Cardul de Credit

Cartea de credit (cardul de credit)

Cărțile de credit reprezintă o formă simplificată de plată, care se extinde ireversibil. În același timp Însă, utilizarea cărților de credit presupune creșterea cheltuielilor atât pentru emițător, cât și pentru beneficiar. In cazul industriei turismului, comisionul perceput pentru cărțile de credit este de circa 10% , în beneficiul firmelor emitente.

Este paradoxal, dar utilizarea cărților de credit de către client influențează situația financiară a unității care acceptă această formă de plată și nu este în beneficiul clientului, ci a emitentului cărții de credit.

Cardurile sub formă de credit card (cărțile de credit) au apărut pentru prima oară în SUA, iar intenția a fost de a oferi clienților un instrument de plată cu circulație la nivel național, care să permită depășirea restricțiilor din acest domeniu, impuse de Legea Bancară Federală a SUA.

De atunci, cardurile în diferite variante au început să fie utilizate tot mai mult în țările cu economie dezvoltată, devenind în scurt timp unul din cele mai răspândite și utilizate servicii bancare.

Deși cardurile au început să fie folosite în țările vest-europene încă în anii '60, abia după anii '80 s-a extins utilizarea lor.

Cardurile au apărut pentru prima oară în SUA, iar ulterior au cunoscut o largă răspândire și în spațiul vest-european; pe plan internațional ele s-au impus cu terminologia din limba engleză. Este demn de menționat că termenul de card este utilizat, potrivit reglementărilor Băncii Naționale și conform practicii internaționale pentru a descrie, în general, aceste instrumente de plată. În limba română se folosesc având același înțeles și denumirile de cartelă de plată sau carte de plată.

Cardul este un instrument de plată fără numerar, cu ajutorul căruia un posesor autorizat poate fie achita contravaloarea unor bunuri sau servicii cumpărate de la comercianții abilitați, fie obține lichidități de la banca emitentă.

Astfel, cardul oferă urrnătoarelefacilități deținătorului acestuia:

pe de o parte, posesorul unui card poate retrage numerar din contul său (pentru aceasta el utilizează aparate speciale precum distribuitoarele automate de numerar;

pe de altă parte, cu ajutorul unui card se poate achita contravaloarea unui bun sau serviciu, acest lucru având la bază un contract încheiat între posesorul cărții de plată, emitentul acesteia și comerciantul de bunuri sau prestatorul de servicii.

Ca suport fizic, cardul este realizat din material plastic, comparabil ca formă și dimensiune cu o carte de vizită, având înglobate componente electronice speciale pentru decodificarea diferitelor tipuri de operațiuni pentru care a fost conceput: în principal, accesul deținătorului la contul său bancar și efectuarea electronică a plății, de unde și denumirea de "monedă electronică" sau "bani electronici".

Dată fiind componenta electronică și larga utilizare a cardurilor, emitenții au anumite responsabilități privind materialul din care este confecționat și infonnațiile minime pe care trebuie să le conțină un card. Astfel, ei trebuie să asigure:

fabricarea din material plastic având aceleași dimensiuni, indiferent de emitent (în conformitate cu standardele internaționale I.S.O.);

pe fața cardului, anumite informații obligatorii despre client și despre bancă.

În țările dezvoltate, publicul poate alege dintre mai multe tipuri de carduri, care sunt puse la dispoziția lor fie de bănci, fie de diferite instituții și organizații.

Ca tendință în politica de promovare a cardurilor, companiile emit de regulă carduri structurate pe categorii de clienți (ținându-se cont de veniturile acestora) și facilități oferite.

Astfel, se poate realiza o grupare a cardurilor după unnătoarele două mari criterii:

a. după facilitățile pe care le oferă:

1. credit card (cartea de credit);

2. storc card (cardul de magazin);

3. debit card (cartea de debit);

4. cheque guaranteed card;

5. carduri multifuncționale;

6. smart card (cardul inteligent).

b. după emitent:

1. carduri bancare;

2. carduri private (emise de comercianți);

3. carduri emise de alte instituții și organizații.

