortem – produse prin târârea cadavrului, sunt
gălbui – transparente, dure, pergamentoase și fără infiltrat inflamator la bază.
Zilele de îngrijire medicală va riază de la una -doua, la trei-patru dacă sunt întinse,
suprainfectate.

Plaga este produsă de agenți traumatici capabili să penetreze tegumentul, straturile
subiecente, precum si viscere, vase si nervi.
Clasificarea clasică are in vedere urmatoarele aspecte[4]:
– profunzimea: sup erficiale si profunde, cele din urma fiind la randul lor împartite in
penetrante(subîmpărțite în: transfixiante si perforante) și nepenetrante.
– evoluția: simplă sau complicată, cel mai frecvent prin suprainfectare.
Clasificarea medico -legală:
1. plaga contuză este produsă prin acțiunea unui corp dur asupra corpului aflat in repaus sau
in mișcare (se caracterizează prin profunzime mica, margini neregulate legate prin punți,
centru anfractuos) cu varietățile sale care se diferențiază prin mecanismul de pr oducere: [3]
-plaga mușcată de către om sau animal, cea din urmă cu importanță deosebită in practica,
ajutând la identificarea făptașului pe baza amprentei dentare, caracterizată prin plăgi
superficiale alternând cu zone de tegument indemn.
– smulsă (tegum entul decolat)
– strivită, produsă de un agent traumatic cu greutate mare, prezintă formă neregulată, margini
zimțate
– plesnită(apare când tegumentul afectat este dispus deasupra unei proeminențe osoase -cap,
tibie- cu aspect variabil funcție de forma obie ctului);
2. plăgi produse de instrumente tăioase [4]:
– prin înțepare(se face cu ac, cui etc și prezintă una sau două plagi cutanate, la poarta de
intrare respectiv la ieșire care orientează asupta formei obiectului înțepător, si un canal) [2]
– tăiere(frecvent produsă de cuțit, prezintă zona de pătrundere, corp și coada care se continuă
în „coada de ș oarece”; analizarea acestor aspecte furnizează medicului legist detalii
importante precum forma si dimensiunile agentului vulnerant, poziția victimei, dar s i a
agresorului din timpul agresiunii) [2]; [3]
– mecanism mixt /plaga tăiată înțepată/înjunghiată agentul traumatic inițial î nțeapă, apoi taie
cu lama ascuțită, rezultă un unghi ascuțit și un altul rotund; forma este liniară, având la unul
din capete un aspect ondulat, în„coadă de șoarece”, frecvent plaga de acest tip nu prezintă

8
orificiu de ieșire. Abordează de regulă zonele to racică si abdominală, având ca țintă organele
vitale. Este im portant de diferențiat leziunile autoproduse ce cele heteroproduse. În acțiunile
autoproduse există de regulă factori circumstanțiali, frecvent patologie psihiatrică, se
abordează electiv anumite zone -treimea anterioară distală a antebratului, jugular, precordial,
se pot remarca leziuni de tatonare.
– despicare(profundă, cu impact vital de cele mai multe ori, produsă obiecte tăietoare dure, cu
masa mare -topor, bardă); se produc leziuni grave, sold ate recvent cu infirmitate sau chiar
deces.
3.plaga impușcată determinată frecvent de arma de foc portabilă,al cărei caracter distructiv
este determinat de energia cinectică a proiectilului, dependentă de viteza acestuia la contactul
cu victima; viteza est e condiționată de tipul de armă, respectiv de distanța de la gura armei la
corpul victimei. [1]
Există o gamă variată de arme de foc, î nsă elementul definitoriu este reprezentat de
proiectilul -glonț înglobat in cartuș. Aceste produce orificiul de intrare(l a nivelul căreia se pot
remarca , inelul de ștergere , circular, negricios determinat de „ștergerea” glonțului de piele ,
inelul de excoriație , de metalizare , de contuzie apărut atunci când arma este lipită de corp,
prin recul), canalul(cu dimensiuni echival ente atunci când glonțul străbate ț esuturi de aceeași
consistență, respectiv cu dimensiuni mai mari sau mai mici funcție de organele traversate;
daca este atins un organ cavitar plin determină instant explozia acestuia), orificiul de ieșire
poate avea acee ași dimensiuni cu el de intrare atunci când sunt stră bătute țesuturi de
consistență asemănă toare, poate fi mai mare atunci când întâlnește ț esut osos sau mai mic
dacă se fragmentează.
Pe lângă glonț , factorii ce stau la baza împușcă rii sunt pulberea, funi nginea, flacăra,
gazele, prezența lor indică tragerea de la mică distanță. Se elimină factori secundari: flacăra,
fragmente mici, punctiforme negricioase ce se vor impregna pe victimă, gazele, fumul[4] [5].

Problemele medico -legale ridicate de traumatismu l prin î mpuscare sunt:[4]
– determinarea tipului de arma.
– stabilirea cu certitudine a diagnosticului de plăgă -împușcată(aspect, număr etc) si
diferențierea, dacă este cazul de plaga înțepată.
– stabilirea clară a orificiului de intrare și acelui de ieșir e.
– stabilirea distanței de la care s -a tras, a leziunilor produse și dacă acestea au fost făcute intra
vitam, respectiv cauzatoare de deces sau complicații.

9
– diferențierea intra leziuni heteroinduse și autoinduse (localizare tipică precordială, la nivel ul
cavității bucale, zona frontală, temporală, precum si amprente colectate de pe armă, prezența
puberii, fumului etc).
– stabilirea exac tă a numărului si ordinii împușc ăturii, caracterului vital, gravității lezionale și
numărului de zile de îngrijiri medi cale acordate în cazul în care victima supraviețuiește.
Leziunile auto -induse
În cazul pacienților psihiatrici este des întâlnit procesul de automutilare (muș cături, diverse
tipuri de plăgi produse la nivel genital, ocular) folosit in diverse scopuri. Suicidul se produce
frecvent prin tăiere -înțepare la nivel cervical(prin secționarea vaselor gâtului, traheei),
precordial, abdominal. Există de asemenea a șa numitele „leziuni de tatonare ”în cadrul cărora
se regăsesc incizii paralele, s uperficiale situate la nivelul încheiet urii mâinii , cervical .[7]

Agen ții traumatici implicați in producerea leziunilor traumatice elementare sunt:
Mecanici , cel mai frecvent întâ lniți in practica. Leziunile apar de regulă in urma unor
contacte violente sau agresiuni prin ene rgia cinetică produsă de aceștia. Astfel au fost descrise
mai multe mecanisme: accelerație, decelerație, compresiune și îmbinări intre acestea. În
funcție de forma lor, se clasifică in: corpuri contondente(variabile ca formă si suprafață),
ascuțite,arme d e foc si vehicule. În practică, leziunile produse vor fi variate în funcție de
morfologie, energia si viteza și direcția cu care a luat contact cu victima, porțiunea anatomică
afectată etc.
În cadrul acestei categorii, merită specificate și „armele natura le” ale omului, folosite fie
in scop ofensiv, fie defensiv: palmele,unghiile și pumnii produc adesea leziuni de gravitate
variabila, in special la nivelul feței; mâna poate produce sufocare, strangulare astupând
orificiile bucal si pe cele nazale; brațele si antebrațele sunt utilizate de regulă in scop defensiv,
apărând extremitatea cefalică; picioarele produc traumatisme ceva mai grave,fracturi prin
comprimare, loviturile puternice la nivel toraco -abdominal soldându -se cu hemoragii masive
sau chiar deces, în funcție de forța aplicată; dinții sunt de obicei implicați în apărare, însă pot
fi folosiți și de atacator; plaga mușcată se complică de cele mai multe ori prin
suprainfectare.[5]
Agenții traumatici mecanici produc lezi uni prin urmă toarele mecanisme:[3 0]
Lovire a activă
– cu corp dur
– în circumstanțele unei agresiuni
– generează leziuni localizate numai în zona de impact

10
Lovire pasivă
– de corp dur
– se produc, cel mai frecvent, prin cădere/precipitare/proiectare
– caracteristici
 localizate în special la nivelul p roeminențelor
 caracterul bipolar evidențiabil la examenul intern al cadavrului (cel mai
frecvent în TCC): prezența leziunilor traumatice în regiunea impactului
primar și în regiunea opusă acesteia ( mecanism de contralovitură )
Comprimare -strivire -zdrobire
– între două corpuri/planuri dure
Înțepare – înjunghiere
– cu un obiect dur ascuțit de tip înțepător sau înțepător – tăietor
Tăiere – secționare – despicare
– sub acțiunea unui obiect dur ascuțit de tip tăietor, înțepător – tăietor sau tăietor –
despicător
Smul gere-rupere
Târâre
Mecanisme asociate/complexe – prin reunirea a două sau mai multe mecanisme simple,
putând crea dificultăți în evaluarea medico -legală – necesită coroborare cu datele de
anchetă
În funcție de particularitățile diferitelor categorii de ag enți traumatici mecanici
leziunile traumatice prezintă caractere morfologice diferite, care în general permit
recunoașterea tipului de agent vulnerant.
Aspectul unei leziuni nu depinde numai de caracteristicile agentului vulnerant ci și de
o serie de fact ori: intensitatea lovirii, perioada de timp în care este aplicată lovitura, direcția
de lovire sau înclinarea agentului vulnerant în raport cu suprafața corpului, suprafața
topografică, întinderea leziunii, reactivitatea locală și generală a organismului.

Fizici reprezentați de temperatură, presiune atmosferică, electricitate, radiații.
Biologici bacterii, virusuri, fungi, plante, animale etc
Chimici cu o gama largă de reprezentanți,cuprinși in studiul toxicologiei medico -legale etc
Psihologici , subiectivi extrem de dificil de obiectivat in practică, au importantă în cazul
abuzului asupra copilului, viol etc.

11
CĂDEREA
Traumatismele mecanice cunosc multiple modalități de producere; în continuare vom aborda
leziunile traumatice produse prin cădere. Acestea se produc fie prin căderea de pe același
plan-contactul brusc cu solul in urma schimbării neprevăzute a poziției corpului, caz în care
avem de -a face cu căderea simplă. Precipitarea, pe de altă parte, apare prin cădere a de la
înălțimi considerabile ș i produce leziuni cu mult mai semnificative celor din cădere a simplă,
infirmități și frecvent decesul. Vom aborda pe rând aceste doua entități urmând ca in final sa
facem o paralelă între cele două.
Leziunile produse prin căderea simplă
Căderea simplă presupune schimbarea bruscă, uneori neanticipată a poziției corpului având
mecanisme multiple de producere, dintre care vom aminti:
– căderea din mers
– autopropulsia
– heteropropulsia
– căderea de pe diverse planuri de susținere precum(pat, scaun șamd) respectiv din și de pe
diverse mijloace de deplasare(mașină, tren, bicicleta, motocicleta etc).

Căderea simplă/pasivă/ din poziție staționară este descrisă ca fiind schimbarea rapidă
a poziției corpului, produsă prin pierderea echilib rului, urmată la scurt timp de contactul brusc
cu planul de susținere; este caracteristică în principal persoanelor vârstnice, tarate, cu multiple
comorbidități, deficite vizuale, auditive, crize de epilepsie, pacienților psihiatrici,
consumatorilor de eta nol etc.
Importantă este distincția dintre căderea produsă ca urmare unei leziuni organice
primare(infarct, accident vascular cerebral) deci neprevăzută, având drept urmare producerea
de leziuni ale extremității cefalice (victimă inconștientă, refl exe de apărare abolite), aceasta
fiind de multe ori destul de dificil de interpretat in cadrul examinării medico -legale[2].
Leziunile produse prin cădere vor fi:
– unipolare
– localizare la nivelul proeminentelor osoase
– leziuni primare caracteristice : excoriații, hematoame, plăgi, fracturi
– rar leziuni ale organelor parenchimatoase(rupturi ale ficatului, splinei, rinichilor,
condiționate de multe ori de starea anterioară a victimei).
Un aport substanțial la gravitatea leziunilor este adus de carac teristicile suprafeței pe care se
aterizează, astfel încât leziunile vor fi c u atât mai severe cu cat suprafața va fi mai neregulată,

12
de asemenea viteza cu care corpul ia contact cu solul, va decide întinderea si profunzimea
leziunilor.
În funcție de pozi ția in care corpul ia contact cu solul, vom detalia succint, în continuare,
localizarea frecventă a leziunilor :
-în căderea pe suprafața anterioară a corpului se vor produce leziuni la nivelul extremității
cefalice, în deosebi în regiunea fronto -zigomatică , pe proeminențe (piramida nazală, menton),
pe membrele superioare(în funcție de poziția la contactul cu suprafața, au fost descrise
frecvent, în cazul femeilor vârstnice, osteo porotice, fracturi ale extremităț ii distale a
radiusului, respectiv treimea inferioară a radiusului, asociată sau nu cu dislocarea articulației
radio -ulnare distale, fracturi ale carpienelor, falangelor), la nivelul membrului inferior se
produce frecvent fractura de rotulă.[1]
– în căderea posterioară vom regăsi de asemenea leziun i ale extremității cefalice : contuzii
cerebrale, fracturi ce vor interesa de această dată osul occipital; o particularitate a acestora va
fi reprezentată de liniaritatea fracturii, cu direcție spre baza craniului(aspect im portant in
diagnosticul diferenț ial cu lovitura produsa de un agent traumatic). Rar, datorită faptului ca
este protejată de musculatură, se pot produce fracturi scapulare. Au mai fost descrise afectări
ale membrelor superioare, zonei sacrate.
-în căderea laterală sunt afectate oasele tempo rale, mastoida, pavilionul urechii; apare lezarea
umărului, a coapselor.
Așadar, căderea simplă asociază leziuni unipolare in marea majoritate a cazurilor, gravitatea
fiind dictată de caracteristicile solului.
2.Căderea produsă prin auto sau heteropropulsi e va asocia același tip de leziuni ca si în
cadrul căderii simple, însă de o severitate mai mare, datorită faptului că implică pe lângă
contactul mai violent cu solul și viteză semnificativ mai mare. Autopropulsia se caracterizează
prin unipolaritatea lezi unilor, frecvent se remarcă excoriații pe suprafața întinsă a corpului. În
heteropropulsie leziunile pot fi bipolare,localizate la nivelul extremității cefalice.
3.Căderea de pe treptele scării a fost subîmpărțită funcție de înălțime(de pe treptele
superioare, de mijloc, inferioare) si modalitate de producere in activă sau pasivă.
Experimental A.I. Avdeev a dovedit următoarele :
– căderea de pe treptele inferioare va fi automat numita pasivă, pe când cea de pe treptele
superioare a fost numită cădere în trep te.
– în căderea pasivă prima porțiune care va lua contact cu treptele va fi cea scapulară și ulterior
extremitatea cefalică, pe când in heteropropulsie, unde de regulă împingerea se va face de la

13
nivelul extremității superioare a corpului, leziunile vor fi semnificativ mai severe, de interes
vital, localizate cranial.
– experimental, s-a aproximat că distanța dintre extremitatea cefalică a victimei și prima
treapta va fi de cca. 2m în cazul căderii de pe treptele inferioare versus 0.5 -1m la căderea de
pe treptele superioare.
Conform literaturii de specialitate, la căderea de pe trepte au fost raportate următoarele tipuri
de leziuni:
– hemoragii cerebrale cu preponderență anterioară
– fracturi ale oaselor craniului, costale, scapulare
– hemoragii cu locali zare la nivelul coloanei verbale
– plăgi contuze, excoriații cu localizări variabile regăsite în deosebi la nivel posterior.
Gradul de conștiență al victimei în momentul căderii va fi sugerat de efectuarea mișcărilor de
protejare a capului (prin flexarea acestuia pe torace și acoperirea cu brațele), de ghemuire prin
flexarea membrelor inferioare pe abdomen.
Leziunile produse sunt extrem de varia bile si depind de o serie de fac tori precum:
distanța de la care a avut loc căderea, viteză , gradul de conștiență al victimei în momentul
căderii, poziția în care s -a produs inițial căderea etc
Așadar, căderea poate fi produsă printr -o multitudine de modalități( marea majoritate fiind
accidente, produse in circumstanțe cunoscute), fiecare având ponderea sa în determi narea
gravității leziunilor care vor fi extrem de variabile, de la banale excoriații la traumatisme
cranio -cerebrale, hemoragii fudroaiante, ultimele producând -se destul de rar. În acest caz, pe
langa examinare a medico -legală a victimei, de o importanță de osebită va fi și efectuarea
anchetei la loc ul faptei, interogarea eventuali lor martori cu scopul stabilirii cu exactitate a
împrejurării producerii faptei. Decesul se produce rar și implica: starea de conșt iență alterată
in momentul căderii ce va aboli re flexele de apărare, traumatizarea organelor interne și
fracturi ce pot determina hemoragii masive, heteropropulsi e[5].
Leziunile sunt variabile:
– în cazul căderii pasive leziuni le sunt mai ușoare , severitatea fiind data de planul de contact .
– autopropulsi a se caracterizează prin unipolaritate , exocoriații , hematoame.
– heteropropulsia produce leziuni cu caracter bipolar(lovire activa) localizate de reg ula la
nivel cranial, dorsal.
– rostogolirea va crea lez iuni caracterizate prin polimorfism , multipolari tate, distribuție
anarhică, dar localizare in p rincipal pe proemin ențe.

