Cariera Profesionala a Femeii Si Impactul Asupra Familiei

REZUMAT

Demersul prezent, întitulat – Cariera profesională a femeii și impactul asupra familiei își propune să studieze problematica influențelor pe care le are cariera profesională a femeii asupra vieții ei personale, în general, și a familiei, în special. Fiind foarte actuală tendința familiilor de a deveni cu cariere duble și a femeilor de a se afirma pe plan profesional, cercetarea încearcă să evidențieze atât efectele pozitive, dar și cele negative ale integrării active a femeii în activitatea profesională, precum și obținerea unei rețete practice de depășire ale acestora. Rețeta, care s-a dovedit a fi cea logică, constând în capacitatea de menținere a unui echilibru stabil între viața personală și cea profesională.

Fiind un subiect foarte complex, dar și delicat, am considerat necesară realizarea unei analize calitative, bazate pe metoda anchetei aplicate prin tehnica interviului de opinie, face-to-face, într-un cadru relaxant (nu la serviciu), cu întrebări deschise, pentru a evita sugerarea răspunsurilor și pentru a lăsa femeile libere să detalieze subiectele discutate, după cum cred de cuviință.

Astfel efectele carierei profesionale s-au dovedit a fi asupra personalității femeii, în majoritatea lor pozitive – creșterea imaginii de sine, a încrederii în forțele proprii, a respectului din partea membrilor familiei ei, autodezvoltarea și autoperfecționarea profesională, realizarea pe planurile considerate de femei cele mai importante în viață: cariera și familia; dar în cazul suprasolicitării, aceste efecte pot deveni și negative, cum ar fi: oboseala, epuizarea, stresul emoțional și agitația. Pe de altă parte cariera profesională are impact și asupra familiei, care de-asemenea a fost observat ca fiind poztiv: creșterea veniturilor familiei, îmbunătățirea condițiilor de trai și de creștere a copiilor; sau negativ: lipsa din activitățile familiei, suferința copiilor din cauza absenței mamei, neglijarea soțului și a prietenilor, amânarea fertilității până la momentul oportun, care poate să nu mai fie considerat astfel niciodată.

INTRODUCERE

Cunoscută din cele mai vechi timpuri, familia, în oricare formă de organizare a ei, reprezintă elementul de bază al unei comunități sau societăți. Chiar și în timpurile preistorice, când familia era reglementată doar prin cutume adânc înrădăcinate în mentalitatea colectivă, aceasta reprezenta sprijinul și ajutorul reciproc al membrilor ei pentru a supraviețui greutăților vieții.

Odată cu evoluția societății, a evoluat și familia, implicit și căsătoria – devenind ambele, instituții sociale importante. Datorită importanței lor, aceste instituții au avut un tratament preferențial din partea oricărei formei de organizare statală, laice sau religioase – toate au încercat reglementarea strictă și controlul familiei și a căsătoriei, în ideea controlului asupra indivizilor și a păstrării ordinii publice.

Iar rolul femeii s-a schimbat și el, de la cel de (strict) reproducere și creștere a copiilor, persistent în orice etapă de evoluție a omenirii și bazat pe interesele colectivității, la unul mai mult bazat pe individualitate – de afirmare, de câștigare a independenței economice și sociale atât de râvnite, de realizarea unei cariere profesionale, urmate într-un final de cel al mamei de care am amintit (care nu avea cum să dispară de tot, doar a avut loc o reprioritizare a valorilor importante pentru femei, în funcție de dorințele și aspirațiile lor, nu doar de interesele impuse ale societății).

Pornind de la aceste premise, lucrarea „Cariera profesională a femeii și impactul asupra familiei” își propune să răspundă la următoarele întrebări:

Care sunt valorile de bază în mentalitatea unei femei de carieră?

Care este ierarhia acestor valori?

Ce loc ocupă familia în ierarhia obținută?

Ce loc ocupă cariera în această ierarhie?

Care sunt criteriile după care femeia își alege locul de muncă, din toate ofertele posibile?

În ce măsură și cum influențează familia, cariera profesională a femeii?

Impactul carierei asupra familiei este pozitiv sau negativ?

Cum ar putea fi depășită o influență negativă asupra familiei?

Sunt influențate și alte domenii ale vieții private?

Cum se vede femeia de carieră în viitor?

Ce ar schimba în viața sa, dacă s-ar ivi ocazia?

Care este percepția subiectivă a femeilor asupra acestei probleme?

Dorința de a se realiza pe plan profesional depinde de educația femeii?

Problematica atât de complexă, dar în același timp foarte interesantă a acestui subiect, precum și dorința de a răspunde la toate întrebările formulate, a impus efectuarea unei cercetări calitative, bazate pe tehnica interviului, astfel subiecții nefiind îngradiți în vreun fel în a-și exprima și dezvolta opiniile, neîncorsetate de întrebări cu răspunsuri predefinite caracteristice unui chestionar.

Pentru o mai bună înțelegere a problematicii abordate în conceperea și aplicarea cercetării s-a impus definirea, în cadrul capitolului I, a principalelor concepte utilizate: familia, căsătoria care este interdependentă cu familia, rolul femeii în cadrul familiei și evident cariera profesională. Odată definite și detaliate, am amintit de evoluția familiei și a căsătoriei de-a lungul timpului, foarte pe scurt, cu exemple de forme de organizare a familiei, tipuri, reguli, rolul femeii în cadrul diferitor organizări ale familiei din preistorie până în modernitate, dar și ce schimbări a suferit el în prezent.

Studiind literatura de specialitate, am prezentat și anumite statistici relevante în ceea ce privește tema lucrării. Toate acestea ajutându-ne la formularea obiectivelor și ipotezelor prezentei cercetări, la decizia de efectuare a unei cercetări calitative, pentru a obține rezultate cât mai bune și cât mai corecte, în măsura resurselor folosite, (capitolul II). Vor fi prezentate rezultatele analizate, concluziile, reflecțiile și interpretările personale asupra acestora, propuneri, dar și critici personale și obiective, pe cât este posibil.

Deși cercetarea nu poate fi considerată una reprezentativă, ea poate elucida anumite aspecte interesante ale impactului unei cariere profesionale a femeii: asupra timpului ei liber și asupra familiei – în general, dar și asupra copiilor – în special. Practic cercetarea poate constitui o bază și o pretestare pentru un studiu amplu, reprezentativ, național, din care se vor obține concluzii reprezentative pentru țara noastră.

CAPITOLUL I: PERSPECTIVE TEORETICE GENERALE

Familia, considerată drept un element esențial și de neînlocuit în cadrul unei societăți, este o instituție socială studiată de numeroase domenii cum ar fi: sociologia, psihologia, dreptul familiei, demografia, statistica, istoria familiei, etc. Științe, care cercetând evoluția acestei instituții, încearcă să prezinte formele și caracteristicile acesteia, efectele ei asupra membrilor, dar și asupra societății în general, de-a lungul istoriei, din perspectiva fiecărui domeniu în parte, pentru că familia se află într-o perpetuă schimbare. Această schimbare este dependentă de evoluția societății, iar analiza și interpretarea ei – de apariția noilor metode de cercetare și analiză sau perfecționarea celor consacrate deja.

1.1 Definirea principalelor concepte utilizate

Pentru o mai bună înțelegere a problematicii abordate de lucrarea „Cariera profesională a femeii și impactul asupra familiei” se impune definirea principalelor noțiuni care vor fi utilizate pe parcurs, și anume: în primul rând, familia pentru ca este primul element din ecuația simplificată familie – carieră, studiată în cadrul acestui demers; dependentă de familie este și căsătoria, prin care este oficializată o familie; cariera profesională, va fi celălalt element din comparație; și nu în ultimul rând rolul femeii în familie, pe care vom încerca să-l definim și să urmărim schimbarea acestuia de-a lungul timpului, în funcție de evoluția mentalității și a priorităților din societate.

Una dintre cele mai cunoscute definiții a familiei, din punct de vedere sociologic, este cea dată de G.P. Murdock, în 1949, și anume: înțelesul acestei noțiuni în sens larg, ca a unui grup social al cărui membri au legături de căsătorie, adopție sau descendență, care conviețuiesc având raporturi economice comune și crescându-și copii. Cu alte cuvinte prin termenul de familie am putea înțelege totalitatea membrilor unui grup care au descendenți comuni, care trăiesc împreuna, nu neapărat în aceeași locuință (deși la unele etnii se practică și conviețuirea a 3-4 generații), dar apropiați ca distanță, și care se bazează pe ajutorarea reciprocă în viața socio-economică de zi cu zi.

Astăzi este utilizat un sens mai restrâns al familiei – cel de un grup format de un cuplu căsătorit și copii acestuia, dat de „Dicționarul de Sociologie”. Chiar din această definiție scurtă putem deduce principalele caracteristici ale noțiunii din discuție: în primul rând familia este o continuare a căsătoriei, deși în zilele noastre nu mai este o regulă (de multe ori căsătoria este o consecință a unei familii formate deja, chiar și cu copii); în al doilea rînd familia este definită prin prezentarea scopului principal al acesteia – nașterea și creșterea copiilor cuplului, dar nici aceasta nu mai este o condiție eliminatorie, foarte multe familii decid să nu aibe copii, motivele fiind dintre cele mai variate: de la cele socio-economice până la cele de independență personală și dorința de a avea o viață neîngrădită în vreun fel.

Din cele mai vechi timpuri, se poate observa prezența a cel puțin unei forme de familie, nu așa cum o cunoaștem în zilele noastre, ci una primitivă, fără a fi nevoie de vreo oficialiazare a căsătoriei sau de vreo formalitate prin care se celebra întemeierea unei noi familii. Familia era reglementată de obiceiuri și sancțiuni înrădăcinate în cultura societății respective.

Sistemul de reguli prin care se reglementează raporturile între bărbați și femei din cadrul familiei a fost denumit de sociologi, sistem familial, care poate avea mai multe clasificări. Din punct de vedere al autorității exercitate, familia poate fi: matriarhală, patriarhală sau egalitară. Familia matriarhală se bazează pe autoritatea femeii, de obicei, celei mai bâtrâne, ea este cea care ia decizii importante în viața grupului, își asumă responsabilitatea pentru un bun mers al lucrurilor. În cazul celei patriarhale, bărbatul este cel care răspunde de familie, de asigurarea condițiilor optime de naștere, crestere și dezvoltare a tuturor membrilor unei familii. Aceste două tipuri de sistem familial, au fost menționate de izvoarele pictate sau scrise, de-a lungul istoriei. Cea egalitară, prezentă astăzi în relațiile dintre cupluri, se bazează pe împărțirea și asumarea egală a responsabilității pentru viața familiei atât de către bărbați, cât și de către femeii.

Asemănător celor două definiții de mai sus a familiei, ca și grad de cuprindere, aceasta poate fi extinsă sau familia în sens larg, cuprinzând toate rudele cu strămoși comuni; și nucleară, în sens restrâns, cuprinzând barbatul, femeia și copii lor. Pe de altă parte, tot familia nucleară este denumită și familia de unde provine individul, cea de origine; iar familia prin care o formează căsătorindu-se se numește familia de procreație.

În ceea ce privește stabilirea unei noi familii, „Dicționarul de sociologie” precizează că poate fi vorba de familie patrilocală, matrilocala sau neolocală, în funcție de faptul dacă localitatea este una nativă, de origine pentru soț, soție sau respectiv, una complet nouă pentru amândoi. După același model este clasificată familia și ca transmiterea moștenirii de la o generație la alta: patrilineară, matrilineară sau bilineară.

Edmond Demolins, studiind formele și tipurile de familie, în dependență de spațiul în care aceasta trăiește, delimitează patru tipuri de familii: patriarhală – caracteristică populațiilor staționare, de stepă sau câmpie, a căror principala ocupație este agricultura și creșterea animalelor, iar autoritatea este ceavedere al autorității exercitate, familia poate fi: matriarhală, patriarhală sau egalitară. Familia matriarhală se bazează pe autoritatea femeii, de obicei, celei mai bâtrâne, ea este cea care ia decizii importante în viața grupului, își asumă responsabilitatea pentru un bun mers al lucrurilor. În cazul celei patriarhale, bărbatul este cel care răspunde de familie, de asigurarea condițiilor optime de naștere, crestere și dezvoltare a tuturor membrilor unei familii. Aceste două tipuri de sistem familial, au fost menționate de izvoarele pictate sau scrise, de-a lungul istoriei. Cea egalitară, prezentă astăzi în relațiile dintre cupluri, se bazează pe împărțirea și asumarea egală a responsabilității pentru viața familiei atât de către bărbați, cât și de către femeii.