În continuare se vor prezenta tipurile de carduri enumerate mai sus, o dată cu evidențierea principalelor avantaje ce decurg din utilizarea lor pentru fiecare participant la tranzacție: posesorul de card, emitentul acestuia și comerciantul (magazinul care acceptă carduri la plată).

Gruparea cardurilor după facilitățile oferite

A. Credit card (cardul de credit)

Cardul de credit indică faptul că deținătorului i-a fost deschisă o linie de credit care îi permite să achiziționeze bunuri/servicii și/sau să ridice numerar, în limita unui plafon stabilit în prealabil.

Emiterea unui card de credit se face în baza unui cont bancar deschis în acest scop. Așa cum rezultă și din denumirea sa, particulari ta lea credit cardului constă în faptul d:

permite titularului să efectueze plăți chiar dacă acesta nu are disponibilități în contul său bancar.

În contractul care s-a încheiat între client și bancă este prevăzut și un plafon-limită (/inia

de creditare), în cadrul căruia banca va acorda creditul.

Credit cardul este emis în așa fel încât părțile deținătorului acestuia să opteze pentru una

din următoarele variante:

să ramburseze în totalitate creditul la sfărșitul perioadei stabilite, în acest caz fiind denumit și charge card (de reținut că în această situație, banca sau compania emitentă a cardului nu va mai percepe comision);

să ramburseze creditul numai în parte, partea rămasă urmând a fi considerată o extensie a creditului acordat anterior (potrivit plafonului de credit convenit prin contractul cu banca).

Precizăm faptul că posesorul credit cardului poate beneficia de o perioadă de grație de până la 56 de zile de la emiterea creditului, după care, în caz de neachitare totală a datoriei, se va percepe o dobândă asupra sumei rămase nerambursate, dobândă ce se va adăuga la soldul debitor al contului.

Opțiunea pentru una sau alta din variantele de mai sus poate să fie luată și în urma consultării unei situații lunare, respectiv situația debite/or, pe care titularii credit cardurilor o primesc la sfărșitul fiecărei luni. Această situație lunară cuprinde în general informații referitoare la:

valoarea-limită a creditului de care titularul cardului poate beneficia (de regulă, valoarea creditului este de 3 ori mai mare decât suma minimă existentă în cont);

ieșirile de sume din cont: plățile efectuate prin folosirea cardului;

intrările de sume în cont: depuneri efective sau viramente, de exemplu, de salarii, beneficii etc.;

soldul la zi;

valoarea creditului sau, după caz, suma rămasă disponibilă în cont.

Reținem faptul că, în ideea descurajării depășirii limitei creditului acordat, banca sau instituția emitentă a acestuia va percepe o dobândă penalizatoare mult mai mare decât în condițiile unui credit obișnuit.

Așadar, dispunând de cărți de credit, titularii acestora pot efectua plăți la toate magazinele care acceptă acest instrument de plată, fapt ce presupune dotarea corespunzătoare a comerciantului cu dispozitive speciale, capabile să decodifice informațiile cuprinse în banda magnetică a cardului și, în același timp, să le transmită mai departe.

Avantaje pentru posesorul cărții de credit

În lume, numărul companiilor care acceptă achitarea produselor sau serviciilor lor prin carduri este foarte mare (de ordinul milioanelor), iar aria geografică de utilizare a lor este foarte

deținătorul unei cărți de credit, cumpărătorul, are posibilitatea să aleagă momentul efectuării anumitor cumpărături; deoarece are un credit la dispoziție, va putea cumpăra un anumit produs în momentul în care va avea nevoie de el, chiar dacă atunci nu ar exista disponibil în contul său;

posesorul cardului are posibilitatea, așa cum am văzut, de a achita datoria în întregime la primirea situației soldului, sau de a achita acest sold în rate lunare; dacă datoria este achitată în totalitate, posesorul cărții de credit poate beneficia de un credit fără dobândă pentru o perioadă de până la 56 de zile;

tranzacțiile se realizează mult mai rapid decât în cazul cecului; dacă magazinul (comerciantul) este dotat cu echipament adecvat (terminale electronice de transfer electronic al fondurilor), procedura va consta doar în introducerea cardului în dispozitiv, urmând ca acesta să preia, să prelucreze și să transmită datele înscrise în banda magnetică; în mod automat, se va genera nota de plată și i se va elibera clientului.