14
PRECIPITAREA
Precipitarea definiție si circumstanțe de apariție
Căderea de pe un plan superior sau precipitarea presupune contactul brusc al corpului
provenit de pe un plan superior , cu solul în absența mijloacelor de susținere . În marea
majoritate a cazurilor se soldează cu leziuni grave, de multe ori cu impact vital[5].
În prezent, datorită faptului că industria construcțiilor se află in plină dezvoltare, s -a
putut remarca o creștere a incidenței deceselor produse prin precipitare, în special în mediul
urban, în majoritatea cazurilor raportate fiind vorba despre nerespectarea normelor de
protecție și siguranță(absența căștilor, hamurilor , plaselor, balustradelor etc.).
Un studiu întocmit la New York, raporta că 13% din totalul deceselor prin precipitare
sunt accidente de muncă, iar un procent onsiderabil dintre acestea sunt secundare nerespectării
normelor de siguranță la locul de muncă[8].
Conform http://www.legmed.ro , în anul 2018 în România, suicidul prin precipitare
ocupa locul al treilea după spânzurare, intoxicații[6]. Suicidul poate fi clasificat în două
categorii: suicidul patologic (întâlnit la bolnavii psihici) și suicidul nepatol ogic (considerat ca
un act deliberat și elaborat). După Sârbu și Quai, suicidul poate avea urm ătoarele forme:
suicidul de tip r eactiv (după o psihoză majoră), suicidul rațional sau lucid, suicidul psihotic
(întâlnit la bolnavii psihici, realizat sub impact ul halucinațiilor sau ideilor
delirante) și suicidul șantaj (întâlnit la indivizi cu anomalii caracteriale și afective
în scopul obținerii unor beneficii).
Alte cazuri raportate in literatură menționează precipitări accidentale în cazul copiilor
nesupraveg heați, în urma lipotimiilor, accidentelor vasculare cerebrale, convulsiilor etc.,
respectiv precipitări intenționate, fiind vorba despre sinucideri descrise în cazul pacienților cu
patologie psihiatrică veche, dar si celor cu boli cronice, incurabile etc.
Mecanismele de producere ale precipitării se clasifică în funcție de :
Prezența sau absența accelerației în:
– pasivă (fără accele rație) si activă (cu accelerație), aceasta din urmă poate fi produsa prin
auto sau heteropropulsie
Prezența sau absența obiectelor cu care corpul poate lua contact în timpul zborului:
– liberă sau în trepte
Deplasarea segmentelor corpului în zbor:
– necoordonată (deplasarea anarhică)
– coordonată

15
Etapele precipitării sunt (după Gh. Baciu)
– dezechilib rarea
– desprinderea de planul de susț inere si zborul
– aterizare (verticală pe extremități sau orizontală pe fața anterioară, posterioară sau laterală)
și contactul violent cu solul. A.N. Lebedev [10] afirmă că precipitarea se produce
preponderent pe extremitatea cefalică(23,9%) sau in poziție orizontală(cca. 50 %)

Fig. 1. Mecanismele precipitării cu deplasarea corpului în timpul căderii și la aterizare (figură după după A.A.
Solohin)[12]
A. Pe vertex cu deplasarea posterioară a corpului
B. Pe plante cu deplasarea anterioară a corpului
C,D Căderea orizontală pe partea anterioară a corpului, repectiv posterioară
Leziunile produse vor fi dependente de o serie de factori precum:
– distanța de la care s -a produs precipitarea, dar si viteza cu care s -a produ s, sunt decisive de
cele mai multe ori.
– caracteristicile suprafeț ei pe care s -a aterizat,(regulată sau neregulată/plană sau înclinată),
dar si consiste nță acesteia -moale sau dură: asfalt, saltele, piscine, automobile, copaci etc.
– prezența sau absența diverselor obiecte întâlnite de-a lungul zborului
– poziția în care se aterizează/segmentul inițial care stabilește contactul cu solul
– starea anterioară a victimei, fizică dar si psihică, greutatea, vestimen tația

16
Precipitarea produce de cele mai multe or i leziuni grave cu impact vital, caracterizate
de o mare variabilitate, multipolaritate, de cele mai multe ori se poate remarca o mare
discrepanță între tabloul lezional extern -minim și cel intern, de o gravitate semnificativă
datorat leziunilor produse pr in decelerație[6].
Decesul survine brutal prin traum atism cranio -cerebral, fracturi urmate de șoc
hemoragic, rupturi viscerale sau de mari vase.
Având in vedere cele menționate mai sus, leziunile produse vor fi localizate la locul de
contact al corpului cu planul pe care se aterizează sau la distanță(rezultatul mișcărilor haotice
ale corpului, supus forțelor de compresiune, torsionare etc. în momentul contactului);
– astfel se descriu două tipuri: primare(subîmparțite in directe sau indirecte), secundare c e
apar în momentul schimbării poziției corpului la aterizare, dar si mediate regăsite în cazul
precipitării in ax[11].
Așadar, poziția în care corpul intră î n contact cu solul este decisivă pt mecanismul lezional, și
anume:
– la aterizarea în poziție verticală, contactul primar poate fi luat de către plante , caz in
care membrele se află în extensie, leziunile primare vor fi variabile(sufuziuni sangvine de
părți moi, fracturi ale oaselor piciorului, mai frecvent ale calcaneului, tibiale, peroneale,
fracturi uni sau bimaleolare, rupturi de tendoane si ligamente, plăgi etc); leziunile la distanță
interesează membrul inferior(în special de col femural) si rădăcina acestuia, bazin(fracturi
spiralate, rupturi de tendoane si ligamente, vase si nervi plăgi etc .), hi lul pulmonar, vasele
mari, verte bre(fracturi si tasări), coaste, stern, coloana vertebrală , rupturi tegumentare
localizate inghinal, ruptura drepților abdominali, intercostalilor . Tipică este fractura circulară
de bază de craniu (soldată cu telescopa rea coloanei vertebrate prin gaura occipitală, afectarea
trunchiului cerebral și stop cardio -respirator; aceasta lipsește atunci când pe traiectul energiei
traumatizante s -au mai produs alte fracturi)[6].

Fig. 2 . Localizarea leziunilor primare la ateriza rea pe plante(roșu) respectiv secundare(alb) funcție de cu
deplasarea ulterioară a corpului: pe partea dorsală(A), laterală(B), anterioară(C). [12]

17

Dacă contactul inițial este luat cu genunchii (gambele flectate) leziunile primare sunt
echimoze, escoriații, plăgi contuze, hemoragii, fracturi femurale, cominutive ale rotulei,
afectare vasculo -nervosă , iar cele la distanță vor fi dependente de căderea ulterioară a
corpului pe porțiunea anterioară(leziuni palmare, toracico -abdominale) ,laterală . S-au descris
fracturi de rotula , platou tibial, epifiză distală femurală.
La căderea pe fese,coaps ele fiind flectate pe abdomen, se vor remarca leziuni primare –
plăgi, echimoze, hemoragii importante, fracturi ale bazinului,fracturi ale coccisului, rupturi
vasculo -nervoase, de vezică, organe genitale interne/externe – și la distanța , de această data cu
localizare la nivelul curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale , fracturi de coccis ,fracturi
ale toracelui posterior, occiput, fracturi de bazin etc.
Dacă la aterizare prima care va lua contact cu solul va fi extremitatea cefalica , se pot
descrie leziuni primare ale conținutului (atingerea meningelor, hemoragii, contuzii și
dilacerări) si conținătorului(leziuni elementare variabile, fracturi ale bazei -cu afectarea
clivusului – și bolții, în acest ultim caz fiind descrisă f ractura „în pânză de păianjen” , explozii
ale craniului când precipitarea se produce de la mari înălțimi) , frecvent sunt afectate și
membrele superioare; leziuni secundare sunt de o gravitate mai mică, deoarece energia
cinetică este diminuată în timpul contactului primar, sunt variabile funcție de poziția finală a
aterizării restului segmentelor corporale, leziunile la distanță interesează baza
craniului(secundar telescopări i coloanei prin gaura occipitală, descrise strict in precipitarea
verticală pe cap;) și prin inerție, coloana vertebrala, toracele si abdomenul.

Fig. 3 . Leziunile primare în precipitarea pe vertex(roșu), respectiv cele secundare(alb) la căderea ulterioar ă a
corpului pe porțiunea dorsală(A), laterală(B),anterioară(C). [12]

18
– aterizarea în poziție orizontală/contactul concomitent al extremității cefalice cu
restul corpului , expune simultan partea anterioară/pos terioară a corpului și capul la leziuni
primare, secundare -rare, la nivelul extremităților -, dar și leziuni la distanță de locul inițial al
impactului -mult mai grave (prin comoție). Pentru că expune in momentul aterizării o suprafață
mai întinsă, leziunile au de cele mai multe ori impact vital imediat. Daca după contactul inițial
nu s-a produs rostogolirea victimei, leziunile tind sa aibă caracter unipolar.
Analiza extremității cefalice poate scoate la iveală leziuni de țesuturi moi: echimoze,
plăgi contuze, hemoragii; hematoame subdurale la locul impac tului, fracturi ale calotei,
dispuse liniar spre bază, fracturi cu înfundare apărute la contactul cap ului cu o suprafa ță
neregulată , dehiscențe suturale sau chiar explozii ale cutiei craniene în căderea de la înălț imii
considerabile pe peste 15m.
Afectarea toracică crește cu creșterea înălțimii de la care se produce precipitarea. Se
regăsesc leziuni de părți moi,hemoragii subcutanate, intramusculare, plăgi, escoriații. La acest
nivel se regăsesc frecvent fracturi osoase multiple, dacă precipitarea se produce pe porțiunea
anterioară a corpului fracturile se vor localiza antero -lateral și se pot ascocia cu prinderea
sternului, pe de altă parte, dacă precipitarea se produce pe porțiunea dorsală a corpului
fracturile costale se vor localiza postero -lateral, se pot adăuga și fracturi scapulare, fracturi ale
arcurilor vertebrale sau apofizelor spinoase [12]. Viscerele torco -abdominale se pot rupe,
zdrobi, detașa. Dacă în timpul impactului cordul se află în diastolă, fiind plin este mult mai
vulnerabil la ru ptură fapt ce conduce inevitabil la decesul rapid al victimei .
Dacă precipitarea se produce pe porțiunea laterală, posterioară a corpului, afectarea bazinului
va fi ceva mai însemnată. Pot apărea leziuni de țesuturi m oi, osoase -fracturi bilaterale.
Leziunile membrelor la precipitare in poziție orizontală sunt, de r egulă,nesemnificative,
predominâ nd cele ale părților moi, rar apar fracturi osoase
Leziunile locale secundare, de regulă, lipsesc, deoarece după aterizare corpul nu -și mai
modifică poziția.

19

Fig. 4. Leziunile traumatice primare la precipitarea în poziție orizontală anterioară(A), posterioară(B) [12]

Pe baza celor mai sus menționate, vom realiza o paralelă intre căderea simplă si precipitare.

Tabel nr. I
Cădere Precipitare
Polaritatea Leziunilor Unipolaritate Multipolaritate
Leziuni externe Prezente Prezente
Leziuni interne Rar Frecvente
Circumstanțe frecvente de
apariție Accidente
Ebrietate
Vârstnici cu comorbidități Suicid
Accidente
Mortalitate Rar Frecvent

Probleme medico -legale în cădere
1. tipul de moarte
 violentă
2. cauza morții
 variabilă în funcție de leziuni (șoc traumatic / hemoragic, comă, TCC , leziuni
viscerale diverse)
3. cauza care a determinat căderea
 trebuie evaluat rolul factorilor externi (teren alunecos, obstacole, îmbrâncire,
eventual o electrocutare ce a determinat pre cipitarea, defecțiuni tehnice)
respectiv interni (stare de ebrietate, afecțiuni n eurologice) .
 legistul poate preciza eventuale cauz e medicale / intoxicații .

20
4. tipul de cădere
 trebuie făcută distincția între căderea din poziția staționară, din mers sau
propulsată care determină leziuni mai severe
 de la același nivel – leziuni unipolare, pe părțile proeminente; mai severe dacă
persoana es te inconștientă
 de la înălțime – leziuni multiple, polimorfe, cu predominanța leziunilor interne
5. diferențierea leziunilor traumatice prin agresiune/accident rutier – cădere/precipitare
 victima unui accident rutier poate fi transportată lângă o clădire pent ru a lăsa
impresia unei precipitări
 în agresiuni, cu încercarea de disimulare a unei crime prin aruncarea cadavrului
de la înălțime – aspectul și localizarea leziunilor (ex. echimoza periorbitară →
lovire activă; urme de luptă – excoriații semilunare, lezi uni de mușcare);
reacția vitală; depistarea unor leziuni ce nu pot fi încadrate în tabloul
tanatogenerator ; căutarea elementelor specifice unei alte tanatogeneze;
cercetarea urmelor de pe haine (var, moloz, vopsea) respectiv la locul unde
persoana s -a aruncat (fibre textile); la autopsie elementul patognomonic ce
diferențiază lovirea activă de cea pasivă = leziunile de contralovitură –
localizate în zona opusă contactului direct, mai evidente la cap, de regulă mai
grave decât cele din focarul direct. În lovirile active nu apar leziuni de
contralovitură
6. diferențiere l eziunilor vitale de leziunile postmortem
 identificarea reacției vitale la nivelul leziunilor, în special în precipitare
7. legătură de cauzalitate
 între leziunile de cădere și deces
Leziunile traumatice regăsite în cadrul examinării medico -legale a victimei unei
precipitări impresionează prin polimorfismul lor și de cele mai multe ori prin discrepanța
dintre leziunile regăsite la examinarea externă și cea internă a cad avrului, leziunile interne
fiind de o mai mare gravitate uneori cu impact vital imediat: rupturi cardiace sau de vase mari,
excepție în acest caz făcând precipitarea pe vertex de la mari înălțimi soldată de cele mai
multeori cu explozia cutiei craniene si eviscerarea creierului. Relativ constant raportate în
cadrul AML sunt fracturile deschise ale membrelor cu capete unghi ulate și revărsat sangvin în
focar.
Precipitarea se poate produce fie liber, caz în care corpul ia contact doar cu solul în
momentul ate rizării, fiind vorba de lovire unică, fie în timpul zborului victima ia contact cu

21
diverse obiecte regăsite în traiectoria zborului: balcoane, antene, fire electrice, copaci șamd.
care pe de o parte vor atenua impactul cu solul, iar de de altă parte vor pr oduce leziuni cu
caracter multipo lar, dispuse anarhic. Dacă pe lâ ngă înălțimea mare de la care se produce
precipitarea se adaugă și o serie de factori favorizanți endogeni precum: masa corporală mare,
leziuni organice preexistente respectiv modificări dege nerative datorate vârstei acestea
crescând pe de o parte viteza de cădere și scăzând rezistența la impact, leziunile vor fi de o
gravitate cu mult mai mare.
Mortalitatea în căderi depinde în mod e vident de înălțimea de la care se produce
căderea, deși nu există o înălțime sigură și există rapoarte de supraviețuir e după căderi de la
înălțimi considerabile. [1] Pragul de mortalitate de 50% este atins între 4 și 5 etaje [2 ]. Tinerii
tind să moară la scurt timp după cădere sau să supraviețuiască, în timp ce băt rânii mor de
multe ori prin complicații în primele săptămâni [3]
Leziunile corporale cauzate de precipitare sunt datorate energiei absorbite la impact.
Această energie se referă la energia cinetică, Ek, a corpului în mișcare chiar înainte de impact,
explicată prin ecuația: E = mv2 ,unde m este masa corporală și v este viteza corpului. Masa
corporală este, de asemenea, importantă și se crede că este unul dintre motivele pentru care
copiii pot supraviețui unor căderi mai mari decât adulții [4] . Abilita tea organismului de a
absorbi energia fără rănire semnificativă depinde de poziția de aterizare, de refl exele
neuromusculare care diminuează impactul prin scăderea decelerației [5]și de proprietățile de
absorbție a energiei diferitelor țesuturi. Oasele tin erilor sunt implicit mai puternice și deci pot
absorbi mai multă energie înainte de rupere aspect important nu doar în căde rea simplă ci și în
precipita re.
În continuare vom descrie, abordându -le în direcție cranio -caudală, principalele leziuni
traumatice regăsite la victimele precipitării:
Extremitatea cefalică
Leziunile extremității cefalice se vor produce atât prin mecanism direct, ce vizează
frecvent conținătorul respectiv mecanism indirect ce vizează mai des conținutul . Accelerația
apare la contactul violent al extremității cefalice cu un corp dur, aflat în mișcare. Decelerația
apare atunci când cutia craniană este oprită din deplasare în momentul în care regăsește în
traiectul său un plan dur care opune rezistență, în acest caz lez iunile se vor locali za atât la
locul de contact inițial, cât și la polul opus afectând conținutul prin mișcarea de du -te, vino.
Un alt mecanism rar întâlnit ar fi penetrarea craniului de obiecte ascuțite regăsite la nivelul
terenului pe care aterizează.[6]. TCC sunt mai frecv ent întâlnite la copil, în cazul căderilor

22
accidentale datorită faptului că extremitatea cefalică este ceva mai mare raportată la restul
segmentelor corpului, iar în timpul căderii centrul de greutate se schimbă cranial.
 Leziuni ale conținătorului
1. Leziuni de părți moi. În căderea verticală, pe vertex prima porțiune care ia contact cu
solul va fi scalpul, la acest nivel au fost descrise leziuni fără soluție de continuitate
precum echimoze(destul de greu de obiectivat la persoanele în viaț ă datorită parului, la
cadavru se evidenți ază cu ușurință după scalpare) , dar și leziuni cu soluție de
continuitate: ex coriații, plăgi, cu riscul cel mai mare de a dezvolta complicații în rare
cazuri în care victima supraviețuiește impactului. Plăgile au o importanță deosebit a din
punct de vedere medico -legal, demonstrând de cele mai multe ori mecanismul de
producere, caracteristicile suprafeței pe care s -a produs aterizarea, pot orienta în
diferențierea unui suicid de o agresiune anterioară urmată de aruncarea cadavrului de
pe un plan superior prin stabilirea caracterului intra -vitam al plăgii. Localizarea este de
asemenea importantă în diferențierea de cădere(caz în care au fost descrise plăgi
contuze distribuite pe proeminențe) respectiv de agresiune unde, lovirea se face mai
frecvent fie în plin vertex, fie paramedian occipital, fronta l, parietal.
2. Leziunile cutiei craniene, subîmpărțite in leziuni ale craniului anterior, respectiv ale
neurocraniului. Cele dintâi pot de asemenea contribui la elucidarea mecanismului de
producere, severității impactului, redau detalii în privința caracteristicilor suprafeței pe
care s -a aterizat, sunt delabrante, creea ză comunicări cu spațiul lichidian meningeal
realizând fistulele, și în cazul în care sunt atinse sinusurile feței prezintă poten țial mare
de infectare în cazul în care victima supraviețuiește. Fracturile neurocraniului au fost
subîmpărțite în fracturi de calotă și fracturi de bază, dacă în urma precipitării nu s -a
produs decesul, pentru examinarea fracturilor de bază este utilă ex aminarea
radiologică în mai multe incidențe, respectiv examinarea CT. Neurocraniul se
examinează in cadrul AML după îndepă rtarea durei de endobază. Fractura de calotă
poate fi liniar ă ori ramificată( subîmpărțită î n intruzivă cu înfundarea fragmentelor
osoase, respectiv extruziva, atunci când se produce explozia osoasă). În căd erea
verticală, pe fese, a fost descrisă fractura inelară de bază de craniu cu telescoparea
coloanei cervicale prin gaura occipitală mare, respectiv în căderea pe vertex cu
expulzia c onținutului prin gaura occipitala, aceasta are diametrul mai mare și atinge și
clivusul [7]. Dacă in momentul impactului craniul se află în hiperflexie atunci vor
apărea tasări ale corpurilor vertebrale în porțiunea anterioară, în flexie laterală se vor
fractura părțile laterale ale corpurilor vertebrale precum și apofizele laterale, contactul

