Cariera Functionarului Public din Romania
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………….3
I.NOȚIUNI GENERALE PRIVIND FUNCȚIONARUL PUBLIC…………………….6
1.1.Rolul și locul funcționarului public în cadrul administrației publice…………6
1.2.Statutul funcționarului public………………………………..………………….9
1.3.Considerații generale privind cariera funcționarului public…………………….11
II.RECRUTAREA SI NUMIREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI…………………15
2.1.Recrutarea funcționarilor publici prin concurs………………………………………15
2.2.Numirea funcționarilor publici……………………………………………………………22
III. FUNCȚIONARUL PUBLIC DEBUTANT………………………………………………..24
3.1.Perioada de stagiu……………………………………………………………………………..24
3.1.1.Organizarea perioadei de stagiu……………………………………………………….24
3.1.2.Reguli specifice aplicabile funcționarilor publici debutanți………………….26
IV.FUNCȚIONARUL PUBLIC DEFINITIV…………………………………………………..28
4.1.Evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici……………28
4.1.1.Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici…………………………………………………………………………………………………………….29
4.2.Promovarea funcționarilor publici și avansarea în gradele de salarizare…..29
4.2.1.Promovarea funcționarilor publici…………………………………………………….30
4.2.2.Avansarea în gradele de salarizare……………………………………………………31
V.SANCȚIONAREA FUNCȚIONARULUI PUBLIC………………………………………33
5.1.Sancțiunile disciplinare………………………………………………………………………33
5.2.Suspendarea și încetarea raportului de serviciu……………………………………..35
VI.STATUTUL FUNCȚIONARULUI PUBLIC PARLAMENTAR…………………39
V.STUDIU DE CAZ……………………………………………………………………………………….41
CONCLUZII……………………………………………………..……………….….53
BIBLIOGRAFIE…………………………………………….………………………55
INTRODUCERE
Statutul funcționarului public a fost și va rămâne și în continuare o temă foarte importantă de studiu pe masa de lucru a legiuitorului român. Acest lucru derivă din faptul că încă din anul 1923, când a fost adoptată pentru prima dată o lege unitară prin care se reglementa situația juridică a funcționarilor publici, s-au realizat numeroase abordări și au apărut noi reglementări referitoare la situația acestora, atât juridică cât și economică, cele noi înlocuindu-le sau modificându-le pe cele vechi, în speranța îndreptării deficiențelor legislației anterioare și a perfecționării regimului aplicabil funcției publice. Se avea în vedere cu prioritate, o salarizare echitabilă, un sistem de recrutare și promovare obiectiv, un regim de stabilitate riguros garantat, astfel încât funcțiile publice să fie ocupate de funcționari bine pregătiți profesional, care să facă față unor criterii de acces severe și unor atribuții complexe, și care, să fie demn și echitabil retribuiți pentru activitatea lor.
Ca urmare, un nou statut avea sa fie adoptat în anul 1946, constituind, indiscutabil, un progres față de legislația anterioară, care face din pregătirea și specializarea practică profesională o condiție sine qua non pentru numire și încredințarea funcțiilor superioare și dispune reglementarea organizării acestei pregătiri, ceea ce va mări competența și capacitatea de lucru a funcționarilor. În paralel, această reglementare dezvoltă principiile sindicalismului modern, recunoscându-i atribuții în ceea ce privește cariera funcționarilor publici, perfecționează sistemul răspunderii disciplinare introducând instituția reabilității disciplinare, reglementează statutul personalului temporar și deschide căi de acces către funcțiile politice.
Aceste reglementări însă aveau să fie aplicabile o perioadă foarte scurtă de timp, ca urmare a instaurării la sfârșitul anului 1947 a regimului popular fundamental sovietic, ocazie cu care a fost anihilat regimul juridic special aplicabil funcției publice.
Cu toate acestea Constituția din anul 1965 făcea distincție între muncitori și funcționari, iar codul muncii din 1972 evoca în mod teoretic, formal, ideea statutului funcționarilor publici, care ar fi urmat să fie adoptat, dar care însă nu s-a concretizat, rotația cadrelor și cumulul funcțiilor de stat cu cele politice, nefiind posibil de conciliat cu regimul juridic al funcționarilor care prevedea stabilitate și regim disciplinar.
După revoluția din decembrie 1989, odată cu dispariția regimului totalitar, legiuitorii au încercat să instituie reglemenări speciale privind anumite categorii de funcționari și s-a vorbit tot mai mult de necesitatea adoptării unui nou statut al acestora.
Astfel, în anul 1999 este adoptat un nou Statut al funcționarilor publici, care de-a lungul a șase ani de aplicare a suferit numeroase modificări și completări, republicându-se în anul 2004 și dându-se textelor o nouă numerotare. Printre carențele întâlnite în ce privește aplicarea în practică a statutului se numără pe de o parte cariera profesională a funcționarilor publici care nu este adusă în discuție, iar pe de altă parte se face referire la o structură internă deosebit de stufoasă și laborioasă a funcției publice, cu evidente consecințe negative asupra eficienței activității administrative și de încurajare a birocrației.
Față de această observație se pot prezenta un număr de alte 12 reglementări care vin să completeze noul statut al funcționarilor publici, cum ar fi: Hotărârea Guvernului României nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, Hotărârea Guvernului României nr.1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, Hotărârea Guvernului României nr.432/2004 privind dosarul profesional al funcționarilor publici, Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.418/2004 privind tipologia programelor de formare continuă, destinate funcționarilor publici, Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.56/2004 privind crearea statutului special al funcționarului public denumit manager public, Legea nr.7/2004 privind codul de conduită al funcționarilor publici, Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.15/2005 privind unele măsuri pentru ocuparea prin concurs a funcțiilor publice vacante din cadrul autorităților și instituțiilor publice implicate în implementarea angajamentelor asumate prin negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană – apobată prin Legea nr.130 din 17.05.2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr.420/18.05.2005, Ordinul președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.206/2005 privind Metodologia de evaluare a posturilor și a Criteriilor de evaluare a posturilor, Ordonanța Guvernului României nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, Hotărârea Guvernului României nr.95/2006 privind aprobarea Planului de ocupare a funcțiilor publice pentru anul 2006, Ordinul Ministerului Administrației și Internelor, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, nr.968/2006 privind aprobarea Regulamentului-cadru pentru organizarea examenului de promovare în clasă a funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată în specialitatea în care își desfășoară activitatea.
Lucrarea de față își propune să aducă în dezbatere una dintre deficiențele statutului și care ulterior a fost acoperită prin apariția Hotărârea Guvernului României nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
CAPITOLUL I
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND FUNCȚIONARUL PUBLIC
1.1.ROLUL SI LOCUL FUNCȚIONARULUI PUBLIC IN CADRUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE
Noțiunea de funcționar public a fost definită pentru prima dată în legislația noastră în cuprinsul Legii pentru Statutul funcționarilor publici din 19 iunie 1923, care prevedea la art.1: „sunt funcționari publici cetățenii români, fără deosebire de sex, care îndeplinesc un serviciu public permanent (civil sau eclesiastic) la stat, județ, comună sau instituțiile al căror buget este supus aprobării Parlamentului, Guvernului sau consiliilor județene și comunale.” Pornind de la această definiție, putem spune că toate serviciile publice sunt dotate încă de la înființare cu funcții publice.
Definiția funcționarului public a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului, fiecare legiuitor definind în felul său această noțiune dar nu fără a avea un numitor comun a ceea ce înseamnă funcționarul public.
Astfel, funcționarul public este definit, la un moment dat, ca o persoană fizică investită în mod legal, prin actul de voință unilaterală al unei autorități publice sau al cetățenilor, cu sarcina îndeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei funcții publice, în vederea realizării competenței organului din structura căreia face parte funcția respectivă, sau, funcționarul public este persoana fizică numită pe un timp nelimitat într-o funcție publică, investită cu autoritate publică în vederea realizării unui serviciu public.
In doctrina actuală, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Pentru ca o persoană fizică să poată ocupa o funcți publică, este necesar ca aceasta să fie cetățean român, cu domiciliul în România, să cunoască limba română, scris și vorbit, să aibă vârsta de minim 18 ani împliniți, să aibă capacitate deplină de exercițiu, starea de sănătate să fie corespunzătoare funcției publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate, să îndeplinească condițiile de studii prevăzute de lege pentru funcția publică, să îndeplinească condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice, să nu fi fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea, să nu fi fost destituită dintr-o funcție publică în ultimii 7 ani și să nu fi desfășurat activitate de poliție politică, astfel cum este definită prin lege.
Investirea într-o funcție publică se face pe bază de concurs.
Activitățile desfășurate de funcționarii publici, prevăzute de statutul funcționarilor publici, care implică exercitarea prerogativelor de autoritate publică sunt: punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative, elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora, elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor, precum și a documentației privind aplicarea și executarea legilor, necesare pentru realizarea competenței autorității sau instituției publice, consilierea, controlul și auditul public intern, gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare, colectarea creanțelor bugetare, reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, realizarea de activități în conformitate cu strategia de informatizare a administrației publice.
Raportul de serviciu se naște și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii. Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată, dar și pe perioadă determinată în condițiile expres prevăzute de lege.
Funcționarii publici nu-și negociază drepturile și obligațiile, ci doar au facultatea de a le refuza sau accepta, ele fiind stabilite de către autoritatea publică, pe baza legii.
Persoana care ocupă o funcție publică are și obligații cu caracter moral, fie scrise, fie nescrise, dar care se circumscriu eticii profesiei de funcționar.
În știința administrației s-au reliefat mai multe obligații cu caracter moral, dintre care unele au dobândit și caracter de obligații profesionale cum ar fi probitate, demnitate, interdicția cumulului, imparțialitate, subordonare, fidelitate, respectul față de funcție. Prin probitate se înțelege corectitudinea de care trebuie să dea dovadă un funcționar public în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în sensul că acesta are dreptul de a exercita o funcție publică atâta timp cât înțelege că acea funcție este o datorie pentru el. Sensul demnității este dat de însăși funcția publică în care este investit funcționarul, care interzice acestuia să ceară avantaje pentru el sau pentru alții. Astfel, sub aspect material, funcționarul este plătit pentru a-și exercita funcția, iar sub aspect moral el se bucură de autoritate, neavând dreptul de a se degrada pe sine sau funcția sa.
În ce privește interdicția cumulului, funcționarul public nu poate avea interese contrare administrației pe care o servește și nu ar putea desfășura activități lucrative în scop personal, dar poate desfășura temporar sau parțial o activitate remunerată pentru un alt serviciu al administrației publice cu condiția de a se încadra în limitele plafonului de venituri prevăzute de legea salarizării și de a avea acordul autorităților publice pentru care lucrează.
Cu privire la dreptul de a face parte din partidele politice, legislația actuală interzice funcționarului public de a face parte din organele de conducere ale partidelor politice și consideră că acesta are în principal rolul de a executa deciziile politice, fără a participa la activitățile partidelor.
Funcționarii publici au obligația de a executa ordinele sau instrucțiunile primite de la șefii ierarhici. Este evident că această obligație deschide poarta abuzului din partea șefului făcând posibilă corupția. Tocmai de aceea, legislația actuală recunoaște dreptul funcționarului de a refuza executarea ordinului în cazul în care este vădit ilegal sau prejudiciază drepturile fundamentale ale persoanei. În această situație, funcționarul trebuie să anunțe în scris conducerea instituției cu privire la motivul refuzului. Corelativ, trebuie precizat că funcționarii superiori poartă răspunderea pentru legalitatea ordinelor pe care le transmit subordonaților, altfel s-ar ajunge la situația în care ei ar fi exonerați de răspundere, iar funcționarii subordonați să răspundă pentru faptele altora.