Asemănător celor două definiții de mai sus a familiei, ca și grad de cuprindere, aceasta poate fi extinsă sau familia în sens larg, cuprinzând toate rudele cu strămoși comuni; și nucleară, în sens restrâns, cuprinzând barbatul, femeia și copii lor. Pe de altă parte, tot familia nucleară este denumită și familia de unde provine individul, cea de origine; iar familia prin care o formează căsătorindu-se se numește familia de procreație.

În ceea ce privește stabilirea unei noi familii, „Dicționarul de sociologie” precizează că poate fi vorba de familie patrilocală, matrilocala sau neolocală, în funcție de faptul dacă localitatea este una nativă, de origine pentru soț, soție sau respectiv, una complet nouă pentru amândoi. După același model este clasificată familia și ca transmiterea moștenirii de la o generație la alta: patrilineară, matrilineară sau bilineară.

Edmond Demolins, studiind formele și tipurile de familie, în dependență de spațiul în care aceasta trăiește, delimitează patru tipuri de familii: patriarhală – caracteristică populațiilor staționare, de stepă sau câmpie, a căror principala ocupație este agricultura și creșterea animalelor, iar autoritatea este cea a bărbatului; familia tulpină – este acea familie patriarhală care a fost influențată de urbanizare, copii nu mai stau cu părinții, iar spațiul caracteristic acesteia este teritoriul necultivat; familia particularistă – ca așezământ folosește spațiul între munți și mare, ocupația principală fiind, prin urmare, agricultura și pescuitul, în cadrul unor ferme izolate (ex: populații anglo-saxone și scandinave) unde stau doar părinții cu copii mici; și familia instabilă – care folosește pădurea ca spațiu de trai, iar caracteristica ei este inexistența unei autorități ferme, educația este liberă și neinfluențată, copii fiind lăsați să-și aleagă singuri drumul în viață.

Fiind cercetată de mulți sociologi de concepții diferite, se observă conturarea a trei mai perspective de abordare a familiei: funcționalistă, conflictualistă și interacționistă. Perspectiva funcționalistă, după cum ne sugerează și numele ei, presupune faptul că familia, indiferent de forma ei, există datorită funcțiilor pe care aceasta le are și anume:

reproducere, considerată cea mai importantă funcție, pentru că prin ea societatea rezistă și se dezvoltă dacă-i sunt asigurați permanent noi membri;

socializare, prin care se transmit cunoștințe, stereotipuri, chiar și meserii, de la părinți la copii;

îngrijire, ocrotire și susținere a copiilor și a vârstnicilor din familie;

reglementarea comportamentului sexual, pentru că cei doi soți își dau jurământul de fidelitate.

Perspectiva conflictualistă susține că familia este un câmp de bătălie, generator de conflicte și negocieri dintre membrii acesteia (Randall Collins, Jetsey Sprey). Iar cea interacționistă, susținută de Peter Berger și H.Kellner, se bazează pe înțelegerea familii ca o instituție în perpetuă schimbare a relațiilor dintre membrii ei.

După cum am menționat de la început, un element dependent de familie este căsătoria. Odată cu dezvoltarea societăților, a apariției normelor care încercau să reglementeze uniunile familiale, apare și căsătoria. Ca noțiune, căsătoria înseamnă legalizarea unei familii, este mijlocul prin care aceasta din urmă este recunoscută oficial de către societate și celebrată. Din punct de vedere juridic, căsătoria ar însemna respectarea tuturor condițiilor și formalităților impuse de prevederile legale pentru a înregistra o uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie. Chiar și prin Constituția României, în cadrul art.48, se precizează că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. Se pune un semn al aproximației între familie și căsătorie, ele fiind interdependente, iar prevederile legale în vigoare încearcă să le ocrotească integritatea, pentru că aceste două instituții constituie fundamentul oricărei societăți.

Fiecare societate își face propriile reguli cu privire la încheierea căsătoriilor, dintre cele mai cunoscute forme de căsătorie sunt: endogamia și exogamia. Prin endogamie înțelegem un sistem de reguli, în ceea ce privește căsătoria, care se practică între membrii aceleiași societăți/comunități/grup/rase; principalul argument fiind neamestecarea sângelui cu străinii. Iar exogamia este caracterizată prin regula de a-și alege partenerul din afara grupului sau comunității, incestul fiind considerat un tabu.

Asemănător familiei și căsătoria poate fi monogamă, adică uniunea între un bărbat și o femeie, în care se pune preț pe fidelitate; poligamă – căsătoria unui bărbat cu mai multe femei; poliandră – situația inversă, o femeie este căsătorită cu mai mulți bărbați; și căsătoria de grup – căsătoria mai multor membri, deopotrivă bărbați și femei.

Tema cercetării prezente fiind „Cariera profesională a femeii și impactul asupra familiei”, se impune și definirea noțiunilor foarte importante în acest demers cum sunt cele de carieră și rol. În ceea ce privește cariera, prin acest termen înțelegem o ocupație a unui individ (a unei femei, în cazul nostru), de a profesa și de a-și îmbunătăți calitățile profesionale astfel încât să avanseze ca și funcție, în cadrul companiei la care lucrează, dar și ca poziție socială ocupată în cadrul societății. Astăzi, acest termen a ajuns să însemne reușita personală în viața profesională, afirmare, dorința de a exercita o autoritate semnificativă.

Prin rol, înțelegem, un model de comportament asociat ocupării anumitei poziții, punerea în act a drepturilor și obligațiilor prevăzute de statusul individului, în cazul nostru al femeii în familie. Rolurile familiale pot fi de două tipuri: conjugale, a relației soț-soție; și parentale, a relației cu copiii. Cu alte cuvinte prin rolul femeii în familie, înțelegem obligațiile și drepturile, adică toate activitățile desfășurate îngrijind familia: creșterea și educarea copiilor, activități zilnice obișnuite, dar și asigurarea unui venit suplimentar familiei, pe lângă cel al bărbatului, fie de nevoie, fie din dorință. Ca și familia, căsătoria sau cariera, noțiunea de rol al femeii în familie, a suferit și ea modificări de-a lungul istoriei, în funcție de diferiți factori importanți dintre care putem aminiti: evoluția societății, schimbarea mentalităților, reprioritizarea elementelor considerate importante în viață, și multe altele. Despre această schimbare a rolului în familie, vom discuta pe parcursul lucrării. Dar în conlcuzie se impune mențiunea că într-o familie unde ambii soți lucrează și au o carieră, cei doi soți vor fi angajați în trei sisteme de rol diferite: rolul profesional al soției, rolul profesional al soțului și rolul comun, cel din familie.

Dacă până în sec al XX-lea noțiunea de carieră era folosită doar în legătură cu bărbați, ei fiind cei care aveau funcții importante, prin care se determina și poziția socială a unei familii, prin urmare, și a unei femei – excepțiile fiind extrem de rare. După cel de-al doilea război mondial, ideea egalității sexelor, a libertății și a egalității șanselor, tot mai persistente în societate, au dus la mărirea cazurilor când și femeile doreau să fie importante în viața societății, să ocupe funcții, să cerceteze anumite domenii, etc. De aceea tema lucrării, pare foarte interesantă, dar și importantă pentru a vedea cum au evoluat lucrurile în zilele noastre și a evidenția prezența sau absența, de ce nu?, unui anumit impact, fie el pozitiv sau negativ, al carierei unei femei asupra celorlalte domenii din viața ei – în general, și al familiei – în special.

Scurt istoric al evoluției familiei și al rolului femeii

Pentru o înțelegere cât mai completă și complexă a formelor de familie și implicit a rolului femeii în cadrul acestora este util să urmărim evoluția, pe scurt, a familei de-a lungul întregii istoriei ale omenirii. Descoperirile siturilor arheologice ce datează din paleolitic, care aveau forme dreptunghiulare și camere diferite pentru femeii și bărbați (aceasta s-a concluzionat datorită obiectelor gasite în unele și în altele), demonstrează faptul că organizarea familială din acea perioadă era bazată pe poligamie – conviețuirea a mai multor femei și bărbați, și creșterea împreună a copiilor lor. Femeile nășteau și creșteau copii, iar bărbații asigurau hrana și protecția familiei.

Neoliticul este caracterizat de perioada matriarhatului, familia este condusă de femeia cea mai în vârstă care deține controlul pe plan familial dar și social. Tatăl copiilor are principala funcție de apărare a acestora de animale sau calamități naturale și este recunoscut ca părintele social, pentru că din punct de vedere biologic se considera că femeia poate procrea fără contribuția bărbatului, ci datorită unor ritualiri, spirite, a atingerii unor obiecte de cult. Căsătoria, într-un sens foarte primitiv, era bazată pe obiceiuri și tabuuri, și de obicei era endogenă.

Familia în antichitate, după Fustel de Coulanges, însemna grupul de indivizi adunați în jurul vetrei sau a mormintelor neamului, adică adunați în jurul unor locuri considerate sacre, așa cum erau percepute cele două amintite: vatra și mormintele. La romani sistemul familial era patrilinear, moștenirea fiind transmisă în principal pe linia tatălui. Ca organizare familială este aceeași din antichitate, dar lărgintă – denumită ginta, un fel de trib cu altar și ritualuri proprii, care avea drept conducător un pater familias cu funcții combinate: de conducere, de judecare, de comandant militar, dar și de preot. De la început puterea lui era aproape nelimitată, el putând să decidă cine cu cine să se căsătorească sau să se despartă, fără măcar a le cere consimțământul soților. Copii născuți, trebuie mai întâi primiți și recunoscuți de către pater familias, dacă nu erau primiți de acesta sfârșeau prin a fi luați de oricine și vânduți ca sclavi. Apar primele forme de căsătorie și divorț, însoțite de ritualuri specifice și solemne, deși încă nereglementate de prevederi legale. Apare și noțiunea de adopție, chiar părinții își dădeau fii spre adopție pentru a-i asigura o viață mai bună, șanse mai mari de a primi o educație bună.

Atât la greci cât și la romani, căsătoria era văzută drept o modalitate de a face o legătură legitimă între ascendenți și descendenți. Se poate observa păstrarea legăturii sacre cu strămoșii care erau îngropați în apropriere pentru a veghea familia, în sensul extins al acesteia, pentru că depășea cu mult dimensiunile familiei tradiționale de astăzi. Astfel putem concluziona, că în perioada antichității și chiar la începuturile Evului Mediu, familia era patriarhală extinsă, iar autoritatea tatălui se exercita nu doar asupra copiilor săi biologici, ci asupra tuturor membrilor acestei familii, care erau legați prin rudenie.

În aceeași perioadă, societatea chineză este dominată de pietate și de respectul necondiționat al autorității paterne. După Marcel Granet, organizarea familială chineză era bazată mai mult pe legături spirituale decât cele biologice, iar rudenia avea ca fundament descendența mitică: fii adoptivi erau egali cu fii biologici, nascuți din căsătorii. Rudenia era reglementată social, religios și spiritual, și nu pe baza afecțiunii. Astfel familia era considerată doar o parte a cetății, perfect integrată social și spiritual în viața socială a acesteia. Moștenirea în familie este reglementată de principiul întâiului născut, fără a mai împărți cu cineva, iar morții erau sacralizați și venerați, fiind pregătiți chiar din timpul vieții, după 70 de ani, în vederea devenirii unui strămoș sacru. Diviziunea muncii era făcută între cele două sexe astfel: femeile erau țesătoarele, iar bărbații – agricultori. Căsătoria se baza pe principiul exogamiei, dar între anumite clanuri între care deja existau legături de rudenie formate prin căsătorii (de exemplu: fiul putea să-și ia soție din familia de origine a mamei sale, nefiind considerat un incest). Ca formă, căsătoria, în Evul Mediu chinez, este una poliginică: un bărbat se căsătorește cu două sau mai multe surori. Rolul femeii era de a fi o bună mamă și fiică, dar și o bună diplomată în ceea ce privește interesele familiei ei, iar tutela asupra ei era transferată fiului mai mare, în cazul morții tatălui. În cadrul grupului femeilor unei familii, autoritatea este exercitată de prima soție a fratelui celui mai mare.

În timpul Evului Mediu, caracterizat de ducerea războaielor pentru ocuparea teritoriilor sau pentru unificarea cetățiilor, populația bărbătească era cu mult mai mică față de cea a femeilor și a copiilor. Acest fapt duce la răspândirea modelului de organizare familială mai extinsă, unde văduve, copii orfani, vârstnicii sunt conduși și apărați de un barbat de cel mai înalt rang. Astfel ia naștere familia-neam (stirpea) care este o formațiune cu interese politice și militare comune. Autoritatea este transmisă, asemănător societății chineze, primului născut. Căsătoria se baza pe exogamie – căutarea unei soții din alte familii tocmai pentru a-și întări puterea sau pentru a crea alianțe folositoare. Se manifesta și o tendință de hipergamie, adică tinerii nobili își cautau și luau soții de un rang mai înalt decât al lor, astfel crescând și rangul familiei nou formate. Originea nobilimii era dată de nașterea din părinții nobili, adică din descendență, dar dat fiind că nobilimea era cea care purta în mare parte războaiele, ea nu putea supraviețui ca o clasă închisă, atunci a fost alăturată cavalerilor, împreună formând o nouă clasă subordonată regelui sau a suveranului.

