Cardurile Bancare Ca Produse ale Ingineriei Financiare

Economie

Cardurile Bancare Ca Produse ale Ingineriei Financiare

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cardurile bancare ca produse ale ingineriei financiare

Cuprins:

INTRODUCERE

Capitolul I. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALE CARDULUI BANCAR

1.1 Evoluția și esența conceptuală a cardurilor bancare

1.2 Tipologia cardurilor bancare

1.3 Serviciile bancare oferite prin intermediul cardului bancar

Capitolul II. ANALIZA DEZVOLTĂRII CARDULUI BANCAR

2.1 Conceptul ingineriei financiare

2.2 Căile de aplicare a ingineriei financiare

Capitolul III. PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE A CARDULUI BANCAR

3.1 Impactul sistemelor internaționale de plăți asupra dezvoltării cardului bancar

3.2 Efectele sistemelor informaționale asupra dezvoltării cardului bancar

3.3 Analiza operațiunilor prin carduri bancare în sistemul bancar al Republicii Moldova

3.4 Analiza inovațiilor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea cercetării: Cardul de plată sub o formă arhetipală a apărut pentru prima oară în SUA în anul 1914 fiind emis de compania Western Union în scopul încurajării cumpărăturilor și creșterii fidelității clienților săi. Prin acest card se puteau face cumpărături numai de la această companie (card proprietar, privat). Prezentarea foarte precisă a originii cărților de plată se constituie într-o misiune dificilă. Totuși este unanim acceptat că SUA a fost originea lor. O primă referire la acest nou mijloc de plată a fost făcută în lucrarea, apărută în 1880, „Looking Backward” a scriitorului american Edward Bellany, care imaginase deja că în anul 2000 banii vor fi înlocuiți cu cărți de plată având o valoare predeterminată și mai mult, ce ar permite titularilor lor să obțină un credit. S-a convenit că anul 1914 reprezintă data de naștere a cardului. În acel an, firma „General Petroleum Corporation of California” emitea o carte de credit pentru funcționarii săi și câțiva clienți selecționați cu grijă. Pe cardul emis, ce se prezenta sub forma unei plăcuțe metalice, erau înregistrate informații referitoare la fiecare client care dispunea în același moment și de o linie de credit. Tot atunci, firma Western Union a înmânat o astfel de placă metalică clientelei sale cele mai fidele, iar in anul 1915 Compania Telegrafică emite plăcuțe destinate să-i identifice pe principalii săi clienți și să autentifice telegramele lor. În anii care au urmat, magazine și companii aeriene și-au lansat propriile lor cărți de credit. Acest lucru a însemnat pentru americani o nouă eră.

Într-un context economic redevenit favorabil, a fost deschis un nou drum în 1947 de către Flatbusch National Bank, care și-a lansat propria carte de credit, limitată doar pentru proprii clienți. Cartelele pentru tranzacții financiare, convenționale, din plastic, au apărut masiv începând cu anul 1950. Ele au fost introduse de liniile aeriene , de bănci și în turism și se prezentau sub forma unor cartele ce aveau ștanțate în relief un set de caractere. Ele erau utilizate cu ajutorul unui dispozitiv mecanic, numit zip-zap sau imprimenter, pentru a imprima pe un formular de hârtie numele emitentului cartelei și numărul de cont al clientului. Franklin National Bank a lansat în 1951 propria sa carte de credit ce permitea comercianților să emită facturi, utilizând o procedură de încasare aproape identică cu cea practicată astăzi.

Anul 1958 marchează crearea lui Diners Club în Franța și intrarea în scenă, pe pământ american, a lui American Express cu un card din plastic destinat petrecerii timpului liber și pentru călătorii. Inovația va fi preluată în Franța, unde Diners Clib păstrase sistemul bazat pe suport de hârtie. Tot în SUA, aproximativ 150 de bănci emițătoare de carduri au început să propună un serviciu nou, oferind deținătorilor de carduri, facilități de creditare a contului pe o perioadă determinată și cu o dobândă prestabilită pe bază de contract. Aceste bănci au găsit în dobânzile încasate lunar de la aceste forme de împrumut, o sursă de venituri care să le restabilească echilibrul economic. Din 1965, American Express și Diners Club au făcut demersuri față de băncile franceze ale căror rețele ar fi putut facilita promovarea cărților lor de credit. În 1967, în Franța, a fost propusă „ Cartea Albastră”. Acest card legat de contul curent al clientului și concurent al cecului, era un nou mijloc de plată atât pentru comerciant cât și pentru deținător. El reprezenta totodată o creație națională și un produs realizat sub licența unui emitent de peste Atlantic. Încă de la început Cartea Albastră și-a atras ostilitatea comercianților din cauza nivelului ridicat al comisionului prelevat de către bănci pentru fiecare tranzacție. În 1968, preocupările francezilor se situau, în comparație cu americanii, la un alt nivel. Ei au aderat în mică măsură la Cartea Albastră care nu a fost difuzată decât în aproximativ 265.000 de exemplare. În ceea ce privește comercianții, aceștia au fost obligați să plătească TVA, văzut ca „o noua taxă indirectă”. Din aceste motive, anii 1968-1978, pot fi considerați în același timp, ani de incertitudine și de consolidare.

În prezent, la evoluția cardurilor au contribuit preponderent organizațiile internaționale de plăți. Aceste entități se prezintă sub forma unor corporații multinaționale, parteneriate ale instituțiilor financiar-bancare provenind din cele mai diverse zone geografice și sunt reprezentate pe toate continentele.

Cele mai importante organizații în domeniu sunt VISA International și MasterCard. Ambele organizații au sediul principal în Statele Unite ale Americii (VISA în San Francisco iar MasterCard în New York) și au fost constituite ca asociații non-profit, proprietate a membrilor lor. Ulterior, însă, și-au redefinit poziția – parte dintre structurile organizaționale care compun VISA vor deveni societăți deschise (începând cu anul 2007) iar MasterCard a devenit o companie deschisă publicului, începând cu anul 2006.

În noile condiții, băncile care compun respectivele organizații vor deveni acționari sau clienți. Principala activitate a organizațiilor de plăți cu carduri, la nivel global, o reprezintă procesarea plăților dintre băncile comercianților acceptanți de carduri și băncile deținătorilor de carduri emise sub mărcile VISA sau MasterCard, fie acestea carduri de credit, fie de debit.

Gradul de investigare a temei: În cercetarea prezentei teze, sau afirmat următorii autori: W. Thorhill, W. Loleman, S. Jaqtiani, G. Seldin, B. Pesek, P. Angelini, R. Bhala, G. Caprio, M. Edez, F. Edwards, K. Froot, I. Brauda, F. Modiliani, W. Sharpe, W. Thornhill, V. Cocriș, C. Basno, N. Dardac, P. Bran, V. Dedu, C. Kirițescu, L. Roxin, L. Cobzari ș.a.

Scopul și sarcinile cercetării întreprinse. Scopul tezei – dezvoltarea aspectelor teoretice, metodologice și practice de dezvoltare a cardurilor bancare ca produse ale ingineriei financiare.

Scopul propus a determinat următoarele sarcini ale cercetării:

Evoluția și esența conceptuală a cardurilor bancare

Tipologia cardurilor bancare

Serviciile bancare oferite prin intermediul cardului bancar

Conceptul ingineriei financiare

Căile de aplicare a ingineriei financiare

Impactul sistemelor internaționale de plăți asupra dezvoltării cardului bancar

Efectele sistemelor informaționale asupra dezvoltării cardului bancar

Analiza operațiunilor prin carduri bancare în sistemul bancar al Republicii Moldova

Analiza inovațiilor

Baza metodologică: conține un complex de metode analitice, de observație a evenimentelor și transformărilor în materia dezvoltării a cardurilor bancare ca mijloc de plată în băncile comerciale din RM, metode de comparație, principalul avantaj al acestei metode fiind îndreptarea spre căutarea comunului, ceia ce des se repetă în sfera relațiilor bancare, necesitatea comparării între sine a diverselor instituții din cadrul sistemului bancar, metode de cercetare a documentelor și actelor domeniul dat, metode de inducție și deducție, metode de content-analiză și invent-analiză, metode de prognozare etc.