Fidelitatea funcționarului public presupune executarea sarcinilor de serviciu, pentru și în interesul instituției la care lucrează. Această dimensiune etică cuprinde și discreția necesară cu privire la secretele de serviciu cu care funcționarul operează. Obligația de fidelitate se extinde și asupra persoanelor alese în cadrul autorităților cu caracter deliberativ, care au obligația de a depune un jurământ la începerea mandatului.
Respectul față de funcție constă în esență în limita de competență. Funcționarul nu trebuie să-și depășească atribuțiile de serviciu, așa cum sunt ele stabilite prin fișa postului. Este evident că dacă funcționarul primește lucrări pe care nu are competența să le rezolve ori intervine pentru soluționarea lor la șeful ierarhic, suntem în prezența unei forme a abuzului în serviciu.
1.2. STATUTUL FUNCTIONARULUI PUBLIC
Așa cum am arătat în partea introductivă a acestei lucrări, regimul juridic actual al funcționarilor publici se regăsește consacrat într-o reglementare cu valoare de lege cadru, și anume Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici care a fost republicata și modificată în anul 2004 și completată prin mai multe acte administrative normative.
Această lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală și locală, denumite în continuare raporturi de serviciu.
Pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: structurile de specialitate ale Parlamentului, ale Administrației Prezidențiale, ale Consiliului Legislativ, serviciile diplomatice și consulare, autoritatea vamală, poliția și alte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, alte servicii publice stabilite de lege.
Prevederile acestei legi nu se aplică personalului salariat încadrat la cabinetul demnitarului, corpului magistraților, cadrelor didactice și demnitarilor.
Notiunea de funcție publică s-a impus ca o categorie fundamentală a dreptului public, în principal a dreptului administrativ. Potrivit Statutului funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală.
Un organ de stat sau o autoritate publică cuprinde în general trei elemente: competență, mijloace materiale și personal – structurat pe compartimente, linii ierarhice și funcții.
Titularul unei funcții publice poartă denumirea de funcționar public sau funcționar de stat, manager public sau agent public, ceea ce reprezintă genul funcției publice. Potrivit Statutului, funcționarul public este persoana numită într-o funcție publică în condițiile legii, iar totalitatea funcționarilor publici din autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală și locală constituie corpul funcționarilor publici.
Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt: legalitate, imparțialitate și obiectivitate, transparență, eficiență și eficacitate, responsabilitate în conformitate cu prevederile legale, orientare către cetățean, stabilitate în exercitarea funcției publice și subordonare ierarhică.
Pentru ca serviciile publice să-și realizeze sarcinile pentru care au fost organizate este necesar ca funcțiile publice – acele grupări de atribuții, puteri și competențe – să fie ocupate de persoane fizice cu o pregătire de specialitate, care să realizeze în practică, sarcinile serviciilor publice, astfel cum acestea sunt grupate în funcțiile publice cu care au fost dotate încă de la înființarea serviciilor publice.
Potrivit Statutului funcționarilor publici, funcțiile publice se clasifică astfel:
-funcții publice generale, ce reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter general și comun tuturor autorităților și instituțiilor publice, în vederea realizării competențelor lor generale,
-funcții publice specifice, ce reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter specific unor autorități și instituții publice, în vederea realizării competențelor lor specifice,
Funcțiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcției publice, astfel:
-clasa I – cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă,
-clasa a II-a – cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă,
-clasa a III-a – cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diplomă,
După nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile publice se impart în 3 categorii, astfel:
-funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici
-funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de conducere
-funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de execuție
Funcționarii publici numiți în funcțiile publice din clasa a II-a și a III-a pot ocupa numai funcții publice de execuție, cu excepțiile prevăzute de legile speciale.
Funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale: superior, principal, asistent, debutant.
Funcționarii publici sunt debutanți sau definitivi.
Pentru crearea și dezvoltarea unui corp de funcționari publici profesionist, stabil și imparțial s-a înființat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici administrează evidența națională a funcțiilor publice și a funcționarilor publici, pe baza datelor transmise de autoritățile și instituțiile publice.
Statutul reglementează atât drepturile, cât și obligațiile funcționarilor publici, dar și modalitatea de a accede într-o carieră în administrația publică, problemă ce urmează a fi dezbătută în capitolele următoare, acordurile colective și comisiile paritare, sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici, precum și modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu.
1.3. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CARIERA FUNCȚIONARULUI PUBLIC
Necesitatea garantării profesionalismului, meritului și neutralității funcționarilor publicii evidențiază importanța planificării carierei în administrația publică.
Organizațiile publice trebuie să se asigure că funcționarii lor au posibilitatea de a-și dezvolta competențele și de a-și satisface ambițiile profesionale. Pentru a face să coincidă așteptările organizației cu așteptările individuale este necesar să se îndeplinească un obiectiv dinainte stabilit, adică, să se dispună de o politică globală de personal, astfel încât carierele profesionale să fie definite și gestionate sub semnul unei strategii și a unei politici de resurse umane.
Dezvoltarea carierei profesionale presupune planificare, înțeleasă ca un proces în urma căruia salariatul identifică potențialul său și își conturează pașii pentru a-și atinge obiectivele de carieră și gestionarea carierei, înțeleasă ca procesul în urma căruia organizația identifică, selecționează, evaluează, atrage și își dezvoltă salariații.
Persoanele tind să urmărească posturi ce îi țin ancorați permanent la propriile idei și principii. Ele descoperă, pe măsură ce avansează în viața profesională, aspecte care înainte le erau necunoscute, în legătură cu care își formează o idee mai realistă, cu privire la ceea ce este mai important pentru ele.
Odată ce salariații au detectat aceste elemente dominante, problema principală o constituie ordonarea priorităților.
Fiecare persoană are propria viziune în legătură cu aceste elemente, în funcție de care ia deciziile în legătură cu cariera ei profesională. Legătura cu postul de muncă acționează dirijând și limitând dezvoltarea carierei unei persoane.
Cariera în funcția publică cuprinde ansamblul situațiilor juridice și efectele produse, care intervin de la data nașterii raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport.
Potrivit noii legislații, modalitățile de dezvoltare a carierei în funcția publică sunt promovarea într-o funcție publică superioară și avansarea în grade de salarizare, iar funcționarul public contribuie alături de Agenția Naționalaă a Funcționarilor Publici și autoritățile și instituțiile publice, la managementul carierei în funcția publică.
Principiile care stau la baza organizării și dezvoltării carierei în funcția publică sunt prevăzute de Hotărârea Guvernului României nr.1.209/2003 după cum urmează:
-competența, principiu potrivit căruia persoanele care doresc să acceadă sau să promoveze într-o funcție publică trebuie să dețină și să confirme cunoștințele și aptitudinile necesare exercitării funcției publice respective;
-competiția, principiu potrivit căruia confirmarea cunoștințelor și aptitudinilor necesare exercitării unei funcții publice se face prin concurs sau examen;
-egalitatea de șanse, prin recunoașterea vocației la carieră în funcția publică a oricărei persoane care îndeplinește condițiile stabilite potrivit legii;
-profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcției publice se face cu respectarea principiilor prevăzute de lege;
-motivarea, principiu potrivit căruia, în vederea dezvoltării carierei, autoritățile și instituțiile publice au obligația să identifice și să aplice, în condițiile legii, instrumente de motivare morală și materială a funcționarilor publici, precum și să sprijine inițiativele privind dezvoltarea profesională individuală a acestora;
-transparența, principiu potrivit căruia autoritățile și instituțiile publice au obligația de a pune la dispoziție tuturor celor interesați informațiile de interes public referitoare la cariera în funcția publică.
Noțiunea de carieră profesională a fost îndelung criticată, deoarece permite o prea mare flexibilitate a administrației publice și totodată în administrația publică, practic, este foarte ușor să faci carieră, fiind un loc de muncă mai stabil. Există, însă, și situații în care, în funcție de postul ocupat, cariera profesională se termină, practic, în câțiva ani.
Cariera profesională contribuie însă într-o formă directă la specializarea profesională a funcționarilor publici și la o îmbunătățire a modalităților de conducere în administrația publică.
Stilul de conducere este foarte important în administrația publică, deoarece adoptarea unei maniere cât mai apropiate de realitate, face ca organizațiile în general să răspundă mai bine cerințelor cetățenilor care reprezintă clienții acestora.
Cariera este o succesiune evolutivă de activități și poziții profesionale pe care le atinge o persoană ca și aptitudinile, cunoștințele și competențele asociate care se dezvoltă de-a lungul timpului. Trei elemente sunt importante pentru o înțelegere deplină a ceea ce înseamnă cariera.
În primul rând, cariera înseamnă mișcare de-a lungul unui drum în timp. Drumul are două laturi. O latură o constituie succesiunea obiectivă de poziții în ierarhie sau o carieră externă. Aceste drumuri pot fi planificate și ordonate sau pot să iasă la iveală în timp, cu discontinuități majore, în care îndatoririle unui post nu exploatează de la sine abilitățile căpătate în posturile anterioare. Cealaltă parte a drumului este interpretarea individuală subiectivă a acestor experiențe profesionale sau cariera internă.
Un al doilea element al carierei este interacțiunea dintre factorii organizaționali și cei individuali. Reacțiile oamenilor la un post depind de potrivirea între conceptul ocupațional despre sine și tipurile de constrângeri, ocazii și solicitări pe care le oferă rolurile lor în organizații.
Cel de-al treilea element important al carierei este acela că ea oferă o identitate ocupațională. Fiecare persoană este diferită din punct de vedere al abilităților, valorilor, obiectivelor și activităților preferate, însă oamenii au și foarte multe lucruri în comun.
Întodeauna se caută ca o carieră să fie de succes și pentru a se obține, aspectele care au un rol în crearea unei cariere de succes sunt foarte multe. Individului îi revine responsabilitatea de prim rang, dar și organizația poate juca un rol important, acela de facilitator.
Persoanele de-a lungul vieții profesionale, traversează experiențe diferite care îmbogățesc, modelează dezvoltarea profesională și umană. În viața profesională a unui funcționar pot exista 4 faze :explorarea, care se bazează pe învățat și acumularea de informații, stabilirea, în care funcționarul își cunoaște capacitățile reale și își apreciază propria contribuție, menținerea, când funcționarul își asumă responsabilități și este capabil să împărtășească din experiența sa celorlați, declinul în care se reduce nivelul de responsabilitate și capacitatea de influență asupra celorlalți.
CAPITOLUL II
RECRUTAREA ȘI NUMIREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI
În ceea ce privește selectarea funcționarilor publici din România, Legea nr.188/1999, republicată, instituie principiul selectării acestora prin concurs, aliniindu-se astfel reglementărilor europene. Acest principiu înlesnește astfel ca administrația publică să fie realizată prin agenți aleși în funcție de competențele și aptitudinile lor și, de asemenea, impune asigurarea egalității tuturor cetățenilor de a accede în funcțiile publice, fără discriminare. De la această regulă există și o excepție. Ea privește intrarea în corpul funcționarilor publici de carieră direct după absolvirea studiilor, însă doar pentru funcționarii debutanți.