În Evul Mediu târziu, odată cu creșterea puterii Bisericii creștine și a promovării valorilor acesteia, familia-neam își pierde funcția sa politică și se restrânge doar la cuplul căsătorit și copii acestuia, iar apartenența la clasele sociale nu mai este dată de origine, ci de talentele și meritele personale deosebite. Asfel familia își capătă intimitatea, pe care a păstrat-o până în zilele noastre, referindu-se doar la membri ei, puțini la număr, și nefiind expusă în viața publică a societății. Putem menționa decăderea și restrângerea importanței pe care o avea capul familiei, dacă pater familias trebuia să asigure buna funcționare, conviețuirea și apărarea unui neam întreg, permițănd ascensiunea pe baza capacităților individuale ale mebrilor cetății sale; capul unei familii obișnuite putea doar să asigure mijloace de trai și să-și apere copii, în eventualitatea unor situații periculoase. Un rol important l-au avut femeile în răspândirea creștinismului și a pietății promovate de acesta, precum și în mutarea familiei din spațiul public în cel privat, femeia devenind principala răspunzătoare pentru păstrarea stabilitățiinunei familii, nașterea și educarea copiilor.

În concluzie, în mare parte, datorită eforturilor Bisericii, familia își pierde funcția socilă și politică, puternicile grupuri de rudenie pe care se baza familia în antichitate nu-și mai au rostul, familia devenind celula de bază a societății medievale. Monogamia devine omniprezentă, făcând să dispără celelalte forme de căsătorie și crescându-se importanța legăturii conjugale, a fidelității, a respectului reciproc al soților, dar și a consimțământului reciproc dat la oficierea căsătoriei (apărând pentru prima dată în istoria familiei). Accentul pus de către religie, în cadrul căsătoriei, este pe afecțiune și nu pe interesele politico-sociale, deși nici acestea nu dispar de tot. Barbatul având rolul susținerii materiale a familiei, rolul femeii este considerat unul foarte important, pentru că se credea că prin nașterea descendenților, ea poate controla destinele omenești. Pe lângă acesta, femeia se ocupa de menținerea familiei, de îngrijirea bolnavilor sau a vârstnicilor, de țesut sau de brodat. În sec al IX-lea apare o lege care precizează că ritualul bisericesc de oficiere a căsătoriei este singura modalitate suficientă pentru a celebra acesta din urmă. Astfel Biserica își câștigă dreptul exclusiv de oficiere sau refuzare a căsătoriilor, astfel reusind să-și impună controlul asupra formării alianțelor sau a destrămării celor existente deja, a marilor dinastii. Iar caracterul laic al căsătoriei este înlocuit de cel sacru, chiar și logodna trebuia oficiată de preot, iar odată celebrată, căsătoria nu putea fi dizolvată decât dacă se demonstra existeța unei legături de rudenie între soți – apare interdicția incestului.

Putem sistematiza condițiile cerute de Biserică, la încheierea unei căsătorii între doi tineri, în felul următor:

uniunea unui bărbat cu o femeie, nu se permiteau alte forme de căsătorie;

consimțământul liber exprimat și voit, nu mai aveau un cuvânt de spus nici părinții tinerilor;

lipsa unei legături de rudenie;

abstinența sexuală înainte de căsătorie ;

prezența unui preot care va legaliza căsnicia.

Iar căsătoria, pentru a fi valabilă trebuia să fie bazată pe nașterea copiilor, iar în afară de această funcție, trebuia să fie bazată pe un trai asexual, ca a unui frate cu o soră.

De-a lungul timpului, se poate observa că rolul femeii în familie, oricare ar fi forma ei, era redus la funcția de reproducere și creștere a copiilor, divorțul fiind permis doar bărbatului, iar femeia prinsă în adulter sau care își părăsea soțul, era omorâtă. Chiar dacă în antichitate familia era reglementată de cutume și obiceiuri, erau totuși mai clare și percepute ca o normă a comunității; în Evul Mediu, deși apar primele reglementări scrise, erau destul de confuze, ducând la răzbunări între familii și între moștenitori.

Ca excepție de la regulă, putem aminti familiile extinse din Peninsula Balcanică, care s-au păstrat chiar pănă la sec.XVIII-lea, datorită legăturii de rudenie și a coeziunii lor au rezistat oricăror încercări de a le dizolva. Autoritatea este exercitată de barbatul care este capul familiei, starșina, până poate să conducă și să-și apere membrii familiei. În cazul morții acestuia sau a invalidității, puterea era dată fiului celui mai mare, sau în absența acestuia, bărbatului celui mai în vârstă care-și putea îndeplini îndatoririle. Astfel se considera că o familie rezistă până cănd se nasc băieți, odată ce dispare toată populația masculină (ex: boală sau crime) și nici nu sunt fii care să le preia rolul, femeile se întorceau în casele taților. Bărbatul conducător este conducătorul militar, răspunzând de apărarea familiei; este preotul, oficiind ritualuri, hotărând căsătorirea tinerilor; este magistratul, pedepsindu-i pe cei vinovați; este organizatorul vieții gospodărești, vânzând și cumpărând produse, repartizând sarcinile, etc. El este ajutat de o domașnița, însemnând din slava veche de-a casei, de fapt soția lui care avea dreptul de a le conduce pe celelalte femei, de a împromuta alimentele, de a supraveghea creșterea și educarea copiilor, de a vinde alimentele dar cu acordul lui starșina. Ceilalți membri participă la muncile grele, la apărarea grupului, iar proprietatea și răspunderea nu sunt individuale, ci comune. Căsătoria, după cum am menționat, era hotărâtă de conducătorul familiei, ținându-se cont de interesele întregii comunități și realizând alianțe puternice. În ceea ce privește sancțiunile, în cazul unor greșeli grave sau a divorțului, inițiat de femeie, soțul avea drept de viață și de moarte asupra acesteia. Izvoarele scrise atestă că, pe lângă femei-soții, exista și o categorie de femei războinice, care depuneau jurământul castității, nu se căsătoreau niciodată, iar ca drepturi erau aproape egale bărbaților.

Familia musulmana este de-asemenea o formă a unei familii extinse, asemănător celor din Peninsula Balcanică. Este bazată pe poliginie, căsătoria unui bărbat cu mai multe femei, singura condițiie fiind situația materială a bărbatului care să-i permită întreținerea a doua sau mai multe femei. Nașterea băieților este foarte importantă și așteptată, considerându-se că numai astfel neamul poate supraviețui. Logodna și căsătoria erau stabilite de părinții tinerilor în funcție de interesele familiei, dar și a celor doi tineri implicați. Căsătoria era în primul rând act religios și abia după – un contract civil încheiat între tatăl și soțul fetei. Soțul avea dreptul la fidelitate, și respect din partea femeii, nașterea și creșterea copiilor, îngrijirea gospodăriei și supunere. Iar soția avea dreptul de fi întreținută de soț, cu tot ce are nevoie, dreptul de a fi tratată similar celorlalte soții, fără discriminare, de a-și administra bunurile. Deși femeia, prin Coran, este considerată inferioară bărbatului, ea are dreptul de a fi tratată de soț ca și celelalte soții. Divorțul exista dar rar și foarte complicat, prin ritualuri speciale de repudiere.

Epoca modernă aduce scăderea rolului Bisericii în viața socială, apariția statului ca formă de organizare a unei societăți sau populații, care, la rândul lui, preia controlul asupra familiei. Revoluția industrială aduce cu ea dispariția familiei patriarhale extinse și apariția unei familii industrializate. O parte din funcțiile familiei sunt preluate și asigurate de către serviciile sociale, de genul: asigurărilor sociale, pensiilor, alocațiilor, ajutoarelor, școlilor și a taberelor pentru copii. Iluminismul nu mai judecă oameni după apartenența la o familie, ci din perspectiva calităților individuale, considerându-se că viața familială îi reduce individului din libertatea și independența lui și de aceea trebuie să fie controlată de acesta din urmă. Are loc desacralizarea și prin urmare, laicizarea căsătoriei, care trebuie oficiată în fața funcționarului public și nu a preotului (cum era în cazul Evului Mediu). Caracteristica sec. al XIX-lea este devenirea copilului drept elementul de bază a unei familii, făcându-se tot ce este posibil pentru a-i asigura condiții optime de dezvoltare și educare, tendința prezentă până azi, dar evident nu în aceeași măsură.

Revoluția sexuală care a urmat după cea industrială, aduce cu ea recunoașterea sexualității, egalității în drepturi, relații sexuale înainte de căsătorie permise atât femeilor, cât și bărbaților, ascultarea instinctelor, emanciparea femeilor, desacralizarea și dispariția constrângerilor create de familie de-a lungul timpului. Se pune preț pe dorințele individului și nu ale societății. Studiind individul în raport cu familia, G.Simmel menționează ambiguitatea sociologică a familiei: este o unitate, având un caracter individual, dar e și un grup.

Caracteristic familiei tradiționale este faptul că barbații adulți făceau munca cea mai grea și epuizantă, pe când femeile și tinerii – cea mai puțin solicitantă, astfel ei lucrează ca un tot unitar, executând activități complementare, dar necesare în viața de zi cu zi. În familia modernă diviziunea muncii este dată de diferența ocupațiilor, potrivite cu capacitățile și posibilitățile diferite ale sexelor. Astfel familia tradițională se bazează pe munca în comun și pe efectuarea tuturor celorlalte activități împreună, pe când în familia modernă locurile de muncă sunt de obicei diferite, ocupațiile diferite, chiar și activitățile din familie sunt diferite (barbatul este răspunzător de gospodăria de afara, iar femeia de treburile din casă și creșterea copiiilor).

Printre factorii care au influențat și au schimbat familia nucleară clasică, precizate de literatura de specialitate, putem aminti:

mobilitatea spațială a populației, în căutarea unei vieți mai bune;

schimbarea concepțiilor în ceea ce privește munca, aceasta fiind retribuită cu salariu, sunt pauze de odihnă, un anumit număr de ore muncite..;

diversificarea populației, ca urmare a mobilității;

emanciparea femeii, care a obținut posibilitatea de a învăța, crescându-se nivelul de calificare profesională și de cultură;

atragerea femeilor în câmpul muncii, ca urmare a crizei economice, fiind nevoie de un venit suplimentar celui asigurat de bărbat, aceasta ducând la independența economică a femeii dar și la micșorarea numărului de copii;

schimbarea percepțiilor asupra timpului, care duce la apariția maternității întârziate, școlarizarea este prelungită, perioada fertilității este micșorată;

accentuarea individualismului, care reneagă normele propriei familii.

Toți acești factori duc la decăderea valorilor familiei clasice, la răspândirea altor forme de conviețuire, precizate de I. Mihăilescu, cum ar fi: concubinajul, coabitarea, legături homosexuale, menajul neparental, monoparental sau grandoparental (nepoții sunt crescute de bunici, în cazul plecării la muncă din străinătate de exemplu). Rata căsătoriilor scade dramatic, crește numărul de persoane ce aleg celibatul ca forma de trai, crește vârsta la care se căsătoresc indivizii, scade numărul de copii per familie, scade vârsta medie de începere a relațiilor sexuale, crește dramatic rata divorțurilor. Iar familia ca instituție nu mai este ceea ce a fost, nu mai este percepută ca o responsabilitate importantă, fiind luată decizia pe o viață întreagă, ci căsătoria este de impuls, pe moment, iar divorțul perceput un mijloc foarte lejer de desfacere a acesteia – odată cu creșterea toleranței societății față de aceste fenomene și dispariția sancțiunii referitor la aceste fenomene, altădată marginale, dar devenite un fel de normalitate.

Femeia și familia din prezent

După cum am precizat anterior, de-a lungul istoriei, rolul principal al femeii era cel de mama, de aducere pe lume a copiilor, pentru aceasta femeia trebuia să-și păstreze castitatea înainte de căsătorie, fidelitatea și fertilitatea în timpul căsătoriei, altfel era repudiată de familia ei (drept comparație, soțul dacă era steril era înlocuit temporar de un alt membru al familiei extinse care va fi tatăl biologic). Astfel femeia era considerată inferioară bărbatului, deși era importantă datorită capacității sale de a naște. Chiar și în Biblie, femeia este creată din coasta unui bărbat, deci trebuie să i se supună și să-l ajute în toate. Semnele inferiorității sunt întâlnite peste tot în cultura religioasă, de exemplu la ortodocși – femeia nu poate intra în altar, trebuie să intre în biserică îmbrobodită și în fustă, nu poate intra în biserică în anumite perioade ale luni, etc, toate sunt consecințe ale păcatului primar inițiat de femeie.