23
cu solul cu capul în hiperextensie determină fractuarea apofizelor spinoase și a
arcurilor vertebrale. Explozia craniană survine atunci când se produce precipitarea de
la mari înălțimi scalpul este îndepărtat, cutia craniană este deformată neregulat, la
palpare se decelează eschile, creierul poate hernia prin soluțiile de continuitate.
Fracturile craniene întâlnite în precipitare pot fi:
 directe : se produc în zona de impact, interese ază mai frecvent convexitatea
craniului:
– clasificare:
– liniare :
– caracterul vital rezultă din prezența infiltratului sanguin între marginile
osoase fracturate
– rectilinii, curbe, linii frânte, circulare, ramificate
– unice/multiple
– cominutive:
– întretăierea unor multiple linii de fractură cu aspect ecuatorial /
meridional=> delimitarea mai multor bucăți de os = eschile=> fractură
în pânză de păianjen
– pot fi denivelate=înfundare/nedenivelate
-denivelarea > 1 -1.5 cm determină usu.leziun i traumatice meningo –
cerebrale
– explozia craniană:
– apare în precipitarea de la înălțime mare, dar poate exista și în alte
traumatisme compresive : strivire sub roți, împușcare de la distanță
mică, lovire puternică a capului sprijinit de un plan dur
– craniul: neregulat deformat, se percep la palpare eschile, creierul poate
hernia sau poate lipsi, scalpul se poate îndepărta
-gravitate foarte mare , decesul este inevitabil.
 mediate prin contralovitură
– mult mai frecvent întâlnite în precipitare, intereseaz ă de baza craniului:
– apar la distanță de aria de impact prin transmiterea forței traumatice, prin rahis :
– precipitări în ax vertical cu impact pe segmentele inferioare (picioare,
genunchi, ischioane), pe segmentele superioare (vertex) .

24
– fractură de bază de craniu în jurul găurii occipitale urmată de
telescoparea intracraniană a coloanei vertebrale cervicale soldată cu
deces prin secționarea bulbului.
– în caz de impact pe vertex fractura va avea un diametru mult mai
mare,frecvent asociază fractura clivusului .
– indirecte : de calotă/ bază de craniu, iradiate / izolate de tip particular (disjuncția suturilor,
explozie crania nă), fracturi contralaterale care apar la distanță de zona de impact
– fracturi iradiate :
iradierea fracturii de calotă spre baza craniului
iradierea se orientează în axul de transmitere a forței traumatice
în funcție de zona în care se află dehiscența maximă a fracturii se apreciază
mecanismul de producere :
– lovire cu corpuri dure = dehiscența maximă e apropiată de aria de
impact
– compresiune = apare o fractură cu traiect meridional, traversează baza,
are dehiscența maximă la ½ distanță;aspect asemănător cu lovirea
puternică cu capul sprijinit
fracturi izolate :
– apare în lipsa unei fracturi de calotă craniană
– dacă impactul s -a produs într -o zonă cu rezistență mare care nu se
fracturează dar transmite la o zonă cu rezistență mai mică forța agentului
traumatic
impact pe arcadă: sprânceană,plafon orbitar
impact pe protuberanța occipitală externă : fracturi în etajul
posterior
fractura contralaterală =în aria diamet ral opusă zonei de impact
( traumatismul protuberanței occipitale externe cu modificarea bazei craniului:
fractură în zona orbitei)

 Leziuni ale creierului și învelișurilor sale.
Contuzia localizată apare la nivel cortico -subcor tical. La necropsie se va decela o
formațiune superficială, triunghi ulară cu vârful spre profunzime, focare hemoragice.
Microscopic se descriu revărsate sanguine perivasculare cu alterări neuronale secundare :
picnoză, vacuoliză, picroliză, necroze neuronal e produse prin compresiune. În contuzia difuză

25
se descriu microhemoragii localizate preferențial în jurul nucleilor bazali, periventricular. În
cazul precipitării m ecanismul de producere este prin decelerație .
Dilacerarea reprezintă distrugerea par enchimului cerebral strict în zona de contact a
extremității cefalice cu agentul traumatic. Macroscopic se descriu zone de parenchim cerebral
distrus, cu infiltrate hemoragice. Există dilacerare cerebrală directă, produsă după penetrarea
craniului de către un obiect ascuțit, respectiv abordarea cortexului de către o eschilă osoasă
desprinsă din tăblia internă. Dilacerarea indirectă este ceva mai frecvent regăsită în
precipitare, amploarea maximă este la nivelul aripilor orbitare sau polului temporal, se
produce prin lovirea parenchimului cerebral de structurile endocraniene sau durale produse
prin oprirea craniului aflat în mișcare de către un plan dur[6].
Hematomul extradural se caracterizează prin acumularea de sânge între duramater si
țesutul osos, apare la intersecția traiectului unei fracturi liniare cu un vas. De regulă se
limitează la un singur os, datorită aderențelor durale. Apare strict în zona de impact, niciodată
prin contralovitură.
Mai multe studii au raportări detaliate privind leziunile extrem ității cefalice în urma
precipitării, respectiv: hematom epidural de 0,7 -5,8%, hematom subdural de 0,9 -6,0%,
hematom subarahnoid 1,5 -7,0% și hematom intracerebral 0,4 -3,7%[8][9][10][11] [18].
Hematomul subdural presupune afectarea venelor emisare cu acumul are de sânge
între dura si arahnoidă; se localizează frecvent la nivelul convexităților, apare în focarul de
lovire directă dar și în focar de contralovitură în traumatismele de decelerație, având uneori un
caracter bipolar.
Hemoragia subarahnoidiană apare de asemenea la nivelul convexităților, spre
deosebire de hemoragia netraumatică produsă prin ruptura anevrismelor cu localizare în bază,
hemoragii intratumorale. Apare în procesele de lovire și contralovitură,are caracter bipolar în
dezaccelerare.
Hemoragia intracerebrală de cauză trau matică poate apărea prin î nsumarea zonelor de
contuzie și mult mai rar prin ruptura de vase. Se produse adesea prin decelerare.
Legătura de cauzalitate dintre TCC și deces se face cu mai mare dificultate atunci când
ne aflăm în fața unei victime ce însumează o serie de leziuni distincte la nivel cranio -cerebral:
– un hematom poate fi considerat drept cauză a morții atunci când exercită un fenomen
compresiv certificat de amprenta acestuia fie la nivelul uncusului hipocam pic, fie pe
amigdalele cerebeloase
– de obicei, în precipitare, mecanismul de producere a decesului este reprezentat de atingerea
traumatică a trunchiului cerebral (dilacerare ori contuzie) [6].

26
Leziuni primare/directe bucomaxilofaciale produse pasiv în urma precipitării se
caracterizează printr -o mare varabilitate; apariția lor depinde de o serie de factori precum
caracteristicile suprafeței pe care se aterizează -duritate,relief, forța de impact, starea
anterioară a victimei. Se pot remarca: excoriații orientate în funcție de direcția de frecare cu o
suprafață rugoasă, plăgi plesnite deasupra proeminențelor: menton, piramidă nazală, arcadă
sprâncenoasă. Interesarea dento -alveolară se va limita la arcul frontal, descriindu -se de la
contuzii la fracturi c oronare până la avulsii dentare. Căderea cu gura deschisă va determina
luxații anterioare ale mandibulei, important de diferențiat de leziunile heteroinduse anterior
precipitării. [12]
Coloana vertebrală
Atingerea coloanei este dependentă de poziția iniția lă în care corpul victimei ia contact
cu solul: au fost descrise telescopări ale coloanei prin gaura occipitală în căderile pe
ischioane, genunchi sau plante. Căderea pe capul aflat în hiperextensie determină afectarea
apofizelor spinoase, a lamelor ori a arcului posterior precum și ruptura de ligament
longitudinal anterior, invers, în hiperflexie vor fi afectate corpurile vertebrale, daca acesteia i
se adaugă și o forță de compresiune axială, apare fractura cominutivă a corpurilor vertebrale,
aspect mai de s întâlnit la nivel cervical, iar în cazul în care mecanismului de flexie i se adaugă
o forță de rotație,ligamentele vor fi pr imele care cedează rezultând pră bușirea în focar, urmată
de instabilitate ori luxație. Compresia axială afectează de asemenea colo ana cervicală în cazul
precipitării pe vertex sau pe cea lombară în precipitarea pe ischioane sau plante. În căderea pe
spate, pe sol cu multiple denivelări sunt lezate difuz apofizele, arcurile, uneori și măduva. În
căderea cu capul în hip erflexie/hiperex tensie poate apă rea luxația axisului cu moarte imediată
prin leziuni de trunchi cereb ral. De asemenea în precipitare se pot fr actura: lamele primelor
vertebre cervicale în căderea pe vertex, parțial sau total corpii vertebrali prin mecanism
indirect, în ca zul căderii în ax.
Traumatismele gâtului
La nivelul gâtului pot apărea leziuni când precipitarea se produce în trepte, respectiv
când aterizarea se produce pe un teren dur, denivelat. Leziunile sunt variabile ca aspect și
gravitate: echimoze, hematoame, in filtrare difuză sangvină în părțile moi, rupturi musculare,
fracturi de hioid sau ale coloanei cervicale, compresie de sinus carotidian și moarte reflexă.
Membre superioare
Leziunile membrelor superioare vor fi și în acest caz dependente de poziția în care se
aterizează, dar și de distanța de la care se produce precipitarea. Acestea sunt mult mai des

27
întâlnite în suicid, în accidente când victima este conștientă conștientizează precipitarea și
întinde mem brele superioare la aterizare.
Toracele
În cadrul tr aumatismelor strict toracice, mortalitatea din leziunile strict localizate la
acest nivel variază între 5 și 10%, mer gând până la cca 40% în cazul politraumatismelor.
Leziunile toracice sunt mai frecvente întâlnite în precipitările de la înălțimi mari, mai
specifi ce la acest nivel fiind fracturile la nivelul coastelor, contuzii pulmonar e, pneumotoraxul
și hemotoraxul [13]. Căderea de la înălțimi foarte mari asociază frecvent ruptura cordului
și/sau a vaselor mari [14].
Leziunile traumatice ale peretelui tor acic sunt de asemenea variabile ca aspect, variind de
la fracuri costale, sternale, la echimoze respectiv hematoame care sugerează frecvent
fracturile subiacente, care pot perturba sau nu mecanica respiratorie . Rar fracturile costale se
pot complica cu p enetrarea plămânului și instalarea hemotoraxului/pneumotoraxului,
pleurezie, pneumonie, penetrarea marilor vase ori a cordului. Mai puțin frecvente sunt
fracturile sternale care pot fi directe/la locul de impact, respectiv indirecte în precipitarea pe
vertex (hiperflexie, localizate în unghiul sternului) , apariția acestora presupune contactul
violent cu o suprafață neregulată, acestea sunt de regulă transversale la nivelul corpului
sternal, mai rar cominutive și se însoțesc local de echimoză/hematom.
Prezența fracturilor costale și a celor sternale, poate impune realizarea diagnosticului
diferențial cu accidentul rutier urmat de mu tarea victimei lângă o clădire î naltă cu scopul de a
înscena căderea victimei. În accident, coastele interesate mai frecvent su nt 7 și 10,pe când în
precipitare acestea vor fi indemne, în schimb pot fi afectate coasta 1,11,12 dar și clavicula[6].
Leziunile viscerelor și vaselor toracice pot să apară în absența leziunilor toracice
externe, în special la tineri datorită elasticități i mai mari a peretelui toracic sau prin prezența
hainelor groase. Pulmonar pot apărea contuzia respectiv ruptura pulmonară produsă prin
intermediul coastelor fracturate, gravitatea este direct proporțională cu apropierea de hil.
Ruptura bronșică se produce prin același mecanism și este caracterizată de pneumotorax,
pneumomediastin și emfizem subcutanat. Ruptura traheală survine rar și se poate însoți de
ruptura esofagiană , determină apariția pneumotoracelui sufocant cu insuficiență respiratorie .
Leziunile t raumatice ale cordului au de multe ori consecințe dramatice, manifestate prin
ruptura cardiacă ce vizează peretele ventricular drept, septul interventricular, valvele;
miocardul atrial poate fi abordat de capetele de fractură ale coastelor rezultând plăgi
penetrante, chiar transfixiante. Marile vase sunt lezate des în precipitările de la înălțimi

28
considerabile prin decelerație brusca: aorta se rupe în porțiunea dintre istm și locul de
emergență al arterei subclaviculare stângi leziune incompatibilă cu viața , mai rar, în
traumatismele toracice închise, pot apărea rupturi parietale ce interesează doar intima și media
cu constituirea în timp a unui anevrism posttraumatic care la rândul său poate genera trombi,
emboli spre periferie, poate exercita compresiune p e structurile vecine, respectiv se poate rupe
generând hemoragie masivă și deces imediat. Aorta ce prezintă multiple plăci aterosclerotice,
anevrisme, porțiuni dilatate este cu mult mai vulnerabilă rupturilor ce vor interesa mai
frecvent emergența, porțiun ea toracică sau crosa, cu formarea ulterioară a hemotoraxului.
Gh. Baciu[15] susține faptul că rupturile de aortă au fost regăsite în 4% dintre traumatismele
toracice letale și descrie următoarele mecanisme de producere a rupturii aortice:
– prin penetrarea de către fragmentele costale: rotund ovalară, localizată antero –
lateral
– ruperea prin unda de sânge, ruptură incompletă ce va favoriza formarea
anevrismelor posttraumatice
– comprimarea aortei intre peretele anterior toracic și coloana vertebrală,
ruptura se va face transversal interesând toate straturile
Abdomen
În cadrul precipitărilor, leziunile abdominale sunt prezente în aproximativ 48% dintre
cazuri[16]. Se pot întâlni contuzii, plăgi. În cazul traumatismelor î nchise, viscerele
cavitare-frecvent intestin subțire – pot prezenta rupturi de perete (prin comprimarea pe
coloana vertebrală,aspect influențat de gradul de plenitudine al acestora urmată într -o
perioadă variabilă de timp de apariția peritonitei), smulgeri de vase și mezouri, iar cele
parenchimatoase pot suferi zdrobiri, rupturi. Mecanismele tanatogeneratoare în leziunile
abdominale pot fi: hemoragia și șocul hemoragic, peritonita, moarte reflexă prin atingerea
plexului solar.
În precipitare se produc frecvent traumatisme abd ominale închise, de o mai mare
gravitate, cu atingere viscerală. Conse cințele lezionale depind de organ ul afectat, astfel
încât: splina și ficatul determină hemoperitoneu, rinichiul, pa ncreasul produc hematoame
retroperitoneale .
Ficatul este un organ pare nchimatos localizat în hipocondrul drept, protejat de către
grilajul costal; datorită dimensiunilor sale mari este des atins în traumatisme, iar daca
anterior traumatismului exista afectare hepatica preexistentă, fraiabilitatea va crește și o
data cu aceas ta și gravitatea lezionlă. Comprimarea în sens anteroposterior, conduce
inevitabil la lovirea acestuia de coloan vertebrală, fapt ce va determina o ruptură

29
transcapsulară în dreptul joncțiunii dintre cei doi lobi. Prin același mecanism poate apărea
hematom ul subcapsular care se poate rupe determinând hemoragie intraperitoneală cu risc
vital.
Leziunile pancreasului sunt rare, dar grave deoarece se complică constant prin
pancreatita acută; pot apărea în precipitarea cu aterizare dorsală a victimei, leziunile sunt
variabile, ruptura ductului pancreatic conduce la revărsarea enzimelor în cavitatea abdominală
și ulterior la instalarea peritonite i chimice, contuzia uș oară determină formarea unui hematom
subcapsular.
Splina se localizează în hipocondrul stâng, bine protejată de grilajul costal, în cădere
poate suferi contuzii, rupturi, iar dacă capsula splenică nu este însă atinsă perprimam, se va
forma un hematom subcapsular, care poate evolua imprevizibil. Conform literaturii, în
precipitare splina este lezată în special la nivelul hilului.
Leziunile viscerelor cavitare abdominale sunt destul de rar întâlnite datorită marii
mobilități a acestora, iar în cazul în care se produc, determină revărsarea conținutului,
enzimelor în cavitatea abdominală și instalarea p eritonitei. Organele cavitare sunt mai
susceptibile traumatismelor atunci când sunt pline de conținut, prin comprimarea între
coloană și perete se produce explozia acestora. Atingerea colonului este rar întâlnită(mai
vulnerabil la traumatism fiind colonul transvers prin poziție), dar de o gravitate mult mai mare
prin conținutul său septic. Leziunile traumatice rectale apar prin precipitarea pe ischioane pe
un teren cu suprafață neregulată sau în căderea pe obiecte ascuțite/proeminente.
Rinichii sunt organe retroperitoneale situate de o parte și de alta a coloanei
vertebrale(T12 -L3). Un studiu american re alizat pe un 423 pacienți care asociau afectare
renală în urma precipitării, raporta faptul ca în 94% dintre cazu ri s-au produs injurii de gradul
întâi ale r inichilor, restul de 6% asociind injurii de gradul 2 -4(dintre aceștia 9 de gradul 2, 3
de gradul 3, iar alți 9 de gradul 4, un pacient cu ruptură caliceală, doi pacenți cu ruptura
joncțiunii ureteropelvice, 4 cu afectare a vaselor segmentale, 2 cu afectar ea a vaselor hilare),
concluzia studiului fiind că înălțimea de la care se produce precipitarea nu se corelează cu
gradul de afectare renală[17]. Concluziile renale pot apărea în precipitarea pe ischioane ori pe
plante, iar ruptura interesează predominant hilul cu formarea ulterioară a hematoamelor
perirenale sau retroperitoneale. Daca traumatizatul asociază și fracturi costale, capătul
fracturat al ultimei coaste poate determina lezarea parenchimului renal.
Vasele abdominale afectate sunt: aorta (rar),arte rele iliace, vasele viscerelor
intraabdominale sunt afectate o dată cu atingerea organului deservit(arterele hepatică,

30
mezenterice, trunchiul celiac), atingerea venei cave inferioare se poate asocia cu afectarea
duodenului, pancreasului, ficatului, rinichi ului[6].
Pelvis
Vezica urinară este localizată în cavitatea pelvină înapoia simfizei pubiene. Fiind
protejată de oasele bazinului aceasta este rar afectată, vulnerabilitatea sa la traumatism
crescând însă cu gradul de plenitudine(ruptura intraperitoneală ), au fost descrise însă în
literatură și cazuri de ruptură a vezicii fără conținut, în porțiunea anterioară, prin penetrarea
acesteia de fragmente osoase provenite din fracturi ale oaselor pelvine.
Bazinul este afectat în precipitarea verticală, la acest nivel fiind descrise fracturi mai
frecvent unilaterale, predominant la nivel sacroiliac -ram iliopubic, ischiopubic respectiv
simfiza pubiană. Unilateralitatea fracturilor în această situație este importantă în diagnosticul
diferențial cu accidentele rutie re și mutarea secundară a victimei cu scopul de a disimula
crima, caz în care fracturile vor fi bilaterale, produse prin compresiunea trunchiului sub roțile
autovehiculului[6].