Menținîndu-se în spiritul legislației europene, legea analizată prevede că persoanele care au reușit la concurs sunt numite ca funcționari debutanți. Perioada de stagiu este obligatorie pentru toate categoriile de funcționari.
Dacă funcționarul își îndeplinește sarcinile de serviciu corespunzător, are dreptul să fie avansat.
2.1.RECRUTAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI PRIN CONCURS
Recrutarea funcționarilor publici se face prin concurs organizat în limita funcțiilor publice vacante prevăzute anual în acest scop prin planul de ocupare a funcțiilor publice.În mod excepțional, autoritățile sau instituțiile publice pot organiza, ori, după caz, pot solicita organizarea concursului, în condițiile legii, în situația în care funcțiile publice se vacantează în cursul anului și nu au fost prevăzute ca funcții publice vacante în planul de ocupare a funcțiilor publice. În acest caz, concursul se organizează după promovarea, transferarea și redistribuirea funcționarilor publici, în condițiile legii.
Concursurile se organizează astfel:
-de către comisia de concurs constituită pentru recrutarea înalților funcționari publici, unde se testează nivelul cunoștințelor generale teoretice și practice în domeniul administrației publice, capacitatea de analiză și sinteză, capacitatea de a fundamenta o viziune strategică a deciziilor, exercitarea controlului decizional, previzionarea impactului deciziilor, nivelul cunoștințelor generale în domeniul instituțiilor comunitare, nivelul cunoașterii uneia dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene;
-de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere vacante, cu excepția funcțiilor de conducere de șef birou și șef serviciu;
-de către Institutul Național de Administrație, pentru admiterea la programele de formare specializată în administrația publică, organizate în scopul numirii într-o funcție publică. Absolvenții programului de formare specializată în administrația publică cu durata de 2 ani vor fi numiți în funcțiile vacante rezervate prin planul de ocupare a funcțiilor publice, în ordinea mediilor de absolvire, prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice în cadrul căreia există funcția publică vacantă, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ca urmare a solicitării autorității sau instituției publice;
-de către autorități și instituții publice din administrația publică centrală și locală, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție, a funcțiilor publice de conducere de șef serviciu și șef birou și, respectiv a funcțiilor publice specifice vacante, cele două din urmă organizându-se cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
La concursurile organizate pentru recrutarea funcționarilor publici pot participa persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, prezentate în capitolul anterior.
Pentru a participa la concursurile organizate pentru intrarea în corpul funcționarilor publici, candidații trebuie să îndeplinească condițiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice prevăzute în fișa postului pentru care candidează: de minim 7 ani pentru funcțiile publice din categoria înalților funcționari publici, cu posibilitatea reducerii acestei perioade în condițiile legii, de minim 5 ani pentru funcțiile publice de conducere, cu excepția funcțiilor de șef birou, șef serviciu și secretar al comunei, precum și a funcțiilor publice specifice asimilate acestora, de minim 2 ani pentru funcțiile publice de conducere de șef birou, șef serviciu, secretar al comunei, precum și pentru funcțiile publice specifice, asimilate acestora, de minim 5 ani pentru funcțiile publice de execuție grad profesional „superior”, de minim 3 ani pentru funcțiile publice de execuție de grad profesional
„principal”, de minim 1 an, 8 luni, 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite, pentru funcțiile publice de execuție de grad profesional „asistent”.
Concursul constă în 3 etape: selectarea dosarelor de înscriere, proba scrisă și interviul și are la bază principiul competiției deschise, transparenței, meritelor profesionale și competenței, precum și cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale.
Potrivit Anexei 1 la Hotărârea Guvernului României nr.1.209/2003, privind Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor, autoritățile și instituțiile publice care pot organiza concurs potrivit legii au obligația de a solicita avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cu cel puțin 45 de zile înainte de data susținerii concursului. La rândul său, Agenția Națională a Funcționarilor Publici are obligația să emită avizul și să transmită numele, prenumele și funcția deținută de reprezentantul acesteia în comisia de concurs, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii solicitării.
Pe baza avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, înainte cu cel puțin 30 de zile de la data susținerii concursului, autoritatea sau instituția publică organizatoare a concursului are următoarele obligații: să constituie comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor; să publice condițiile de desfășurare a concursului în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a; să afișeze la sediul autorității sau instituției publice și să publice, dacă este cazul, pe pagina de Internet a autorității sau instituției publice organizatoare condițiile de desfășurare a concursului, condițiile de participare la concurs, bibliografia și actele solicitate candidaților pentru dosarul de înscriere.
Buna desfășurare a concursurilor este asigurată de comisiile de concurs și comisiile de soluționare a contestațiilor.
Comisiile de concurs au următoarele atribuții principale: selectează dosarele de concurs ale candidaților; stabilesc subiectele pentru proba scrisă; stabilesc planul interviului și realizează interviul; notează pentru fiecare candidat fiecare probă a concursului și transmit compartimentelor de resurse umane, prin secretariatul comisiei, rezultatele concursului pentru a fi comunicate candidaților.
Comisiile de soluționare a contestațiilor soluționează contestațiile depuse de candidați cu privire la notarea fiecărei probe a concursului și transmit, prin secretariatul comisiei, compartimentelor de resurse umane rezultatele contestațiilor pentru a fi comunicate candidaților.
Secretariatul comisiei de concurs veghează la respectarea procedurii de organizare și desfășurare a concursului; întocmește, redactează și semnează alături de comisia de concurs întreaga documentație privind activitatea specifică a acesteia; asigură transmiterea rezultatelor concursului compartimentelor de resurse umane, pentru a fi comunicate candidaților și îndeplinește orice sarcini specifice necesare pentru buna desfășurare a concursului.
Secretariatul comisiei de soluționare a contestațiilor întocmește, redactează și semnează alături de comisia de concurs întreaga documentație privind activitatea specifică a acesteia și asigură transmiterea rezultatelor concursului compartimentelor de resurse umane, pentru a fi comunicate candidaților.
În vederea participării la concurs, în termen de 20 de zile de la data publicării anunțului, candidații depun la secretariatul comisiei de concurs dosarul de concurs, care va conține în mod obligatoriu: copia actului de identitate; formularul de înscriere anexat prezentei lucrări; copiile diplomelor de studii și ale altor acte care atestă efectuarea unor specializări; copia carnetului de muncă sau, după caz, o adeverință care să ateste vechimea în muncă și, după caz, în specialitate; cazierul judiciar; adeverința care să ateste starea de sănătate corespunzătoare; copia fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale sau, după caz, recomandarea de la ultimul loc de muncă precum și declarația pe propria răspundere sau adeverința care să ateste că nu a desfășurat activități de poliție politică.
În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data expirării termenului de 2o de zile, comisia de concurs are obligația de a selecta dosarele de concurs pe baza îndeplinirii condițiilor de participare la concurs iar rezultatele selectării dosarelor de înscriere se afișează, cu mențiunea "admis" sau "respins", la sediul autorității ori instituției publice organizatoare a concursului.
Subiectele pentru proba scrisă se stabilesc pe baza bibliografiei de concurs, astfel încât să reflecte capacitatea de analiză și sinteză a candidaților, în concordanță cu nivelul și specificul funcțiilor publice pentru care se organizează concursul iar pentru ocuparea aceleiași funcții publice, subiectele vor fi identice în cadrul aceluiași concurs.
Comisia de concurs va stabili subiectele și va alcătui seturile de subiecte pentru proba scrisă, înainte cu două ore de începerea acestei probe iar în cazul în care proba scrisă constă în rezolvarea unor teste grilă, întrebările pot fi formulate cu cel mult 5 zile înainte de proba scrisă, cu condiția ca numărul acestora să fie de 3 ori mai mare decât numărul întrebărilor stabilit pentru fiecare test grilă. Întrebările pentru fiecare test grilă se stabilesc înainte cu două ore de începerea probei scrise.
În cazul în care, datorită numărului mare de candidați, proba scrisă se organizează în mai multe serii de concurs, subiectele se vor schimba la fiecare serie, cu excepția situației în care se organizează simultan.
Seturile de subiecte se semnează de toți membrii comisiei de concurs și se închid în plicuri sigilate purtând ștampila autorității sau a instituției publice organizatoare a concursului.
Cu cel puțin 3 ore înainte de începerea probei scrise, la locul desfășurării acesteia, dacă este cazul, se va afișa repartizarea pe săli a candidaților iar cu 30 de minute înainte de începerea probei scrise se va face apelul nominal al candidaților, în vederea îndeplinirii formalităților prealabile, respectiv verificarea identității. Verificarea identității candidaților se face numai pe baza buletinului de identitate sau a cărții de identitate.
După verificarea identității candidaților, ieșirea din sală a acestora atrage eliminarea din concurs, cu excepția situațiilor de urgență în care aceștia pot fi însoțiți de unul dintre membrii comisiei de concurs sau de persoanele care asigură supravegherea.
Durata probei scrise se stabilește de comisia de concurs în funcție de gradul de dificultate și complexitate al subiectelor, dar nu poate depăși 3 ore.
La ora stabilită pentru începerea probei scrise, comisia de concurs prezintă candidaților seturile de subiecte și invită un candidat să extragă un plic cu subiectele de concurs.
După începerea comunicării subiectelor este interzis accesul candidaților care întârzie sau al oricărei persoane, în afara membrilor comisiei de concurs, precum și a persoanelor care asigură secretariatul comisiei, respectiv supravegherea desfășurării probei. În acest caz candidatul este eliminat din concurs.
În încăperea în care are loc concursul, pe toată perioada derulării acestuia, inclusiv a formalităților prealabile și a celor ulterioare finalizării probei, candidaților nu le este permisă deținerea sau folosirea vreunei surse de consultare sau a telefoanelor mobile ori a altor mijloace de comunicare la distanță. Nerespectarea acestei dispoziții atrage eliminarea candidatului din proba de concurs. Comisia de concurs, constatând încălcarea acestor dispoziții, va elimina candidatul din sală, va face mențiunea "anulat" pe lucrare și va consemna cele întâmplate în procesul-verbal.
Lucrările vor fi redactate, sub sancțiunea anulării, doar pe seturile de hârtie asigurate de autoritatea sau instituția publică organizatoare a concursului, purtând ștampila acesteia pe fiecare filă, în colțul din stânga sus. Prima filă, după înscrierea numelui și a prenumelui în colțul din dreapta, va fi lipită astfel încât datele înscrise să nu poată fi identificate și se va aplica ștampila autorității sau instituției publice organizatoare a concursului.
Candidatul are obligația de a preda comisiei de concurs lucrarea scrisă, respectiv testul grilă, la expirarea timpului alocat probei scrise, semnând borderoul special întocmit în acest sens.
Comisia de concurs stabilește modul de acordare a punctajului pentru proba scrisă, care se afișează la finalizarea acestei probe, la locul desfășurării concursului.
Interviul se susține, de regulă, nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data susținerii probei scrise. Fiecare membru al comisiei de concurs poate adresa întrebări candidatului. Nu se pot adresa întrebări referitoare la opiniile politice ale candidatului, activitatea sindicală, religie, etnie, sex, stare materială și origine socială. Întrebările și răspunsurile la interviu se consemnează în anexa la procesul-verbal întocmit de secretariatul comisiei de concurs, semnată de membrii comisiei și de candidat iar cunoașterea limbilor străine se poate testa în cadrul probei scrise și, eventual, al interviului.