Rolul de mamă a fost foarte mult timp principal și singur, ulterior a fost complementar cu altele cum ar fi îngrijirea bolnavilor, țesut pentru a asigura hainele membrilor familiei; dar rolul de mamă s-a păstrat până în zilele noastre devenind unul mai puțin important și secundar, cu mult mai rar întâlnit.

Interesantă este concepția lui Otto Weininger, care în tratatul său Sex și caracter susține că în realitate nu pot fi întâlnite tipuri pure ale indivizilor: în totalitate masculine și în totalitate feminine, el înțelege genurile ca fiind complementare, fiecare având o latură caracteristică celuilalt într-o măsură sau alta. Astfel după această concepție, emanciparea femeii este de fapt răscularea laturii ei masculine, iar acceptarea emancipării de către bărbați – o caracteristică a laturii lor feminine. De alfel astăzi se vorbește tot mai mult de feminizarea bărbaților, dar asta ar constitui obiectul unui alt studiu în acest sens.

Abordarea psihologică integralistă înțelege familia ca un tot întreg al cărui membri interacționează între ei prin intermediilor imaginilor, a percepțiilor reciproce referitoare la ei și în raport cu lumea exterioară familiei.

T.Parsons pune bazele Teoriei presiunii de rețea, susținând că diviziunea rolurilor în familie: a bărbatului pe funcția economică, iar a femeii pe cea emotiv-expresivă are lor datorită industrializarii și modernizării familiei. E.Bott dezvoltă ideea și susține că cu cât cuplul are o legătură mai strânsă cu societatea apropiată familiei (de exemplu, colegi, vecini, prieteni), cu atât rolurile vor fi mai ierarhizate și discriminative. Explicația acestui fapt poate consta în presiunea culturală și socială, societatea vrea indivizii care se conformează fără discuții, regulilor și normelor ei, care nu se răscoală și nu agită spiritele în jurul lor.

Abordarea macroeconomică a familiei explică împărțirea și ierarhizarea rolurilor în familie prin funcția economică și aportul material al fiecărui soț (B.Lemennicier, 1978), ecuația fiind simplă: cine aduce resurse financiare mai multe are o autoritate mai mare. Dat fiind că majoritatea cercetărilor din domeniu demonstrează faptul că o femeie ia un salariu mai mic decât un bărbat, în condițiile similare (aceeași funcție, experiență, domeniu, companie), dintr-o discriminare rezultă altă – din cea profesională decurge cea familială.

Ulterior apare și Teoria echității care explică familia ca o afacere și, prin urmare, o continuă negociere de roluri între bărbat și femeie. Această negociere este în primul rând bazată pe egalitate în drepturi și obligații, echitate a celor două sexe în ceea ce privește oferirea familiei și primirea din partea ei.

Societatea de astăzi nu mai pune preț pe căsătorie, considerată mult timp unul din principalele evenimente din viața omului, alături de naștere și moarte. Cuplurile aleg să conviețuiască împreună fără a încheia vreo formalitate în acest sens, chiar au și copii (unii aleg să se căsătorească la apariția lor, alții – nici în acest caz), societatea fiind deja obișnuită cu fenomenul tot mai amplu, nereacționând ca altădată prin sancțiune morală și marginalizare.

Femeia zilelor noastre nu mai este „veriga slabă”, este o persoană puternică și hotărâtă care „luptă” cot la cot cu bărbatul sau singură pentru a supraviețui și a reuși să-și contureze viața pe care și-o dorește. Femeia de astăzi vrea educație aleasă, vrea perfecționare, vrea carieră profesională, vrea resurse materiale cel puțin suficiente pentru un trai decent, vrea apreciere din partea bărbaților mai ales, abia după aceea vrea o familie (nu neapărat căsătorie!) și se mai gândește dacă vrea copii sau nu. Prin toate aceste dorințe și aspirații ale femeii putem observa o modalitate de refulare a constrângerii și dependenței de bărbat (tată sau soț) prezente de atâtea secole.

În cadrul familiei, diviziunea muncii nu mai este împărțită ca altădată: femeia era răspunzătoare de toate treburile gospodărești, de creșterea și educarea copiilor, de menținerea stabilității familiei, etc; iar bărbatul răspundea de confortul material al familiei asigurat prin munca sa în afara familiei. Astăzi, în cazul în care femeia se hotărește să-și facă o familie ea pretinde ajutorul bărbatului în treburile gospodărești, în creșterea copiilor, în orice altă activitate legată de familie, datorită faptului că și ea are o viață profesională care îi ocupă o bună parte din timp, adică ajută și ea la stabilitatea financiară a familiei. Egalitatea în drepturi și obligații familiale a devenit esențială în luarea deciziei de a se căsători sau de a avea copii. Cred că și prezența concubinajului, tot mai des întâlnit, își are explicația în dorința femeii de a vedea cum este bărbatul ales în viața de zi cu zi, ce pretenții are (cele reale, nu cele zise), cum participa la viața comună, ce idei și concepții are despre viața de familie.

Odată lămurită problema percepției bărbatului asupra vieții de cuplu, femeia se poate hotărî sau nu să se căsătorească, pentru că societatea nu mai influențează în niciun fel decizia, decizia este a femeii, în funcție de dorințele ei, eventual influențat de rudele mai în vârsta, crescute în alte timpuri și conform altor mentalități, care vor să o vadă „la casa ei” (presiunea de rețea).

Femeia de azi, de obicei cu o calificare înaltă și din mediul urban, vrea carieră și familie, probabil în această ordine, rămâne de văzut la tragerea concluziilor în urma cercetării propriu-zise. Cu alte cuvinte nu vrea ca familia să-i influențeze cariera, din cauza aceasta pretinde ajutorul barbatului în cadrul activităților pentru și în familie, dar nu vrea nici influențe în sens invers: adică cariera profesională să aibe impact negativ asupra familiei, relației de cuplu sau a copiilor. Cred ca asistăm astăzi la faptul că, pentru majoritatea femeilor, ambele sunt la fel de importante și ele încearcă din răsputeri să le împace, fără a le afecta, dar demulte ori sunt prinse în capcană între ele, ajungând ca, într-un final, balanța să se încline fie într-o parte fie în alta.

Impactul carierei profesionale poate fi atât pozitiv – creșterea veniturilor familiei; creșterea capacităților femeii și prin aceasta crește autorespectul și imaginea de sine, dar și duce la îmbunătățirea părerii celorlalți membri ai familiei despre ea; se măresc șansele de a crea un viitor mai bun copiilor ei; dar poate fi și negativ – lucrul efectiv până la nașterea copiilor și revenirea rapidă la lucru din motive financiare sau din frica de a nu pierde locul de muncă (mai ales după ultimele modificări ale Codului Muncii); micșorarea timpului liber al femeii și al celui petrecut cu copii; neparticiparea la activitățile educative ale copiilor fie din cauza absenței (de obicei muncește peste program); fie din cauza oboselii acumulate de la serviciu; neglijarea relației de cuplu; oboseala cronica și iepuizarea în încercarea de a face bine toate; participarea la tot mai puține activități domestice (ea fiind înlocuită cu menajeră, bonă, bucătăreasă, în activitățile tradițional femeiești).

În sens invers, impactul familiei asupra carierei, poate fi tot pozitiv sau negativ. Pozitiv este pentru că dacă femeia este liniștită, lăsând copii în grija persoanei sau a instituției de înceredere, relațiile în familie fiind bune – ea va da randament mai mare, va munci cu plăcere, nu va fi stresată că nu ajunge la timp acasă în cazul vreunei urgențe la serviciu. Negativ poate fi impactul familiei, dacă apar probleme de orice natură în cadrul acesteia, dar mai ales referitoare la copii, sunt convinsă că orice femeie de carieră, workoholică, va lasa cariera ei, oricât de importantă, și va pleca acasa la primul semn al unei situații periculoase pentru sanatatea sau viața copiilor ei.

CAPITOLUL II: METODOLOGIA CERCETĂRII

După definirea termenilor principali utiizați pe parcursul cercetării, urmărirea evoluției familiei de-a lungul istoriei, prezentarea caracteristicilor importante pe care le-a avut ea în anumite etape, prezentarea factorilor care au dus la schimbarea familiei în general, și a rolurilor bărbatului și a femeii, în special, precizării impactului emancipării femeii și a angajării ei în activități economice extrafamiliale; dar înainte de formularea ipotezelor cercetării și prezentarea metodologiei utilizate, se impune menționarea câtorva cercetări asemănătoare sau apropiate temei demersului prezent.

2.1 Statistici în domeniu și generalități despre cercetare

Deși nu sunt foarte multe cercetări în domeniu, putem găsi și menționa câteva dintre statistici și studii comparative apropiate ca temă.

Astfel Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București împreună cu Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională, în anul 2001, au realizat studiul denumit Femei de Afaceri din Romănia în mileniul III care ne prezintă informații interesante. S-a concluzionat că în România, doar 31,8% din populația de femei sunt implicate în afaceri, fie ca asociat unic, administrator, prestator de activități independente sau persoane fizice autorizate. Zonal, partea de Nord-Est a țării conduce clasamentul cu 34,5% din femei, din totalul populației țării noastre, sunt prinse în afaceri, iar București-Ilfof se află pe ultimul loc, cu 29,2%. Dar din totalul de femei impicate în afaceri, bineînțeles că lider este municipiul București, cu 20,2% din femei. Ca și funcție ocupată: 71% sunt asociate sau acționare în societăți comerciale, 8,4% au o activitate economică independentă și 8,3% fac parte din asociațiile familiale. În ceea ce privește vârsta femeilor care au afaceri, pe primul loc – cu 17% se situează categoria 40-44 de ani, urmată de 15,6% aferente vârstei de 45-49 de ani, 15,5% – 30-34 de ani; astfel femeile cu vârsta împlinită de 30-49 de ani, considerată cea mai prolifică, ocupă 61,5% din totalul celor care au inițiate și dezvoltă niște afaceri.

Un raport al Pew Research Center din SUA, din 2011, concluzionează că 66% din femeile cuprinse în categoria de vărstă 18-34 consideră ca este foarte importantă realizarea unei cariere profesionale, obținerea unui serviciu bine cotat și bine plătit, în comparație cu 59% din bărbații de aceeași vârsta. Dar femeile nu vor o înlocuire a familiei cu carieră profesională, ci doar adăugarea acesteia din urmă ca un element important al vieții (după părerea lui Kim Parker, specialistă în studi demografice), pentru că ele precizează și dorința de a avea o familie și copii, doar se observă amânarea acestui moment. Comparând studiul din 2011 cu unul similar din 1997, s-a observat o creștere de 9% a femeilor care afirmau că o căsătorie, deci și familie, sunt foarte importante în viață.

Un alt studiu comparativ, al cercetătorilor din Universitatea din Ohio, având la baza statistici oficiale, recensământul populației, evidențiază că dacă în 1990, 30% din femeile cu studii superioare nu aveau copii, construindu-și o carieră pe măsură; acest procent scade până la 25%, în anul 2008, aceasta poate fi explicat prin faptul că femeile conștientizează că nu trebuie să sacrifice viața personală și familia în favoarea carierei, ci pot să le aibe amândouă.

În cazul abilităților femeilor de conducere, reprezentativă este analiza realizată de Financial Times în 2009. Aceasta analiză evidențiază faptul că cel mai bine rezistă crizei economice în care suntem de câțiva ani, acele companii care sunt conduse de femei sau au un procent cel puțin egal al angajatelor în funcții de conducere femei vis-a-vis de bărbați. Astfel în anul 2008, singura companie mare care a avut creștere de 16,8% la cotațiile bursiere este Hermes care are 55% dintre manageri – femei. Companiile multinaționale conduse preponderent de bărbați, au avut pierderi: Renault, care avea doar 21,7% manageri femei, a scăzut cu 81,3%; Alcatel-Lucent, care avea 8,6% femei manager, a înregistrat o pierdere de 69,3% din valoarea acțiunilor. Explicația acestui fapt constă în modul de management al femeilor care preferă să riste mai puțin și să facă investiții cât mai sigure.