Membre inferioare
Membrele inferioare sunt constant afectate în cazul precipitărilor verticale pe genunchi sau
plante. La AML se pot remarca leziuni de traumatice primare de tipul echimozelor,
hematoamelor etc,dar și luxații , fracturi închise sau deschise de coapse, col femural, de gambe
unilaterale sau bilaterale. Marea maj oritate a fracturilor au capetele ascuțite, sunt deschise ori
proemina subtegumentar și se î nsoțesc de sufuziuni sangvine.

Aspecte morfologice
– polimorfism lezional – numeroase, variate, grave
– leziuni multipolare (dacă corpul se lovește de alte obstacole î n traiectoria sa); dacă nu
→ leziuni unipolare, mai severe decât cele din căderea simplă
– caracteristic : discrepanța dintre leziunile externe (minime de multe ori) și cele interne
(de gravitate mare) – ”în precipitare rezistă numai pielea”.

31
AUTOPSIA ME DICO -LEGALĂ ÎN PRECIPITARE
Precipitarea presupune pierderea echilibrului si deplasarea corpului în afara centrului
său de greutate, urmată de contactul brusc cu planul de susținere. Caracterul și volumul
leziunilor astfel produse vor avea o serie de carac teristici dependente pe de o parte de
înălțimea de la care s -a produs precipitarea, caracteristicile planului de contact, prezența sau
absența auto/heteropropulsiei dar și de poziția în care s -a stabilit contactul inițial al victimei
cu solul, căderea în poziție verticală pe membrele inferioare, având un impact ceva mai mic,
la polul opus poziționându -se căderea pe vertex cu impact vital imediat .[31]
Viteza se calculează utilizând formula: V=
, după anumite studii stabilindu -se faptul că
la căderea de la 6 -9m înălțime se atinge o viteză de aproximativ 15m/sec, crescând
proporțional cu înălțimea de la care se produce precipitarea.
Conform literaturii de specialitate caracterul locului pe care se aterizează contribuie
semnificativ la producerea mărcilor traumatice respectiv decesului, raportându -se in acest
sens precipitări de la aproximativ 4 -5 etaje pe sol moale(pământ, apă, zăpadă), soldate doar cu
leziuni superficiale și/sau fracturi de membre, precum și căderi de la același nivel de această
date pe un plan dur(asfalt), neregulat cu impact vital imediat.
Căderea de la înălțime cu noaște următoarele mecanisme de producere:
Direct
1. Primar, leziunile sunt prezente la locul de contact al victimei cu solul
2. Secundar, leziunile apar după o oarecare deplasarea a corpului, ulterior contactului
primar
3. Mediat, remarcat în cazul căderilor în plan vertical
Indirect
– la distanță de locul imp actului inițial, produs prim mecanism de accelerație –
decelerație bruscă.
Încadrarea juridică a morții violente produsă prin precipitare se va face intr -una dintre
următoarele categorii: accident cel mai frecvent casnic sau de muncă(acțiune neintențională
asupra sinelui sau unei terțe persoane), suicid(acțiune vătămăto are, intenționată, îndreptată
către sine) și cel mai im portant,tentativă de a disimula omorul prin heteropropulsia secundară
a victimei.
În precipitare, examenul extern realizat la fața locului poate evoca:
– Leziuni traumatice absente, caz în care se poate suspiciona faptul c a precipitarea s -a
produs după î ncetarea din viață a victimei

32
– precipitarea în vertex de la înălțimi mari poate fi soldată cu explozia craniului și
eviscerarea creierului
– în morți fulgerătoare (ruptură de aortă – cord) → cantitate mică de sânge în jurul
victimei
– fracturi deschise ale membrelo r

Având în vedere faptul că ne aflăm în fața unei morți violente este strict necesară
efectuarea autopsiei medico -legale(AML), conform art. 185 din Codul de Procedură Penală:
„expertiza și constatarea medico -legală pe cadavru obligatorii în caz de moarte violentă ,
în general morți suspecte sau când nu se cunoaște cauza morții”.
Aceasta este realizată de către medicul legist la cererea OUP/IJ, este completă și se po ate
realiza pe cadavre complete cât și pe fragmente, iar aparținătorii nu se poate împotrivi
realizării acestui tip de autopsie.
Etapele AML sunt urmă toarele:
1. Obținerea de date preliminare prin colectare de la fața locului și din istoricul medical al
decedatului, certificate după caz de actele medicale
2. Obținerea ordonanței de efectuare a autopsiei
3. Stabilirea identității decedatului prin
 consultarea actelor de identitate
 în cazul cadavrelor cu identitate necunoscută se apelează la diverși markeri de
identificare:
a. externi: precizarea sexului, aproximarea greutății, înălțimii, notarea unor aspecte
particulare precum: cicatrici, tatuaje, afecțiuni dermatologice, examinarea dentiției, a
eventualelor proteze etc
b. interni: precizarea de grup sangvin, notar ea eventualelor malformații, cicatrici, proteze,
dispozitive implantate, efectuarea de radiografii ale sinusurilor frontale si paranazale care
prezintă variabilitate interindividuală mare, realizarea profilului genetic.
4. Examinarea externă are ca scop:
Precizarea timpului scurs de la momentul decesului se poate aproxima prin intermediul
semnelor morții reale:
Precoce: răcirea cadavrului, lividitățile cadaverice (cu cele 3 stadii, respectiv hipostaza în
cadrul căreia lividitatea dispare la compresiunea digitala și se modifică o dată cu mutarea
cadavrului, faza de difuziune și faza de imbibiție în care lividitățile nu mai dispar la

33
digitopresiune ori la modificarea poziției cadavrului), rigidității (intervalul postmortem
calculându -se după formula Moritz -98.6°F – temperatura rectală°F/1.5 sau utilizând
normograme), deshidratarea (evidențită la nivelul zonelor cu țesu t epitelial subțire precum
ochi „tache noire”, buze, scrot, în zonele cu tegument lezat antemortem).
Tardive: putrefacția(proces enzimatic și bacterian, cu debut variabil în funcție de
temperatură/regula Devergie care presupune ca echivalentă 1 oră postmortem vara=1 zi iarna,
respectiv condițiile de mediu în care a fost păstrat cadavrul, în acest caz se aplică regula
Casper : 1 săptămână de putr efacție în aer echivalează cu 2 săptămâni în apă=8 săptămâni în
sol), mumificarea(metod ă naturală de conservare prin pă strarea cadavrului în zone bine
ventilate, temperaturi înalte, umiditate scăzută), saponificarea (păstrarea cadavrului în mediu
umed,săra c în oxigen, bogat în săruri de calciu si magneziu), lignificarea(necesită mediu
bogat în: acid tanic și humic, substanțe antibacteriene, sărac în oxigen).
Localizarea și examinarea leziunilor traumatice elementare care, în cazul precipitării,sunt
nespecifice atât ca aspect cât și ca localizare, variabile, de la simple echimoze la fracturi sau
amputații. Se caută cu atenție mărcile traumatice posibil heteroinduse, eventualele leziuni
produse intra -vitam .
5. Examinarea internă se începe cranio -caudal, se deschid inițial cutia craniană (incizie
bimastoidiană prin vertex urmată de răsfrângerea lambourilor cutanate spre anterior și
posterior, apoi incizia temporalilor, ferstruirea calotei, incizia durei, extragerea creierului,
cerebelului si a trunchiului cer ebral urmate de examinarea și de secț ionarea acestora,
prelevarea de probe pentru examinarea anatomo -patologică), apoi cea toracică –
abdominală(incizie submentosuprapubiană, îndepărtarea părților moi, ferestruirea coastelor,
extragerea plastronului costal, examinarea cordului și a marilor vase, prelevarea de lichid
pericardic, secționarea parahilară a pulmonilor, extragerea piesei bucocervicotoracice,
examinarea viscerelor cervicale, ligatura proximală și distală a stomacului, scoaterea si
examinarea tuturor viscerelor andominale), urmate în cele din urmă de examinarea pelvisului
și a membr elor.[30]
6. Recoltarea de probe biologice(sânge, țesuturi, lichid pericardic, umoare vitroasă) cu
realizarea ulterioară a examinării toxicologice, tanatochimice, anatomo -patologice, serologice.
7. Introducerea tuturor organelor în cavitățile toracică si abdominală, umplerea cutiei
craniene cu comprese sterile, coaserea cadavrului, la care se pot adauga optional proceduri
tanatoconservatoare sau tanatocosmetice, urmate în c ele din urmă de îmbrăcare.
8. Întocmirea raportului de autopsie ce va fi ulterior predat organelor de anchetă (așadar va fi
scris citeț, fără prescurtări ), acesta urmează o serie de etape, precum:

34
 Etapa introductivă ce conține următoarele : identificarea cadavrului, precizarea cauzei
decesului, circumstanțele în care a fost produs decesul concluzionate în urma AML,
cauza decesului, documentul în baza căruia a fost efectuată AML, identificarea
persoanei desemnate să realizeze autopsia.
 Etapa descriptivă ce cuprinde examinarea externă în cadrul căreia se vor nota semnele
morții reale, se vor localiza și descrie leziunile traumatice, se precizează, după caz
eventualele semne particulare regăsite la examinarea exte rnă a cadavrului. Examinarea
internă a organelo r interne cu localizarea, aprecierea dimensiunilor și descrierea pe
larg a tuturor caracteristicilor ce pot fi identificate macroscopic.
 Sinteza are în vedere precizarea tuturor diagnosticelor regăsite la examinarea
macroscopică, se va începe în sens cran io-caudal. Primele descrise vor fi leziunile
traumatice, apoi cele netraumatice, se descriu chiar și cele fără implicarea în
tanatogeneză. Sinteza cuprinde, de asemenea și rezultatele testelor de laborator.
 Concluzia cu încadrarea juridică la moarte violen tă, precizarea cauzelor medicale Ic
(tanatoinițială, exemplu traumatism cranio -cerebral cu multiple contuzii), Ib
(tanatointermediară, exemplu edem cerebral masiv cu angajarea amigdalelor
cerebeloase în gaura occipitală), Ic(tanatofinală sau complicația fi nală care a condus la
deces, exemplu stopcardio -respirator de tip central), descrierea individuală a tuturor
leziunilor traumatice regăsite la examinare și mecanismul de producere, data
aproximată a decesului, rezultatele examinării probelor de laborator, legătura de
cauzalitate deces -cauza inițială.

În cazul precipitării, in cadrul AML se pot regăsi:
– rar, leziunile se localizează numai la locul de impact
– impact cranian: fracturi ale coloanei cervicale (! C5 -C7) prin hiperflexie/hiperextensie
o +/- leziuni a le centurii scapulo -humerale, claviculei, mentoniere și ale
manubriului sternal (hiperflexie pronunțată)
– cădere în picioare: luxații, articulații deschise (tibio -tarsiene), fracturi deschise/
închise de gambe / coapse, de col femural, de bazin (mai frecve nt unilateral cu
interesare sacroiliacă, ram ilio/ischipubian, de simfiză pubiană) , aspect iportant în
realizarea diagnosticului diferențial cu călcarea -comprimarea (bilaterale , sacro -iliace,
simfiză pubiană, bazinul mărindu -și diametrele bispinos și bicr est)

35
o fracturi/luxații ale ultimelor vertebre toracale, rar – lombare; telescoparea
coloanei în cavitatea craniană prin fractură inelară în jurul găurii occipitale =
mecanism direct mediat
– fracturi ale apofi zelor, arcurilor vertebrale, cu sau fără interesare medulară (cădere pe
spate , suprafață neregulată) + leziuni craniene prin impact occipital
– fracturi sternale, costale: bilaterale, afectând un număr mare de coaste, pe una sau mai
multe linii
o diagnostic diferențial cu lez iunile din accidente de circulați e (călcare)
 în precipitare : fracturi costale asimetrice – mai reduse la nivelul unui
hemitorace (aspect de fracturi în focar), predomină fracturile pe una sau
două linii (una este, cel mai des, incompletă); leziunile viscerale se
produc prin contuzie și ru pere
 în călcare: fracturi pe multiple linii; leziunile viscerale se produc prin
fragmente costale
 fracturi de claviculă, coasta 1 și ultimele două coaste – rare în
accidente rutiere
– leziuni viscerale
o rupturi ale cordulu i (mai ales aflat în diastolă) respectiv vaselor de la baza
cordului (prin elongație); pe Ao rtă patologică (ASC, anevrisme) – rupturi la
emergență/crosă/toracică, contuzii pulmonare, rupturi pleurale /
parenchimatoase
o stomacul – plin poate exploda prin compresiune pe coloană (restul tubului
digestiv – elasticitate structurală, gaze, masă redusă – este protejat, rar
infiltrate sanguine mezenterice, cecale)
o rinichi – rupturi predominant la hil, hematoame perirenale, retroperitoneale
o ficatul – cel mai afectat viscer abdominal (cea mai ma re masă) – rupturi
subcapsulare, hematoame, plesnituri sau leziuni mult mai extinse – mai ales
lobul drept
o splina – lezată, în special, la nivelul hilului
o vezica urinară – afectată în fracturile de bazin

36
INTRODUCERE PARTEA SPECIALĂ
În cea de -a doua partea lucrării de față ne -am propus sa evidențiem importanța
autopsiei medico -legale în stabilirea diferenței dintre precipitarea și căderea simplă. Am ales
ca reprezentative din punct de vedere lezional cazuri specifice de cădere și precipitare, în
urma analizării acestora am putut stabili urmatoarele:
Distribuția leziunilor pe extremități/proeminențe în cazul căderii versus distribuția
anarhică, polimorfismul lezional descris în precipitare.
Gravitatea lezională de mică amploare în cazul căderii este în contrast cu gravitatea
deosebit de înaltă a leziunilor, cu impact vital de cele mai multe ori, date nu doar de starea
anterioară a victimei, de statusul biologic ci de înălțimea de la care se produce precipitarea,
aspect care influențează semnificativ și realizează fară probleme discrepanța dintre cele două.
Mortalitatea este așadar, în mod evident cu mult mai frecventă în căderea de pe un plan
superior și direct proporțională cu înălțimea.
Leziunile externe/elementare predomină în căderea simplă, au carac ter unipolar,
localizându -se la nivelul proeminențelor, pe când în precipitarea acestea sunt semnificativ mai
numeroase, întinse și se însoțesc frecvent sau întotdeauna de lezare de vase, viserală.
Fracturile pot apărea în ambele tipuri de cădere, fiind se mnificativ mai grave în precipitare,
pe când în cădere leziunile regăsite la examinarea externă a cadavrului sunt de cele mai multe
ori contrastante cu leziunile interne, acestea din urma fiind răspunzătoare de moartea
fulgerătoare a victimei.
Circumstanț ele de producere sunt variabile: de cele mai multe ori căderea se produce
accidental, la copil sau vârstnic cu modificări degenerative, comorbidități etc., respectiv
atunci când există condiții favorizante producerii acestei. Când nu se produce accidental,
precipitarea are ca scop bine definit suicidul, individul alege clăd iri înalte pentru a -și duce la
îndeplinire scopul.
În diferențierea celor două esențiale sunt -distribuția lezională, discrepanța dintre
leziunile externe și cele interne, corelate cu even tualele date medicale ale victimei, cu
examinarea la fața locului, cu colectarea de date de la aparținători, acestea sunt aspecte care
elucidează de cele mai multe ori cauza decesului, stabilesc cauzalitat ea leziuni -deces, fac
posibilă încadrarea juridică a morții.

37
PREZENTARE CAZURI
În partea specială a lucrării de față am ales sa prezentăm o serie de cazuri tipice de
decese produse prin precipitare respectiv cădere în susținerea datelor mai sus prezentate.