La finalizarea fiecărei probe a concursului se întocmește câte un proces-verbal. La finalizarea concursului se întocmește un proces-verbal care să conțină modul de desfășurare a concursului și rezultatele obținute de candidați, semnat de membrii comisiei de concurs.
Notarea probei scrise sau a interviului se face, de regulă, în termen de 48 de ore, dar nu mai târziu de 3 zile de la data susținerii probei. Acordarea punctajului pentru fiecare probă se face pe baza mediei aritmetice a punctajelor acordate de fiecare membru al comisiei de concurs.
Lucrările scrise se corectează sigilate iar lucrările scrise care prezintă însemnări în scopul identificării candidaților se anulează și nu vor mai fi notate. Mențiunea "anulat" se va face atât pe lucrare, cât și pe borderoul de notare și pe centralizatorul nominal, consemnându-se aceasta în procesul-verbal. Lucrările scrise, după notarea de către fiecare membru al comisiei de concurs, se desigilează.
Punctajele obținute, cu mențiunea "admis" sau "respins", se comunică candidaților prin afișare la sediul autorității sau instituției organizatoare a concursului, în termen de 48 de ore, dar nu mai târziu de 3 zile, termen care să asigure rămânerea a cel puțin 24 de ore până la susținerea următoarei probe, după rezolvarea unor eventuale contestații.
Se consideră admis la concursul pentru ocuparea unei funcții publice vacante candidatul care a obținut cel mai mare punctaj dintre candidații care au concurat pentru aceeași funcție publică, cu condiția ca aceștia să fi obținut punctajul minim necesar promovării.
La punctaje egale, are prioritate candidatul care a obținut punctajul cel mai mare la proba scrisă, iar dacă egalitatea se menține, are prioritate cel care are specializări în domeniul funcției publice pentru care a candidat.
Comunicarea punctajelor și a rezultatelor finale ale concursului se face prin afișare la locul desfășurării concursului, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data susținerii ultimei probe.
Punctajele finale ale concursului, în ordine descrescătoare, vor fi înscrise într-un centralizator nominal în care se va menționa, pentru fiecare candidat, punctajul obținut la fiecare dintre probele concursului, în vederea unor eventuale contestații. Centralizatorul nominal se semnează pe fiecare pagină de fiecare dintre membrii comisiei de concurs.
După afișarea rezultatelor obținute la concurs, candidații nemulțumiți pot face contestație, în termen de 24 de ore de la data afișării punctajelor pentru fiecare probă a concursului, la sediul autorității sau instituției publice organizatoare a concursului, sub sancțiunea decăderii din acest drept.
Comisia de soluționare a contestațiilor va analiza procesele-verbale întocmite, va acorda punctajele pentru fiecare dintre cele două probe și va aproba contestația modificând punctajul final acordat de comisia de concurs în situația în care: constată că punctajele nu au fost acordate potrivit baremului și răspunsurilor din lucrarea scrisă și că există o diferență mai mare de 10 puncte/probă între punctajele acordate de comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor.
Contestația va fi respinsă în următoarele situații:
– dacă în urma analizării contestației se constată că punctajele au fost acordate potrivit baremului și răspunsurilor din lucrarea scrisă;
– dacă între punctajul acordat de comisia de concurs și cel apreciat de comisia de soluționare a contestațiilor nu este o diferență mai mare de 10 puncte/probă;
– dacă punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor este mai mic decât punctajul acordat de comisia de concurs.
Comunicarea rezultatelor la contestațiile depuse se face prin afișare la sediul autorității sau instituției organizatoare a concursului, imediat după soluționarea contestațiilor.
În cazul respingerii contestației candidatul se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.
Candidații declarați admiși sunt numiți, în condițiile legii, pe baza punctajului final obținut, în funcțiile publice pentru care au candidat.
2.2.NUMIREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI
Numirea în funcțiile publice din categoria înalților funcționari publici se face de către:
-Guvern, pentru funcțiile publice de secretar general al Guvernului, secretar general adjunct al Guvernului și de prefect;
-primul-ministru, pentru funcțiile publice de consilier de stat, de secretar general și secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale și de subprefect;
-ministrul administrației și internelor, pentru funcțiile publice de secretar general al prefecturii, secretar general al județului și al municipiului București;
-ministrul sau, după caz, conducătorul autorității sau instituției publice, pentru funcțiile publice de director general din cadrul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale.
Ocuparea funcțiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire și concurs.
Numirea în funcțiile publice pentru care se organizează concurs de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere vacante, cu excepția funcțiilor publice de șef birou și șef serviciu și de către Institutul Național de Administrație, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru admiterea la programele de formare specializată în administrația publică, organizate în scopul numirii într-o funcție publică se face prin actul administrativ emis de către conducătorii autorităților sau instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Numirea în funcțiile publice pentru care se organizează concurs de către autorități și instituții publice din administrația publică centrală și locală, pentru ocuparea funcțiilor publice de șef birou și șef serviciu, precum și pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție și, respectiv, funcțiile publice specifice vacante, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici se face prin actul administrativ emis de către conducătorii autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală.
Actul administrativ de numire are formă scrisă și trebuie să conțină temeiul legal al numirii, numele funcționarului public, denumirea funcției publice, data de la care urmează să exercite funcția publică, drepturile salariale, precum și locul de desfășurare a activității.
Fișa postului aferentă funcției publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcționarului public.
La intrarea în corpul funcționarilor publici, funcționarul public depune jurământul de credință în termen de trei zile de la emiterea actului de numire în funcția publică definitivă. Jurământul are următoarea formulă: "Jur să respect Constituția, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să îndeplinesc conștiincios îndatoririle ce îmi revin în funcția publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional și să respect normele de conduită profesională și civică. Așa să-mi ajute Dumnezeu". Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.
Refuzul depunerii jurământului se consemnează în scris și atrage revocarea actului administrativ de numire în funcția publică.
CAPITOLUL III
FUNCȚIONARUL PUBLIC DEBUTANT
3.1.PERIOADA DE STAGIU
Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuțiilor și responsabilităților unei funcții publice, formarea practică a funcționarilor publici debutanți, precum și cunoașterea de către aceștia a specificului administrației publice și a exigențelor acesteia.
Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru funcționarii publici de execuție din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a și 6 luni pentru cei din clasa a III-a.
Perioada în care o persoană a urmat și a promovat programe de formare specializată în administrația publică, pentru numirea într-o funcție publică definitivă, este asimilată perioadei de stagiu.
La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării realizate, funcționarul public debutant va fi numit funcționar public de execuție definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în funcțiile publice de expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor, referent de specialitate sau referent, în gradul profesional asistent sau eliberat din funcția publică, în cazul în care a obținut la evaluarea activității calificativul "necorespunzător".În acest din urmă caz, precum și în situația nepromovării programelor de formare specializată în administrația publică, pentru numirea într-o funcție publică definitivă, perioada de stagiu nu constituie vechime în funcția publică.
3.1.1.ORGANIZAREA PERIOADEI DE STAGIU
Perioada de stagiu este etapa din cariera funcționarului public cuprinsă între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de intrare în corpul funcționarilor publici și data numirii ca funcționar public definitiv.
Perioada de stagiu are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale ale funcționarilor publici debutanți în îndeplinirea atribuțiilor și responsabilităților unei funcții publice, formarea lor practică, însușirea specificului activității autorității sau instituției publice în cadrul căreia își desfășoară activitatea, precum și a exigențelor administrației publice.
Parcurgerea perioadei de stagiu este obligatorie și efectivă, cu excepția situațiilor prevăzute de lege.
Perioada de stagiu este de 12 luni pentru funcționarii publici din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a și 6 luni pentru cei din clasa a III-a, calculată de la data numirii ca funcționari publici debutanți. Numirea funcționarilor publici debutanți se face prin actul administrativ emis de conducătorul autorității sau instituției publice.
Perioada de stagiu poate fi întreruptă în situația suspendării raportului de serviciu al funcționarului public, în condițiile legii.
Durata suspendării raportului de serviciu nu se ia în considerare la calculul perioadei de stagiu. După încetarea motivelor care au determinat întreruperea perioadei de stagiu, funcționarul public debutant își continuă activitatea până la acoperirea integrală a duratei de stagiu.
Perioada de stagiu se desfășoară pe baza unui program aprobat de conducătorul autorității sau instituției publice, la propunerea conducătorului compartimentului în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public debutant și a compartimentului de resurse umane.
Prin programul de desfășurare a perioadei de stagiu se stabilesc următoarele: alocarea a două ore zilnic din timpul normal de lucru studiului individual; planificarea activităților ce urmează să fie desfășurate, în funcție de nivelul cunoștințelor teoretice și al deprinderilor practice dobândite pe parcursul perioadei de stagiu; cursurile de pregătire la care trebuie să participe funcționarul public debutant.
În scopul cunoașterii specificului activității autorității sau instituției publice, funcționarului public debutant i se va asigura posibilitatea de a asista la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici definitivi din cadrul altor compartimente. Această activitate se va desfășura în coordonarea funcționarului public sub a cărui îndrumare își desfășoară activitatea și nu poate depăși un sfert din durata perioadei de stagiu.
Funcționarul public debutant este obligat să își organizeze o evidență proprie a pregătirii profesionale pe care o efectuează.
Pe parcursul perioadei de stagiu, activitatea funcționarului public debutant se desfășoară sub îndrumarea unui funcționar public definitiv, de regulă din cadrul aceluiași compartiment, denumit în continuare îndrumător. Îndrumătorul este numit de conducătorul autorității sau instituției publice, de regulă, la propunerea conducătorului compartimentului în care își desfășoară activitatea funcționarul public debutant. Nu poate avea calitatea de îndrumător funcționarul public care a fost sancționat sau care este soț, soție, afin ori rudă până la gradul al IV-lea inclusiv cu funcționarul public debutant.
Îndrumătorul are următoarele atribuții: coordonează activitatea funcționarului public debutant pe parcursul perioadei de stagiu; propune modalități de rezolvare a lucrărilor repartizate funcționarului public debutant; supraveghează modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul public debutant; propune conducătorului compartimentului cursurile de perfecționare profesională la care trebuie să participe funcționarul public debutant; întocmește un referat în vederea evaluării funcționarului public debutant.
La terminarea perioadei de stagiu, activitatea funcționarilor publici debutanți este evaluată în conformitate cu Procedura de evaluare a activității funcționarilor publici debutanți.
Evaluarea activității funcționarilor publici debutanți se face pe baza referatului întocmit de îndrumător, a raportului de stagiu întocmit de funcționarul public debutant și a raportului de evaluare întocmit de evaluator, prezentate ca modele în anexă la prezenta lucrare.
Funcționarii publici debutanți care au obținut la evaluarea activității calificativul "corespunzător" vor fi numiți, prin transformarea postului, funcționari publici definitivi într-o funcție publică de execuție din clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în gradul profesional "asistent", în termen de 5 zile lucrătoare de la data împlinirii termenului de 6 luni, 8 luni, respectiv 12 luni de la data numirii ca funcționari publici debutanți prin actul administrativ emis de conducătorul autorității sau instituției publice.
În situația în care funcționarii publici au obținut la evaluarea activității calificativul "necorespunzător", conducătorul autorității sau instituției publice va dispune prin act administrativ eliberarea din funcție.
Funcționarul public debutant nemulțumit de rezultatul evaluării poate contesta calificativul de evaluare la funcționarul public ierarhic superior evaluatorului sau la conducătorul autorității sau instituției publice. Dacă nu este mulțumit nici de modul de soluționare a contestației, se poate adresa instanței de contencios administrativ.