Studiul teoretic asupra dezvăluirii esenței cardurilor bancare ca mijloc de plată în băncile comerciale din RM a fost posibil de realizat doar cu ajutorul unor tehnici speciale. Studiul de față este realizarea combinării tehnicii de studiu investigativ cu un procedeu de cercetare cvadruplu. Aceasta se manifestă prin următorul fapt: unui paragraf din capitolul unu al lucrării îi corespunde altul din capitolul doi și trei. Un studiu finisat la adresa unui oarecare paragraf din capitolul unu, impunea, implicit, studiul paragrafului similar din capitolul doi și trei. De fapt nu a fost cercetat un capitol apoi altul, cum deobicei se obișnuește, ci toate au avut aceleași tempouri investigative.

Cadrul metodologic al studiului cu privire la sistemele de gestiune a riscurilor în băncile comerciale din RM îl constitue teoria de cunoaștere și cea dialectică.

Valoarea aplicativă a lucrării: Demersurile științifice ale lucrării au fost axate, în principal, pe analiza dezvoltării a cardurilor bancare ca produse ale ingineriei financiare, existând convingerea faptului că acest domeniu de activitate are încă multe posibilități de interpretare și tratare. Astfel, teza abordează, în conținutul său, problemele și aspectele pe care le-am considerat a fi cele mai importante și care se cer a fi corect înțelese și aplicate în mod pertinent în practică.

Prin acest mod de abordare s-a încercat să se aducă în atenție și să se pună în discuție, atunci când a fost cazul, unele propuneri sau sugestii, din dorința de a da o mai mare eficiență practică reglementărilor din acest domeniu atât de important al vieții interne și internaționale.

Întreaga tratare realizată prin abordarea temei, care face obiectul prezentei lucrări, se înscrie în cadrul mai larg de generalitate și principialitate a sferei relațiilor bancare.

Structura tezei de licență: Structura tezei este efectuată în conformitate cu normele impuse în întocmirea unei lucrări științifice. Lucrarea conține o introducere, la fel și ea structurată, subiectul lucrării propriu zis, concluziile – atît la conținutul subiectului cît și la actualitatea temei propusă spre cercetare cît și lista bibliografică a surselor cercetate care au servit drept bază teoretică pentru întocmirea lucrării, anexe.

Capitolul I. întitulat ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALE CARDULUI BANCAR, prezintă: Evoluția și esența conceptuală a cardurilor bancare; Tipologia cardurilor bancare; Serviciile bancare oferite prin intermediul cardului bancar

Capitolul II. denumit ANALIZA DEZVOLTĂRII CARDULUI BANCAR, analizează: Conceptul ingineriei financiare; Căile de aplicare a ingineriei financiare

Capitolul III. întitulat PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE A CARDULUI BANCAR, prezintă: Impactul sistemelor internaționale de plăți asupra dezvoltării cardului bancar; Efectele sistemelor informaționale asupra dezvoltării cardului bancar; Analiza operațiunilor prin carduri bancare în sistemul bancar al Republicii Moldova; Analiza inovațiilor

Capitolul I. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALE CARDULUI BANCAR

1.1 Evoluția și esența conceptuală a cardurilor bancare

Prezentînd în cadrul paragrafului dat delimitările general-metodologice privind noțiunea și istoricul cardurilor ca mijloc de plată, vom porni de la afirmația că cardul de plată sub o formă arhetipală a apărut pentru prima oară în SUA în anul 1914 fiind emis de compania Western Union în scopul încurajării cumpărăturilor și creșterii fidelității clienților săi. Prin acest card se puteau face cumpărături numai de la această companie (card proprietar, privat).

În 1950 un american pe nume Frank McNamara împreună cu partenerul său Ralph Schneider crează primul card de credit pentru plăți în restaurant având marca Diners Club Card, în urma unei istorioare amuzante dar cu consecințe de nebănuit pe atunci. În doar câțiva ani cardul avea să fie acceptat la plată de mii de comercianți (card universal). Diners Club Card avea să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă și astăzi, în special în domeniul călătoriilor și industriei timpului aferent (travel and encompania Western Union în scopul încurajării cumpărăturilor și creșterii fidelității clienților săi. Prin acest card se puteau face cumpărături numai de la această companie (card proprietar, privat).

În 1950 un american pe nume Frank McNamara împreună cu partenerul său Ralph Schneider crează primul card de credit pentru plăți în restaurant având marca Diners Club Card, în urma unei istorioare amuzante dar cu consecințe de nebănuit pe atunci. În doar câțiva ani cardul avea să fie acceptat la plată de mii de comercianți (card universal). Diners Club Card avea să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă și astăzi, în special în domeniul călătoriilor și industriei timpului aferent (travel and entertainment, T&E).

În 1958 apare un salt înainte în istoria cardurilor de plată datorat băncii americane Bank of America din San Francisco care introduce precursorul cardului universal modern, sub numele de BankAmericard. Cardul băncii Bank of America a dovedit repede că există o mare piață pentru cardul de credit bancar și universal (de uz general) în sensul că este acceptat la plată de orice comerciant participant la acest sistem de plată, pentru cumpărarea oricărui fel de produs și prin care orice deținător al acestui card putea cumpăra pe credit. Succesul cardului a fost rapid și apariția sa a fost un punct de cotitură în istoria plăților în general, și în istoria plăților fără numerar în special. În 1976 cardul BankAmericard avea să devină binecunoscutul card Visa, iar Bank of America impreună cu alte bănci asociate, și trecând prin mai multe transformări, devine Visa International.

Visa International constituie o enormă asociație cooperatistă de bănci (aproximativ 22.500 de bănci în 2010), care se supun unui același regulament și participă în comun la dezvoltarea și operarea sistemului asociației. Asociația băncilor membre Visa are drept scop principal crearea unui sistem de plăți electronice prin carduri, global, permițând oricărui membru din lume să emită carduri de plată ce sunt acceptate ca instrument de plată de oricare alt membru Visa, oriunde în lume. Sistemul de plăți electronice prin card al Visa este bazat pe o rețea proprie, privată, de telecomunicații (VisaNet), asigură o tratare unitară și în timp real a autorizării tranzacțiilor efectuate cu cardurile de plată ale membrilor, precum și o tehnologie de decontare unitară și sigură între toate bănciile membre.

Se poate spune că sistemul Visa de plăți electronice prin carduri, inclusiv cel desfășurat prin Internet sau telefonie mobilă, a dat prima lovitură puternică metodelor de plată prin numerar sau cecuri, plățile electronice prin carduri dovedindu-se rapid mai atractive decât cele tradiționale, în principal prin comoditate, viteză și siguranță, calități oferite atât deținătorilor de carduri cât și comercianților. Succesul remarcabil al plăților prin carduri Visa se poate vedea în câteva cifre referitoare la situația din 2002: totalul de vânzări anuale prin carduri Visa era de circa 2,5 trilioane de dolari; cardurile Visa erau acceptate la plată în peste 150 de țări de pe toate continentele; viteza de prelucrare a tranzacțiilor generate de operațiile cu carduri în toată rețeaua globală VisaNet era de circa 5.000 tranzacții pe secundă.

Alte sisteme internaționale de plăți electronice se vor dezvolta mai apoi fiind, mai mult sau mai puțin, inspirate sau modelate după Visa. Astfel în 1966, și avându-și originea tot în Bank of America, un număr de 17 bănci americane formează asociația Interbank Card Association (ICA) care avea să devină mai apoi nu mai puțin celebra MasterCard International, cu rețea proprie privată de telecomunicații (BankNet), pricipalul competitor și rival al lui Visa. Cele două sisteme de plăți electronice prin carduri, Visa și MasterCard, domină autoritar domeniul mondial al plăților electronice prin carduri, deținând împreună, în prezent, circa 90% din piață.

Astfel, practic, apariția și dezvoltarea cărților de plată pe plan internațional a fost influențată de locul nașterii lor – SUA. De altfel, originea americană a marilor rețele de cărți de plată a constituit modelul de organizare și chiar de funcționare a acestora, influențând răspândirea cardurilor în lumea întreagă. Astfel, cărțile internaționale de plată – VISA, MasterCard, American Express, Diners Club – sunt afiliate, sau chiar aparțin unor rețele de origine americană.

Un aspect principal, legat de apariția și de funcționarea cardurilor, îl reprezintă produsele auxiliare desfășurării activității cu aceste instrumente de plată, prezentate sub formă de echipamente care oferă anumite facilități:

ATM – ghișee bancare automate;

CD – distribuitoare de numerar;

TPE/POS – terminale puncte de vânzare;

TPS – terminale de plată simplificate.