Avantaje pentru comerciant

contul comerciantului este creditat imediat cu valoarea mărfurilor sau serviciilor vândute pe bază de credit card, în momentul în care documentele ce atestă vânzările (borderouri, chitanțe, facturi) sunt prezentate la bancă pentru plată;

oferind mărfuri pe credit, comercianții care acceptă credit cardurile atrag mai mulți clienți, comparativ cu cei care nu au introdus această modalitate de plată;

operând cu credit carduri, comerciantul este grevat de o mare parte din cheltuielile și riscurile pe care le presupune folosirea numerarului;

în scopul îmbunătățirii serviciilor oferite clienților, o parte din marile lanțuri de magazine dau posibilitatea clienților de a obține numerar prin prezentarea cardului; pentru client, aceasta este o facilitate în plus, iar pentru comerciant este un mijloc de a "vehicula" numerar fără a suporta cheltuieli pentru o astfel de operațiune.

Avantaje pentru bănci

permit creșterea gradului de automatizare a operațiunilor, reducându-se astfel volumul operațiunilor efectuate manual;

determină diminuarea operațiunilor cu numerar;

dobânzile percepute în cadrul operațiunilor cu cărți de credit sunt mai ridicate decât în cazul majorității celorlalte forme de împrumut; .

comisioanele percepute de la comercianții care acceptă achitarea cu credit carduri a mărfurilor și serviciilor oferite de ei reprezintă o sursă de venituri de luat în seamă pentru bancă; am numit aici veniturile obținute de bancă provenind din taxele pe care le plătesc comercianții și firmele ce sunt conectate la rețea pentru posibilitatea efectuării tranzacțiilor prin utilizarea cardurilor.

B. Store card (cardul de magazin)

În țările dezvoltate, marile magazine au introdus pe piață propriile carduri, care concurează credit cardurile emise de bănci. Aceste magazine preferă să emită propriul instrument de plată (store card) din următoarele considerente:

asigură loialitatea clienților pentru magazinul sau rețeaua respectivă de magazine;

determină creșterea vânzărilor prin facilitățile de plată oferite.

În esență, store cardurile sunt o variantă a cărților de credit, deci și modul lor de utilizare este asemănător acestora: lunar, se întocmește situația debitelor și astfel clienții au posibilitatea de a opta, la sfârșitul fiecărei luni, pentru achitarea întregii datorii sau numai a unui procent din acesta. Există însă și magazine care emit carduri de tipul charge card și, drept urmare, la sfârșitul lunii trebuie achitată întreaga datorie.

Store cardurile pot fi folosite numai în cadrul aceluiași grup (rețea) de magazine; tranzacțiile nu se derulează prin intermediul sistemului bancar, astfel că putem considera acest tip de operațiuni ca aparținând unui sistem închis.

C. Cartea de debit (debit cardul)

Debit cardul permite ca deținătorului să-i fie debitată, din contul său, în mod direct, contravaloarea bunurilor sau serviciilor achiziționate și/sau a numerarului retras cu ajutorul distribuitoarelor automate de numerar.

Debit cardul se emite în baza unui cont bancar al clientului-titular al cardului.

Particularitatea pe care o are cartea de debit vis-a-vis de cea de credit constă în faptul că titularul poate efectua plăți sau retrage numerar doar în limita disponibilit!or din contul său, însă având grijă ca întotdeauna să rămână în cont o sumă-limită până la care se pot efectua operațiunile enumerate.

De exemplu, în contextul în care suma minimă necesară pentru deschiderea unui cont de debit card este 5.000 dolari SUA, titularul acestuia va putea retrage cash sau efectua plăți de cel mult 4.000 dolari SUA, fiind obligatorie existența permanentă în cont a unui plafon de 1.000 dolari SUA. Așadar, tranzacțiile de plată sau retragerile de numerar se concretizează doar atunci când contul de card este alimentat cu disponibilități suficiente.