3.1.2.REGULI SPECIFICE APLICABILE FUNCȚIONARILOR PUBLICI
DEBUTANȚI
Funcționarul public debutant are următoarele drepturi specifice statutului său, respectiv să fie sprijinit și îndrumat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu pe parcursul perioadei de stagiu; să i se stabilească atribuții de serviciu al căror nivel de dificultate și complexitate să crească gradual pe parcursul perioadei de stagiu; să i se asigure timpul necesar pregătirii individuale, în scopul dobândirii cunoștințelor teoretice și a deprinderilor practice necesare exercitării unei funcții publice și să participe la formele de pregătire profesională organizate pentru funcționarii publici debutanți; să i se asigure, prin grija autorității sau instituției publice, accesul la sursele de informare utile perfecționării sale.
De asemenea funcționarul public debutant are și îndatoriri specifice, cum ar fi: să își perfecționeze pregătirea profesională teoretică și să își însușească deprinderile practice necesare exercitării unei funcții publice; să îl consulte pe îndrumător pentru realizarea lucrărilor repartizate de conducătorul compartimentului; să participe la manifestări științifice și profesionale, în vederea desăvârșirii pregătirii profesionale; să participe la formele de pregătire organizate pentru funcționarii publici debutanți.
Raportul de serviciu al funcționarului public debutant nu poate fi modificat pe parcursul perioadei de stagiu. În cazul abaterilor disciplinare și funcționarul public debutant poate fi sancționat potrivit legii. Pentru stabilirea sancțiunii disciplinare aplicabile funcționarului public debutant, comisia de disciplină îl va audia în mod obligatoriu și pe îndrumător.
CAPITOLUL IV
FUNCȚIONARUL PUBLIC DEFINITIV
Pot fi numiți funcționari publici definitivi: funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege și au obținut rezultat corespunzător la evaluare; persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea corespunzătoare funcției publice, de minimum 12 luni, 8 luni și, respectiv 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite; persoanele care au promovat programe de formare și perfecționare în administrația publică.
4.1.EVALUAREA PERFORMANȚELOR PROFESIONALE ALE FUNCȚIONARILOR PUBLICI
Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face, pe baza Metodologiei de evaluare a performanțelor individuale ale funcționarilor publici.
În scopul formării unui corp profesionist de funcționari publici, metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici stabilește cadrul general pentru:
-corelarea obiectivă dintre activitatea funcționarului public și cerințele funcției -publice;
-aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obținute în mod efectiv;
-asigurarea unui sistem motivațional, prin recompensarea funcționarilor publici care au obținut rezultate deosebite, care să determine creșterea performanțelor profesionale individuale;
-identificarea necesităților de instruire a funcționarilor publici pentru îmbunătățirea rezultatelor activității desfășurate în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.
4.1.1.EVALUAREA PERFORMAȚELOR PROFESIONALE INDIVIDUALE ALE FUNCȚIONARILOR PUBLICI
Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face anual. Procedura de evaluare are ca scop: avansarea în gradele de salarizare; retrogradarea în gradele de salarizare; promovarea într-o funcție publică superioară; eliberarea din funcția publică; stabilirea cerințelor de formare profesională a funcționarilor publici.
Procedura de evaluare a performanțelor profesionale individuale se aplică fiecărui funcționar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuțiilor prevăzute de fișa postului, prezentată ca model anexă la prezenta lucrare.
Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se realizează prin raportarea criteriilor de performanță la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată.
Procedura de evaluare se realizează în trei etape, și anume, completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare. Raportul de evaluare este prezentat ca model în anexă la prezenta lucrare.
În urma evaluării performanțelor profesionale individuale funcționarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative: "excepțional", "foarte bun", "bun", "satisfăcător", "nesatisfăcător".
Funcționarii publici nemulțumiți de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorității sau instituției publice. Dacă nu este mulțumit nici de modul de soluționare a contestației, se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari publici se face de către o comisie de evaluare, compusă din cinci personalități, recunoscute ca specialiști în administrația publică, propuse de ministrul administrației și internelor și numite prin decizie a primului-ministru.
Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, după consultarea organizațiilor sindicale ale funcționarilor publici, reprezentative la nivel național.
Evaluarea se face pe baza raportului de activitate întocmit de înaltul funcționar public și a raportului conducătorului autorității sau instituției publice.
Înalții funcționari publici nemulțumiți de calificativul obținut la evaluarea performanțelor profesionale individuale se pot adresa instanței de contencios administrativ.
4.2.PROMOVAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI AVANSAREA IN GRADELE DE SALARIZARE
În carieră funcționarul public beneficiază de dreptul de a promova în funcția publică și de a avansa în gradele de salarizare. Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcții publice superioare vacante. Promovarea într-o funcție publică superioară vacantă se face prin concurs sau examen.
Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcție publică de execuție din gradul profesional principal, funcționarii publici trebuie să îndeplinească următoarele condiții minime: să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcțiile publice de execuție din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite; să fi obținut la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimii 2 ani cel puțin calificativul "foarte bun"; să îndeplinească cerințele specifice prevăzute în fișa postului.
Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcție publică de execuție din gradul profesional superior, funcționarii publici trebuie să îndeplinească următoarele condiții minime: să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcțiile publice de execuție din gradul profesional principal sau 4 ani în funcțiile publice de execuție din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite; să fi obținut la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimii 2 ani cel puțin calificativul "foarte bun"; să îndeplinească cerințele specifice prevăzute în fișa postului.
Au dreptul de a participa la concursul organizat în vederea ocupării funcțiilor publice de conducere vacante persoanele care îndeplinesc următoarele condiții: sunt absolvente ale programelor de formare specializată și perfecționare în administrația publică organizate de către Institutul Național de Administrație, centrele regionale de formare continuă pentru administrația publică locală, precum și de alte instituții specializate, din țară sau străinătate; au fost numite într-o funcție publică din clasa I; îndeplinesc cerințele specifice prevăzute în fișa postului, precum și condițiile de vechime.
Pentru ocuparea funcțiilor de conducere vacante trebuie îndeplinite următoarele condiții de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice: minimum 2 ani, pentru funcțiile publice de șef birou, șef serviciu și secretar al comunei; minimum 5 ani, pentru funcțiile publice de director general adjunct, director și director adjunct din aparatul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale altor organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în cadrul aparatului propriu al autorităților administrației publice locale, șef serviciu și șef birou.
În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea unei funcții publice vacante într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați.
4.2.1.PROMOVAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI
După cum am mai amintit promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcții publice superioare vacante. Promovarea poate fi: definitivă, atunci când funcția publică superioară se ocupă prin concurs sau examen sau temporară, atunci când funcția publică de conducere sau, după caz, funcția publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici se ocupă pe perioadă determinată.
Concursul sau examenul pentru promovare se organizează în limita funcțiilor publice vacante rezervate în scopul promovării prin planul de ocupare a funcțiilor publice sau pentru funcțiile publice care devin vacante în cursul anului, astfel: de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru promovarea funcționarilor publici în funcții publice, cu excepția funcțiilor publice de șef serviciu și șef birou; de către autoritățile și instituțiile publice pentru promovarea funcționarilor publici în funcții publice de execuție sau în funcții publice de conducere de șef serviciu ori șef birou.
Concursul sau examenul pentru promovare constă în 3 etape, după cum urmează: selectarea dosarelor de înscriere; proba scrisă constând în redactarea unei lucrări sau rezolvarea unor teste grilă în prezența comisiei de concurs și interviul.
Funcționarii publici de execuție care dobândesc o diplomă de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea pot participa la concursul sau examenul pentru promovarea într-o funcție publică de execuție vacantă de nivel superior.
Concursul sau examenul se organizează de autoritatea sau instituția publică în cadrul căreia funcționarii publici își desfășoară activitatea.
4.2.2.AVANSAREA IN GRADELE DE SALARIZARE
Funcționarul public avansează în gradele de salarizare corespunzătoare funcției publice deținute, în condițiile legii.
În cariera profesională funcționarul public beneficiază, în urma rezultatelor obținute la evaluarea performanțelor profesionale individuale, de dreptul de a avansa în treaptă sau grad ori în clasă în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior celei avute.
Fiecărei trepte îi corespunde un nivel al salariului de bază. Avansarea în treapta următoare se face în cadrul aceluiași grad și al aceleiași clase.
Potrivit Ordonanței nr.2/2006, avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condițiile de avansare, de regulă după aprobarea bugetului, la propunerea șefului compartimentului în care lucrează funcționarul public, cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice.
La avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se ține seama de calitățile personale concretizate prin rezultatele obținute în activitatea profesională, notate cu calificativul cel puțin "bun" în anul precedent. Vechimea minimă necesară pentru avansarea în treapta de salarizare imediat superioară este de 2 ani. În mod excepțional, vechimea minimă prevăzută poate fi redusă la un an de către conducătorul autorității sau instituției publice.
De asemenea, în anul 2006, funcționarii publici încadrați în autorități sau instituții publice pot promova pe un post vacant, într-un grad profesional superior, pe bază de examen sau concurs organizat la nivelul autorității sau instituției publice, care are obligația de a afișa la loc vizibil posturile vacante în vederea promovării, cu 15 zile înainte de data susținerii examenului sau, după caz, a concursului, și de a comunica Agenției Naționale a Funcționarilor Publici rezultatul examenului sau concursului de promovare.
Avansarea cu o treaptă în gradul profesional următor se face în cadrul aceleiași clase de la treapta 1 a unui grad profesional la treapta a 3-a a gradului profesional imediat superior.
Numărul maxim de titulari pentru fiecare grad profesional, în raport cu efectivul total al funcționarilor publici din cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, se stabilește de catre autoritatea sau instituția respectivă cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
CAPITOLUL V
SANCȚIONAREA FUNCȚIONARULUI PUBLIC
5.1.SANCȚIUNILE DISCIPLINARE
Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz.
Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.
Constituie abateri disciplinare următoarele fapte: întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor, absențe nemotivate de la serviciu, nerespectarea în mod repetat a programului de lucru, intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal, nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor cu acest caracter, manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, desfășurarea în timpul programului de lucru a unor activități cu caracter politic, refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, stabilirea de către funcționarii publici de execuție de relații directe cu petenții în vederea soluționării cererilor acestora.
Sancțiunile disciplinare sunt: mustrarea scrisă, diminuarea drepturilor salariale cu 5 – 20% pe o perioadă de până la 3 luni, suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani, trecerea într-o funcție publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului și respetiv destituirea din funcția publică.
La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate.
Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterilor.
Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces verbal.
În cadrul autorităților sau instituțiilor publice se constituie comisii de disciplină care sunt competente să cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare și să propună sancționarea aplicabilă funcționarilor publici din autoritățile sau instituțiile publice respective.
Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.
Pentru evidențierea situației disciplinare a funcționarului public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici va elibera un cazier administrativ care cuprinde sancțiunile disciplinare aplicate funcționarului public și care nu au fost radiate.
Sancțiunile disciplinare se radiază de drept, astfel: în termen de 6 luni de la aplicare se radiază mustrarea scrisă, în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate se radiază sancțiunile cum sunt: diminuarea drepturilor salariale cu 5 – 20% pe o perioadă de până la 3 luni, suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani și respectiv trecerea într-o funcție publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, și în termen de 7 ani de la aplicare se radiază sancțiunea de destituire din funcția publică.