În ceea ce privește studiile românești, datele ultimilor 50 de ani ne arată că a crescut procentul de femei angajate din totalul populației femenine, ca sectoare de activitate există unele unde femeile dețin majoritatea, de ex:

sănătate și asistență socială – 78,8%

activitate bancară, financiară și asigurări – 71,3%

învățământ – 69,5%

hoteluri și restaurante – 66%

comerț – 55,4%

telecomunicații – 53,9%

Dar în ceea ce privește salariul mediu brut, femeile iau cu 7,2-9% mai puțin decât bărbații, în aceleași condiții, același nivel de educație, experiență, funcție, domeniu de activitate… În ceea ce privește accesul la carieră, același raport preizează că în cazul conducătorilor și a funcționarilor cu grad superior din administrația publică, numărul femeilor este de 3 ori mai mic decât numărul bărbaților. Astfel femeile se confruntă cu multe greutăți și prejudecăți în clădirea propriei cariere, chiar și în zilele noastre, deși semnificativ mai puțin ca acum 30 sau 20 de ani.

Institutul Național de Statistică ne oferă câteva date recente ale proporției populației din România. La 01.07.2009, din totalul populației 51,3% sunt femei și 48,7% – bărbați. Ca spor natural, după 1991, acesta este negativ, adică rata mortalității este mai mare ca rata natalității, explicația putând să fie în insecuritatea economică care a evoluat în criză economică, amânarea fertilității, scăderea ratei căsătoriilor și a creșterii ratei divorțurilor, înrăutâțirea stării de sănătate a populației, și multe altele. Dar totuși în 2009, față de 2004 se observă o creștere a ratei fertilității la majoritatea categoriilor de vărstă a femeilor (excepție făcând categoria de 20-24 de ani, unde se observă o scădere), vârful fiind dat de vârsta de 25-29 de ani. După statutul profesional ocupat a populației care desfășoară vreo activitate economică:

salariați: 67,5% din femei și 67% din bărbați

lucrător familial neremunerat: 19,2% din femei, față de 6,1% bărbați

lucrător pe cont propriu: 12,5% din femei și 24,9% din bărbați

iar patroni, administratori: 0,8% față de 2,0%.

Se poate observa ca femeile prevalează doar ca angajate și ca lucrători familiali fără o retribuție bănească și sunt la jumătate față de procentul bărbaților, pe ocupații mai prestigioase și bănoase – patroni și lucrători pe cont propriu.

Studiul „Cariera profesională a femii și impactul asupra familiei” este unul pluridisciplinar, fiind la interferența mai multor ramuri ale sociologiei și anume: sociologia familiei, sociologia muncii, sociologia timpului liber și sociologia generală.

Principalele scopuri ale acestei cercetări sunt:

a reflecta valorile reprezentative ale mentalității unei femei de carieră;

a evidenția ierarhia acestor valori;

a identifica locul carierei și a familiei în această ierarhie obținută a valorilor;

a determina principalele criterii după care se ghidează o femeie de carieră în alegerea ofertelor de locuri de muncă;

a identifica care este impactul realizării unei cariere asupra familiei, dar și asupra altor domenii ale vieții personale;

a determina corelația între dorința de a realiza o carieră profesională și nivelul de educație a femeii;

a obține corelația dintre funcția deținută și dorința de promova;

a evidenția dacă funcția femeii este dependentă de dorința ei de schimbare pe toate aspectele vieții, nu doar cele profesionale;

a concluziona dacă percepția subiectivă asupra problemei este conformă realității obiective;

a evidenția modalitatea practică de a depăși evetualul impact negativ asupra familiei, dacă se poate.

2.2 Metode și tehnici utilizate

O metodă nu este o simplă culegere de date, prin ea se încearcă să se aducă invizibilul la stadiul de vizibilitate, iar datele culese se confruntă cu realitatea pentru realizarea unui studiu cât mai obiectiv și cuprinzător.

Metodele utilizate pe parcursul cercetării sunt:

de culegere a datelor:

a) în etapa de documentare:

– analiza literaturii de specialitate;

– analiza articolelor de pe Internet;

– analiza și sinteza statisticilor folositoare cercetării.

b) în etapa de culegere a răspunsurilor: interviul

2. de prelucrare și analiză a datelor: SPSS unde este posibil, prelucrare personală.

Ca metoda de cercetare vom folosi ancheta, pentru că aceasta presupune tehnici, procedee și instrumente de interogare utilizate în etapa culegerii de informații, specifice interviului, dar și chestionarului. Prin anchetă se asigură culegerea de informații față în față cu subiectul interogat, astfel se poate observa limbajul non-verbal sau anumite situații care pot influența răspunsurile. Dacă ținem cont de acestea și le interpretăm corect, scade rata de eroare a cercetării și crește obiectivitatea și reprezentativitatea ei.

Ca tehnică de interogare vom folosi interviul, care reprezintă modalitatea de obținere a informațiilor, prin întrebări și răspunsuri, de la cei interogați, pentru a verifica ipotezele de lucru sau a prezenta din punct de vedere sociologic, anumite fenomene ale vieții socioumane. Interviul sociologic se folosește pentru a obține informații, dar și a unor comportamente altfel greu de identificat. Astfel putem enumera avantajele folosirii interviului într-o cercetare, avantaje prezentate de Kenneth D.Bailey în Metods of Social Reserch, în 1982, și anume:

flexibilitatea, neavând răspunsuri predefinite, subiecții au posibilitatea de a dezvolta subiectul dacă doresc;

observarea comportamentului nonverbal de care am amintit mai sus, astfel crescând calitatea răspunsurilor;

rata mai mare de succes în aplicarea tehnicii, pot să răspundă și cei care nu știu să scrie sau să citească;

se asigură condiții standard de răspuns, spre deosebire de chestionar care se aplică neținând cont de condiții;

se asigură controlul asupra succesiunii de întrebări, cât și răspunsul la fiecare dintre ele, fără omisiuni;

spontaneintate, subiectul neavând pres mult timp de gândire, asigurându-se calitatea răspunsurilor, neinfluențată de altceva sau altcineva;

răspunsuri personale, nefiind în grup, părerea nu poate fi influențată de ceilalți;

posibilitatea de a studia probleme mai complexe.

În cazul nostru, datorită acestor avantaje, am hotărât utilizarea tehnicii interviului și a realiza o analiză calitativă – pentru a obține opinii personale, neinfluențate de alții, prin interviu față în față, luând notițe, într-un cadru relaxant, la o cafea, ca între prieteni – pentru a crea toate condițiile necesare a obținerii unor răspunsuri calitative și neinhibate (de exemplu, dacă interviul se desfăsura la locul de muncă, chiar și în pauza de masă, subiecții puteau fi inhibați de prezența altor angajați sau șefi, de telefoane și multe alte situații caracteristice locului de muncă, determinând răspunsurile în grabă și fără prea multă grijă), pentru a verifica ipotezele sau pentru chiar a formula niște ipoteze noi.

Din punct de vedere al conținutului, interviul utilizat este de opinie, subiecții exprimându-și opiniile în legătură cu cariera lor profesională, familia, timpul de muncă, etc. Interviul este structurat, cu anumite întrebări din cadul ghidului de interviu, care se discută pe parcursul întâlnirii, dar nu este neapărat într-o anumită ordine, iar întrebările utilizate sunt deschise, adică fără răspunsuri prestabilite din care ar putea alege o variantă – prin aceasta se asigură faptul că răspunsurile nu sunt influențate de anumite variante și, în general, sunt primele gânduri care le vin în minte, fiind cele reprezentative pentru mentalitatea lor. După cum am precizat este un interviu face-to-face într-un cadru relaxant și personal, pentru a limita efectul nedorit al operatoruluide interviu (de exemplu dacă femeile ar fi intervievate în ceea ce privește cariera lor de către un operator de gen masculin, s-ar putea sau să fie inhibate sau să prezinte răpunsurile mai avantajos lor, denaturând realitatea).

Ca și categorie socio-profesională intervievată, vor fi femeile angajate la o firmă/companie destul de mare (peste 100 de persoane), unde au posibilitatea de a dezvolta o carieră, fără a fi nevoie să-și schimbe locul de muncă pentru aceasta (de exemplu la o firma mică, de până în 10 persoane, o persoană angajată pe funcția de secretară nici nu are unde promova, decât să ocupe locul directorului sau a administratorului – ceea ce este prea puțin posibil pentru că la așa o firmă directorul este și patronul).

O altă condiție în alegerea subiecților, necesară studiului prezent, este prezența unei cariere ascendente, adică persoanele să nu fie pe funcțiile cele mai mici din companie, întrucât nu se poate observa încă tendința de a dori și de a avea o carieră, pe când ne interesează anume acele femei care deja au început accesiunea, trăirile și opiniile lor în legătură cu aceasta, ele fiind cele mai în măsură de a aprecia impactul carierei asupra familiei lor.

Și încă o condiție importantă, este vârsta femeilor intervievate, care nu trebuie să fie nici prea mică pentru că sunt șanse slabe de a avea deja tendința de carieră, urmărită în cercetare, și nici prea mare, pentru că ori este la vârful carierei lor profesionale, ori nu le mai interesează subiectul fiind aproape de pensionare. Astfel hotărârea a fost ca vârsta subiecților să fie între 30-40 de ani, apoximativ, cu o deviere de câțiva ani într-o parte sau în alta, considerând această vârstă cea mai prolifică pentru clădirea unei cariere, mai ales pentru femei.

2.3 Obiective și ipoteze

Ca principalele obiective ale prezentei cercetări, amintite în mare în subcapitolul referitor la generalități despre cercetare, putem preciza:

Delimitarea principalelor valori importante pentru o femeie de carieră.

Obținerea unei ierarhii de valori în ordinea importanței lor pentru o femeie de carieră.

Identificarea principalelor criterii de care ține cont o femeie în alegerea unui loc de muncă. Dacă aceste criterii țin cont de interesele ei personale sau ale familiei ei.

Determinarea posibilelor efecte, negative sau pozitive, ale realizării unei cariere profesionale asupra familiei unei femei de carieră.

Determinarea efectelor carierei asupra altor domenii ale vieții personale, decât familia.

Evidențierea percepției subiective asupra impactului carierei asupra familiei, dacă aceasta este mai mult sau mai puțin obiectivă.

Identificarea unei posibile corelații între funcția deținută și dorința de a promova.

Obținerea unei corelații între dorința de a realiza o carieră și nivelul de educație al femeii.

Obținerea unei rețete practice de depășire a influenței carierei asupra familiei, dacă aceasta există.

Ipotezele cercetării

Ipoteza generală: cu cât dorința de a promova este mai mare, cu atât va crește intensitatea impactului ei asupra familiei.

Ipoteze de lucru:

Locul de muncă și cariera ocupă primul loc în ierarhizarea valorilor de bază a unei femei de carieră;

Percepția subiectivă asupra efectelor unei cariere asupra familiei/copiilor s-ar putea să fie denaturată, din dorința de a prezenta realitatea „mai frumoasă” decât este;

Cu cât funcția ocupată este mai mică, cu atât dorința de a promova este mai mare;

Cu cât nivelul de educație este mai înalt, cu atât și dorința de a reuși în carieră este mai mare;

Cu cât dorința de promovare este mai mare, cu atât de mai multe criterii va ține cont femeia în alegerea locului de muncă din ofertele pe care le are.

2.4 Operaționalizarea conceptelor

autorespect

îmbunătățirea imaginii de sine

Pozitiv încrederii în forțele proprii

stăpânire de sine

realizărea profesională

Impactul carierei asupra femeii respectul celorlalți

stress emoțional

lipsa timpului liber personal

Negativ neglijarea hobby-urilor

oboseala cronică

iepuizarea psihică

creșterea veniturilor

creșterea statutului social al familiei

Pozitiv respectul din partea familiei

respectul din partea celorlalți

asigurarea viitorului copiilor

Impactul carierei asupra familiei amânarea fertilității

absența concediului pt creșt.copiilor

neparticiparea în educarea copiilor

Negativ lipsa timpului liber

oboseala cronică

neglijarea relației de cuplu

lipsa timpului petrecut cu familia

detașarea față de problemele familiei

2.5 Eșantionul de aplicare

În ceea ce privește universul studiului prezent, îl reprezintă femeile din mediul urban (fie ele născute sau venite în acest mediu), pentru că acesta este cel mai reprezentativ pentru tema cercetării Cariera profesională a femeii și impactul asupra familiei. Argumentul logic în acest sens, este faptul că în mediul rural se păstrează preponderent modelul de familie tradițională unde rolul principal al femeii este nașterea și creșterea copiilor și eventual ajutorul în agricultură sau creșterea animalelor dat soțului. Femeile care nu mai acceptă această situație și vor mai mult de la viață, pleacă din satul natal, în perioada adolescenței, pentru a se încadra într-o formă de învațământ dintr-un oraș și ulterior pentru a se angaja – astfel stabilindu-se definitiv în mediul urban.