CAZUL NR. 1
Pacientă în vârstă de 89 de ani es te găsită inconștientă în fața blocului de către vecini
care solicită un echipaj de urgență la fața locului. Aceasta este preluată de către echipajul de
urgență din fața blocului pentru episoade sincopale repetate, în anamneza inițială s -au
consemnat „Pacienta în vârstă de 89 ani prezintă sincopă de 1 oră și jumătate, dispnee cu
ortopnee, tegumente reci, palide, tulburări subiective, impotență funcțională.”
-este adusă cu starea de conștiență alterată la camera de gardă a unui alt spital de
urgenta . La examinarea obiectivă s -au identificat: Stare generală profund alterată, tegumente
reci, cianotice, cu multiple echimoze. La nivelul toracelui se descriu: echimoză hemitorace
stâng anterior (diametru 10/7 cm) cu hematom subclavicular. Tegument: rece, exc oriații,
echimoze. Echimoze la nivelul gleznei stângi, gambier bilateral, edeme gambiere importante.
La examinările radiologice s -au găsit următoarele:
– Examen CT cerebral: „CT craniu: Fără leziuni spontan heterodense cu caracter acut infra
sau supratentoriale. Importantă atrofie corticală, Sistemul ventricular lărgit, situat pe linia
mediană. Fără traiecte de fractură craniene.
– Examen CT torace + abdomen superior + pelvis cu SDC: Trunchi de arteră
pulmonară, artere pulmonare primitive și ramif icații omogen opacifiate. Aorta toracică cu
calibrul maxim de 3,6 cm în porțiunea ascendentă, fără fald de disecție. Fără epanșamente
pleurale sau pericardice. Fără leziuni focalizate pulmonar cu aspect tumoral sau infecțios.”
– Buletin radiologic: „Catet er venos central în aria de proiectare a venei jugulare
drepte, cu capătul profund situat în afara câmpului de explorare.”
– Buletin radiologic:
Bazin + șold antero -posterior – Fără traiecte recente de fractură vizibile radiologic pe
incidențele efectuat e.
Cord – Pulmon: Fără leziuni evolutive pulmonare semnificative vizibile radiografic.
Cord cu diametru transvers ușor crescut. Fără traiecte recente de fractură vizibile radiologic
pe incidențele efectuate.
Gambă antero -posterior stânga: Fractură cominuti vă cu deplasare epifiză distală femur
stâng.
Gambă lateral stânga: Fractură impactare epifiza distală tibie stângă.

38
Gleznă antero -posterior dreapta: Fractură cominutivă cu impactare epifiza distală tibie
dreaptă. Traiect spiroid de fractură în 1/3 distală diafiza tibială dreaptă. Fractură impactare
maleola fibulară dreaptă.
La câ teva ore s -a constatat stopul cardio -respirator ireversibil și s -a declarat exitus.
Diagnostic la externare:
„Comă nespecificată.
Stop cardiac, nespecificat.
Fractură supracondilană a femurului.
Fracturi multiple ale părții inferioare a gambei.
Fractură a calcaneului.
Contuzie a toracelui.”
Conform rudelor, reținem că decedata a fost găsită inconștientă, căzută în fața ușii de
la intrarea în blocul în care locuia. Nu er a cunoscută cu boli neuro -psihice.
Cadavrul este trimis la INML Mina Minovici și supus autopsiei medico -legale.
La examinarea externă se remarcă urmatoarele leziuni traumatice:
– toracic anterior cu extensie către fosa supraclaviculară stângă și articulația umărului
stâng, minimă tumefacție , echimozată roșietic -violaceu, aspect neomogen, de 24/15 cm, ax
lung transversal;
– hemitorace stâng lateral, 1/3 medie, pe linia axilară anterioară, echimoză roșietic –
violacee, aspect neomogen, rotund -ovalară, de 10/8 cm.

– articulația cotului drept, latero -olecranian, echimoză roșietic -violacee, aspect neomogen, de
4/2,2 cm, ax lung longitudinal;

39
– mână stângă, fața volară în cvasitotalitate, cu extensie către falangele proximale ale
degetelor II -V, echimo ză roșietic -violacee, aspect neomogen, de 8,2/6 cm;
– coapsă stângă, față medială, 1/3 distală, echimoză roșietic -violacee, neomogenă
imprecis delimitată de 5,5/4 cm;
– gamba stângă, 2/3 distale, cvasicircumferențial, cu extensie către antepicior, plantar
și articulația genunchiului fața anterioară, tumefacție moderată, echimozată roșietic -violaceu,
aspect neomogen, de 25 -43 cm;
– gamba dreaptă, 2/3 distale, cu extensie către antepicior cvasicircumferențial,
tumefacție moderată, echimozată roșietic -violace u, aspect neomogen, de 24 -29 cm;

Semne de tratament medical:
– puncții venoase la locurile de elecție (plică cot bilateral, mână față dorsală, bilateral);
– cateter venos central cu abord subclavicular dreapta, permeabil, fixat cu leucoplast.

40
EXAMEN INTERN AL CADAVRULUI
EXTREMITATE CEFALICĂ
Epicraniu: albicios -rozat. La nivel parieto -occipital, paramedian dreapta, infiltrat
sanguin roșietic -violaceu, de 8,5/5/0,5 cm, ax lung longitudinal. Mușchi temporali brun –
roșietici, omogeni, fără infiltrate sanguine.

Oasele craniului: integre, de 0,2 -0,5 cm grosime pe linia de fierăstruire a calotei craniene.
Duramater: albicios -sidefie, integră, aderentă la oasele cutiei craniene.
Spatii extra – și subdurale: fără conținut patologic.
Leptomeninge: umed, lucios, transparent.
Vasele de la baza crei erului: lumen beant pe secțiune. Subendotelial prezintă plăci
gălbui ce îngustează lumenul în grade diferite.
Encefal: suprafața: circumvoluțiuni aplatizate, șanțuri șterse;
pe secțiune: cortex brun -cenușiu. Nuclei bazali brun -cenușii, bine delimitați; substanța albă
umedă, lucioasă, cu puncte roșietice ce apar spontan și dispar la spălare/radere.
Cerebel și trunchi cerebral: Cortex și nuclei dințați brun -cenușii, bine delimitați.
Substanța albă netedă, lucioasă, cu puncte roșietice ce apar spontan și dispar la spălare.

41
Ventriculi (volum, conținut): sistem ventricular simetric, pe linia mediană. LCR clar.
Plexuri coroide moi, violacei.
Regiune oro -faringiană: (buze, dinți, limba, glande salivare, amigdale palatine): buze
pergamentate, fără infiltrate s anguine. Edentație completă. Limba cu mucoasa albicioasă, pe
secțiune brun -roșietică, fără infiltrate sanguine.
REGIUNEA CERVICALA
Țesut subcutanat: gălbui pe secțiune, fără infiltrate sanguine.
Mușchii gâtului: brun -roșietici pe secțiune, fără infiltrat e sanguine.
Vase și nervi: vase suple, netede, colabate. Nervi albicios -sidefii.
Glanda tiroidă: pe suprafață și secțiune brun -violacee.
Os hioid: integru.
Laringe: lumen liber. Faringe: lumen liber.
Coloana cervicală: integră, fără focare de mobilita te anormală, fără crepitații osoase.
TORACE:

Perete muscular: brun -roșietic,
cu infiltrat sanguine
corespunzător fracturilor
costale. Infiltrat sanguin
roșietic -violaceu la nivelul
hemitoracelui stâng, medial de
linia medioclaviculară,
corespunzător coastelor C2 -C5,
cu dimensiuni de 10/7 cm.
Perete osos:
Coloană vertebrală toracală
integră.
Fracturi de stern cu dispunere
transversală corespunzător
spațiului intercostal C1 -C2,
respectiv C3 -C4 cu infiltrate sanguine adiacente.
Fracturi costale cu i nfiltrat sanguin adiacent, pe linia medio -claviculară dreaptă, la
nivelul coastelor C2,C3,C4.

42
Fracturi costale cu infiltrat sanguin adiacent, pe linia medioclaviculară stângă, la
nivelul coastelor C2,C3,C4,C7,C8,C9.
Pleure: pe partea dreaptă lucioase, u mede, transparente. Pe partea stângă – aderențe
mate, fibroase, albicios -sidefii, ce acoperă în cvasitotalitate câmpul pulmonar stâng, ce se
detașează cu foarte mare dificultate la manipulare, rezultând sfâșierea parenchimului
pulmonar la extragerea piesei buco -cervico -toracice.
Cavități pleurale: fără conținut patologic.
Trahee si bronhii: mucoasa vișinie, lumen liber.
Plămâni: fața anterioară cenușiu -violacee; fața posterioară intens violacee. Desen
antracotic evident. Crepitante mult diminuate în baze , bilateral. Pe secțiune violacei –
negricioși, se scurge spontan o cantitate minimă de sânge roșietic. Lumenul arborelui bronșic
proemină pe tranșa de secțiune.
Pericard: lucios, umed.
Cavitate pericardică: cu circa 8 ml lichid sero -citrin.
Cord: dimensi uni: 10/9/5,5 cm. Cavitățile cordului: cu sânge lichid și coaguli sanguini
roșietic -negricioși, lucioși, neaderenți la pereții cavitari.
Aparat valvular: foițe valvulare gălbui, îngroșate, pe alocuri calcificate. Mușchi
papilari și cordaje tendinoase inte gre.
Endocard: lucios, umed. Epicard: lucios, umed.
Miocard: pe secțiune brun -castaniu, aspect neomogen, alternând cu striuri albicioase
dispuse difuz. Perete ventricul stâng de 1,9 cm, grosime perete ventricul drept de 0,3 -0,4 cm.
A.coronare: intima g ălbuie. Subintimal prezintă plăci gălbui, ce îngustează lumenul în
grade diferite. La nivelul arterei coronare interventriculare se constată încă din apropierea
emergenței din artera coronară circumflexă ca lumenul îngustat în grad semnificativ (> 70%)
de plăci gălbui, calcificate.
Vasele toracice:
A.aorta toracică: intima gălbuie, subintimal prezintă plăci gălbui calcificate, pe alocuri
ulcerate, ce îngustează lumenul în grade diferite.
V. cavă superioară, alte vase: suple, netede, colabate.
Mediastin: gg limfatici: negricioși.
Timus: involuat.
Diafragm: integru, brun -roșietic.
Esofag: mucoasa albicioasă, lumen liber, pliuri longitudinale evidente.

43
ABDOMEN
Perete abdominal: pe secțiune gălbui, fără infiltrate sanguine.
Peritoneu, liga mente, mezouri: indemne, lucioase, umede.
Cavitate peritoneală: cu circa 40 ml lichid sero -citrin.
Stomac: mucoasa albicioasă, pliuri gastrice estompate.
Duoden, intestine: mucoasa albicioasă. Destinse de gaze și conținut corespunzător
segmentului anatomic.
Ficat: (1100 g) capsulă netedă, lucioasă, transparentă. Pe suprafață: neted, brun –
roșietic; pe secțiune brun -gălbui, cu puncte roșietice, consistența crescută, elasticitate scăzută.
Vezica și caile biliare: vezica biliară prezentă, cu mucoasa gălbuie și conținut lichid
gălbui.
Vena porta: suplă, netedă, colabată. Vene suprahepatice: suple, netede, colabate.
Splina: (40 g) capsula netedă, lucioasă. Pe suprafață și secțiune violacee, desen
folicular ușor estompat.
Spatiul retroperit oneal: mușchi iliopsoas stâng cu infiltrat sanguin roșietic -violaceu, în
cvasitotalitate.
Pancreas: gălbui -vișiniu, desen lobular estompat.
Suprarenale: mărite în volum, de 3,5/2/0,5 cm pe partea dreaptă, respectiv 1,5/0,7/0,3
cm pe partea stângă, cu asp ect macronodular bilateral. Corticala portocalie, medulara brun –
lichefiată.
Rinichi: (250 g): grăsime perirenală infiltrată sanguin. Rinichi stâng: la polul superior
prezintă subcapsular o formațiune chistică de 7/5 cm, cu perete propriu și conținut lichi dian
gălbui. Pe secțiune se constată înlocuirea parenchimului renal la acest nivel, cu formarea unei
cavități rotund -ovalare cu conținut urinar. Sistem pielo -caliceal dilarat. Cortex renal mult
diminuat. Rinichi drept: pe suprafață fin granular, cu rare ci catrici rectractile. Pe secțiune
violaceu, se scurge spontan o cantitate mare de sânge roșietic. Contrast cortico -medular
estompat.
Căi urinare: mucoasă albicioasă, lumen liber, fără modificări de calibru.
Aorta abdominală: intima gălbuie, subintimal prezintă numeroase plăci gălbui
calcificate, ulcerate pe alocuri, ce îngustează lumenul în proporție de 65 -70%.
Vena cavă inferioară, alte vase: suple, netede, colabate.
PELVIS
Vezica urinară: mucoasa albicio asă, cutată.
Rect: mucoasa albicioasă, cu conținut fecaloid.

44
Organe genitale interne: normal conformate.
Pelvis osos si coloana vertebrală lombară: integru, fără focare de mobilitate anormală,
fără crepitații osoase.
PERINEU
Organe genitale externe: nor mal conformate.
Regiunea anală: mucoasa vișinie cu pliuri radiare, convergente în orificiul anal închis.
MEMBRE SUPERIOARE SI INFERIOARE
Țesuturi moi: cu infiltrate sanguine corespunzător fracturilor de membre pelvine.
Schelet membre:
Membre superioare integre, fără focare de mobilitate anormală, fără crepitații prezente.
Se efectuează disecția plan cu plan la nivelul gambei stângi și se constată fractură
cominutivă la nivelul 1/3 distale a tibiei, cu infiltrat sanguin în țesuturile moi adiacente.
Se efectuează disecția plan cu plan la nivelul gambei drepte și se constată fractură de
maleolă fibulară, fractură cominutivă la nivelul tibiei în 1/3 distală.
La mobilizarea membrului inferior stâng, se constată mobilitate anormală la nivelul
femurului, în 1 /3 distală.
La nivel calcanean drept se constată focare de mobilitate anormală.
DIAGNOSTIC MACROSCOPIC
– Hematoame roșietic violacei, ambe gambe.
– Echimoze la nivelul toracelui anterior și hemitoracelui, lateral stânga.
– Infiltrat sanguin epicranian parieto -occipital dreapta.
– Edem și stază meningo -cerebrală.
– Pahipleurită masivă stângă.
– Scleroemfizem pulmonar.
– Miocardoscleroză.
– Hipertrofie ventriculară stângă.
– Ateroscleroză sistemică aorto -coronariană severă.
– Chist renal stâng.
– Infiltrat sanguin la nivelul mușchiului iliopsoas stâng.
– Fractură tibie dreaptă 1/3 distală.
– Fractură maleolă fibulară dreaptă.
– Fractură femur 1/3 distală.
– Fractură tibie stângă 1/3 distală.
– Fractură calcaneu drept.

45

EXAMENE COMPLEMENTARE SOLICITATE
Buletin de analiză histopatologică
Creier: edem meningo -cerebral, staza sanguina; discret infiltrat hematic (hematii
integre) izolat la nivelul meningelui.
Plamân (2HE): microhemoragii alveolare izolate, discret edem alveolar focal; arii cu
aspect emfizematos; alveolita descuamativa izolata; lumene bronsice/bronsiolare cu abundent
mucus, macrofage spumoase epitelii descuamate , rare elemente leucocitare si microcalcificari
distrofice; staza sanguina cronica cu prezenta de macrofage intraalveolare incarcate cu
pigment hemosiderinic si material bazofil acelular, focal cu aspect lamelar concentric (posibil
calcificari distrofice); frecvente lumene vasculare cu prezenta de maduva osoasa hematogena,
lumene capilare cu hematii marginalizate, spatii optic goale (posibil structuri lipidice).
Cord: arterioloscleroza ramuri coronariene intramurale, subepicardice; miofibre cu
aspect hipo xic, cu ondulari sau fragmentari; edem interstitial, staza sanguina; dezorganizari
arhitecturale miofibre cu dispozitie angulara, hipertrofie cardiomiocite; fibroza interstitiala
perifibrilar si perivascular focal.
Ficat: staza sanguina cronica; discreta distrofie lipidica hepatocitara.
Rinichi: nefroangioscleroza; distrofie granulo -vacuolara epiteliala tubulara; chisturi
cortico -medulare renale simple; calcificari distrofice intratubulare izolate. ”
Analiza toxicologica : Alcoolemie g‰: 0,00.”
Tanatochimie : Troponina I, Mioglobina pozitive, CK -MB 386,41 U/l.

Specificitatea cazului
Atât la examinarea externă a cadavrului cât și la examinarea internă s -au putut remarca
leziuni specifice căderii verticale, pe plante, de la un alt nivel: hemtoame , echimoze, fracturi
bilaterale, multiple de membre inferioare , fractură de calcaneu , sufuziuni sanghvine
epicranian. De remarcat este faptul că de această dată leziunile externe au fost remarcabil mai
numeroase comparativ cu cele interne, decesul nu s -a produs brusc ci la cca 7h distanță de la
precipitare, evenimentul acut suprapunându -se peste modificările degenerative ale vârstei.
Așadar corelând datele obtinute în urma necropsiei cu datele medicale, precum și cu
cele colectate de la martori, stabilim fa ptul ca moartea a fost violenta, s -a produs prin lovirea
directă de un corp dur(solul). Leziunile regăsite la autopsia medico -legală se afla in legătură
de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul.

46
CAZUL NR. 2
Cadavrul unei femei de cca. 80 de ani e ste găsit în curte (lângă o scară de magazie
ruptă pe care probabil încerca să o urce), în decubit dorsal, cu semnele morții reale prezente:
lividități violacee prezente dorsal decliv, stadiul de difuziune. Rigiditate generalizată în
stadiul de instalare. Cu leziuni postmortem la nivelul pleoapelor, posibil produse de către
insecte, urme de sânge la nivelul feței, ouă de muscă la nivelul parului capilar, echimoze la
nivelul membrelor inferioare. La mobilizarea cadavrului se exteriorizează sânge prin narine.
Este adusă la INML și supusă autopsiei medico -legale.