5.2.SUSPENDAREA ȘI ÎNCETAREA RAPORTULUI DE SERVICIU
Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situatii: este numit sau ales într-o funcție de demnitate publică, pentru perioada respectivă, este încadrat la cabinetul unui demnitar, este desemnat de către autoritatea sau instituția publică să desfășoare activități în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituții internaționale, pentru perioada respetivă, desfășoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea, efectuează stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat, este arestatat preventiv, efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcționarul public nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum și pentru însoțirea soțului sau, după caz, a soției ori a unei rude până la gradul I inclusiv, se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în carantină sau în concediu de maternitate, este dispărut, iar dispariția a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în caz de forță majoră și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public în următoarele situații: concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 18 ani, desfășurarea unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale, pentru participarea la campania electorală și pentru participarea la grevă.
Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea.
Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea raportului de serviciu, precum și cel prin care se dispune reluarea activității de către funcționarul public, se comunică Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii.
Pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face pe o perioadă determinată, de un funcționar public din corpul de rezervă. În cazul în care nu există funcționari publici în corpul de rezervă care să îndeplinească cerințele specifice, postul poate fi ocupat în baza unui contract individual de muncă pe o perioadă egală cu perioada suspendării raportului de serviciu.
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici are loc în următoarele condiții: de drept, prin acordul părților, consemnat în scris, prin eliberare din funcția publică, prin destituire din funcția publică, prin demisie.
Raportul de serviciu încetează de drept la data decesului funcționarului public, la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de declarare a morții funcționarului public, dacă funcționarul public nu mai îndeplinește una dintre condițiile: de a avea cetățenia română și domiciliul în România, de a avea capacitate deplină de exercițiu sau de a îndeplini condițiile de studii prevăzute de lege pentru funcția publică, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcționarului public, ca urmare a constatării nulității absolute a actului administrativ de numire în funcția publică, de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă, când funcționarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciu, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publie, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea, sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau a funcției, ca măsură de siguranță ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția, la data expirării termenului pe care a fost exercitată, cu caracter temporar, funcția publică.
Conducătorul autorității sau instituției publice va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile funcționarului public, în următoarele cazuri: autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze, autoritatea sau instituția publică își reduce
personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția publică ocupată de către funcționarul public a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare, pentru incompetență profesională în cazul obținerii calificativului “nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale, funcționarul public nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice, starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute.
Destituirea din funcția publică se dispune prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile de la data emiterii, pentru motive imputabile funcționarului public, în următoarele cazuri: ca sancțiune disciplinară, aplicată pentru săvârșirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecințe grave, dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
Funcționarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris conducătorului autorității sau instituției publice. Demisia nu trebuie motivată și produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
La încetarea raportului de serviciu funcționarul public are îndatorirea să predea lucrările și bunurile care i-au fost încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu și își păstrează drepturile dobândite în timpul carierei, cu excepția cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.
Funcționarii publici care au fost eliberați din funcția publică în următoarele condiții: autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze, autoritatea sau instituția publică își reduce personalul în urma reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția publică ocupată de către funcționarul public a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare sau funcționarul public nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice, formează corpul de rezervă care este gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Funcționarii publici părăsesc corpul de rezervă și pierd calitatea de funcționar public în următoarele situații: după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă, în cazul în care Agenția Națională a Funcționarilor Publici îl redistribuie într-o funcție publică vacantă corespunzătoare studiilor absolvite și pregătirii profesionale, iar funcționarul public o refuză, angajarea în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai mare de 12 luni sau la cererea funcționarului public.
În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
CAPITOLUL VI
STATUTUL FUNCȚIONARULUI PUBLIC PARLAMENTAR
La data de 19.01.2006 a intrat în vigoare Legea nr.7/2006 ce reglementează statutul funcționarilor publici parlamentari din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României, respeticv al serviciilor Camerei Deputaților și Senatului.
Acest statut special este conferit de atribuțiile și răspunderile ce le revin funcționarilor publici parlamentari în scopul realizării prerogativelor constituționale ale Parlamentului prin activități cum ar fi: asigurarea din punct de vedere tehnic și de specialitate a elaborării, redactării și definitivării actelor legislative, elaborarea de studii, sinteze și analize comparative în scopul îmbunătățirii și perfecționării cadrului legislativ, organizarea, prezentarea și redactarea lucrărilor de specialitate ale comisiilor parlamentare, organizarea lucrărilor plenului Camerei Deputaților și Senatului, inclusiv a ședințelor comune, organizarea și desfășurarea activității Biroului permanent, documentarea, evidența și informatizarea activității legislative, gestionarea resurselor umane și financiare, contenciosul administrativ și auditul intern, organizarea și desfășurarea activităților de relații parlamentare externe și de protocol, precum și activitatea de informatică, relații cu presa și cu publicul, registratură și arhivă.
Funcția publică parlamentară este o funcție publică specifică de carieră, autonomă. Funcționarul public parlamentar se bucură de stabilitate și își desfășoară activitatea cu respectarea principiilor legalității, imparțialității, obiectivității, al subordonării ierarhice, precum și al neutralității politice. Raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire.
Fucțiile publice parlamentare se clasifică în raport cu nivelul atribuțiilor titularului funcției publice astfel:
-funcții publice parlamentare corespunzătoare înalților funcționari publici cum sunt secretar general, secretar general adjunct și șef de departament sau director general;
-funcții publice parlamentare de conducere cum sunt director, director adjunct, șef serviciu, șef secție și șef birou;
-funcții publice parlamentare de execuție cum sunt consilierul parlamentar, expert parlamentar, consultant parlamentar, șef cabinet, referent, stenodactilograf.
Calitatea de funcționar public parlamentar este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor și activităților didactice din învățământul superior, al cercetării științifice și al creației literar artistice.
În structurile de specialitate ale Parlamentului o persoană poate ocupa o funcție publică parlamentară dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu, cunoaște limba română, a împlinit vârsta de 18 ani, este aptă din punct de vedere medical pentru îndeplinirea funcției, starea de sănătate este atestată pe bază de examen medical de specialitate, îndeplinește condițiile stabilite de studii și vechime în specialitate, nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, care o face nedemnă pentru exercitarea unei funcții publice, nu a desfășurat activitate de poliție politică, nu a fost destituită dintr-o funcție publică în ultimii 7 ani, a fost declarată „admis” la concursul sau examenul susținut pentru ocuparea funcției publice parlamentare. Pe lângă aceste condiții, se pot stabili și condiții specifice aprobate de către Biroul permanent la propunerea secretarului general.
Statutul funcționarului public parlamentar mai cuprinde reglementări referitoare la selectarea, numirea, evaluarea și promovarea funcționarului public parlamentar, formarea sa profesională, drepturile și obligațiile acestuia, condițiile în care se modifică, se suspendă sau încetează raportul de serviciu și răspunderea disciplinară a acestuia, care nu aduce schimbări majore față de reglementările Statutului funcționarului public.
CAPITOLUL VII
STUDIU DE CAZ
Potrivit anexelor 1-18 la Hotărârea nr.159 din 24 noiembrie 2005 a Consiliului local al municipiului Bistrița, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița, ale serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local al muncipiului Bistrița și ale Casei municipale de Cultură „George Coșbuc”Bistrița, în cadrul aparatului propriu de specialitate a Consiliului local al municipiului Bistrița și a serviciilor publice aflate sub autoritatea acestuia, funcționează 3 posturi pentru funcții de demnitate publică, 212 posturi pentru funcții publice din care unul pentru secretar, 24 pentru funcționari publici de conducere și 187 pentru funcționari publici de execuție, iar restul până la 914 posturi este ocupat de personal contractual.
Se poate observa că s-a respectat întocmai prevederile legale privind numărul total al funcțiilor publice corespunzătoare, în mod cumulat, categoriei funcționarilor publici de conducere din cadrul instituției care trebuie să fie de maxim 20% din numărul total al funcțiilor publice.
Anual, acești funcționari publici au posibilitatea potrivit Statutului funcționarilor publici, de a fi avansați în grade de salarizare sau de a fi promovați, funcție de anumite criterii, pe care le-am amintit în capitolul IV „Funcționarul public definitiv”, subcapitolul 4.2. pag.30-32.
Astfel, pentru promovarea într-o funcție publică de execuție de grad profesional principal sau superior este necesară susținerea și câștigarea unui concurs sau examen, iar participarea la concurs sau examen este condiționată de îndeplinirea a trei cerințe, și anume: vechime minimă în gradul profesional care îl preced pe cel în care urmează să se facă promovarea, obținerea calificativul cel puțin „foarte bun” sau, după ultima Ordonanță nr.2/2006 – cel puțin „bun”la evaluare și îndeplinirea condițiilor prevăzute de fișa postului.
Pentru participarea la un concurs organizat în vederea ocupării unei funcții publice de conducere vacante, la cele de mai sus se adaugă condiția ca funcționarul public să fi fost numit într-o funcție publică din clasa I și să fi absolvit programe de formare specializată și perfecționare în administrația publică, amintite de asemenea în capitolul mai sus menționat.
De asemenea, și în cazul dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarul public de execuție are dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea unei funcții publice vacante într-o clasă superioară celei în care este încadrat.
Promovarea și avansarea au fost recunoscute întotdeauna ca modalități de dezvoltare a carierei, întemeiate pe competența funcționarului, pe meritele pe care le înregistrează în activitate, concretizate în calificative corespunăzătoare.
În urma evaluării performanțelor profesionale individuale, pe lângă avansarea în gradele de salarizare, promovarea într-o funcție publică superioară sau stabilirea cerințelor de formare profesională, funcționarul public poate avea neplăcuta surpriză de a fi retrogradat în gradele de salarizare sau eliberat din funcție, dacă acesta obține calificative negative.
În cele ce urmează voi reliefa modul în care de-alungul a trei ani de carieră, unul dintre funcționarii primăriei Bistrița a evoluat ca și funcționar public în cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița. Accesul la dosarul profesional al funcționarului s-a făcut în limitele prevăzute de lege cu respectarea strictă a prevederilor Hotărârii nr.432/2004 privind dosarul profesional al funcționarilor publici
La data de 15 decembrie 2002, în baza Dispoziției primarului, domnul X este angajat, în urma concursului, în funcția publică de execuție de referent de specialitate categoria B debutant, la Direcția administrație publică – Serviciul administrație publică, juridic, contencios, în cadrul Consiliului local al municipiului Bistrița.
Persoana X este angajată pe o perioadă de stagiu de 8 luni, respectiv pe perioada 15.12.2002 – 15.08.2002, urmând a fi definitivată pe post la sfârșitul perioadei, dacă se dovedește corespunzătoare din punct de vedere profesional. Persoanei debutante i s-a stabilit un îndrumător în persoana unui funcționar public din cadrul serviciului în care aceasta urmează să-și efectueze stagiul, având funcția de consilier juridic categoria A, clasa II, gradul1(corespunzător actualului sistem din clasa I, grad principal, treapta 1).