Vom aplica tehnica interviului asupra eșantionului cuprins din 9 femei care sunt de acord să răspundă, dar ținând cont de anumite condiții speciale, amintite și anterior, cum ar fi:

Femeile cu vârsta cuprinsă între 30-40 de ani, cu o aproximație de câțiva ani. Raționamentul după care ne-am condus constă în faptul că femeia trebuie să fi lucrat ceva timp ca să poată promova, nu prea este posibilă o promovare rapidă după un an de angajare, imediat după terminarea facultății. Pentru creșterea siguranței în reprezentativitatea pentru studiu, am apreciat că 6-8 ani de experiență în lucru sunt absolut necesari și destui pentru a vedea dacă există o tendință de ascensiune în carieră a unui subiect intervievat.

Femeile care au o carieră în ascensiune, subiecții nefiind la cea mai mică funcție din firmă/companie, pentru că numai așa putem studia efectele carierei asupra familiei;

Femeile angajate la o companie destul de mare, cu cel puțin 100 de angajați, pentru a avea și mediul optim pentru promovare fără a fi nevoie să-și schimbe locul de muncă. De exemplu, într-o firmă de câteva persoane, fiecare angajat reprezintă un alt departament și nu prea are unde promova în domeniul lui de activitate, fiind nevoit să-și caute un alt loc de muncă, la o firmă mai mare și implicit cu oportunități mai multe. În general, se poate face carieră și schimbând locurile de muncă, dar sunt cazuri mai rare și nu le considerăm reprezentative prezentei cercetări. Ținând cont de această condiție am ales să aplic interviul la o bancă multinațională, fiind un mediu propice dezvoltării unei cariere.

Astfel, am folosit eșantionarea în analiza noastră calitativă, pentru a reflecta opiiniile femeilor în legătură cu percepția lor subiectivă asupra temei cercetării și pentru a valida sau nu, într-un final, ipotezele formulate.

CAPITOLUL III: ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

În urma intervievării eșantionului ales, adică a nouă femei angajate în cadrul unei bănci multinaționale, care manifestă o tendință de carieră, în sensul că au promovat cel puțin o dată de la angajare, nemaifiind pe poziția inițială de intrare în companie; și în urma analizării ulterioare a informațiilor notate din cadrul interviului putem interpreta rezultatele obținute, ținând cont de ideile auzite, situațiile precizate, comportamentul non-verbal. Din cauza resurselor materiale limitate, eșantionul ales nu poate fi considerat reprezentativ, dar poate constitui o baza sau o anchetă-pilot în cercetările viitoare pe această temă, prea puține de altfel, pentru că a fost o experiență semnificativă și de bun augur în înțelegerea problematicii abordate.

În cele ce urmează vom prezenta rezultatele analizei calitative cu privire la Cariera profesională a femeii și impactul asupra familiei. Pentru a verifica validitatea raționamentului că trebuie să treacă o anumită perioadă de la angajare și femeia să aibe o experiență totală de lucru de 6-8 ani, pentru a putea clădi încetul cu încetul o carieră profesională, subieții au fost întrebați de vechimea lor în bancă, care s-a dovedit a fi de cel puțin 5 ani și cel mult 15 ani, iar media este 7,4 ani trecuți de la angajare. Se poate observa că majoritatea – 4 femei din cele 9 intervievate, sunt de 6 ani angajate în branșă, pentru unele fiind chiar primul loc de muncă potrivit studiilor, după terminarea facultății.

Mediul bancar este propice dezvoltării unei cariere profesionale datorită faptului că intrarea se face pe funcții cele mai mici, iar funcțiile de conducere sunt ocupate de obicei pe baza promovărilor din interior (foarte rar ajung persoane din afara băncii să se angajeze pe aceste funcții) de aceea este și un mediu dorit de tinerii absolvenți, dar mai ales de femei – ceea am observat pe parcursul interviului, odată fiind precizate criteriile de alegere a unui loc de muncă cu mențiunea că întrebarea era deschisă și nu sugera vreun răspuns posibil celor intervievați. Astfel printre criteriile de alegere a unui loc de muncă cele mai uzuale și enumerate sunt:

posibilitatea de a promova, dezvoltarea profesională – 44,4%, adică 4 femei din 9;

remunerarea – 4 femei din 9 intervievate;

prestigiul companiei – 33,3%, adică 3 femei din 9;

siguranța locului de muncă, stabilitatea – 2 femei din 9;

condiții de muncă, beneficii – 2 femei din 9.

Au mai fost aduse în discuție și alte motive datorită cărora subiecții au ales banca amintită ca loc de muncă convenabil lor, și anume: satisfacția personală de a face ceea ce le place, cazul ideal unde angajatul adoră munca sa, domeniul de activitate, locul de muncă, etc; seriozitatea angajatorului, în sensul că sunt înregistrate contractele de muncă la ITM, salariile sunt trecute pe carte de muncă în totalitate spre deosebire de practica de la firmele mici, unde se trece salariul minim pe economie, restul fiind luat „la negru”, banii sunt primiți la timp, sărbătorile legale și concediile fiind respectate și date cu programare, etc; soliditate, referindu-se la siguranța companiei în cazul perioadelor mai grele, de criză economică; orarul, băncile având de obicei orarul simplificat 9-17 de luni până vineri, cu unele excepții – un orar adaptat unei persoane care are copii, pentru că și grădinițele au un asemenea orar, și care nu vrea să renunțe la familie în favoarea carierei profesionale; domeniu, după cum am mai precizat, cel bancar este cosiderat unul propice dezvoltării profesionale și al promovării în vederea realizării unei cariere profesionale și, prin urmare, este un domeniu râvnit; motivarea angajaților pentru îmbunătățirea rezultatelor, practicându-se prime, participări la profitul companiei, ajutoare în cazul evenimentelor importante în viață (căsătoria, nașterea unui copil, moartea unui membru din familie sau chiar a angajatului, familia primind ajutor material) și nu în ultimul rând promovările în funcție; rezultatele companiei și dezvoltarea personală, înțeleasă prin posibilități de perfecționare a cunoștințelor dobândite în cadrul facultății, participarea la cursurile inițiate de companie, creșterea încrederii în forțele proprii (acest criteriu a fost amintit și în cadrul discuției cu privire la motivația dorinței de a realiza o carieră profesională, despre care vom aminti mai târziu).

După discuția generală asupra criteriilor de alegere a unui loc de muncă, care inevitabil a deviat spre motivația alegerii angajării în cadrul sistemului bancar, în general, și a băncii menționate, în special. Din interpretarea ideilor formulate putem observa o oarecare asemănare între cele două: criteriile după care femeile își aleg locul de muncă și motivele datorită cărora s-au angajat la banca respectivă. Astfel, 33,3% (3 din 9) din femeile intervievate doresc o carieră în sistemul bancar, iar angajarea a fost o oportunitate în acest sens; tot 3 din 9 femei intervievate, au amintit de prestigiul băncii, dar și a locului de muncă într-o bancă. Alte motive în ceea ce privește angajarea în banca respectivă, amintite în cadrul interviului, sunt: profesionalismul angajatorului, stabilitatea, posibilitatea dezvoltării profesionale, imaginea băncii care este conformă dorințelor și aspirațiilor, convingerea apărută după efectuarea unui stagiu de practică în cadrul băncii. Am observat că majoritatea femeilor au amintit de cel puțin 3-4 criterii de selecție a companiilor angajatoare, validându- se ipoteza de lucru referitoare la faptul că o mai mare diversitate de criterii de care va ține cont femeia în alegerea locului de muncă din ofertele pe care le are, sunt dependente de o dorință mai pronunțată de promovare și de realizare a carierei.

Doar una din femeile intervievate și-a exprimat dezamăgirea dată de diferența între de imaginea creată de angajator și realitatea cruntă, vorbind despre faptul că la angajare avea o credință, care s-a dovedit a fi o iluzie, iluzia că într-o companie multinațională sunt șanse mai mari de a fi apreciată, de a se dezvolta din punct de vedere profesional, șanse reale de promovare direct proporționale cu efortul depus și interesul acordat activității profesionale – că angajații sunt apreciați la adevărata lor valoare. Se observă un conflict latent al persoanei, care a fost dezamăgită probabil de vreo situație: de exemplu, promovarea altcuiva, posibil cu experiența și vechimea în companie mai mică ca ale ei, probabil și cu aptitudini mai puțin relevante pentru noua funcție, considerate de cea intervievată – dar este o părere care poate fi considerată subiectivă, pentru că nu putem cerceta toată complexitatea problemei, fiind exteriori acesteia. Putem doar observa și „citi printre rânduri”, sigur este sentimentul de dezamăgire și probabil dorința de a-și schimba locul de muncă în viitorul apropiat, subiectul nesimțindu-se în largul său vorbind despre acest subiect, încercând să nu detalieze motivația dezamăgirii păstrând confidențialitatea informațiilor profesionale. Ca o corelație cu alte răspunsurile date, femeia era angajată de 9 ani, prima funcție fiind consilier clientelă și la momentul interviului era tot consilier clientelă dar cu atribuții de responsabil agenție bancară, înlocuind o colegă aflată în concediu de creștere al copilului – fiind aproape sigur o promovare pe perioadă determinată, până la întoarcerea colegei de muncă. Iar ajungând la discuție despre schimbări în viață, dacă ar fi posibil acest lucru, a precizat fără să intre în detalii că ar schimba câteva decizii luate în trecut. Fâcănd o ierarhizare a valorilor importante în viață, pe primul loc era familia, apoi prietenii și abia pe al 3 loc (din cele trei precizate, deci ultimul) era cariera. Cred că explicația rezultă chiar din situația precizată mai sus și dezamăgirea exprimată, cariera alunecând pe ultimul loc, iar familia fiind mult mai apreciată unde probabil își găsește alinarea și suportul necesar pentru a depăși perioada considerată de ea grea. Deși dezamăgită, fiind întrebată de măsura în care e mulțumită de anumite domenii, totuși femeia precizează că nu e total nemulțumită de cariera ei, ci doar oarecum mulțumită – lăsând să se întrevadă o rază de speranță că situația se va schimba, ca ea va fi apreciată la adevărata ei valoare și motivată să performeze în activitatea ei profesională.

În ceea ce privește elementele/domeniile importante în viață și ierarhizarea lor în ordinea importanței, deși întrebarea a fost lasată deschisă, fără a sugera vreun răspuns posibil, subiecții au plasat pe primul loc, în majoritatea lor: familia– 66,67% din respondenți, urmată de carieră – 22,22% și copil – plasat de 1 femeie pe primul loc, aceasta idetificând separat familia de copil și de soț, probabil denumind familie – cea de origine, referindu-se la părinții și rudele ei, tendință observată la câteva femei intervievate, dar nefiind influențată de operator, pentru a nu denatura realitatea percepției lor subiective, prin exprimarea părerii personale.

Pe locul doi au fost plasate: familia – cu 3 alegeri din 9 femei, prietenii tot cu 3 din 9 răspunsuri, cariera – 2 din 9 și copilul – 1 din 9 femei. Pe locul 3 au fost plasați cât de cât uniform: banii, cariera, și familia fiecare având 2 din 9 alegeri în cadrul ierarhizării, iar timpul liber, prietenii și libertatea câte o precizare din 9 posibile. (conform fig.3.1)

Fig 3.1 Reprezentarea grafică ale principalelor valori ierarhizate.

Din reprezentarea grafică putem observa că familia este cea plasată pe toate cele trei locuri posibile, dar primul loc fiind ales de majoritatea femeilor. În ceea ce privește cariera, aceasta este repartizată uniform pe cele trei locuri din ierarhizare, în timp ce prietenii apar începând cu al doilea loc, iar banii sau timpul liber apar doar pe locul 3. Prezența copilului, separată de cea a familiei își are originea în definirea personală a noțiunii de familie, cu siguranță femeile care au ales familia ca fiind cea mai importantă din viața lor, s-au referit și la copii.

Când au fost întrebate femeile dacă vor să realizeze o carieră profesională, în general, independent de domeniu, 100% au răspuns că da (adică 9 din cele 9 intervievate). Corelând cele două puncte atinse în discuție, adică: dorința de a avea o carieră și plasarea carierei doar pe locul 2 al clasamentului valorilor de bază (prezentat mai sus), putem concluziona că femeia de astăzi vrea deopotrivă și carieră profesională, dar și familie, încercând să nu afecteze vreuna din ele – astfel se validează, dar doar parțial ipoteza de lucru a cercetării prezente, care se referă la faptul că locul de muncă și cariera ocupă primul loc în ierarhizarea valorilor de bază a unei femei de carieră. Cariera profesională este pe primul loc dar doar pentru anumite femei, nu majoritatea. Întrebate dacă le interesează cariera – toate au precizat că fac eforturi în a-și construi o carieră, dar fiind puse în situația de a alege în ordinea importanței, cariera a alunecat pe a 2 poziție, lăsând întâietatea familiei, ceea ce demonstrează faptul că valorile familiei în viața unei femei și-au păstrat importanța de altădată. În schimb se validează ipoteza generală care vehiculează că intesitatea impactului carierei depinde de intensitatea dorinței de a promova, în sensul dacă dorința este prea puternică atunci și impactul asupra familiei va fi mai mare și mai amplu.