Precizăm că atunci când un debit card poate fi utilizat doar pentru retragere de numerar, el devine ceea ce se numește cash card (carte de numerar).

Utilizarea cărților de debit nu presupune circulația nici unui document pe suport de hârtie: debitarea contului se realizează simultan cu creditarea contului magazinului sau instituției care a acceptat cardul ca instrument de plată.

Avantajele debit cardurilor

Folosirea cărților de debit în tranzacții prezintă avantaje pentru toți cei trei participanți implicați (așa cum am prezentat și în cazul cărților de credit): client, bancă. comerciant.

Avantaje pentru bănci

gradul ridicat de control asupra tranzacțiilor clientului în raport cu disponibilitățile bănești din cont;

costurile băncii pentru operarea debit cardurilor sunt mai reduse comparativ cu cheltuielile aferente utilizării cecurilor sau a numerarului;

degrevarea activității de la ghișeele bancare, inclusiv reducerea cheltuielilor din acest punct de vedere.

Avantaje pentru clienți

clienții nu mai sunt nevoiți să poarte asupra lor sume mari de bani pentru a achita mărfuri de valori mari, eliminându-se astfel riscurile de furt și disconfort pe care le presupune numerarul la purtător;

nu trebuie completat nici un document, spre deosebire de cec;

tranzacția se realizează instantaneu.

Avantaje pentru comerciant

cheltuielile impuse de asigurarea securității sunt mult mai reduse decât în cazul folosirii numerarului ca mijloc de plată;

pentru operarea debit cardurilor, banca percepe comerciantului vânzător taxe mai mici decât în cazul folosirii numerarului ca mijloc de plată;

decontările sunt mai rapide decât în cazul cecului.

La toate avantajele enumerate mai sus există însă inconvenientul că nu toate magazinele au terminale pentru debit carduri și, ca atare, clienții nu pot folosi cărțile lor de debit, ei apelând la carnetul de cecuri sau numerar.

De asemenea, se poate vorbi de cheltuielile posesorului de carduri: este vorba de taxa de emitere și de taxa de administrare anuală și în plus de dobânda pe care va trebui să o plătească în situația achitării doar a unui procent din datorie (în cazul unui credit card). Cheltuielile comercianților se concretizează într-un comision denumit "taxă pentru comerciant", care se stabilește de către banca comerciantului sub forma unui procent care se aplică asupra valorii tranzacțiilor derulate de acesta. Comparativ cu cheltuielile pe care vânzătorul ar trebui să le facă în cazul în care tranzacțiile s-ar efectua cu plata în numerar, nivelul comisionului este mai mic și deci mai avantajos pentru comerciant.

Așadar, se poate afirma că este în avantajul vânzătorilor să accepte cardurile ca modalitate de plată.

D. Cheque guaranteed card (cardul de garantare a cecului)

Cardul de garantare a cecului garantează suma de plată înscrisă pe cec, care are acoperire în contul personal aldeținătorului.

E. Cardul multifunctional

Cardul multifuncțional este orice debit card care are și alte funcțiuni ce îl pot face recunoscut ca mijloc de plată, precum:

carte de numerar (cash card);

carte de garantare a cecurilor.

F. Smart card

Cardurile care au fost prezentate până acum fac parte din categoria cardurilor de plastic (cu bandă magnetică).

În ultimii ani s-au înregistrat progrese importante în tehnologia legală de realizare a cardurilor. Au apărut astfel smart cardurile (carduri inteligente), care permit derularea unor tranzacții mult mai sofisticate decât celelalte carduri cu bandă magnetică, ce domină banca electronică din zilele noastre. Smart cardurile au apărut pentru prima dată în Franța. Deși păstrează formatul și dimensiunile unei cărți de credit, smart cardul este în esență un circuil integrat cu microprocesor și memorie semiconductoare. Avantajul acestor cărți de plată constă în faptul că microprocesorul și memoria auxiliară prelucrează local toate informațiile necesare efectuării unei tranzacții, fără a fi necesară obținerea acestor informații de la un calculator îndepărtat (centrul de procesare). Acest lucru reduce vulnerabilitatea cărților de plată și conduce la diversificarea tipurilor de servicii oferite, însă și la schimbarea automatelor de distribuit numerar, necompatibile cu smart cardurile.