În fapt sunt invocate:
-referatul Biroului resurse umane privind numirea persoanei X, în urma concursului, în funcția mai sus amintită. In acest referat, printre altele, se arată că persoana X îndeplinește condițiile de ocupare a funcției publice respective, întrucât este absolventă de studii superioare de scurtă durată, promoția anului 2002, cu specializare în administrație publică locală, conform adeverinței eliberată de universitate, îndeplinește condițiile de vârstă, cetățenie, domiciliu și limbă, capacitate deplină de exercițiu, sănătate atestată medical, nefiind condamnată pentru săvârșirea de infracțiuni conform certificatului de cazier judiciar. De asemenea, se mai amintește faptul că la sfârșitul perioadei de stagiu activitatea funcționarul public debutant va fi evaluată de șeful serviciului în care își desfășoară activitatea, altul decât îndrumătorul.
-procesul verbal încheiat în conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr.1087/2001, al Comisiei de examinare, numită prin Dispoziție a Primarului municipiului Bistrița, care arată printre altele că anunțul pentru concurs s-a făcut în timp util, respetându-se prevederile legale și constă în probă scrisă și interviu iar pentru angajare este necesară obținerea notei 7. De asemenea este amintit faptul că în urma verificării dosarelor depuse, comisia de examinare a constatat că toți candidații înscriși au îndeplinit condițiile de participare la concurs și s-a procedat la formularea subiectelor pentru proba scrisă, în conformitate cu bibliografia anunțată, înainte cu o oră de începerea derulării acesteia. În urma acestei probe au fost declarate reușite doua persoane. Însă în urma interviului, deși ambi candidați au obținut note peste 7, a fost declarat reușit candidatul cu nota finală cea mai mare, respectiv persoana în cauză; (Nu s-au înregistrat contestații).
-dispoziția de repartizare emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bistrița-Năsăud;
-hotărârea Consiliului local al municipiului Bistrița, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al funcționarilor publici pentru anul 2002, din cadrul aparatului propriu al Consiliului local al municipiului Bistrița, modificată.
În drept sunt invocate:
-prevederile art.6, art.8, art.49(1) și (4), 52(1) și (2), art.53 și art.54 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu modificările ulteriore;
-prevederile art.41 din Hotărârea Guvernului României nr.1087/2001 privind organizarea și desfășurarea concursurilor și examenelor pentru ocuparea funcțiilor publice;
-prevederile art2, art.4, art.7, art.9, art.13, art14 și art23 din Hotărârea Guvernului României nr.1085/2001, privind organizarea perioadei de stagiu, condițiile de evaluare și regulile specifice aplicabile funcționarilor publici debutanți;
-prevederile art.1(1) și (2) din Anexa la Hotărârea Guvernului României nr.403/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art.183 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale;
-prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului României nr.187/2001 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2002 personalului din sectorul bugetar;
-dispozițiile art.68(1), lit.”u”, art.71 și art.88(2) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale.
Articoul 1 al dispoziției prevede data cu care persoana X este angajată, funcția pe care este angajată și locul de muncă, salarul de bază corespunzător gradației(2.229.000 lei).
La această dispoziție sunt anexate toate documentele prezentate mai sus, ca fiind invocate în fapt, formularul de înscriere completat de persoana în cauză și declarația pe propria răspundere a acesteia că îndeplinește condițiile prevăzute de art.6 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și nu intră sub incidența incompatibilităților prevăzute la art.56-58 din aceeași lege precum și fișa postului aferentă funcției publice.
Înainte de împlinirea celor 8 luni de stagiu, în Monitorul Oficial nr.386 din 4 iunie 2003, avea sa fie publicat Ordinul nr.218/27.05.2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru aprobarea instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor publici.
Cu această ocazie persoana X a fost reîncadrată în baza dispoziției primarului pe funcția publică de execuție de referent de specialitate clasa II gradul debutant în cadrul aparatului propriu al Consiliului local al municipiului Bistrița, începând cu data de 15 iulie 2003.
În fapt au fost invocate:
-referatul Biroului Resurse umane conform căruia s-a avut în vedere dosarul personal cu documentele prevăzute de lege pentru numirea în funcția publică din care rezultă că persoana X îndeplinește condițiile necesare de numire în funcția publică de execuție referent de specialitate clasa II debutant precum și punctajul obținut, conform criteriilor privind condițiile legale de numire în funcția publică de execuție prezentate într-o anexă al referatului;
-dispoziția primarului municipiului Bistrița de numire în funcția publică de execuție.
-prevederile Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistrița privind aprobarea organigramei și statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița și ale serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local al municipiului Bistrița;
În drept au fost invocate:
-prevederile Titlului III, art.XIII, cap.VI, Secțiunea I, art.49, art.491, lit.”d”, cap.IX, art.XVI(1), litera „c” și art.52(5), din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcției publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției;
-prevederile Ordinului 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru aprobarea instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor publici;
-prevederile art.49 din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare;
-dispozițiile art.68, lit.(u), art.71(1) și art.88(2) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Articoul 1 al dispoziției prevede data cu care persoana X este reîncadrată, funcția pe care este reîncadrată, iar în ce privește drepturile salariale, se face trimitere la Ordonanța Guvernului României nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici aprobată prin Legea nr.228/2003.
La aceasta dispoziție s-a anexat Fișa postului aferentă funcției publice întocmită conform art.52(5), din Legea nr.161/2003, care cuprinde date referitoare la denumirea, nivelul și scopul principal al postului, cerințele privind ocuparea postului, gradul profesional al ocupantului postului, atribuțiile speciale și cele cu caracter general ale acestuia, care sunt limitele de competență, delegarea de atribuții și sfera relațională atât internă cât și externă.
Un alt articol al dispoziției prevede faptul că împotriva dispoziției, funcționarul public nemulțumit se poate adresa organizației sindicale sau instanței competente de contencios administrativ. Nu există contestație la această dispoziție.
La data de 15 august 2003, perioada de stagiu a funcționarului debutant a luat sfârșit, urmând ca în baza Raportului său de stagiu, a Referatului întocmit de îndrumător și a Raportului de evaluare a perioadei de stagiu întocmit de evaluator să se stabilească în ce măsura persoana X va putea sau nu să fie numită într-o funcție publică definitivă.
Concluzia desprinsă în urma întocmirii Referatului de către îndrumător, referitor la aptitudinile pe care debutantul le-a dovedit în modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, precum și conduita acestuia, a fost că angajatul X corespunde postului.
De asemenea, în urma întocmirii Raportului de evaluare a perioadei de stagiu, media aritmetică a notele obținute pe baza criteriilor de evaluare prevăzute de lege a fost de natură să aducă funcționarului debutant un calificativ de evaluare de 4,75, funcționarul public debutant fiind declarat „corespunzător” pentru numirea acestuia într-o funcție publică definitvă.
Față de cele de mai sus, în baza dispoziției primarului municipiului Bistrița, începând cu data de 1.09.2003, persoana X a fost numită funcționar public definitiv, în funcția publică de execuție de referent de specialitate clasa II gradul asistent la Serviciul juridic, contencios – Direcția administrație publică.
În fapt sunt invocate următoarele:
-Hotărârea Consiliului local al municipiului Bistrița, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița și ale serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local al municipiului Bistrița,
-Dispoziția Primarului municipiului Bistrița privind numirea persoanei X, în urma concursului, în funcția publică de execuție de referent de specialitate categoaria B debutant la Serviciul administrație publică, juridic, contencios – Direcția administrație publică locală, din cadrul aparatului propriu al Consiliului local al municipiului Bistrița,
-Dispoziția Primarului municipiului Bistrița privind reîncadrarea persoanei X, pe funcția publică de execuție de referent de specialitate clasa II, gradul debutant, în cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița,
-referatul îndrumătorului persoanei X, consilier juridic în cadrul Serviciului juridic, contencios, numit îndrumător în baza dispoziției primarului,
-raportul de stagiu întocmit de persoana X cu privire la activitatea desfășurată în perioada 15.12.2002-15.08.2003 la Serviciul juridic, contencios – Direcția administrație publică,
-raportul de evaluare a perioadei de stagiu a persoanei X întocmit de șeful Serviciului juridic, contencios – Direcția administrație publică.
În drept sunt invocate următoarele:
-prevederile art.6, art.51, art.52(6) din Statutul funcționarilor publici, aprobat prin Legea nr.188/1999, modificat și completat prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției,
-prevederile art.10, art.13, art.14, art.16, art.20, art.23 și art.29 alin.2, art.32 din Hotărârea Guvernului României nr.1085/2001, privind organizarea perioadei de stagiu, condițiile de evaluare și regulile specifice aplicabile funcționarilor publici debutanți,
-prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului României nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici,
-dispozițiile art.68(1), lit.”u”, art.71 și art.88(1) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Articoul 1 al dispoziției prevede data cu care persoana X se numește funcționar public definitiv, funcția pe care este numită și locul de muncă, salarul de bază corespunzător gradației(2.500.000 lei).
In anexă la această dispoziție se află Jurământul de credință semnat de persoana X, ce a fost dat în fața primarului municipiului Bistrița, a directorului executiv al Direcției Administrație Publică și a șefului Birou Resurse Umane.
Potrivit Metodologiei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, prezentate în anexa 3 la Hotărârea Guvernului României nr.1209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, la sfârșitul anului 2003, activitatea funcționarul public X a fost evaluată potrivit criteriilor de performanță
raportate la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute de la data numirii sale ca funcționar public definitiv. Evaluarea s-a făcut pentru perioada 1.09.2003-1.12.2003, funcționarul public obținând nota finală 4,99 și calificativul „excepțional”. Fiecare obiectiv trasat a fost îndeplinit cu o pondere de 1oo% obținându-se nota 5, iar pentru îndeplinirea criteriilor de performanță s-a obținut nota 4,99. Odată cu această evaluare, funcționarului public X i-au fost trasate obiectivele de îndeplinit pentru următoarea perioadă pentru care se va face evaluarea.
La data de 1.04.2004, funcționarului public X, își schimbă locul de muncă, trecând de la Serviciul juridic, contencios, la Biroului Resurse Umane, pe aceeași funcție și cu același salariu. În Nota de schimbare a locului de muncă, eliberată de primarul municipiului Bistrița, sunt invocate prevederile în art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public, modificată prin Legea nr.161/2003, cererea funcționarului public X prin care solicită mutarea definitivă la Biroul Resurse Umane, pe o funcție publică similară, cerere aprobată de primarul municipiului Bistrița, Hotărârea Consiliului local al municipiului Bistrița, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița și ale serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local al municipiului Bistrița, precum și faptul că în statul de funcții aprobat există o funcție publică vacantă de execuție de referent de specialitate la Biroul Resurse Umane. În finalul notei se prezintă accepțiunea funcționarului public de a-și schimba locul de muncă.
Funcționarul public X, din dorința de a trece într-o clasă superioară în cadrul structurii carierei pe care o urmează, își continuă studiile pentru obținerea licenței în administrație publică. Pe această perioadă de studiu, funcționarul public beneficiză la cererea sa, și cu acordul conducerii instituției, potrivit art.42 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.123/2003, de 30 de zile lucrătoare concediu plătit pentru susținerea examenelor. Cu această ocazie s-a încheiat o convenție angajament prin care funcționarul public X se obligă la restituirea integrală a drepturilor salariale primite pe această perioadă, în cazul în care va părăsi instituția în termen de 1 an calculat de la ultima zi a concediului de studii.