EXAMEN EXTERN AL CADAVRULUI
Semnele morții reale – lividități: culoare: violacee; localizare: dorsal declivă; stadiu:
imbibiție; rigiditate: absentă, stadiul de rezoluție; alte modificări cadaverice: ouă de muscă la
nivelul părului capilar parieto -occipital stânga; larve vii cu dimensiuni de 0,2 -0,3 cm la
nivelul cavitații bucale.
Leziuni traumatice:
– occipital dreapta, o echimoză violacee de 3/2,8 cm , imprecis delimitată;
– antebraț stâng anterior, 1/3 proximală, în apropierea plicii cotului, o echimoză
roșietic -violacee de 4/3,8 cm, imprecis delimitată;
– antebraț stâng, postero -medial, în apropierea plicii cotului, o echimoză roșietic –
violacee de 5,5/4,5 cm, impre cis delimitată;

47

– coapsă dreaptă anterior, 1/3 proximală, o echimoză roșietic -violacee, de 5/4,5 cm,
imprecis delimitată;
– gambă dreaptă anterior, 1/2 proximala, pe o suprafață totală de 15/2 -4,5 cm, ax lung
longitudinal, o echimoză r oșietic -violacee, discontinuă, imprecis delimitată;
– gambă stângă, antero -medial, 1/3 proximala, o echimoză roșietic -violacee de 2,7/2,4
cm, imprecis delimitată.

Semne diverse: la nivel orbito -palpebral bilateral si perinazal, se constată tegument br un-
roșietic, pergamentat ( modificări tegumentare postmortem).

EXAMEN INTERN AL CADAVRULUI
1.EXTREMITATE CEFALICA
Epicraniu: albicios -rozat. La nivel occipital dreapta, pe o suprafață totală de 9/6/0,6
cm, ax lung transversal, infiltrat sanguin roșietic -negricios. Mușchi temporali brun -roșietici,
fără infiltrate sanguine.
Oasele craniului (neuro – și viscerocraniu): cu grosime de 0,4 -0,9 cm pe linia de
fierastruire a calotei craniene.

48
La nivel parieto -occipital paramedian dreapta, fractura craniana complexă de boltă, cu
ușoară înfundare, cominutivă, cu traiecte de fractură dispuse meridional si orizontal, aspect în
„pânză de păianjen”, pe o suprafață totală de 13/10 cm. Se constată disjuncția marcată a
suturii occipito -parietale drepte pe tot traiect ul acesteia, cu o dehiscență de 0,4 -0,6 cm a
oaselor craniene la acest nivel.
Totodată din focarul de fractură susmenționat se constată 2 traiecte de fractură ce se
continuă în bază la nivelul fosei cerebrale posterioare, una localizată paramedian dreapta , la
nivel occipital, până la nivelul găurii occipitale, iar cea de -a doua la nivelul osului occipita l
stâng, până în apropierea șanț ului pietros superior stâng.

Dura mater: alb -sidefie, integră, aderentă la tăblia internă a cutiei craniene.
Spații ext ra- și subdurale: extradural, lama de sânge parț ial coagulat corespunzător
fracturii craniene mai sus descrise.
Leptomeninge: lucios, umed, transparent. La nivelul lobilor occipitali bazal bilateral ,
dar și bazal bilateral, lamă de sânge de 0,2 -0,4 cm roșietic -negricioasă predominant intergiral.
Vasele de la baza creierului: cu pereții îngroșați. Endoluminal cu plăci gălbui de
aterom ce îngustează lumenul.

49
Encefal: suprafață: circumvoluțiuni aplatizate, șanturi sterse; secțiune: cortex si nuclei
bazali brun-cenușii, evidenți, bine delimitați. Substanța albă netedă -lucioasă, cu puncte
roșietice ce dispar la spălare.
Cerebel și trunchi cerebral: cortex + nuclei dințați bruni -cenușii; substanța albă puncte
roșietice ce dispar la spălare; la nivelul emisfe rului cerebelos drept, la nivelul substanței albe,
profund cu extensie la nivelul nucleului dințat, pe o suprafața totală de 2/1,8 cm/1,5 cm
puncte rosietic -negricioase, ce nu dispar la spălare.
Ventriculi (volum, conținut): sistem ventricular simetric. L CR roșietic. Plexuri coroide
violacei.
Regiune oro -faringiană (buze, dinți, limbă, glande salivare, amigdale palatine): limba
brun-rosietică pe secțiune, fără infiltrate sanguine. Buze pergamentate, fără infiltrate
sanguine. Dinți fără leziuni traumatice.
2.REGIUNEA CERVICALA
Țesut subcutanat: gălbui pe secțiune, fără infiltrate sanguine.
Mușchii gâtului: brun -roșietici pe secțiune, fără infiltrate sanguine.
Vase: elastice, colabate. Nervi albicios -sidefii.
Glanda tiroidă: pe suprafață si secțiune brun -violacee.
Os hioid: integru.
Laringe: mucoasă rozată endoluminal cu sânge roșietic -violaceu in cantitate moderată.
Faringe: mucoasă rozată endoluminal cu sânge roșietic -violaceu in cantitate moderată.
Coloana cervicală: integră.
3.TORACE
Perete muscular: brun -roșietic pe secțiune. Pe linia axilară anterioară stânga infiltrate
sanguine roșietice corespunzător fracturilor costale.
Perete osos:
– stern integru.
– fracturi costale pe linia medio -claviculară dreaptă la nivelul coastelor C2, C3, C4, C5, C6,
C7, C8, C9, C10.
– fracturi costale pe linia axilară anterioară stângă la nivelul coastelor C3, C4, C5, C6, C7.
– coloană vertebrală toracală integră.
Pleure: lucioase, cu aderențe fibroase albicios -sidefii, greu detașabile manșonând in
cvasitotalitate pulmonul drept.
Cavități pleurale: cu circa 50 -60 ml lichid serocitrin bilateral.

50
Trahee și bronhii: mucoasă rozată endoluminal cu sânge roșietic -violaceu in cantitate
moderată.
Plămâni: destinși in cavitatea toracică. Fața anterioară cenușiu -violacee, față
posterioară intens violacee. Desen antracotic evident. Crepitații prezente bilateral. Pe secțiune
violacei -roșietici, se scurge spontan o cantitate mare de sânge roșietic aerat, spumos. Lumenul
arborelui bronho -vascular proemină pe t ransa de secțiune, cu aspect de „pădure defrișată”.
Elasticitatea parenchimului foarte scă zută.

Pericard: lucios, albicios.
Cavitate pericardică: cu circa 15 ml lichid serocitrin.
Cord: dimensiuni: 12/12,5/6 cm.
Cavitățile cordului: cu sânge lichid si coaguli sanguini negricioși, lucioși, neaderenți la
pereții cavitari.

51
Aparat valvular: integru. Mușchi papilari si cordaje tendinoase integre.
Endocard: lucios, umed.
Epicard: lucios, umed.
Miocard: pe secțiune brun -castaniu, aspect neomogen, alte rnând cu zone albicioase,
sub formă de striuri fibroase. Grosime perete ventricular stâng de 1,7 cm, grosime perete
ventricular drept de 0,4 cm.
A.coronare: intimă gălbuie, subintimal cu multiple plăci gălbui ce îngustează lumenul
în grade diferite.
Vasele toracice:
A. pulmonară: intimă gălbuie.
A.aortă toracică: intimă gălbuie, cu multiple plăci gălbui dispuse confluat, ce îngustează
lumenul în grade diferite.
V.cavă superioară, Alte vase: suple, elastice, colabate.
Mediastin: gg limfatici: neg ricioși.
Timus: involuat.
Diafragm: brun -roșietic, fără infiltrate sanguine.
Esofag: mucoasă albicioasă, pliuri longi tudinale evidente, lumen liber.
4.ABDOMEN
Perete abdominal: gălbui pe secțiune, fără infiltrate sanguine.
Peritoneu, ligamente, mezouri: lucioase, umede, indemne.
Cavitate peritoneală: fără colecții patologice.
Stomac: mucoasă cenușie. Pliuri gastrice estompate. Conținut gastric circa 300 ml,
lichid amestecat cu resturi alimentare aflate in diferite grade de digestie.
Duoden, in testine: mucoasă albicioasă, destinse de gaze și conținut corespunzător
segmentului anatomic.
Apendice cecal: absent.
Ficat: capsulă lucioasă, transparentă. Pe suprafață neted, brun -roșietic. Pe secțiune
brun-roșietic -gălbui, desen lobular ușor estompat. Consistență moderat crescută.
Vezica și căile biliare: vezica biliară prezentă, mucoasă gălbuie, cu conținut lichidian
brun-gălbui.
Vena porta: suple, elastice, colabate.
Vene suprahepatice: suple, elastice, colabate.
Splina (100 g): capsulă lucioasă, transparentă, destinsă; pe suprafață violacee, netedă.
Pe secțiune violaceu -negricioasă. Desen folicular evident.

52
Spațiul retroperitoneal: fără conținut patologic.
Pancreas: pe suprafață gălbui -vișiniu, semne de autoliză. Pe secțiune brun -vișiniu,
desen lobular evident.
Suprarenale: corticala portocalie, medulară brun -lichefiată.
Rinichi: gră sime perirenală in cantitate mică, slab reprezentată. Decapsulare relativ
facilă. Pe suprafață cu aspect granular, brun -roșietici. Pe secțiune roșietic -violacei, c ontrast
cortico -medular estompat.
Căi urinare: mucoasă albicioasă, lumen liber, fără modificări de calibru.
Aorta abdominală: intimă galbuie, cu multiple plăci gălbui dispuse confluat, ce
îngustează lumenul în grade diferite.
Vena cavă inferioară, Alte vase: suple, elastice, colabate.
5.PELVIS
Vezica urinară: mucoasă albicioasă, cutată, fără conținut.
Rect: mucoasă albicioasă, cu conținut fecaloid.
Organe genitale interne: normal conformate.
Pelvis osos și coloană vertebrală lombară: integre, fără mobilitate an ormală, fără
crepitații osoase.
6.PERINEU
Organe genitale externe: normal conformate.
Regiunea anală: mucoasă brun -cenușie, cu pliuri radiare, convergente in orificiu l anal
închis.
7.MEMBRE SUPERIOARE SI INFERIOARE
Schelet membre: integru, fără focare de mobilitate anormală.
DIAGNOSTIC MACROSCOPIC
– multiple echimoze la nivelul extremitații cefalice (occipital dreapta) și membrelor;
– fractură de boltă iradiată in bază, parieto -occipital dreapta;
– hemoragie subarahnoidiană;
– contuzii hemoragice emisfer cerebelos dreapta;
– fracturi costale cu infiltrate sanguine;
– miocardoscleroză;
– edem pulmonar acut;
– distrofie hepatică;
– nefroangioscleroză;
– ateroscleroză generalizată severă.

53

EXAMENE COMPLEMENTARE SOLICITATE
Descrierea microscopică a pieselor și diagnosticul histopatologic
Creier (1HE): moderata hemoragie difuza meningee, cu extensie interscizurala si
cortico -subcortical, microfocare hemoragice perivasculare ce dilacereaza substanta nervoasa,
accentuat edem cerebral pr edominant corticosubcortical, arterioloscleroza cerebrala, leziuni
hipoxice cerebrale si glioza reactiva.
Diagnostic: moderata hemoragie difuza meningee, microfocare hemoragice
perivasculare ce dilacereaza substanta nervoasa, accentuat edem si leziuni hi poxice cerebrale.
Cerebel (1HE): hemoragie severa meningeala cu extensie interscizurala si
intraparenchimatoasa, numeroase focare hemoragice de dimensiuni variabile, predominant
perivasculare ce dilacereaza parenchimul nervos, accentuat edem, arteriolosc leroza
cerebeloasa, leziuni hipoxice si glioza reactiva.
Diagnostic: hemoragie severa meningee, focare hemoragice ce dilacereaza substanta
nervoasa, accentuat edem si leziuni hipoxice.
Plămân (1HE): staza cronica si accentuat edem alveolar, hemoragie in tinsa pulmonara
intraalveolar si intrabronsiolar, arii de scleroemfizem; leziuni de autoliza cadaverica incipient
(colonii bacteriene si bule de emfizem).
Diagnostic: hemoragie pulmonara intinsa intraalveolar si intrabronsiolar; staza si
accentuat edem a lveolar.
Cord (1HE,1VG): subepicardic: moderata lipomatoza si ateroscleroza coronariana;
miocardofibroza moderata interstitiala si perivasculara, difuza si disecanta, arii cu ondulari,
fragmentari si dezorganizari marcate miofibrilare, ectazii vasculare cu staza sanguina,
arterioloscleroza coronariana.
Diagnostic: ateroscleroza si arterioloscleroza coronariana, leziuni hipoxice miocardice,
miocardofibroza moderata interstitiala si perivasculara.
Ficat (1HE): staza cronica, leziuni distrofice hepatocitare granulovacuolare, arii de
necroza hepatocitara pericentrolobular focal.
Diagnostic: staza cronica, necroza hepatocitara pericentrolobular focal, leziuni
degenerative hepatocitare.
Rinichi (1HE): nefroangioscleroza, arii de necroza epiteliala tubulara, cilindri hialini si
hematici intratubular, moderat infiltrat inflamator limfomonocitar focal subcapsular.
Diagnostic: nefroangioscleroza, tubulonecroza focal.

54
PARTICULARITATEA CAZU LUI

Atât la examinarea externă a cadavrului cât și la cea internă s -au regăsit leziuni
sugestive pentru căderea de pe un plan superior/lovirea de plan dur: multiple echimoze,
hematoame localizate pe membre, fracturi costale, dar și o fractură de boltă de craniu iradiată
în bază, parieto -occipital dreapta însoțită de hemoragie subarahnoidiană semnificativă,
precum și contuzii hemoragice ale emisferului cerebelos drept;
Din punct de vedere juridic, moartea a fost violentă și s -a datorat traumatismului
cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană iradiată in bază. Leziunile traumatice constatate
la necropsie s -au putut produce prin lovire de corp/plan dur și se află în legătura de cauzalitate
directă necondiționată cu decesul.

55

CAZUL NR. 3

Pacient în vârstă de 84 ani, acuză dispnee la cca. 24 de ore de la căderea din pat,
membrii famil iei solicită un echipaj medical iar pacientul este dus la camera de gardă a unui
spital de urgență. La internare avea următorii parametrii viali : alura ventriculară 134bpm,
tensiune arterială 106/75 mmHg, SatO2 86%.
Din antecedentele personale patologice, reținem : Traumatism cranio -cerebral,
Demență mixtă. La examinarea obiectivă inițială se remarcă: stare generală influențată,
traumatism toracic lateral dreapta.
Pacientul este preluat de Chirurgia Toracică care în momentul examinării remarcă:
pacient obnubilat, necooperant – demență mixtă. Din declarația singurului aparținător prezent,
pacientul a suferit multiple precipitări de la același nivel, inclusiv în cursul dimineții. Pacient
aflat în tratament cu Pradaxa, INR 2.38.
– CT – fracturi costale drepte multiple (C VIII -IX și C X -XII) cu deplasare
endotoracică a fragmentelor osoase; hidropneumotorax drept -componență aerică de 41mm,
lichidiană 8 0mm (densitate parafluidă).
– pacientul are indicație chirurgicală toracică – pleurotomie minimă dreaptă, deoarece
prezintă risc hemoragic crescut!
– luând în calcul starea alterată severă a pacientului cât și demența mixtă evolutivă,
acesta nu este cap abil sa semneze consimțământul informat în vederea intervenției; se solicită
telefonic prezentarea la spital a unei rude de gradul I;
– pacientul va fi reevaluat după corectarea tulburării de coagulare și sosirea membrilor
familiei.
– consult: În urma investigațiilor se pune diagnosticul de hidropneumotorax drept,
fracturi costale drepte C VIII -C XII cu deplasare, cunoscut cu precipitații multiple de la
același nivel, demență mixtă.La momentul consultului, pacient obnubilat, greu cooperant
(demență mixt ă), stabil hemodinamic .
Rx: cord mărit prin alungirea și accentuarea convexității arcului inferior stâng.
Revărsat pleural drept.
Se efectueaza examinarea CT care relevă urmatoarele:
CT cerebral nativ în conditii de artefacte de mișcare si de os:
-fără l eziuni posttraumatice endocraniene sau osoase;

56
– fără modificări vasculare endocraniene recent constituite decelabile TDM la
momentul examinării;
– atrofie cerebrală difuză cu dilatarea secundară a sistemului ventricular
– sept pellucid pe linia mediană ;
– ateroame parietale calcificate AV bilateral, trunchi A.bazilară și ACI în segmentul
intracavernos bilateral;
CT toraco -abdomino -pelvin nativ și postcontrast (în condiții de artefacte de respirație):
– traiecte de fractură la nivelul arcurilor costale laterale C8 -C9 și arcuri costalelaterale
și posterioare C10 -C12 de partea dreaptă cu fragmente osoase deplasate endotoracic; minim
emfizem subcutanat postero și latero -toracic drept;
– fără traiecte de fractură la nivelul grilajului costal de partea stâ ngă, coloanei toraco –
lombare și bazinului;
– hidropneumotorax drept: componență aerica 41 mm anterobazal, componență
lichidiană 80mm, cu densitate parafluida; colecție pleurală cu densitate hematică francă,
adiacentă arcului costal C10 (15 mm grosime);
– revărsat pleural apico -postero -bazal stâng de max 29 mm;
– traiecte bronșice dilatate cu densificări interstițiale peribronșice la nivelul LMD;
– densificări interstițiale subpleurale în segmentele dorsale ale lobilor superiori și
posterobazali în cont extul tulburărilor de ventilație; sechele fibroase apical drept;
– adenopatii mediastinale etajate de max 14mm paratranheal inferior și 11mm
percarinal;
– lamă de lichid pericardic de 16mm periaortic, 10mm adiacent ventricul stg, 16mm
atriul stâng; impor tantă cardiomegalie globală;
– hematom de părți moi postero și latero -toracic drept;
– fără leziuni posttraumatice la nivelul organelor parenchimatoase abdomino -pelvine;
– ficat cu dimensiuni crescute; structura omogenă cu excepția unei leziuni cistic l ike de
19/16mm subcapsular segment VIII;
– splină cu dimensiuni normale, structură omogenă;
– colecist destins fără calculi radiodensi;
– CBIH, CBP nedilatate;
– pancreas hipotrofic fără iodofilii patologice; canal Wirsung dilatat cefalo -corporeal
5mm;
– Rinichi Drept cu chiste corticale juxtacentimetrice;
– Rinichi Stâng, glande suprarenale, prostată fără iodofilii patologice;

57
– numeroase imagini de diverticuli la nivelul sigmoidului și colonului descendent;
– Vezică urinară in semirepleție cu conținut omogen.