În prezent, la evoluția cardurilor au contribuit preponderent organizațiile internaționale de plăți. Aceste entități se prezintă sub forma unor corporații multinaționale, parteneriate ale instituțiilor financiar-bancare provenind din cele mai diverse zone geografice și sunt reprezentate pe toate continentele.

Cele mai importante organizații în domeniu sunt VISA International și MasterCard. Ambele organizații au sediul principal în Statele Unite ale Americii (VISA în San Francisco iar MasterCard în New York) și au fost constituite ca asociații non-profit, proprietate a membrilor lor. Ulterior, însă, și-au redefinit poziția – parte dintre structurile organizaționale care compun VISA vor deveni societăți deschise (începând cu anul 2007) iar MasterCard a devenit o companie deschisă publicului, începând cu anul 2006.

În noile condiții, băncile care compun respectivele organizații vor deveni acționari sau clienți. Principala activitate a organizațiilor de plăți cu carduri, la nivel global, o reprezintă procesarea plăților dintre băncile comercianților acceptanți de carduri și băncile deținătorilor de carduri emise sub mărcile VISA sau MasterCard, fie acestea carduri de credit, fie de debit.

Practic, acest tip de organizații nu emite carduri, ci doar oferă membrilor săi sau altor instituții financiar –bancare sau non-bancare licența pentru emiterea de carduri sub mărcile promovate de organizații, pe baza îndeplinirii unor criterii prestabilite. Relațiile dintre organizație și viitorii emitenți de carduri au ca temei legal un Acord de atribuire a licențelor pentru produsele și serviciile puse la dispoziție, care îmbracă forma unui contract de adeziune.

Activitatea tuturor membrilor organizației este guvernată de un set de “Reguli Internaționale de Operare și de procedură”. Celelalte organizații de plăți cu carduri, la care face referire lucrarea de față sunt: American Express, Diners Club și JCB (Japan Credit Bureau).

În continuare vom menționa că la nivel național al Republicii Moldova, noțiunea de card nu este definită în plan normativ. După cum afirmă V. Stati, este definită o noțiune mai îngustă: noțiunea de card bancar.

Astfel, potrivit art.1289 din Codul civil, cardul bancar este un instrument de plată emis de o bancă (emitent) care permite titularului cardului să retragă bani în numerar, să efectueze transfer de sume bănești în limitele disponibilului din contul său în banca emitentă ori din contul liniei de credit acordată de aceasta. Titularul cardului bancar poate efectua plăți pentru bunurile și serviciile prestate de întreprinderile comerciale care, în baza contractelor încheiate cu emitentul, acceptă să fie plătite prin card. Întreprinderea comercială își restituie banii pentru prestațiile efectuate titularului cardului prin cesiunea către emitent a creanțelor față de titularul cardului. Efectuarea plăților prin card bancar sînt reglementate de prevederile prezentului cod, în special de reglementările privind ordinul de plată, contul curent bancar, creditul în cont curent, de alte acte normative și de uzanțele bancare.

Totodată, în conformitate cu pct.12 al Hotărîrii BNM nr.62 din 24.02.2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la cardurile bancare, cardul bancar este un suport de informație standardizat și personalizat, prin intermediul căruia deținătorul, de regulă, cu utilizarea numărului personal de identificare (PIN) al său și/sau a unor alte coduri care permit identificarea sa, are acces la distanță la contul bancar în vederea efectuării anumitor operațiuni prevăzute de banca emitentă.

De altfel, reieșind din pct 1 al Regulamentului dat, card bancar este un suport de informație standardizat și personalizat prin intermediul căruia deținătorul, de regulă, cu utilizarea numărului personal de identificare al său și / sau a unor alte coduri care permit identificarea sa, are acces la distanță la contul bancar în vederea efectuării anumitor operațiuni prevăzute de banca emitentă. În funcție de proveniența mijloacelor bănești disponibile în cont se disting următoarele tipuri de carduri bancare:

card de credit, prin intermediul căruia deținătorul dispune de mijloacele bănești oferite de bancă sub forma unei linii de credit;

card de debit, prin intermediul căruia deținătorul dispune de mijloacele bănești depozitate la bancă și care oferă posibilitatea acordării unei facilități de overdraft (descoperit de cont) în cazul insuficienței mijloacelor bănești în contul acestuia.

1.2 Tipologia cardurilor bancare

În prezent se află în circulație o diversitate de cărți de plată, existând practic câte o carte pentru fiecare aplicație. Tipologia cardurilor este complexă, în realitate existând și alte clasificări posibile complementare. Clasificarea cărților de plată are în vedere o serie de criterii, cele mai importante fiind gruparea acestora după funcțiunile îndeplinite, modul de stocare a caracteristicilor de securizare și calitatea emitentului.

Analizînd astfel în cadrul paragrafului dat tipologia cardurilor bancare, vom porni de la afirmația că întrucât există o mare varietate de tipuri de carduri (de plată sau nu) este fără îndoială utilă o încercare de clasificare, de sistematizare a lor, chiar dacă nu absolut completă, în sensul că mai pot exista unele carduri care nu se încadrează în nici una din categorile indicate.

Potrivit compartimentului 1.5. al Capitolului A din Anexa la Hotărîrea BNM nr.62 din 24.02.2005, în funcție de tipul cardului, distingem: cardurile de debit; cardurile de debit cu facilitate de overdraft; cardurile de credit. În conformitate cu pct.1.2. al aceluiași act normativ, prin intermediul unui card de debit deținătorul dispune de mijloacele bănești depozitate la bancă; prin intermediul unui card de debit cu facilitate de overdraft deținătorul dispune de mijloacele bănești depozitate la bancă, iar în cazul insuficienței acestora – de mijloacele bănești oferite de bancă sub formă de overdraft (descoperire de cont); prin intermediul unui card de credit deținătorul dispune de mijloacele bănești oferite de bancă sub forma unei linii de credit.

Clasificarea se poate face după mai multe criterii între care cele mai importante sunt: a. după realizarea fizică, b. după natura contului de card, c. după modul de folosire, d. după emitentul cardului, e. după aria geografică de folosire, f. după momentul plății, g. după mediul în care este folosit cardul.

a. După realizarea fizică, mai precis după natura suportului fizic al informațiilor înregistrate, cardurile pot fi:

Card cu bandă magnetică (magnetic stripe card), care conține informații înregistrate magnetic;

Card cu cip (Chip Card, Integrated Circuit Card ICC, Smart Card), cu circuit electronic integrat, sau card inteligent, cu funcție de memorie sau de microprocesor, în care se păstrează informația, care poate fi modificată dinamic; pot fi la rîndul lor de două feluri constructive – cu interfață cu contacte, și cu interfață fără contacte (cu antenă);

Carduri hibride – în același timp cu bandă magnetică și cu cip; sau cu contacte și cu antenă (interfață fără contacte). Cardurile pot fi și embosate sau neembosate (embosare – tipărire în relief, prin presare, a literelor și cifrelor în plasticul cardului). Această embosare permite folosirea aparatelor mecanice numite imprinter (care tipărește), sau ˝Zip-Zap˝ (după sunetul făcut de piesa care presează, aflată într-o mișcare de du-te vino), prin care cardul este presat pe factură (în 3 copii) și înscrie datele cardului.

b. După natura contului de bancă asociat cardului pot fi:

Card de debit – contul bancar principal, sau primar, asociat cardului este un cont de debit din care cheltuirea se face în limita fondului existent în cont la momentul cheltuirii;

Card de credit – contul bancar principal asociat cardului este un cont de credit din care cheltuirea se face în limita unui plafon de credit acordat contului de către bancă, indiferent de suma aflată în cont la momentul cheltuirii.

Istoric vorbind cardul de debit a apărut cu intenția de a fi o alternativă la răspânditele cecuri americane , în vreme ce cardurile de credit au răspuns nevoii de cumpărături pe credit, tipice, a cumpărătorului american. Cardul de credit a apărut astfel și ca o metodă rapidă și comodă de acces la un credit de consum.

Evident aceste conturi bancare de debit și de credit asociate unui card pot avea mai multe variațiuni și specificuri, în funcție de opțiunile băncii care emite cardurile, între care, de exemplu – cont de card de debit cu limită de descoperit de cont (overdraft) care se comportă într-o oarecare măsură ca un cont de credit limitat, cont de card de credit cu acoperire completă lunară (charge card), cont de card de credit cu acoperire parțială, în rate, la orice moment (revolving credit card, credit card), și altele.