La sfârșitul anului 2004, activitatea funcționarul public X a fost din nou evaluată potrivit criteriilor de performanță raportate la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute la prima sa evaluare ca funcționar public definitiv, când a obținut calificativul „excepțional”. Evaluarea s-a făcut pentru perioada 1.12.2003-1.12.2004, funcționarul public obținând nota finală 4,77 și calificativul „excepțional”. Fiecare obiectiv trasat a fost îndeplinit cu o pondere de 1oo% obținându-se nota 5, iar nota obținută pentru îndeplinirea criteriilor de performanță a fost 4,55. Odată cu această evaluare, funcționarului public X i-au fost trasate obiectivele de îndeplinit pentru următoarea perioadă pentru care se va face evaluarea.
Potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului României nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, în baza dispoziției primarului, funcționarul public X se reîncadrează începând cu data de 3.01.2005 pe funcția publică de referent de specialitate clasa II, gradul asistent, treapta 3, în cadrul aparatului propriu al Consiliului local al municipiului Bistrița.
În fapt sunt invocate:
-referatul Biroului Resurse Umane prin care se propune reîncadrarea funcționarului public X, cu salarul de bază prevăzut de lege potrivit funcției de referent de specialitate clasa II, gradul asistent, treapata 3;
-prevederile Hotărârii Consiliului local al municipiului Bistrița, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița și ale serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local al municipiului Bistrița, modificate printr-o nouă hotărâre;
-avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici;
-dispozițiile primarului municipiului Bistrița de numire în funcție publică și apoi în funcție publică definitivă a funcționarului public X.
În drept sunt invocate:
-prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului României nr.92/2004;
-dispozițiile art.68, lit.”u”, art.71(1) și art.88(2) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Articolul 1 al dispoziției prevede data cu care persoana X este reîncadrată în funcția publică, funcția pe care este reîncadrată și locul de muncă, precum și salariul de bază corespunzător gradației(4.049.000 lei). Articolul 2 arată că atribuțiile de serviciu ale funcționarului public X rămân neschimbate, iar în cazul în care este nemulțumit, împotriva dispoziției se poate adresa primarului municipiului Bistrița, iar dacă nici cu raspunsul acestuia nu este mulțumit, se poate adresa mai departe instanței de contencios administrativ. Nu există contestație la această dispoziție.
În luna iunie 2005, funcționarul public X depune la primărie o adeverință eliberată de universitatea unde acesta și-a continuat studiile, din care rezultă faptul că a fost declarat reușit la examenul de licență din sesiunea iunie 2005 cu specializarea „administrație publică” și solicită înscrierea la concursul de promovare într-o clasă superioară ca urmare a absolvirii cu diplomă de licență a studiilor superioare de lungă durată.
La data de 1 iulie 2005, Primăria municipiului Bistrița anunță prin afișaj la sediul instituției, organizarea în data de 1 august 2005, orele 9,oo, a examenului pentru promovarea în clasă la absolvirea unei forme de învățământ de nivel superior de lungă durată a funcționarului public X, referent de specialitate clasa II, grad asistent, treapta 3, la Biroul Resurse Umane. Odată cu acest anunț se face cunoscut faptul că examenul se va desfășura la sediul Primăriei municipiului Bistrița.
Bibliografia pentru ocuparea funcției publice de execuție de inspector clasa I, grad asistent, la Biroul Resurse Umane din cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița, urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare de lungă durată a fost umătoarea: Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, Legea nr.7/2004 privind codul de conduită al funcționarilor publici, Hotărârea Guvernului României nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, Hotărârea Guvernului României nr.1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, Legea nr.519/2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului României nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap și Hotărârea Guvernului României nr.427/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap.
În baza dispoziției primarului municipiului Bistrița este constituită comisia de examinare a funcționarului public X.
În fapt sunt invocate:
-referatul Biroului Resurse Umane;
-anunțul afișat la sediul instituției;
-prevederile Hotărârii Consiliului local al municipiului Bistrița, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița și ale serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local al municipiului Bistrița, cu modificările și completările ulterioare.
În drept sunt invocate:
-prevederile Ordinului nr.1012/2005 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici privind aprobarea Regulamentului-cadru pentru organizarea examenului de promovare în clasă a funcționarilor publici, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, care absolvesc o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată în specialitatea în care își desfășoară activitatea;
-dispozițiile art.68(2) și art.71(1) din legea nr.215/2001 a administrației publice locale.
Articolele 1,2,3 și 4 ale dispoziției prevăd componența comisiei de examinare, data la care examenul va avea loc, etapele examenului care va consta în probă scrisă și interviu, punctajul minim necesar pentru promovare care este de 50 de puncte pentru fiecare probă și de asemenea faptul că se aprobă bibliografia propusă și anexată dispoziției.
Potrivit procesului-verbal întocmit în data de 1 august 2005 de către comisia de concurs, s-a reținut că cererea funcționarului public X a fost înaintată comisiei de examinare în vederea verificării îndeplinirii condițiilor de participare la concurs. Constatându-se îndeplinirea condițiilor s-a afișat rezultatul selecției, iar la ora 8,oo în ziua examenului s-a întrunit comisia de examinare pentru formularea subiectelor la proba scrisă, în conformitate cu bibliografia anunțată, iar timpul de lucru s-a stabilti la 3 ore. În urma verificării lucrării scrise, comisia de concurs a acordat candidatului la proba scrisă 95 de punte și l-a declarat admis, rezultatul fiind afișat la sediul instituției la orele 13,00. În aceeași zi la orele 13,30, comisia s-a întrunit din nou pentru elaborarea planului de interviu, iar la orele 14,00 a avut loc interviul propriu-zis, toate întrebările și răspunsurile fiind anexate la procesul verbal. La această probă candidatul a obținut 100 de puncte, fiind declarat admis, rezultatul fiind afișat din nou la sediul instituției.
Tinând cont de faptul că pentru a promova candidații trebuie să obțină minim 50 de puncte la fiecare probă, respectiv minim 100 de puncte la ambele probe și că funcționarul public X a obținut 195 de puncte, Comisia de examinare la declarat pe funcționarul public X reușit la examenul organizat pentru promovarea în clasă la absolvirea formei de învățământ de nivel superior.
La data de 3.08.2005, în baza dispoziției Primarului municipiului Bistrița, funcționarul public X promovează în clasă prin examen în funcția publică de execuție de inspector clasa I grad asistent treapta 3 la Birou Resurse Umane, urmare a absolvirii unei forme de învățământ de nivel superior.
În fapt sunt invocate următoarele:
-Hotărâriea Consiliului local al municipiului Bistrița, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate al Consiliului local al municipiului Bistrița și ale serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local al municipiului Bistrița, cu modificările și completările ulterioare;
-procesul-verbal al Comisiei de examinare;
-referatul Biroului Resurse Umane care are în vedere existența funcției publice vacante de inspector clasa I, grad, asistent, treapta 3 la Biroul Resurse Umane potrivit organigramei,
faptul că studiile absolvite de funcționarul public sunt în specialitatea în care își desfășoară activitatea iar potrivit carnetului de muncă, vechimea totală a acestuia este de 2 ani și 8 luni, și nu în ultimul rând, faptul că salariile de bază și celelalte drepturi salariale ale funcționarilor publici pe anul 2005, se stabilesc conform Ordonanței de Urgență a Guvernului României nr.92/2004, cu modificările ulteriore;
-dispoziția Primarului municipiului Bistrița privind reîncadrarea funcționarului public X ca funcționar public pe funcția publică de execuție de referent clasa II, gradul asistent, treapta 3, în cadrul aparatului propriu de specialitate a Consiliului local al municipiului Bistrița.
În drept sunt invocate următoarele:
-prevederile Ordinului nr.1012/22.04.2005 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici privind aprobarea Regulamentului-cadru pentru organizarea examenului de promovare în clasă a funcționarilor publici, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, care absolvesc o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată în specialitatea în care își desfășoară activitatea;
-prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului României nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005;
-dispozițiile art.68(1), lit.”u”, art.71 și art.88(1) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale.
Articolul 1 al dispoziției prevede data cu care funcționarul public X este promovat în clasă prin examen, funcția pe care este promovat și locul de muncă, precum și salariul de bază corespunzător gradației și vechimii de 2 ani și 8 luni(460 lei RON). Articolul 2 arată că atribuțiile de serviciu ale funcționarului public X sunt cele prevăzute în fișa postului și anexate la dispoziție.
La sfârșitul anului 2005, activitatea funcționarul public X a fost din nou evaluată potrivit criteriilor de performanță raportate la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute la a doua sa evaluare ca funcționar public definitiv, când a obținut calificativul „excepțional”. Evaluarea s-a făcut pentru perioada 1.12.2004-1.12.2005, funcționarul public obținând nota finală 3,50 și calificativul „bun”. Fiecare obiectiv trasat a fost îndeplinit cu o pondere de 8o% obținându-se nota 3,75, iar nota obținută pentru îndeplinirea criteriilor de performanță a fost 3,25. Odată cu această evaluare, funcționarului public X i-au fost trasate obiectivele de îndeplinit pentru următoarea perioadă pentru care se va face evaluarea.
CONCLUZII
Legislația actuală cu privire la cariera funcționarului public ne convinge de faptul că s-a făcut un pas înainte în a găsi cele mai bune modalități de a aduce în organizațiile publice oameni bine pregătiți din punct de vedere profesional.
După cum s-a putut observa și în studiul de caz, înaintarea în carieră se face anevoios, dar prin modul de evaluare periodică a performanțelor profesionale, a cunoștințelor și abilităților funcționarului public, se poate cunoaște dacă acesta și-a îndeplinit sarcinile și în ce măsură este capabil să le îndeplinească pe viitor.
Existența unui sistem de evaluare a randamentului permite accesul în administrație a persoanelor competente cu voință în a îmbunătății serviciile publice.
Evaluarea realizându-se de șefii direcți, aceștia pot cunoaște potențialul direct al funcționarilor publici și pot să-i orienteze din punct de vedere profesional.
Faptul că orice treapta de salarizare înseamnă un ban în plus, motivează și mai mult funcționarul public în a-și îmbunătății performanțele, în a urma forme de învățămând de lungă sau de scurtă durată, alte forme de pregătire profesională.
Existența dosarelor profesionale ale funcționarilor publici dă posibilitatea cunoașterii în orice moment a situației prezente și trecute a acestora, evoluția lor de-a-lungul carierei dând posibilitatea funcționarilor să-și planifice individual accesul în urma unui concurs, ceea ce implică posibilitatea planificării în fiecare organizație a carierei funcționarilor, gestionarea posturilor libere, posibilitatea de a planifica în mod unitar carierele.
Existența unei culturi de planificare reprezintă o circumstanță care conduce la organizarea de concursuri conectate la o autentică definiție strategică. Planificarea provoacă previzibilitatea cu privire la viitor și dorința funcționarilor de a rămâne în aceeași organizație publică.
BIBLIOGRAFIE
1. Verginia Vedinaș, Statutul funcționarului public, Editura Nemira, București, 1998.
2. Verginia Vedinaș, Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu modificările ulterioare, republicată, comentată, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2004.
3. Fundamente și repere ale fenomenului administrativ public și privat pentru secolul XXI – Institutul de științe administrative al României „Paul Negulescu”, Editura Burg, Sibiu, 2001.
4.Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.251 din 22 martie 2004.
5.Hotărârea Guvernului României nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României nr.757 din 29 octombrie 2003.
6.Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.57 din 20 ianuarie 2006.
7.Hotărârea Guvernului României nr.432/2004 privind dosarul profesional al funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României; partea I, nr.341 din 19 aprilie 2004.
8.Legea nr.7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 16 ianuarie 2006.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cariera Functionarului Public din Romania (ID: 106143)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.