O altă dovadă a importanței familiei în viața femeilor, poate constitui faptul că 5 femei din 9 au copii, iar una este însărcinată, deci majoritatea covârșitoare a reușit până la momentul realizării interviului să împace viața personală și cea profesională, neafectând foarte grav una cu cealaltă. Dacă decizia de a avea copii nu a dus la stagnarea pe aceeași funcție, nici cariera n-a reușit să influențeze într-atât familia, încât să se renunțe la dorința instinctivă de a avea copii. Dar rămân cele 3 femei care nu au copii și dintre care 2 nici nu sunt căsătorite, iar fiind întrebate de aprecierea impactului pe care are cariera lor aspura familiei, 2 din 3 au apreciat că acesta este negativ datorită lipsei timpului liber, necesar formării și a întreținerii unei familii. Iar femeia intervievată, care este căsătorită, dar nu are copil a motivat această decizie că încă nu este momentul potrivit, fiind stingherită să vorbească mai mult despre acest subiect, de unde putem interpreta două posibile cauze: ori este prea interesată de carieră și crede că un copil este o piedică în fața ei, ori întâmpină probleme de sănătate în această privință.

Fiind un subiect prea personal, căsătoria și nașterea copiilor, au fost subiecte puțin mai delicate de discutat, multe dintre femei nesimțindu-se în largul lor să vorbească despre motivele, problemele, efectele deciziilor lor pe termen lung. Această incomoditate resimțită a putut fi artificial creată și de efectul de operator – problemele fiind prea intime pentru a fi discutate cu un străin și prea complexe pentru a fi prezentate în câteva propoziții. Dar incomoditatea a fost simțită doar în cazul femeilor fără copii, nu și în cazul celor cu copii pentru că acestea din urmă puteau vorbi cu orele despre minunile lor și importanța lor în viață.

Se poate observa o corelație între impactul carierei profesionale și lipsa unei noi familii, formate prin căsătorie, care poate fi explicat datorită lipsei timpului necesar precizat de femeile intervievate sau datorită faptului că majoritatea studiilor psihologice confirmă faptul că bărbații, căutând o parteneră de viață, fug de femeile de carieră și preferă acele femei în a căror mentalitate sunt bine înrădăcinate valorile familiale.

Ca număr de copii, dintre cele 6 femei: 5 au un copil și doar una – 2 copii. Această tendință reprezintă o demonstrațe a încercării menținerii echilibrului dintre viața profesională și cea personală, pentru că având un copil nici nu dispari pe mult timp din viața profesională (după noua reglementare cel mult 2 ani cu indemnizația maxima de 1200 de lei, sau un an, cu plafonul maxim de indemnizație de 3500 lei), prin urmare poți continua ascensiunea fără probleme, după un timp scurt de lipsă; dar îți satisfaci și dorința primordială a unei femei de a avea copii, de a-și îndeplini sarcina esențială în menținerea societății.

În ceea ce privește timpul în care au lipsit de la serviciu, pentru a naște și crește copii: 3 femei din cele 5 care au deja copii, au stat maximum posibil din punct de vedere legal și s-au întors la lucru după 2 ani de concediu de creștere a copilului, motivând alegerea lor cu dorința de a participa la creșterea și educarea copilului lor, foarte importantă în primii ani de viață. O femeie a stat mai puțin din cei 2 ani posibili, motivația fiind că a fost chemată de angajator să iasă din concediu de creșterea copilului înainte de termen, precizându-se că dacă alege să nu iasă (nefiind obligatoriu) nu are nicio siguranță ca va avea post păstrat la terminarea perioadei – astfel pentru a fi sigură că va avea loc de muncă și pentru a ajuta la întreținerea familiei ei, a decis să se întoarcă mai repede. Iar una dintre cele intervievate nu a stat deloc, motivația principală precizată a fost că indemnizația pe care trebuia să o primească din partea statului era „derizorie”, preferând să-și angajeze o bonă care să-i crească copilul, iar femeia să-și continue activitatea profesională și ascensiunea în carieră.

Discutând despre impactul pe care îl are cariera profesională asupra familiei, 44,44% femei (dintre care jumătate cu copii și jumătate – fără) au apreciat că efectele carierei lor sunt pozitive, asupra familiei lor. Au fost menționate drept efecte pozitive, următoarele:

respectul membrilor familiei în realizarea unei cariere frumoase;

creșterea veniturilor și, prin urmare, posibilitatea de a oferi tot ce-i mai bun copiilor;

îmbunătățirea autorespectului, a încrederii în forțele proprii – acestea ajutându-le în relațiile în cadrul familiei sar și cu persoane necunoscute;

creșterea statutului social al femeii, dar și al familiei, în general, daca ambii parteneri reușesc să realizeze o carieră profesională.

Pe de altă parte au fost și femei, 33,33% (două cu copii și una fără ei și necăsătorită), care au apreciat că impactul carierei asupra familiei lor este negativ, pentru că: ocupă prea mult timp, iar timpul în afara locului de muncă nu mai este suficient pentru nevoile familiei (motiv precizat de toate femeile care consideră impactul carierei ca unul negativ); suferința familiei din cauza lipsei datorate carierei (un motiv care decurge din cel anterior); stress care este simțit și de membrii familiei; oboseala când ajunge acasa, din cauza căreia nu mai are forță să se mai ocupe de necesitățile familiei; neglijarea relației de cuplu, care are cel mai puțin timp acordat (după copii, dacă are) și neglijarea prietenilor, renunțarea la hobby-urile de altădată. Alte motive, care nu au fost menționate expres în discuția asupra acestei întrebări, dar care rezultă și au fost amintite pe parcursul întregului interviu, pot fi: amânarea momentului pentru nașterea copiilor, considerând că nu este încă un moment oportun, deși femeia se află deja la o vârstă la care pot apărea probleme (după 30 de ani); dorința de a realiza o carieră și pe urmă să se gândească la copii; amânarea vieții personale, negăsindu-și un partener de viață, conform dorințelor ei; dacă femeia are copii, cariera o provoacă să stea cât mai puțin în concediu maternal sau chiar deloc; să-și substituie rolul de mamă cu o bonă sau creșă, crezând cu tărie că e mai bine să se întoarcă la muncă și să le asigure mijloace materiale necesare creșterii copiilor, sacrificând confortul psihologic al acestora.

Dintre femeile intervievate, 22,22% au fost neutre în aprecierea lor asupra impacului, precizând că dacă îți place ceea ce faci, dacă ai ales cariera în domeniul potrivit dorințelor și aspirațiilor, și dacă o carieră profesională este dorită – impactul nu poate fi decât pozitiv, avantajele acesteia prevalând dezavantajele, considerate nesemnificative. În cazul în care situația este inversă, atunci efectele carierei asupra familiei sunt doar negative, iar femeia suferind de pe urma aceasta.

Ajungând să discutăm de impactul carierei strict asupra creșterii și educării copiilor, percepția subiectivă a fost împărțită: 40% dintre femeile cu copii, apreciază ca efectul este negativ pentru că nu le ajunge timp efectiv pentru joaca cu copii, participarea la educarea lor, iar copii simt acest lucru și vor tot mai mult timp petrecut cu mama; alte 40% apreciază că efectele sunt cele pozitive, dar din interviu rezultând că le consideră pozitive pentru că femeile cred că așa vor fi respectate și apreciate de copii lor, că au realizat ceva în viață – e o motivare strict personală, referindu-se la punctul de vedere a femeii și nu a copiilor ei, care doar crescând vor înțelege acest lucru, pe când fiind mici doar vor simți lipsa mamei din viața lor. Cred că e doar o prezentare pozitivistă a realității femeilor intervievate, încercând să prezinte realitatea mai frumoasă decât este și să-și autosugereze că așa și este. Celelalte 20 % dintre ele, invocă necesitatea existenței și a păstrării unei balanțe între viața personală și cea profesională, atunci fiind posibil ca impactul carierei asupra copiilor să nu fie așa mare, ci să fie unul pozitiv, dar pe termen lung – cred ca aceasta este o percepție cât de cât realistă, fără încercarea femeii să denatureze lucrurile.

Se poate observa validitatea răspunsurilor, din asemănarea lor în ceea ce privește impactul carierei asupra familiei și impactul strict asupra copiilor, ceea ce demonstrează veridicitatea informațiilor culese din interviu (era anormal ca o femeie intervevată să considere impactul carierei pozitiv asupra familiei și negativ asupra copiilor).

Pentru a vedea cât timp efectiv le ocupă locul de muncă, pe zi, am discutat acest subiect cu subiecții, concluzia fiind: niciuna dintre femei nu stă doar cele 8 ore legale, 4 din ele lucrează 10h pe zi, tot 4 – 9h pe zi, iar una chiar 12h/zi. Media este de 9,78h pe zi petrecute doar la muncă, la care se adaugă durata drumului dus-întors la muncă, care este minim de 1-2 ore – astfel ajungem la o jumătate de zi petrecută în afara casei și în afara familiei, rezultând doar din aceste date statistice un impact semnificativ negativ asupra familiei, contra încercării prezentării de către aceste femei de carieră a unei alte realități – astfel validându-se a doua ipoteză de lucru – percepția subiectivă asupra efectelor unei cariere asupra familiei/copiilor s-ar putea să fie denaturată, din dorința de a prezenta realitatea „mai frumoasă” decât este.

Pentru a verifica prezența tedinței de ascensiune în carieră, am discutat cu ele funcția pe care s-au angajat în bancă și cea în care se află la momentul interviului. Am observat că poziția de intrare în companie a fost: fie operator de ghișeu (majoritatea – 7 femei), fie consilier clientelă, fie inspector de resurse umane (câte una pentru fiecare); iar poziția în care se aflau intervievate fiind – responsabil agenție bancară, 8 dintre cele 9 întrebate; iar una fiind auditor intern.

În ceea ce privește schimbarea în viața lor, dacă ar fi posibil așa ceva, marea majoritate a femeilor intervievate n-ar schimba nimic, ceea ce înseamnă că sunt împăcate cu ideea unei cariere și că aceasta influențează familia, dar consideră avantajele ei mai mari decât dezavantajele. Una dintre angajate a precizat că ar vrea un orar mai convenabil pentru familia ei, referindu-se probabil la mai puține ore zilnice lucrate; o alta a invocat că s-ar ocupa mai mult de ea, de evoluția ei personală, nu profesională dacă ar avea timp; alta a precizat că ar acorda mai mult timp familiei ei. Concluzia fiind că femeile totuși se simt puțin frustrate că nu prea reușesc să mențină acea balanță virtuală, invocată de ele, între viața personală și cea profesională.

Pe perioadă lungă, adică în următorii 5 ani, 4 dintre cele 9 intervievate încă nu știu ce vor face, probabil menținându-și cariera; 3 au precizat că vor avea o carieră și o familie frumoasă; iar 2 din cele 9 (care sunt și necăsătorite de altfel) vor să plece din țară, pentru a avea mai multe oportunități și pentru a-și schimba viața.

În ceea ce privește exprimarea în ce măsură sunt mulțumite de principalele domenii ale vieții lor, și anume: cariera, familia, prietenii și timpul liber, putem observa figura 3.2 de mai jos. Se poate observa că femeile intervievate sunt foarte mulțumite de familia lor, mulțumite de carieră (cu unele excepții) și prietenii în majoritatea lor, dar și de timpul liber care este repartizat mai uniform – mulumite fiind 5 femei, iar oarecum mulțumite – 4.

Fig.3.2 Reprezentarea grafică a muțumirii femeilor

În ceea ce privește nivelul de educație al celor intervievate, mai mult de jumătate au studii postuniversitare sau masteratul finalizat, celelalte având studii superioare finalizate, dar toate manifestă o puternică dorința de a promova. Fiind în majoritate acele femei care au un nivel mai înalt de pregătire, se validează o altă ipoteză de lucru a cercetării noastre: cu cât nivelul de educație este mai înalt, cu atât și dorința de a reuși în carieră este mai mare.