Card de companie (Business Card – card de afaceri, de companie, sau Purchase Card – card de cumpărături pentru companie; și alte variante) – pe un același cont bancar de card de companie pot fi emise mai multe carduri, pe numele diferite ale unor reprezentanți ai companiei, ceea ce permite efectuarea de cheltuieli din contul unic al companiei de către persoane diferite, care sunt de regulă achizitorii acelei companii, evidența ținându-se atît pe cont cît și pe numele diferite ale reprezentanților;

Card virtual – cardul nu există efectiv ca obiect, ci doar contul asociat lui (cont virtual), iar informațiile care caracterizează contul/cardul sunt înmânate propietarului pe orice suport fizic (de exemplu pe un formular tipărit sau printr-un card fără bandă magnetică), servind numai plăților și comerțului pe Internet. Un card virtual poate avea asociat un cont de credit sau unul de debit;

ePortmoneu, portmoneu de bani electronici (ePurse) (7) – un card cu cip, în interiorul căruia se află un cont, căruia în bancă îi corespunde un alt cont principal, asociat. Acesta ar fi așadar un cont aflat efectiv pe card, operațiile (debitare, creditare) făcându-se în memoria cipului. Acest card cu cip mai e considerat și ca fiind un card pre-plătit deoarece trebuie să fie încărcat cu bani înainte de a putea fi folosit;

Card preplatit (pre-paid, plătit înainte) – un card care în momentul în care este cumpărat are un cont de card asociat încărcat deja cu o sumă egală cu valoarea lui de cumpărare. Un cont de card preplătit este un cont de debit. Când cardul preplătit este folosit până la epuizarea sumei, după care poate fi aruncat, atunci poate fi numit card consumabil (disposable, ce poate fi aruncat). Cele mai multe carduri preplătite pot fi reîncărcate de multe ori (reloadable). Poate fi cu bandă magnetică sau cu cip.

O bancă asociază de regulă contului principal al unui card, mai multe conturi auxiliare ce asigură mai multe funcțiuni și operații necesare menținerii contului principal, cum ar fi contul de dispute, contul de taxe, contul de conversie de monedă, și altele.

c. După modul de folosire cardurile pot fi:

Carduri financiare – carduri folosite direct la efectuarea unor plăți pentru acte comerciale, sau pentru transferuri electronice de fonduri care nu sunt neaparat o urmare directă a unui act de comerț, cum sunt cardurile de debit, de credit sau ePortmoneu;

Carduri nefinanciare – carduri nefolosite direct pentru plăți sau transfer de fonduri, putând servi însă, în unele cazuri, indirect acestor plăți sau transferuri, cum ar fi, de exemplu, cardurile de loialitate, cardurile de identitate, de control acces, sau cum sunt cardurile de sănătate.

d. După natura emitentului cardului care păstrează contul principal asociat acestuia, cardurile pot fi:

Emise de instituții financiare (în principal băncile);

Emise de instituții nefinanciare (cum ar fi lanțurile de magazine mari, liniile aeriene internaționale, sau organizațiile non-profit).

e. După aria geografică de folosire a cardului:

Carduri internaționale (cross-border cards, international cards, global cards), sau transfrontaliere – care pot fi folosite în orice țară din lume în care se află bănci participante la sistemul de plăți electronice prin card internațional (cum sunt binecunoscutele carduri Visa și MasterCard);

Carduri regionale – ce pot fi folosite numai într-un grup de țări;

Carduri naționale sau domestice – ce pot fi folosite numai într-o singură țară, țin cont de specificul bancar al acelei țări, și au contul exprimat în moneda țării;

Carduri private – ce sunt emise și folosite numai în cadrul unei singure companii, financiare sau nu, naționale sau internaționale.

f. După momentul plății (momentul în care banii destinați unei cumpărături nu mai sunt în proprietatea deținătorului de card) cardurile pot fi de trei mari categorii:

Cu plata înainte (pay before – plătește înainte) – la care deținătorul de card trebuie să alimenteze cu bani contul de card din bancă mai înainte de a putea folosi cardul pentru plăți sau retragere de numerar. Cardurile cu cip de tip portmoneu, sau ePortmoneu, și toate cardurile pre-plătite, sunt carduri cu plată înainte;

Cu plata după (pay later – plătește mai târziu) – la care deținătorul de card poate plăti sau retrage numerar fără să alimenteze cu bani mai înainte contul său de card din bancă, făcând deci o cheltuială pe credit, urmând ca ulterior să-și alimenteze contul cu bani pentru a acoperi cheltuiala deja făcută, sau pentru a depozita alți bani în cont. Cardurile de credit sunt carduri cu plată după;

Cu plata acum (pay now – plătește acum) – la care, în momentul cheltuirii, suma cheltuită este imediat blocată în contul cardului. Cardurile de debit sunt carduri cu plata acum.

g. După mediul în care sunt folosite cardurile pot fi:

Carduri destinate mediului real, fizic, compus din terminale reale, cum sunt POS-urile și ATM-urile;

Carduri destinate mediului virtual, electronic, adică Internetului, în care terminalul este un calculator cuplat la Internet;

Carduri utilizabile în ambele medii, real și virtual.

De altfel, vom menționa că Cardul de plată cu bandă magnetică este cel mai uzitat la etapa actuală. Cardul de plată cu bandă magnetică este o bucată de plastic dreptunghiulară cu dimensiunile 85,6 mm x 53,98 mm x 0,76 mm. Plasticul este realizat din unul din următoarele materiale – PVC (Poly Vinyl Chloride), ABS (Acrylonitrile Butadiene Styrene), sau PET (Poly Ethylene Terephtalate). Realizarea cardurilor cu bandă magnetică este reglementată de mai multe standarde internaționale între care ISO 2894, ISO 3554, ISO 7810, ISO 7811, ISO 7812 și ISO 7813 (care specifică în mod special cardul pentru tranzacții financiare).

Pe o față a plasticului cardului sunt scrise informații de identitate card și deținător de card, precum și data de expirare a cardului. Pe cealaltă față, în partea superioară, este depus un strat magnetic subțire, îngust de circa 10,3 mm, în care sunt înregistrate magnetic o serie de informații sub forma a trei piste distincte – Pista 1, Pista 2 și Pista 3, precum și o zonă, aflată în partea inferioară, în care deținătorul de card își poate pune semnătura.

Informațiile tipărite și eventual embosate sunt, de regulă, numele și sigla emitentului (eventual și sub formă de hologramă), tipul cardului, numele persoanei deținătoare a cardului, numărul cardului (contului) în general de forma xxxx xxxx xxxx xxxx și data de expirare a valabilității cardului sub forma LL/AA, unde LL este numărul lunii, iar AA sunt ultimele 2 cifre din an. O parte din numărul cardului identifică în mod unic instituția emitentă a cardului, cea care deține contul cardului (în cazul băncilor acest număr poartă numele de BIN, Bank Identification Number, numărul de identificare al băncii, uzual de 6 cifre).

Banda magnetică depusă pe verso-ul cardului conține trei piste distincte de înregistrare numerotate cu 1, 2, 3, cu următoarele caracteristici: pe pista 1 se pot înregistra maxim 76 de caractere alfanumerice de 7 biți (cu paritate) cu o densitate de înregistrare de 210 bpi (biți per inci), pe pista 2 se pot înregistra maxim 37 de caractere numerice de 5 biți (cu paritate) cu o densitate de 75 bpi, iar pe pista 3 se pot înregistra 104 caractere numerice de 5 biți (cu paritate) cu densitatea de 210 bpi.

Toate trei pistele sunt prezente pe un card chiar dacă, de regulă, pentru tranzacțiile de plată cu carduri se folosește doar pista doi și eventual unu. Istoric vorbind pista unu se mai numește și pista IATA întrucât a fost creată de International Air Transport Association în principal pentru automatizarea cumpărării biletelor de avion, pista doi mai este numită și pista ABA deoarece a fost creată de American Bankers Association pentru automatizarea tranzacțiilor financiare, iar pista trei mai este numită și pista Thrift deoarece a fost creată de compania Thrift Industries cu scopul de a fi înregistrată, și re-înregistrată dinamic, la fiecare tranzacție. Sistemele internaționale de plată prin card, cum ar fi Visa și MasterCard, folosesc în principal pista doi și eventual pista unu (pentru nume), pista trei nefiind folosită. Pista trei poate fi utilă unor scopuri speciale, de exemplu în cazul cardurilor private emise de o companie nefinanciară.