Smart cardurile prezintă câteva avantaje față de cardurile cu bandă magnetică:

capacitatea de memorare foarte mare;

nu este necesară autorizarea "on-line";

protecția împotriva fraudelor și a riscului de credit al băncii este mult mai mare cardurile cu cip-uri încorporate nu pot fi copiate și securitatea acestora poate fi sporită prin solicitarea făcută clientului de a-și introduce codul personal de identificare (PIN).

Toate aceste avantaje au ca principal neajuns cheltuielile mari necesare pentru echiparea punctelor de vânzare cu aparate speciale, capabile să accepte ("citească") smart cardurile.

Gruparea cardurilor în funcție de emitent

Carduri bancare

Așa cum arată și denumirea, cărțile bancare sunt emise de bănci. După anii '80 numărul deținătorilor și volumul plăților reglate prin cărți bancare au cunoscut o creștere spectaculoasă. În țările dezvoltate se poate vorbi de fenomenul numit interbancaritate, ce vizează eforturile depuse de bănci în vederea eliminării efectelor nedorite ale concurenței bancare, scopul urmărit fiind acela de a permite unui deținător de card să-și utilizeze" cartea bancară la toate distribuitoarele de numerar, oricare ar fi emitentul bancar al acesteia.

Cărțile bancare se pot grupa pe mai multe niveluri distincte, în funcție de posibilitatea lor de utilizare, astfel:

nivelul 0 cuprinde cărțile pentru retrageri de numerar, a căror emitere este gratuită; ele nu pot fi folosite decât in limitele serviciilor oferite de banca emitentă;

nivelul 1 cuprinde cărțile pentru retrageri de numerar, care permit obținerea cashului de la orice distribuitor de numerar; ele sunt contra cost și, in plus, oferă posibilitatea cunoașterii soldului și a ultimelor operațiuni efectuate;

nivelul 2 cuprinde cărțile naționale, care sunt exprimate in moneda națională a țării unde se află amplasată banca emitentă, ele putând juca rolul de instrumente de plată doar în țara respectivă.

Acestea oferă, ca și cele de la nivel inferior, serviciu de retragere de numerar și, suplimentar, posibilitatea efectuării plăților în cazul cumpărării de mărfuri și servicii de la comercianții afiliați.

nivelul 3 grupează cărțile internaționale, a căror circulație și utilizare depășesc granițele țării unde este amplasată compania emitentă; ele sunt emise in valute convertibile acceptate pe plan mondial, iar cu ajutorul lor se pot efectua plăți în orice monedă, indiferent de valuta în care este exprimat contul deținătorului de card.

Carduri private ale comercianților

Cărțile private ale comercianților sunt de fapt store cardurile care au fost prezentate anterior. Emitenții acestora sunt marile magazine, care pentru a invinge concurența, atașează cărților private tot mai multe servicii care țin de creșterea imaginii firmei respective, o dată cu satisfacerea exigențelor clienților, precum:

plata din disponibilități sau pe bază de credit;

asigurarea mașinilor și a locuințelor;

dreptul la o remiză de "fidelitate" acordată la sfârșitul anului, calculată la nivelul cumpărăturilor efectuate;

servicii de livrare, parking gratuit;

acces exclusiv la serviciile de club ale emitentului.

Carduri emise de alte instituții și organizații

Printre emitenții de carduri se numără nu numai marile magazine, ci și numeroși alți parteneri. Ne referim aici la instituții internaționale specializate, la companii de transport, aeriene, de turism, petroliere, de telecomunicații, societăți de asigurări, diferite cluburi etc.

Instituțiile internaționale specializate delimitează acele instituții care apar pe piața cardurilor în calitate de proprietari de marcă.

Piața internațională a cardurilor este dominată de: VISA INTERNATIONAL, MASTERCARD, EUROCARD, AMERICAN EXPRESS și DINERS CLUB.