În ceea ce privește ipoteza: cu cât funcția ocupată este mai mică, cu atât dorința de a promova este mai mare, aceasta nu a putut fi verificată, întrucât marea majoritate a femeilor, din întâmplare, au avut funcții asemănătoare sau chiar identice. Cred că pentru verificarea acestei ipoteze era necesară o altă eșantionare, în sensul că pe lângă celelalte condiții de care am ținut cont: vârsta 30-40 de ani, să nu ocupe cea mai mică funcție în companie și compania să fie destul de mare, trebuia ținut cont mai detaliat de funcție. Pentru verificarea acestei ipoteze probabil trebuiau intervievate căteva femei cu funcții mici, câteva aflându-se pe la mijlocul carierei, cu o treaptă-două față de primele și câteva femei cu funcții cele mai mari. Este o limită a cercetării realizate.

O altă limită o reprezintă incertitudinea asupra răspunsurilor date, pentru că am fost doar un operator care lua un interviu, observând reacțiile și comportamentul femeii intervievate, care câteodată era relaxată povestind despre viața ei și câteodată stingherită să evidențieze posibilele lacune ale acesteia. Căsătoria și copii, familia în general, sunt probleme prea delicate pentru a fi discutate dezinvolt cu un străin, precum și percepția acestora este prea subiectivă. Într-o cercetare mai amplă probabil ar trebui combinate câteva metode și tehnici, precum și câteva domenii implicate: sociologia și psihologia prin interviuri, chestionare și psihanalize aplicate.

CONCLUZII ȘI REFLECȚII PERSONALE

Conluziile finale ale cercetării prezente ar putea fi precizate prin atingerea obiectivelor acesteia și prin răspunsuri date la întrebarile formulate în cadrul ei. Astfel:

Principalele valori de bază în viața femeilor de carieră sunt enumerate: cariera, familia, prietenii și banii – în ordinea importanței lor.

Cariera și familia sunt pretendentele pentru primul loc în ierarhizarea valorilor. Deși interpretarea rezultatelor statistice a arătat că prevalează familia, din interpretarea ideilor vehiculate în cadrul interviurilor, am rămas cu convingerea că există o luptă între viața familială și profesională la nivelul fiecărei femei, crezându-le la fel de importante și încercând să nu lase să afecteze una pe cealaltă.

Principalele criterii de care femeia ține cont la angajare sunt: posibilitatea de a promova, dezvoltarea profesională, remunerarea, prestigiul companiei, siguranța locului de muncă, stabilitatea, beneficiile și condiții de muncă – criterii enumerate de majoritatea celor intervievate, deși nu era sugerat răspunsul nici prin interviu, nici de martori ai interviului din lipsa acestora.

Criteriile de angajare sunt, în majoritatea lor, cele care țin de dezvoltarea personală a femeii, de calitățile angajatorului și prea puține (apărând doar pe plan secundar)cale care țin cont de interesele familiei.

Au fost evidențiate atât efecte pozitive, cât și cele negative ale realizării unei cariere profesionale asupra familiei/copiilor. Efectele pozitive observate și menționate sunt: creșterea veniturilor, asigurarea viitorului copiilor, respectul din partea mambrilor familiei, creșterea statutului social al familiei. Efectele negative asupra familiei și a copiilor sunt: timp insuficient petrecut cu familia, amânarea fertilității, ieșirea rapidă la lucru sau chiar lipsa unui concediu de îngrijire al copilului, oboseala femeii resimțită și de familia ei, neglijarea relației de cuplu, neglijarea activităților cu prietenii, astfel fiind prezente efecte și asupra altor domenii cum sunt prietenii sau timpul liber.

Efectele carierei sunt simțite și asupra femeii angajate, care pot fi, de-asemenea, pozitive: creșterea încrederii în forțele proprii, autorespectul și respectul din partea celorlalți, îmbunătățirea imaginii de sine, satisfacția realizării a unui lucru important; dar și negative: stress, oboseală, iepuizare, lipsa timpului liber personal necesar pentru îngrijirea trupului și a sufletului, renunțarea la hobby-urile ei de altădată.

Percepția problemei impactului carierei profesionale asupra familiei este destul de subiectivă, prezentată mai mult pozitiv, decât negativ, în încercarea de a prezenta lucrurile bune pentru a nu fi judecate de societate.

Dorința de a realiza o carieră este direct proporțională cu nivelul de educație al femeii.

Rețeta practică de depășire a influenței carierei asupra familiei, prezentată de femeile intervievate este menținerea echilibrului între viața profesională și cea personală, care este destul de greu de realizat. Dar cu perspicacitate și efort al tuturor membrilor familiei, această balanță se poate menține echilibrată, iar cele care reușesc se simt împlinite pe ambele planuri.

Fiind un domeniu destul de nou, față de celelalte domenii studiate de sociologia familiei, sociologia muncii și psihologie, studiul impactului carierei profesionale a femeii asupra familiei ei nu poate fi comparat cu o altă cercetare pe această temă, din lipsa documențației publice asupra acestui subiect (cel puțin nu am gasit-o, doar studii asupra domeniilor ocupate de femei și bărbați, dorința de a realiza o carieră, dorința de a întemeia o familie și alte teme conexe) și poate fi considerat o anchetă-pilot pentru o cercetare viitoare pe această temă, originală de altfel.

În concluzie, originalitatea studiului Cariera profesională a femeii și impactul asupra familiei constă în: abordarea temei efectelor pozitive sau negative ale carierei femeii asupra familiei ei; în aplicarea personală a tehnicii interviului pentru a realiza o analiza calitativă și obiectivă, pe cât este posibil; în analiza și interpretarea fiecărui interviu în parte, pentru că întrebările au fost lăsate deschise și imposibil de codificat/prelucrat cu SPSS-ul în majoritatea lor, datorită multitudinii și diversității răspunsurilor; în formularea personală a concluziilor cercetării.

În ceea privește realizarea studiului, nu am întâlnit probleme prea mari, întrucât teoria conexă temei de cercetare este vastă și completă, găsind multe informații interesante referitoare la conceptele folosite, cum sunt: familia, căsătoria, cariera și rolul femeii. Dar odată definite și detaliate aceste concepte, teoria dar și statisticile sau studiile în ceea ce privește cariera și impactul ei asupra vieții personale nu au mai fost ușor de găsit, fiind un domeniu prea puțin cercetat. Am încercat să realizez o cercetare obiectivă și folositoare în demersul educațional viitor.

Aplicarea interviului, din teren, a fost și ea o experiență interesantă, realizând-o personal am avut șansa de a discuta cu femei realizate din punct de vedere profesional și împlinite în viața personală, și de a învața din experiența lor. Pe parcursul interviului se întâmpla ca unele din ele, să se simtă incomod vorbind despre viața familială, mai ales cele necăsătorite sau cele fără copii – ceea ce demonstrează că femeia de astăzi mai simte presiunea de rețea (sigur nu în aceeași măsură ca altădată, dar simte presiunea bunicilor, părinților sau a rudelor) de a-și îndeplini scopul principal: întemeierea unei familii și nașterea copiilor, prezent de când e lumea. Această incomoditate cred că era provocată de discutarea unor probleme intime cu un străin, am încercat să nu accentuez această stare și să le las să vorbească cât vor, fără a mai pune întrebări secundare referitoare la subiect.

Discutând cu femeile, care au avut vârsta diferită, dar în marja eșantionului ales, am constatat diferențe în ceea ce privește concepțiile lor cu privire la temele abordate: cele mai tinere puneau pe primul loc realizarea unei cariere profesionale și deși erau mulțumite de viața lor precizau că se gândesc să plece în străinătate pentru că vor avea mai multe posibilități de realizare, pentru că salariile sunt semnificativ mai mari în sistemul bancar și nu numai, pentru a avea o altă viață; pe când cele cu o vârstă mai matură și cu copii, sunt mai echilibrate și calculate, pun pe primul loc familia și copii, dar consideră importantă și realizarea unei cariere profesionale pentru a fi respectate de copii lor, pentru a-i asigura un viitor mai buni, pentru satisfacția lor personală că au realizat ceva important – aceste femei au vorbit de necesitatea menținerii unui echilibru între viața profesională și cea personală pentru a reuși în ambele domenii. Această aptitudine de a menține echilibrul amintit, cred că vine din experiență, odată balanța înclinată într-o parte sau alta încerci să te înveți să o redresezi spre binele tuturor, altfel te simți prinsă între două domenii foarte importante ambele și ajungi să-ți sacrifici sănătatea fizică sau psihică.

Pentru a verifica posibilitatea de înțelegere și simplitatea limbajului din studiu, am aplicat interviul pe o prietenă, care ulterior a și citit demersul și rezultatele lui: în general a fost simplu de înțeles, cu unele recomandări de reformulare a frazelor și a unor întrebări, apreciind că probabil era interesant și aflarea vârstei la care femeile intervievate au hotărât să se căsătorească și au decis că e momentul oportun de a avea copii. Aceasta poate fi o recomandare pentru o altă cercetare, reprezentativă, mai complexă, la interferența sociologiei și a psihologiei, bazată pe combinarea câtorva metode și tehnici utilizate, cum ar fi: interviuri, chestionare și psihanalize aplicate asupra femeilor, dar într-un cadru neoficial, pentru a crește validitatea informațiilor culese.

ANEXA 1

GHID PENTRU INTERVIU

1. De când sunteți angajată la compania la care lucrați?

2. În ce funcție v-ati angajat la compania actuală? care este funcția dvs actuală?

3. De ce ați ales să lucrați la compania unde sunteți angajată?

4. În ceea ce privește activitatea dvs profesională, câte ore pe zi vă ocupă?

5. Sunteți interesată de o carieră profesională? de ce?

6. Aveți copii? Dacă da – câți? Dacă nu – puteți să precizați motivul?

7. Ați fost în concediul de creștere al copilului? Dacă da – cât timp? Dacă nu – de ce?

8. Ce impact credeți că are cariera dvs profesională asupra familiei dvs?

8a. Dar asupra creșterii și a educării copilului dvs?

9. Care sunt criterile după care alegeți la ce companie să lucrați?(cel puțin 3 criterii)

10. Care sunt elementele importante în viața dvs? Va rog sa precizați cel puțin 3 elemente în ordinea importanței lor pentru dvs.

11. Dacă ați putea să schimbați ceva în viața dvs, ce ați schimba?

12.Unde va vedeti peste 5 ani?

13. În ce măsură sunteți mulțumită de următoarele domenii:

Date personale: vârsta: _____ani

Starea civilă:_____________

Ultimele studii absolvite:_____________

BIBLIOGRAFIA

Badărău O., 2011, cap.III: Roluri și statusuri familiale în Asistența socială a familiei și a copilului, Iași, Institutul european.

Bistriceanu C., 2005, Sociologia Familiei , București, Fundația României de mâine.

Constantinescu M. , 2004, Constituția României revizuită, București, ALL BECK.

Iluț P., 2005, Sociopsihologia și antropologia familiei, Iași, Polirom

Stan Angela, 2005, suport de curs Sociologia familiei, Brașov.

Zamfir C., Vlăsceanu L, 1998, Dicționar de sociologie, București, Babel.

Chelcea S., 2012, Interviul în cercetarea sociologică, [Online], Disponibil pe http://septimiuchelcea.wordpress.com/metodologia-cercetarii-sociologice/ [accesat la data de 21.05.2012].

Coica L., Conțescu V., Dimitriu D., Ilinca C., Negruțiu F., 2002, Raportul național privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, [Online], Disponibil pe http://turing.cs.pub.ro/cec-wys/documente/raport1.pdf [accesat la data de 16.05.2012].

Constantinescu D., (20.04.2012) Cariera de succes: Cine o vrea mai mult el sau ea?, [Online], Disponibil pe http://www.ziare.com [accesat la data de 16.05.2012].

Institutul Național de Statistică, 2012, Populația, [Online], Disponibil pe http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/02/02%20Populatie_ro.pdf [accesat la data de 16.05.2012].

Institutul Național de Statistică, 2012, Piața forței de muncă [Online], Disponibil pe http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/03/03%20Piata%20fortei%20de%20munca_ro.pdf [accesat la data de 16.05.2012].

Negruțiu A.,(03.05.2012) Femeile aleg iar familia în detrimentul carierei. Feminismul dă înapoi?, [Online], Disponibil pe http://www.marketingportal.ro/articole/ [accesat la data de 16.05.2012].

Plăcintă A., (30.01.2002) Femeile de afaceri din România.Ce spun statisticile?, [Online], Disponibil pe http://www.121.ro [accesat la data de 15.05.2012].

***(03,03,2009) Femeile manager salvează companiile de criză, [Online], Disponibil pe http://www.ziare.com/afaceri/firma/femeile-manager-salveaza-companiile-de-criza-economica-684548 [accesat la data de 17.05.2012].

***Noul Cod Civil, cap.VI, sec.3, art. 259, [Online], Disponibil pe http://legeaz.net/noul-cod-civil/ [accesat la data de 10.05.2012].