Pista unu cuprinde în principal următoarele zone de informații înregistrate:

Numărul contului primar, sau principal, asociat cardului, adică numarul de card (PAN, Primary Account Number), cu maxim 19 caractere numerice, uzual cu 16 caractere;

Numele deținătorului de card, cu maxim 26 de caractere alfanumerice;

Data expirări valabilității cardului (o tranzacție cu un card expirat este respinsă), cu patru caractere (LLAA);

Codul de servicii (service code), cu 3 caractere numerice, care indică astfel de condiții cum ar fi cod de card internațional sau național, cod de card folosibil numai la automatele bancare (ATM), numai la terminalele de plată (POS), sau la ambele, și altele;

O zonă de informații discreționară care conține mai multe informații specifice emitentului cardului printre care cităm valoarea de control a PIN-ului (PVV, PIN Verification Value), cu 4 poziții numerice (când e prezentă, căci PIN-ul nu e obligatoriu), ce permite verificarea (în anumite condiții) a corectei asocieri între PIN-ul introdus la terminal și numărul de card;

Alte zone, cu caracter administrativ, cum ar fi separatori și mărci de început si de sfârșit de câmpuri;

Un cod de control (LRC, Longitudinal Redundancy Check, cod longitudinal de control), de un caracter, calculat pe lungimea întregii piste la momentul înregistrării și care certifică integritatea înformațiilor de pe pistă la momentul fiecărei citiri.

Pista doi este pista principală implicată în tranzacțiile cu carduri de plată și cuprinde aceleași informații ca pista unu, adică:

Numărul contului primar, sau principal (maxim 19 caractere);

Data expirării valabilității cardului (patru caractere);

Codul de servicii (trei caractere);

O zonă de informații discreționară care include și valoarea de control a PIN-ului (patru caractere);

Alte zone cu caracter administrative;

Un cod de control.

Se poate observa că pista doi nu conține numele deținătorului de card și că numărul mai mic de caractere precum și densitatea mai mică de înregistrare permit o mai rapidă și mai sigură citire a informațiilor de către cititoarele de bandă magnetică ale terminalelor ce acceptă carduri. Pista trei nu este uzual folosită în tranzacțiile de plată cu carduri, iar structura ei este variabilă, și la dispoziția emitentului cardului și necesităților lui specifice.

Informațiile de pe piste prezentate mai sus sunt, în general, prezente la cardurile mai complexe ale sistemelor de plată internaționale, dar pot fi absente în cazul unor carduri și, de asemeni, alte informații decât cele prezentate se mai pot afla pe piste. Cardul de plată este dotat cu o serie de elemente de securitate menite a elimina sau stopa pe cât posibil, frauda. Cele mai obișnuite fraude cu cardul de plată sunt furtul cardului și clonarea sa ilicită.

În continuare vom menționa că utilizarea cardurilor de debit a cunoscut o mare răspândire în numeroase state ale lumii, determinând surclasarea utilizării cecurilor, iar în anumite domenii chiar volumul tranzacțiilor realizate cu numerar. În esență, funcționalitatea cardurilor de debit este foarte asemănătoare celei de plată cu cecuri, prin care se completează un cec cu suma care urmează a fi retrasă direct din contul unui deținător de card (referirea la acesta se face, adesea, prin sintagma “card de cecuri”), sau prin retragerea sumei care a rămas pe un card preplătit.

În funcție de magazin sau de comerciant, clientul deținător de card poate proceda la introducerea sau trecerea cardului prin terminalul special sau îl poate înmâna comerciantului pentru a efectua această operațiune. Orice tranzacție va putea fi autorizată și, respectiv, procesată, iar clientul va verifica realizarea ei prin introducerea (tastarea codului personal, PIN-ului) sau, după caz, prin semnarea unei chitanțe de vânzare.

În anumite state, cardul de debit este un card cu scopuri multiple, care este utilizat ca un card de ATM – pentru retrageri de numerar din automatele bancare și ca un card de garantare a cecurilor. Comercianții pot, la rândul lor să ofere servicii de eliberare de numerar, precum și de remitere a unui rest de numerar (rezultat în urma tranzacției efectuate), atunci când un client are și dreptul (potrivit contractului de emitere a cardului) de a retrage numerar, pe lângă operațiunea de achiziționare a unui/unor bunuri.

În prezent, specific anumitor bănci este combinarea funcțiunilor de debit și de credit într-un singur card; aceasta nu înseamnă pur și simplu permisiunea realizării unor tranzacții prin creditare amânată (nu se dispune plata imediat, aceasta se realizează la un interval stabilit de emitentul unui card), ci permisiunea deopotrivă a creditării și debitării instantanee (online) a aceluiași card, dar care are atașate conturi total separate, care îndeplinesc atât funcțiuni pentru credit, cât și pentru debit, și care au asigurate, separat limite de autorizare și funcționare.

De asemenea, există carduri care îndeplinesc numai funcții de creditare (nu și de debit) fiind alimentate din conturi preplătite sau din conturi de cerere (aceste conturi sunt specifice numai anumitor sisteme bancare).

În ceea ce privește proveniența banilor necesari plăților sau retragerilor de numerar, faptul că aceștia provin de pe un card de debit sau unul de credit nu are importanță decât pentru cele două părți ale contractului de emitere, respectiv banca și clientul acesteia, deținătorul de card.

Atunci când vorbim despre cardurile de credit, avem în vedere, spre exemplificare, ca cele mai utilizate, Visa, Mastercard. Dacă, însă, vorbim despre carduri de debit, referirile cele mai la îndemână sunt: Maestro, Visa Electron, Plus, Star, etc.

În ceea ce privește tipurile de card de debit, subliniem faptul că cea mai mare parte a cardurilor de debit cu circulație internațională sun emise sub mărcile Visa sau Mastercard. Cu toate acestea, există și multe alte tipuri de carduri emise și acceptate numai pe plan național sau regional. Exemple de astfel de carduri pot fi: Switch (devenit Maestro) și Solo, ambele emise în și pentru Marea Britanie; Carte Bleu, în Franța; Laser, în Irlanda; EC electronic cash” (fostul Eurocec), în Germania; EFTPOS, în Australia și Noua Zeelandă.

Fără a neglija importața și utilitatea emiterii unor carduri cu circulație națională și/sau regională, băncile emitente, precum și consumatorii (deținătorii de carduri) au ajuns la concluzia că necesitatea de compatibilitate transfrontalieră, mai ales în condițiile apariției euro și a proiectului european SEPA, poate primi un răspuns, numai prin emiterea și utilizarea, pe scară cât mai largă, a cardurilor cu circulație internațională, precum și a transformării (rebrandării) cardurilor naționale sau regionale în carduri cu recunoaștere internațională.

La fel, vom menționa că elementele de securitate ale cardului cu bandă magnetică, care îngreunează furtul și multiplicarea, sunt:

PIN-ul, care trebuie să fie cunoscut numai de deținătorul legal al cardului, asociat cardului dar neînregistrat pe card, și valoarea sa de verificare, care este înregistrată;

înregistrarea sub formă magnetică a informațiilor;

embosarea (tipărirea în relief) caracterelor și acoperirea lor cu o altă culoare decât a cardului;

tipărirea caracterelor cu un font special (de exemplu italic revers);

plasticul produs cu culori și desene, eventual hologramă, specific;

semnătura deținătorului de card.

PIN-ul este menit a face inutil furtul cardului, în vreme ce celelalte elemente de securitate, care reclamă existența unor echipamente și dispozitive speciale pentru a fi realizate, sunt menite a îngreuna copierea și multiplicarea. Desigur această securitate nu este infailibilă.

Pentru că este un instrument de plată standardizat, cardul corespunde următoarelor dimensiuni:

lățimea – 85,595 + 0,125 mm;

înălțimea – 53,975 + 0,055 mm;

grosimea – 0,76 + 0,08 mm.

Există mai multe metode de înregistrare a informației pe card: înregistrarea grafică; embosarea asociată cu tiping; codificarea liniară; codificarea pe bandă magnetică; autoidentificarea etc. Partea grafică a informației este însemnată prin metoda de tipărire ofset uscată, ofset clasică și sericitraforare. Identificarea și personalizarea se efectuează cu ajutorul imprimării termice, termosublimabile sau laser. O parte din informația grafică (numele și prenumele, numărul primar de autentificare) poate fi însemnat pe card prin metoda embosării (întipăririi mecanice) urmate de tiping (aplicarea pe suprafața reliefată, prin stampare termică, a colorantului care sporește lizibilitatea informației compuse din elementele care ies în relief).