De asemenea, marile companii emitente de carduri le dau acestora denumiri promoționale

și atractive prin serviciile oferite diferitelor categorii de clienți.

De exemplu, există cinci tipuri de carduri VISA:

CLASSIC CARD, accesibil oricărui tip de solicitant;

BUSINESS CARD, adresat persoanelor care călătoresc în interes de serviciu, în calitate de reprezentanți ai firmelor;

GOLD CARD, pentru persoane cu venituri importante;

ELECTRON CARD, accesibil persoanelor cu venituri mici;

PLUS CARD, utilizabile numai la automatele bancare de distribuire a numerarului.

Aceste mari companii emitente de carduri caută să își atragă clienții prin oferirea unor servicii suplimentare (pe lângă cele de plată a mărfurilor și serviciilor- mai ales pe bază de credit – și de retragere de numerar), precum: asigurarea contra pierderii sau furtului; servicii de asistență socială; garanție de rezervare de locuri în cea mai mare parte a lanțurilor hoteliere internaționale; asigurare în caz de deces, invaliditate; accident de călătorie; asigurare automată și gratuită a călătoriilor etc.

Carduri de credit cu avantaj reciproc

Cardurile de credit cu avantaj reciproc sunt emise de către societăți de servicii financiare care au încheiate protocoale comerciale cu instituții profesionale, sociale, religioase sau nonprofit (în general, instituții implicate în activități cu public numeros).

Cardurile emise de aceste instituții vor purta sigla societăților emitente care, pe baza protocoalelor încheiate, acceptă ca o parte din profit să fie donat instituțiilor mai sus amintite, în schimbul popularizării pe care acestea le fac în rândul membrilor lor pentru cardurile respective.

Cardurile de credit cu profit indirect

Scopul acestor carduri de credit este acela de atragere a clienților într-o sferă bine determinată de servicii și vânzări de produse, profitul inițiatorilor unor astfel de programe fiind determinat de creșterea volumului vânzărilor de produse și nu de utilizarea cărților de credit. Aceasta a determinat o adevărată presiune asupra emitenților de carduri bancare ca VISA și MASTERCARD. Cele mai cunoscute sunt AT&T (societate americană de telecomunicații) și FORD MOTOR CO (marele producător de automobile).

În anul 1990, AT&T a introdus cartela universală de credit, o combinație între MASTERCARD sau VISA și cartea telefonică de credit. Posesorii de astfel de cărți de credit dispun de un discount pentru fiecare apel telefonic utilizând cartea de credit, dar având în vedere faptul că AT&T a emis circa 10 milioane de astfel de cărți, a crescut în mod corespunzător numărul de apeluri telefonice, principala sursă de profit pentru AT&T.

Recent, FORD MOTOR CO a anunțat emiterea cardurilor FORD MASTER și FORD VISA, destinate clienților care au cumpărat sau au închiriat mașini FORD. Pentru aceste carduri nu se percep taxe anuale, fapt ce conduce indirect la creșterea cumpărătorilor de mașini FORD, principala sursă de profit a companiei.

Cardurile de plată selective

Cărțile de plată selective sunt acele carduri a căror folosire este limitată la o singură categorie de bunuri și servicii, respectiv: cartele telefonice; carduri ale companiilor petroliere; carduri de asigurare etc.

Cardurile de abonament

Cardurile de abonament sunt cărți cu utilizare specifică și clientelă limitată, emiterea lor fiind făcută de companiile de transport aeriene și rutiere. Ele nu se substituie în totalitate plății, fiind generatoare de reduceri și alte avantaje preferențiale pentru deținători: bilete gratuite, prioritate pe lista de acceptare și pe lângă rețelele hoteliere etc.

Cardurile de identificare

Acestea sunt mai modeste prin utilizările lor în raport cu ansamblul. cărților. Pot să fie destinate numai unei folosiri în scop de identificare a posesorului, emitenții lor fiind, în general, firme care închiriază mașini, agenții de turism, hoteluri, diverse cluburi și organizații profesionale.