Examen radiologic cord pulmon:
Cord mărit prin alungirea și accentuarea convexității arcului inferior stâng. Hiluri și
desen vascular cu aspect de stază pulmonară. Revărsat pleural drept. Posibil fracturi costale la
nivelul hemitoracelui drept – necesită radiografie cu regim pentru torace.
Buletin de analize medicale cu parametrii profund modificați : INR crescut, PT mult crescut,
ApTT mult crescut, PT% subnormal, Hemoglobina subnormal, PO2 subnormal, număr
leucocitar crescut.
– Diagnostic final:
Hidropneumotorax drept;
Fracturi costale drepte C VIII -C XII cu deplasare;
Precipitări repetate de la același nivel;
Insuficiență respiratorie manifestă;
Demență mixtă;
Tratament anticoagulant.

EPICRIZĂ:
Pacient de 84 ani, cu patologia de m ai sus în tratament cronic la domiciliu cu
anticoagulante orale, care se prezintă la CG în data de 25.11 cu dureri toracice relatând
numeroase căderi la domiciliu de la propria înălțime în ultima lună. La CT de torace și
abdomen efectuat se decelează traie cte de fractură la nivelul arcurilor costale laterale C8 – C9
și arcuri costale laterale și posterioare C10 -C12 de partea dreaptă cu fragmente osoase
deplasate endotoracic; minim emfizem subcutanat postero și latero toracic drept,
hidropneumotorax drept; co mponență aerică 41mm anterobazal, componență lichidiană
80mm, cu densitate parafluidă; colecție pleurală cu densitate hematică francă, adiacenta
arcului costal C10 (15mm grosime), hematom de parți moi postero și latero -toracic drept,
numeroase imagini de d iverticuli la nivelul sigmoidului și colonului descendent. CT cerebral
cu importantă atrofie corticală și leucoaraioză.
Se drenează pleural drept decelându -se hemopneumotorax cu sânge vechi în cantitate
de aproximativ 1,5l.
Evoluția este inițial lent fa vorabil. La cca 3 zile de la internare, se destabilizează, face
stop cardiorespirator care se resuscită în mediul intraspitalicesc, este admis în terapie

58
intensivă imediat post resuscitare pentru monitorizare și suport de funcții vitale. La admisia în
terapie intensivă pacient GSC 3 puncte, intubat și ventilat mecanic controlat, instabil
hemodinamic sub suport vasopresor. Evoluția pacientului în terapie intensivă este rapid
nefavorabilă, accentuează instabilitatea hemodinamică, ulterior face stop cardiac su b
ventilație mecanică și suport vasopresor maxim, neresponsiv la manevrele de resuscitare.
Este pus diagnosticul de deces:
Stop cardiac iresuscitabil sub ventilație mecanică.
MSOF (cardiocirculatorie, respiratorie, renală, neurologică, hepatică).
Status poststoperator cardiorespirator resuscitat în mediul intraspitalicesc.
Hemopneumotorax drept drenat.
Fracturi costale drepte – volet costal posterior.
Demență severă.
Insuficiență tricuspidiană.
Fia cronică.
ICC.

Este adus la INML și supus autopsiei medico -legale.
EXAMEN EXTERN AL CADAVRULUI
a) Se identifică cadavrul
b) Se remarcă semnele
morții reale – lividități: de
culoare violacee;
localizare: dorsal declivă;
în stadiu de imbibiție;
rigiditate: absentă, stadiul
de rezoluție.
c) Leziuni traumatice:
-hemitorace lateral drept,
2/3 inferioare cu extensie
flanc abdominal drept, 1/3
proximală coapsă dreaptă
și lombar dreapta,
moderată tumefacție echimozată violaceu -roșietic, aspect neomogen, de 60/25 -45cm, ax lung
longitudinal, imprecis deli mitată;

59
– braț drept cu extensie antebraț 1/3 proximală, antero -medial, minimă tumefacție
echimozată roșietic -violaceu de 28/8 cm, ax lung longitudinal, imprecis delimitată;
– mână dreaptă, palmar, la nivel hipotenar, minimă tumefacție echimozată roșietic –
violacee de 6/2,5 cm, ax lung longitudinal, imprecis delimitată.

d) Semne de tratament medical:
– patch -uri pentru plasarea electrozilor EKG pe toracele anterior.
– pansament fixat cu leucoplast la nivelul hemitoracelui lateral dreapta, 1/3 inferioa ră.
Se desface și se constată: pansament îmbinat cu Betadină. Se îndepărtează și se constată pe
linia axilară medie, corespunzător spațiului intercostal V, plagă chirurgicală suturată cu un fir
de sutură (postpleurostomă)
– semne de punctie venoasă la loc urile de elecție.
e)Semne diverse:
– modificări trofice tegumentare la nivelul gambelor bilateral, cvasicircumferențial
(semne de insuficiență venoasă cronică).
– la nivelul toracelui anterior, membrelor superioare bilateral și coapsei stângi, lateral:
multiple echimoze roșietic violacei, rotund ovalare, cu dimensiuni cuprinse între 1,5/1 cm și
4/3,8 cm.

60

EXAMEN INTERN AL CADAVRULUI
1.EXTREMITATE CEFALICA
Epicraniu: albicios -rozat. La nivelul occipital median, minim infiltrat sanguin roșietic
de 2/1,5 cm. Mușchi temporali brun -palizi, omogeni, fără infiltrate sanguine.

Oasele craniului (neuro – și viscerocraniu): integre, de grosime de 0,3 -0,8 cm pe linia
de fierăstruire a calotei craniene.
Dura mater: albicios -sidefie, integră, aderentă la tă blia internă a cutiei craniene.
Spații extra – și subdurale: fără conținut patologic.
Leptomeninge: umed, lucios, transparent.
Vasele de la baza creierului: lumen beant pe secțiune, cu plăci gălbui calcifiate ce
proemină în lumen, îngustându -l semnificat iv.
Encefal: suprafață: circumvoluțiuni aplatizate; șanțuri șterse; secțiune: cortex și nuclei
bazali cenușii -palizi, evidenți; substanța albă netedă, lucioasă cu puncte roșietice ce dispar la
spălare/radere cu lama cuțitului.
Cerebel și trunchi cerebral : cortex și nuclei dințați evidenți, brun -cenușii; sub stanța
albă netedă, lucioasă, cu puncte roșietice ce dispar la spălare.

61

Ventriculi (volum, conținut): sistem ventricular simetric, pe linia mediană. LCR clar.
Plexuri coroide moi, violacei.
Regiune or o-faringiană (buze, dinți, limbă, glande salivare, amigdale palatine): buze
pergamentate, fără infiltrate sanguine. Limbă cu mucoasă albicioasă, pe secțiune brun –
roșietică, fără infiltrate sanguine. Dinți fără semne de avulsie recentă.
2.REGIUNEA CERVICALA
Țesut subcutanat: gălbui pe secțiune, fără infiltrate sanguine.
Mușchii gâtului: brun -roșietici, fără infiltrate sanguine.
Vase și nervi: vase suple, netede, colabate. Nervi albicios sidefii.
Glanda tiroidă: pe suprafață și secțiune violacee, fără inf iltrate sangvine.
Os hioid: integru.
Laringe: lumen liber.
Faringe: lumen liber.
Coloana cervicală: integră
3.TORACE
Perete muscular: brun -roșietic cu infiltrate sanguine roșietice corespunzător fracturilor
costale de la nivelul hemitoracelui lateral drept.
Perete osos:
– colana vertebrală toracală integră.
– fractură de stern fără infiltrate sanguine la
nivelul spațiului intercostal C3 -C4.
– fracturi costale după cum urmează:
– pe linia medioclaviculară stângă la nivelul
coastelor C3, C4 , C5, C6;
– pe linie parasternală stângă la nivelul
coastelor C4, C5;
– pe linie parasternală dreapta la nivelul
coastelor C4;
– pe linie medioclaviculară dreapta la nivelul
coastelor C2, C3, C4, C5;
– pe linie axilară anterioară dreapta fractură
costală l a nivelul coastei C8, cu infiltrate
sanguine roșietice adiacente, cu deplasarea

62

fragmentelor costale, cu ruperea pleurei parietale, cu fragmente osoase cu margini ascuțite, ce
proemină endotoracic.
– pe linie axilară poaterioară dreapta, fracturi costale cu infiltrate sanguine roșietice
adiacente, cu deplasarea fragmentelor costale cu ruperea pleurei parietale, cu fragmente
osoase cu margini ascuțite, ce proemină endotoracic la nivelul coastelor C8, C9, C10, C11;
– pe linie paravertebrală sreapta fractur i costale cu infiltrat sanguin roșietic la nivelul
coastelor C9, C10, C12;
– pe linia scapulară dreapta, fracturi costale cu infiltrate sanguine adiacente, la nivelul
coastelor C10, C11.

Pleure: lucioase, umede la nivelul plămânului stâng. La nivelul plămânului drept cu
aderențe laxe, gălbui ce se detașează cu ușurință la manipulare. Se constată ruptura pleurei
parietale la nivelul hemitoracelui drept lateral, prin fragmentele osoase corespunzătoare
fracturilor costale de la acest nivel. La niv el subpleural posterior bilateral, zone rotund
ovalare, roșietic -violacei, cu diametrul cuprins între 0,2/0,1 cm și 0,3/0,2 cm, pe alocuri
confluate (peteșii subpleurale).
Cavități pleurale: pe partea stângă cu 350 ml lichid serocitrin. Pe partea dreaptă cu
circa 400 ml lichid cu aspect hematic.
Trahee și bronhii: mucoase rozate, lumen liber.

63
Plămâni: fața anterioară cenușiu -rozată, fața posterioară intens violacee, crepitații
diminuate bilateral în ½ inferioară. Pe secțiune violacei roșietici, lumenul a rborelui bronho –
vascular proemină pe tranșa de sectiune; la digitopresiune se exteriorizează lichid gălbui,
vâscos în cantitate relativ mică.
Pericard: lucios, umed, albicios.
Cavitate pericardică: cu circa 8 ml lichid serocitrin.
Cord: dimensiuni: 11/1 3/7 cm.
Cavitățile cordului: cu sânge lichid și coaguli negricioși, luicioși, neaderenți la pereții
cavitari.
Aparat valvular: integru. Foițe valvulare albicioase integre, ușor îngroșate. Mușchi
papilari și cordaje tendinoase integre.
Endocard: lucios, umed.
Epicard: lucios, umed.
Miocard: brun castaniu pe secțiune, aspect neomogen, alternând cu striuri albicioase.
La nivelul peretelui ventriculului stâng lateral, 1/3 medie, subendocardic se constată pe o
suprafață de 0,8/1/0,5 cm zonă albicios -sidefie, retractilă, de consistență dură (infarct
miocardic sechelar). Grosime perete ventricul stâng de 1,8 cm. Grosime perete ventricul drept
de 0,4 cm.
A.coronare: intimă gălbuie cu plăci ce îngustează semnificativ lumenul.
Vasele toracice:
A. pulmonară: intima gălbuie.
A. aortă toracică: intima gălbuie; subendotelial prezintă plăci gălbui calcifiate, ulcerate ce
îngustează lumenul semnificativ.
V.cavă superioară, Alte vase: suple, netede, colabate.
Mediastin: gg limfatici: negricioși.
Timus: inv oluat.
Diafragm: brun -roșietic.
Esofag: mucoasă albicoasă. Pliuri longi tudinale evidente, lumen liber.
4.ABDOMEN
Perete abdominal: gălbui pe secțiune, fără infiltrate sanguine.
Peritoneu, ligamente, mezouri: indemne, lucioase, umede.
Cavitate peritoneală: fără conținut patologic.
Stomac: mucoasa albicios -gălbuie. Pliuri gastrice evidente. Conținut gastric circa 50
ml mucos, filant.

64
Duoden, intestine: mucoasă albicioasă. Destinse de gaze și conținut corespunzător
segmentului anatomic.
Ficat (1550g): capsulă netedă, lucioasă, transparentă. Pe secțiune brun -roșietic cu
puncte gălbui. Consistență dură. Margine inferioară ascuțită.
Vezica și căile biliare: vezică biliară prezentă, destinsă de conținut gălbui, semisolid.
Vena porta, Vene suprahe patice: suple, netede, colabate.
Splina (200g): capsulă netedă, lucioasă. Pe suprafață și secțiune violacee, desen
folicular evident.
Spațiul retroperitoneal: virtual.
Pancreas: gălbui -vișiniu cu modificări de autoliză. Desen lobular șters.
Suprarenale : corticala portocalie. Medulara brun lobulată.
Rinichi (280g): decapsulare dificilă. Suprafața cu multiple cicatrici retractile. Pe
secțiune violacei -brun, se scurge spontan o cantitate mare de sânge. Contrast cortico medular
evident.
Căi urinare: mucoa sa albicioasă. Lumen liber, fără modificări de calibru.
Aorta abdominală: intimă gălbuie. Cu plăci gălbui dispuse subintimal calcificate,
ulcerate, ce îngustează lumenul mai mult de 70%.
Vena cavă inferioară: suplă, netedă, colabată.
Alte vase: suple, n etede, colabate.
5.PELVIS
Vezica urinară: mucoasa albicioasă, cutată.
Rect: mucoasa albicioasă, cu conținut fecaloid.
Organe genitale interne: normal conformate.
Pelvis osos și coloană vertebrală lombară: integră, fără focare de mobilitate anormală.
6.PERINEU
Organe genitale externe: normal conformate.
Regiunea anală: mucoasa vișinie, cu pliuri radiare convergente în orificiul anal.
7.MEMBRE SUPERIOARE SI INFERIOARE
Țesuturi moi: fără leziuni traumatice.
Schelet membre: integre.

DIAGNOSTIC MACROSCOPIC
-hematom toraco -abdomino -lombar dreapta;
-infiltrat sanguin epicranian occipital;

65
– edem meningo -cerebral;
– multiple fracturi costale cu infiltrate sanguine adiacente;
– hemotorax drept;
– pahipleurită;
– pleurezie pe partea stângă;
– peteșii subpleurale.
– scleroemfizem pulmonar;
– stază pulmonară;
– bronhopneumonie;
– miocardoscleroză;
– infarct miocardic cicatricial la nivelul peretelui ventriculului stâng;
– hipertrofie ventriculară stângă;
– ateroscleroză generalizată seve ră;
– distrofie hepatică;
– nefroangioscleroză;

EXAMENE COMPLEMENTARE SOLICITATE
Buletin de analiză histopatologică
Creier (1HE): moderată fibroză arahnoidiană; moderată stază și edem meningo –
cerebral; ateroscleroză și arterioloscleroză cerebrală; frecvenți corpi amilacei.
Diagnostic: stază și edem meningo -cerebral; ateroscleroză și arterioloscleroză
cerebrală.
Plămân (1HE): focare diseminate bronhopneumonice, stază cronică și moderat edem
alveolar, microfocare hemoragice intraalveolare intrapanrechimatos și subpleural,
scleroemfizem, rare lumene vasculare de calibru mic cu conținut de maduvă osoasă
hematogenă, moderată fibroz ă pulmonară interstițială și peribronhovasculară.
Diagnostic: brohnopneumonie, stază cronică și edem alveolar, scleroemfizem,
microfocare hemoragice intraalveolare.
Cord (1HE,1VG): ateroscleroză și arterioloscleroză coronariană; arie întinsă de
infarct miocardic cicatriceal de ~2 -3 săptămâni, miocardofibroză severă interstițială, leziuni
miocardice de tip hipoxic -ischemice cu ondulari și fragmentari miofibre, cardiomiocite de
aspect hipoxic, ectazii vasculare cu stază, discret edem interstițial, miocit oliză subendocardic.
Diagnostic: ateroscleroză și arterioloscleroza coronariană; miocardofibroză, infarct miocardic
cicatriceal (~ 2 -3 săptămani), leziuni miocardice de tip hipoxic -ischemice.

66
Ficat (1HE): stază cronică, leziuni distrofice hepatocitare hid roprotidice.
Diagnostic: stază cronică și leziuni distrofice hepatocitare.
Rinichi (1HE): nefroangioscleroză, moderată stază și scleroză renală.
Diagnostic: nefroangioscleroză.