Una din funcțiile de baza ale cardului constă în asigurarea identificării deținătorului lui ca subiect al sistemului bancar de plăți cu carduri (SBPC). Este oportun a păstra informația de pe card în forma care ar asigura efectuarea procedurii de autorizare automată. În acest scop, la ora actuală, în cadrul SBPC există trei mecanisme: utilizarea cardurilor cu bandă magnetică; utilizarea cardurilor cu microprocesor; utilizarea cardurilor de altă soluție.

La moment, gradul de răspîndire cel mai mare îl au cardurile cu bandă magnetică. Aceasta deoarece gradul lor de protecție împotriva falsificării este comparativ mai mare. Banda magnetică a cardului servește pentru păstrarea informației.

Cardul de plată cu bandă magnetică este o bucată de plastic dreptunghiulară cu dimensiunile 85,6 mm x 53,98 mm x 0,76 mm. Plasticul este realizat din unul din următoarele materiale – PVC (Poly Vinyl Chloride), ABS (Acrylonitrile Butadiene Styrene), sau PET (Poly Ethylene Terephtalate). Realizarea cardurilor cu bandă magnetică este reglementată de mai multe standarde internaționale între care ISO 2894, ISO 3554, ISO 7810, ISO 7811, ISO 7812 și ISO 7813 (care specifică în mod special cardul pentru tranzacții financiare).

Pe o față a plasticului cardului sunt scrise informații de identitate card și deținător de card, precum și data de expirare a cardului. Pe cealaltă față, în partea superioară, este depus un strat magnetic subțire, îngust de circa 10,3 mm, în care sunt înregistrate magnetic o serie de informații sub forma a trei piste distincte – Pista 1, Pista 2 și Pista 3, precum și o zonă, aflată în partea inferioară, în care deținătorul de card își poate pune semnătura.

Informațiile tipărite și eventual embosate sunt, de regulă, numele și sigla emitentului (eventual și sub formă de hologramă), tipul cardului, numele persoanei deținătoare a cardului, numărul cardului (contului) în general de forma xxxx xxxx xxxx xxxx și data de expirare a valabilității cardului sub forma LL/AA, unde LL este numărul lunii, iar AA sunt ultimele 2 cifre din an. O parte din numărul cardului identifică în mod unic instituția emitentă a cardului, cea care deține contul cardului (în cazul băncilor acest număr poartă numele de BIN, Bank Identification Number, numărul de identificare al băncii, uzual de 6 cifre).

Banda magnetică depusă pe verso-ul cardului conține trei piste distincte de înregistrare numerotate cu 1, 2, 3, cu următoarele caracteristici: pe pista 1 se pot înregistra maxim 76 de caractere alfanumerice de 7 biți (cu paritate) cu o densitate de înregistrare de 210 bpi (biți per inci), pe pista 2 se pot înregistra maxim 37 de caractere numerice de 5 biți (cu paritate) cu o densitate de 75 bpi, iar pe pista 3 se pot înregistra 104 caractere numerice de 5 biți (cu paritate) cu densitatea de 210 bpi.

Cardurile cu microprocesor conțin un circuit integrat specializat (o microschemă de memorie), care permite executarea înnoirii informației păstrate în procesul efectuării operațiunii. Microschemele pot avea o capacitate diversă. În funcție de capacitate, în microschemă pot fi plasate cîteva anexe. Anexa poate îndeplini rolul unui portmoneu specific pentru o anumită valută, sau al unei informații ce identifică deținătorul cardului, sau al unui program ce calculează punctele bonusului etc. Printre cardurile de altă soluție putem menționa, de exemplu, cardurile cu cod liniar. În acestea în calitate de element de identificare se folosește codul liniar, similar codului utilizat pentru marcajul mărfurilor. Cardurile cu cod liniar sunt protejate slab împotriva falsificării, ceea ce le face de mică utilitate în cadrul SBPC.

La fel vom adăuga că una dintre elementele de securitate este termenul de valabilitate a cardului care este stabilit de banca emitentă și expiră în ultima zi a lunii și anului indicat pe card. Prin intermediul cardului al cărui termen de valabilitate a expirat, nu se permite efectuarea de operațiuni. Prelungirea termenului de valabilitate a cardului se efectuează prin perfectarea la reprezentanța băncii emitente a cererii corespunzătoare. La expirarea termenului de valabilitate cardul expirat se restituie băncii emitente.

Cardurile emise în sistemele EuroCard/MasterCard și VISA International au următoarele grade de protecție: folosirea cardurilor pe suport de plastic cu asigurarea tuturor gradelor obligatorii de protecției; cardurile au un logotip color strict determinat, ce corespunde logotipulor cromatice ale sistemului și băncii; imprimarea ultravioletă, micro și în relief; embosarea numărului contului; banda rezervată semnăturii imaginea holografică; banda magnetic semnătura titularului pe verso; semnul de securitate

1.3 Serviciile bancare oferite prin intermediul cardului bancar

Dezvoltînd în cadrul paragrafului dat cercetarea serviciilor bancare oferite prin intermediul cardului bancar, vom porni de la afirmația că produsul bancar este un document bancar (certificat), eliberat de bancă în vederea deservirii clientului sau realizării operației. Serviciul bancar reprezintă operațiunea bancară de deservire a clientului. Un interes aparte îl reprezintă caracteristicile distincte ale serviciului bancar, care condiționează apariția anumitor particularități în procesul de elaborare a politicilor de marketing bancar.

Caracteristicile serviciului bancar

1. Intangibilitatea serviciilor bancare (incapacitatea de a sesiza, de a vedea serviciul pînă la prestarea lui). În scopul creșterii tangibilității serviciului bancar, bancherii mizează pe aspectul sediilor, filialelor, sălilor comerciale, pe performanțele tehnologiilor informaționale și pe experiență.

2. Inseparabilitatea de sursa de prestare presupune prezența clientului și a lucrătorului bancar în procesul de prestare a serviciului bancar.

3. Eterogenitatea serviciului bancar presupune unicitatea serviciului sub toate aspectele (performanța lucrătorului, locul și timpul prestării serviciului, problemele clientului, complexitatea serviciului prestat).

4. Perisabilitatea serviciului bancar implică incapacitatea de stocare a acestuia. Adică, producerea și comercializarea serviciului au loc simultan.

Produsele bancare existente pe piață, orientate spre un segment-țintă, de regulă, sunt create pe baza instrumentelor care deja funcționează. În prezent, prioritatea este deținută de card-urile bancare. Astfel, în raport de prezența fizică a cardului, tranzacțiile prin card pot fi clasificate astfel:

tranzacții unde cardul este prezent – locații comerciale tradiționale, ATM și ghișee de bancă – reprezintă acele tranzacții unde banda magnetică a cardului sau cipul cardului este citită/citit electronic sau unde se obține amprenta elementelor confecționate în relief ale cardului pe chitanță, cu ajutorul imprinterului mecanic;

tranzacții unde cardul nu este prezent – reprezintă tranzacțiile ordonate prin telefon, poștă, Internet, unde nu există dovada participării fizice a cardului, însă deținătorul trebuie să furnizeze parole sau coduri, de exemplu, Card Verification Value (CVV2), parola e-commerce etc.

Cardul se prezintă sub forma unei cartele din material plastic, care constituie suportul pentru informații standardizate, securizate și individualizate, și conține culori, elemente de design, tipuri de caractere imprimate și alte caracteristici de individualizare specifice fiecărui emitent și sistem internațional de transfer de fonduri și decontare cu carduri.

Deci, cardurile se folosesc fie pentru retragerea de numerar fie pentru operatiuni de plati din disponibil sau credite, cu alte cuvinte pentru operatiuni de incasari si plati. Aceste operatiuni implica emiterea cardului, deschiderea de conturi bancare, efectuarea tranzactiilor, compensarea – decontarea, gestionarea intregii activitati si bineinteles o infrasructura adecvata la banci si comercianti. In vederea functionarii, emitentii de carduri trebuie sa obtina autorizarea Bancii Nationale a RM si a organizatiei proprietare de marca. In acest scopemitentul prezinta BNR un dosar de evaluare care cuprinde: cererea de autorizare, tipul de card, serviciile ce se vor oferi, echipamentele de lucru, procedurile de operare, certificatul proprietarului de marca privind designul si conditiile tehnice de executare a cardului, tipul de hardware si software, integrarea in sistemul de autorizare si decontare a tranzactiilor, un business plan si evaluarea riscurilor care pot interveni in transferul, decontarea si administrarea informatiei. Autoriza rea are un caracter provizoriu pe o perioada de 90 de zile, considerata perioada de monitorizare, dupa care se emite autorizatia definitiva.

În continuare vom menționa că la momwentul actual, părțile implicate în plățile electronice cu carduri (băncile, procesatorii) trebuie să dispună de un sistem informatizat bazat pe calculatoare sigure și să fie legate la sistemele de telecomunicații. Astfel băncile trebuie să dispună de un Sistem Bancar Informatizat (core banking system), pe care îl vom numi prescurtat SBI, iar acest sistem trebuie să includă și un procesator dedicat prelucrării tranzacțiilor cu carduri, uzual numit Sistem de Management al Cardurilor (Card Management System), pe care îl vom numi prescurtat SMC. Nu există o standardizare a unor astfel de sisteme informatizate, bancare sau de management al cardurilor, fiecare bancă sau procesator independent având propriul sistem informatizat, fie produs chiar de aceștia, fie achiziționat (la costuri mari) de la diverși producători specializați de astfel de sisteme. Între sistemul de management al cardurilor, SMC, și sistemul bancar informatizat, SBI, trebuie să existe (în cazul în care aceste sisteme nu au fost elaborate integrat) o perfectă compatibilitate, iar aceasta se asigură printr-o interfață bine pusă la punct, bazată pe monografia de conturi a sistemului bancar și pe formatele de date proprii acestuia (baze de date, fișiere). Legătura între cele două sisteme, SBI și SMC, se poate face în timp real (on-line) sau ciclic (zilnic).

Banca acceptatoare (Acquiring Bank) este banca care deține conturile comercianților care dispun de terminale de plată și ca urmare acceptă plăți efectuate prin carduri de plată. Banca acceptatoare va primi în conturile pe care le deține banii care provin din operațiunile de vânzare plătite cu card la aceste terminale.

Pentru aceasta, banca acceptatoare, pe care o numim prescurtat BA, încheie contracte cu comercianții pe care îi racolează (merchant acquiring) și le înființează un cont de comerciant care acceptă plata prin carduri, contract care conține clauze speciale, specifice acestui tip de plăți. Comercianții pot deține mai multe terminale de plată (sau puncte de acces la sistemul de plată prin carduri), și de mai multe tipuri: terminal de plată POS, terminal de plată POS Virtual în cazul comercianților de pe Internet, din eComerț (vom reveni într-un capitol special asupra acestei probleme), imprinter, sau pot primi comenzile prin telefon sau prin poștă (MOTO, Mail Order-Telephone Order), fax, mesaje electronice (e-mail) sau de telefonie mobilă (SMS).

Banca acceptatoare, BA, poate deține și terminale de retragere de numerar, ATM, caz în care banca se află în postura unui ”comerciant” care ”vinde” bani având deci un cont propriu de terminal în care va primi de la banca emitentă a cardului care a cerut o retragere de numerar, o sumă de bani retrasă din contul de card care acoperă numerarul ce i-a fost avansat deținătorului de card.

Figura de mai jos prezintă schema generală de principiu a unei bănci acceptatoare. Procesatorul de decontări interbancare este figurat ca funcție, iar implementarea sa reală poate avea diferite forme. Se observă că BA trimite procesatorului de decontări interbancare fișierul de tranzacții desfășurate la terminalele sale, și care au fost autorizate de băncile emitente ale cardurilor care au făcut tranzacțiile (fișierul conține și tranzacțiile care au fost autorizate implicit de emitent, pentru că au o valoare mică, iar terminalul le consideră autorizate fără a mai cere o autorizare explicită de la emitent). Pe baza acestor fișiere primite de la toate băncile acceptatoare, cercetând fiecare tranzacție în parte, procesatorul de decontări calculează sumele nete datorate de toate băncile participante la sistemul de plăți prin carduri și emite documentația cu rol de ordin de plată către agentul de transfer de fonduri care, de regulă, e banca centrală. Procesatorul de decontări poate aparține băncii centrale, uneia dintre băncile participante, sau poate fi independent.

Contractul de cont de comerciant ce folosește plăți prin carduri, încheiat între comerciant și BA, este un contract special, cu clauze specifice. Câteva dintre prevederile acestui contract sunt următoarele: contul comerciantului e în moneda țării în care se află terminalul (prevederea e semnificativă în special în cazul eComerțului sau, în general, în comerțul care trece granița – cumpărătorul e într-o țară, cu o monedă, iar comerciantul și terminalul său într-altă țară, cu o altă monedă); sunt precizate regulile după care, după o vânzare, fondurile ajung în contul comerciantului (de regulă a 2-a sau a 3-a zi, dar și mai târziu, sau instantaneu, în timp real); se precizează nivelul comisioanelor percepute de BA (de exemplu 1% din valoarea fiecărei tranzacții de vânzare la un POS, plus 2% din valoarea tranzacției în cazul în care este necesară și o conversie de monedă); dobânda pe soldul din cont; sunt precizate regulile după care se tratează cazurile speciale de fraudă (de exemplu comerciantul este acuzat că nu a livrat marfa plătită); stabilirea unui parametru al autorizărilor numit limita de autorizare (floor limit) care indică valoarea tranzacției peste care comerciantul va fi obligat să ceară autorizare de la bancă, altfel, pentru valori mai mici, putând să-și acorde local o autorizare; și altele. Contractul stipulează deasemenea obligațiile BA față de comerciant printre care, de regulă, se află întreținerea terminalului POS; serviciul telefonic permanent de asistență a comerciantului; furnizarea regulată a extrasului de cont; descărcarea zilnică (în SBI-SMC al BA) a jurnalului de operațiuni (tranzacțiile efectuate) ale terminalului; și altele. De asemenea, banca se însărcinează să-l reprezinte pe comerciant în cazul în care se semnalează o dispută cu un deținător de card.

Banca acceptatoare obține profit din contractele de comercianți care acceptă plata prin carduri din două surse principale – deținerea contului comerciantului și comisioanele per tranzacțiile desfășurate la terminalele de plată ale acestuia. Banca acceptatoare poate oferi comercianților un serviciu prin care plățile se fac cu carduri private, naționale, internaționale sau cu o combinație între acestea, oferind prin sistem posibilitatea acceptării la terminalele sale a unor astfel de carduri. Cardurile private sunt emise de o bancă care este în același timp și banca acceptatoare a plăților cu aceste carduri, iar cardurile se folosesc numai, și exclusiv, la comercianții care au contract cu această bancă. În acest caz nu mai apare etapa de decontare interbancară întrucât banca deține și conturile de card, și conturile de terminal.

Cardurile naționale pot face numai plăți domestice, nefiind valabile în afara țării. Ele sunt emise și acceptate la plată de băncile din aceiași țară care sunt participante la acest sistem de plăți național prin carduri. În acest caz transferul de fonduri interbancar se face de către banca centrală, sau națională, iar procesatorul de decontări este un procesator național.

Cardurile internaționale pot face plăți internaționale, adică pot fi emise într-o țară și pot fi folosite la terminalele dintr-o altă țară, astfel că plata traversează granițele (cross-border payment, plată transfrontalieră). Este cazul sistemelor internaționale de plăți prin carduri cum sunt Visa și MasterCard. Transferul de fonduri interbancar e asigurat printr-o bancă anume însărcinată cu aceasta și agreată de toate băncile participante. Procesatorul de decontări al sistemului internațional face și conversia de monedă între moneda comerciantului și moneda cardului și calculează poziția financiară finală netă între toate băncile participante la sistem, pe care o trimite apoi băncii care asigură decontarea.

În continuare vom menționa că prelucrarea unei tranzacții cu card are de regulă două etape mari: autorizarea, care se desfășoară în timp real, și decontarea între contul de card (din banca emitentă) și cel de terminal/comerciant (din banca acceptatoare) care, tot de regulă, nu are loc în timp real, ci se desfășoară după încheierea cel puțin a unei zile bancare. Desigur, în cazul tranzacțiilor care sunt ale noastre (on-us), ca și în cazul tuturor cardurilor private, este posibil ca decontarea să se facă în timp real, ambele conturi aflându-se în aceeași bancă. În acest caz creditarea contului comerciantului se poate face fie instantaneu, fie mai tarziu, conform prevederilor contractului încheiat de bancă cu comerciantul, prevederile reflectând politica băncii.