SPECIFICITATEA CAZULUI
Leziunile traumatice regăsite în cursul autopsiei medico -legale sunt specifice lovirii
repetate de un plan dur: multiplele echimoze și hematoame, fracturile costale distribuite
unilateral. Chiar dacă în mod normal căderea din pat nu determină leziuni cu ca pacitatea de a
pune în pericol viața, în cazul de față, aflându -ne în fața unui pacient ce deține laolalta o serie
de factori fvorizanți, fragil cu mutiple tare, boală neuropshică, tratamentul antcoagulant oral
acest lucru devine posibil. Moartea se datoar ează bronhopneumoniei apărută în evoluția unui
traumatism toracic soldat cu hemopneumothorax si multiple fracturi costale la o persoană
tarată , cu modificări degenerative legate de vârstă, tratament de lungă durată cu
anticoagulante orale.
precipitat etaj 6

67

CAZUL NR. 4

Bărbat de aproximativ 40 de ani este găsit inconștient în fața blocului in care locuia, după
constatarea decesului este transportat la INML , se întocmește autopsia medico -legale care
constată urmă toarele :
La examinarea externă se constată
a) Sex masculin, vârsta 42, înălțime 190 cm,supraponderal, panicul adipos în exces
b) Lividitaț i cadaverice de culoare violacee, dispuse dorsal decliv; stadiu: imbibiție ;
rigiditate absenta.
c) Leziuni traumatice:
– extremitate cefalică – fronto -parieto -occipital ( de la nivel intersprâ ncenos pana la
nivelul protuberanț ei occipitale ) – parasagital dreapta – plaga contuza cu margini
franjurate, despicate, cu interesarea planurilor subiacente ( tesuturi moi periostale si
oasele craniului );

– orbito-lateral stanga, cu extensie catre zigomatic – echimoza roși atica, discontinua,
de 2,5/ 2 cm, cu suprafata fin excoriata;

68
– labial inferior, fata vestibulara, corespunzator 3 3, plaga de 0,8 cm, cu dehiscența maximă de
0,3 cm;

– braț stâng, faț a latero -posterioară, în cvasitotalitate, umar stâng, fața superioară ș i regiune
supra scapulara – placard excoriat roș iatic de 35/20 cm;
– antebraț stâng, fața posterioară , 1/3 medie cu 1/3 proximală, 2 plă gi de 1,5 cm, respec tiv 1
cm, la circa 5 cm una fa ță de cealalta, coresp unzatoare focarelor de fractură de la nivelul
radiusului si ulnei;

69

– mână stînga, față dorsală, o zonă excoriata de 4/1,8 cm si o plagă de 0,8 cm corespunzator
metacarpianului 5 si interdigital – spatiul 4 – plaga profunda, de 2 cm;
– la nivelul degetelor mâinii stângi – multiple plă gi delabrante cu lambouri superioare si
dimensiuni intre 3 cm si 0,5 cm;

– umăr drept, faț a superioara – placard excoriat rosiatic de 8/7 cm;
– antebraț drept, fata posterioară , in cvasi totalitate, plac ard excoriat roș iatic;
– mâna dreaptă, degete 4,5 – plagă delabrantă de 3,5 cm cu dehiscenta maxima de 3 cm;

70
– articulație genunchi stâng, fața anterioară , cu extensie către faț a anterioara a gambei, 2/3
proximale, p lacard excoriat discontinuu, roș iatic, de 21/10 cm;
– picior stâng, la nivelul degetului 1, fața dorsală – plagă cu margini neregulate de 2 cm , iar pe
fața plantară o plagă de 0,5 cm la nivelul articulaț iei metatarso -falangiene;
– articulație genunchi drept, faț a anterioara, latero -rotulian, ex coriatie cu crustă roșiatică, de
forma neregulată , de 4/3 cm;
– gambă dreaptă, fața anterioară, 1/3 medie, o zonă excoriata de 4,5/1,5 cm si distal, faț a
antero -mediala, cu extensie catre art iculatia gleznei si fata dorsală picior drept – zona
excor iata, discontinua, cu cruste roș iatice, de 10/4 cm , dispusă pe un fond echimozat roșiatic
cu aceleaș i dimensiuni;
– articulaț ie metatarso -falangiană și față dorsală deget 1 drept – 2 plă gi delabrante cu
lambouri superioare de 2,5 cm, respectiv 2 cm;

EXAMEN INTE RN AL CADAVRULUI
Extremitate cefalica
Epicraniu cu multiple dilaceră ri;
Oasele craniului – multiple fracturi de neurocraniu si viscerocraniu, cu multiple eschile
osoase, cu numeroase deplasari.
Dura mater – albicioasă -sidefie, cu rupturi multiple;
Leptom eninge, vasele de la baza creierului, encefal, hipofiza , epifiza, cerebel si trunchi
cerebral complet dilacerate, ce constituie o m asa cenusie -rosiatica, neomogenă, contaminată
cu material teluric.
Regiune oro -faringiană : buze – a se vedea la III c – leziuni traumatice;
Limbă – cenușie pe suprafață, brun -castanie pe secțiune, fă ră infiltrate sanguine;

71

Regiune cervicală
Țesut subcutanat albicios -gălbui, fară infiltrate sanguine;
Mușchii gâtului roșu -violacei, fără infiltrate hematice;
Vase si nervi – vase cu pereti supli, transparenți, cu plăci gă lbui-albicioas e dispuse subintimal
la bifurcaț ii; nervi albiciosi -sidefii;
Glanda tiroida – lobi simetrici , brun -castanii; lobul stâng manș onat de un infiltrat sanguin
neomogen;
Os hioid – integru
Laringe cu mucoasă roșu-albicioasa, permeabil;
Faringe cu mucoasa roș u-albicioasa, lumen liber;
Coloana cervicala integră, fă ră mobilitati anormale;
Torace
Perete muscular – mușchi rosu -violacei, cu infiltrate sanguine adiacente focarelor de fractură ;
Perete osos
– Stern – fractura cominutivă la nivelul apendicelui xifoid;
Fracturi costale:
– Parasternal: dreapta: C4, C5, C6, C7; stâ nga: C5,C6,C7;

72
– Linie medio -claviculara: dreapta: C4, C6, C7; stâ nga: C2, C3, C4, C5 ( doua focare), C6,
C7, C8;
– Linie axilară anterioară : dreapta: C7; stânga: C3;
– Paravertebral: dreapta: C3,C4,C5,C6,C7,C8,C9,C10; stâ nga: C1,C2,C3,C4,C5,C6,C7,C8;
– Fractura de disc vertebral la nivelul vertebrei T2;
Pleure: netede, lucioase, umede, transparente;
– rupturi pleurale: 4 la nivelul lobului pulmonar inferior stang, fata posterioara, cu dimensiuni
intre 5 cm si 1 cm, cu interesarea parenchimului subiacent; 1 la nivelul lobului inferior drept,
bazal, de 6 c m, cu interesarea parenchimului subiacent;
Cavităț i pleurale: cu cate 400 ml sâ nge coagulat;
Trahee și bronhii cu mucoasă rosu-albicioasa, permeabile;
Plămâni parțial colabați î n cavi tatea toracica, cenusiu -albicioș i pe fata a nterioară , cu desen
antracotic, palid -violacei pe fata posterioara , crepitații prezente bilateral; pe secț iune palid –
violacei, se scurge o cantitate mica de sâ nge la digitopresiune; cu infiltrat sanguin parahilar
bilateral;

Pericard albicios -sidefiu, cu 3 rupturi ( 2 pe fa ta anterioara si o ruptura pe fata posterioară,
având fiecare circa 1,5 cm)
Cavitate pericardică – cu circa 30 ml de sâ nge lichid coagulat
Cord dimensiuni 13/12/5,5 cm Cavitățile cordului – cu puțin sâ nge lichid

73
Aparat valvular – foițe valvulare albicios -gălbui, suple, elastice; muș chi papilari si cordaje
tendinoase indemne;
Endocard – lucios, umed, transparent; Epicard – lucios, umed , prezintă o ruptură la nivelul
apexului de 3/1 cm si o ruptură la nivelul perete lui lateral al ventriculului stâ ng, la 4 cm de
apex, de 2/1 cm;
Miocard brun castaniu, cu benzi albicioase difu ze; grosime perete ventricul stâ ng=1,5cm;
– prezinta o ruptură la nivelul apexului de 3/1 cm si o ruptură la nivelul perete lui lateral
al ventriculului stâ ng , la 4 cm de apex, de 2/1 cm;

Coronare – cu intima gă lbuie, lucioasă, cu plăci gă lbui-albicioase dispuse subtintimal, ce
proemina in lumen in grade diferite;
Pulmonara – cu intima gălbuie, lucioasă , permeab ilă;
V. pulmonare – permeabile, colabate;
Aorta toracica – cu intima gălbuie, l ucioasă , cu plăci gă lbui-albicioase dispuse subintimal;
prezintă o ruptură completă de perete la ni velul crosei, cvasicircumferenți al;
Vena cavă superioară , alte vase – indemne, permeabile;
Mediastin – ggl. limfatici -negriciosi, mobili; Timus -involuat;
Diafragm – mușchi roș u-violacei, uniform colorati;
Esofag – cu mucoasa cenușiu -albicioasă, cu pliuri longitudinale pă strate;

74
Panicul adipos gă lbui, lucios, in exces;
Peritoneu – lucios, umed, transparent; ligamente, mezouri -indemne;
Cavitate peritoneală – circa 200 ml lichid sanguinolent;
Stomac cu mucoasă cenușie -albicioasă , pliuri gastrice estompate; conține circa 200 ml pastă
verzuie neomogenă , cu resturi alimentare parțial triturate;
Duoden, inte stine – destinse de gaze si conținut corespunză tor segmentul ui anatomic;
Ficat (3000g) – capsula lucioasa, transparentă , prezinta mai multe rupturi (circa 5) la nivelul
lobului stâ ng, dispuse pe toate fețele, cu dimensiuni intre 9 cm si 2 cm, cu interesarea
parenchimului subiacent; margine anterioară rotunjită, sup rafață netedă, brun -gălbui -pe
suprafață si pe secțiune, consistență mult crescută ;

Vezicula și că i biliare – cu mucoasa verzuie, cutată , cu bilă fluidă. căi biliare permeabile;

75
Vena portă –
permeabilă,
colabată ; Vene
suprahepatice –
permeabile,
colabate;
Splină (300 gr)
– capsulă
lucioasă,
transparentă , cu
multipe rupturi
(circa 7) pe fața
inferioară , cu
dimensiuni intre
5/4 cm si si
1/0,4 cm, cu
interesarea
parenchimului
subiacent;
suprafața netedă , violacee; pe secțiune – violaceu -negricioasă, de consist ență scăzută, friabilă ;
Spatiu retroperitoneal – cu infiltrat sanguin difuz;
Pancreas – lobulat, visiniu -gălbui pe suprafața și pe secți une;
Suprarenale – corticala galben -portocalie, medulara brun -lichefiata;
Rinichi (240g) – decapsulare uș oara, suprafata neteda, palid -violacee; pe secț iune- corticala –
palid -violacee, medulara -palid -violacee, limita cortico -medulara prezenta;
Căi urinare cu mucoasă cenușie -albicioasă , permeabile;
Aorta abdominala – cu intima gălbuie, lucioasă, cu placi gă lbui-albicioase dis puse subintimal,
ce proemina in lumen in grade diferite.
Vena cavă inferioară , alte vase -permeabile, indemne;
Pelvis
Vezica urinara – cu mucoasa cenușiu -albicioasă, conț ine 50 ml urina, limpede;
Rect – cu mucoasa cenuș ie-violacee;
Organe genitale interne n ormal conformate;
Pelvis os os si coloana vertebrala lombară – integre, făra mobilită ți anormale;

76
Perineu
Organe genitale externe normal conformate;
Regiunea anala – sfincter anal î nchis, cu pliuri ce converg radiar in orificiul anal;
MEMBRE SUPERIOARE SI INFERIOARE;
– fractură cu dezarticulare clavicula stânga (articulație sterno -claviculară )
– fractură de olecran stâng, fractură diafiză ulnară și radius stângi, fractură bază metacarpian
V;
– fracturi cominutive la nivelul falan gelor degetelor 4,5 mana dre aptă;
– fractură bifocală diafiză tibială stângă
– fractură cu deplasare la nivelul diafize i tibiale drepte, in 1/3 distală ;
Diagnostic macroscopic
Echimoze, excoriatii, plăgi la nivelul extremitatii cefalice, membre superioare si inferioare
Fracturi crani ene multieschiloase , dil acerare meningo -cerebrala masivă – zdrobirea
extremităț ii cefalice
Multiple fracturi de perete osos toracic
Hemotorax bi lateral ( cate 400 ml sâ nge parț ial coagulat )
Hemope ricard ( circa 30 ml sân ge parți al coagulat )
Multiple fracturi de membre superioare ș i inferioare
Rupturi de organe ( cord, splină , ficat, plamâ ni )
Ruptură perete aortă toracică
Infiltrat sanguin difuz retroperitoneal
Cord mă rit de volum cu hipertrofie ventriculară stâ nga
Miocardofibroză
Ateroscler oză
Distrofie hepatică

CONCLUZII
Avem de -a face cu un caz tipic de moarte violen tă produsă prin precipitare în vertex de
la mare înălțime : explozie craniană cu eviscerarea creierului, fracturi de membre și perete
toracic, leziuni traumatice multiple, rupturi viscerale multiple la nivelul ficatului , splin ei,
cordului, pulmonar, ruptură de aortă toracică. Asociată cu înălțimea, la producerea leziunilor
pot fi luate în considerare și masa corporală mare a victimei, dar și leziunile viscerale
preexinstente.

77

CON CLUZII
 Traumatologia medico -legală se ocupă cu studiul leziunilor traumatice, acestea sunt
definite ca modificări apărute la nivelul tegumentului si țesuturilor moi in urma
contactului violent cu un agent vulnerant .
 Căderea presupune schimbarea bruscă, une ori neanticipată a pozitției corpului .
 Precipitarea presupune contactul brusc al corpului provenit de pe un plan superior , cu
solul în absența mijloacelor de su sținere .
 În țara noastră, precipitarea ocupă locul al treilea ca metodă de suicid, după
spânzurare,intoxicații .
 Prin precipitare s e produc atât leziuni externe, cât și interne, frecvent cu atingerea
organelor de interes vital.
 Nu de puține ori, în practică este impresionantă discrepanța lezională internă -rupturi
viscerale, de vase mari , comparativ cu cea externă -uneori simple echimoze,
hematoame.
 Pe lângă gravitate, leziunile se caracterizează printr -o mare variabilitate atât din punct
de vedere morfologic cât și topografic.
 Autopsia medico -legală are un rol esenț ial în realizarea diferen ței dintre leziunile
produse prin cădere(accidentală de cele mai multe ori) și precipitare.
 Spre deosebire de cădere, leziunile din precipitare sunt multipolare , leziuni le externe
sunt mult mai grave, leziuni interne frecvent mortale.
 Căderea se produce fr ecvent accidental, în special în cazul vârstelor extreme -copii
respectiv vârstnici. Precipitarea este frecvent aleasă ca modalitate de suicid .
 Mortalitatea este mare, se produc leziuni de multe ori cu impact vital imediat, iar în
caz contrar, leziunile sun t mutilante, generează complicații, handicap fizic, social.

78
Bibliografie

1. Gh. Baciu, Traumatismele mecanice în aspect medico -legal, Chișinău, 2006
2. Beliș V., Tratat de medicină legală. București Editura Medicală; 1995
3. R.V. Socaciu, Teorie și practică medico -legală in contextul legislației actuale, Cluj Napoca, Editura
medicală universitară, 2002
4. DiMaio D., DiMaio V.J.M. Forensic Pathology CRC Press 2001
5. Dermengiu D., Curcă GC., Gherorghiu V., Curs de medicină legală. Editura Tehnoplast; București
2005 ISBN 973 -86802 -8-X
6. Morar S., Curs de medicină legală, Sibiu, Editura Universitară, 2006 ISBN 973 -739-229-9
7. Shepherd R., Simpsons forensic medicine, London, Arnold, 2003 ISBN 0 340 76422 8
8. Obeid NR(1), Bryk DJ, Lee T, Hemmert KC, Frangos SG, Simon RJ, Pac hter HL, Cohen SM. Fatal
Falls in New York City: An Autopsy Analysis of Injury Patterns. Am J Forensic Med Pathol. 2016
Jun;37(2):80 -5. doi: 10.1097/PAF.0000000000000220
9. Katz K(1), Gonen N, Goldberg I, Mizrahi J, Radwan M, Yosipovitch Z -Injuries in attempt ed suicide by
jumping from a height.1988 Nov;19(6):371 -4.
10. Lebedev A.N. Materials for forensic examination of injuries when falling from a height., 1985.
11. Matyshev A.A. About terminology and classification of damage in direct free fall from height //
Forensic medical examination. Moscow, 1980, № 3, p. 15 -17.
12. Solokhin A.A., Solokhin Yu.A. Forensic Aspects of Injury from falling from a height. Moscow, 1993
13. Weckbach S, Flierl MA, Blei M, Burlew CC, Moore EE, et al. (2011) Survival following a vertical fre e
fall from 300 feet: The crucial role of body position to impact surface. Scand J Trauma Resusc Emerg
Med 19: 63 .
14. Ramos SM, Delany HM (1986) Free falls from heights: a persistent urban problem. J Natl Med Assoc
78: 111
15. Gomberg BFC, Gruen GS, Smith WR, Spott MA (1999) Outcomes in acute orthopaedic trauma: a
review of 130, 506 patients by age. Injury 30: 431 –437
16. Tan S, Porter K (2006) Free fall trauma. Trauma 8: 157 -167
17. Bergström U, Björnstig U, Stenlund H, Jonsson H, Svensson O (2008) Fracture mechanisms and
fracture pattern in men and women aged 50 years and older: a study of a 12 -year population -based
injury register, Umea, Sweden. Osteoporos Int 19: 1267 -1273.
18. Granhed H, Altgarde E, Akyurek LM, David P (2017) Injuries Sustained by Falls – A Review.
Trauma Acute Care 2:38. doi: 10.21767/2476 -2105.100038
19. Hopper RH, Mc Elhaney JH, Myers BS -Mandibular and basilar skull tolerance. Experiments carried out
under auspices of Duke University
20. Al B, Yildirim C, Coban S (2009) Falls from heights in and around the city of Batman. Ulus Travma
Acil Cerrahi Derg 15: 141 -147
21. Beale JP, Wyatt JP, Beard D, Busuttil A, Graham CA (2000) A five year study of high falls in
Edinburgh. Injury 31: 503 -508

79
22. Yagmur Y, G lo lu C, Aldemir M, Orak M (2004) Falls from flat -roofed house s: a surgical experience
of 1643 patients. Injury 35: 425 -428.
23. Demetriades D, Murray J, Brown C, Velmahos G, Salim A, et al. (2005) High -Level Falls: Type and
Severity of Injuries and Survival Outcome According to Age. J Trauma 58: 342 -345.
24. Dragomirescu V .T-considerații medico -legale privind expertiza leziunilor traumatice bucomaxilofaciale
25. Beale JP, Wyatt JP, Beard D, Busuttil A, Graham CA (2000) A five year study of high falls in
Edinburgh. Injury 31: 503 -508
26. Atanasijevic T, Popovic V, Nikolic S (2009) Characteristics of chest injury in falls from heights. Leg
Med 11: S315 -S317
27. Baciu GS Forensic evaluation to close thoracic chest injury (sectional and experimental study).
Kishinev -Moscow, 1974
28. Li L., Smialek JE., The investigation of fatal falls and jumps in Maryland 1987 -1992 Am J Forensic
Med Pathol 1994.15:295 -299
29. Brandes SB, McAninch JW. Urban free falls and patterns of renal injury: a20 -year experience with 396
cases. J Trauma. 1999 Oct;47(4):643 -9; discussio649 -50. PubMed PMID: 10528597
30. Cursul catedrei de Medicină Legală „Mina Minovici” București
31. Dumbravă -Expertiza medico -legală în practica juricică, Cluj -Napoca

80