Toate tranzacțiile autorizate sunt păstrate în fișiere de tranzacții care, în formate diferite, dar având în mare același conținut, se află în terminale (POS, ATM), în SMC-urile băncilor, și în procesatorii din sistem. Un astfel de fișier conține câte o înregistrare per fiecare tranzacție. În cazul tranzacțiilor care reprezintă plăți (operațiunea Vânzare la terminalul de plată POS) sau retragere de numerar de la automate bancare ATM, în înregistrare se păstrează astfel de informații ca: suma implicată, identificatorul terminalului și al comerciantului, identificatorul băncii acceptatoare (care conține și BIN-ul, numărul de identificare bancar), data și ora la care a avut loc tranzacția, un număr unic de identificare a tranzacției, numărul contului (PAN – numărul de cont primar, care, la rândul lui conține BIN-ul băncii emitente), și altele. În cadrul sistemelor naționale și internaționale de plăți prin carduri această structură a fișierelor de tranzacții este standardizată pentru a permite interoperabilitatea între băncile participante la sistem. Fișierele de tranzacții din terminale mai poartă și numele de jurnale de operațiuni. Aceste jurnale de operațiuni sunt descărcate zilnic din terminal în SMC-ul băncii care deține terminalul. SMC-ul unei bănci acceptatoare își constituie zilnic un fișier de tranzacții conținând toate tranzacțiile desfășurate la terminalele sale, pentru care a cerut autorizarea și a obținut un răspuns pozitiv de la băncile emitente ale cardurilor care au făcut tranzacțiile. Din acest fișier se pot obține, zilnic, la închiderea zilei bancare, sumele totale pe care fiecare bancă emitentă le datorează băncii acceptatoare.

Toate băncile acceptatoare vor trimite fișierele lor de tranzacții către procesatorul de decontare interbancară care, la rândul lui, va trimite câte un fișier specific fiecărei bănci emitente, pentru a-i preciza responsabilitățile financiare pe care le are față de acceptatori.

Conceptual vorbind procesatorul de decontare interbancară va alcătui o matrice pătrată, având toate băncile pe coloane și aceleași bănci pe rânduri. În fiecare element al matricii de decontare, D(Bi, Bj), va încărca suma totală pe care banca emitentă Bi trebuie să o transfere băncii acceptatoare Bj, pentru toate tranzacțiile efectuate în ziua precedentă. Această sumă e calculată după parcurgerea, tranzacție cu tranzacție, a tuturor fișierelor de tranzacții primite de la toate băncile acceptatoare. La suma de transferat care rezultă efectiv din fișierele de tranzacții sunt adăugate, sau scăzute, o serie de comisioane și deduceri pentru diverse servicii. De exemplu o bancă emitentă solicită de la banca acceptatoare un comision pentru fiecare răspuns acordat la o cerere de autorizare de tranzacție, iar procesatorul de decontări percepe comisioane pentru serviciile sale de la toate băncile.

Capitolul II.

ANALIZA DEZVOLTĂRII CARDULUI BANCAR

2.1 Conceptul ingineriei financiare

Ingineria financiară reprezintă procesul de creare de instrumente financiare inovative în scopul rezolvării unor probleme financiare. Un nou instrument financiar este cu adevărat inovativ doar dacă ajută piețele de capital să funcționeze mai eficient, adică le face “mai puțin incomplete”. Provocarea este să se determine dacă noul instrument financiar creat este cu adevărat inovativ sau este doar menit să îmbogățească băncile de investiții care le-au creat.

Ingineria financiară este un proces de combinare, divizare și creare de instrumente financiare cu scopul îndeplinirii unor obiective financiare licite, cu grad sporit de profit, în cadrul unor constrângeri legale cu deosebire de natură financiară. Ingineria financiară este opusă manipulărilor și combinațiilor financiare cu scopul de evaziune fiscală sau de frustrare a unei persoane de drepturile bănești cuvenite, adică este opusul pseudo-ingineriei financiare. Într-o abordare mai largă, ingineria financiară este procesul de utilizare a matematicii financiare și a modelelor asistate de calculator pentru decizii privind evaluarea produselor financiare, acoperire, tranzacționare și managementul portofoliului. Utilizând diferite valori mobiliare derivate și teoria financiară, ingineria financiară are ca obiectiv controlul precis al riscului financiar asumat de o entitate. Metodele pot fi folosite pentru asumarea unui risc extrem în anumite cazuri, sau pentru eliminarea totală a riscului în alte cazuri, prin utilizarea unei combinații de derivate și alte valori mobiliare.

Mai tranșant, ingineria financiară reprezintă mijlocul (instrumentul) de implementare a inovației financiare; această abordare se distinge de altele în care ingineria financiară ar fi sinonimă cu inovația financiară. În definiția lui Jack Marshall, co-fondator al International Association of Financial Engineers, co-autor la prima carte care abordează ingineria financiară, aceasta reprezintă dezvoltarea și aplicarea creativă a teoriei financiare și a instrumentelor financiare pentru a oferi soluții unor probleme financiare complexe și a valorifica oportunitățile financiare. „Ingineria financiară nu este un instrument; este o profesiune care utilizează instrumente, printre care derivatele”.

Ingineria financiară a găsit un teren prielnic în domeniul managementului riscului financiar, al riscului de investiții, al riscului de faliment, al riscului de rată a dobânzii. Specialiștii în domeniu oferă produse financiare adecvate nevoilor clienților, de exemplu, care răspund mai bine preferințelor investitorilor din punct de vedere al riscului. Ingineria financiară înseamnă practic crearea unor produse financiare “pe măsură”, care să aducă un anumit randament la finalul unei perioade de timp determinate. Ingineria financiară semnifică nu doar crearea „de la zero” a unor noi produse financiare, ci și „ajustarea”, adaptarea unor produse financiare existente, pentru a le îmbunătăți caracteristicile, ca reacție la schimbarea realităților pieței financiare sau ale mediului economic (inclusiv modificări în domeniul fiscal, legislativ etc.)

Ingineria financiară a apărut ca o necesitate, în contextul transformărilor profunde suferite de piețele financiare după anii 1960, determinate de renunțarea la cursurile de schimb fixe, instabilitatea politică, mediul inflaționist, instabilitatea prețurilor pe piețele financiare. Incertitudinea sporită a determinat o mare parte a actorilor financiari să caute protecția prin intermediul unor noi produse financiare. Termenul de inginerie financiară a început să fie folosit după descoperirea modelului BlackScholes de evaluare a prețului opțiunilor, la începutul anilor 1970. Manifestarea inovației financiare se poate regăsi în principal în domeniul ratelor de dobândă (în special pe termen scurt), în domeniul valutar și al acțiunilor și obligațiunilor: de la clasicele derivate (opțiuni, futures), la opțiunile exotice, futures rate agreements (FRA) swap de dobândă, valutar sau de acțiuni, la produse hibride sau sintetice, însă și procesul de „securitizare” („titrizare”) intră în această categorie, la fel ca și fondurile de investiții în active monetare.

În procesul inovației financiare, investitorii instituționali au un rol foarte important; ei sunt printre promotorii unor noi produse financiare, de care au nevoie pentru a-și acoperi unele riscuri, sau pentru a obține rezultatele dorite, ei fiind și printre primii utilizatori. Intermedierea pe scară largă a deținerii de active financiare este binevenită în prezent, când sofisticarea produselor financiare este tot mai mare, când informațiile sunt atât de importante, când urmărirea evoluției unui portofoliu de valori mobiliare cere tot mai mult timp și gestiunea riscurilor folosind metode moderne presupune tot mai mult cunoștințe proprii avansate sau intervenția profesioniștilor; organismele de plasament colectiv în valori mobiliare sunt tot rezultatul inovației financiare.

2.2 Căile de aplicare a ingineriei financiare

Vorbind despre căile de aplicare a ingineriei financiare, vom menționa că manifestarea ingineriei financiare se poate regăsi în principal în domeniul ratelor de dobândă (în special pe termen scurt), în domeniul valutar și al acțiunilor și obligațiunilor: de la clasicele derivate (opțiuni, futures), la opțiunile exotice, futures rate agreements (FRA) swap de dobândă, valutar sau de acțiuni, la produse hibride sau sintetice, însă și procesul de „securitizare” („titrizare”) intră în această categorie, la fel ca și fondurile de investiții în active monetare.

Inițial vom spune că în aplicare a ingineriei financiare, prioritatea este deținută de card-urile bancare. Astfel, în raport de prezența fizică a cardului, tranzacțiile prin card pot fi clasificate astfel: